Anul VIII nr. 435 -19 - 25 noiembrie 2009

CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul VIII nr. 435 1199 -- 2255 nnooiieemmbbrriiee 22000099 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

M-am bucurat mult cã am avut o convorbire cu harniculpreot de la Nurenberg, care a sprijinit esenþial la aºezareareºedinþei mitropolitului Serafim al Germaniei ºi Europeide Nord, în chiar inima parohiei Sfinþiei Sale.

Strãlucitul paroh, mi-a adus aminte cã la 11 noiembrie1909, s-a nãscut vestitul Arhiepiscop al Vadului,Feleacului ºi Clujului, Teofil Herineanu, pe care l-amcunoscut în anul 1960, la Episcopia Romanului ºi Huºilor.

Aveam 16 ani. Cãutam de lucru. La Episcopia decâmpie, azi arhiepiscopie, care a împlinit vârsta de 601ani, ridicatã la cinstire înaltã de marele Patriarh Daniel, eraconducãtor, arhimandritul Emilian Birdaº.

Se împlineau cam trei ani, din 1957, când episcopulTeofil, dupã o arhipãstorire de ºapte ani la Roman, a fostales la Cluj, în aceeaºi demnitate, dupã plecarea la Sibiu,ca mitropolit al Ardealului, a cãrturarului Nicolae Colan.

Deci, în plinã lunã de vacanþã ºcolarã, dupã ceabsolvisem doi ani de Seminar Teologic, din SfântaMãnãstire Neamþ, cãutând de lucru, cum am spus, casã-mi rostuiesc bani pentru uniformã ºcolarã, cãrþi, taxe ºicaiete, am ajuns la vestita episcopie, cu bisericã înaltã,curte largã ºi clopotniþã zveltã, care avea clopote cetrezeau romaºcanii la rugãciune, dis-de-dimineaþã.

M-am familiarizat repede cu locul frumos alRomanului. Eram, deja, nu peste mult timp, ca unul caremã nãscusem acolo. Adaptarea, în orice loc, fãrã mofturi,era un dar de sus pentru sufletul meu, dornic, ca oricetânãr, de a cunoaºte.

Umblasem peste tot. Mare mi-a fost bucuria când m-amîntâlnit cu ierarhul Teofil. L-am vãzut în mai multe pozeatârnate pe pereþii clãdirilor care înconjurau bisericaepiscopalã.

M-a frapat faþa lui severã ºi îmbrãcãmintea sobrã avândo cruce ºi un engolpion, pe care, atunci când l-am vãzut,mi-am spus, fãrã sã mã gândesc o clipã, cã într-o zi va fial meu.

Am început sã întreb, în stânga, în dreapta, despreTeofil episcopul. Am aflat, cã prezenþa lui, era proaspãtãîn mintea ºi inima personalului care slujea la CentrulEparhial.

Pãrintele Vlasie, cântãreþul bisericesc, cocoºat, sãracul,cu o barbã pânã la buric, mi-a povestit lucruri care m-auuimit. Îl auzeam, deseori, ca din cartea cu isprãvizdravene.

- Episcopul Teofil, se ruga, în fiecare zi, o orã, dupãamiazã, la vecernii, în catedrala episcopalã. Într-o zioarecare, fãrã sã-ºi dea seama, paracliserul a încuiatbiserica. Seara târziu, peste miezul nopþii, mama lui,Ludovica, se vãita de rãsuna curtea:

- Teofilicã, vai, Teofilicã, a dispãrut. A fost rãpit. Nu-inicãieri. Sãriþi sã-l cãutãm!

Toatã Episcopia a fost în picioare. A fost cãutat prinpalat, prin birourile cancelariei, prin grãdinã. Nici unsemn. Se crãpa de ziuã. La ora ºase, acelaºi paracliser s-adus la bisericã, pentru a pregãti cele necesare pentruslujbã. Când deschide uºa ºi pãºeºte în bisericã, Teofil seîndrepta spre ieºire.

- Vai de mine, Prea Sfinþite, v-am cãutat toatã noaptea.Bine cã sunteþi sãnãtos. Slavã lui Dumnezeu. Iertaþi-mã,cã n-am fost prea atent. Paracliserul a cãzut în genunchicerându-ºi iertare cu suspine negrãite.

- Bine, bine, nu mai plânge. M-am simþit bine înbisericã. M-am rugat în liniºte pânã dimineaþã. Suntfericit. Iar eu eram ºi mai fericit auzind astfel de povestiriminunate. De atunci m-am gândit sã-mi fac ºi eu un

program de rugãciune precum cel al episcopului TeofilHerineanu.

Tot Vlasie, cel cocoºat ºi bun ca o pâine caldã,povestind cu har întâmplãri adevãrate, într-o zi spunea:

- Era secetã mare. Episcopul Teofil îndemna lumea ºipe preoþi la rugãciune. Prãpãdul secetei se întindea.Într-una din zile a zis:

- Vin ºi eu, vin ºi eu la rugãciune în biserica din oraºulRoman. Mergeþi ºi începeþi. Dupã douã ore de mãtãnii ºilacrimi, când am ieºit afarã din bisericã, pe jos erau dejabãlþi cu apã, deºi la începutul rugãciunilor pentru ploaie nuera nici un nor pe cerul Romanului ºi împrejurimi.

Aceasta ºi alte fapte de milostenie au dus pe cei carel-au cunoscut, la concluzia cã Teofil, încã din viaþã, cuajutorul lui Dumnezeu, face minuni.

Eram fericit. Aºa l-am cunoscut pe marele ierarh Teofil,de care nu m-am mai despãrþit pânã azi. ªi acum cândscriu, dupã atâta amar de ani, am aceeaºi bucurie, cã amgãsit pe arhiereul care trebuia sã mã hirotoneascã preot.

Începând din anul III de Seminar ºi pânã la terminare,trei ani bogaþi, am scris scrisori marelui Teofil, la Cluj,spunându-i cum i-am întâlnit spiritul de ierarh model înEpiscopia Romanului. Primeam rãspuns la scrisorile pecare le întocmeam noaptea în Paraclisul SeminaruluiTeologic, din Mãnãstirea Neamþ. Totul era într-o marediscreþie. Niciuna din scrisori nu era cenzuratã. Laexpeditor scria: Arsenie Purdea, Piaþa Victoriei, 18, Cluj.Nimeni nu bãnuia cã, sub denumirea de Arsenie Purdea, seascundea însãºi persoana episcopului Teofil de la Cluj.

Temându-mã cã arhiereul meu descoperit la Roman, arputea muri curând, m-am silit sã-l vãd mai repede ºi sã-icer sã mã hirotoneascã preot celib în Eparhia Vadului,Feleacului ºi Clujului.

Aºa cã în vara anului 1964, am primit scrisoare, cuacelaºi expeditor, Arsenie Purdea, în care arhiereul Teofil

îmi fãcea poftirea sã merg la Cluj, pentru a cunoaºtepersonal pe cel care-i scrisese trei ani scrisori pline desperanþã.

Zburam cu trenul spre Cluj. Parcã aveam aripi. Am fostprimit imediat în audienþã. Acum vedeam pe minunatulepiscop Teofil, despre care se vorbea ca în legendã. M-apoftit sã stau jos. Trage sertarul din dreapta biroului ºiscoate un maldãr de scrisori.

- Spune, spune, spune, cine þi-a scris scrisorile acestea?- Eu le-am scris, sar de îndatã, inima bãtând de-mi

bubuia pieptul.- Bine, bine, bine, repetând, ca de obicei, de trei ori, stai

aici la biroul meu ºi scrie. Mi-a dat o coalã de hârtie ºistiloul sãu. Eram fericit. Mi-a dictat din Creangã. Am scrisjumãtate de coalã. Nu-mi dãdeam seama cã urmãrea douãlucruri deodatã. A vãzut scrisul din scrisori ºi dacã ºtiu sãscriu, dupã dictare, din complicatul Ion Creangã.

Se uita la scrisul de pe coalã. Se uita la scrisorile de anide zile primite. L-am vãzut vesel la faþã.

- Bravo, bravo, bravo, am crezut cã altcineva þi-a scrisscrisorile. Stai jos în fotoliu. Avea douã fotolii asemeneaºi o masã la mijloc. A urmat o audienþã plinã de bucurie ºiadâncã speranþã. Acum îmi dau seama, mai bine, cât defrumos a fost ºi cât de importantã era pentru minereîntâlnirea cu arhiereul inimii mele.

- Doresc sã vii preot la mine, în Eparhia Vadului,Feleacului ºi Clujului. Am mare nevoie. Sunt multeparohii vacante ºi nu am preoþi. Te duci la mitropolitulIustin, la Iaºi, ºi-i ceri ieºirea din Eparhie. Pânã ajungiacolo vorbesc ºi eu cu el. Sã ne rugãm lui Dumnezeu ºi laMaica Domnului, ca sã ne ajute!

Aºadar, de la Cluj la Iaºi. Dupã ce am primit bani dedrum, am pornit de îndatã. Era prin iulie. La Iaºi, am gãsitpe mitropolitul Iustin diriguind cu inginerul, facereapardoselilor prin faþa Catedralei. Nu mai vãzusem astfelde personaj. N-a voit sã-mi dea ieºirea. Am vorbit cuTeofil episcopul. Urma ca el sã insiste pentru plecareamea din Moldova. Între timp, însã, m-am dus laArhimandritul Nicodim Mãndiþã ºi i-am cerut sfatul. M-atrimis la rugãciune trei zile ºi trei nopþi, cu post ºisperanþã.

Când nu mai credeam în izbândã, de la Cluj, soseºtetelegrama semnatã de secretarul Iosif Butuc, prin careeram chemat cu cele necesare pentru hirotonie. Ajuns laCluj, aud pe episcopul Teofil:

- Auzi, auzi, auzi, sã mergi sã te rogi, ca sã-mi aratemie Maica Domnului, dacã este bine sã te hirotonesc preotcelib.

O sãptãmânã întreagã m-am rugat. Îmi cãpãtasemliniºtea. Când consilierul Onisie Moraru, m-a trimis înaudienþã la Teofil episcopul, mi-a spus cã sunt speranþe.

- Mi-a rãspuns Maica Domnului la rugãciune, spuseTeofil Herineanu. Am semn, am semn, am semn! Mergi ºite spovedeºte la pãrintele Tomuº, la Catedralã. Duminicãte hirotonesc diacon celib, iar marþi, de Naºterea MaiciiDomnului, ca preot.

- continuare în pagina 3 -

Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

OO llaaccrriimmãã ssuubb cceerruull ddee aazzuurr

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: [email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Diacon Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Cã în Hristos am aflat eliberarea de moarte ºi de stricãciune, nedã de înþeles Legea Veche prin cartea Numeri: De la muntele Hor auapucat pe calea Mãrii Roºii, ca sã ocoleascã pãmântul lui Edom,dar pe drum poporul a început sã-ºi piardã rãbdarea. ªi grãiapoporul împotriva lui Dumnezeu ºi împotriva lui Moise, zicând: „Lace ne-ai scos din pãmântul Egiptului, ca sã ne omori în pustiu, cãaici nu este nici pâine, nici apã ºi sufletul nostru s-a scârbit deaceastã hranã sãrãcãcioasã“. Atunci a trimis Domnul asuprapoporului ºerpi veninoºi, care muºcau poporul, ºi a murit mulþimede popor din fiii lui Israel. A venit deci poporul la Moise ºi a zis:„Am greºit, grãind împotriva Domnului ºi împotriva ta; roagã-teDomnului, ca sã depãrteze ºerpii de la noi“. ªi s-a rugat MoiseDomnului pentru popor. Iar Domnul a zis cãtre Moise: „Fã-þi unºarpe de aramã ºi-l pune pe un stâlp; ºi de va muºca ºarpele pevreun om, tot cel muºcat care se va uita la el va trãi. ªi a fãcut Moiseun ºarpe de aramã ºi l-a pus pe un stâlp; ºi când un ºarpe muºcavreun om, acesta privea la ºarpele cel de aramã ºi trãia (Numeri 21,4-9).

Chipul tainei lui Hristosînãlþat pe Cruceaa.. RRããzzvvrrããttiirreeaa îîmmppoottrriivvaa lluuii DDuummnneezzeeuu aadduuccee nneeaammuulloommeenneesscc ssuubb oossâânnddãã..

