Anul LXV Arad, 25 Noemvrie 1941 Nr. 4 ?

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , STR. E M I N E S C U 18

A P A R E D U M I N E C A

Redactor: Pr. Ilarion V . F e l e a A B O N A M E N T E :

P e n t r u i a n 3oo L e i J E> l u n i l 5 o L e i

Mistica naţională şi creştină Adesea logica ne este dominată de senti ­

mente. Credinţe puternice , uneori absurde la aparenţă , c o n t r a r e t u t u r o r evidenţe lor , mână pe oameni. A c e a s t a nu înseamnă că sent imentele ne duc totdeauna pe căi greşi te .

P r i m a t u l sent imentului , adesea, e o nece­s i tate , a tâ t în v i a ţ a indiv iduală , cât şi în cea colectivă, pe plan naţ ional .

Neamuri le destuleori au fost s a l v a t e p r i n sent imente t r a n s f o r m a t e în mistică, mai ales în clipele grele, de răscruce .

Is tor ia e o succesiune n e î n t r e r u p t ă de mistice, c a r e au i m p r i m a t profund evenimen­te lor , no ia lor carac ter i s t i că .

A fost mai întâ i mistica creştină, apoi mis­tica feudală, medievală , mistica monarhiei de drept divin, c a r e a decăzut, s'a epuizat p r i n p r o p r i e -le-i insuficienţe, împlinindu-şi fa l imentul j u r i ­dic pr in evenimente le din 1789.

Dar fi indcă mist ica este sau ţ ine loc de ideal, popoare le nu puteau fi f ă r ă ea, aşa că uşor au adoptat-o pe p r i m a c a r e li-s'a propo­văduit , mistica democratică. Ea a ajuns să a f i r m e egalitatea naturală a tuturor oamenilor, ceeace p ă r e a frumos , desigur, — ca o reac ţ iune contra pr iv i leg i i lor ar i s tocra ţ i e i feudale . Bazată însă pe ideologia atomistâ şi contractua l i s tă , a dus Ia d e s t r ă m a r e a societăţi i şi a oameni lor . Azi, neamur i l e după ce i -au văzut roadele , îi p r e ­gătesc funeral i i l e .

Dar dupăcum indivizi i f ă r ă saop în v i a ţ ă sunt morţ i p r i n t r e vi i , to taşa şi neamuri l e . F ă r ă o mistică, un neam merge spre moarte , n a t u r a l cu paşii cu c a r e înaintează popoarele .

Asemenea neamur i lor , se nasc şi mor mis-t ici le . Ele se ajung şi t răesc contemporan; cea veche, caduci tatea ; cea nouă, t inere ţea şi v i ­goarea. Cazul se petrece în zilele noas t re cu democraţ ia şi misticile naţional-socialistă, corpo­ratistă, ş. a.

Efectul dizolvant al democraţ ie i e înde­obşte recunoscut . Popoare culte şi m a r i abia

au putut să se reculeagă, şi numai dacă au avut norocul să-şi pr imească la t imp omul. Germania , Ital ia, Portugal ia şi Turc ia l'au a v u t . Spania l'a pr imi t cu un ceas mai târz iu .

Se p a r e deci că mist ica naţ iona lă e legată de un om c a r e devine simbol. Un om r id ica t pe umere le neamului , din s t r ă f u n d u r i l e sale, ca o concret izare a întregului e lan de v i a ţ ă şi vo inţă naţ ională , menit să sa lveze m a r i l e in terese sau chiar f i inţa şi ex i s tenţa naţ ională . E ca o z v â r ­col ire spasmodică a unui organism secătuit de injecţi i şi baloane de oxigen, un organism bol­nav c n r e re fuză a ju toru l inut i l al r e ţ e t e l o r farmaceut ice , păs trându-ş i numai vo inţa şi c r e ­dinţa, numai moralu l .

Cu a l te cuvinte , singur sufletul, cu t ă r i i l e lui, care pot sufer i î n c e r c ă r i mai grele decât trupul . Sufletul , cu rădăc in i înf ipte în tot ce-i specific naţ ional , în etnic, în glie, în neam, c a r e nu-i numai prezent , ci mai ales t r e c u t şi v i i tor .

Sunt mistici creşt in i şi sunt mistici naţ io ­nali . Şi p a r c ă se observă tendinţa de a se în­mulţ i ult imii în de tr imentu l celor dintâi . Cauza, cred că e în felul v ieţ i i de azi, r a p o r t a t ă la pr imele v e a c u r i creşt ine .

A d e v ă r a t a mist ică naţ iona lă se poate în» cadra perfect în mist ica creş t ină , t r ă i t ă de sf, p ă r i n ţ i şi asceţi ai ortodoxie i .

Se crede de obiceiu că mist ica mai a les cea creş t ină e m o r t i f i c a r e a t r u p u l u i şi a t â t a tot . Da, acesta este felul curent de a crede, pentrucă acceptăm f ă r ă a reacţ iona , toate nuan­ţele pe iora t ive ce s'au dat unor cuvinte mai ales celor din domeniul teologiei.

Mist ica creş t ină e o po ten ţare supremă a va lenţe lor sufleteşt i pentru a se uni cu Dum­nezeu. Mistici i o feră o pr iză u r i a ş ă Dumnezeiri i . Mistici i naţ ional i au acelaşi obiectiv, re f l ec ta t însă pr in Neam şi Pa tr i e , c a r e îşi au ceva din divin. In ord inea creş t ină , ele îşi au consf inţ i ­r e a evanghel ică. P a t r i a pământească nu- i deloc

anula tă de p a t r i a cerească. Dimpotr ivă : bunu­r i l e din pr ima, trebuesc coborîte s p r e a doua, ceeace formează dator ia f iecărui creşt in . C r e ş ­t inismul t rasează o separaţ i e netă î n t r e neamuri , aşa ca î n t r e sexe, şi foloseşte naţ ional ismul ca mijloc şi scop pentru f er i c i rea neamur i lor .

Mist ica naţ iona lă românească a r e un spe­cific, rezu l ta t din etnicul concrescut pe o r t o ­doxie. Legătura mist ică a Românului cu n a t u r a e unică. „Mioriţa" o feră un exemplu clasic.

E o inf luenţă, un rod al ortodoxiei , — observă Păr . Stăni loae , — s p r e deosebire de apuseanul catol ic sau protes tant , c a r e se crede centru l de g r a v i t a ţ i e al lumii şi consideră na­t u r a exc lus iv ca t eren de exp loa tare .

Românul s® în frăţeş te cosmic cu ea, şi face m o a r t e de om pentru o brazdă ca şi pentru credinţă . E tot ce a r e !

Şi contra t u t u r o r ev idenţe lor c a r e au fost f a v o r a b i l e duşmani lor , nu a r e n u n ţ a t la lupta pentru ele, — şi a r ă m a s nedesminţi t . Cu Dum­nezeu, cu credinţa şi voinţa, a mutat munţi i .

Suntem legaţi de pământul c a r e ne e iz­v o r al exis tenţe i m a t e r i a l e ca Neam şi suntem legaţi de ea, pr in v i a ţ a teandr ică , spre c a r e t indem şi pe c a r e o real izează misticii .

