Anul LXV Arad, 1 Iunie 1941 Nr. te

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , STR. E M I N E S C U 18 APARE DUMINECA

Redactor: Pr. Ilarion V. Felea A B O N A M E N T E,:

P e n t r u 1 a n 3oo L e i ; 6 l u n i i 5 o L e i

Popa Tanda redivivus La ultima sesiune a Adunări i eparhiale din

acest an, P. S. S. Părintele Episcop a anunţat că, din toamna aceasta chiar, noii absolvenţi de teolo­gie v o r fi trimişi până şi în parohiile cele mai modeste, de care pân'acum toţi fugeau. Astfel de parohii neocupate ar fi peste cincizeci, dintre care multe n'au nici biserică. Deci un teren de act ivitate , pe cât de nearătos, pe atât de vast, îi aşteaptă pe vi i tori i noştri fraţ i întru Hristos. Cincizeci şi şase de parohii f ă r ă prezenţa perma­nentă a păstorului care veghează, şi f ă r ă slujbe regulate: o adevărată paragină duhovnicească. Care trebue desţelenită, odată şi odată. Nişte „Sărăceni" veritabi l i aşteaptă pe noul „Popa Tanda".

Ce forţă din lume a r putea astăzi să ne în­demne şi să ne întărească în parohiile ce aşteaptă? Idealismul. Această incandescenţă a sufletului tine­retului nostru, idealismul, nu vânează situaţii bă­neşti, ci îşi creiază singur situaţii de înaltă spiri­tualitate. Idealismul, care după cuvintele Mântui­torului nu se îngrijeşte exclusiv ce va mânca sau bea, sau cu ce se va îmbrăca, ci eaută întâi îm­părăţia lui Dumnezeu şi promovarea ei, bine ştiind că celelalte se v o r adăuga, ca o răsplată bine­meritată. Idealismul, care stă atât de bine unei mi­siuni idealiste prin excelenţă, — cum este Preoţia — .pe cât de rău stă interesul material şi venalitatea* Idealismul incorigibil, care să deschidă ochii orbi­lor, să încălzească inimile scepticilor şi să şteargă de pe faţa Preoţiei acuza de iubire de arg int : „Până şi Preoţimea — scrie un laic — destinată prin misiunea ei de a cultiva o altă viaţă, îşi are priv ir i le îndreptate înspre bunurile materiale"*). Prin munca idealistă, r idicată la rangul de misiune, a noilor absolvenţi, în modestele parohii destinate lor, se v o r spulbera definitiv acuze ca cea de mai sus. D a r pentru aceasta preotul trebue să fie o făclie ce luminează, consumându-se!

Nu noi le-o cerem, noi care — poate — n'am

*) C o l f e s c u - D e l a t u r d a : S p i r i t şi M a t e r i e p a g . 3 4 î .

avut parte de astfel de greutăţi, nici nu noi le dăm sfaturi, ci Biserica le o cere; vremurile de azi le pret ind: L a vremuri grele, oameni tar i . Is* toria nenorocită de azi a Ţări i noastre îi sfătui?. Tot ce-a fost până acum, a fost un drum comod, pentrucă ducea în jos spre prăpastie. Nu acesta era cel adevărat , ci drumul aspru ce duce în sus spre culmile mântuirii .

Vi i tor i lor preoţi li s'a cerut de către Epis" copului lor, ca în primul an de preoţie să sădească cel puţin 20 de pomi fructiferi . Stupii de albine se v o r înşira apoi tot mai mulţi pe sub crengile înfiorate ale pomilor roditori . Sufletul ca şi casa cu ograda preotului v o r fi atunci un model ce trebue imitat de poporeni, întocmai ca şi în satul „Părintelui Trandafir". Căci nu cei sănătoşi au nevoe de doctor, ci cei bolnavi. „Iubirea dejieaiil se măsură prin jer t fa benevolă pe care d duci pentru ridicarea celor mulţi... Ţara noastră v a birui, în lupta dintre popoare, prin înălţarea sate­lor, care sunt temelia neamului, sau se v a şterge din rândul lor, dacă va lăsa să stăpânească acolo, şi mai departe, paragina".

Tinerii noştri candidaţi de preot au înainte un monument de idealism în marele şi neegalatul miiropolit Şaguna, care deşi avea perspectiva de episcop la V â r ş e ţ şi poate chiar de mitropolit al Sârbi lor , a preferat totuşi să v ină în epistiopia modestă şi săracă a Românilor ardeleni, unde nimic nu era făcut şi totul trebuia făcut. A găsit astfel terenul în care a frământat cu uriaşă lui forţă spirituală un nou v i i tor al Bisericii arde­lene ! Păstrând proporţiile, f iecare preot poate fi pentru satul său ceeace a fost Şaguna pentru mi­tropolia sa de mai târziu. D a r pentru asta se cere mult idealism şi jert f ire de sine. Ii lipseşte tineretului idealismul ? Nu. Ca o dovadă a celor* ce afirm aci şi ca un document înv iorător al idea­lismului pus în slujba lui Dumnezeu şi a sa i i lu i românesc, reproduc răspunsul elevului Vint i lă P. Petru din cl. V I I a liceului „Traian Doda" din Caransebeş, la o anchetă a. ziarului . ,Viaţa" din

r

15 M a i 1 9 4 1 : ...„acum câţiva ani când am citit frumoasa nuvelă a lui S lav ic i : „Popa Tanda", am rămas uimit de frumuseţea vieţii dusă de „Părin­tele Trandafir", şi de-atunci idealul meu este acela de a deveni şi eu un preot şi să duc o viaţă asemănătoare cu a „Părintelui Trandafir".. . Idealul meu e să fiu şi eu un „Popa Tanda", care să-şi transforme satul într'o mică oază de fericire, în care desfrâul, minciuna şi furtul să nu existe. Satul „meu" să fie un sat model..."

Iată o înălţătoare pildă de idealism curat. Ş i totodată o încurajare sinceră pentru ceice pri­vesc cu îngrijorare vi itorul lor în parohii mici. Cele peste cincizeci de parohii părăginite, şi sub raport spiritual şi material, îşi aşteaptă fiecare pe al său Popa Tanda redivivus . Care să le trans­forme în grădini de creştinească duhovnicie şi în stupine de muncă şi bunăstare organizată.

