Anul VI. Zălau, 1 Dec. 1 9 2 9 . N r . 1 9 .

Cuprinsul: P r e o c u p ă r i :

Coriolan l l ieş : Cărţi didactice. — G. Moigrădeanu : î nvă ţă to ru l şi conferinţelo poporale.

Chestiuni d idact ice : G. Capă t ă : Câteva mijloace de educaţie.

Sălajul : N. : D . Corâciu : Pe valea Er iului .

Pagini d<? l iteratură : Gli. Popov ic iu : Tragedi i rurale . — I. Mango : Cărţi şi reviste . — Regele Nos­t ru — Din publicaţ iunile „Astre i" — „Catedra" — Almanahu l învăţă tor i lor pe anul 1930.

N o t e şi observări I . M a n g o : Câteva greşeli în învăţământ .

Diverse : ...*... Situaţia generală a înv. primar. — Timbrarea actelor. — Funcţ ionar i i îşi vor primi salariile pe bază do carnete .

^Revista r e v i s t e l o r : Simion Oros : Spicuiri.

Administraţia ş c o l a r ă : D. Mărgineanu : Probleme actuale.

"Activitatea extraşco lară Em. Sârbu : Cercul cult. „Gelu" Chechiş in anul şcolar 1928—29.

Ştiri : Redacţionale — In a tenţ iunea pensiona-

• rilor '— Organizarea directoratelor. — Noua sesiune a Ligii Naţiuni lor — î n v . reuşiţi la examenul de Îna in ta re ••- Cât va luci soarele — Avem preu multă min­te — Căderea unui meteor — Un monst re .

I Pai tea oficială : I. Revizoratul şcolar al jud. Sălaj II. Comitetul şcolar jud. al jud. Sălai.

Anul VI. Zălau, 1 D e c . 1920 Nr. 19.

ŞCOALA NOASTRĂ REVISTĂ PEDAGOGICĂ-CULTURALĂ-

organ oficial al revizoratului şcolar, al-comitetului şcolar judeţean şi al asociaţiei învăţătorilor din judeţul Sălaj.

Director: Ioan Mango . 4 Redactor: L. Qhergar iu .

Preocupări

Cărţi didactice.

Este aproape de neînţeles faptul, că toată cam­pania ce s'a pornit, pentru a-se pune odată capăt scan­dalului cu alcătuirea cărţilor de şcoală, se iroseşte aproape în gol; nu se arată decât mici şi timide ex­cepţii, de aparenţă technică şi fond didactic.

Şi doar s'a strigat atâta de 9 ani încoace în â-ceasta privinţă, — pentruca singurii cari n'aud, nu văd să rămână tot autori şi mai ales editorii, cari conti­nuă să ne împărtăşească cu cărţi, cari ne fac impre­sia că nu sunt făcute, pentru a sta pe băncile şcoalei! De aceia, învăţătorii au de deslegat o dificilă prob­lemă, întotdeauna când sunt puşi în situaţia de a-şi alege manuale pentru clasă;

Luaţi în mână o carte de şcoală şi spuneţi, dacă în cele mai multe cazuri, nu v'alegeţi cu impresia, că editorii noştri sunt stăpâniţi de ideia, că sărmanilor noştrii bucheri, e destul să le ofere hârtie străvezie pe care îşi chinuesc ochii, trudindu-se amar să descif­reze caractere minuscule, întunecate de tuşul impri­mărilor de pe contrapagină! I

întotdeauna când îmi cade în mână o publicaţie! străină şi o compar cu una de ale noastre, rămân u-| milit constatând că dela răsboiu încoace se obicinu-j

eşte a se tipări to tul la noi, pe hârtie proastă şi mur­dară. (Doar manifestele politice mai scapă câteodată de aceas ta umilire). Am cetit acum un an, mi-se pare o scenă destul de edificatoare în aceasta privinţă pet recută în t re un ziarist bucureştean şi doi călători englezi. Călătoreau toţi trei într 'un compar t iment şi compatr iotul nostru, făcea în gând reflecţii asupra fe­lului de a se pur ta al străinilor, când deodată zăreşte pe unul dintre ei răsfoind o carte imprimata pe hâr­tie velină. De bună credinţă că-i vreo carte de Wilde, o ceru, şi străinul politicos i-o întinse. Când însă avu cartea în mână, râmase îngândura t : avea în mână o carte de reclame englezeşt i . Apoi mirarea i se des­t inse înt r 'un zâmbet de d ispre ţ ; dar eu care aveam pe masă — atunci când ci team păţania ziaristului — »Baladele« lui Coşbuc, t ipărite pe hârt ie care voise să fie sugativă, dispreţuiesc în to tdeauna când 'mi-amintesC de această scenă, felul nostru de a ' imprima. Căci nu rareori imprimăm prost şi murdar .

Ei bine, cum vreţ i să îndrăgească copiii nişte cărţi îmbrăcate în hârtie de împache ta t în loc de scoarţe şi cu pagini formate — mul te — din hârtie de ziar, roase, rupte , sdrenţui te ? In vârs ta în care copilul pă­şeşte pragul şcoalei, îi es te inerent jocul şi iubeşte jucăriile, car tea sau abecedarul t rebue sâ fie pentru el o jucărie. Dar o jucărie frumoasă, care-i va fi cheia prin care va pă t runde în încurcata şi misterioasa taină a scrisului şi cititului.

O carte frumoasă, un abecedar frumos, deşteaptă interesul copilului; şi interesul es te factorul primor­dial, fără de care dorinţa de cunoşt inţe nu se poate naş te în sufletul lui. Sunt la înăl ţ ime toa te manualele noas t re pentru a corespunde acestei cerinţe technice? Las să răspundă părintele Gala Galact ion:

— »Ne-ar fi poa t e iertat să aruncăm priviri ti­mide şi dincolo de abecedar, să zărim şi să visăm nişte frumoase Cărţi de cetire... Eu am văzut aşa ceva în copilăria mea. Erau niş te admirabile cărţi de cetire (dacă mai ţin m i n t e : de Ionescu), cu hârtie palidă şi

groasă, cu literă rotundă şi citeaţă şi mai cu seamă cu nişte ilustraţii picate ca din cer. Citeai numai de dragul pozelor.

Cărţile de citire de azi şi în deosebi cărţile .di­dactice sunt monstruoase. Hârtia vânătă şi buboasă, tipar oficios, gravuri şterse, aparenţă generală: mes­chină şi respingătoare. înţelegeţi, prin urmare, că ar fi un lux de aspiraţii să te gândeşti şi să pofteşti Cartea de cetire, Să rămână la Abecedar...» (Rampa, 1926).

E drept, aceste măgulitoare aprecieri, au fost _ spuse cu trei ani în urmă. Dar îmbunătăţirile aduse

de atunci cărţilor de şcoală, nu cred c'ar putea smulge autorului părerilor citate, o rectiiicare nici astăzi; de-» cât cel mult în parte. Şi cred că mult se va toarce din caerul vremii, până când părintele Gala Galaction, — om de conştiinţă — va trebui să-şi facă pentru asta, »mea culpa...«

Să trecem acuma dela prezentarea technicâ a căr­ţilor. A cerceta însă valoarea lor literară şi pedago­gică, este pentru noi o sarcină mai vastă şi mai apă­sătoare, îngreunată prin faptul presupunerii, că autorii sunt toţi personalităţi, mai stăpâni pe programă şi mai buni discernători a materialului adequat şi reclamat de capricioasa minte a copiilor (dacă sunt.) In această privinţă o cuvenită modestie, trebue să fie stavila, de care s'ar lovi toate părerile tari ce am voi să le formulăm, căci altfel — oricât de documentate ar putea ele să fie — nu se vor putea sustrage bănu-elii de a fi hazardate.

Mai ales că, — în linii generale — noua programă analitică — care întruneşte mari calităţi, prin faptul că la alcătuirea ei, s'au luat în considerare doctrinele şcoalei noui cât şi putinţa de a fi aplicate la noi, — are un angrenaj complect şi autorii manualelor didac­tice sunt constrânşi să-şi aleagă şi să-şi modeleze materialul, pe forme şi în limitele lui. De aceia gre­şelile ce abundă aici, sunt cele mai multe de stil şi formă, (dar sunt destule şi de fond), exceptând cărţile de citire, în cari bucăţile de lectură şi poeziile, rare-

ori sunt bine alese şi aşezate . Iată deci, că pentru a ne putea da seama de valoarea cărţilor ca fond lite­rar şi pedagogic, trebuiesc cercetări migăloase şi pă-, reri cât se poa te mai obiect ive; fapt pentru care vom mai reveni asupra chestiunii cu alt prilej. Fiindcă' chest iunea reeditării cărţilor de şcoală preocupă azi pe toată lumea care tinde spre o instrucţ iune cu mai bune roade ; pentru care fapt şi Ministerul instrucţi­unii n;a prege ta t să ia lăudabila iniţiativă de a cere membrilor corpului didactic să contribuie la coregerea defecţiunilor lor technice şi de fond.

Ordinul toţ i l-am primit, dar mă îndoiesc că e gros numărul celora cari i-s'au conformat sau au in­tenţ ia să i-se conformeze. Eu îi rog pe toţi să se o-cupe de chestiune, fiindcă au datoria morală să con-tr ibue acum când pot la o schimbare de faţă a căr­ţilor noas t re ; ar fi asta o contr ibuţ ie a cărei roade tot noi le -am gusta fiindcă am obţine prin ea şi am avea în carte un auxiliar mai de preţ în luptă con­tra neştiinţei. învăţători i s'au dovedit a fi oameni desinteresaţ i şi înţelegători , în majoritatea cazurilor când împrejurările i-au forţat să treacă prin examene de conştiinţă; să o dovedească şi acum când a venit t impul.

încheind aces te rânduri, spun colegilor o părere pe care cei cari o vor crede întemeiată şi utilă, îi rog să şi-o însuşească, pentru a fi luată în considerare acolo unde t r e b u e : să se cear • Ministerului ca execu­ţia technică a manualelor şă fie supusă aceleiaşi riguroase, cercetări ca şi cealaltă latură de ordin pedagogic, literar şi stilistic să nu aprobe în viitor manualele, cari în această privinţă nu c o e s p u n d cerinţelor. Pe cei cari văd în aceasta un lucru bun îi rugăm, ca pe lângă al te ob­servaţii ce le vor înainta Ministerului, să ceară fiecare şi îndeplinirea acestei doleanţe, căci altfel ar continua să rămână un lucru inevitabil totuşi.

Prin aceasta s'ar pune odată punct aprecierilor subţiri şi tăioase a străinilor cărora nu prea le putem răspunde decât întorcând capul ca să nu ne vadă obrajii năpădiţi de roşeaţă. Corioian liieş.

învăţătorul şi conferinţele poporale.

Importanţa conferinţelor poporale până'n prezent a fost accentuată de mai mulţi colegi, cari s'au nizuit a arăta prin fapte şi vorbe eficacitatea lor, din punct de vedere a remedierii unor stări de lucruri, atât din mijlocul poporului delà sate, cât şi a celor delà oraşe, atât a celor cu puţină ştiinţă, cât şi a celor intelectuali. A vorbi, sau a ţinea, poporului o conferinţă prin care intenţionam să-1 debarasăm de unele defecte, la anu­mite epoci a anului şi nu ocazional însamnă — nu în general — timp perdut degeaba, plămâni chinuiţi, abu­zuri de paciinţe, e t c . . . Conferinţele au alt conţinut ca bunăoară ; istoric, patriotic, descriptiv, pot să-şi aibă efectul dorit şi realizarea scopului propus de orator. Mijloace mai potrivite ca conferinţele, pentru combaterea răului n'avem.

Exemplul şi piesa de teatru, cu orice caracter, oricum ar fi predate, sunt considerate prin tradiţie de » comedie « unde se face haz, chiar de ar fi piesa sau exemplul din cele mai tragice şi funeste. Ce ne rămâne să facem noi cari trebue totuşi să combatem ce-i rău şi să promovăm ce-i bun? Mai sus vorbeam de con­ferinţe. Am spus că nu generalizez, că ele nu-şi ajung scopurile. Sunt cazuri când o conferinţă, respective un orator vorbind, par'că-ţi defilează înaintea ochilor minţii, icoanele şi stările de lucruri pe cari le narează. Aceştia sunt cei talentaţi, aceştia sunt acei cari înţeleg rostul vorbirilor şi nu scapă din vedere principiul primordial, că pentru a vorbi înseamnă a şti să vor­beşti. Adesea nu ştim vorbi, doar e cel mai elementar lucru, pe care 1 am însuşit la sânul mamelor noastre. E adevărat. Demôstene, Pericle, nu ne închipuim doar că n'ar fi ştiut să vorbească, totuşi în repeţite rânduri au refuzat a vorbi poporului, pe motivul că nu sunt pregătiţi.