Neamul românesc a t r ă i t intens idealul mistic naţ ional , integrat deplin în idealul cre ş ­tin, — şi aceasta e cea mai f rumoasă ţ intă pentru o n a ţ i u n e : desvo l tarea sp ir i tua lă creş ­

t ină a puter i lor sale. „Chiar numai acest ideal îi poate da puterea de a-şi des făşura deplin d a r u ­r i l e naţ ionale , de a-şi rea l iza i d e a l i i naţional".

Sunt date şi t r ă i t e premise le pentru un mesianism românesc şi avem toate mot ive le să credem în el. Necesită j e r t f e ? Evident, d a r a-ceasta nu constitue o problemă grea, devremece ele n'au fost re fuzate nici în t recut .

E cam îndrăzneţ că v o r b i m de mesianismul românesc , când am t r ă i t p r i n t r e a tâtea ruini . . .

î m p r e j u r a r e a aceasta nu aduce decât un motiv în plus, pentru a ne îndârj i în cred inţa unei viz iuni ce pers i s tă . De câte ori n'a fost mai r ă u ? Cum de nu s'au temut Români i să t r ă i a s c ă ? ! — s'a în trebat m i r a t un s tre in c a r e ne .a cunoscut i s tor ia .

Nu e un meri t să crezi în ev idenţa contra căre ia ţ i -ai epuizat toate argumente le ? C r e ­dinţa în ceea ce p a r e puţin probabil pentru alţi i , sau a r e prea puţ ine şanse favorab i l e , aceea e credinţa a d e v ă r a t ă , credinţa dusă până la ab­surd, contra t u t u r o r dovezi lor, credinţa t a r e , în s t a r e să mute munţii , credinţa mist ică.

Mist ica naţ ională presupune t r ă i r e intensă, în comunitatea de umbre a moşilor şi p ă r i n ­ţ i lor e r o i ; presupune luptă, dinamism, conto­p irea cu glia şi cerul patr ie i ; presupune sufe­r i n ţ ă şi j e r t f ă .

Iată ce ne trebue, acum şi pentru v i i t o r . Pe tru Ciuhandu

Păstorul de suflete cu zel apostolesc (după Dr. K r a m e r V.

Spovedania, examinarea conştiinţei şi Păstorul de suflete cu zel apostolesc face tot

posibilul ca, atunci când aduce jertfa cea mai sfântă şi primeşte, in inima sa, pe Hristos Mân­tuitorul, în Sf. Cuminecătură, să fie, cu toată si­guranţa, in stare graţială. Se îngrozeşte • chiar şi de gândul că ar putea sta, in faţa Sf. Prestol, împovărat cu păcate de moarte. Dacă, totuşi, i-s'ar întâmpla nefericirea să aibe vre-un astfel de păcat şi dacă, înainte de săvârş irea sf. Li­turghii, nu s'ar putea spovedi, desigur ar socoti că cea mai sfântă îndatorire a sa e să trezească, în inima sa, sentimentul păreri i de rău, iar după terminarea serviciului divin să meargă repede» să se spovedească.

D a r nu numai păcatele de moarte trebuie să-1 determine pe preot să se spovedească, ade­seori, ci şi păcatele cele mai mici, fiindcă şi ace­stea, chiar dacă nu-1 fac, cu desăvârşire, nedemn pentru liturgisire, totuşi micşorează, în mare mă­sură, efectul ei binecuvântător. Cu cât inima

t r a d . de Szanyi F.)

Preamărirea sfintei Fecioare Măria. preotului va fi mai curată, în sfântul Al tar , cu atât mai bine se poate desvoîta într'ânsul, în cur­sul sfintei Liturghii, adevărata evlavie , iar harul lui Dumnezeu va sta, alături de dânsul, cu putere mai mare. Când inima preotului e curăţită prin spovedanie, într'ânsa se va naşte adevărata evla­vie şi r â v n ă , pe cari preotul e dator să le răs­pândească, întotdeauna, în jurul său.

Ţinuta rece şi indiferentă de care se fac v inovaţ i unii preoţi, în faţa sfântului Prestol provine din faptul că se spovedesc prea r a r , iar," înainte de liturgisire, nici nu le trece prin minte că trebuie să simtă părere de rău pentru păca­tele săvârşite . Ş i astfel, zi de zi, tot mai multe păcate se îngrămădesc pe conştiinţa lor şi rămân acolo, fiindcă nu există într'ânşii căinţa prin care să le risipească. Păcatele, chiar şi atunci când nu sunt mari, sunt urâte înaintea lui Dumnezeu, fiindcă prin ele se împiedecă lucrarea harului divin. Preotul, desbrăcat de evlavie , săvârşeşte

actele sfinte, în mod superficial şi spre totala scandalizare a credincioşilor.

Slujba de liturgisitor cere dela preot, în mod imperios, să se spovedească, adeseori. D a r ab-străgâad dela această funcţiune, păstorul de su­flete cu zel apostolesc iubeşte, foarte mult, spo vedania şi pentru aceea, fiindcă o socoteşte de cel mai strălucit mijloc al desăvârşir i i creştine. Pr ia desiegare, sufletul se uşurează de povara păcatului, datoriile se şterg, mânia lui Dumnezeu se domoleşte şi barul divin începe să lucreze cu , putere mai mare, în suflet. După spovedanie, pă­cătosul află în sufletul său inspiraţie şi dispozi-ţiuni înălţătoare, simte plăcere mare şi tărie multă, spre cele bune. Harul primit la spovedanie e scu­tul lui cel mai puternic împotriva păcatelor pe

f care le-a făcut, le-a mărturisit şi de care s'a căit, v cu frângere de inimă. Iată, deci, ce mare impor­

tanţă are spovedania, în vederea desăvârşiri i . E semnul celei mai mari neglijenţe şi a celui mai straşnic indiferentism, când cineva lasă să treacă timp îndelungat, fără să se gândească la spove­danie. Sj f le tul care se lasă, mai multă vreme, lipsit de acest mijloc curăţitor, care e dovada cea mai străia ită a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi, este asemenea cu o casă pe care stăpânul nu o mai îngrijeşte şi nu o mai curăţeşte.

Se poate spune, deci, că preotul care deşi se poate spovedi adeseori, totuşi amână şi negli­jează spovedania, e lipsit total de scânteia r â v ­nei preoţeşti. Ş i nu-i lucru de mirat, dacă un astfel de preot se coboară, cu timpul, din ce în ce tot mai jos, de pe culmile adevărate i vieţi preoţeşti, Spovedania, însă, numai atunci va avea rezultatul dorit, dacă va fi precedată de o pre­gătire bună, iar Taina sfântă va fi primită cu r â v n a recerută.

Intre mijloacele călăuzitoare spre desăvârşi­rea creştinească se numără şi examinarea parţială a conştiinţei. Aceasta se face în chipul următor : îţi alegi un păcat de care voieşti să te scapi şi o v irtute pe care voieşti să o cultivi, apoi, timp mai îndelungat, te sileşti să încunjuri acest păcat şi să practici v irtutea respectivă. Seara, când îţi examinezi conştiinţa, o examinezi, în mod deo­sebit, în legătură cu ţinta propusă. De aci pro­vine şi numirea de : examinare parţială a con­ştiinţei. Păstorul de suflete cu zeî apostolesc nu neglijează nici acest mijloc prin care se poate face un pas înainte pe calea desăvârşiri i .