P r e s v i t e r B.

Caracter şi sinceritate Caracter şi s inceritate! Iată două cuvinte

în Care vibrează par'că parfumul altui veac. Sunt cuvinte care ne amintesc de un veac mai bun, când oamenii ştiau încă să meargă drept, drept înainte> când ştiau să-şi ducă crucea până la sfâr­şit) când ştiau să accepte răstignirea.

Caracter şi sinceritate... f lori nefericite ale sufletului omenesc, flori pe care le întâlnim atât de rar> pentrucă, poate, ele astăzi nu mai trebuesc nimănui.

Armura năclăită în sânge, cu care ne-a în­vestmântat acest veac materialist, nu permite ca la cheotoarea ei murdară să punem aceste flori f ă r ă prihană. L a ce ar putea folosi caracterul când el presupune tărie, presupune mai ales drum drept ?

Drumurile noastre sunt prea întortochiate, prea mult rătăcesc prin maidanul vieţii, sunt prea pământeş t i . . . Până când drumul celalalt duce spre cer.

D a r pentru noi cerul astăzi există mai mult în amintire, este în a fară de noi, în a fară de preocupările noastre.

La ce bun să mai avem caracter, când el presupune tărie şi pe lângă aceasta multă, foarte multă renunţare ?

Omul de caracter trebuie să stea totdeauna drept în faţa vieţii. Să fie asemeni bradului din munte, bradului care nu îngenunchează niciodată în calea furtunii. El poate să cadă, dar nu să se plece.

Tot aşa şi un om are dreptul să cadă, dar fticiodată să se plece.

In munţi însă sunt păduri întregi de brazi drepţi, până când în lume sunt foarte r a r i oamenii de caracter. I a r dacă o pădure întreagă poate rezista în fa ţa furtunii, un brad nu va rezista decât foar te r a r . Şi atunci nu e de mirare că omul singuratec c a r e c e a r c ă să stea drept, va tre­bui să se plece de cele mai'multe ori în faţa vieţii.

Ş i nu e de mirare că omul renunţă la carac­ter, atunci când idealul lui e aici pe pământ, şi nu cerul, nu învierea.

E desigur mai uşor să renunţi o singură dată, de cât să renunţi de mii de ori. Pentrucă, carac­terul presupune multă renunţare... Iar renunţarea aduce după sine suferinţă, aduce după sine răs­tignire...

Ş i totuşi drumul marilor biruinţe duce tot­deauna peste Golgota, iar răstignirea nu însem­nează moarte, ci e marele preludiu al învieri i .

D a r atunci de ce, de ce renunţăm la caracter, când ştim că renunţăm la înv iere ? Când ştim că renunţăm la marea biruinţă ?

Renunţăm pentrucă veacul acesta ne-a învă­ţat să nu credem în înviere .

Pentru noi cerul şi învierea aparţin unui basm cu care ne adormeau altădată bunicii, un basm în care acuma nu mai crede nimeni. Ş i a-tunci cum să renunţăm la toate de dragul unui basm?

Omenirea are astăzi alte idealuri mai apro­piate de noi, mai pipăibile, şi ea nu voeşte să re­nunţe la acestea în schimbul unui vis frumos.

Cât de amară deşertăciune în credinţa aces­tui veac, care consideră vis învierea şi uită că viaţa aceasta însăşi este umbră şi vis. Uită că deşertăciune sunt toate, toate plăcerile şi toate bunurile pe care ni le furnizează viaţa.

Uită mereu şi adună mereu... îşi adună co* mori pământeşti, însă niciodată comoară în ceruri.

Omul acesta care învăţat numai să adine , nu poate fi sincer.

Sinceritate însemnează dăruire. Să te dărueşti tuturor, să-ţi împărţi sufletul

tuturor ca pe o azimă caldă. Să te dărueşti tu -turor.. . D a r oare e posibil să te împărţi lumii în' treg i? Oare e atât de mare sufletul unui om în­cât să poată cuprinde lumea întreagă.

Eu cred că da. Sufletul omenesc e nesfâr­şit. Un om are suflet atât de mare, încât poate să-1 împartă tuturor, şi tot îi mai rămâne să pună din el în fiecare floare, în fiecare arbore.. . (în fie­care arbore).. . în fiecare dintre lucrurile lumii acesteia.

Lucrurile lumii sunt reci, dar omul cu sufle­tul său le poate încălzi pe toate, dăruindu-se; le poate da şi lor viaţă din viaţa sa, căldură din căldura inimii sale.

Ş i atunci, când se va fi dăruit tuturor, a-

tunci îi va aparţine lumea întreagă. Lumea se cu­cereşte numai prin dragoste, iar dăruirea... since­ritatea presupune multă dragoste.

Astăzi vom căuta la oameni însă înzadar sinceritate.

Sinceritate au numai florile. Numai ele se dăruesc tuturor, poate pentrucă pe ele se mai gă­seşte cine să le înţeleagă. Ele îşi au gâzele şi flu­turii care le înţeleg... şi uneori... atât de rar , gă­sesc înţelegere şi la oameni. D a r noi, noi pentru cine să fim sinceri ? Cui îi va trebui sinceritatea, această floare sărmană ? Cine o va lua şi o v a pune în glastra inimii sale ? Care va fi omul acela... Şi câţi v o r fi dintre aceştia ?... Prea puţini.

Cei mulţi v o r trece în cazul cel mai bun ne­păsători pe lângă ea. D a r se v o r găsi destui şi dintre aceia care o vor rupe şi o v o r arunca în noroiul vieţii, o v o r călca în picioare frămân-tându-o în noroiul veacului.

Caracter şi sinceritate, cuvinte care valorau odinioară mai mult de cât o emblemă de nobil, fiind ele însăşi embleme nepreţuite ale sufletului omenesc; ruguri pe care au ars atâţia de-alungul vremii ; cruci pe care au fost atâţia răst igniţ i !

Cine v a mai îndrăsni oare să se investească drept cavaler al acestor steme fără de prihană ?