Aceasta o descoperã mai întâi de toate însãºi istoria iudeilorstãpâniþi de cârtirea cea mult feluritã ºi de nesuportat, cu care ausupãrat pe Binefãcãtorul Însuºi.

ªi pentru cã n-au preþuit cu recunoºtinþã darurile cele mari ºiînsemnate cu minuni: trecerea robiei prin Marea Roºie ca pe uscat,piatra ce le-a potolit setea, mana, prepeliþele ºi multe altele, cârtindrepetat împotriva lui Dumnezeu au fost arãtaþi sfârºind într-un modpenibil. Cãci ei care trecuserã peste cele mai mari greutãþi, piereauacum biruiþi de cele mai mici osteneli, cãzând sub muºcãturile unor

ºerpi. Apoi dându-ºi seama de pãcatul lor ºi cã

fãrã Dumnezeu nu puteau face nimic (Ioan15, 5), ºi-au mãrturisit vina. Iar Dumnezeu l-a învãþat pe Moise sã facã un ºarpe de aramãridicat pe lemn. ªi oricare din cei muºcaþiprivea la el, se mântuia pe datã. bb.. ÎÎnnþþeelleessuull ttaaiinneeii ddee ssuubb lliitteerrãã

Depãrtarea iudeilor de Dumnezeu seînscrie în nemulþumirea iniþialã a omului,care a pãrãsit bunãtãþile cele de sus ºi s-aalipit de cele urâte, supãrând peBinefãcãtorul prin neascultare. De aceea,prin omul dintâi, am cãzut cu toþii submuºcãturile ºerpilor.

ªerpii spirituali sunt demonii care nemuºcã prin tot felul de pãcate. Dar muºcãturade la început prin care a pierit Adam, nu afost una obiºnuitã, ci a vãrsat în firea noastrãotrava prin care noi cei dupã chipul luiDumnezeu am ajuns mai degrabã, prin patimide tot felul, dupã chipul ºarpelui, arãtându-nerãi. ªi de când rãutatea se târãºte în fireanoastrã ca dintr-o rãdãcinã, noi care amodrãslit din ea, respingând deprinderilevirtuþii, în loc sã ne ridicãm de la chip laasemãnarea cu Dumnezeu, ne-am asemãnat deºertãciunii (Psalm143, 4), rãi fiind (Matei 7, 11) dupã cum ne-a vãitat ÎnsuºiMântuitorul.

Dar am fost mântuiþi privind la ºarpele ridicat pe lemn- adicã laHristos rãstignit pe Cruce. Însã cum e ºarpe Dumnezeu, cum poatefi numit cu chipul rãutãþii, Cel Bun prin fire? Fiindcã S-a fãcut canoi, cei deveniþi rãi prin libera alegere. S-a fãcut întru asemãnareatrupului pãcatului (Romani 8, 2) ºi între cei fãrãdelege s-a socotit

(Isaia 53, 12). ªi aceasta printr-osuprafireascã strategie! Cãci Fiul, prinÎntrupare, S-a camuflat luând asuprã-ªio umanitate care purta urmele muºcãturiiºarpelui, o naturã omeneascã ce aveaîntr-însa întipãritã rana ºarpelui. Dar nu aluat pãcatul, ci numai slãbiciunea de peurma pãcatului ºi posibilitatea de a muri,întinzând vicleanului diavol o cursã fãrãscãpare. Cãci acesta subestimându-Ldupã omenitate, necunoscându-L peDomnul ascuns în momeala trupului, s-aînºelat amarnic, crezând cã-L va puteaînghiþi ,ca pe tot omul, în moarte.

Dar pri moartea Sa, Hristos a omorâtîn Sine orice urmã lãsatã de ºarpe, S-afãcut ºarpele mort ridicat pe lemn. CãciHristos a fost înãlþat pe cinstita cruce,conform chipurilor lui Moise, dupã cumÎnsuºi le explicã iudeilor: Când veþiînãlþa pe Fiul Omului, atunci veþicunoaºte cã Eu sunt (Ioan 8, 28), cãprecum a înãlþat Moise ºarpele înpustie, aºa trebuie sã fie înãlþat FiulOmului (Ioan 3, 14). Iar oameniiprivindu-L, ºtiu cã ºarpele cel vechi nu

mai are puterea sã-i omoare, din moment ce umanitatea cea dupãchipul ºarpelui ºi al rãutãþii, asumatã de Hristos ºi atârnatã pe cruce,a fost ridicatã prin Înviere, ºi arãtatã din nou dupã chipul ºiasemãnarea lui Dumnezeu.

Iar ºarpele era de aramã pentru buna ºi frumoasa rãsunare apropovãduirii dumnezeieºti ºi evanghelice. ªi credincioºii care cautãla ea ºtiu cã prin aceasta au viaþa veºnicã.

Prof. Andrei CÃNUÞÃ

În umbrã, în Lege ºi în Scripturã (LVI)

ªªaarrppeellee ddee aarraammãã îînnããllþþaatt îînn ppuussttiiee

Urmãtoarea slujbã pe care o întâlnim în Molitfelnic esteSfeºtania sau slujba Aghiasmei mici, adicã sfinþirea cea micãa apei. Aºadar, Sfeºtania este denumirea popularã pentru slujbaAghiasmei mici sau Sfinþirea cea micã a apei. Ea se sãvârºeºtede cãtre preot în biserici sau în casele credincioºilor cu diferiteprilejuri. Pe scurt, slujba sfeºtaniei cuprinde sfinþirea apei,stropirea cu apã sfinþitã a celor prezenþi ºi a tuturor camerelorprecum ºi rugãciuni pentru ocrotirea ºi binele casei ºi pentrusãnãtatea trupeascã ºi sufleteascã a celor ce locuiesc în ea. Iatãce scrie în cartea de slujba a preotului despre folosul sfeºtaniei:„Aceastã apã sfinþitã, pe care Duhul Sfânt, prin rugãciunilepreoþilor, o sfinþeºte, are multe feluri de lucrãri, precum însãºiectenia sfinþirii ºi rugãciunea mãrturisesc: prin stropirea ei,duhurile cele viclene din tot locul se alungã; se iartã ºi pãcatelecele mici de peste toate zilele, adicã nãlucirile diavoleºti ºigândurile cele rele; mintea se curãþeºte de lucrurile cele spurcateºi se îndreaptã spre rugãciune; bolile le alungã ºi dã sãnãtatesufleteascã ºi trupeascã. Toþi cei ce o primesc cu credinþã iausfinþenie ºi binecuvântare“.

Cum ne pregãtim pentru sfeºtanie?

În primul rând, bine ar fi ca toþi cei din casã sã sespovedeascã, pentru ca înainte de a curãþi ºi sfinþi casa, sã securãþeascã ºi sã se sfinþeascã ei înºiºi de pãcatele ºi relele careafecteazã ºi casa în care ei locuiesc. Este folositor ca cei din casãsã posteascã înainte ºi sã se fereascã de ceartã, duºmãnii sau alterele. În al doilea rând, casa în care urmeazã a se face sfeºtaniatrebuie curãþitã cât mai bine, de la un capãt la altul ºi toatelucrurile din ea. Nu este de închipuit sã stropim cu apã sfinþitã ºi

sã facem rugãciuni pentru a curãþi casa de rele, iar casa sã fiemurdarã ºi neîngrijitã. Apoi, orice slujbã sãvârºitã de preot esteechivalentã cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceia ºi de aceeanu putem sã avem casã neîngrijitã.

Ce trebuie pregãtit pentru aceastã ierurgie?

Pentru slujba sfeºtaniei, credinciosul trebuie sã pregãteascã omãsuþã frumos acoperitã, orientatã spre rãsãrit, pe care se voraºeza urmãtoarele: un vas larg la gurã cu apã; un mãnunchi debusuioc; sfeºnice cu lumânãri; un pomelnic cu cei ce locuiesc încasa ºi cu cei pe care aceºtia doresc sã-i pomeneascã larugãciune; dacã se face pentru prima datã sfeºtanie în casã semai pune un vas mic cu ulei ºi un beþiºor cu vatã; o icoanã (dacãmãsuþa nu se aflã în faþa icoanei din casã). Preotul va sta în faþamãsuþei ºi credincioºii vor aºeza în spatele preotului, aºa cumstãm ºi la bisericã, toþi cu faþa spre rãsãrit. Toate uºile camerelorvor fi larg deschise pentru ca preotul sã poatã intra în ele pentrua le binecuvânta ºi sfinþi.

De ce este important sã facem slujba sfeºtaniei?

Sfeºtania este pentru casã ceea ce este spovedania pentru om.Dacã prin spovedanie, prin mãrturisirea pãcatelor ºi dezlegareaacestora de cãtre preot, omul se curãþeºte, îºi curãþeºte sufletul,îºi împrospãteazã harul primit la botez, tot aºa prin stropirea cuapã sfinþitã ºi prin rugãciunile speciale ale preotului, casa sfinþitãla început se curãþeºte, se purificã de tot rãul ºi de toatã lucrareacea rea, cauzate fie de pãcatele celor ce locuiesc în ea, fie dincauza oamenilor rãuvoitori sau a duhurilor celor rele. Prin

sãvârºirea periodicã a sfeºtaniei se resfinþesc locul, casa ºi toatelucrurile din ea dupã un timp în care inevitabilele noastre pãcateºi fapte mai puþin cuviincioase au întinat casa. Trebuie subliniatun lucru în care noi credem ºi pe care îl aflãm din SfântaScripturã ºi pe care Biserica noastrã îl învaþã de la începuturi:omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoarã, aºa încât urmãrilefaptelor lui se rãsfrâng ºi asupra mediului sãu înconjurãtor, deciºi asupra casei ºi a lucrurilor din casã. Astfel, lucrurile urâte,pãcatele ºi fãrãdelegile omului întineazã spaþiul în care acesta lesãvârºeºte sau trãieºte, dupã cum, faptele lui bune ºi curãþiavieþii lui sfinþesc ºi ceea ce îl înconjoarã. În legãturã cu aceastas-a pãstrat în popor o zicalã elocventã: „Omul sfinþeºte locul”.Într-adevãr omul sfinþeºte locul, dar tot omul este cel care-lîntineazã, care-l urâþeºte sau murdãreºte prin propria urâþenie ºimurdãrie sufleteascã din cauza pãcatelor pe care le face. Sã neamintim doar de faptul cã pãcatul protopãrinþilor Adam ºi Evaa adus cu sine ºi o tulburare a creaþiei întregi: pãmântul carepânã atunci rodea numai lucruri folositoare ºi frumoase, aînceput a rodi „spini ºi pãlãmida” (Facere 3, 18). Dacã pãcatulsau oricare lucru urât îl îndepãrteazã pe om de Dumnezeu ºi debinefacerile care vin din apropierea de Dumnezeu, curãþirea ºisfinþirea omului ºi a mediului care-l înconjoarã îl readuce pe omîn apropierea lui Dumnezeu pentru a se bucura debinecuvântarea Lui ºi, de avem credinþã, îndepãrteazã rãul suborice forma acesta ar fi prezentat.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuit

CCee eessttee ssffeeººttaanniiaa??


- continuare din pagina 1 -Dupã patruzeci de zile, de la hirotonirea în catedrala cea

frumoasã a Clujului, am dat liturghia de probã. M-a pus sãzic predicã ºi catehezã. Am trecut prin emoþii „absolute”,aº putea zice. Nu era de glumã cu episcopul Teofil. Darmie nu-mi pãsa. Îl cunoºteam de multã vreme ºi iubireatrecea peste orice probã liturgicã.

Am fost trimis la parohia Tioltiur.Mi-a spus, înainte de plecare.- Sã facem împreunã rugãciuni la ora cinci, dupã masã.

Eu aici la Cluj, iar tu acolo la parohie. Aºa ne va ajutaDumnezeu, sã avem spor în pastoraþie!

Cum sã nu-mi amintesc de acest om al lui Dumnezeu?Viaþa lui deosebitã în rugãciuni, slujire, milostenii, grijã

pastoralã, curaj în faþa autoritãþilor de stat ºi tot pe atâta,multa severitate de a nu ne abate de la slujirea curatortodoxã!