Din cele mai vechi timpuri ale creştinismu­lui, bărbaţi i pe care B serica i-a cinstit cu titlul de „apostolici", toţi f ără deosebire, au dat dovadă de cea mai adâncă veneraţiune faţă de Sfânta Fecioară Măria. Preamărirea Născătoarei de Dum­nezeu, f ă r ă de care nu ne putem închipui cucer­

nicie creştinească, trebuie să existe în inima fie­cărui creştin, în mod deosebit, însă, în inima preo­tului. Multe sunt cauzele care reclamă această supravenerare şi preotul e chemat, cel dintâi, să le cunoască şi să le aprecieze. Ast fe l : sfinţenia şi pilda vieţii ei, iubirea ei faţă de oameni, ale­gerea ei pentru a fi maica Mântuitorului lumii, mijlocirea ei etc...

Sfânta Fecioară M ă r i a e cea mai străluci­toare pildă pentru fiecare preot, atât ca liturgi­sitor cât şi ca păstor sufletesc. Dumnezeu a dăruit o cu mare har şi dânsa a conlucrat, din belşug, cu acest har, ca să poată fi locaş demn pentru Mântuitorul lumii. Acesta e un îndemn puternic pentru fiecare liturgisitor ca să pro­greseze în sfinţenie, în aşa măsură, încât, atunci când se împărtăşeşte, să fie şi el locaş demn al Fiului lui Dumnezeu.

Sfânta Fecioară M ă r i a , fiind stăpânită de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, în­seta foarte mult după preamărirea lui Dumnezeu şi după mântuirea neamului omenesc. Dorinţa acesta fierbinte s'a pronunţat, mai tare, în inima ei, atunci, când a început să ştie cât de mult ţine la aceasta şi scumpul ei Fiu. Iată de ce, atunci, când, stătea la poalele crucii, înfrântă de durere, şi-L vedea cum sufere şi se da morţii, s'a lăsat impresionată de pilda Lui, atât de mult, încât îndată s'a liniştit şi s'a împăcat cu aceea că tre­buie să se aducă această jertfă uriaşe. Pentru aceea a şi făcut Iisus dintr'ânsa, în acel ceas sărbătoresc, maica neamului omenesc, prin cuvin­tele: „Iată fiul tău, iată mama ta".

Toate acestea trebuie să-1 determine pe fie­care preot să iubească şi să preamărească pe Sfânta Fecioară M ă r i a . Cel ce nu face aceasta nu-i preot adevărat , nu-i păstor de suflete cu zel apostolesc.

S. Ş.

Prietenia socială Prietenia socială constă în iubirea de patrie care con­

simte si se împartă între toate făpturile ei; frăţietate peste o mare comună care deasupra ei n'are decât pe Tatăl din ceruri. Să vezi neamul în fiecare din a.eia cari il întrupează si-l reprezintă, să l cinsteşti în ei, să-ţi propui aceleaşi scopuri, însemnează să împlineşti porwca prieteniei sociale.

Prietenia socială, politică, presupune libertatea politică. Fiecare aşadar e dator, stăpânindu se pe sine, să se ridice la înţelegerea şi toleranţa altuia, a drepturilor lui, a izbân­zilor lui întâmplătoare ori meritate. A lucra astfel însem­nează să aşezi armonia la înălţimea d adevărată, însem­nează să sprijineşti rânduiala dumnezeească.

Pune alăturea de prietenia socială în forma ei cea mai generală, prietenia cheltuită în grupe parţiale: comune,

corporaţiuni, sindicate, şcoli, partide, în cari interesul comun şi obiceiul dau loc la un corp care joacă rolul unui ciment spiritual. E adevărat că duhul acesta di partid se schimbă adesea în exclusivism şi descentralizarea sentimentelor are ca şi extremă duşmănia grupului faţă de alt grup; în limitele ei drepte însă, împărţirea simpatiilor cari mvtg dela grupul iniţial, familia, la grupul social prea extins spre a putea fi îmbrăţişat in întreaga lui unitate, răspunde întocmirei fiinţei noastre. Inimei omeneşti îi trebuesc puncte de răgaz aşa după cum îi trebuiesc mărei pentru valuri.

Un amestec prea intim între clase nu i de dorit de­oarece vatămă desfâ/urarea valorilor lor proprii. Adesea apropierea şi amestecul claselor nu e râvnit decât spre a se pizmui şi a se combate şi mai mult. Mai potrivit e să-şi ţină fiecare locul şi să fie gata să cadă la înţelegere câni e vorba de obiecte comune şi de împrejurări cari îi pun pe toţi în cauză. Armonia în natură se vede şi de acolo, că în pădure tot soiul de arbori stau unul lângă altul, iar pe cer astrele de toate mărimile îşi zâmbesc.

Ele între ele dar, colectivităţile acestea particulare, cari au rolul de a integra naţiueea şi de a-i arăta bogăţia, au datoria de a se suferi unele pe altele, de-a se cinsti, de a se suplini, a se ajuta; pe scurt, de-a asculta de vorba lui Albert cel Mare: „Să fim doi, cauza însă să fie una".

D u p ă A. Sertillanges de Gh. P.

Despre ce să predicăm ? In D u m i n e c a 30 d u p ă R u s a l i i , 30 N o e m v r i e

1941, să v o r b i m desp re c o n ş t i i n ţ ă . P e n t r u a putea t inde la d e s ă v â r ş i r e ( M t . 5

v. 48) Dumnezeu a î n z e s t r a t pe om cu raţiune şi conştiinţă. Raţiunea es te o rganu l de o r i e n t a r e în lume, ce n i s 'a da t pen t ru a cunoaş te însuş i r i l e lui Dumnezeu d in cele v ă z u t e (Rom. 1 v. 3 5) , pe c â n d conştiinţa, s ă d i t ă în î n i m ă (v . 19), o a v e m ca un g l a s al lui Dumnezeu, ş i ca un j u d e c ă t o r nemi-t a r n i c c a r e ne spune ce e bine şi ce e rău. Cu aju­torul r a ţ i u n e i cunoaştem Adevărul (pe Dumnezeu, r e a l i t a t e a ) şi-1 deosebim de minc iuna , i a r conş t i in ţa ne f ace să simţim voinţa lui Dumnezeu a t u n c i c â n d e v o r b a să împl in im legea Lu i , Conş t i in ţa ne l e a g ă dec i de lumea cea n e v ă z u t ă .

I a t ă ce este c o n ş t i i n ţ a : „O călăuză a sufle­tului şi un educator strâns legat de suflet, car^-l opreşte dela rău şi-l călăuzeşte la bine" ( O r i g e n ) .