Noi cei cari trebue să ţinem conferinţe ş-avem o

sfântă dorinţă, divină şi patriotică — naţională să vor­bim, totuşi nu prea ne gândim la acea că atunci când avem de conferenţiat, să fim bine pregăti ţ i , nu super­ficial, ci temeinic studiind teza ori subiectul cât mai aprofundat, din t<>ate punctele de vedere . Nimic să nu ne abată dela 1-2 ore de meditaţ ie asupra subiectului — eventua l zile întregi, — deoarece e în folosul nostru şi al acelora cărora v rem să le vorbim.

Prin urmare învăţătorul care es te zilnic în contact cu ţăranul şi dela care aş teap tă ceva nou şi bun, t re -bue să ştie că şi de persoana lui a tâ rnă unele îndrep­tări spre bine. Să şt ie cum să vorbească, cum să-i t ra teze atunci când îi cer sfatul. Ca să pu tem cores­punde acestei cerinţe se impune ca — «Universul fără margini să. fie în degetul lui mic, uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic« - Trebue o pregătire solidă, temeinică, întru cât e posibilă mult i la terală ' din dome­niul căreia la nevoie va şti să scoată exemple ori amintiri şi comparări, ştiind bine că aceaste îi plac ţăranului şi nici decât o expunere vagă de idei, fără nici o legătură şi depar te de inteligenţa şi interesul lor.

Li te ra tura poporană e atât de bogată în exemple şi comparări, redate în formă de strigături , obişnuite la sate, a tât de satirice — indirect — încât folosindu-le pent ru subiectul ce s'a ales ori dat şi in terpretându-se va produce haz iar cei — cele — cu musca pe nas, nu vor uita niciodată potr iveala şi se vor feri a cădea în categoria celor biciuiţi de mica lor satiră.

Să nu ui tăm însă că nu e principal, ba chiar ne recomandabil , ca cineva să vorbească mul t şi repede gesticulând până devine insuportabil şi ridicol. Princi­piul e c a : ideile să aibă o legătură logică şi nu cum se observă adesea — «superficialitatea condamnabilă* isvorâtă din evidenţa că — »sunt eu în s t a r e să-i vor­besc lui badea Gheorghe«, — trecând dela o ideie la alta, se încurcă ş - a p o i . . . nici p ronun ţa re curată, ca-cofonisme din belşug — ciocanul favorit t impanei — Conferenţiarul nu va vorbi nici odată până nu s'a pre­gătit câtuşi de puţin, colectându-şi materialul în legă-

tură cu subiectul de pertractat. Altfel nici când nu va deveni un bun şi raţionat vorbitor, care să convingă pe auditoriu, său să facă să înţeleagă ce vrea să spună. Orice lucru bun prin persistenţă continuă şi muncă neobosită se dobândeşte.

La fel şi darul vorbirei, la acei pe cari Providenţa nu i-a înzestrat cu aceasta distincţie, o vor însuşi-o,

' după o pregătire şi stăruinţă asiduă. Acei însă cari s'au împărtăşit cu acest dar, le e par-că mai uşor, — bine înţeles îmbogăţindu-şi cunoştinţele — să aibă un mate­rial select şi un vocabular bogat, ca să poată îmbrăca în haina plăcută, orice chestiune de tratat.

Deci reese în mod eclatant, că mimai printr-o pregătire solidă poţi să vorbeşti bine şi documentat. Pentru aceasta Romanii şi Grecii, dădeau mare impor­tanţă .operei »Instituţiuni Oratorice« a lui Quintilian, care în cele.11 capitole, stabileşte temelia unui tratat de retorică şi.fixează un plan de studii pentru oratori. In rezumat propune:

1. Pentruca elevul să-şi însuşească bine arta vor­birei. va asculta, mai întâi pe profesorul său, care îi

' ţine o mică conferinţă şi elevul (elevii) trebuie să o reproducă întocmai.

2. I-se dădea un subiect (temă) şi după indicaţiile profesorului o prelucra, pe urmă o rostea şi era apre­

c iată (criticată) îndreptându-se; gesturile, mimica şi tonul vorbitorului.

3. Se da tema şi se prelucra fără nici o indicaţie, se baza totul pe dibăcia elevului.

4. Pe urmă candidatul (candidaţii) era liber să-şi aleagă orice temă, o prelucra şi vorbea liber.

E firesc deci ca Romanii şi Grecii să aibă oratori iluştri Ca Demostene, care apără independenţa patriei sale în contra macedonenilor, sau un Cicerone care apără cu atâta îndârjire cauza lui Milo şi atât de eloc­vent îndeosebi în cap. uit. (XXXVIII).

Acele principii cari la Romani şi Greci formau iluştrii oratori, nu mai sunt practicate, nu ne nizuim

a avea veşnic în fata noastră principiile »Instituţiunei Oratorice« şi deci e natural ca să deviem ori să nici nu ştim cum să procedăm.

In şcolile secundare se studiază oratorii, princi­piile lor, (retorica) dar nu se face practică îndeajunsă. O singură oră destinată pentru «Datoriile învăţătorului« în programa şcoalelor normale e prea neînsemnată. Abia câte o conferinţă cetită se ţine de un candidat anual (cl. VI.) In licee se studiază numai teoretic.

Neamul nostru are oratorii lui distinşi, însă cei mai buni sunt ocupaţi politiceşte şi rari sunt aceia cari se coboară în mijlocul poporului şi aici să vor­bească, ori să se validiteze, vorbind celor lipsiţi, îm­părtăşind razele luminii binefăcătoare şi nu invidie şi ură cum fac toţi politicianii când vorbesc poporului.

învăţătorii şi Preoţii sunt în primul rând chemaţi la aceasta muncă edilitară. Deci nouă ni se impune să ştim profita de unele adunări ce facem. Vom pro­fita cu oarecare succes, în cazul când cele amintite mai sus le vom practica studiind şi regulându-ne vocea, mimica, gesturile, astfel încât să nu devenim — »sgârie urechi«.

După ce am pregătit conferinţa va produce mai mult efect, de vom ceti-o şi reciti de multe ori, până vom putea da fiecărei fraze, intonaţie proprie. După asta vom încerca a o rosti liber, având însă neapărat pe o hârtie notate ideile principale în ordinea crono­logică (exemple, proverbe, eventual satire şi maxime).

Nu e acelaş lucru — şi nici nu se poate compara — barem — ca cineva să-şi citească conferinţa, ori să o spună liber. Pentru cazul din urmă să ne pregă­tim zilnic şi să tindem a ajunge la acea perfecţiune. Respectând această imperioasă necesitate, cetind ş 1

studiind diferite cărţi, (durere că noi trebue să ne mulţumim adesea cu recensia cataloagelor de editură, cetind titlurile cărţilor ce le-am dori) vom deveni buni vorbitori, cu un vocabular select şi bogat, cu un tezaur de exemple, comparări etc.

Prin cele de mai sus, n'am intenţionat — atât de mult — ca să stabilesc un plan de retorică, deoarece există, ci sunt citate pentru a vedea că o bună pre­gătire în toate ramurile ştiinţei este încununată'cu succes şi aduce cel mai mare folos de interes general, cea mai mare satisfacţie sufletească — bucuria.

In conferinţe să nu fim nici odată prea îndrăsneţi şi nici îndoelnici sau şovăitori, căci prima duce la ură, pizmă şi invidie, a doua la desconsiderare.

Conferenţiarul se va nizui a arăta faptele bune şi cele rele,'astfel încât pentru cele d-întâi să arate desgust iar pentru celelalte, un imbold, curaj, eventual cuvinte de laudă.

N'am intenţionat să tai aripile şi avântul ori să lovesc în amorul. propriu sau aroganţa cronică a ni­mănui, ci voesc a arăta, că azi când vorba ne e unicul mijloc de combatere şi apărare să ştim să o folosim în mod raţional şi potrivită pentru toate cazurile ce s'ar prezintă.

6?. Moigrădeanu.

Chestiuni didactice.

C â t e v a mijloace de educaţie.

Cea dintâi menire a şcoalei şi chemare a învă­ţătorului este să facă educaţia elevilor. Aceasta au ac­centuat-o toţi aceia cari s'au ocupat în decursul tim­purilor de şcoală şi de învăţător. Mai mult, unii, con­form concepţiilor despre valoarea diferitelor atitudini şi activităţi omeneşti, au conturat, augumentat şi cris­talizat conţinutul educaţiei şi în baza cunoştinţelor despre manifestările psihofizice ale omului au statorit şi mijloace pentru realizarea ei. Dela deprinderile în supunere, ascultare, răbdare, sforţare etc. s'a ajuns la a concepe educaţia ca ajutare în desvoltarea fizică şi psihică pentru a putea înţelege, aprecia şi iubi cultura şi civilizaţia zilelor în cari trăim şi pentru a asigura desvoltarea lor în tot ce este frumos, folositor şi bine. Dela a şti e de ajuns pentru a şi săvârşi s'a ajuns la a recurge nu numai la cunoştinţă ci şi la resorturile sufleteşti ale simţirii şi deprinderii, s'a recunoscut pe lângă cunoştinţă şi valoarea simţirii sufleteşti, a su­gestiei, emulaţiei şi a exerciţiului.

Dacă ne punem întrebarea, în practica educaţiei se ţine îndeajuns seamă de ceea ce s'a stabilit în mod teoretic pe baza experienţei şi prin raţiune că e bine să se facă, răspunsul sincer nu poate fi decât că, mai mult uz se face în educaţie de a şti însemnează a şi săvârşi, de a spune şi a constata ce este frumos,' folositor şi bine şi de a face pe elevi să iubească, de a le sugera că sunt capabili să facă şi de a-i deprin­de — folosindu-ne de emulaţia nobilă cu sine însuşi — să şi săvârşească ce este frumos, folositor şi bine.

Pentru a arăta cititorilor acestei reviste cum se poate face educaţie ţinând seamă de toate resorturile-

Chest iuni didact ice. 609

manifestărilor sufleteşti, îmi permit a prezenta urmă­toarele:

Cu toţii cunoaştem valoarea curăţeniei. Ea este condiţia primordială a sănătăţ i fizice. Pentru a face pe elevi să ştie în ce constă curăţenia şi cari sunt urmările ei, pentru a le stârni iubire faţă de ea şi pentru a-i stimula şi deprinde cu curăţenia, v o m e n a r a în mod concret, plastic, îmbibat de sentimentul co­respunzător exemple de curăţenie şi necurăţenie şi ur­mările lor şi întocmind şi conducând tablou de cură­ţenie, vom recurge la sugestie, Ia emulaţia cu sine însuşi şi la deprindere. • -

Dupăce am enarat exemple de curăţenie şi ne­curăţenie şi urmările lor cu căldura şi desgustul cerut, spunând elevilor câ suntem convinşi că fiecare se va nizui să fie foarte, curat, le anunţăm că vom conduce

.şi afişa în clasa un tablou de curăţenie pe care vor fi notaţi cei foarte curaţi, cei curaţi şi cei murdari, fiecare categorie în coloană deosebită ca să ţinem minte şi să vadă oricine ar ntra în clasă cari sunt elevii cari iubesc mult curăţenia şi sunt foarte curaţi, cari o iubesc numai când îşi aduc aminte şi cari nu o iubesc de loc. Le vom spune că suntem convinşi că fiecare iubeşte mult curăţenia şi vor fi întotdeauna curaţi, deci îi trecem pe toţi în coloana celor foarte curaţi. Rămâne ca fiecare să dovedească dacă întra-devăf iubeşte curăţenia şi ţine la ea mult< Pentru a ne convinge dacă iubesc curăţenia şi ţin mult la ea îi vom examina în fiecare zi dacă sunt curaţi pe f ţă, urechi, gât, dinţi, mâini, cap, haine şi încălţăminte; dacă.Ie sunt curate cărţile, caietele şi tot ce au şi dacă rămân curaţi peste tot toată ziua,.