El mi-a inspirat subiectul de licenþã: „Lupta profeþilor

împotriva formalismului”, vãzându-mã un rãzboinic, cusperanþa cã mã voi potoli, oarecum. El a sfinþit bisericiledin Maramureº, care au fost restaurate în timp record. Elm-a dojenit, zicându-mi „ticãlos” când am plecat dinparohie la Mãnãstirea Cãldãruºani. Tot el m-a „probozit”când l-am încurajat sã-ºi aducã aminte de vremea când afost greco-catolic, înainte de a ajunge episcop ortodox.

Cum sã nu-mi amintesc de episcopul model, care a fostTeofil Herineanu, ajuns arhiepiscop din anul 1975, fiindierarh statornic locului întru slujire dãruitoare, timp depeste o jumãtate de secol ca arhiereu al lui Iisus Hristos?

Ca nimeni altul, atunci când te vedea cã te cocoþezi înmândrii râioase, ºtia sã-þi dea exact între coarne, pentru ate liniºti. Nu suporta ignoranþa, mândria ºi mai ales prostia.Când intrai în vizorul lui, chiar ºi fãrã voia ta, om te fãceai.Avea darul de a-þi scoate gãrgãunii din cap!

Nu glumea cu cele sfinte! N-am vãzut un mai mareiubitor al Bibliei ºi nici bucuria când predica, tãlmãcind

cuvintele izvorâtoare de sfinþenie. Hãrnicia cãrturãreascãera un izvor de mângâiere. Totdeauna te desluºea cândvedea cã nu eºti lãmurit. Avea o rãbdare pilduitoare. Sedorea pe drumul mântuirii ºi, mai ales, sã nu fie singur.Spera în mântuirea clerului ºi poporului lui Dumnezeu.

Cu un an-doi înainte de a pleca la Domnul, i-am spus deîntâlnirea mea cu dânsul, la Roman ºi cã atunci când i-amvãzut poza cu engolpionul, mi-am zis cã va fi al meu,într-o zi.

- Bine, bine, bine, am sã þi-l aduc. La întrunirea unuiSinod, mã cheamã discret.

- Þi-am adus engolpionul visat din tinereþe. Mi l-a datMinisterul Cultelor, ca dar la hirotonia întru arhiereu. Estedin argint ºi sidef, de prin secolul XIX. Nu ºtiu ei de undel-au avut. Sã-l porþi sãnãtos ºi sã-þi aminteºti de mine înrugãciune ºi de mãmica mea, Ludovica.

Aºa fac ºi azi, dupã ºaptesprezece ani de când a plecatîn zãrile de luminã ale Paradisului!

La o sutã de ani de la naºtere, o lacrimã sub cerul deazur!

Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

OO llaaccrriimmãã ssuubb cceerruull ddee aazzuurr

Luni, 16 noiembrie 2009, cubinecuvântarea Înalt Preasfinþitului PãrinteCalinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi

Muscelului, ºi cu aprobarea Inspectoratuluiªcolar Judeþean Argeº, a avut loc întrunireaprofesorilor de religie în cadrul Cerculuipedagogic la Colegiul Economic „MariaTeiuleanu” din Piteºti sub îndrumareapãrintelui vicar, pr. conf. dr. NicolaeBrânzea, a pãrintelui consilier pe problemede învãþãmânt teologic ºi religios pr. VictorGrigore ºi a domnului inspector despecialitate Gheorghe Dincã. Cadreledidactice au fost invitate sã asiste la aceastãacþiune în cabinetul de religie al ºcolii, undegazde le-au fost profesorii Adrian Neculcea,Ion-Valeriu Hiu ºi Mirela Turcescu.

Pentru aceastã întâlnire au fost pregãtiteurmãtoarele avtivitãþi:

Masã rotundã pe tema Prevenirea ºicombaterea tulburãrilor de personalitate laelevi;

Vizionarea filmului de scurt metraj:Destine pierdute/destine regãsite;

Dezbateri pe marginea subiectuluiprezentat;

Întrebãri ºi opinii ale profesorilorparticipanþi.

Dezbatere pe marginea noii programe de

religie aprobatã prin O.M. Nr. 5230/1septembrie 2008.

Filmul prezentat este rodul muncii

elevilor colegiului, proiect ce i-a implicat petineri atât din punct de vedere scenaristic-regizoral, dar ºi participativ, mulþi dintreelevii prezenþi fiind protagoniºti ai scenelor

vizionate. Scopul celor ce au participat larealizarea acestui scurt metraj (cu un titlu ºio viziune regizoralã discutabile...) a fostacela de a transpune pentru spectatoridiferite tipuri de patimi, tulburãri depersonalitate ºi comportamentale ce potapãrea sau sunt deja prezente la uniireprezentanþi ai populaþiei ºcolare din liceeleromâneºti. Putem posta mesajul filmului încategoria „aºa nu”.

Ceea ce a urmat în cadrul discuþiilor a fostprezentarea soluþiilor din categoria „aºa da”,aspecte de care tinerii creºtini ar trebui sãþinã seama atunci când sunt puºi faþã în faþãcu tentaþiile sau ispitele prezente la tot pasulîn societatea contemporanã, situaþie de carenu au fost strãini nici cei mai mari: fraþi maiîn vârstã, pãrinþi ºi chiar profesori.

Dialogul dintre elevii ºi profesoriiprezenþi a fost centrat pe argumentareaurmãrii ºi împroprierii mesajului optimist,întemeiat pe Înviere, propovãduit de SfinteleEvanghelii ºi întãrit de scrierile SfinþilorPãrinþi, ºi a implicãrii active a Bisericii înviaþa fiecãrui tânãr, în vederea respingeriisau depãºirii oricãror patimi. Elevii creºtinitrebuie diferenþieze cunoaºterea teoreticã apãcatelor de aceea ce vine din practicareaacestora, cea din urmã fiind primejdioasãpentru sãnãtatea spiritualã ºi trupeascã aomului.

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Cercul profesorilor de religie de la liceele piteºtene

„„„„DDDDeeeessss tttt iiiinnnneeee.... .... ....““““ îîîînnnn ddddeeeezzzzbbbbaaaatttteeeerrrreeee

33

RRããuull llããuunnttrriicc ººii ccoommbbaatteerreeaa

lluuiiLumea de azi este din ce în ce mai agitatã de

duhul apostaziei. Chipul omului postmodern estedeformat de multe ori prin acþiunea nervozitãþii.În vãlmãºagul acestei zbateri putem percepe înmod acut un aspru sentiment al tragicului. Legatde aceasta, se simte o puternicã influenþã afilosofiei nihiliste, care proclamã lipsa de sens aomului ºi a lumii. Sfântul Vasile cel Mare definearãul ca înstrãinare de Dumnezeu. ªi, într-adevãr,cu cât se îndepãrteazã omul de Dumnezeu, cu atâtse scufundã mai mult în rãu. Civilizaþia noastrãbazatã pe plastic ºi calculator este virusatã deradiaþii malefice (emise de televizor, telefon,calculator etc.).

Omul aflat la intersecþia acestor influenþe nupoate fi decât bolnav, singur, înrãit, nevrotic. Darexistã ºi alte influenþe rele, descrise foarte bine depãrintele Dumitru Stãniloae în primul volum al„Teologiei sale dogmatice”. El vorbeºte acolo deo anumitã „iradiere a rãului”, care provine de laduhurile cãzute. Ori, în tranziþia actualã, gândiþi-vã câte chipuri poartã pecetea acestei iradieri,deoarece, cu cât omul se îndepãrteazã deDumnezeu, devine mai uºor pradã rãului.Materialismul excesiv al timpului actual, alãturide violenþa extremã manifestatã fãrã cauzeaparente nu ne oferã un prilej de meditaþie înlegãturã cu acest subiect? De multe ori acuzãmrãul din afara noastrã, dar uitãm sã facem referirela cel din interiorul nostru. Ori, lumea actualã estedevoratã tocmai de rãul lãuntric, oamenii fiindlegaþi unii de alþii de fire trainice ºi întunecate.Cum arãta ºi Pãrintele Stãniloae, rãul manifestãproporþii ºi puteri care nu pot fi explicate numaiprin greºita folosire a libertãþii omului. De aceea,mulþi gânditori au descris lumea ca pe o primãtreaptã a iadului. ªi în fenomenologia acestormanifestãri ale rãului, este foarte greu sã distingiîntre boalã psihicã ºi demonizare.

Dar rãul poate fi învins atunci când ceremajutorul lui Dumnezeu, ºi chiar când omul se aflãsub povara rãului, în el se mai gãsesc urme alebinelui. Deci, în aceastã luptã neîncetatã, existã ºisperanþa izbânzii.

Prof. Alexandru BRICHIUª


44

Veritabilul român creºtin-ortodox nu poate sã rãmânã prea multã vremedeparte de aceastã þarã înnobilatã cu moaºteleatâtor sfinþi bineplãcuþi Domnului. Dacãmijlocitor al rugãciunii bucureºtenilor esteSfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, iarocrotitoarea argeºenilor a rãmas SfântaMuceniþã Filofteia, credincioºii vâlceni, însfântul lãcaº mãnãstiresc de la Bistriþa,pãstreazã preacinstitele moaºte ale SfântuluiGrigorie Decapolitul. Pentru pelerinii cepoposesc aici, câteva precizãri despre viaþaacestui sfânt vor fi binevenite.

Între anii 780- 790, în cetatea Trinopolisdin provincia bizantinã Isauria, în Asia Micã,credincioºii robi ai lui Dumnezeu, Serghie ºiMaria au avut un prunc pe care l-au botezat cunumele de Grigorie. Crescându-l ºi educându-l în spiritul creºtinismului autentic, aceºtipãrinþi au avut bucuria de a-l vedea pe fiul lorînclinat spre cele dumnezeieºti încã dela ovârstã fragedã. Deºi pãrinþii l-au sfãtuit sã secãsãtoreascã, tânãrul credincios Grigorie aales sã-ºi dedice viaþa slujirii MântuitoruluiHristos. Astfel, Grigorie s-a statornicit la omãnãstire al cãrei stareþ era Sfântul SimeonMãrturisitorul, unchiul sãu dupã mamã. Acestas-a dovedit a fi un adevãrat pãrinteduhovnicesc, cãlãuzindu-ºi nepotul ºi uceniculpe calea împlinirii pravilei cãlugãreºti.

Grigorie a vieþuit în acea mãnãstire timp depaisprezece ani, nevoindu-se prin post,rugãciune ºi priveghere sã devinã un monahdesãvârºit. Primind înþelepciune de la SfântulDuh, Grigorie a înþeles cã nu trebui sã pãstrezedoar pentru sine lumina pe care o dobândise însuflet prin evlavie ºi smerenie. De aceea, a luat

hotãrârea sã plece de la mãnãstire pentru amerge prin sate ºi oraºe cu scopul de a-iîncuraja pe cei prigoniþi de ereticiiiconoclaºti. Primejduindu-ºi viaþa într-ocãlãtorie lungã ºi anevoioasã, Grigorie atrecut prin Efes, Enos, Hrisopolis, Corint,Neapolis, ajungând pânã la Roma, unde apoposit puþinã vreme. De acolo a plecat spreSilichia Siracuzei ºi Idrisa, ajungând la Solunlângã biserica Sfântului Mina. Aici Grigorie aprimit darul preoþiei dovedindu-se a fi demnde a se numi sfânt datoritã faptelor minunatepe care le sãvârºise, având drept temeiputerea cea fãrã de margini a credinþei în IisusHristos.

Prin locurile pe care le-a colindat înnumele credinþei adevãrate, multe foloaseduhovniceºti a adus credincioºilor ºi mulþimede eretici a întors pe calea Adevãruluimântuitor.

Ca orice fiinþã umanã supusã slãbiciunilortrupeºti, Sfântul Grigorie Decapolitul a fostcuprins de o maladie. Simþind cã sfârºitulvieþii pãmânteºti îi este aproape, sfântul

pleacã la Constantinopole, unde a mai trãit unan de zile. În aceastã cetate în ziua de 20noiembrie a anului 842, Sfântul GrigorieDecapolitul a trecut la cele veºnice, cu pace însufletul sãu cel drept credincios.

Departe de a fi supus stricãciunii, trupul sãu

izvorãºte ºi azi alinare ºi tãmãduire creºtiniloraflaþi în suferinþã, care vin sã cearã ajutorsfântului.