„Poţi fugi de toate, dacă vrei, numai de con­ştiinţa ta nu. Intră în casă, odihneşte-te în pal, re-trage-te înlăuntrul tău, nimic nu vei găsi unde să te refugiezi, nici chiar aici, dacă păcatele te vor roade". (Fer . A u g u s t i n ) .

„Când Dumnezeu a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui şi a răului, adică regula conştiinţei" (Sf. l o a n Gură de A u r ) .

„Conş t i in ţa poa te fi a c o p e r i t a de î n t u n e r e c ( p ă c a t ) , f i i n d c ă ea nu e Dumnezeu ( î n s u ş i ) ; d a r

nu poate fi n imic i t ă , f i i n d c ă e dela Dumnezeu" ( T e r t u l i a n ) . O au şi p ă g â n i i c a r i d in f i re pot face cele bune, a r ă t â n d p r in a c e a s t a l egea s c r i s ă în in imi le lor (Rom. 2 v. 14—15). N u m a i î m p ă c a r e a cu Dumnezeu, c â ş t i g a t ă p r in sânge le lui l i s u s Hr i s tos , poate c u r a ţ i depl in conş t i in ţa ( E v r . 9 v. 14; 10 v. 14; 1. P e t r u 3 v. 21). Dec i numai îm­pl in ind vo in ţa lui Dumnezeu î n t r u toa te a v e m conş t i in ţa l i n i ş t i t ă .

M â n t u i t o r u l numeşte conş t i in ţa „lumina dintru tine" ( M t . 6 v. 23) , c a r e , de v a fi c u r a t ă ca ochiul, v i a ţ a omului v a fi l umina t ă , i a r d a c ă conş t i in ţa v a fi î n t u n e c a t ă de p ă c a t e sufletul v a o r b e c ă i în în tune rec . In Sf. S c r i p t u r ă conş t i in ţa a r e uneor i numi rea de „cuget" (F. A p . 23 v. 1; Rom. 9 v. 1 ; 1. Cor . 10 v. 2 8 - 2 9 ; 2. Tim. 1 v. 3 ; E v r . 13 v. 18 ; 1. P e t r u 3 v. 16), f i i n d c ă s t a r e a ei se r i d i c ă la j u d e c a t a minţ i i şi noi cunoaştem c eeace a v e m în conş t i in ţ ă (Ps . 50 v . 4 ; E v r . 10 v. 2 ) ; a l t ă d a t ă se numeşte „inimă" (1 . Tim. 1 v . 5 ; 1. In. 3 v. 20—21), f i i n d c ă d in ea pornesc cele d in a f a r ă , bune sau re le ( M t . 15 v. 19). A v e m dec i leg i le lui Dumnezeu în­sc r i s e în in mă şi cuge t ( E v r . 8 v. 10; 10 v. 16) i a r conş t i in ţa este martorul lui Dumnezeu în om c a r e ne î n d e a m n ă şi ne s fâ tueş te a împl in i a ce s t e leg ' , şi ne m u s t r ă f ă r ă în :e tare c â n d nu le-am napl in i t sau le-am că l ca t , c h i a r d a c ă ochiul şi l egea ome-n e a s t ă nu ne-ar vedea . In conş t i in ţă a v e m i z v o r u l păcii sau al neliniştei suf le teş t i . A v e m îri ea ju­decata a n t i c i p a t ă a lui Dumnezeu.

P i lde despre m u s t r a r e a conş t i in ţe i s u n t : Adam şi Eva, c a r e d u p ă c e au m â n c a t d in pomul cel opr i t s'au ascuns de fa ţa lui Dumnezeu (Fac . 3 v. 8-10); Ca in, uc igaşu l de f ra te , c a r e g e m â n d şi tremurând r ă t ă c i pe p ă m â n t (Fac . 4 v. 12—Í 4 ) ; fraţii lui losif, c a r i v â n d u r ă pe f r a t e l e lor ( F a c . 42 v. 21 ; 44 v. 16); David, c ă r u i a ii bătea inima p e n t r u c ă a n u m ă r a t poporul (2. Imp. 24 v. 1 0 ) ; Irod, c â n d auz ind des­pre l i s u s socoti că l o a n Bo teză to ru l cel uc i s s 'a scula t d in mor ţ i ( M t . 14 v. 1—2; M c . 6 v. 1 4 ) ; căr­turarii c a r i î n v i n u i s e r ă pe femeea a d u l t e r ă (In. 8 v. 9 ) ; Petru, c a r e la auzul cocoşului p lânse cu a m a r ( M c . 14 v. 7 2 ) ; Iuda îscarioteanul, c a r e m u s t r a t de conş t i in ţă se s p â n z u r ă ( M t . 27 v. 3 — 5 ) ; Anania şi Sa fir a, c a r i c ă z u r ă mor ţ i în u rma i n ş e i ă c i u n e i (F. A p . 5 v. 5, 10). Conş t i in ţ a b ic iueş te f ă r ă d e l e g e a s ă v â r ş i t ă in d i f e r i t e modur i : f ă c â n d să fugă, f ă r ă a fi gonit de c i n e v a ( L e v . 26 v. 17; P r o v . 23 v. 1) ; b ă g â n d frică în in ima păcă tosu lu i c a r e v a fi go­ni t şi de g l i s a ! f runzei ce se mişcă ( L e v . 26 v. 3 6 ) ; n e l ă s â n d odihna in inima sperioasă (Deut . 28 v. 65) ; t o a t ă v i a ţ a celui nec r ed inc io s umplând-o de grije şi pu . i ând f r i c a în u rech i l e lui (Iov. 15 v . 20—21) ; înfierând cugetu l ( a r z â n d c o n ş t i i n ţ a : 1. T im. 4 v. 2 ) ; spurcând m in tea şi cugetu l (T i t 1 v. 15) şi s imţindu-se osândiţi s ingur i (T i t 3 v. 11).

Totaşa , conş t i in ţa n i es te martor î n a i n t e a lui Dumnezeu şi a oameni lor c â n d ne ş t im curaţi (Iov. 27 v. 6 ; Rom. 9 v. 1; 2 Cor . 1 v. 12). A t u n c i in ima (conş t i in ţ a ) n o a s t r ă nu ne scoa te v i n o v a ţ i (1 . In. 3 v. 21). Ş t i i n d pe Dumnezeu ocro t i to ru l v i e ţ i i noas t re , de c ine ne vom în f r i coşa? (Ps , 26 v. 2) . D i n a c e a s t ă conş t i in ţă c u r a t ă r ă s a r „roadele Du­hului" c a r e s u n t : d r agos t ea , bucur i a , pacea , înde­lunga r ă b d a r e , b u n ă t a t e a , f a c e r e a de bine, c red in-c ioş ia , b l ânde ţea şi î n f r â n a r ea (Gal. 5 v. 22 — 23)