Cine v a reuşi s a ş i desbrace armura plină de sânge a veacului şi să iasă de sub stindardul deşertăciunii, pentru a se încolona sub steaguri care fâlfăe dincolo de veac, peste veacar i ?

Pentru cavaleri i f ă r ă de pată ai acestui or­din, pentru aceia care întră în Ierusalimul vieţii cu fruntea sus, şi înaltă cât veacul, pentru toţi aceia care urcă drept pe Golgota suferinţii spre a fi răstigniţi, se cuvine să îngenunchem.

Şi îngenunchind lângă crucile lor, lângă cru­cea lui Iisus Galiîeeanul, cel mai mare răstignit al neamurilor, să plângem pentru noi, pentru vea­cul nostru, pentru deşertăciunea noastră, pentru florile nefericite ale sărmanelor noastre fericiri , fiori care se ofilesc, aici, în văile plângerii, unde suflă vântul de ghiaţă al morţii.

Lucian Emandi

Despre ce să predicăm? Duminecă, I, zi de Rusal i i , 8 Iunie 1941, să

vorbim despre Duhul Sfânt şi l u c r ă r i l e iui. In cuvântarea de despărţire Mântuitorul a

făgăduit Apostolilor că nu-i va lăsa singuri în lume ci va ruga pe Tatăl să le dea alt Mângăetor, ca să fie pururea cu ei, pe Duhul Adevărului, pe care cei necredincioşi nu-1 pot primi pentrucă nu-l văd, dar pe care cei credincioşi îl cunosc, fiindcă rămâne la ei şi va fi întru ei. Prin Sf. Duh Mân­

tuitorul petrece neîncetat întru noi. Deaceea a zis: „încă puţin timp şi lumea nu mă mai vede (după înălţarea la cer), voi însă mă vedeţi, (su­fleteşte prin Sf. Duh) pentru că eu sunt v iu şi voi veţ i fi vii. (In 14 v. 1 6 - 1 9 ) .

Făgăduinţa s'a împlinit în ziua a 50-a după înviere , când Duhul S f â n t în forma limbilor de foc s'a pogorît peste apostoli, iar îndată după primirea botezului şi asupra celorlalţi credincioşi. (F. Ap. 2. v . 3—4 38). Prin taina botezului Duhul Sfânt se sălăşlaeşte şi în noi (I. Cor . 3 v. 16) iar prin taina ungerii cu sf. mir, care este semnul răscumpărării şi mărturia înfierii noastre de către Dumnezeu, — se pecetlueşte petrecerea Sf. Duh în noi, care ne învaţă că suntem ai lui Hristos. (I. Cor. 12 v . 1 3 ; 6 v . 1 9 ; II. Tim. 1 v. 1 7 ; E v r e i 6 v . 4; I. In 2 v. 27 ; 3 v. 24).

Duhul S tânt se mai numeşte în Sf. Scr iptură uneori Duhul lui Dumnezeu, pentrucă purcede (îşi are originea) dela Tatăl, altădată Duhul lui Hristos, fiindcă a fost r e v ă r s a t cu îmbelşugare asupra lumei numai după patima, învierea şi înălţarea la cer a Fiului lui Dumnezeu. (In 15 v. 26). S'a ară ta t în chip de porumb (simbolizând iubirea lui Dumnezeu) şi ca limbi de foc (care luminează, mistue şi cu-răţeşte), iar efectele lucrări i lui în sufietul omenesc sunt asemănate cu: apa vie (In 4 v. 14) ce poto­leşte setea (după Dumnezeu) şi se face i zvor de apă roditoare întru viaţa vecinică; vântul (In 3 v. 8) ce suflă unde v r e a şi auzi vuetul lui, dar nu ştie de unde vine, nici încotro se duce (numai roadele lucrării Sf. Duh le putem vedea); ploaia şi rouă (Is. 26 v. 19) binefăcătoare şi răcoritoare; untuldelemn (Evr. 1 v . 9) care înveseleşte, vindecă şi sfinţeşte; glasul (Evr. 3 v . 7, 15) ce vorbeşte, conduce şi prev ine ; sau cu pecetea (II Cor. 1 v . 22 ; Efes. 1 v . 1 3 ; 4 v . 3 0 ;

Lucrările nevăzute ale Duhului S f â n t sunt: a) în lume El este „Domnul de v ia ţă făcătorul" care însufleţeşte toate, b) în Biserică El mărturi­seşte despre Hristos, ne învaţă toate şi ne aduce aminte despre toate ce Mântuitorul ne-a spus (In 14 v . 2 6 ; 15 v. 26 ) ; inspiră pe profeţ i ; descoperă tainele lui Dumnezeu ; alege, trimite şi orânduieşte la lucru, pe slujitorii Bisericii; îi îndreaptă, le dă înţelepciune şi putere de a face minuni, conduce Biserica şi o apără („Mângăetorul") de rătăc ire , c) în viaţa sufletească a credincioşilor: sălăşlueşte în ei pătrunde inimile şi cugetele, îi renaşte, făp-tueşte căinţa, se roagă cu suspinuri negrăite, să­deşte în inimă iubirea de Dumnezeu, mângăe, pro­duce nădejdea, mărturiseşte spiritului credincio­şilor despre înfierea lor de către Dumnezeu, unge şi pecetlueşte pe credincioşi spre răscumpărare. Roadele Sf. Duh sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare , bunătatea, facerea de bine,

credincioşia, blândeţea şi înfrânarea. (Gal. 5 v. 22). Toate acestea le săvârşeşte prin harul divin, acea putere nevăzută care lucrează în suflete.

Darurile Sf. Duh, pe care le împărtăşeşte unora dintre credincioşi în folosul întregii Bise­rici sunt: 1. "înţelepciunea de a v r i v i mai adânc în tainele după care Dumnezeu conduce lumea; 2. înţelegerea (ştiinţa) adevăruri lor de credinţă creştină şi iscusinţa de a le lămuri şi pentru alţi i; 3. credinţa minunată în atotputinţa lui Dumnezeu care mută şi munţii; 4. 'puterea de a vindeca boli; 5. de a săvârş i minuni ( înviere din morţi, pedep­sirea celor r ă i ) ; 6. proorocia, adecă darul de a vedea şi ară ta cele v i i t oare ; 7. desrohirea duhu­rilor, adecă darul de a cunoaşte dacă cineva gră-eşte inspirat de: Dumnezeu, de duhul rău, sau numai dela sine; 8. vorbirea în limbi neînvăţate, vestind taine; şi 9. tălmăcirea limbilor în graiul ascultătorilor. (I Cor. 12 v. 8—10).