Pe aceia cari îi vom găsi curaţi în toate îi vom nota cu un «c» după nume. La aceia cari au fost gă­siţi la inspecţie curaţi în toate însă până seara se murdăresc vom trage peste semnul lui de curat din ziua aceia o linie verticală. Cei cari vor fi găsiţi mur­dari pe ceva cu ocazia inspecţiei vor fi însemnaţi pe

ziua aceia cu un »m« P a t a sau ruşinea de a îi găsit murdar se poate radia dacă două zile dupolal tă vor . fi curaţi întru toa te şi vor rămânea curaţi întru toate toa tă z iua; pes t e semnul de murdari al acestora se va t rage în ziua primă o linie verticală iar în ziua a doua una orizontală. Dacă nu izbuteşte numai o zi să vină şi să se menţ ină curat toată ziua pata de murdar o radiază numai pe jumătate . Pata de mur­dar şi-o poa t e radia şi acela care la inspecţie e găsit curat, dar se murdăreş te pe ceva în decursul zilei. Pent ru a i se radia însă pata de murdar se cere ca patru zile după olaltă să fie găsit curat întru toa te la in­spec ţ ie ; de fiecare zi se notează acest lucru cu câte un punct pus deasupra , dedesupt , la s tânga şi la dre­apta literii »m« semnul murdăriei . Dacă numai două sau trei zile consecutive e găsit la inspecţie curat în toate şi pes te zi s'a murdăr i t pe ceva, pata de murdăr ie a radiat-o numai pe jumătate . Acei cari vor avea şapte notări de murdărie pes te zi adecă şapte »c« tăiaţ i prin câte o linie vertificală vor fi ş terşi din co'oana celor foarte curaţi şi t recuţ i în coloana celor curaţi. Iar a-ceia cari vor avea şap te notări de găsiţi murdari la inspecţie adecă »m« vor fi şterşi din coloana celor foarte curaţi sau curaţi şi t recuţi în coloana celor murdari. Le vom mai spune că din coloana celor cu­raţ i în coloana celor foarte curaţi şi din coloana ce­lor murdari în coloana celor curaţi sau celor foarte cu­raţi poa te ajunge iarăşi fiecare, care va dovedi că iu­beşte curăţenia şi ţ ine să fie curat tot t impul. Aşa acel care din nebăgare de seamă a ajuns din coloana celor foarte curaţi în coloana celor curaţi va fi t recut ia­răşi în coloana celor foar te curaţ i când şapte zile după olaltă va fi găsit curat în toa te la inspecţii şi va rămânea curat în toa te şap te zilele. Mai poa te fi t recut din coloana

Chest iuni didact ice 611

celor curaţi în coloana celor foarte curaţi şi acela care are 14 »c« fără tragere peste el cu condiţia ca să nu aibă »c« cu tragere peste el şi »m« cari să facă mai mult de jumătate din notările de foarte curat, adecă de »c« fără tragere peste e l ; un »m« face cât doi »c« cu linioară peste el.

Din coloana celor murdari în coloana celor curaţi va fi trecut acela care şapte zile consecutive va fi notat cu foarte curat ori va avea 14 notări de foarte curat şi între ele notări de curat şi murdar numai atâtea încât împreună să nu dea mai mult de jumă­tate din notările de foarte curat. Iar în coloana de foarte curat deadreapta va~fi trecut acela care patru-sprăzece zile consecutive va fi notat ca foarte curat şi va avea 28 notări ca foarte curat şi nu va avea în­tre ele notări de curat şi murdar cari să dea mai mult de 14 notări de curat.

Dupăce le expunem aceste^ aşa încât să ne în-ţăleagă şi facem tabloul de curăţenie apoi zilnic îi vom controla dacă sunt curaţi şi dacă s e menţin cu­raţi şi vom nota clasificarea fiecăruia.

In decursul timpului de câte ori credem că e ne­voie vom arăta urmările curăţeniei şi a necurăţeniei, vom provoca iubire faţă de curăţenie şi desgust faţă de necurăţenie; vom sugera şi îmbărbăta a lupta pen­tru a se menţine ori a fi clasificaţi de foarte curaţi, ba a se întrece pe sine fiecare în curăţenie.

Iată cum s'ar prezenta tabloul de curăţenie:

Tablou de curăţenie

al elevilor şcoalei primare

pe anul şcolar 1929- 30.

Foarte curaţi Curaţi Murdari .

A ! b u Ioaa c' o, o m o1 m c c c

Bo ie r iu A n a c o B C C C C O'C

D.m M ă r i a o c o c c c c o o

F ă t Vas i l e c| c1 c c' c' c o

Gorun Pe t ru c ei oj ra e c o c c

Nanu [ r i na c c c c o o o c

Zorilă L i v i a c c c c o c c o o

Făt Vasile c c Rus Iustin c c Sas Andrei c c Urs Victor m

Costea I i i e m

In forma aceasta se mai poate face educaţia ve - î racităţii, purtării şi a sârguinţei.

Tot prin arătarea însemnătăţii, stârnirea de iu-< bire şi întocmire şi conducere de tablou folosindu-ne^ de sugestie, emulaţie şi deprinderi se poate cultivaj şi dexteritatea în; cetire, memorizare, vorbire corectă,' scrierea corectă, judecată, rezolviri de probleme, c a l ­culare, orientare pe hartă, desemnare, scriere calig­rafică, mişcări şi confecţionări de lucru. Tablourile acestor lucrări put conţine calificativele de foarte bunu buni, bunişori şi slabi.

Să nu se uite că aceste tablouri indiferent câ se aplică la cultivări de atitudini ori de lucrări, atfc valoarea pe care ştie sa le-o insufle învăţătorul, C fără sugestie şi emulaţie sunt nişte formalităţi sterpe..

G. CapătiP.

Sălajul 613

Sălajul.

Pe valea Eriului, Fosta comună Torvessed

Gălălorul ce acuma sute de ani trecea pe malul stâng al văii Eriului, nu-1 găsea aşa pustiu ca azi. Era una din ceje mai populate părţi, căci satele se ţineau lanţ. Nu exista nici un kilometru depărtare între ele.

Fertilitatea terenului şi aşezarea sa între dealuri şi şes, făcând tot deodată pe alocuri şi hotar de judeţ, ba poate şi de ţinuturi sau ţară, căci numai aşa se poate explica de ce în Chereuşa, care era oraş, era loc de vamă, determinând aglomerarea populaţiei ce făcuse o mulţime de sate destul de frumoase pentru acele timpuri. Afirmaţia că în Chereuşa era oraş, ne face să credem că "satele din împrejurimi erau înflo­ritoare, aparţinând toate populaţiei române. Aşa că malul stâng al' Eriului era înzestrat cu sa t e l e : Torvissed, Siuna şi Etei.

Azi, un singur drum de ţară ce trece prin aceste părţi lăsând ici şi colea câte o fermă izolată sau mai multe în bloc şi cele câteva ruine acoperite de timp, ne fac să bănuim că ceva a existat pe aceste locuri. Lucrul acesta ni-1 spune şi harta căci vedem pe ea însemnate ca comune sau sate locul lor, fapt neîndreptăţit pentru vremea de azi.

Lăsând la o parte fostele comune Siuria şi Etea, să luăm puţin la cercetare Torvissed, ce azi are în hotar pe aşa numita Odăi pe româneşte, o alcătuire de ferme la un loc. Această Odăi se află la 300—500 metrii depărtare de Sudurău.

Pe locul acestei numiri, până la Siuna se zice că a exis­tat comuna, lucru vizibil prin urmele sale, căci mormane de dărâmături stau ascunse sub holdele bogate în majoritate ale lui Santa proprietar ce locuieşte chiar aci.

Tot aci se află o ridicătură de pământ, ce se zice că e urma bisericii reformate 1)- încolo nu ştiu nimic din trecutul său, Singură monografia Sălajului ne dă cele câteva date, mai

mult privitoare la nomenclatura sa şi puţin cât priveşte din" punct de vedere al populaţiei dominante. Aşa că date precise puţine putem scoate. Totuş pela anul 1475 o găsim sub nu­mele de Torvissed (Thevissed, Tyvssed). Apoi ca comună în 1543 cu numele de Thvejrvissed, şi Tervissed în 1549, Tovy-ssed 1554, Thervjssed 1570, Thovissed 1548, Tervissed 1604, Theorvssed 1615 şi Tovised 1617, ca nume românesc şi în 1630 Tovvissed. Acestea ar fi schimbările numelui său.

Dela anul 1742, după spusele oamenilor, afirmă scrisul,, a fost comună pustie şi întregul său hotar se afla în posesi­unea câtorva famalii ungureşti. Totuş ae reaminteşte c ă p r e o - ;

tul român din Sudurău, Pop Gavrilă poseda 2 ogrăzi pământ arător, dar că ducea a noua parte la Tăşnad, la oarecare pro­prietar, dijmă sau ce nu se ştie. Tocmai acest lucru ne face să credem căci aci a existat tot biserică românească şi că;: mai târziu a trecut terenul la parochia Sudurău, iar partea.-ce preotul o ducea la ceva funcţionar sau dregător, e tocmai obligaţia ce preoţii asupriţi din timpuri trebuia s'o dea mai< marilor, cari pe toate căile doreau cu de-asila să-i întoarcă^ dela credinţa lor. ^

Că această comună a rămas pustie aşa precum se ziee^ pela anul de mai sus nu se ştie. Dar în 1805, probabil când a"* fost ceva răsboiu în contra lui Napoleon, găsim că de aci au-| plecat mai mulţi călăreţi- Acest lucru ne face să credem că".; pustiirea ei n'a fost dinfr'o dată săvârş i tă ; deoarece nu . s e . , lucra atunci pământurile ca azi.

Alte date privitoare la instituţii n'avem. Doar că din De** breţin la 1630 se trimite un preot reformat Ştefan Gulaţu^ încolo nu se spune ce fel de neam ar fi locuit în ea. Insăq cele câteva date ro tunde de numărul familiilor, ne face s.ă" credem că majoritatea locuitorilor erau Români. Şi o credenţ^ asta cu atât mai mult, cu cât ai noştrii erau iobagi, deci dejtâ nu posedau pământ, totuşi de erau mai mulţi, însemna dupf| număr că predominau, ca în toate părţile. Căci pela anul lŞftîă când se face ceva recensământ găsim însemnat că existau ţm familii rom. cath. 55 gr. cath. 30 ref. şi 4 israeliţi. Aşa CfB numărul Românilor, chiar în timpurile cele mai aproape d w complecta pustiire, predomină, fapt ce ne îndreptăţeşte a afirmi ma existenţa bisericii româneşti, fără însă a se spune că majţl existau,şi alte instituţii culturale. ~jj

Sălajul. 615

Ori cât de nevizibil e trecut pentru această comună, lucru ştiut este că în majoritate a fost comună românească, ca şi Siuna şi Etei. Dispoziţia ei se datoreşte şi unelor lupte ce ar fi avut loc în intervalul timpului, numai se crede, dar nu-i ceva verosimil. Atâta e ştiut că pe hotarul său azi se află câţiva proprietari mari şi un număr destul de restrâns pentru cei mărunţi, trecând majoritate la hotarul Chereuşa işi mai puţini la Sudurău.

Pustiirea locului desvoltă în trecătorul animat de senti­mente umanitare o părere de rău, de tot ce a fost odată în viaţă şi acuma zace fără nici o urmă de existenţă. Şi clă-tinându-şi capul va zice că omul e supus timpurilor, care dispun de munca sa ca şi de viaţă, fără a-1 întreba de-i place sau nu.

Şi cu această comună pe deplin pustiită, se încheie tra­gicul sfârşit de viaţă al comunelor din valea bogată a Eriului.

D. Corâciu.

Spiritele reformate nu vin în lume cu surle şi fanfare; ele poartă adese crucea pe umeri şi naşterea lor a avut loc in iesle; sărăcia şi origina josnică stă bine iar copilăria lor este neatinsă şi neluminată de strălucirea lumei.

- KUNO FISCHER.

Minciuna este pentru sclavi ; adevărul pentru cei liberi. MONTAIONE.

Pagini de literatură.

Tragedii rurale. IX.

Părintele era bolnav de friguri. Vedenii ciudate îi alune­cau prin minte.

Dar mai strălucitoare îi părea crucea. Icoana ei se'nti-pârise în minte.

O vedea mereu şi-o arăta cu degetul — în colţul cerului — unde i-se arătase .

Numai el o văzuse — el — păstorul unui sat umilit. Era poate o mustrare pe care i-o făcea D-zeu. Da . . oamenii sunt r ă i . , la tot pasu l : desfrâu, ispite şi

păcate. Diavolul şi-a'ntins capcanele. Şi acum râde pe ruinele atâtor nenorociri.

Cutia bisericii sfărâmată. Un om închis. Un om care stri­gă mereu că nu e vinovat. Evanghelia arsă.

Se căsnia s'alunge negura asta apăsătoare . . grea. De aceia se bucură când întră Măria. Era trudită, gal­

benă, sfioasă. — Sărut mâinele taică părinte — zise ea. — Domnul te binecuvinte, Mărie — şezi — şi-i arată un

scaun lângă el. S e ' n t u n e c a s e . . . Pe masă lumina o lampă. Mâna dreaptă

a părintelui atârna pe stinghia patului — Măria o luă şi-o sărută evlavios — începu să plângă.

— Ce ai ? întrebă părintele. — Taică părinte - - taică părinte — dar cuvintele i-se

î n e c a u . . . — Taică părinte — iartă-1 nu e el v inova tu l . . . nu — tV"9

jur — Se'ntoarse. Spre păretele de răsărit unde — în ram 3

de flori artificiale era — era o icoană. — Iacă, taică părinte, maica D-lui mă vede. Părintele asculta. — Ştiu -- zise el într 'un târziu - - privind-o îix - dar blân •

Nu, nu e el vinovatul. Vinovatul, Mărie — sunt eu. Ultimele cuvinte fură spuse cu greu, dar ele uşurară su­

fletul preotului. — Da — da, Mărie — continuă el — eu sunt vinovatul —

şi clătină din cap. Inima-i bătea ceva mai t a r e . . . — Măria sta jos, trântită pe covorul colbuit — Oftă. Deodată se ridică în picioare. — Nu, taică părinte, n u d - t a ! Vinovatul e e l ! — ş i arătă

cu mâna într 'un ungher obscur. — Uite' 1 — câinele — rânjeşte la mine — dar nu mă tem ;

hai, muşcă-mă, rupe-mă—nemernice — nemernice —dar spune — spune adevărul. Spune cum ai ieşit pe fereastră — cum mergeai prin întuneric. Eu te-am văzut — te-am văzut.