L i n i ş t e a conş t i in ţe i , c a r e este un început de g u s t a r e a f e r i c i r e i vec in i ce , este bunul suprem în a c e a s t ă v i a ţ ă . C a s'o a v e m este uevoe să ne cer­ce t ăm tot des (1 Cor . 11 v. 2 3 ; 2 Cor. 13 v. 5 ; Gal. 6 v. 4) p r iv indu -ne în og l inda l eg i i lui Dum­nezeu (Iac. 1 v. 2 2 — 2 5 ) ; a s c u l t â n d şi p l in ind cu­v â n t u l Lyii ( L c . 11 v . 28). S i ne uşu răm conşti­in ţa p r in m ă r t u r i s i r e (sf. s p o v e d a n i e ) şi s'o cu­r ă ţ i m p r i n sânge le lui Hr i s tos (sf. c u m i n e c ă t u r ă ) . Toa te g â n d u r i l e , faptele şi cu-, intele să po rnească d in conş t i in ţa c u r a t ă , f i i n d c ă tot ce nu v i n e d in conş t i in ţă es te p ă c a t (Rom. 14. v. 23). S ă răbdăm pen t ru conş t i in ţă „cu g â n d u l li Dumnezeu" (1 Pe t ru 2 v. 19), să ne supunem d in conş t i in ţă (Rom. 13 v. 5), şi să nu smint im conş t i in ţa a l to ra , p e a t r u c ă p r in a c e a s t a p ă c ă t u i m î m p o t r i v a lui Hr i s tos . ( M t 18 v. 6 ; 1 Cor. 8 v. 12). *

„Inimă c u r a t ă z ideş te i n t ru mine, Dumne­zeule, şi duh drep t înnoeş te î n t r u cele d i n l ă u n t r u a le mele" (Ps. 50 v. 11).

„Ispiteşte-mă, Dumnezeule , şi cunoaş te i n ima mea, ce a r că -mă şi cunoaş te c ă r ă r i l e mele şi vez i de este ca l ea f ă r ă d e l e g i i în t ru mine, şi mă în-d r e o t e a z ă în ca lea cea v e c i n i c ă " (Ps . 138 v. 22-23).

C a r f i Prof. Dr. D. I. Beta: Maica Domnului

în l u m i n a i m n e l o r l i t u r g i c e . C a r a n s e b e ş 19H, pag. 87.

Prof. Dr . D. I. Belu de c u r â n d a scos la lu­mina zi lei de sub t ea scu r i l e T i p o g r a f i e i d i ecezane din C a r a n s e b e ş un s tud iu foa r te uti l v i e ţ i i noas t re b i se r i ceş t i .

Î ncepând cu im ne le l i t u rg i ce ca i zvo r dog­ma t i c , Sf. Sa a~a tă impor t an ţ a ce a u a v u t o iunie!e l i t u r g i c e d in t impur i l e p r ime ale e r e i c r e ş t ine . De ele se foloseau a t â t o r todocş i i c â t şi e r e t i c i i pen t ru p r o p a g a n d a ce o f ăceau . „Imnele l i t u r g i c e sunt, sub r a p o r t dogma t i c , un r e f l e x al î n v ă ţ ă t u r i i ecumenice" , de a c e e a ele se şi folosesc ca i z v o a r e dogmat i ce . Ele au i z v o r î t d in pr inosul de d r a g o s t e şi p i e t a t e f a ţ ă de Sf in ţ i . A ş a ne e x p l i c ă m de ce conducă to r i i B i s e r i c i i au in t rodus în s luibele

s f in te imnele, c a r e î n t r e ţ i n e a u şi p romovau pie­t a t e a c red inc ioş i lo r (pp. 10, 11, 12).

D e aces t e imne, pl ine de î n v ă ţ ă t u r i folosi­toa re şi cu un v ă d i t rol e d u c a ţ i v - p e d a g o g i c , s 'a folosit prof. Dr . D. 1. Belu, c â n d a în tocmi t s tudiu l de fa ţă . El î n f ă ţ i ş e a z ă î n t r e a g a v i a ţ ă a Sf. F e c i o a r e î n c e p â n d c u : 1. N a ş t e r e a şi c o p i l ă r i a Sf. F ec ioa r e (pp. 13—24) ; 2. Concep ţ i a a c t i v ă a Sf. F e c i o a r e (pp. 24 — 3 5 ) ; 3. L i p s a p ă c a t e l o r persona le la P rea ­c u r a t a F e c i o a r ă (pp. 36 — 4 5 ) ; 4. S f â n t a F e c i o a r ă es te N ă s c ă t o a r e a de Dumnezeu (pp. 4 6 — 5 3 ) ; 5. M ă r i a , p u r u r e a F e c i o a r ă (pp. 54—61) ; 6. Ador ­mi r ea M a i c i i Domnului (pp. 62—72) ; 7. V e n e r a r e a M a i c i i Domnului (pp. 73—84) ; şi cap . III. Incheerea (pp. 85—87). D i n cupr insu l c ă r ţ i i , vedem locul im­por t an t pe care-1 ocupă P r e a C u r a t a M a i c ă a Domnului în imnele b i s e r i ce ş t i , în v i a ţ a de r u g ă ­c iune şi de c r e d i n ţ ă a B i s e r i c i i noas t re .

Prof. D. I. Belu c e r c e t e a z ă toa te c ă r ţ i l e noas t r e b i se r i ceş t i : M i n e e l e , Pen t i cos t a r e l e şi scoate toa te e lementele n e c e s a r e a l c ă t u i r i i unei l u c r ă r i c â t ma i complete, le pune în l e g ă t u r ă cu c ă r ţ i l e de r i t u a l şi l i t u rg i ce l e e x i s t e n t e , apoi cu s tud i i le s t re ine , a p ă r u t e cu aces t t i t lu . D in ele a l ege cele ma i fru­moase e x p r e s i i , c a r i toa te în ch ip a d m i r a b i l ogl in­desc v i a ţ a p l ină de p i e t a t e , c u r ă ţ e n i e şi f ec io r ie a Sf. Fec ioa re . Viaţa Sf. Fecioare, reprezintă ar­monia şi idealismul lumii creşiine. Nici unde spiri­tualitatea şi idealismul vieţii feminine nu-i mai vizibil. Cetind această viaţă sfântă ne înălţăm şi privim lumea prin prizma armoniei ei, căci Ea a fost aleasă de către Providenţa damnezească, în scopul reali­zării prin ea a întrupării Domnului şi Mântuitorului Nostru.

„ P r e a c u r a t a F e c i o a r ă a fost l ips i t ă de o r i ce pă­c a t personal , Ea n 'a fost l ips i t ă de p ă c a t u l o r ig ina l , ca o r ice om c a r e se na ş t e după r â n d u i â i a f i r i i , d a r de aces t p ă c a t a fost c u r ă ţ i t ă în momentul z ămi s l i r i i a c t i v e , f i i ndcă z ă m i s l i r e a Ei a fost mai pre sus de f i re .

Z ă m i s l i r e a şi n a ş t e r e a a c t i v ă a P r e a c u r a t e i nu aduce c a s ine a t i n g e r e a fec ior ie i sa le . Ea a r ă m a s c u r a t ă , a t â t sub r a p o r t moral câ t şi f iz ic , la zămis l i re , la na ş t e r e , după n a ş t e r e ş i p â n ă la s l ă v i t ă ei A d o r m i r e . P r e a c u r a t a e M a i c ă şi în a c e î a ş t imp F e c i o a r ă , pu ru rea F e c i o a r ă .