Duhul Sfânt ocroteşte şi conduce viaţa noastră aci pe pământ, iar după moarte va învia trupu­rile noastre, care i-au fost aci sălaş. (Rom. 8 v. 11).

*

„împărate ceresc, Mângăitorule , Duhul Ade­vărului , care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, v m o şi te sălăşlueşte întru noi, şi ne curăţeşte de toată spurcăciunea şi mântueşte, bunule,sufletele noastre".

* Luni, II. zi de Rusal i i , 9 Iunie 1941, să

vorbim despre B i s e r i c ă : In ziua pogorîri i Duhului S f â n t şi-a luat în­

ceputul Biserica creştină, adecă societatea acelora cari cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, şi Mântuitorul lumei (Messia), şi vieţuesc după Evanghelia Lui.

Omul se face membru al Bisericei (şi mădu­lar al trupului mistic al lui Hristos, mlădiţă în buciumul viei) prin taina sf. botez, când primeşte în sine pe Duhul Sfânt , prin care se „îmbrară în Hristos" (Gal. 3 v. 27).

Biserica este vist ieria în care se păstrează neschimbată învăţătura Mântuitorului şi roadele jertfei Sale de răscumpărare, de care ne împărtă­şim prin lucrarea Duhului S fânt în cele 7 taine. Biserica este stâlpul şi temelia adevărului (I. Tim. 3 v. 15), care va dura* până la sfârşitul veacurilor spre a conduce la mântuire pe toţi oamenii. (Efes. 4 v . 12). Mântuitorul Hristos este Capul Bisericii (Efes. 1 v. 22) de aceea Biserica Lui este : una; sfântă, f ă r ă de prihană, precum este şi întemeie­torul ei care este piatra ei de temelie (I. Cor. 3 v. 1 1 ) ; sfinţitoare fiindcă sfinţeşte (curăţeşte de păcat) sobornicească ((universală, adecă rânduită de a cuprinde pe toţi oamenii, din toate timpurile) şi apostolească, având pe sfinţii Apostoli şi urmaşii

acestora ca organe pentru răspândirea ei în lume (Efes. 2 v. 20). In Biserică avem: ieslea din V i -fleem, Golgotha, tronul darului din care izvoreşte milă şi har (Evr. 4 v. 16), mormântul Domnului, precum şi poarta raiului. Sfânta Liturghie este repeţirea jertfei de răscumpărare, în formă ne-sângeroasă. (Lc. 22 v. 1 9 - 2 0 ; I. Cor. 11 v. 2 4 - 2 6 ) . împărtăşirea cu sf. taine ne întăreşte în Aşeză­mântul Nou, pe care Dumnezeu 1-a încheiat prin Fiul Său cu noi (Evr. 9 v . 15). El ne primeşte ca fii şi ne pregăteşte pentru viaţa cea vecinică şi fericită în „lumina feţei Sale" pe toţi ceice îl iubim şi păzim poruncile Lui. (In. 14 v. 21, 23).

Biserica este condusă în mod nevăzut de Duhul Sfânt care orândueşte în sânul ei: apostoli, profeţi, învăţător i şi cârmuitori. Nimeni nu-şi ia sieşi cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dum­nezeu. (Evr. 5 v. 4). Ş i cum v o r propovădui f ă r ă de a fi trimişi de E l? (Rom. 10 v. 15). Toate a-cestea le lucrează unul şi acelaş Duh, împărţind fiecăruia dupăcum hotăreşte (I. Cor. 12 v. 1 1 , 2 8 ) . Puterea păstorilor sufleteşti deşi este numai de natură spirituală, ea însă este mai mare decât cea reste trupuri, fiindcă ceeace ei leagă sau des-leagă rămâne legat sau deslegat şi în cer (Mat . 18 v. 18).

Duhul Sfânt lucrează în Biserică prin harul, dun nezeesc, acea putere nevăzută care coboară din cer şi sălăşlueşte în suflete. Ca prin 7 (şapte) râuri , ce izvoresc din acelaş Duh Sfânt , harul dumnezeesc: luminează, curăţeşte, hrăneşte, întă­reşte şi conduce viaţa noastră sufletească, în cele 7 ta ne care au o parte văzută (rugăciunea şi atingerea) şi alta nevăzută (coborîrea harului).

Datoriile creştinului faţă de Biserică, sunt: a o cerceta regulat, participând dela început până la sfârşit la jertfa cea de răscumpărare, care este Sf. Liturghie; a asculta cu luare aminte cu­vântul Iui Dumnezeu şi a făptui ceeace el îl în­vaţă ; a lăsa Ia uşa bisericei toată grija cea lu­mească şi intrând cu credinţă şi cu frica lui Dumnezeu a petrece în ea cu evlavie , ca în faţa Judecătorului celui Atoateşt iutor; a-şi aduna me­rinde sufletească pentru calea veciniciei prin lu­minarea minţii, curăţirea inimei şi întărirea voinţei din împărtăşirea cât mai deasă cu.sfinteîe, cereştile şi de viaţă făcătoarele taine; a eşi din biserică, la sfârşitul slujbei, ca şi cum ar coborî din cer, ducând în suflet pace şi bucurie, iar pe faţă linişte şi tăcere, ca unul ce s'a învrednicit a sta în faţa Tronului ceresc; a sădi şi în inima celor din casa sa sămânţa duhovnicească adusă din bi­serică, îngrijind ca ea să rodească fapte bune.

Biserica este corabia lui Noe, care ne scapă de potopul păcatelor şi ne călăuzeşte la liman. Ceice sunt sădiţi în Biserică, v o r înflori în cereştile curţi ale Domnului — zice sf. Vas;Ie cel M a r e .