În „Vieþile Sfinþilor” de la Neamþ (1809) sespune cã moaºtele Sfântului GrigorieDecapolitul ar fi fost rãpite de turci atunci cândcetatea Constantinopolului a fost cuceritã depãgânii cotropitori. Banul Barbu Craioveanu,aflând unde sunt sfintele moaºte, a mers lalocul respectiv cu intenþia de a le cumpãra cuorice preþ. Turcul ce deþinea sfânta comoarãcreºtinã s-a învoit ºi i-a pretins banului atâþiagalbeni cât vor cântãri sfintele moaºte:„Punându-se sfintele moaºte în cumpãnã ºiatârnând în jos foarte mult, banul Barbu aînceput sã punã în cealaltã tirizie... galbeni; ºipuþinã sumã punând îndatã s-a ridicat cea cumoaºtele sfântului ºi a stãtut întocmai... ªi aºaluându-se sfintele moaºte, cu mare cinste s-audus în Þara Româneascã ºi s-au aºezat în sfântaMãnãstire Bistriþa”, ctitorie a banului BarbuCraioveanu (Din cele scrise în anul 1809).

În acest sfânt aºezãmânt mãnãstiresc,moaºtele Sfântului Grigorie Decapolitul seodihnesc ºi astãzi ferecate în racla de argintdãruitã de Constantin Voievod la anul 1656.Creºtini de pretutindeni vin ºi se închinã aici cuevlavie ºi nãdejde în mijlocirile sfântului cãtreDumnezeu.

Amalia CORNÃÞEANU

M-am întors, de puþin timp, dintr-unpelerinaj în Grecia, organizat cu ocaziacinstirii Sfântului Nectarie. A fost unitinerariu spiritual pe care de multdoream sã-l fac, dar a cãrui realizare afost împiedicatã în mod repetat. Aºadar,renunþasem la gândul sã ajung în Greciapânã la finalul acestui an, când, dinsenin, am aflat cã s-a eliberat un loc cumai puþin de o sãptãmanã înainte deplecare! Nu am ezitat sã profit deaceastã oportunitate ºi astfel a începutcãlãtoria cãtre câþiva dintre cei maiapropiaþi prieteni ai mei: SfântulNectarie, Sfântul Ioan Rusul, SfântulDimitrie ºi Cuviosul Paisie Aghioritul.

Intenþia mea nu este de a descriecronologic, punctual, obiectivelevizitate, ci, mai degrabã. sã exprim ostare care m-a însoþit de-a lungulacestui pelerinaj. Încã de la început amsimþit acel entuziasm nemãrginit pecare orice persoanã îl are în apropiereaîntalnirii cu un prieten drag, cu unajutãtor nelipsit, entuziasm completatde sentimentul profund al nevredniciei.Nu îmi venea sã cred cã reuºesc, însfârºit, sã le mulþumesc personalapãrãtorilor mei ºi, prin ei, Însuºi luiDumnezeu, pentru purtarea Sa de grijã.Sfinþii, prin trãirea, smerenia ºiprofunzimea vieþii lor nu realizeazãaltceva decât cea mai intensãmãrturisire a lui Hristos, îndumnezeirealor continuã este cea mai luminoasãdovadã a prezenþei Lui în Lume. „ªiiatã Eu voi fi cu voi pânã la sfârºitulveacului“ (Matei 28:20). Prin sfinþi noi

putem sã înþelegem, încã de aici, ofrânturã din marea bunãtãþiidumnezeieºti. Prin mijlocirea sfinþilor,avem parte de alinare ºi de ajutorneclintit, iar prin modelul vieþii lor,purtarea noastrã se imprimã de

sfinþenie. Nu este impuls mai puternicdecât acela de a ºti cã ºi în acestevremuri zbuciumate ºi pline de ispite, senasc ºi strãlucesc sfinþi în iubirea de

Hristos (Cuviosul Paisie Aghioritul,Sfântul Nectarie, dar ºi sfnþii din Serbia- Sfântul Nicolae Velimirovici, SfântulIustin Popovici etc.). Cine acuzãBiserica de anumite scãderi aleslujitorilor sãi, ar trebui sã ia mai întâi

aminte la aceste modele de vieþuire ºisã le urmeze lor. Sfinþenia existã,numai cã noi trebuie sã ne aplecãmasupra acesteia.

Totodatã, am realizat cât de sãracepot fi sectele care au înlãturatpreacinstirea Maicii Domnului ºi abineplãcuþilor lui Dumnezeu, cât debrutal ºi-au întors ele ochii de la haruldivin care a luminat vieþile sfinþilor.Refuzând o astfel de cinstire, sectelepractic refuzã mãrturia vieþii îngereºtide pe acest pãmânt ºi, mai mult, seîncãpãþâneazã sã nu recunoascã nicichiar cinstirea pe care Dumnezeu le-adat-o sfinþilor Sãi prin pãstrareaintactã - neputrezitã - a trupuriloracestora. Cãci a spus marele Pavelcreºtinilor din Corint: „Fraþilor, nufiþi prunci cu mintea, ci fiþi prunci curãutatea. Cu mintea însã sã fiþioameni desãvârºiþi! (I Cor. 14, 20). ªiiarãºi s-a spus: „Te laud pe Tine,Pãrinte,… cãci ai ascuns acestea decei întelepþi ºi le-ai descoperit pe elepruncilor“ (Matei 11, 25). Aºadar, sãne apropiem cu dragoste ºi cu sfialãde sfinþi ºi sã grãim unele ca acestea:

„Bucuraþi-vã, Sfinþilor toþi, rugãtorifierbinþi cãtre Dumnezeu, pentru toatãlumea !“

Adina RÃDUCANU

SSSSFFFFÂÂÂÂNNNNTTTTUUUULLLL GGGGRRRRIIIIGGGGOOOORRRRIIIIEEEE DDDDEEEECCCCAAAAPPPPOOOOLLLL IIIITTTTUUUULLLL,,,, uuuunnnn lllluuuummmmiiiinnnnããããttttoooorrrr aaaa llll ddddrrrreeeepppptttteeee iiii ccccrrrreeeeddddiiiinnnnþþþþeeee îîîînnnntttt rrrruuuu HHHHrrrr iiii ssss ttttoooossss

SSffiinnþþiiii,, oogglliinnddaaîînndduummnneezzeeiirriiii

„„RRuuggaaþþii--vvããnneeîînncceettaatt!!““

„Liturghia îngereascã......aºa numeºte Sfântul Grigore Palama rugãciunea“

Rugaþi-vã neîncetat pentru a nu pierde nici oclipã contactul cu divinitatea. Rugãciunea schimbãpe omul vechi , dându-i ,,hainã luminoasã,, deaceea Evagrie Ponticul spune cã „monahul se faceasemenea îngerilor“ .

Aceastã schimbare, este o cale de a urca de lalumea de jos la cea de sus, de la Ierusalimul terestrula cel ceresc, iar întâlnirea dintre aceste lumi, aicipe pãmânt, are un teritoriu: slujba din SfântaBisericã.

Înãlþimea acestei trãiri trebuie sã fie asemeneaarmoniei sãrbãtoreºti a vãzutelor ºi nevãzutelor .Nu trebuie s-o slãbim, trebuie sã fie asemenea„ochiului inimii, care spre deosebire de ochiullumesc, nu se închide niciodatã“ (Andrei Pleºu).

Toatã aceastã sãrbãtoare ne apropie de DomnulHristos, îl apropie pe om de divinitate, cãci Hristosdoreºte ,,îndumnezeirea omului,, vindecarea lui ºiridicarea la o treaptã nemaiatinsã pânã atuncipentru ca omul sã poatã sta alãturi de îngeri, sã fiecel de lângã ei.

Sã nu ne apropiem de cetatea negurei clãditã pedeºertãciuni ºi iluzii, care urmãreºte o „decapitaremoralã“ (Nichifor Crainic) ºi o decreºtinareascunsã, ci sã lãsãm vindecarea lui Hristos sã vinãîn sufletele noastre ºi sã devenim oameni noi,urcând spre El ajutaþi de cele douã aripi: credinþã ºiiubire, pentru a ne plimba ºi a rãmâne în dragosteaSa.

Robert NICOLAE

PPee

lleerrii

nnaa

jj

PPrraa

zznniicc


55

Despre Cina cea de Tainã scriu toþi sfinþiiEvangheliºti ºi sfântul apostol Pavel. DomnulIisus Hristos, în ultimele zile ale vieþii, ºi-amanifestat dorinþa sã mãnânce ultimul Paºteîmpreunã cu ucenicii Sãi, dupã Tradiþie, încasa sfântului evanghelist Marcu. Cina nu s-aîntâmplat în ascuns ºi izolat, ci la luminã, caHristos sã descopere, sã le arate ºi sã-i înveþepe cei doisprezece ucenici cã Taina Jertfei depe Cruce a fost împlinitã. Cina este de Tainã,adicã iniþiaticã, pentru cã Domnul a descoperitucenicilor cã El însuºi va sluji Jertfa. PrinCinã, Hristos într-un mod de neînþeles pentrumintea omeneascã ºi pentru logica comunã,vesteºte evenimentele trãdãrii, judecãþii,Patimilor, Golgotei ºi Jertfei de pe Cruce. Leanunþã pentru cã sunt parte din hranaSfântului Trup ºi a Sfântului Sânge: „Mâncaþi

din Trupul Meu ºi beþi din Sângele Meu,pentru cã Eu sunt Mielul înjunghiat”.

Sfânta Euharistie nu este o repetare ºablona toate câte a zis ºi a fãcut Domnul, ci oprelungire tainicã, revelatã a evenimentului,este Hristos prelungit în veci „Cel adus ºi Celce se aduce”. Acesta ne va spune cã ceea ceface Biserica, viaþa ei, este continuare aTradiþiei, a cuvintelor dumnezeieºti însoþitede evenimente. Un lucru este cert: Cina dinJoia Mare ºi Cina de pe Sfânta Masã sunt unaºi aceeaºi realitate.

Înainte cu mulþi ani, am auzit vorbindu-sede cuviosul Averchie de la Schitul Nou, dinSfântul Munte. Era mare nevoitor, milostiv,vrednic, simplu ºi blând. La privegheri ºi laslujbele din duminici obiºnuia sã stea înpronaos, cu multã evlavie. Odatã, laprivegherea unei sãrbãtori mari, se încheiaseDoxologia Mare ºi se citea Ceasul întâi.Atunci, Pãrinþii ceilalþi l-au vãzut pe bãtrânulAverchie, lãsând strana, strãbãtând repedetoatã biserica, ºi ajungând la Sfântul Altar, atrecut printre Uºile deschise drept înainteaSfintei Mese.

Dupã aceea, l-au vãzut fãcând metanieCuiva nevãzut ºi-i rãspunzând bucuros:

- Da, Stãpâne, vãd! Averchie monahul...,mulþumesc, mulþumesc!

Apoi a fãcut iar o metanie adâncã,împreunã cu miºcarea pe care o facem cândsãrutãm mâna cuiva, ºi trecând printre SfinteleUºi, s-a întors la locul lui. Cei care au luatseama la comportarea pãrintelui Averchie au

crezut cã avea ceva de spus preotului. Preotul,însã, care în acel moment era la Proscomidiar,l-a considerat puþin þicnit. A doua zi a mers lael ºi l-a gãsit în coliba lui sãracã ºi l-a întrebat:

- Ce s-a întâmplat ieri, cum ai îndrãznit sãintri în Sfântul Altar printre Sfintele Uºi, ºi cucine ai vorbit?

Uimit, pãrintele Averchie a rãspuns cusimplitate:

- Bine, pãrinte... dar tu nu L-ai vãzut peStãpânul Care stãtea în acel moment întreSfintele Uºi ºi m-a chemat sã merg la El? M-a întrebat numele meu, l-am spus, iar dupãaceea l-a scris pe o placã care este în SfântulAltar, în partea dreaptã... Mi-a arãtat-o ºi euam citit: Averchie monahul.