In s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu A d o r m i r e a M a i c i i Domnului , î n t â m p l a t ă după obş teas a r â n d u i a l ă a f i r i i , imnele l i t u r g i c e v o r b e s c şi despre m u t a r e a la ce r a p r e a c u r a t u l u i e i t rup . S p r e deoseb i re de ceeace se î n t âmp lă în g e n e r a l cu t rupu r i l e mur i ­tor i lor de r â n d , t rupul Sf. Fec ioa re , d 'n c a r e s'a î n c o r p o r a t M â n t u i t o r u l nostru , a putut fi s u s t r a s p u t r e z i r i i p r in t r a n s f i g u r a r e şi lua t la cer". . . (pp. 8 5 - 8 7 ) .

De aceea , M a i c a Domnului , ocupă în i e r a r h i a

sfinţilor şi a îngerilor, locul cel mai apropiat de Dumnezeu.

Cartea Păr. prof. D. I. Belu se ceteşte cu un deosebit interes, conţinutul ei fiind plin de frumu-seţă şi pietate creştină.

Prof. C. Rudncanu

Informafiuni • Hirotonire . P. S. S. Părintele Episcop An­

drei, în zilele din 18 — 19 Nov. a. c. a sfinţit întru preot pentru parohia Susani pe d-1 Florian Coraş.

• I. P. C. A r h i m . I. Scr iban a fost încredinţat din partea Sf. Patr iarhi i cu organizarea şi. con­ducerea bisericii române din Transnistria. Râvna şi puterea de muncă a I. P. C. Sale are accmun vast câmp misionar, peste care să arunce din plin sămânţa cuvântului şi să facă să se reverse ploaia harului mântuitor.

Dela sediul misiunii, din Odessa, I. P. Cuv. Sa a făcut un apel către toţi românii cari pot să trimită daruri de icoane sfinte pentru casele fra­ţilor Transnistriei.

Daruri le se trimit pe adresa: Păr. Arhim. I. Scriban, Misiunea Ort . Rom. Odessa.

• D-1 Dr. Octavian Lupaş, ajutor de primar al Municipiului şi membru în Adunarea Epar­hială a Episcopiei Aradului, a ţinut Sâmbătă în 15 Nov. 1941, în sala fest ivă a Primăriei, cu pri­lejul inaugurării cursurilor Institutului de Cultură Italiană, o frumoasă şi foarte interesantă confe­rinţă asupra scriitorului şi medicului ş'rian Dr . luliu T. Mera (r 1909), unul dintre binefăcătorii Episcopiei noastre. Intr'o expunere limpede şi documentată, D s a a purtat auditorul, prin v r a j a cuvântului, pe urmele paşilor şi peste paginile scrierilor lui I. T. M e r a .

Totdeauna am cinstit şi admirat în Dl Lupaş pe omul serios, pe intelectualul pasionat de cercetări istorice şi pe românul convins propagator al vieţii şi culturii creştine, adecă un model după tipul autentic al intelectualului nostru.

• Cele două b r a ţ e prin care se ridică so­cietatea omenească spre Dumnezeu sunt cultura şi credinţa, — spune Părintele D. Siănuoae într'un articol de fond publicat în „Telegraful Român", cu prilejul deschiderii Universităţ i i ardelene, din care reproducem următoarele pasagii:

„Biserica urează Universităţii ardelene ca acest an de strădui?iţă pe careA începe să l conceapă ca an de pregă­tire a sufletelor spre reinălţarea neamului la demnitAea şi la rolul ce i se cuvine în baza drepturilor sale sfinte şi a jertfelniciei de care a dat încăodată dovadă că este capabil.

Cultura nu e o îndeletnicire rătăcitoare pe cărări străine de viaţa neamului şi de nevoile concrete ale seme

nilor. Ea are menirea să fie o pârghie de ridicare a pU' terii naţiunii în laturea spirituală în primul rând şi, prin injluinţa acesteia, în laturea politică, econcm'că şi biologică.

Cultura tr.bue sd limpezească unui r.eam contanta despre sine însuşi, despre însuşirile şi misiunea sa. Ea ire-bue să contureze întâi de toate un crez în sufletul nea' mului, un crez potrivit cu fiinţa şi cu aspiraţiunile lui fundamentale din t-1 cursul istoriei.

Cultura trebue să se îngrijească de sufletul unui neam, să i dea puterea de rezistenţă şi de o/e siva, săA ajute să nu se destrame irtr'o viaţă fără ţinte mai înalte

Cultura trebue să urmărească în fond aceeaş ridicare a fiinţii omeneşti individuale şi colective pe care o urmăreşte şi merala, dacă vrea să servească unui scop pozitiv, aşa cum o cere sensul ei de nobilă creaţiune a spiritul a omenesc.

Ea e mul din braţele prin cari societatea omenească urcă spre valorile supreme şi spre Dumnezeu, credinţa fiind un altul.

Biserica a fost veacuri dearândul singura care a sa­tisfăcut trebuinţele de cultură ale neamului nost™. Şi crede că felul in care a educat ea acest neam poate să seivească de model lucrării mai ample pe care Universitatea, în îm­prejurări mai norosojse, e ch.mată s'o desvoalte acum.

Bisenca ia dat neamului românesc o concepţie de­spre lume şi viaţă prin care a trăit şi s'a precizat ca en­titate naţională atât de orig:nzlă şi de înzestrată. Con' cepţia aceasta l a făcut hi stare să se menţină în vârtejul cehr mei aspre împrejurări Sufldul neamului aşa cum La modelat Biserica este o minune de virtute, de seriozitate, de bărbăţie şi de hlrni.ie.

N'avcm decât să ne aplecăm la ceeace s'a mai păstrat frumos în poporul nostru, h eh'pul lui aşa cum ni se în­făţişează în istorie şi vom şti în ce direcţie trebue să în­drumăm generaţiile tinere.

Cultura trebue să înveţe pe cei tineri să iubească şi să desvolte caracterele specifice ale neamului. O cultură în divorţ c^ sufletul neamului nu face de cât să ames'.ece Hm bile şi să slăbească puterea naţiunii.

Ne bucurăm că ducur ul de inaugurare al noului rector, dl Dr. luliu Haţeganu, a subliniat to.mai aceas'ă misiune a Universităţii moder-.e, când a spus că educaţia generaţiilor de student tnbue să tindă a-i încadra m iu­birea de neam, de pământ şi de Biserică".

• In Husia e l ibcra iă de sub teroarea iudeo-comunistâ se deschid mereu bisericile prefăcute în magazii şi răsună tot mai număroase clopotele de chemare, la rugăciune. Răsar ca din pământ icoanele şi candelele ţinute ascunse vreme de 24 ani şi apar preoţi martirizaţi şi scăpaţi abia cu viaţa.