„Fericit bărbatul, care n'a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n'a stătut, şi pe scaunul pierzătorilor n'a şezut; ci în legea Domnului voia lui şi în legea Lui v a cugeta ziua şi noaptea. Ş i va fi ca un pom răsădit lângă iz­voarele apelor, care rodul său v a da în vremea sa ; şi frunza lui nu v a cădea şi toate ori câte v a face v o r spori". (Ps. 1 v. 1—3).

„Cât sunt de iubite lăcaşurile Tale, Doamne al puterilor ! Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului". (Ps. 83 v. 1).

„Pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, şi pentru întrunirea tuturor, Domnului să ne rura.rn".

Cărţi şi Reviste Preot Constantin Brânzeu: Moldova glo­

r i i lor şi a tuturor încercări lor sub privirea nouilor şi crudelor îndurerări ale răpirii Ba­sarabiei şi Bucovinei de nord. Craiova 19 4 0. Pag. 51. Preţul lei 30. O carte i svorî tă din insân-gerările dureroase cauzate de pierderea Basarabiei şi Bucovinei de nord. După însăş mărturia auto­rului, ea este „o oglindire a f ir i i moldoveneşti, înfăţişată în trecutul istoric, cultural, social şi militar, oglindire care arată pe moldoveni a fi una, chiar dacă ei sunt din Basarabia, din Bu­covina sau din partea de Ţară Veche".

Pe baza originii istorice a moldovenilor, pre­cum şi a însuşirilor lor spirituale comune cu a celorlalţi fraţ i de aceeaşi origine etnică şi inte-meiat pe numeroase mărturi i străine şi autohtone, părintele autor ne demonstrează în broşura de faţă dreptul inalienabil ce-1 avem asupra pămân­tului dintre Prut şi Nistru, precum şi a Bucovinei de nord. Analizarea acestor temeiuri învederează oricum dreptul nostru pentru vecie asupra acestui pământ românesc, ce ni-a fost răpit printr'o nouă încălcare nedreaptă a cutropitorilor.

Broşura părintelui C. Brânzeu scrisă cu su­flet şi temeiu are darul să răscolească aceste fapte istorice, pe cari vitregia vremuri lor nu Ie v a pu­tea acoperi niciodată în mantia sumbră a uitării, chiar dacă alţii ar dori-o.

Acelaş -. j e r t f a Apostolatului preoţesc. Craiova. Pag. 70. Preţul lei 50. Este o altă carte a aceluiaş autor, plămădită din aceeaş durere a pătimirii noastre. Ea a fost t ipărită întâiaş dată la Huşi, cu ocaziunea conferinţelor generale preo­ţeşti din toamna anului 1937. Retipărirea ei acum îşi are imboldul — după însăşi mărturia autoru­lui — în împrejurările catastrofale prin cari a trecut în ultima vreme neamul nostru, împrejurări

cari pun într'o lumină din ce în ce mai vie, ne­cesitatea apostolatului preoţesc.

In trecutul neamului rămânesc „contribuţia apostolatului creştin îşi are pecetea neştearsă» bine imprimată, prin acea falangă de clerici oste­nitori în toate stadiile, în toate formele, dela umili şi anonimi preoţi-ţărani, până la Vlădic i i colabo­rator i şi sfătuitori ai scaunelor de domnie". As ­tăzi, când urgia vremii parcă s'a abătut din nou asupra-ne cu o furie nebănuită, slujitorilor lui Hristos li se cere din nou aceeaş neîncetată preo­cupare : apostolatul. Acestui apostolat îi este în­chinată şi cartea de faţă, în care părintele autor ne înfăţişează în câteva trăsătur i generale, punc­tele de reper, dela cari trebuie să pornim. Pentru ilustrarea lor autorul ne evocă figurile masive ale câtorva preoţi din trecutul neamului, cari prin apostolatul lor au rămas icoane călăuzitoare şi nentru noi.

Cartea părintelui C. Brânzeu, i svorî tă din-tr'o justă înţelegere a vremii, pe lângă faptul că ne înfăţişează, pe scurt, unele din cele mai fru­moase pagini ale apostolatului preoţesc, este în acelaş timp şi o bună călăuză pe calea acestui apostolat. Cetindu-o, simţi că trebuie să te în-copcii şi tu, în mod firesc, în tendinţele lui bine­făcătoare.

Const. Nonea: Ateismul în poesia lui Alex . A . Philippide. Iaşi 1941. Pag. 32. Preţul lei 25. Ş i poetul, ca orice art ist în genere, contri­buie prin creaţiile lui, Ia ridicarea sau prăbu­şirea neamului în mijlocul căruia îşi împrăştie produsele sale. E un fapt în genere constatat, că o artă bună întotdeauna deschide c ă r ă r i lumi­noase în viaţa unui neam, dupăcum o ar tă rea îl poate coborî pe panta cea mai de jos a josni­ciei umane. Broşura de faţă ne înfăţişează pe un artist al ritmului şi a rimei, .care în creaţiile lui deapănă unele idei cu totul contrare ideilor creş­tine. Este v o r b a de poetul ieşean Alex . A. Phi­lippide, care smulgându-se din tradiţia sănătoasă moldovenească, de profunda credinţă religioasă, debitează în poemele sale cele mai crase idei atee. Lumea acestui poet, dupăcum conchide cu obiec­t iv i tate autorul, „e o lume de declasaţi şi perver­tiţi morali".

Ateismul acestui poet îl analizează şi expune autorul în următoarele capitole : Ateismul în poezia lui Alex. A. Philippide ; Rugăciunea în poemul lui Alex . A. Philippide; Anghelofania lui Alex . A. Philippide ; Ubicvitatea divină în poemul Philippi-dian şi Isvorul ateismului lui Alex . A . Philippide.

Infăţişându-ne ideile dăunătoare din crea­ţiile lui Alex . A. Philippide, autorul aduce un bun serviciu îndrumătorilor generaţiilor de azi cari trebuesc ferite de o atare ar tă poetică, plină de t r a v ă sufletească.