Văpăi luciau în ochii ei. îşi desfăcuse bluza şi-şi arătă acum pieptul stâlcit, arămiu. Cu ţâţele atârnând doldora. Pă­rintele împietrise. •

Satan intrase în casa lui. Chipul lui hâd sta poate îngră­mădit acolo, în colţul unde arăta Măria.

Deodată aruncă plapuma de pe el — şi sări — aşa, numai în cămaşă — de luă crucea de pe masă. Schiţă de trei ori semnul sfânt — murmură o rugă şi din caldăruşa cu apă sfin­ţită stropi cele patru colţuri ale odăii. Dădu Măriei crăcea s'o sărute. Dar aceasta i-o smulse din mâini şi aruncă crucea în colţul întunecos.

Ieşi apoi afară — trântind uşa cu putere. Un hohot pre­lung răsună în urmă-i — un hohot straniu.

Se furişă acum prin curtea mare. îşi lăsase năframa peste faţă. Numai ochii îi sticliau.

Ajungând la primărie, se repezi spre odaia unde era Nicolai. ' •.

Smulse cu putere de clanţa ruginită. Uşa se deschise însă liniştit. -

Măria păşi înăuntru — bâjbâind prin întuneric. Nu găsi ' însă decât scândurile goale, pe cari alunecau făşii de carne moale.

Er^u şoareci — nelipsiţii musafiri ai celulelor, cari s t rân­geau ultimele rămăşiţi de pâine. Nicolai fusese dus de cu ziuă la secţie pentru un nou interogatoriu.

Trecuse de miezul nopţii. Cocoşii începuseră să cânte. Ţipetele lor străpungeau tăcerea — ca nişte suliţe invizibile. Aerul era rece, uscat.

Stelele sticliau sus — nenumăraţi ochi ai veşniciei; în fund mijiau. Zorii

— Măria se trezi înspăimântată, pe patul gol — aspru.

Ieşi afară. Răcoarea îi făcea bine. Gândul ei se limpezise. Porni spre casă, cu paşi mărunţi, dar repezi. Desigur Niculai era dus de mult. O fi acum acolo — acasă

— flămând, obosit. Acum se odihneşte poate în patul moale, curat.

O dat domnul — ah ! — bine că i-a dat drumul! Acasă, se duse drept spre pat — unde pipăi capul unui

om. — E el — doarme — să nu-1 trezesc. Se desbrăcă şi ea în grabă şi se strecură sub plapumă. Se simiţi deodată îmbrăţişată — sărutată — mâini fierbinţi

— îi dădeau la o parte cămaşa şi-i gâdilau coapsele. Era fericită, cu conştiinţa că-şi face datoria faţă de omul

care a răbdat şi suferit. — Mărie, cât te-am aşteptat. Adormisem — te visam. . . Măria tresări. Ce voce schimbată. Un gând o fulgeră. Sări din pat şi aprins o lumânare. Şi în strălucirea ei-i

apăru primarul. Dădu un ţipăt. Lumânarea îi căzu din mâni stingându-se. Primarul o'ncinse cu braţele, îi înăbuşi răsufla­rea cu buzele sângerate — şi rămaseră astfel, înlănţuiţi.

Afară firea se deştepta. Lumina zorilor se destrăma lu­cioasă.

Pe drum s'auzeau mugete de vite — lătrături de câini. Cineva bătu în fereastră — Era jupanul — Venia să-i spună

Măriei c'o aşteaptă de bani. Nerăspunzându-i-se — întră înă­untru — unde găsi pe cei doi dormind. Recunoscu pe primar.

— O ! gândi el afară. Acum pricep totul. Minte proastă. Să nu înţeleg ? . . . şi se bătu cu palma peste frunte.

XI. Intr'o seară jupanul găsi în — prag pe Gheorghe. — ]upâne — zise el — Am venit să-mi dai banii ce ţi-arfl

dat în toamnă.

— Cum — glumeşti, Gheorghe — făcu jupanul — ce, uiti că mi-i datoreai.

— Nu . . nu u i t . . jupâne . . dar — şi privirile i-se plecară în pământ.

Apoi deodată, ho tă râ t : — Jupâne, aceia sunt bani blăstămaţi. Dă-mi-i să-i

arunc •. d ă - m i - i . . dă-mi-i — Se ruga ca un copil. Jupanul îl trase înăuntru. , — Gheorghe — aici putem vorbi -- Nu ne aude nimeni —

Nu fi prost — ştiu t o t u l . . dar nu te teme. Şi-i istoris amănunjiti tot ce ştia. — Vezi — termină el — e'n interesul primarului — ca ho­

ţul să nu se prindă. — Hoţul ? — ' m d a . . . 'mda . . o fi — jupâne . . dar eu nu

mai pot aştepta. Văd mereu pe bietul om bătut, schingiut — scuipat. Stri­

gă în gura mare că nu e v inova t . . ."Şi nu e . . nu e . . ! Lacrimă . . l'şi şterse boabele de apă prinse în gene. — Jupâne, ori mi-i dai . . o r i . . . Ce . . ce ? - se'ncruntă jidanul — eşti nebun ? — Eu atât îţi spun — mi-i dai ori nu mi-i d a i ? —Nu-mi

pasă de vărs şi s ânge ! Cârciumarul se cutremura. Se vedea par'că sbătându-se

într'un lac de sânge. — Nu, nu, Gheorghe — tu eşti băiat de t r e a b ă . . . — Da —vreau să fiu de treabă. Şi'nfigându-şi mâna în

barba roşie îl trase spre teşghea. — Deschide ! — Cârciumarul deschise. — Aceştia sun t ! — Strigă Gheorghe, repezindu-şi mâna

într 'un colţ, unde zărise un maldăr de hârtii unsuroase.. — Da — da aceia sunt — N'a umblat nimeni la ei. Par 'că

am ştiut. Gheorghe nu răspunse. Impătură banii şi ieşi afară. Bă­

tea vântul. Ningea — Zăpada îl isbia în faţă — Ghiaţa alune­coasă îi scârţâia sub picioare — Şi era întuneric, întuneric de păcură.

Găsi pe preot singur. Ii căzu la picioare. — Părinte, D-zeu, iartă pe păcătos. Sfinţia ta o spune

mereu.

— Da, fiule, d a . . . dacă se pocăieşte — dacă se'ntoarce la el.

— Iată, eu mă întorc - Şi îi întinse banii. — Roagă-te — părinte - roagă-te pentru mine — Şi plecă. — Mă voi ruga — îngână preotul privind în urmă-i. De la preot Gheorghe alergă la primărie, smulse din ţâ­

ţână uşa închisorii şi se apropie de Nicolai — care stătea lângă un foc de vreascuri.

— Frate, zise către el, du-te acasă. Dar Nicolai, când îl văzu, se repezi la el. — Gheorghe, ai venit — târziu — târziu, băete — hei ! Şi rânjind, cu sângele fierbând în vinele stocite, cu muş­

chii 'înfioraţi, de ură — îşi înfundă mâinele în gâtul lui. Un ţipăt — şi două trupuri se rostogoliră peste jeraticul

pâlpâitor — două trupuri muribunde. Vântul arunca în fereastră mici bulgări de zăpadă. Un vuiet asurzitor clătina pereţii în- -gheţaţi.

Din jeratic emanară flăcări, la început mici — apoi din c-e în ce mai aprinse. Şi limbile de foc cuprinseră între ele xele două corpuri cari se sbăteau încă în încleştarea morţii.

Un miros de carne friptă — de haine arse — şi vântul — vântul care prohodia sălbatic.

XII.

A doua zi satul tot se strânsese în faţa primăriei. Când se deschise uşa — o vâlvătaie de fum sbucni afară. Fură adunate din cenuşă rămăşiţile celor doi morţi. Primarul privia — privia dus pe gânduri — Cu fruntea întunecată.

O femeie se desprinse din muiţime — cu părul sburlit — cu bluza sfâşiată. Se uită lung—înfiorător de lung la primar,

îşi lăsă apoi capul pe spate — şi pufni într 'un râs uşor. Şi râsul i-a coperit toată faţa. Şi fulgii cădeau . . tot mai mărunţ i . . mai a l b i . . mai

deşi — vrând par'că să 'nvăluiască în taină — râsul ei. Gh. Popovici,

învăţător.

Cărţ i şi reviste. - DĂRI DE SEAMA — ^

E. Chencinschi. Problemele supravegherii învăţământului. Ti­pografia G. Matheiu, Bistriţa. Preţul 70 L.

Problema controlului învăţământului este una4 in t r e cele mai importante chestiuni şcolare, dar în acelaşi timp este şi cea mai neglijată. Nimeni nu se ocupă serios cu eâ, nici chiar Ministrul, ori dacă totuşi se face, aceasta se întâmplă din motive cu totul de alta natură decât şcolare, cari nu aduc nici un bine învăţământului.

Perfecţionarea învăţământului depinde în mare măsură de alegerea şi pregătirea personalului de control şi de modul cum va înţelege acest personal să-1 supravegheze şi direcţioneze.

Aceste sunt ideile fundamentale cu cari se ocupă d-1 E. Chencinschi în cartea sa cu titlul de mai sus, care es te .o con­tribuţie nouă şi preţioasă în literatura noastră şcolară, merită să aducă îndreptările reclamate de necesităţile şcoalei de azi. Credem, că ea va duce cu un pas mai înainte rezolvirea fa­vorabilă â chestiunii controlului învăţământului într 'un timp care nu mai poate întârzia mult.

Cartea fiind un studiu serios şi bine . argumentat, care -luminează chestiunea din toate părţile, este binevenită şi o pot ceti cu folos toţi profesioniştii şcoalei. Noi o recomandăm tuturor cu căldură, dar mai cu seamă celor de sus, cari au putinţa de a înfăptui ideile sulevate în ea.

I. Mango.

Regele Nostru. Peste câteva luni, 1 Majestatea Sa^Reţ^ele Mihai I, împli­

neşte opt ani. , Un popor întreg,^'cu ochii înlăcrimaţi de bucurie şi de

nădejdi nemărturisite, urmăreşte fiecare zi şi fiecare clipă din viaţa Copilului — Rege, care spre fericirea tuturor, voinic şi cuminte, creşte în înţelepciunea educaţiei pe care i-o dă însă-şi Augusta Sa Mamă, A. S. Principesa Elena.

Din când în când ziarele şi revistele noastre, ca şi pu­blicaţiile streine, povestesc câte ceva din viaţa de Copil şi de Rege a Maiestăţii Sale — stropi luminoşi, de inteligenţă, de gingăşie şi de bunătate mişcătoare.

Pentru milioanele de Români, Micul Rege nu este o sim­plă Majestate -la care priveşti din depărtarea protocolului; El este ceva din sufletul, din sângele şi din credinţa noastră ; El este »al nostru« al tuturor, deasupra tronurilor şi a pro­tocoalelor. Deaceea entusiasmul poporului nu cunoaşte mar­gini când Micul Rege, cu ochii mari şi cuminţi, salută mili-tăreşte, sau când cineva povesteşte din întâmplările de toată ziua a Celui ce, mai târziu va conduce destinele ţării.

Vom publica câteva spicuiri din viaţa Sa după un nu­măr festiv al revistei «România Eroică», admirabila revistă a societăţii »Cultul Eroilor« de sub direcţiunea domnului general I. Manolescu:

»NU SE VORBEŞTE LA CĂLÂR1E«,

La lecţiunile de călărie, profesorul interzisese »>Elevului« său să pună întrebări în timpul exerciţiilor. Acestea trebuiau adresate numai în timpul repausului. Dar observând că în re­paus Regele punea întrebări cu totul streine de călărie, 1 s-a spus că nu are voie să vorbească, decât despre chestiuni în legătură cu călăria.

Intr'o zi Regele nu se simţia bine. Şi tocmai în ziua aceea şedinţa de călărie a fost neobişnuit de lungă şi de grea; totuşi s'a terminat spre deplina mulţumiire a profesorului.

Abia la plecare, în automobil, Regele mărturisi, că nu se simte bine şi că îi venea rău în tot timpul călăriei.

La observaţiunea A. S. R. Principesa Mamă, de ce nu a spus nimic profesorului, Regele o privi serios şi îi răspunse :

N'am putut, fiindcă profesorul mi-a spus că nu am voe să vorbesc decât despre călărie.