La 20 km. dela Melitopol, pe ţărmul M ă r i i de A z o v a fo j t afiat un sat românesc, Dunacova, unde moldovenii noştri au ascultat în genunchi serviciul divin oficiat de unul dintre preoţii noştri militari şi au cerut cu lacrimi în ochi să

f ie r eduş i „în ţ a r ă " . A u so l ic i t a t ma i a les să li să t r i m i t ă un preot c a r e să le f a c ă s lujbă şi bi­s e r i c ă r o m â n e a s c ă . ( A i c i S t a t u l şi B i s e r i c a a u de îndep l in i t o m a r e operă , pen t ru r e c â ş t i g a r e a sufle­telor p i e rdu te sau d e p ă r t a t e de c a s a şi l e ; ea p ă r i n t e a s c ă ) .

După ş t i r i l e pub l i ca t e pr in gaze t e se a r a t ă c ă pe r secu ţ i i l e î n t r e b u i n ţ a t e de bo l ş ev i c i împo­t r i v a b i s e r i c i i nu au a v u t rezu l ta tu l dori t . C r e d i n ţ a n 'a putut fi s coasă cu forţa d in suflete şi a fost ma i m a r e supunerea faţă de Dumnezeu, d e c â t f a ţ ă de leg i le oameni lor p ă g â n i .

I a tă o ş t i r e î m b u c u r ă t o a r e , din „ J o u r n a l de Geneve :"

„Otrava ateismului n'a contaminat massele mari ale populaţiei, cu toate sforţările bolşevicilor şi satanicei lor propagande. Orăşenii şi mai ales ţăranii au rămas, in majoritatea lor covârşitoare, credincioşi Bisericei ortodoxe. Cazurile de renegare au fost rare şi erau aspru judecate de populaţie. Acum asistăm la o mare renaştere religioasă şi bi­sericile sunt pline de lume. In toate parohiile au loc solemnităţi şi procesiuni religioase".

B Faptă şi r ă s p l a t ă . P ă r . S . S t a n c a ne . in­fo rmează c ă a s a s i n i i Protopopului A u r e l M u n -teanu au fost p a t r u d e r b e d e i d in Huedin , a s u p r a c ă r o r a n 'a î n t â r z i a t sa c a d ă pedeapsa lui Dum­n e z e u : unul a mur i t de apop lex ie , a l doi lea s'a s inuc i s , a l t r e i l e a z a c e p a r a l i z a t ş i a l pa t ru l ea ma i puţ in v i n o v a t şi-a rup t un p ic io r ş i a r ă m a s in­v a l i d pe v i a ţ ă .

N i c i o f ap tă , f ă r ă r ă s p l a t ă .

B Decretele antirel igioase, impuse de gu­ve rnu l f r ancez în 1903, p r i n c a r e se ic i te rz icea e x p u n e r e a c ruc i lo r şi a t ab lour i lo r r e l i g ioase în şcoli şi în b i rou r i l e publ ice , au fost anu la t e . De acum î n a i n t e ele v o r putea fi i a r ă ş i expuse în o r ice loc în c a r e se ob işnu ia să se aşeze as t fe l de obiec te r e l i g ioase .

C a şi ce i ma i mulţi oameni, şi f rancez i i , î n nenoroc i re î n v a ţ ă să se r o a g e şi să se î n t o a r c ă la Dumnezeu.

E şi a c e a s t a o lec ţ ie i s t o r i c ă , demnă de în­semnat şi ţ inut minte .

B Societatea de l ec tură „Episcopul Gri-go r i e " a s tudenţ i lo r dela A c a d e m i a de Teologie d in loca l i t a t e , în z iua de 12 N o e m v r i e a. c. ş i-a ţ inut — în p rezen ţa P. C. S . P ă r i n t e l u i r e c t o r Dr . N ico lae P o p o v i c i u şi a P r e a C u c e r n i c i l o r P ă r i n ţ i P rofesor i — cea de a doua şed in ţă l i t e r a r ă .

In c a d r u l a ce s t e i şedinţe , P ă r i n t e l e D i a c o n I l iodor A s t a l u ş i u s tudent anul I V , şi a ţ inut lu­c r a r e a cu t i t lul „Sfa tu r i l e e v a n g h e l i c e în lumina mora le i c r e ş t i ne" , l u c r a r e ce a fost u r m ă r i t ă cu v i u i n t e r e s de s tudenţ i . M u l t i p l i c i t a t e a l a tu r i l o r

şi bogă ţ i a a rgumente lo r cu c a r e ş ' a documenta t l u c r a r e a 1-a a ju t a t pe r â v n i torul monah I l iodor A s t a l u ş ' u să p rez in te o l u c r a r e mult a p r e c i a t ă în r â n d u r i l e s tudenţ i lor .

P re ţ ioase con t r i bu ţ i i la a c e a s t ă l u c r a r e a adus şi P. C. S a P ă r i n t e l e profesor Pe t ru B a n c e a .

V i u a p l a u d a t e au fost apoi şi poezii le ori­g ina le , c i t i t e de s tu tendul T. R. Floruţ iu , d i n t r e c a r e au fost n e m a r c a t e : „ C r ă c i u n in decor" , „Poem pen t ru un mic a n i v e r s a r " , şi „Toamnă b a c o v i a n ă " , poezi i ce v ă d e s e la s tud . T. R. Flo­ru ţ iu pre ţ ioase t a l en te poe t i ; e . As i s t .

B Dăru ire . H e r a N ico l ae şi soţ ia lui D i d i n a şi fami l ia lor d in Bucureş t i , au b inevo i t a d ă r u i pe seama sf in te i b i s e r i c i d in Se l egen i u rmătoa­re le : o c r u c e s cu lp t a t ă în lemn şi î n c a d r a t ă în a rg in t , o i c o a n ă a M a i c i i Domnulu i cu F iu l în b r a ţ e f rumos l u c r a t ă şi î n c a d r a t ă în r a m a u r i t , un p a t r a f i r de v a l o a r e , o c ande l ă , două s t i h a r e pen t ru copii , ma i multe k g r . lumini , t ă m â i e , s m i r n ă şi unt de lemn şi plute pen t ru cande l ă . Toa te în v a l o a r e de peste 12.000 lei .

Bunul Dumnezeu, c a r e iubeş te şi b inecuv in -t ează pe cei ce iubesc podoaba C a s e i L u i S f in t e , să b inecuv in t eze î n t r e a g a fami l ie a donator i lor .

D in p a r t e a enor i a ş i lo r e x p r i m generoş i lo r dona to r i că ldu roase mul ţumir i . Pr . Teodor Rusu

Comunicate Nr. 5175/1941.

Sf, Patriarhie ort. română cu adresa Nr. 2605/1941, comunică:

Sf. Sinod şi Onor. Minister al Cultelor au inter­venit la Ministerul de finanţe pentru suprimarea aşa numitul impozit „venit al epitrahilului", întrucât nu e vorba de taxe sau venituri sigure, ci numai de ofrande benevole cu cari credincioşii răsplătesc osteneala preotului. întrucât aceasta nu s'ar putea exopera, s'a cerut ca bază a impunerii să se ia declaraţia făcută de preot şi întrucât pe anul financiar în curs preoţii au fost impuşi din oficiu cu sume mari, să se menţină, în cazul cel mai rău, impunerile din anii trecuţi.

Arad, la 10 Noemvrie 1941. Consiliul Eparhial.