Revista Teologică. S/6 fu. Anul XXXI.Nr. 5, Maiu 1941, pub l ică în ultimul său n u m ă r un te­me in i c a r t i co l al r e d a c t o r u l u i nostru , î n t i t u l a t „în­v i e r e a t rupur i l o r în teologia pau l ină" . Tot a c i pă­r in t e l e profesor Dr . Ş t e f a n L u p ş a face începutul unor s t ud i i i s to r i ce p r i v i t o a r e la B i s e r i c a orto­d o x ă r o m â n ă d in A r d e a l după 1761. A c e s t e „ş t i r i şi documente" sunt culese d in a r h i v a Cons i l iu lu i de s t a t şi a C a b i n e t u l u i impe r i a l din V i e n a şi sunt de o m a r e i m p o r t a n t ă pen t ru cunoaş t e rea t r ecu tu lu i nos t ru b i se r i cesc . M a i semnează apoi P r . Dr . N . N e a g a : Ec les ias tu l ( S c u r t e note expl i ­c a t i v e ) , Pr . Gh. M a i o r : E d u c a ţ i a p r i n r e l i g i e şi Dr . Gr igo r i e T. M a r c u : R e l i g i a în şcoala secun­d a r ă . N u m ă r u l mai conţ ine boga te r ecenz i i , note şi in fo rmaţ iun i . P r . D. T u d o r

G. I. Iacob: Marxism şi Creştinism. Ed. II. Bucureş t i . T i p o g r a f i a C ă r ţ i l o r B i s e r i c e ş t i , 78 pag in i , 48 lei .

Cupr insu l a ce s t e i l u c r ă r i de mare a c t u a l i t a t e şi de v ă d i t ă v a l o a r e , d a t o r i t ă unui î n v ă ţ ă t o r t i n ă r şi s tudent eminent la p e d a g o g i a supe r ioa r ă , se îm­p a r t e în p a t r u pă r ţ i , p r ecum u r m e a z ă : .

I. Materialism sau spiritualism istoric ? A c i se v o r b e ş t e despre o r i g i n e a şi temeiul f i losofic a l m a r x i s m u l u i , despre minc iuna ma te r i a l i smu lu i isto­r i c şi despre deoseb i r ea d i n t r e idea l i sm, ma te r i a ­l ism şi sp i r i tua l i sm.

II. Marxism şi Creştinism In aces t cap i to l e v o r b a despre comunismul u r i i şi comuni ta tea i u b i r i i , desp re concepţ ia c r e ş t i n ă despre p rop r i e t a t e , des­p re e g a l i t a t e a d i n t r e oameni , d r e p t a t e a soc ia lă şi p r o p r i e t a t e a i n d i v i d u a l ă şi an t i -persona l i smul

III. Mesianismul şi imperialismul iudeo-marxist, r e l i g i a nouă pr in c a r e se f a n a t i z e a z ă munc i to r i i .

I V . Statul de mâne, statul etnocratic. D u p ă c e au toru l d e s v ă l u e r apo r tu l d i n t r e m a r x i s m şi S t a t , d i n t r e d i c t a t u r a p r o l e t a r ă şi cea con t r a proleta­r i a tu lu i , a r a t ă r apo r tu l d i n t r e C r e ş t i n i s m şi S t a t ş i a junge la concluzia c ă s ta tu l v i i t o ru lu i , s t a tu l i dea l , es te s t a tu l e t n o c r a t i c , a ş a după cum a fost conceput şi sch i ţ a t de d-1 N i c h i f o r C r a i n i c în „Programul S t a t u l u i e t n o c r a t i c " (vez i opera sa : „Or tod ox ie şi E t n o c r a ţ i e " ) .

B ine g â n d i t ă , log ic a r g u m e n t a t ă şi frumos s c r i s ă , l u c r a r e a d-lui I acob se c u v i n e c e t i t ă cu t o a t ă a t e n ţ i a şi r ă s p â n d i t ă cu t o a t ă d r agos t ea , c ă c i mer i t ă .

— învaţă totdeauna ca şi când ai avea de învăţat pe alţii!

— Răbdaţi pentru adevăr! Pentru min­ciună, dovediţi!

— Ţara aşează-ţi-o lângă Dumnezeu ! Asta însemnează a fi bun cetăţean, bun patriot şi bun creştin, Aladal

Informaţiuni • P. S, S. P ă r i n t e l e Ep i scop A n d r e i , Du­

minecă în 25 M a i c. a a s i s t a t la Sf. L i t u r g h i e s e r v i t ă în cape la L i c e u l u i „ M . N i c o a r ă " de Y. C. p ă r i n t e profesor S . Ş t e f ea . C u aces t p r i l e j P. S f i n ţ i a S a a v o r b i t e lev i lo r desp re î n c h i n a r e a în duh şi a d e v ă r .

D u p ă s r r v i c i u l d i v i n P. S . S a a lua t p a r t e la p a r a s t a s u l f ăcu t în C a t e d r a l ă , î n t r u pomeni rea Episcopului Gr igo r i e Comşa, dela a c ă r u i moa r t e p r e m a t u r ă s 'au împl in i t 6 an i .

L u n i s e a r a P. S . S a a a v u t în v i z i t ă ş i la c ină pe dl Pf laumer , min i s t ru l de i n t e rne al Ba-denului , A l s a c i e i şi L o r e n e i , c a r e împreună cu dl R e i n h a r d t o b e r l a n d s r a t a f ăcu t o v i z i t ă la A r a d şi p r i n c â t e v a sa te româneş t i de pe g r a n i ţ a de V e s t . L a c i n ă au mai p a r t i c i p a t d n i i : g e n e r a l M a r i n M a n a f u , V i c t o r Hodor s e c r e t a r u l gene­r a l a l M i n i s t e r u l u i de In te rne , colonel V a g i l e M i h a i l e s c u prefec tu l judeţului , Dr . Corne l R a d u p r i m a r u l M u n i c i p i u l u i , Al . R e u s cons i l ie r la C u r t e a s u p e r i o a r ă a d m i n i s t r a t i v ă , A u r e l P ă c u r a r i u cons i l ie r la C u r t e a loca lă a d m i n i s t r a t i v ă , coi. S e r g i u Şu ţu comandan tu l r eg imen tu lu i 1 ro-şori , V a s i l e V a ş v a r i p rocu ro r gene ra l a l C u r ţ i i de Apel , K. Anton , şeful o r g a n i z a ţ i e i g e r m a n e a judeţului , D r Ius t in M a r ş i e u , p reşed in te l e fede­r a ţ i e i soc ie tă ţ i lo r cu l tu ra le d in A r a d , D r S e v e r I s p r a v n i c sen. decanu l baroulu i , ma io r A . B i r -tolon p reşed in te l e C a m e r i i de A g r i c u l t u r ă , N ic . Popescu ing. i n spec to r g e n e r a l a g r i c o l , ma io r l a -w o r s k y comandan tu l mis iun i i g e r m a n e din A r a d , D r C. L e p a d i rec to ru l Şco l i i normale „D. Ţi-ch indea l " , D r I. Krep i l a d v o c a t şi Herniann Schu l l e r şe iu l munic ipa l a l g rupu lu i ge rman .