»CINE ARE GRIJE DE COPIII FÂRĂ MAMA?«

Intr'o zi M. S. Regele întră în biuroul Doamnei de O-

noare pe când telefona, din înalt ordin, unui doctor, să in­staleze într-un sanatoriu pe o biată femee nenorocită, bolnavă de tuberculoză, al cărui copil fusese dus şi el la »Leagăn». Regele urmări cu încordată atenţiune întreaga convorbire, iar la sfârşit se adresă serios Doamnei de Onoare.

La ce leagăn ai dus copilul?... şi cine are să aibă grijă de copil, dacă mama lui e bolnavă?... Crezi că o să se facă repede bine mama lui?... Dece i-a dat Mama mea bani?... Adevărat că nu avea ce mânca ? Dealtfel, după cum a fost obişnuit de Alteţa Sa Principesa Mamă, M. S. Regele dăru­ieşte o parte din jucăriile sale copiilor orfani, ducându-le chiar El la «Leagăn» unde sunt adăpostiţi aceşti nefericiţi copilaşi.

Din publicaţiunjle „Astrei." "Astra«, cum se ştie are o mulţime de broşuri în proză

şi poezie, care de care mai interesante, mai cu seamă pentru săteni, dar le pot ceti cu folos şi intelectualii. Răspândirea lor între săteni este o necesitate culturală, care va aduce roa­de îmbelşugate. Dar trebue răspândite în număr cât mai mare. Şi cine o poate face aşa -de uşor ca şi intelectualii satelor, preoţii şi învăţătorii, cari au contact permanent şi nemijlocit cu sătenii 1

Cunoaştem greutăţile de tot soiul, ce vor întâmpina cei ce le vor răspândi şi le ştim aprecia, dar aceste se vor ivi numai la începutul acţiunii, până când sătenii vor începe să se obişnuiască cu ele, şi atunci ei înşişi le vor reclama ca pe un nutremânt sufletesc indispensabil.

Dacă în fiecare sat s ar putea plasa la început 20—50 broşuri şi tot atâtea calendare, — număr destul de modest,— ar fi un rezultat satisfăcăror. Si dacă luăm în considerare preţul aproape neînsemnat de 2—6 Lei de broşură, credem că răspândirea va fi mult uşorată.

Cunoaştem cu toţii binefacerile culturale şi progresul de pe urma acestor broşuri şi de aceea nici nu mă ocup cu par­tea aceasta a chestiunii. Dar ţiu să amintesc, că pe lângă săteni ar profita şi şcoala, întrucât cetindu-le şi elevii : şi-ar înmulţi cunoştinţele, şi-ar întări judecata, ar învăţa a ceti etc.

Ar fi mare păcat să nu se încerce totul pentru răspân­direa acestor cărţi atât de folositoare.

Dintre broşurile mai noui amintim următoarele : — Nr. 1 6 7 Dr. I. Ben : Cărticica sănătăţii. Preţul 5 Lei. — Nr. 1 6 8 T. Podar iu: Flori de pe Câmpie, poezii popo­

rale. Preţul 5 Lei. — Nr. 1 6 9 Aurel Cosciuc: Ingrăşarea sau gunoirea pămân­

tului. Preţul 5 Lei. — Nr. 1 7 0 Dr. Vaier Moldovan : Despre testament. Preţul

5 Lei. — Nr. 1 7 1 G. Coşbuc: Poveşti în versuri. Preţul 5 Lei. — Nr. 1 7 2 Ion Pop — Reteganul : Stan Bolovan şi alte

poveşti ardeleneşti şi — Nr. 1 7 3 Calendarul p s an. 1 9 3 0 . Preţul 1 5 Lei. Calendarul conţine un bogat material literar şi economic,

eşit din condeiul celor mai buni scriitori. Nu lipsesc nici sfa­turile economice, doine, fotografii etc.

Dacă dorim să avem un popor mai bun şi mai cult, avem datoria să-i punem la îndâmână toate mijloacele trebuincioase şi să-1 mai slăbim cu politica deşănţată de azi.

Cărţile se află de vânzare la »Astra« în Sibiu str. Saguna Nr. 6 .

Mg.

„Catedra" — Revistă culturală. —

Anul III. Redacţia şi administraţia : Galaţi str. Cuza Vodă Nr- 2 0 . Apare lunar. Abonamentul 1 0 0 Lei.

Publică piese teatrale, poezii etc. potrivite pentru serbă­rile şcolare. Este de remarcat spiritul educativ şi naţional în care sunt scrise toate articolele.

In Nr. 1 şi 2 din Sept.—Oct. a. c. publică fotografia M. S. Regelui Mihai I, ocupat cu scrierea primului autograf.

Reproducem din aceasta revistă articolul «Regele nostru.» Mg.

Almanahul învă ţă tor i lo r pe anul 1 9 3 0

S'a pus sub tipar ş i va apare până la 1 Decemvrie a. c. 'Almanahul Invăţătorilor« pe anul 1930, care pe lângă partea calendaristică şi o î rumoasă şi bogată parte literară şi peda­gogică, cuprinde un bogat material de informaţii şi îndrumări şcolare şi profesionale, necesar tuturor oamenilor de şcoală : Sărbătorile bisericeşti şi naţionale, posturile, vacanţele şcolare, administraţie şcolară, taxele poştale şi de timbru, noua orga­nizare a Minist. instrucţiunii, învăţământul primar din ţara întreagă după regiuni şcolare şi judeţe, căminele şi băncile învăţătoreşti, revistele pedagogice, învăţătorii înv ia ta politică, congresele învăţătoreşti din ţară, congresele internaţionale de educaţie, extras din legea pensiilor cu insfrucţii, formulare şi exemple practice, călăuza învăţătorului în capitală etc. e t c . . .

Nimenea să nu-şi cumpere calendar până nu cunoaşte acest almanah practic şi necesar tuturor oamenilor de şcoală şi care va fi tipărit în cele mai moderne condiţiuni grafice. Se va putea comanda de pe acum dela Direcţiunea şcoalei primare din Caransebeş (Banat). Preţul 50 lei.

Gheorghe Neamţu Pavel Jumanea Directorul şcoalei primare învăţător, Redactorul revîstei-

din Caransebeş. Şcoala Bănăţeană.

Mote şi Observări.

Câteva greşeli în învăţământ^ •

Greşelile sunt inerente firei omeneşti, dar prin educaţi şi cultură, urmate de voinţa noastră, ne putem scăpa de el Munca numai atunci este valoroasă, folositoare şi bine apre ciată dacă este executată fără greşeli, ori cel puţin ele se reduc la minimul posibil. Tendinţa către perfecţionare tre-bue să fie unul dintre scopurile vieţii noastre, dacă voim să fim adevăraţi oameni şi nu robii patimilor şi jertfa greşelilor proprii.

Greşeli se găsesc în toate ramurile activităţii omeneşti şi aşa şi în învăţământ. Scopul c e T urmărim prin aceste rân­duri nu este să facem cuiva încriminări, nici cel puţin impu­tări, ci să arătăm câteva din greşelile mai frecvente şi mai mari, ca muncitorii şcaolei văzându-le să se poată feri de ele. Altfel rândurile de faţă nu ar avea nici un rost, dacă aceia pentru cari le-am scris nu ar profita pe urma lor.

Iată câteva din ele ! O bună parte dintre învăţători nu-şi fac auto-critica acti­

vităţii proprii şi nu se preocupă nici de situaţia învăţămân­tului dela şcoala lor şi afară din şcoală, în timpul liber. Nu examinează cum merge învăţământul ? Cât şi cum au predat ? Ce au neglijat ? Cari sunt cauzele, cari i-au împedicat şi cum le-ar putea delătura ? Prin ce mijloace ar putea progresa mai bine, mai uşor şi mai temeinic ? In schimb însă se preocupă cu mult mai intenziv de alte chestiuni personale. Aceştia nu-şi creiază şi îmbogăţesc nici arsenalul mijloacelor de luptă : per­fecţionarea cunoştinţelor, manuale didactice bune, material didactic, plan analitic etc.

Vom găsi mulţi învăţători, cari nu-şi cunosc drepturile şi dâtorinţe'e, fiindcă n'au cetit legea şi regulamentul înv. pri­mar, programa analitică şi nici măcar ordinele, ce trebue să execute. Ei cred că dacă ţin cursuri şi predau — aşa cum — au făcut destul. Celelalte sunt floare la ureche. Urmarea este, că rămân neorientaţi şi cu datoria neîmplinită.

Nu este de desconsiderat, nici numărul acelora, cari in­tră nepregătiţi în rcoală, fără ca să ştie cel puţin, că ce au de predat. Aceştia nu pot face lecţii bune. Predau la întâmplare. Mai mult rău decât bine. Nu sunt rare cazurile când" unii nici nu se mai trudesc să facă lecţii, nici bune, nici rele. După examinarea lecţiei vechi, cea nouă stă din : «Pe ora viitoare veţi învăţa de aci până aci» Şi au terminat. Treaba elevilor dacă înţeleg »lecţia« şi o pot învăţa ori nu. In modul acesta se întronează în şcoala mechanizarea asupra căreia ne-am spus cuvântul de altă dată. Cel ce s'a obişnuit cu acest mod de predare, devine un adevărat criminal, fiindcă ucide sufletul plăpând al copiilor şi le răpeşte din viaţă atâţia ani, — anii de şcoală — fără nici un folos.

Adeseori învăţământul sufere pe urma repeţirilor întrelă-sate ori râu făcute. Am găsit multe scoale în cari nu se fac Ia începutul anului şcolar repeţirea materialului din clasa pre­cedentă şi încopcierea lui cu cel nou, ori nu se face metodic ca elevii să poată profita de ele. Tot asemenea nici în cursul anului şcolar nu se recapitulează şi deprinde materialul în­văţat în multe scoale. Urmarea este, că elevii îl uită şi la examinare nu ştiu nimic ori cel mult dacă se mai pot con­stata unele idei palide. Cunoaştem cazuri când învăţătorul -fă­cea lecţiile una după alta fără ca în ' ora următoare să facă examinări şi deprinderi. De recapitulări nici prin min te nu-i t recea 'ş i nici nu făcea.

Ori cât de bine şi metodic s'ar face învăţământul, totuşi în sufletul copiilor rămân multe lacune, fie că n 'au înţăles materialul ori l-au uitat, fie că n 'au fost prezenţi la lecţii etc. In aceste cazuri unii învăţători dau dovezi că nu ştiu ce să facă, prin faptul, că nu se silesc să le completeze cu cunoş­tinţele necesare când ies la iveală. In modul acesta elevii continuă a rămâne şi mai departe cu sufletul nedumerit şi neclarificat asupra multor cunoştinţe-

Cu ocaziunea examinărilor se aud atâtea răspunsuri gre­şite : de limbă, de cunoştinţe e t c , fără ca învăţătorul să le mai corecteze, ori dacă greşelile sunt mari şi dese să se op­rească asupra lor şi prin lecţii noui să Ie delăture.

Afară de aceste câteva greşeli mai sunt încă multe al­tele de ordin didactic şi administrativ, dar nu mă opresc a-supra lor, deoarece cu unele ne-am ocupat în coloanele aces­tei reviste, iar altele se arată cu ocaziunea inspecţiilor când se dau şi instrucţiuni pentru delăturarea lor, dar nu totdea­una cu rezultat bun. Sperăm însă, că încetul lumea dăscă­lească ne va înţelege şi urma sfaturile şi instrucţiunile, menite să îmbunătăţească până la perfecţionare mersul învăţământu--lui şi să ridice nimbul învăţătorimei noastre.

I. Mango.

Diverse.

Situaţia generală a învăţământului primar.

O s ta t is t ică a ministerului ins t rucţ iuni i .

L a minis terul instrucţ iuni i s'au s t râns toate datele statistice cu privire la situaţia învăţământului 'primar al statului din toată ţara în cursul anul şcol. t recut . Rezul ta tu l este u r m ă t o r u l :

In vecinul regat au fost înscrişi în şcoalele rurale 789,036 elevi, din care au promovat 487,715, iar în cele u rbane 112.241 din caro au promovat 82.113.

In Transilvania au fost înscrişi 347.821 elevi în şcoalele rura le , p romovând 232.451, iar în cele u rbane 36.977, promo-, vând 27.037.

In Bucovina au fost înscrişi 78.451 în învăţământul rural, din care au promovat 54.086, iar în cele urban 16.216 din care au promovat 10.786.,

In Basarabia au fost înscrişi 259.411 în învă ţământu l rural, d in care au promovat 119.400, iar în cel u rban 36.733 din care au promovat 14.880.

In total în întreaga ţară, au fost 1.474.719 elevi înscrişi în învă ţământu l pr imar rural şi 198.719 în cel urban .

Au promovat 893.655 de elevi din învăţământul rural şi 139.816 din cel u rban .

Personalul didactic a fost în Vechiul Regat: 7058 la sate şi 3019 inst i tutor i la o r a ş e ; în Transilvania 7342 învăţători şi 968 insti tutori ; în Bucovina 1956 învăţători şi 562 insti tutori .