Nr. 5069/1941. Unii preoţi militari săvârşind servicii preoţeşti

de compentinţa preoţilor de enorie, Sf. Sinod a hotărît: „Preoţii militari fiind conducători spirituali ai

unităţilor căi ora le aparţin, au dreptul să săvârşească serviciile religioase numai acelor unităţi iar nu şi persoanelor cari fac parte din acele unităţi şi asupra cărora nu au dreptul la nici un fel de jurisdicţie, acest drept fiind al preotului de enorie. Au însă dreptul să asiste la slujbele ce le fac preoţii de enorie membrilor familiilor de militari.

Orice amestec n treburile parohiilor este un abuz care urmează să fie sancţionat de Inspectoratu' Clerului Militar".

Se publică pentru luare la cunoştinţă şi conformare. Arad, la 11 Noemvrie 1941.

Consiliul Eparhial.

Nr. 5307/1941. P. C. Păr nţi vor cunoaşte că la protestul entrgi:

al reprezentanţilor sf. Biserici s'a dat în Monitorul Of cial Nr. 269 din 12 Noemvrie 1941, următorul decret:

„Ministerul Culturii Naţionale şi al Cutelor. Noi, Ministru secretar de Stat la Departamentul

Culturii Naţionale şi al Cu'telor, D e c i d e m :

Att. 1. Se anulează decizia cu Nr. 40.628 din 11 Octomvrie, a Ministerului Culturii Naţionale şi al Cul­telor, referitoare la bunurile fostelor scoale confesionale române ortodoxe şi greco-catolice.

Lucrările de intabulare a acestor bunuri, efectuate până în prezent în baza deciziei Nr. 40.628 din 1941, se vor rectifica în cărţile funduare, la cererea celor interesaţi.

Art 2. D 1 administrator al Casei Şcoalelor şi al Culturii poporului e t̂e însărrinat cu aducerea la înde­plinire a dispoziţiilor din prezenţi deciziune.

Dată la 10 Noemvrie 1941. p. Ministru, Subsecretar de Sta, Enric Otetelişanu Nr. 271647". Ia consecinţă parohiile, unde averile şcoalelor con­

fesionale s'ar fi transcris pe Stat, vor cere de urgenţă recti­ficarea în Cartea funduară.

Arad, din şedinţa Consiliului Eparhial dela 19 Noemvrie 1941.

"f Andrei Prot. Caius Turicu Episcop. consilier ref. eparhial.

Nr. 5113 /1941 . On. Minister al Cultelor cu adresa Nr. 56451/1941,

comunică ca pz viitor să nu se mai adreseze nimeni, nici verbal, nici în scris, Domnului Ministru cu formula „Exzelenţă" sau alte titluri de acest fel, ci numai cu aceea de „Domnule Ministru". Ceeace se comunică spre conformare. Consiliul Eparhial.

Nr. 5251/1941. Se aduce la cunoştinţă publică: 1. Individul Constantin Lelea a fost caterisit, nu are

preoţie lucrătoare, a pierdut toate drepturile ce i-se cuvereau în calitate de cleric şi nu mai are drept a purta haina preoţească, reverenda.

2. Titus Sirca originar din Mânerău, jud. Arad, a fost exclus din sf. Mănăstire Hodoş-Bodog şi nu mai are drept a purta rasa monahală, reverenda.

Arad, la 13 Noemvrie 1941. Consiliul Eparhial.

Nr. 5390/1941. Atragem atenţiunea conducătorilor de Oficii paro­

hiale, că pâcă la fin', a luaei Noemvrie c, Primăriile comunelor rur.le vor întocmi declaraţii colective in vederea recensământului pentru aşezarea impozitului pe veniturile proprietăţilor cgricole şi clădite p; perioada 1942-1946 . Conducătorii Oficiilor parohiale vor con­trola şi examina, dacă declaraţiile privitor la imobilele proprietatea parohiei s'au întocmit conform datelor cadastrale şi rea'itiţii ? In caz contrar, vor interveni pentru core.tarea eventualelor greşel', iar acolo unde pământur.le st*u sub apă, să ;ejră ca aceste pămâLturi să fie clasificate sstfel.

Penlru orientare comunicăm, că pădurile din cari nu se trage nici un folos nu se impun decât atunci, când sunt date in tăiere, iar clădirile parohiale sunt scutite de impozit (art. 6 şi 17 din L. C. D.)

Arad, la 18 Noemvrie 1941. •f* Andrei Sava Tr. Secidin Episcop. consilier, referent eparhial.

Concurs Pen t ru î ndep l in i r ea postului de canonarh

(crâsnic, sfăt,) ă l b i s e r i c i i c a t e d r a l e ort. rom. d in A r a d , se pub l ică concur s cu t e rmen de 30 de zile socot i te de l a p r i m a p u b l i c a r e .

R e f l e c t a n ţ i i t r ebue să f ie de cel mult 30 de an i e ta te , cu cel puţ in 4 c lase p r i m a r e , cu diplomă dela Ş c o a l a de c â n t ă r e ţ i b i s e r i c e ş t i d in A r a d , să cunoască la pe r fec ţ i e melodia c â n t ă r i l o r b i s e r i c e ş t i d in E p a r h i a A r a d u l u i .

C e r e r i l e v o r fi a d r e s a t e cons i l iu lu i pa roh ia l ort. rom. A r a d şi t r im i se of ic iului pa roh i a l ort . rom. A r a d , S t r . M e ţ i a n u 16. L a c e r e r e se v o r ' a n e x a : ac tu l de n a ş t e r e dela of ic iul s t ă r i i c i v i l e , ac tu l de botez dela oficiul pa roh ia l , c e r t i f i c a t u l şcolar , diploma de c â n t ă r e ţ b i s e r i c e s c , d o v a d a c ă a r e v â r s t a de minimum 21 an i şi c ă a s a t i s f ă c u t l eg i i de r e c r u t a r e , ac tu l de c ă s ă t o r i e c i v i l ă şi ac tu l de c ă s ă t o r i e b i s e r i c e a s c ă ( d a c ă este c ă s ă t o r i t ) , ac te le de n a ş t e r e dela of ic iul s t ă r i i c i v i l e şi ac te le de botez dela oficiul pa roh ia l pen t ru copi i ( d a c ă a r e ) .

R e t r i b u ţ i u n e a canonarhu lu i e s t e : s a l a ru l de c â n t ă r e ţ d m bugetu l s t a tu lu i dela d a t a c â n d M i ­n is te ru l Cul te lor v a o rdonan ţa sa la ru l , î n t r e g i r e a d in bugetu l pa roh ie i A r a d , locuinţă , 2 st. lemne defoc anual , p a r t e d in stole.

D i n şed in ţa consi l iu lui pa roh ia l ort . rom. d in A r a d , ţ i nu tă la 30 A u g u s t 1941. Nicolae Stancia Protopop Florea Codreanu

nota r . p re şed in te . Nr . 4304/J 941. A p r o b a t în şed in ţa Consi l iu lu i E p a r h i a l de la 26 S e p t e m v r i e 1941.

t A n d r e i Sava Tr. Seculin Episcop. cons i l ie r , r e f e r en t epa rh i a l .