B P r o c e s i u n e a r e l i g i o a s ă dela î n ă l ţ a r e a Dom­nului — Ziua Ero i lo r — în A r a d s'a d e s f ă ş u r a t ş i anul aces t a , ca şi a n i i t r ecu ţ i , dola C a t e d r a l ă p â n ă la C r u c e a M a r t i r i l o r .

P l e c a r e a s'a făcu t după Sf. L i t u r g h i e d in p ia ţa C a t e d r a l e i la ora 11. A u p a r t i c i p a t i n l r ' o o rd ine e x e m p l a r ă şcoalele, clerul şi poporul.

D u p ă ce i 6 pol i ţ i ş t i d in f runtea coloanei , ur­mau 3 s tudenţ i teologi cu 3 sf. c ruc i şi femeile cu p rapor i i , apoi şcoaîele , f i e c a r e cu d rape lu l şi 2 p r a p o r i : L i c e u l de fete „E. Gh. B i r t a " , Gimnaziul i n d u s t r i a l de fete, L i c e u l i n d u s t r i a l de fete, L iceu l comerc ia l de fete , Ş c o a l a n o r m a l ă „D. Ţ i c h i n d e a l " , L i c e u l comerc ia l de băe ţ i , L i c e u l i n d u s t r i a l de băe ţ i , L i c e u l „ M . N i c o a r ă " , — cu p rofesoare le , profesor i i , d i r e c t o a r e l e şi d i r e c t o r i i lor .

In f run tea c le ru lu i m e r g e a corul „ A r m o n i a " , u rma t de 24 s tudenţ i teologi cu r ip ide l e , î m b r ă c a ţ i în s t i h a r e a l b a s t r e , ga lbene şi roş i i . C le ru l î n ş i r a t pe 2 coloane e r a î m p ă r ţ i t în 4 g r u p e în o rd inea u r m ă t o a r e :

Nr. 22. 1 Iunie i94t HI S E R I C A ş i Ş C O A L A Fag. 183

I. D i a c o n i i : Gh. L i t i u şi II. A s t a l u ş . P r e o ţ i i : C. C a c e u , I. B r â n d a ş i u , D . Tudor ,

I. Buţ iu , A . Că l i ne scu , T r . T ă t a r u , C. M u r e ş a n , Al . H u r b a n , Gh. N a r i ţ a şi Gh. Cosma, î m b r ă c a ţ i în o rna te lumina te .

II. D i a c o n i i : C. Givulescu şi Gh. A . Pe t r e . P r e o ţ i i : V . B i l i b o a c ă , C. I s t r a t e , P. B j g d a n ,

T. N ă d ă b a n , I. Ş e r a n , Dr . P. Dehe lean , Dr . II. Fe lea , Dr . I. Pe t r eu ţ ă , V . M i h u ţ i u , P. B a n c e a , A. Cuz-neţov şi V . Cosma, î m b r ă c a ţ i în o r n a t e a l b a s t r e .

III. D i a c o n i i : C. R u d n e a a u şi Oct . L i p o v a n . P r e o ţ i i : V . L u g o j an, S. M i h u ţ i u , N . B â r u ,

I. B e r g h i a n , S . Ş t e f e a , N. Ţ a n d r ă u , A . P â r v u , l u l iu H ă l m ă g e a n , V . B ă r b o s u şi Gh. Popa, îm-î m b r ă c a ţ i în o rna t e ga lbene .

I V . D i a c o n i i : A . T r ipon ş i D. D ă r ă u . P r e o ţ i i : N . Popescu, V . M i h u l i n , Dr . Ş t .

Lupşa , N . Ionescu, FI. C o d r e a n u , Dr . S . Ş i c l o v a n , S . Tr . Secu l in , S imeon S t a n a , Dr . Ş t . M u n t e a n , Tr . C i b i a n , M . P ă c ă ţ i a n u şi A r h i m . Dr . I. S u c i u , î m b r ă c a ţ i în o rna t e roş i i .

In u rmă , P r e a S f i n ţ i a S a P ă r i n t e l e Episcop Andrei sub b a l d a c h i n u l p u r t a t de 8 teologi în re­ve renz i .

D u p ă c ler poporu l : S o c i e t a t e a ort . naţ . a fe­mei lor r o m â n e şi a l te femei, corpul of i ţe r i lor în f runte cu d-1 gene ra l M a n a f u , corpul a u t o r i t ă ţ i l o r c i v i l e în f run te cu d-1 Dr . C. R a d u p r i m a r u l M u ­nic ip iu lu i , mul ţ imea c red inc ioş i lo r , p r e m i l i t a r i i şi a r m a t a .

Pe d rum (s t r . P e t r a n , Eminescu şi B u l e v a r d ) s'a c â n t a t unison : Cuvine-se cu adevărat. L a Cruce , după P a n a h i d ă a u v o r b i t P ă r i n t e l e V i o r e l M j l i u ţ i u şi d-1 col. Tr . T e t r a t , şi au depus cununi de f lori în numele A r m a t e i R o m â n e d-I g e n e r a l M a n a f u şi în numele A r m a t e i Germane d l m a i o r I a w o r s k y , apoi în a c e e a ş o rd ine s 'a p a r c u r s drumul înapoi Ia C a t e d r a l ă . S e r b a r e a s'a î n c h e i a t p r i n d e f i l a r e a p r e m i l i t a r i l o r şi a so lda ţ i lor .