In total au fost 31.929 învăţători rural i si 5409 institutori la oraşe, sau pe toată ţara un n u m ă r do 37.338 membri al cor­pului didactic pr imar. Localuri do şcoală. în vechiul regat, au fost 7058 la sate şi' 625 la o r a ş e ; în Transilvania 3826 la sate şi 1H0 la oraşe ; în Basarabia 1919 la satn şi 188 la oraşe ; în Bucovina 477 la sate şi 61 la oraşe. Li toată ţara au fost, deci. 14318 şcofflj pr imare , d i n caro 13280 rura le şi 1038 urbane..

Timbrarea actelor. 1. Certificate . . . . . . . . . . Lei 13-50 2. P rocură (plenipotenţă) „ 13-50 3. Cereri şi declaraţi i „ 1 1 " — , ' 4. Chi tante până la 10.000 Le i . . „ 3 -—

dela 1 0 . 0 0 0 - 50.000 „ . . „ 7-— „ 50.000—100.000 . . , 13-50

peste aceasta sumă d u p ă fiecare 100-000 Lei . „ 2;—

Pen t ru suma din chi tanţă se achită la Adminis t ra ţ ia F inan­ciară impozitul proporţional de l ' 32° / 0 în numera r în baza decla­raţiei făcută in 2 exemplare din care originatal se t imbrează cu 11 Lei, copia cu 7 Lei.

Chitanţa originală se t imbrează cu l - 32°/o. Chi tanţa copie se t imbrează cü Lei 7-— Chitanţa anexa se t imbrează cu . . . . . . „ 2 - — • Declaraţ i i le se fac pe impr imate cari costă . . n 5-— 5. F a c t u r a după fiecare 1000 L. ori fracţ iune în n u mera r 1-32%. Dacă este scris pe factură „achitat" se plătesc şi taxele d e

chi tanţă, 6. Contracte de cumpăra re şi vânzare : dela 1-5000 L. 13.50

dela 5 0 0 0 - î n sus L. 26-50 Impozi te le proporţ ionale ca mai sus. 7. Anexele cu 2 Lei . 8. Copiile cu 7 Lei .

Funcţionarii îşi vor primi salariile pe bază de carnete

I n cursul anilor din Urmă s'au ivit nenumăra t e p lânger i şi nemul ţumir i referitoare la achitarea ^neregulată a salariilor func­ţionarilor publici .

Sistemul statelor de plată s'a dovedi t neprac t ic şi dăună tor intereselor funcţionarilor. F r a un sistem greoi-, central izator şi s tupid. In fiecare lună, diferitele servicii ale s tatului întocmeau

statele apoi le înaintau Minis terului respect iv spre verificare. In felul acesta de cele mai mul te ori se iveau întârzier i de câte 2—3 săptămâni , ba chiar şi luni de .z i l e . De aici apoi se iscau şiruri lungi de inconveniente , Func ţ iona ru l n u pr imea salarul la t imp şi nu pu tea plăti chiria, alimentele, îmbrăcămintea etc.

Pen t ru a se curma odată acest procedeu învechit şi păgu­bitor amploiaţilor statului , actualul guve rn a decis, ca.de.la 1 Ianuar ie 1980, să se int roducă sistemul achitării salariilor în baza carnetelor.

F iecare funcţionar de stat, jude ţ sau comună, p recum şi ofiţerii şi subofiţerii vor primi câte un carnet în care percepţ ia res­pectivă, în baza buge tu lu i şi a unu i prealabil aviz a ministerului sau insti tuţiei de care dep inde funcţionarul , va t rece suma sala­rului de bază şi a accesoriilor, In pr ima zi a fiecărei luni şeful imediat ierarchic sau comandantu l unităţ i i va confirma într 'o rubr ică specială, că beneficiarul este în viaţă şi în funcţiune. Func ţ iona ru l apoi se va prezenta s ingur la Casieria percepţiei respect ive şi p rezen tând carnetul î-şi va ridica salarul integral şi punctual în pr ima zi a fiecărei luni. Salariile se vor ridica ant ic ipat iv pe o lună de zile.

In felul acest ase vor curma neplăceri le de până acum întro-ducându-se u n sistem occidental . Func ţ ionar i i de toate categoriile pr imesc cu multă satisfacţie noua dispoziţie ministerială menită a-i p u n e în si tuaţia de a pu tea primi salariile la t imp.

Revista revistelor

Spicuiri . — Note —

Muzica instrumentală in şcoala primară, de W. Kappel. Este incontestabilă importanţa muzicei în viaţa omului. Copilul în cea mai fragedă etate a sa practică muzica, fără însă să-şi dea seama de aceea ce face, adecă în mod instinctiv. Trebue să-i dăm deci posibilitatea să se nutrească din eceasta armo­nie. In şcoala primară se va cultiva muzica din prima clasă începând, căci dintre toate artele aceasta este cea mai potri­vită pentru toată lumea. Muzica este valoare socială şi efec­tul ei se simte şi asupra educaţiei fizice, intefertuale şi mo­rale a popoarelor. învăţătorul, care e convins de valoarea socială a acestei arte va pune deosebit pond pe* predaraea cântului, ca pe deoparte învăţământul să fie mai plăcut, iar pe de altacparte urechea elevului să se desvolte, având aceasta valoare importantă pentru educaţia generală. învăţătorul, care nu dă în clasă importanţa cuvenită muzicii, îşi arată pregă­tirea insuficientă.

Şcoala germană a adus o inovaţie: cultivarea muzicii instrumentale în şcoala primară, alături de cea vocală. însem­nătatea pedagogică a acestei inovaţii este de netăgăduit. în­văţătorii şi elevii pot să se manitesteze în toată libertatea, instrumentul muzical de care facem amintire este : armonica de gură, un instrument, care face parte din jucăriile copiilor. Insă întrebuinţarea nu se lasă la priceperea şi iniţiativa co­pilului, ci i-se dau îndrumările necesare. întrebuinţând bine aceasta muzicuţă alcătuieşte în clasă o originală orchestră plăcută.

Autorul spune că în Germania, in timp de 3 ani peste cincimii de învăţători au pus în practică aceasta muzicuţă şi o utilizează cu eficacitate.

(Şcoala şi Familia de Mâine). Cinematograful în şcoală, de Nomen Nescio. — Cinema­

tograful azi are un foarte important rol în educaţie şi în pro-

paganda culturala şi mai preţios este pentru copiii de 5—1 ani, căci precum ştim, aceştia nu pot să fie atenţi şi să as-' culte pe învăţător timp mai îndelungat.

Şcolarii acordă mare atenţie filmului. Efortul intelectual al lor este înlesnit considerabil, iar oboseala devine mult mai mică, căci cunoştinţele se primesc pe două căi : auditivă şi vizuală, deci se întipăresc durabil în memorie.

Cinematograful nu este scop ci un mijloc de instruire şi recreare. Cu toate aceste are inconveniente.

Ca să se reducă aceste incoveniente, e bine ca cinema­tograful să aibă ecrane mari, pentru ca mijloace'c -y: nu fie prea reduse ; să nu se schimbe des scara imaginilor şi filma­rea să se facă levt ; să se evite lumina de afară în timpul şedinţei şi şedinţele să fie de scurtă dura tă : 20 - 3 0 minute.

(La noi în judeţ, pentru şcoli numai un cinema ambulant rolează ; poate mai nou şi acesta va fi pus în disponibilitate, cu toate avantajele şi desavantajele ce le are.)

(Vremea Şcolii). Simion Oros.

Onoarea regelui este şi onoarea poporului . Adevăra ta lor onoare şi adevăra tu l lor ínteres merg împreună .

JIINITJS.

Omul cel mai milos, este omul cel mai Imn. L E S S I N G .

Ori cât de numeroasă ar fi mulţ imea şcolilor sale, nu există de cât o s ingură filosofic a vieţei — şi numele său este pertf verenţa . A ne duce soarta, înseamnă a învinge.

;;r¡.\vi:it.-<

Rdministraţia şcolară.

XXXVII.

Probleme actuale. . 1. Contabilizarea excedentelor bugetare.

In baza verificării conturilor de gestiune ale comitetelor şcolare rurale pe exerciţiul 1928 s'au con­statat o mulţime de excedente bugetare, provenite parte din incasări nemenţionate în conturile de ges­tiune, parte din cheltueli făcute peste prevederile bugetare.

Comitetul şcolar judeţean, cu ord. No. 1755— 1929 publicat în mai mulţi numeri ai revistei, înce­pând dela No. 12., a indicat sumele privitoare pentru fiecare comitet, cu menţiunea să se contabilizeze aceste excedente în registrele de contabilitate (trecân-du-se în registrul-chitanţier ca sumă încasată) iar chitanţa oficială de vărsare să se înainteze Comitetu-lui şcolar judeţean pentru a se putea face operaţiu­nile necesare.

Excedentele menţionate au fost trecute — bine înţeles — şi în conturile de gestiune aprobate retrimise comitetelor şcolare.

Se constată însă, că acestor dispoziţiuni nu s'au conformat o mulţime de comitete şcolare, rămânând astfel chestiunea excedentelor până azi nerezolvate.

Având în vedere că cel mai târziu până la închi­derea exerciţiului în. curs Comitetul' şcolar judeţean trebue să lichideze definitiv aceasta chestiune, fiind în posesiunea tuturor chitanţelor de vărsare, atragem

a tenţ iunea comitetelor şcolare in teresate să înainteze foarte urgent , comitetului şcolar judeţean chitanţele, eventual rapoarte justificative asupra excedentelor, căci în caz contrar după 15 Dec. a. c. se vor da în urmărire preşedinţii şi secretarii comitetelor respecti­ve , în t roducându-se în acelaş t imp şi anchetă disci­plinară împotriva secretarilor.

2. Plata contribuţiei de 15% Comitetului şcolar jud. Cu ordinul circular No. 250—1929 al Comitetului

şcolar judeţean, privitor la gest iunea fondurilor şco­lare, s'a a t ras a tenţ iunea celor în drept că prima o-peraţ iune de pla tă în exerciţiul 1929 trebue să fie achitarea subvenţ iei de 15% către Comitetul şcolar judeţean alocată în buget la cheîtueli art. 4. întrucât mul te comitete şcolare n'au satisfăcut ordinul men­ţionat mai sus, Comitetul şcolar judeţean prin circu­lara No. 3150—1029 din 14 Noembrie K 2 9 a invitat din nou comitetele şcolare să-şi îndeplinească aceasta datorie şi să raporteze până la 15 Decembrie 1920, achi­tarea subvenţii lor şi a rămăşiţelor.

Pen t ru a se putea face o verificare mai expedi­tivă, dnii secretari ai comitetelor şcolare sunt rugaţi în mod special, să raporteze până la chita de 15 Dec. a. c. indife­rent dacă s'au achitat sau nu aceste subvenţi i . In ra­port se va menţ iona suma şi data achitării, iar în caz de neachi tare se vor arăta motivele.

Deoarece unele comitete şcolare înaintează sub­venţiile la adresa corn. şcolar judeţean, ţinem să re­amintim, că orice vărsare în favorul comitetului şco-lar judeţean t rebue făcută la Administraţi i financiară sau la percepţii *) afară de cazurile când s'ar da or­din special în acest sens.

*) Vezi : «Şcoala Noastră» Nr. 1 5 - 1 6 din 1926, pagi" 3

3. Scutiri dela frecuentarea şcoalei. Legea şi regulamentul precisează dar cazurile

şi modalităţile pentru acordarea scutirii de obligativi­tatea şcolară. Cu toate acestea unele direcţiuni şco­lare nu încetează de-a înainta şi acum cereri, solici­tând scutiri pe diferite motive.

Pentru aceste direcţiuni accentuăm că, cererile de scutire trebuesc înaintate la începutul anului şcolar, între 1 — 10 Sept., aşa după cum se spune la art. 16 din regulament şi exclusiv în baza motivelor prevă­zute la art. 12 p. 3 — 4 din lege, căci orice scutiri fă­cute în alte condiţiuni sunt nule de drept şi atrag după sine pedepsirea celui ce le-a dat (art. 15 din lege).

Ce facem totuşi cu copiii bolnăvicioşi cari nu şi-au cerut scutirea în. termen ? Li se vor motiva ab­senţele în baza art. 24 din lege şi art. 42—44 din regulament. Pentru motivarea absenţelor însă n u . s e reclamă aprobarea autorităţilor şcolare.

La motivarea absenţelor vom avea în vedere a-tât interesele învăţământului cât şi cele personale, bazate pe posibilităţile cuprinse în limitele dispozi­ţiilor din lege şi regulament şi îmbrăcate în haina in­dulgenţii şi echităţii.

4. Controlarea încasării amenzilor şcolare. 9

Când şcoala, după epuisarea tuturor mijloacelor ce-i stau Ia dispoziţie pentru aplicarea obligativităţii şcolare, e nevoită să recurgă la ultimul remediu, la aplicarea amenzilor, trebue să fie cu cea mai mare precauţiune în pronunţarea şi aplicarea lor, observând întocmai până la amănunte toate formalităţile pre­văzute în lege şi regulament, căci în caz contrar a-menzile şcolare ne vor da chiar rezultatul contrar celui dorit.