Aceastã întâmplare a fost repede cunoscutãºi toþi Pãrinþii îl întrebau cum s-a întâmplat ºi

ce i-a zis Stãpânul. Bãtrânul Averchie lepovestea cu amãnunte, dar se mira, acestnevoitor simplu ºi fãrã rãutate, de ce fraþii seintereseazã de aceastã vedenie, când ea s-aîntâmplat înaintea tuturor. Credea, în sfârºit,cã a fost o lucrare dumnezeiascã, pentru cãplaca de marmurã nu s-a gãsit în Sfântul Altar,nici în acel timp, nici altã datã. Ce sã fi fostoare? A fost Cartea cereascã a vieþii celeiveºnice, unde Stãpânul ºi Iubitorul de oameni,Dumnezeu, a trecut pe cei cu inima curatã, pecei mântuiþi, pe creºtinii nevoitori care mor înpocãinþã, pe martiri, mãrturisitori, drepþi,sfinþi, bãrbaþi ºi femei.

Ce tainã minunatã! Ce cinste...! Stãpânuliese printre Sfintele Uºi, ne strigã, ne apropie,nu ca sã ne scrie numele pe o placã demarmurã, ci sã ne cuprindã în îmbrãþiºareaLui dumnezeiascã ºi sã ne sãlãºluiascã încorturile Bisericii Triumfãtoare. ªi acestea seîntâmplã de fiecare datã când se sãvârºeºteSfânta Euharistie: Hristos ni se oferã înSfântul Potir, strigându-ne pe numele mic: Seîmpãrtãºeºte robul lui Dumnezeu (N), cuTrupul ºi Sângele lui Hristos spre iertareapãcatelor ºi spre viaþa de veci.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS, Explicarea

Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unorevenimente ºi a unor experienþe din vieþile

sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor,Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005,

pag. 330-333.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor,

monahilor ºi credincioºilor (XLI)

CCiinnaa cceeaa ddee TTaaiinnãã ººii iinnssttiittuuiirreeaa

SSffiinntteeii EEuuhhaarriissttiiiiÎn noaptea de 6/7 iulie 1959

trupe de Securitate descindeau încasa parohului din FãureºtiiVâlcii. Acuzat cã „se manifestãduºmãnos împotriva socializãriiagriculturii ºi rãspândeºtezvonuri cu caracter rãzboinic”,pãrintele Ioan Rãducanu estearestat ºi internat la penitenciaruldin Craiova. Peste douãsãptãmâni va fi trimis pentru 48de luni în lagãrul de muncã de laPeriprava, iar în octombrie, maideparte, la Salcia.

La 27 noiembrie, aflat la muncãforþatã în comuna Ostrov(raionul Mãcin), slujitorul luiHristos îºi încheia cãlãtoria pepãmânt. Potrivit certificatului dedeces seria Mb, nr. 176570, dupãnumai patru luni de la datareþinerii, nevinovatul preotajunsese, din cauza regimului deexterminare, la „insuficienþãcardio-renalã, distrofie gradulIII”...

Un preot model„Cunoaºtem personal pe tânãrul Ioan D.

Rãducanu, care este demn de a îndeplinimisiunea de viitor preot ºi care ne va facefalã atât cât vom fi pãstoriþi de dânsul”,scria fostul preot al Fãureºtilor, FloreaCeauºeanu, despre premiantul familieicizmarului Nicolae Ion Popa Rãducanu,absolvent în 1928 al Seminarului Teologic„Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea, laîndemnul învãþãtorului sãu.

Tânãrul originar din localitateavâlceanã Goruneºti se va cãsãtori cuGheorghiþa Iordache din Fãureºti la 26mai 1929. O lunã mai târziu, de ziuaSfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel,proaspãtul familist va îmbrãca hainapreoþeascã în Biserica Episcopalã aRâmnicului. Urma sã pãstoreascã cele2179 de suflete din Fãureºti. ªi o va facecu toatã responsabilitatea.

Protoiereul Ion Neagoe al protoieriei 4Guºoieni îl descria elogios pe pãrinteleRãducanu: „S-a remarcat ca un elementdistins, atât în privinþa caracterului, cât ºiîn privinþa calitãþilor culturale ºimoralizatoare. A îndeplinit conºtiinciosserviciile religioase ale enoriaºilor de labiserica filialã ce i s-a încredinþat sprepãstorire, precum ºi în restul parohiei,când i s-a cerut. A organizat ºezãtorireligioase împreunã cu învãþãtorii dinlocalitate. La toate ºedinþele Centruluiparohial ºi-a îndeplinit cu sârguinþãînsãrcinarea de predicator sau deconferenþiar”.

Calitãþile de bun organizator alepãrintelui pe tãrâm social au fostremarcate de parohienii sãi: „A închisbiserica ºi cimitirul cu gard, colectândsuma necesarã pentru cumpãrareaclopotului la bisericã ºi fiind permanent înmijlocul credincioºilor un bun sfãtuitor”

(învãþãtoarea Ioana Bârsescu). SlujitorulDomnului a depus mult interes pentruaplanarea conflictelor între membriifamiliilor din Fãureºti, dupã cum arãtaînvãþãtorul Mihai Popescu, potrivitproceselor verbale ale Sfatuluimoralizator, apreciate ºi de organelebisericeºti.

Pe tot timpul pãstoririi sale, pecuprinsul parohiei Fãureºti a fost eliminatconcubinajul, pãrintele Rãducanu sau alþireprezentanþi ai familiei sale devenind naºia numeroase perechi. A înfiinþat obibliotecã cu peste 1000 volume, mai multdin fonduri proprii, iar în 1929 a întemeiatCãminul Cultural „Muguraºul”. Împlinindfaptele milei, a adunat importante sume debani pentru vãduve ºi orfani de rãzboi, iardin 1938 a înfiinþat o cantinã ºcolarã undeerau hrãniþi 25 de elevi sãraci.

Politica lui HristosDeºi îndemnat de diferiþi oameni

politici sã urmeze politica unor partideaflate atunci la putere, Pãrintele Ioan adeclinat orice ofertã, considerând cãdatoria unui slujitor este sã fie deasupraoricãrei politici. Iatã ce declara la 7decembrie 1938 învãþãtorul Ion N.Popescu-Frânceºti: „N-a fãcut politicã,nici sub regimul partidelor politice ºi niciazi. Deºi rugat de mine sã facem amândoipolitica partidului liberal, am fost refuzatcategoric”. Un alt dascãl, MihaiDumitrescu, declara pe 8 decembrie 1938:„Domnia sa a rãmas zi de zi la rolul de bunsfãtuitor sufletesc ºi exemplu de faptebune al enoriaºilor sfinþiei sale”.

ªi dupã instalarea terorii comuniste, arãmas unul dintre cei mai corecþi,disciplinaþi, conºtiincioºi ºi cu autoritatepreoþi, încredinþându-i-se conducereacolectivului misionar din raionul Bãlceºti.Era primul donator în orice acþiunecaritabilã, iar parohia Fãureºti se gãseaîntr-o exemplarã stare de gospodãrire.Pentru meritele pastorale deosebite,Episcopul Iosif Gafton i-a acordat rangulde „iconom” la 10 mai 1955. Iatã cum aînþeles un preot dedicat sã aplice politicalui Hristos, singura netrecãtoare...

Intonând versetedin psalmi

Din iulie 1959 însã, calvarulmãrturisitorului vâlcean va trece prinînchisorile de la Craiova, Periprava, Salciaºi Ostrov. Pentru a-i exageraantecedentele, Securitatea va adãuga înfiºa personalã un fals clar, acuzându-l cã,în 1940, ar fi fost membru al cuibuluilegionar „Oltul”.

Existã mãrturii transmise prin viu graicare susþin cã grabnica mutare la celeveþnice i-ar fi fost generatã denumeroasele pedepse suportate încã de laînceputul detenþiei, care constau înstoparea alimentaþiei ºi arest sever, pentrucã de multe ori avea manifestãri religioase,considerate de conducerea lagãrelor caretrograde: a fost surprins spovedindu-ºifraþii de suferinþã sau intonând versete dinpsalmi. O psalmodiere neîncetatã în ceatamãrturisitorilor, de acum în ceruri!

Diacon Prof. Cornel DRAGOª

Deasupra oricãrei politici

PPPPããããrrrr iiiinnnntttteeee lllleeee IIIIooooaaaannnn RRRRããããdddduuuuccccaaaannnnuuuu (†27 noiembrie 1959)

CCAAMMPPAANNIIAA „„DDIINN TTEEMMNNIIÞÞEE SSPPRREE SSIINNAAXXAARREE““


66

Sfântul Grigore Palama a fost cu certitudinecel mai mare teolog al secolului al XIV-lea.Meritul sãu incontestabil constã în faptul cã areuºit sã desãvârºeascã o tradiþie foarte veche înBiserica creºtinã legatã de teologia ºi viaþaasceticã ºi misticã pe de o parte, iar pe de altãparte Sfântul Grigore Palama este cel care areuºit sã cristalizeze, sã sistematizeze ºi sãformuleze în termeni teologici învãþãturacreºtinã despre energiile divine necreateprezentã în chip nedezvoltat ºi insuficient declar sau explicit în scrierile Sfinþilor Pãrinþiîncepând cu Sfântul Vasile cel Mare, despredistincþia dintre fiinþa divinã ºi energiile divinenecreate.

Existã o foarte strânsã legãturã între aceastaºi mistica creºtinã atât sub aspect teoretic, cât ºiîn ceea ce priveºte latura practicã (viaþaduhovniceascã sau misticã) în întreaga istorie ateologiei ºi a vieþii creºtine în BisericaRãsãriteanã ºi acest fapt este pus înevidenþã în chip desãvârºit de cãtreSfântul Grigore Palama. De fapt nu ºtimexact nici pânã astãzi cum ar fi arãtatOrtodoxia în general sub toate aspecteledar în special din punct de vedere alînvãþãturii despre raportul lui DumnezeuCel necreat cu lumea creatã ºisemnificaþia acestei învãþãturi pentrutrãirea creºtinã fãrã importanta ºi decisivacontribuþie a Sfântului Grigore Palama.

Mântuitorul Iisus Hristos a lãsatapostolilor ºi ucenicilor Sãi rugãciunea„Tatãl nostru”. Rugându-Se El ÎnsuºiTatãlui ceresc a arãtat importanþacovârºitoare a rugãciunii pentru mântuireaºi desãvârºirea omului. În Predica de peMunte Mântuitorul a învãþat ºi modul cumtrebuie fãcutã rugãciunea (adicã modulcum trebuie sã ne rugãm).

Astfel, încã de la început creºtinii, camãdulare ale Trupului tainic al lui Hristos,au practicat rugãciunea neîncetatã înspecial în mediile monahale din Egipt,Palestina ºi Siria. Monahismul încreºtinism, fãrã sã fie cu totul original,fiindcã existã tradiþii ºi practici monahaleîn marile religii ºi înainte de creºtinism, sedistinge de acestea prin anumitecaracteristici fundamentale precum:

a) Caracterul trinitar. Încã de la începutullui monahismul creºtin are la bazã credinþa înSfânta Treime ca realitate supremã ºi absolutã.

b) Caracterul hristocentric sau hristologic.Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu întrupat,Dumnezeu-Omul reprezintã centrul sau inimamonahismului creºtin cenobiotic sau anahoreticîn care rugãciunea neîncetatã ocupã un locesenþial.

c) Caracterul pnevmatologic. Persoana ºiprezenþa Sfântului Duh în Bisericã, în lume esteun alt temei sau fundament al monahismuluirãsãritean. Viaþa duhovniceascã, asceticã ºimisticã este de neconceput fãrã prezenþa ºilucrarea Sfântului Duh, pnevmatizarea lumii ºiîndumnezeirea omului sunt lucrãri ale SfinteiTreimi ºi prin apropriere lucrãri specifice saupredicate al Duhului Sfânt.

d) Caracterul eclesiocentric saueclesiologic. Biserica este plinã de Treime,spunea marele scriitor alexandrin, Origen.Biserica înþeleasã ca trupul tainic al lui Hristoseste spaþiul cel mai desãvârºit al prezenþei ºilucrãrii lui Dumnezeu în lume. De la Tatãl prinDuhul Sfânt, Hristos naºte în Bisericã, prinTaina Sfântului Botez, fii ai Tatãlui ºi îiîntãreºte, îi restabileºte ºi îi desãvârºeºte princelelalte Sfinte Taine.

La începutul ei, Biserica creºtinã a cunoscutun singur model de viaþã înþelegând prinaceasta modul de existenþã ca instituþieteandricã, viaþa sacramentalã sau harismaticã înstrânsã legãturã cu viaþa liturgicã, modul de

organizare în Bisericile locale la sfârºitulprimului secol ºi începutul celui de-al doilea,etc.

Toate acestea pot fi subsumate moduluicomunional al existenþei ºi al vieþii Bisericiicreºtine în primele douã secole dupã Hristos.Începând cu secolul al III-lea d. Hr. apare omiºcare (organizare) monahalã în interiorulBisericii creºtine în centre geografice precumEgiptul, Siria, Palestina etc.. Monahismulrãsãritean încã de la începuturile sale nu numaicã nu este rupt de disputele teologicedeopotrivã dogmatice ºi mistice care aveau locîn interiorul Bisericii creºtine, ci, dimpotrivã,reprezentanþi de seamã ai sãi au participat activla acestea aducând soluþii teoretice ºi practiceîn vederea stabilirii adevãratei învãþãturi ºipractici creºtine. În acest sens demn desubliniat ºi de remarcat este adevãrul cã

monahismul rãsãritean a reprezentat trena deaur a teologiei ºi a practicii vieþii ascetice ºimistice a Bisericii creºtine.

Pãrintele teologiei sistematice ºi al teologieimistice creºtine poate fi numit pe drept cuvântmarele scriitor alexandrin Origen. PentruOrigen, „viaþa misticã este dezvoltarea,realizarea unirii lui Hristos cu sufletul,efectuatã în Botez ºi este o comuniune, undialog dintre Hristos ºi suflet” (Andrew Louth,Originile tradiþiei mistice creºtine. De laPlaton la Dionisie Areopagitul, Editura Deisis,Sibiu, 2002, pag. 84).

Filiaþionist ºi nu evenimenþialist, Origen vaavea mulþi ucenici care vor propovãdui ºi vorpractica în mediul monahal o misticãspiritualistã centratã pe ideea eliberãriisufletului ca parte superioarã în om.

În secolul al IV-lea ascensiuneamonahismului „e un fenomen neaºteptat ºiscânteietor, cu puþine antecedente reale.Aceastã dramaticã fugã spre deºert e în generalatribuitã dorinþei dupã martiriu a creºtiniloratunci când acesta a încetat sã mai fie posibildupã victoria definitivã a lui Constantin celMare asupra lui Liciniu în anul 323. Martiriul«alb» l-a înlocuit pe cel «roºu»” (Ibidem, pag.139).

Reprezentativ pentru monahismul rãsãriteanal secolului IV este Evagrie Ponticul.

Evagrie Ponticul este pãrintele aºa-ziseirugãciuni a inimii, rugãciunea lui Iisus pe careel cel dintâi a numit-o rugãciunea minþii. Pentru

Evagrie Ponticul teologia este domeniulrugãciunii. Esenþa teologiei este rugãciuneacontinuã sau neîncetatã a minþii. Datoritãconcepþiei sale despre superioritatea sufletuluifaþã de trup ºi despre „nous-ul” ca partea ceamai înaltã a sufletului, locul sau „topos-ul” princare pãtrunde ºi se sãlãºluieºte în om SfântaTreime, mistica lui Evagrie Ponticul a fostconsideratã drept o misticã spiritualistã.

Pentru aceasta ºi pentru alte învãþãturisocotite inspirate din opera lui Origen, EvagriePonticul a fost condamnat de cãtre Bisericã. Înorice caz un adevãr este de netãgãduit ºi anumeacela cã Evagrie din Pont este primul care dã laivealã o impresionantã doctrinã desprerugãciunea minþii, doctrinã pe care el însuºi oaplicã practic în ultima parte a vieþii sale.Pentru Evagrie Ponticul „rugãciunea nu e atât oactivitate, cât o stare (katastasis), nu e atât ce

facem, cât ceea ce suntem. El spune astfeldespre intelect sau minte cã rugãciunea enatura lui (Praktikos 49)” (Ibidem, pag.152).

În Omiliile macariene rugãciuneaminþii este numitã „rugãciunea inimii”.Astfel, în pofida contextului mesalian încare au apãrut, „spiritualitatea Omiliilormacariene e o spiritualitate a inimii(kardia). Avem aici un contrast evident cuEvagrie a cãrui spiritualitate poate ficaracterizatã drept o spiritualitate a minþii,sau nous-ului, o spiritualitate a inimii, adorului dupã Dumnezeu din adânculfiinþei omului, a unui sentiment mai adâncdecât gândul, o spiritualitate care cautã sãpãtrundã în adâncurile sufletului” (Ibidem,pag. 159). Spre deosebire de EvagriePonticul a cãrui teologie misticã a fostetichetatã drept intelectualistã, în Omiliilemacariene viaþa asceticã ºi misticã are labaza ei Întruparea Fiului lui Dumnezeu ºise desfãºoarã în Biserica lui Hristosînþeleasã ca trup tainic. Totuºi accentulînvãþãturii ascetico-mistice al Omiliilormacariene nu cade pe participarea la viaþaculticã a Bisericii, nici pe Sfintele Taine,ci pe rugãciunea inimii ca cea mai înaltãposibilitate ºi putere în vederea salvãriisufletului de posesiunea demonilor ºiprimirea lui Iisus Hristos sau a harului în

inimã. Rugãciunea inimii ca îndeletnicire

principalã a monahilor din Biserica de Rãsãrit acunoscut o perioadã de înflorire în gândirea ºiîn perioada asceticã ºi misticã a Sfântului IoanScãrarul. Odatã cu Sfântul Ioan Scãrarultendinþele spiritualiste ale monahismuluirãsãritean s-au mai estompat lãsând locul uneispiritualitãþi sau al unei vieþi duhovniceºtifundamental personaliste, bazatã pe raportulsau pe dialogul neîncetat al omului cu Hristosprin rugãciunea continuã. Astfel, pentru SfântulIoan Scãrarul „monahismul este caleaîndumnezeirii prin excelenþã. Îndumnezeireaderivã din pasiunea pentru virtute ºi din dorinþanestinsã de Dumnezeu… Asceza începeprintr-o triadã de renunþãri (renunþarea la lume,eliberarea interioarã de cele ale lumii ºi fuga delume)… Descriind felurile de monahism, Scarase referã pe larg la viaþa cenobiticã ºianahoreticã, precum ºi la raportul dintre ele,sfãtuind pe începãtori sã practice cenobitismulºi recomandând anahoretismul, isihia, doarprogresaþilor. Isihia este asemenea vieþiiîngerilor, dar foloasele cenobitismului rezidã îndouã calitãþi îngereºti: ascultarea ºi rãbdarea”(Sfântul Ioan Scãrarul, Scara Raiului,traducere, introducere ºi note de MitropolitulNicolae Corneanu, Arhiepiscopia Timiºoarei,2007, pag. 41).

În Scara aflãm deja care sunt semnele dupãcare poþi recunoaºte pe cei care practicã isihia.

Facem aceste precizãri pentru a scoate înevidenþã adevãrul cã „isihia” nu este o creaþieoriginalã a secolului al XIV-lea, ci o etapã sauperioadã spiritualã nu neapãrat evenimenþialistoricã în care învãþãtura despre „isihia” ºidespre Rugãciunea inimii sau Rugãciunea luiIisus ca ºi practicarea lor sunt desãvârºiteatingând realmente apogeul lor.

Iatã aºadar, care sunt semnele potrivitînvãþãturii din Scara dupã care pot firecunoscuþi cei care practicã „isihia”.„Semnele, mãsurile ºi însuºirile dupã care poþirecunoaºte pe cei care practicã isihia sunt:mintea netulburatã, cugetarea neprihãnitã,rãpirea cãtre Domnul (arpaghi pros Kyrion),continua amintire a muncilor iadului,pomenirea morþii, rugãciunea neîntreruptã (îngr. care nu se mai saturã), pãzirea nejefuitã asimþurilor, uciderea desfrânãrii, necunoaºtereaîmpãtimirii, moartea faþã de lume, lipsalãcomiei pântecelui, cugetarea la celedumnezeieºti, izvor de dreaptã socotealã,lacrimile de pocãinþã, nimicirea vorbãriei ºi, înfine, toate celelalte virtuþi cãrora mulþimile(scil. oamenii de rând) obiºnuiesc a li seîmpotrivi” (Ibidem, pag. 355).

Sfântul Simeon Noul Teolog contribuiesubstanþial la dezvoltarea teologiei sistematiceºi ascetico-mistice. Chintesenþa învãþãturii saleo constituie celebrele sale Discursuri teologice(1-3) ºi etice (1-15) scrise ºi fãcute publice întreanii 1000-1009.

Discursurile teologice conþin o teologiesistematicã (doctrinalã) de cea mai marevaloare ºi o teologie moralã, ambelefundamentate pe adevãrurile esenþiale aleOrtodoxiei creºtine ºi anume Sfânta Treime,Hristos capul trupului mistic – Biserica, SfântulDuh persoanã de dincolo de lume ºi din lumecare împãrtãºeºte harul dumnezeiesc, Bisericaca trup tainic, etc..

Teologia Sfântului Simeon Noul Teolog ºiîn special teologia misticã este profund trinitarãºi hristocentricã ºi se bazeazã pe distincþiadintre fiinþa divinã ºi energiile divine necreateºi pe distincþia dintre persoanele treimice ºiharul divin, precum ºi pe distincþia dintre fiinþãºi persoane. În deplinã concordanþã cu întreagatradiþie misticã, Sfântul Simeon Noul Teologvorbeºte despre posibilitatea unirii cu Hristosîn lumina lui Hristos. Pentru Sfântul SimeonNoul Teolog lumina este adevãrata cunoaºtereºi nu cunoaºterea este luminã (Întru lumina Tavom vedea lumina). Îndumnezeirea omului seînfãptuieºte prin unirea lui cu Hristos înluminã. Cei care-L iubesc pe Hristos trebuiesã-ºi gãseascã liniºtea (isihia), liniºtea în carerezidã cel mai mare dinamism, cea mai maremiºcare a omului spre Hristos. AsemeneaSfântului Ioan Scãrarul ºi Sfântul Simeon NoulTeolog aratã ce condiþii trebuie sãîndeplineascã cei care vor sã se liniºteascã.

„Aºadar, cel ce se liniºteºte ºi ºade singur închilia sa sã se facã precum întâia muceniþãTecla; cãci aceasta ºezând la fereastra ei ºiluând aminte la învãþãtura lui Pavel, ieºindadicã din lucrurile pãmânteºti ºi din nevoiletrupeºti – cãci nu se depãrta de acolo spune«viaþa» ei, ci lipindu-se de fereastrã ca unpãianjen nu se scula nici sã mãnânce nici sãbea, ci îl asculta pe Pavel – l-a urmãrit pe acestaatunci când a plecat ºi fugind singurã ºipãrãsindu-ºi pãrinþii, logodnicul ºi toate îl cãutanumai pe el ºi alerga la el cu dor nesuferind sãºiaducã aminte de altcineva decât de Pavel”(Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice ºietice, Scrieri I, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pag.383-384).

- va urma -Pr. prof. dr. Ion POPESCU

Facultatea de Teologie Ortodoxã„Sfânta Muceniþã Filoteia

TTeeoollooggiiaa mmiissttiiccãã îînn ggâânnddiirreeaa ººii pprraaccttiiccaa SSffâânnttuulluuii GGrriiggoorree PPaallaammaa ((II))


7

19 noiembrie1377 - A fost consemnatã prima atestare

documentarã a Castelului Bran, prin actulemis de Ludovic de Anjou prin carebraºovenii au primit privilegiul de aconstrui cetatea „cu munca ºi cheltuialaproprie”.

1861 - S-a încheiat conferinþa naþionalã afruntaºilor politici români din Banatdesfãºuratã la Timiºoara, unde s-a cerutautonomia acestei regiuni faþa deUngaria.

1919 - A încetat din viaþã AlexandruVlahuþã, poet ºi prozator român.

1946 - În România, au avut locprimele alegeri parlamentare postbelice,care au fost falsificate de cãtre guvernulcondus de Petru Groza, astfel cã victoriaa revenit Blocului PartidelorDemocratice. Alegerile au fost câºtigatede comuniºti, ei beneficiind din plin deajutorul sovieticilor. Potrivitdocumentelor gãsite ulterior, comuniºtiiau recurs la toate metodele pentru a ieºicâºtigãtori ºi pentru a putea sã îºiconsolideze poziþia în fruntea þãrii.