In consecinţă, delegaţia comitetului nu va într lăsa nimic din datoriile ce le a re în aplicarea amen zilor. In special a t ragem atenţ iunea asupra eliberării somaţiunilor părinţilor amendaţ i , conform art. 48 din regulament şi a verificărilor p revăzu te la art. 30 din lege şi art. 61 din regulament . Procesele verba le în­cheiate cu aceasta ocaziune se vor înainta imediat revizoratului şcolar, indicându-se suma şi numele perceptorului (notarului) .

La procesul -verbal se vor anexa necondiţ ionat şi copiile listelor de amenzi la care se referă.

Delegaţia comitetului şi direcţiunea şcoalei vor supraveghea cu rigoare ca după termenul p revăzut în lege (20 zile) să nu se mai încaseze amenzile dela părinţi.

5. Numărul orelor ele lecţiuni zilnice.

Regulamentul pent ru aplicarea legii învăţămân­tului primar (art. 111) fixează orariul lecţiunilor zil­nice pe ziua întreagă, 3 ore dimineaţa şi 2 ore după prânz. La stabilirea orariului pe ziua întreagă, de către cei competenţ i , s'a a v u t în vedere atât consi-f deraţiuni pedagogice, cât şi didactice, cari apasă mai., mul t în balanţă faţă de aderenţi i învăţământului »con-t inuat iv», cu 5—6 ore de lecţiuni fără întrerupere. \

Orariul astfel stabilit nu se poate modifica d £ | cât în caz de «forţă majoră» prevăzută în regulament şi cu aprobarea specială a Ministerului. Orice cerere de natura L.ceasta bazată pe alte motive, nu se va lua în considerare.

6. Vacanţele mari la şcoalele de copii mici.

Având în vedere greutăţ i le de comunicaţie dela depărtăr i mari pen t ru copiii obligaţi la frecventarea grădinilor de copii, în cea mai fragedă vârstă (5—7 ani)

regulamentul îngădue să se aprobe vacanţa cea mare de 8 săptămâni şi în lunile de iarnă, deasemenea în zile cu viscole, zăpezi, ploi mari se pot suspenda lecţiunile cu condiţiunea ca la sfârşitul anului să se prelungească lecţiunile cu atâtea zile cu câte au fost suspendate.

Importanţa incontestabilă din punct de vedere higienic, pedagogic, economic etc. ale acestor vacanţe, ne îndeamnă să recomandăm comitetelor şcolare din comunele unde funcţionează grădini de copii, să ce­ara aceasta, ^bazate pe ar i 80 din regulament.

7. Comitete şcolare întârziate cu executarea ordinelor.

Pentru prevenirea sancţiunilor ce urmează să se aplice unor comitete şcolare (mai bine zis dlor se­cretari ai comitetelor) pentru neglijenţă, conform cir­cularei Nr. 2200—1929 publicată în numărul trecut al revistei, se atrage atenţiunea comitetelor şcolare cari n'au executat ordinele comitetului şcolar jude-ţc-an, notate mai jos şi publicate în revistă, să le exe-iide în termenul cel mai scurt posibil. ;

No. 2154—1929 «Arendarea terenurilor şcolare pe -930» cu termen pe 10. X. 1929.

No. 2155—1929 «Cultura câmpului de experienţă pe 1930 cu termen pe 15. X. 1929.

No. 2 1 8 0 - 1 9 2 9 «înaintarea bugetelor pe 1930» cu termen pe 1. X. 1929.

No. 2 7 0 0 - 1 9 2 9 «Rezultatul culturei câmp. de exp.» 1929 cu termen pe 1. XI. 1929.

D. Mărgineanu.

fktivitatea ejdraşcolară

Cercul cultural „Geiu" Chechiş în anul şcolar 1928—29.

Când apuc condeiul ca să depun pe hârtie câteva şire cari au menirea se descrie munca învăţătorilor — adevăraţii pioneri urmaşi ai lui Christ — cunoscând trecutul letargic în care dormita poporul nostru, iar azi faţă de acest trecut po­somorit, mă simţesc fericit că se observă cât de bine un pro­gres cultural eclatant, la a cărui realizare în cea mai mare măsură contribue cercurile culturale învăţătoreşti.

Scopul cercurilor culturale nu este altceva decât, ridica­rea şi cultivarea cu repeziciune a masselor pentru ca, cât m în scurt timp posibil şi poporul Român să se poată înşira în rândul popoarelor culte ; iar de altă parte ca, învăţătorii cari formează cercurile culturale să-şi înmulţească, desvoalte şi împrospăteze cunoştinţele lor individuale şi profesionale con form maximei »prin muncă la dexteritatea

In judeţul nostru cercurile culturale au luat fiinţă înc înnainte de promulgarea nouei legi a învăţământului primar. Când însă noua lege decretează de obligatorie constituirea şi organizarea cercurilor culturale învăţătoreşti, se auzeau adesea plângeri şi tângueli cum-că, ni s'a dat o nouă sarcină fără retribuţie şi încă impusă prin lege. 13a se argumenta în fel şi formă, că şedinţele nu vor duce la scop, că poporul nu se va prezenta, ba că vom deveni ridicoli etc. etc.

Toate acestea argumentări au rămas neadevărăte, căci învăţătorimea s'a obicinuit cu datoria, poporul e dornic de învăţătură şi astfel cercurile culturale înaintează cu paşi mari spre ajungerea, sau mai de grabă, atingerea scopului pentru care s'au instituit.

Intre organele de propagandă culturală se înşiră şi cer­cul cultural »Gelu« la care aparţin învăţătorii din comunele Chechiş, Gâlgău, Tihău, Var, Borza şi Lupoaia.

Acest cerc cultural şi-a ţinut şedinţele regulat în fiecare comună, cu excepţia comunei »Tihău« unde este instituit şi-funcţionează centru cultural.

Învăţătorii s'au prezentat la timp în fiecare comună lu­ând parte la serviciul Divin, care act a contribuit la ridicarea nimbului sărbătoresc al adunărilor sugerând tot odată în po­por cuvenitul interes de a participa la şedinţe,

In fiecare comună după deschidere a urmat producţiune cu elevii şcolari. E de însemnat cum-că, învăţătorii la aran­jarea producţiunilpr, emulează în bogăţia programului consta­tator din 'puncte bine alese şi acomodate. Aşa de ex. în co­muna Chechiş programul elevilor a avut 20 de puncte, în Gâlgău 26, în Var 27, în Borza 18 şi în Lupoaica 29, cântări, recitări, monoîoage, dialoage, prin predarea cărora s'a con­tribuit la desvoltarea simţului de dragoste şi respect faţă de şcoală — focarul cultural din comună.

Conferinţele oficioase cu subiectele «Insămnătatea şi în­datorirea votului obstesc« şi «Relele de azi sunt datorite în mare parte războiului mondial«, în fiecare comună au fost predate parte de conferenţiarii titulari în persoanele D-lor E. Sârbu şi I. Voda, parte de D-l supleant Gh. Sabo cu atâta suflet şi cu atâta elocinţă încât poporul s'a văzut pe deplin satisfăcut cunoscând că, ideile desvelite le vor servi de călă­uză pentru viitor.

Afară de aceste conferinţe preşedintele a mai vorbit în comuna Chechiş la deschidere despre «Necesitatea imperativă de a ne folosi de toate mijloacele posibile spre a înainta în cultură«, iar la închidere despre «Foloasele cunoştinţei de carte«. Fiind subiectul ilustrat prin istorioare din viaţa de toate zilele, a secerat aplauze din partea ascultătorilor.

In comuna Gâlgău s'a vorbit la deschidere despre «Rolul şcoalei« iar Ia închidere despre «Iubirea de Neam şi Ţară« şi aşa pe rând în fiecare comună, pe lângă conferinţele ofi­cioase s'au mai ţinut şi alte vorbiri instructive şi educative, din cari poporul a cules numai învăţături folositoare, cari au contribuit la propăşire în spre bine.

Partea profesională: Este de netăgăduit cum-că învăţătorii şi de aci şi-au

luat partea cu toată seriozitatea. Referitor la lecţiile,practice şi conferinţele didactice s'a observat strict programul oficial

publicat în Şcoala Noastră Nr. 1 — 2 din 1 —15 Ianuarie 1929. Toate lecţiile practice au fost predate după plan bine

determinat aşa încât în tot locul au succes ca lecţii de model foarte bune.

Conferinţele didactice au fost lucrate de conferenţiari cu atâta diliginţă şi conştienţiozitate, încât tuturora ne-au servit spre perfecţionare.

In fiecare caz după terminarea lecţiei şi conferinţiei s'a încins o vie discuţie numită cri t ică asupra obiectelor, a .cărei rezultat a fost lămurirea şi mai prec isă ? chestiunilor profe­sionale. Deci cu toţii s u n t e m pe deplin convinş i cum-că, re-; compensa ostenelelor cu pa r t i c ipa rea ia - cos t e ş e d i n ţ e , ne este.' avantajul profesional, care pentru noi este şi trebue să fié un tesaur foarte preţios.

Notez mai departe cum-că la întrunirile noastre culturale afară de numiţ i i membr i i ai corpuh : didact ic au mai partici­pat şi alţi intelectuali cari au au luat chiar p a r t e activă. \ I

Intre cari cu mulţumire amintesc pe D-l .medic din cjf cumscripţia sanitară »Chechiş« Dr. Qh. I. Codner , care în dft muna Chechiş a vorbit î nvă ţ ă to r i l o r pr in o î e - f r u m o a s ă şi., instructivă conferinţă' d e s p r e «Goalele verr.n\\-r- d mijloacele cari trebue s a s e folosească sp re î ncun ju ra rea ior . Tot aces j | domn medic a vorbit poporului în c o m u n a Gddgda despre "îngrijirea localurilor şcolare«, cari sunt menite spre ocroti­rea celor mai scumpe odrasle ale neamului — n copiilor noştri.

Tot în comuna G â l g ă u afară de p-ogvam n mai vorbit. D-l Aug., Maxim despre pathenhon ca mijloc lv propaganda culturală. "

In forma a c e a s t a cred ;à HM • '>'.'-. iu linii cam g e n e r a T munca depusă de cercul cultural »Gelu«, iar membr i i lui saiţ degajat pe deplin de datoriile impuse peni f i anul şcolar 1 9 2 8 — 2 9 . Acum suntem în plăcuta aşteptare a programei de'i muncă pentru anul şcolar 1 9 2 9 — 30. - • \

Chechiş, ziua de Sfântă Mărie 1 9 2 9 . Mm. Sârbii

preş ; cerc. cult. »Gelu«.

3 T

— Redacţionale. Rugăm pe -colaboratorii noştrii să ne trimită manuscrisele pentru nu­mărul de Crăciun până-cel mai târziu în 9 Decembrie c.

— în atenţiunea p e n s i o ­narilor. Dl. V. .Corbasca a-nunţă , ea în bii oul Dsaie de advocatura {Bucureşti, strada Aasile Lascar 98.) a înfi inţat 0 secţ iune pen t ru aranjarea dreptur i lor la pensiune a func­ţionarilor publici pe lângă următoare le o n o r a r e : P e n t r u funcţionarii , cari vor avea o pensiune lunară până la 1200 Lei suma de Lei 1000, iar pen t ru cei ce vor avea dela î'200 Lei în sus suma de Lei 1500 p l u s - p e n t r u fiecare ca­tegorie Lei 200 cheltueli de corespondenţa .

Onorarul se va achita după < ranjară d rep tu lu i la pens iune , 1 ir cheltuelile de corespon­denţa (Lei 200) ant icipat iv la înaintarea datelor.

— Organizarea directo­ratelor. I n vederea organi­zării directoratelor ministeriale locale, la min is te ru l de finanţe s'a pr imit o circulară din par­tea preşedinţ ie i consiliului să întocmească de u rgen ţă câte un tablou de lucrări le ce ur­mează a fi t r ecu te în- compe­tenţa directoratelor . Odată cu aceasta, d i recţ iunea t r ebue să alcătuiască şi o listă de func­ţionari ce vor fi t r imişi la ser­

viciile directoratelor . D u p ă da­tele de până a c u m . s e pare că 25 la sută din funcţionarii ministerelor vor fi t r imişi lâ di rectorate .

— Noua ses iune a Ligii N a ţ i u n i l o r . Sesiunea Consiliu­lui Societăţi i Naţiunilor a fost fixată definitiv pen t ru ziua de 20 Ianuar ie .