20 noiembrie1224 - S-a consemnat prima menþiune

a Bisericii „Sfântul Mihail” dinCisnãdioara, Sibiu, monument în stilromanic.

1852 - A început construcþia ªcoliiCentrale din Bucureºti, instituþie careulterior a primit numele de PensionatulDomnesc de Fete.

1861- Poarta a emis Firmanul deorganizare administrativã a Moldovei ºiValahiei, act care a admis unireaadministrativã ºi politicã a PrincipatelorRomâne de la data de 24 ianuarie 1859 însãnumai pânã la sfârºitul domniei lui Al. Ioan

Cuza.1940 - Romania s-a alaturat Axei,

împreunã cu Ungaria ºi Slovacia.

21 noiembrie 1740 - A început construirea

monumentului Sfânta Treime dinTimiºoara, ridicat în amintirea epidemiei deholerã care a devastat Banatul.

1784 - Împãratul Iosif al II-lea al Austrieia ordonat reprimarea rãscoalei þãrãneºticonduse de Horea.

1880 - Prinþul Ferdinand deHohenzollern, nepot al regelui Carol I, afost desemnat moºtenitor al coroaneiRomâniei.

1918 - S-a nãscut, în satul Rãcãtãu-Rãzeºi, comuna Rãcãtãu, judeþul Bacãu,Constantin Galeriu (foto), preot ortodox,paroh al Bisericii „Sfântul Silvestru” dinBucureºti, vicar al ArhiepiscopieiBucureºtilor. A fost membru în ComisiaNaþionalã UNESCO, precum ºi al unorfundaþii umanitare ºi a fost decorat cuOrdinul Naþional Steaua României în gradde ofiþer.

22 noiembrie1806 - Începe un nou rãzboi

ruso–turc desfãºurat pe teritoriulMoldovei ºi Þãrii Româneºti.Conflictul se va încheia prin Pacea dela Bucureºti din 28 mai 1812, în urmacãreia Basarabia intra în componenþaRusiei.

1869 - S-au deschis cursurileFacultãþii de Medicinã din Bucureºti.Primul decan a fost medicul chirurgNicolae Turnescu.

1901 - A murit VasileAlexandrescu-Urechia - istoric,scriitor, om politic, membru fondatoral Academiei Române.

2007 - A trecut la Domnularhimandritul Ioanichie Bãlan de lamãnãstirea Sihãstria, cunoscutduhovnic, cu o bogatã activitatemisionarã de popularizare a credinþeiortodoxe.

23 noiembrie1916 - Bucureºtiul este ocupat de trupele

germano-austro-ungare, dupã ce în prealabilarmata românã se retrãsese din Capitalã.

1918 - Aviatorul Vasile Niculescu,decolat de la Bacãu, aterizeazã pe CâmpiaLibertãþii din Blaj, aducând importantedocumente legate de Declaraþia de Unire a

Transilvaniei cu România. 2000 - Sunt repatriate din S.U.A.

rãmãºiþele pãmânteºti ale lui NicolaeRãdescu (1874-1953), general ºi prim-ministru al României.

24 noiembrie1473 - Sfântul voievod ªtefan cel Mare a

cucerit Cetatea Dâmboviþei.1843 - Mihail Kogãlniceanu a rostit

„Cuvântul de deschidere al celui dintâi cursde istorie naþionalã”.

1919 - A fost format Blocul parlamentardemocratic prin încheierea unei coaliþii întrePartidul Naþional Român, PartidulÞãrãnesc, Partidul Naþionalist-Democrat,Partidul Þãrãnesc din Basarabia, precum ºialte grupãri politice mai mici.

1920 - Scriitorul român AlexandruMacedonski a încetat din viaþã la vârsta de66 de ani.

25 noiembrie1715 - A început perioada fanariotã în

Þara Româneascã, prin preluarea domnieide cãtre Nicolae Mavrocordat.

1814 - S-a nãscut Matei Millo, actor ºiautor al primei operete româneºti, „BabaHârca”.

1864 - A fost adoptatã Legea privindorganizarea învãþãmântului („Legeainstrucþiunii publice”), prin care se stabileautrei grade de învãþãmânt (primar, secundarºi superior), obligativitatea ºi gratuitateaînvãþãmântului primar.

1972 - Inginerul Henri Coandã, creatorulprimului avion cu reacþie din lume, a încetatdin viaþã la vârsta de 86 de ani. Omul deºtiinþã, care a obþinut pe parcursul vieþii 250de brevete, a fost un pionier al aviaþiei.

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

CCaalleennddaarruull eevveenniimmeenntteelloorriissttoorriiccoo--rreelliiggiiooaassee

1199 -- 2255 nnooiieemmbbrriiee

Regulile morale ale Sfântului Vasile cel Mare (XXXIVX)

SSSSãããã nnnnuuuu ffffiiiimmmm fffflllleeeexxxxiiiibbbbiiii llll iiii îîîînnnn ccccrrrreeeeddddiiiinnnnþþþþããããDe multe ori când intrãm în dialog sau în relaþie cu una sau

mai multe persoane, comunicarea ºi comportamentul daumãsura celui sau celor din faþa noastrã. Stabilirea primarã ladistanþã a relaþiei, cum ar spune Buber, poate sã ne înfãþiºeze opersoanã cu o anumitã personalitate, pe când intrarea propriu-zisã în relaþie dialogicã, pãtrunderea în sfera principiilor deviaþã ale acesteia poate sã întãreascã sau sã rãstoarneradiografierea iniþialã. Aºa se face cã o persoanã care la începutni se înfãþiºeazã drept deschisã învãþãturii de ºi despre credinþã,ni se descoprã ulterior cã are anumite preconcepþii ce îireveleazã inflexibilitatea. Dar la fel de bine putem sãrelaþionãm cu persoane care manifestã o aºa de mareflexibilitate în privinþa credinþei, încât toate concepþiilereligioase, toate formele de manifestare a religiozitãþii ºi totceea ce este trãit ºi evocat drept relaþie cu Dumnezeu, esteacceptat. Este limpede cã în cazul acestor persoane s-a produso confuzie între cunoaºtere ºi credinþã, între informare despreºi trãire cu Dumnezeu.

În a treizeciºinoua regulã moralã, Sfântul Vasile cel Mareimpune creºtinului ca raportul dintre credinþã ºi flexibilitate sãnu fie de juxtapunere, în sensul relativizãrii, ci de suprapunere,în sensul anulãrii oricãrei flexibilitãþi în raport cu credinþa:„Creºtinul nu trebuie sã fie flexibil, ci tare în credinþã ºi deneclintit de la cele bune în Domnul” (Sfântul Vasile cel Mare,Regulile Morale, Regula 39, PSB, vol. 18, p. 135).

Fireºte cã se poate vorbi de multe tipuri de flexibilitate, dela cea a gândirii, la cea a unui obiect, însã, pãrintele capadocian

doreºte sã se opreascã numai la acea flexibilitatea în credinþã,pe care o înþelege mai întâi ca renunþare la relaþia cuDumnezeu: „Cea semãnatã pe loc pietros este cel care audecuvântul ºi îndatã îl primeºte cu bucurie. Dar nu are rãdãcini însine, ci þine pânã la o vreme ºi, întâmplându-se strâmtorare sauprigoanã pentru cuvânt, îndatã se sminteºte” (Matei 13, 20-21).

În acest context flexibiliatea ar fi sinonimã nu cuinstabilitatea, în sensul unei oscilãri sau pendulãri între a credeºi a nu crede, ci mai degrabã cu apostazia, cu renunþarea lacredinþã, cu negarea lui Dumnezeu. Opusã acesteia estemucenicia, ca femitate ºi statornicie în credinþã în cel mai înaltgrad cu putinþã: jertfirea pentru Hristos.

Urmãrind cu atenþie temeiurile scripturistice la care faceapel Sfântul Vasile în argumentarea regulii sale, se observã cãacesta încearcã sã vadã prin flexibilitate ºi erezia, cadesfigurare a adevãratei credinþe sau ca înlocuire a acesteia cuo seamã de concepte strãine revelaþiei: „Mã mit cã aºa degrabãtreceþi de la cel care v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos,la altã Evanchelie” (Galateni 1, 6).

Astãzi, în acest context multicultural ºi multilingvistic, estenevoie, mai mult ca oricând, de o întãrire în dreapta credinþã,prin citirea Sfintei Scripturi si a operelor Sfinþilor Pãrinþi ºi deo flexibilitate în cunoaºtere, în sensul unei împroprieri a culturiiprofane, care sã ne ajute sã ne definim ºi sã ne impunempropriile valori.

Pr. Napoleon Nicolae DABU

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

În Eparhia Râmnicului, sâmbãtã, a fost triplã sãrbãtoare. Înprimul rând a fost hirotonit un nou arhiereu-vicar în persoanaarhim. Emilian Nicã, care a primit titulatura de Loviºteanul. În aldoilea rând, la sfârºitul Sfintei Liturghii, oficiatã de PreafericitulPãrinte Patriarh Daniel, împreunã cu 21 de ierarhi ai SfântuluiSinod al BOR, Întâistãtãtorul Bisericii noastre a sãvârºit ceremoniade ridicare în rang a IPS Gherasim ºi a PS Emilian Loviºteanul. Iarcel de-al treilea eveniment a constat în binecuvântarea ºiinaugurarea de cãtre Patriarhul României a Aºezãmântului religios-cultural „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul“, de la Centruleparhial al Râmnicului. La acestea se adaugã ºi împlinirea vârsteide 95 de ani a IPS Arhiepiscop Gherasim, dintre care 34 i-a petrecutca arhiereu-vicar ºi apoi episcop titular la Râmnic, informeazãcotidianul „Ziarul Lumina”.

Sâmbãtã, 14 noiembrie, într-o dimineaþã friguroasã de toamnãcaracteristicã munþilor vâlceni, câteva mii de credincioºi ºi-auîntâmpinat ierarhii. Noul arhiereu-vicar ales, arhim. Emilian Nicã,a fost prezentat mulþimii, dar ºi ierarhilor Sfântului Sinod de cãtrearhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al ArhiepiscopieiBucureºtilor, ºi de cãtre arhim. Paisie Teodorescu, slujitor alCatedralei patriarhale din Bucureºti. Încadrat de cei doi cãlugãri,arhim. Emilian Nicã a rostit mãrturisirea de credinþã ortodoxã, înfaþa Preafericitului Pãrinte Daniel ºi a celorlalþi membri ai SfântuluiSinod, în cadrul unui ceremonial, marcat de întrebãri ºi rãspunsuri,prin care acesta ºi-a dovedit ortodoxia credinþei. Aceastã declaraþiea fost parafatã prin semnarea unui act de cãtre candidat.

A urmat Sfânta Liturghie. A fost sãvârºitã de Pãrintele PatriarhDaniel, alãturi de 21 de ierarhi, printre care ºi IPS Teofan,Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, IPS Laurenþiu, MitropolitulArdealului, dar ºi IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. Pânã lamomentul când s-a cântat „Sfinte Dumnezeule“, atunci când sesãvârºeºte hirotonia întru episcop, arhim. Emilian Nicã a fost protospeste toþi preoþii, pentru ca dupã hirotonie, sã fie protos peste toþiepiscopii, deoarece în ziua hirotoniei este singura datã când unepiscop de rang inferior poate sã fie mai mare peste superiorii sãi,spune rânduiala din Arhieraticon. Sfânta Tainã a Hirotoniei întruepiscop se sãvârºeºte de minimum trei ierarhi. În aceastã situaþie,sãvârºitorii au fost Patriarhul României, Mitropolitul Olteniei ºiArhiepiscopul Râmnicului, cãrora li s-au alãturat ºi ceilalþi episcopiprezenþi. „Arhiereul are o legãturã directã cu Hristos, pecare îl reprezintã, ca arhiereu veºnic - a spus PF PãrintePatriarh - în cuvântul rostit dupã citirea SfinteiEvanghelii. De aceea existã acestã precizare cã, în timpulhirotoniei unei persoane care devine arhiereu, pe capulsãu stã Sfânta Evanghelie deschisã“.„„ÎÎnnffrriiccooººããttooaarree rrããssppuunnddeerreeaa,, mmaarree ddeemmnniittaatteeaa,,îîmmbbuuccuurrããttooaarree lluuccrraarreeaa ssffâânnttãã““

Însemnele, care se oferã dupã hirotonie, au diferitesemnificaþii. „Sacosul, care este o hainã distinctã defelonul preotului ºi care simbolizeazã pe HristosArhiereul, face legãtura între preînchipuirea lui Hristosdin Vechiul Testament, prin arhiereul legii vechi, ºiHristos Arhiereul cel Veºnic, care acum însã trimite înlume arhierei, aºa cum a trimis pe apostoli, ca sã-Lreprezinte ºi sã sãvârºeascã prin harul Lui, cu mâinile lorlucrarea sfinþitoare din Bisericã. Arhiereul singur poatesãvârºi toate sfintele taine, inclusiv hirotonia diaconilor,preoþilor, dar când hirotoneºte un arhiereu, nu poatesingur, ci împreunã cu cel puþin alþi doi“, a explicat PFDaniel.

Crucea ºi engolpionul simbolizeazã jertfelnicia, crucea pãstoririipe calea mântuirii, a credincioºilor, „dãruirea completã aepiscopului faþã de Dumnezeu ºi faþã de credincioºi. Iubireajertfelnicã arãtatã faþã de Dumnezeu în rugãciune ºi faþã de pãstoriþiîn fapta cea bunã a propovãduirii Evangheliei, a sãvârºirii sfintelortaine ºi a îndrumãrii pastorale a credincioºilor pe calea mântuirii“.

„Lucrarea de luminare, învãþãtoreascã, sfinþitoare, pastoralã suntsimbolizate prin însuºi faptul cã arhiereul poartã pe cap mitra, care,în tradiþia româneascã ºi greceascã, are chipurile celor patruevangheliºti. Deci, gândirea sa trebuie sã fie conformã cuEvanghelia lui Hristos“, a mai spus Preafericirea Sa, care a vorbit ºidespre omofor. „Este semn al purtãrii pe umerii sãi a oii celeirãtãcite pe care a adus-o la comuniunea cu Dumnezeu ºi a ridicat-oatunci când era cãzutã. Omoforul reprezintã lucrarea de ridicare acelor cãzuþi, de vindecare a celor bolnavi de pãcate ºi de ridicareaîn demnitatea de fiu a lui Dumnezeu dupã har, prin sfintele taine aleBisericii“.

„Este înfricoºãtoare rãspunderea, este mare demnitatea, dar esteîmbucurãtoare lucrarea sfântã, pe care Dumnezeu o sãvârºeºte prinslujitorii sfinþiþi, chemaþi sã aducã poporul la mântuire, în împãrãþia

cerurilor, prin Bisericã, care este locul de pregãtire, arvunaîmpãrãþiei cerurilor“, a subliniat Patriarhul.RRââmmnniiccuull ddããiinnuuiiee ddee 550077 aannii

Ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de arhiepiscopie aavut loc la finalul Sfintei Liturghii. PS Lucian, EpiscopulCaransebeºului, a citit Tomosul patriarhal care subliniazã motivelece stau la baza ridicãrii în rang: „Cunoscând rolul pe care l-a avutîn istoria Bisericii noastre Episcopia Râmnicului, cu o existenþãneîntreruptã de 507 ani, înfiinþatã în vremea Sfântului Ierarh Nifon,patriarhul Constantinopolului, organizator al vieþii bisericeºti dinÞara Româneascã ºi continuatoare a scaunului desfiinþat alstrãvechii Mitropolii a Severinului, prin titulatura sa de odinioarã«Episcopia Râmnicului Noului Severin», þinând seama cãEpiscopia Râmnicului a fost pãstoritã de vrednici ierarhi, precum:Varlaam, ctitorul mãnãstirilor Trivale ºi Turnu, apoi mitropolit alÞãrii Româneºti, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, cãrturar,tipograf, predicator, mitropolit al Þãrii Româneºti, DamaschinDascãlul, Chesarie ºi Filaret, cãrturari, tipografi de excepþie ºidãltuitori de limbã româneascã, Sfântul Ierarh Calinic de laCernica, ctitorul Catedralei ºi Reºedinþei episcopale din Râmnic,înnoitorul tipografiei eparhiale, al Seminarului din Râmnic ºiînflãcãrat susþinãtor al Unirii Principatelor Române, GhenadieEnãceanu, om de culturã, autor de manuale, editor de carte ºiprofesor de teologie, Athanasie Mironescu, viitor mitropolitprimat, ºi Vartolomeu Stãnescu, ierarhi cãrturari; din aceeaºiistoricã Episcopie a Râmnicului provenind ºi Sfântul CuviosAntonie de la Iezerul. În lumina rânduielilor canonice ºi petemeiul statornicirilor bisericeºti (...), în consultare cu SinodulPermanent, în calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,am propus Sfântului Sinod ridicarea la rangul de arhiepiscopie aºase episcopii cu continuitate istoricã secularã, între care ºiEpiscopia Râmnicului“. Menþionãm cã hotãrârea de ridicare înrang a Episcopiei Râmnicului s-a luat în cadrul ºedinþei SfântuluiSinod din 18-19 iunie 2009.

Dupã citirea Tomosului patriarhal, au primit însemnele dearhiepiscop IPS Gherasim, ºi însemnele de episcop-vicar PSEmilian Loviºteanul. La finalul ceremoniei, Preafericitul PãrintePatriarh le-a oferit daruri celor doi ierarhi de Râmnic. Pentru cã

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost episcop aici,Preafericirea Sa a oferit o icoanã a Sfântului, iar „în dreptulengolpionului, care nu este pictat, ci lucrat în aur, am pus ca dardin partea sfintei Patriarhii o pãrticicã din moaºtele SfântuluiCalinic de la Cernica, moaºte care se aflã în Biserica «SfântulGheorghe», a Mãnãstirii Cernica, ziditã de el“, a spusÎntâistãtãtorul Bisericii noastre.„„VVãã mmuullþþuummeesscc ppeennttrruu ppiillddaa,, ddrraaggoosstteeaa ººii ppoovvããþþuuiirreeaaPPrreeaaffeerriicciirriiii VVooaassttrree““

IPS Gherasim a adresat un cuvânt de mulþumire PreafericituluiPãrinte Patriarh Daniel, deoarece a venit sã recunoascã vredniciaEparhiei Râmnicului: „Preafericirea Voastrã, prin acest momentsolemn aduceþi cinstire marilor ierarhi care au pãstorit aici ºi asfinþilor de aici. Vã mulþumesc cã mi-aþi dat ºi un toiag albãtrâneþilor, pe Preasfinþitul Emilian Loviºteanul, în care am mareîncredere“.

Preasfinþitul Pãrinte Emilian Loviºteanul, Episcop-Vicar alArhiepiscopiei Râmnicului, a mulþumit pentru darul arhieriei. „Înaceste momente sfinte din viaþa mea, aduc în primul rând

mulþumire lui Dumnezeu pentru darul vieþii ºi harul arhieriei, pecare l-am primit astãzi prin punerea mâinilor ºi rugãciunile cititede Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, de cãtre IPS Irineu,Mitropolitul Olteniei, ºi IPS Gherasim, ArhiepiscopulRâmnicului, dar ºi de ceilalþi ierarhi, de faþã aici, membri aiSfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Vã mulþumescpentru pilda, dragostea ºi povãþuirea Preafericirii Voastre pe caremi-aþi arãtat-o, de când m-aþi chemat de la Mãnãstirea Neamþ, la

Centrul eparhial din Iaºi, unde în preajma PreafericiriiVoastre am învãþat ce înseamnã a fi ierarh în toatãfrumuseþea, complexitatea ºi greutatea acestei înalteslujiri“.

De aici, cei 22 de ierarhi, alãturi de preoþi ºi diaconi,au ieºit din Catedrala arhiepiscopalã. Afarã, soareledezmorþise de mult credincioºii prezenþi în numãrfoarte mare, care aºteptau binecuvântarea arhiereascã.Evenimentele de la Râmnic s-au încheiat cubinecuvântarea ºi inaugurarea de cãtre PatriarhulRomâniei ºi ceilalþi ierarhi prezenþi a Aºezãmântuluireligios-cultural „Sfântul Ierarh Martir AntimIvireanul“, de la Centrul eparhial al Râmnicului.„„NNee bbuuccuurrããmm îîmmpprreeuunnãã ccuu cceeii ccee ssee bbuuccuurrãã““

Câteva sute de râmniceni l-au întâmpinat peÎntâistãtãtorul Bisericii noastre, vineri seara, în curteaCatedralei episcopale din Râmnicu Vâlcea. Primirea afãcut-o IPS Irineu al Craiovei ºi IPS Gherasim alRâmnicului. Dupã ce tot alaiul a intrat în Catedralã,IPS Irineu i-a mulþumit, în numele tuturor,Preafericitului Pãrinte pentru aceastã vizitã. Apoi,Pãrintele Patriarh a arãtat cã „suntem binecuvântaþi de

Dumnezeu ca sã ne bucurãm împreunã cu cei ce se bucurã, ºi sãmulþumim lui Dumnezeu pentru multele daruri pe care ni ledãruieºte ca rãspuns la credincioºia noastrã faþã de El, dar înprimul rând ca expresie a milostivirii lui Dumnezeu faþã de noi“.

Patriarhul României a vorbit apoi despre Sfântul Apostol Filip,care a fost cinstit sâmbãtã. „Aºa cum aratã profesorul vâlcean,acad. Emilian Popescu, foarte documentat, Sfântul Apostol Filipeste alãturi de Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitor al României ºiapostol al poporului nostru român“, deoarece cunoscutul profesorde bizantinologie a dovedit cã ºi Sfântul Apostol Filip a predicatpe teritoriul þãrii noastre Evanghelia lui Hristos.

Vorbind despre ridicarea în rang a eparhiei Râmnicului, aamintit cã aceste locuri sunt pline de „istorie, de rugãciune, desfinþi. Aici se vede chipul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica,care este, în aceastã eparhie, ctitor de biserici ºi de culturã,împreunã cu un alt mare ierarh ºi martir, Sfântul Antim Ivireanul,care a pregãtit aici limba românã a cãrþilor de cult. O mulþime derugãciuni din Molitfelnicul nostru sunt datorate lui“.

www.basilica.ro

ÎÎnnttrreeiittãã bbuuccuurriiee llaa RRââmmnniicc

MMeessaajjuull ddee ccoonnddoolleeaannþþeeaall PPrreeaaffeerriicciittuulluuii PPããrriinntteePPaattrriiaarrhh DDaanniieell aaddrreessaattBBiisseerriicciiii OOrrttooddooxxee SSâârrbbee

Înaltpreasfinþitului Pãrinte Amfilohie,Mitropolit de Muntenegru – Litoral,

Preºedintele interimar al Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Sârbe

Înaltpreasfinþia Voastrã,

Cu profundã durere creºtineascã, am primit vesteatrecerii din aceastã lume, în dimineaþa zilei deDuminicã, 15 noiembrie 2009, a PreafericituluiPãrinte Pavle, Patriarhul Serbiei, pãstor înþelept ºiduhovnicesc timp de peste cinci decenii, dintre careultimii 19 ani ca patriarh.

Moartea sa reprezintã un moment de tristeþe nudoar pentru întreaga Bisericã Ortodoxã Sârbã, ci ºipentru noi, cei ce l-am întâlnit personal de mai multeori.

Rugãm pe Hristos Domnul, Cel pe Care L-a slujitde-a lungul vieþii sale, adesea în condiþii grele pentruBiserica Ortodoxã Sârbã, sã îi odihneascã sufletulîmpreunã cu drepþii ºi cu sfinþii Sãi slujitori.

În numele Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne ºi al nostru personal, exprimãm frãþeºticondoleanþe pentru întreaga Bisericã Ortodoxã Sârbãºi ne rugãm Preasfintei Treimi sã o pãstreze înunitatea ºi iubirea lui Iisus Hristos, Arhiereul veºnicºi Capul Bisericii.

Veºnica lui pomenire!

† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

EEvveenn

iimmeenn

tt

Anul VIII nr. 435 -19 - 25 noiembrie 2009

Documents

Transcript of Anul VIII nr. 435 -19 - 25 noiembrie 2009