— învăţători a reuşiţi examenul de înaintare. D u ­pă cinci zile de aş tep tare co­misia de examinare ' de sub p*reŞedinţia d-lui E u g e n Spe-ranţ ia a da t rezul ta tu l exa­menului înscris , depus de în­văţător i -în ziua de 15 Noem-brie. Din 27 candidaţ i câţi au fost admişi , au reuş i t numai 6 şi a n u m e : Paza Alexandru cu nota 9 '9, l ioşcăneanu I . cu 7-8, Chilibaşa Cleopatra cu 8 - 8, Blaga Aurel ia cu 7 - 8, din Bihor . Timiş Elena cu 8-8, din Mara­mureş şi G r a m a Luiza cu 7 8 din Sălaj. Astăzi comisiunea a t recut la examenele orale şi a şi da t rezul ta tul . Din cei de sus a fost respins la exame­nul oral numai I. Hoşcăneanu, •

• — Cât va lucî soare le . Savanţ i i sunt p reocupaţ i de problema existenţii soarelui.^ Uni i d in t re oamenii de şt i inţă au socotit că soarele consumă în t r 'o lună 250 tone din greu­ta tea sa, adică 250.000 K g r .

Cu toată această cifră în­semnată, soarele nu . se va con­suma atât de repede . E aşa de

mare astrul zilei, că peste 100 milioane ani soarele va fi încă atât de mare cât pământu l .

Aşa dar , pu tem fi liniştiţi .

— Avem prea multă minte Cunoscutul savant eaglez Sir A r t h u r Id ia r th a declarat de curând, că avem mai mult creier de cât ar t rebui să a-vem. Oamenii de şt i inţă şi în general intelectualii nu con­sumă nici 50 la sută din crei­erul de care disjjun ; iar oa­menii obişnuiţi consumă cel mul t 10—15 la sută din cre-erul lor. Savantu l englez, mai adaugă, că omul caro ar iz­but i să consume tot creierul, ar înebuni ,

— Căderea unul meteor. I n t r ' u n sat din Iugoslavia, se celebra deunăzi o nun tă ţără­nească. Pe când alaiul so a-propia de biserică, căzu un meteor peste una din (răsu­rile care urina t răsura însură­ţeilor.

Unul din invitaţi a fost o-mori t pe loc, iar o femeie care şedea în faţa lui a fost g r av rănită .

Mireasa a leşinat, iar nun­taşii cuprinşi de panică au

rupt-o de fugă împrăşt i indu-se pe câmp.

Nunta a fost totuşi cele­bra tă ceva mai târziu.

— Un m o n s t r u Curtea cu juri din Ar ras (Franţa) a ju­decat procesul unui băiat de 16 ani, J e a n Four r ie r , acuzat

lj de crima do omor cu jefuire, săvârşi tă asupra unei bă t râne de 65 ani, o mătuşă a lui, carc-1' crescuse şi-1 ţinea la învă ţă tu ră .

La desbateri , precocele cri-II minai a declarat că a ucis ne *j

binefăcătoarea lui, pontrucă a-I coasta nit mai voia să-i de | bani ca să meargă la cafenea

A mai recunoscut că a asasi­na t pe bă t rână cu 65 lovituri de cuţit , — câte una pentru fiecare an din vârs ta sărma­nei dar miloasei femei !

Desigur , procesul a făcut senzaţie şi nuinfroşi avocaţi au pledat la desbateri , eviden­ţiind faptul că tr ibunalul s

I află în faţa unui caz. patolog care ar t rebui să fio studiat. De aceea s'a cerut Curţii O pedeapsă mai uşoară. Jura ţ i i au

i| condamna t însă pe precocele criminal la decapi tare prin ghi­lotină

. . . : .

PARTEA OFICIALĂ In această parte a revistei se vor publica toate ordonanţele şi circularele autorităţilor şcolare su­perioare. Datorinţa directorilor şi a conducătorilor autorităţilor şcolare subalterne este, ca îndată după primirea revistei, să le înregistreze şi execute con­

ştiincios, în cel mai scurt timp.

Revizoratul şcolar al judeţului Sălaj.

Nr. 6083-1939. Pedepse.

Onor. Inspectorat şcolar cu ordinul Nr. 13525 — 1929 a aplicat următoarele sancţiuni.

1. Avertisment public, învăţătorului Ilie Ariciu din Brebi, deoarece cu ocaziuneâ controlului ce i s'a făcut în ziua de 23 Septemvrie a. c. a fost slab notat pentru grave negligenţe administrative. •

2) Reţinerea salarului următorilor învăţători pentru ab­senţe nemotivate:

Ambroziu Pop din Drighiu, pe 2 zile Oabriela Pereni Nis-tor din. Valea. lui. Minai pe 1 zi.

Zălau. la 29 Noemvrie 1929.

Nr. 6080—1929, Tittdarizorea normaliştilor cu examen de capacitate.

Comunicăm spre ştire şi conformare ordinul Onor, Inspec­torat şcolar Nr. 14552—1929. .

Domnule Revizor, Avem onoare a Vă face cunoscut că Ministerul cu ord. Nr. 115121 -1929, a dispus ca normalişti­lor cu examen de capacitate, titularizaţi fără să fi satisfăcut legea recrutării, deci neîhdeplinind condiţiunile art. 113 din lege să li se socotească anii Ia înaintare numai dela terme­nul la care ar fi trebuit în chip legal să fi fost titularizaţi. In consecinţă tuturor cari intră în această categorie şi cari între ' timp au fost înaintaţi, sau definitivaţi prin calcularea greşită a anilor lor de titular, să nu li se mai admită nici o înaintare decât în termenul calculat, dacă titularizarea ar fi

fost legală. Comunicaţi celor în drept. Inspector şef A. Cosma, Şeful serviciului A. P. Nicu.

Zălau, la 29 Noemvrie 1929.

Nr. 5 8 7 3 - 1 9 2 9 . Asigurarea imobilelor şcolare,

Comunicăm ordinul Onor. Inspectorat şcolar Nr. 14893— 1929 spre conformare.

Domnule Revizor, conform ord. . Minist. Nr. 134744—1929, cu onoare Vă rugăm să binevoiţi a atrage atenţiunea tuturor direcţiunilor şcolare primare şi comitetelor şcolare respective din jud. Dv. că pentru imobilele şcolare care sunt proprie­tatea comunelor, să nu mai facă asigurări contra incendl^H la societăţile particulare de asigurare, aceste clădiri rămân în sarcina primăriilor respective, asigurarea aceasta fiind ob­ligatoare conform ziselor taxe de lege şi plata primelor de asigurare, fiind o cheltuială obligatore ce urmează să fie în* scrisă în bugetul comunelor. Inspector şef A. Cosma, Şeful serviciului A. P. Nicu.

Zălau, la 28 Noemvrie 1929.

Nr. 6145—V929. Prezentarea' învăţătorilor nou numiţi la revkoratul şcolar.

In vederea întocmirii Statelor personale şi depunerea, jurământului, invităm- pe toţi învăţătorii şi învăţătoarele din judeţ, numiţi în anul şcolar curent, să se prezinte în biuroul Revizoratului şcolar, la datele fixate mai joo, ora 10 dimineaf^ţ aducând cu sine ( întrucât .nu sunt anexate la cererea de nu­mire) următoarele acte :

1.*Diplomă sau certificat de s tudi i ; 2. Act de naştere ; 3. Certificat medical; 4. Act de identitate şi cetăţenie; 5. Act de satisfacerea legii recrutării (pentru bărbaţii

numiţi titular-provizorii). a) învăţătoarele (normaiistele) în ziua de 16 Decem­

vrie 1929 ; b) învăţătorii (normaliştii) în ziua de 18 Decemvrie 1929 ţ Fiecare va avea condei şi 1—2 coaie de hârtie. Zălau, Ia 2 Decemvrie 1929.

Revizor şcolar, I. MANGO

Comitetul şcolar judeţean al jud. Sălaj.

No- 350Q—1929.

OBIECT.

gestiune fondurilor şcolare pe exerciţiul 1930. Ordin circular către toate Comitetele şcolare primare şi

Dnii Notarii din jad. Sălaj.

Deodată cu retrimiterea bugetelor şcolare verificate şi aprobate pe anul 1930, în legătură cu ordinele circulare ale Corn. şcolar judeţean Nrii 2143—1926, 500-1928 şi 250—1929, reamintim pentru conformarea întocmai următoarelor dis-poziţiuni:

î . Toate încasăriie şi plăţile, adică serviciul de caserie, se va face în mod obligatoriu de Notarul comunal sau cercual — în calitate de perceptor comunal — care va ţine contabili­tatea, registre şi arhiva deosebită pentru fondul şcolar; Notarul (perceptorul) va ţinea următoarele registre obligatorii: 1.) Re­gistru Chitanţier pentru încasări şi cheltueli. 2.) Jurnal de casă fi par tizi de venUuri şi cheltueli. 3.) Registru pentru înscrierea recipiselor şi a altor acte de valoare consemnate de comitet, comună, judeţ etc. (Art. 44 )

2. La sfârşitul fiecărei luni Notarul (perceptorul) va îna­inta comitetului şcolar loca l .un extras copie din jurnalul de venituri şi cheltueli din aceea lună. (Art. 47.)

3. Comitetul va ţine din registrele de Contabilitate: Be-gistrul de bonuri sau ordonanţe de pla'ă şi un Jurnal Cassa de venituri şi 'cheltueli în care va trece încasările şi plăţile în fie­care lună în baza extrasului primit dela Notar.

4. Nici o plată nu se poate Tace fără a avea acoperire bugetară Ia art'., respectiv. D-nii Notari vor putea face plăţile numai în baza bonurilor {ordonanţelor) de plată emise de comitet şi semnate de preşedinte şi secretând comitetului, purtând sigilul oficial.

— In.ordonanţa de plată se indică natura cheltuelii şi art. din bugetul cheltuelilor.

Plăţile făcute fără întrunirea acestor condiţiuni se con­sideră făcute în contul propriu al' D-lor Notari.

5. Pentru preîntâmpinarea cheltuelilor mărunte sau ur-qente, secretarul va păstra totdeauna la sine o sumă oarecare, ordonanţată pe baza unei încheieri a comitetului'." La bonul de plată se, va anexa o copie după aceasta încheiere. După chel­tuirea acestei sume '(fireşte că numai în cadrul bugetului) ' i:cretanii va produce acte justificative în regulă, după care

i-se va încredinţa o nouă sumă. (Art. 49.) Dacă suma s'a cheltuit la mai multe articole bugetare, actele justificative se vor cuprinde într 'un borderou, indicând sumele repartizate pe articole.

6. Pentru toate sumele cheltuite şi ordonanţate, comite­tul va lua acte justificative (chitanţe, facturi, conturi) în 3 exemplare: 1. ex. timbrat legal şi 2 exemplare copie. Actul justificativ original se va anexa la ordonanţa de plată, iar copiile se păstrează de comitet. La sfârşitul exerciţiului. No­tarul (perceptorul) va înainta comitetului toaie actele justifi­cative însoţite de ordonanţele de plată şi un conspect din chitanţier de încasările avute în acel an.

7. Din fondur i le a loca t e în buge te l e ş c o l a r e pe anul ş c o l a r 1930 nu se va p u t e a achi ta nici o ' c h e l t u i a l ă îna­inte de-a se ach i ta subven ţ i a că t re Comite tul ş co l a r ju­d e ţ e a n , p r e v ă z u t ă la art . 4. chel tuel i .

Deci pr ima p la tă ce se va face în con tu l acestui b u g e t e con t r ibu ţ i a de 1 5 % căt re Corn. ş c o l a r jude ţean .

Suma aceasta se va vărsa cu declaraţiune la percepţie sau la Administraţia financiară şi nici la un caz nu se va înainta direct pe adresa Comitetului şcolar judeţean.

In declaraţie se va indica titlul : „Contribuţie cătr.e Corn. ţnolar judsţtăn, pe anul "

In cazul când nu s'ar respecta aceasta dispoziţie, »cW-târdu se mai înainte al/e cheltueli, dnii Notarii, Preşedinţii şi Secretarii comitetelor sunt şi rămân deopotrivă responzabili şi se vor pune în debit la Administraţia Financiară pe ziua de 1 Aprilie 1930.

8. Dnii secretari ai Comitetelor şcolare vor înainta în prima zi din trimestru (l Aprilie 1 Iulie şi 1 Octomvrie) până la ora 12 Borderourile Nrii 3 şi 6 despre gestiunea banilor şi materiilor din trimestrul precedent, căci în caz contrar vor <m-porta sancţiunile disciplinare.

9. La art. 6 cheltueli s'a prevăzut la fiecare şcoală şjj grădină de copii costul pentru Enciclopedia Română „Alinerva^ lucrare apărută de curând şi de o incontestabilă importanţă. Modalităţile de plată se vor comunica ulterior. Comanda o va face Comitetul şcolar judeţean.

Comitetul şcolar vâ întocmi apoi la sfârşitul exerciţiului contul de gestiune conform instrucţiunilor ce le are şi-1 v a

înainta Comitetului şcolar judeţean spre aprobare. Zălau, la 1 Decembrie 1929.

Prefect-preşedinte : Contabil: Dr. AL. ACIU. D. MĂRGINEANU.