.In felul cum s'a p lănu i t şi s 'a d e s f ă ş u r a t , pro­ces iunea r e l i g i o a s ă d in anul a c e s t a a fost cea m a i i m p r e s i o n a n t ă d in c â t e s 'au o r g a n i z a t p â n ă acum în A r a d .

H D-1 Dr. A , Bena, r ec to ru l C o n s e r v a t o r u l u i d in CIuj-Timişoara , a d a t cu s tuden ţ i i şi s tudente le D-saîe un s t r ă l u c i t conce r t co ra l în sa la T e a t r u l u i comunal d in A r a d , S â m b ă t ă în 24 M a i 1941.

P r o g r a m u l a fost a l c ă t u i t d in b u c ă ţ i reli* g i o a s e şi popula re româneş t i . I n s t ruc ţ i a ş i e x e ­cu ţ ia i m p e c a b i l ă a c â n t ă r i l o r a u a r ă t a t c â t e fru­museţ i a r t i s t i c e se pot a scunde c h i a r şi în melo^ d i i le cele m a i s imple.

B Congresul Naţional Bisericesc a fost con­v o c a t pe z iua de 3 şi 4 Iunie 1941 în colegiu elec­tora l , pen t ru a l e g e r i l e de Episcopi în scaune le v a c a n t e de la C a r a n s e b e ş şi A r g e ş .

• Studenţi i Academiei Teologice d in A r a d a u î n a i n t a t d-lui gen . I. An tonescu Conducă to ru l S t a tu lu i ş i d-lui gen. Al . R o s e l t i M i n i s t r u l Ins t ruc­ţ ie i , Educa ţ i e i , Cul te lo r ş i Ar t e lo r , un memor iu î n c a r e so l i c i t ă ca în noua lege a î m v ă ţ ă m â n t u l u i super ior , ce este în c u r s de l u c r a r e , s ă se pre­v a d ă pe seama A c a d e m i i l o r Teolog ice d r e p t u r i ega l e cu ale şcol i lor s imi l a r e (de A g r i c u l t u r ă şi Comer ţ ) , ca s tuden ţ i i după p a t r u a n i de s tud i i să poa tă obţ ine t i t lu l de l i cen ţ i a ţ i în teo logie .

C e r e r e a es te jus tă şi dec i per fec t î n d r e p t ă ­ţ i t ă . U r m a r e a s a t i s f a c e r i i ei a r fi c r e ş t e r e a a f luenţe i t .nere tu lu i s tudios spre teologie şi pos ib i l i t a t ea unei mai s e v e r e se lec ţ ionare a lor la p r i m i r e ş i l a e x a m e n e .

• D-1 Pamfi l Ş e i c a r n c o n t i n u ă , s ă se a g i t e pe tema l a i c i z ă r i i î n v ă ţ ă m â n t u l u i r e l i g io s în şcoa lă . Deş i î m p o t r i v a p ă r e r i l o r d-sale g r e ş i t e şi unan im osând i t e s'a format în presa Ţ ă r i i noas t r e un front moral impres ionan t , to tuş i d-sa nu se ogoaie . D i n con t r ă . In Nr . 4768 d in 26 M a i 1941 a l z i a r u l u i „Curen tu l" pub l i că un a r t i co l cu t i t lu l „Sentiment şi cultură creştină" în c a r e f ace d in nou pe procuroru l ş i mora l i s tu l c le ru lu i r omânesc . A c i , cum se ş t ie cu­r a t ca un înge r , d-sa cu un ochiu p l â n g e de j a l ea s c ă d e r i i sen t imentu lu i r e l i g i o s şi cu ce la la l t r â d e de s t r ă d a n i i l e preoţ i lor de a î n d r e p t a m o r a v u r i l e so­c i e t ă ţ i i a c tua l e . C u „ o b i e c t i v i t a t e a " c a r e î l c a r a c t e r i z ează , nu v e d e în b i s e r i c a de a s t ă z i d e c â t preoţ i r evo lu ţ iona r i , temple goa le , d i h ă n i i , sec te , j a n d a r m i , e tc . Conc luz ia es te a c e e a ş : b i s e r i c a v i e nu a r e l ipsă de ore de r e l i g i e în şcoa lă .

S ă fim s ince r i , pe noi nu ne i n t e r e s e a z ă n ic i pe r soana , n i c i ide i le d-lui Ş e i c a r u . A u t o r i t a t e a mo-r a l ă pe c a r e o a r e , nu ne spe r i e deloc. Pe noi ne i n t e r e sează m e n t a l i t a t e a l u c i f e r i a n ă c a r e consp i r ă şi i n s p i r ă pe d-1 Ş e i c a r u , m e n t a l i t a t e l a i c i z a n t ă , p re făcu t c r e ş t i n ă , d a r în fond p ă g â n ă în t oa t e f ib re le ei , cu c a r e b i s e r i c a , c lerul şi t ine re tu l c r e ş t in al ţ ă r i i noas t r e lup tă de an i de zile ş i o denun ţă cu t o a t ă e n e r g i a . E m e n t a l i t a t e a oame­ni lor c a r e d e s f r â n e a z ă cu zei s t r ă i n i ; e mental i ­t a t e de moloh nesă ţ ios ş i a t i t u d i n e p e r v e r s ă c a r e a dus pe a d e r e n ţ i i e i la s i t ua ţ i i p r i n c i a r e şi ţ a r a la r â p ă .

I a t ă de ce denun ţăm din nou p r i m e j d i a e i şi ne pe rmi t em să o supunem a t en ţ i e i Sf. S i n o d c a r e să nu î n t â r z i e a lua f a ţ ă de ea a t i t u d i n e a c u v e n i t ă .

• Mul ţumire . P a r o h i a A r a d a d u c e mul ţumir i d-lui Iile Moţiu, comerciant în A r a d , P i a ţ a A v r a m Iancu, c a r e a d ă r u i t b i s e r i c i i şap te s t i h a r e pen t ru copii ,

d-lui Dr Liviu Tămăşdan, magistrat în r e t r a g e r e , d in A r a d , c a r e a d ă r u i t pen t ru amvonu l b i s e r i c i i i c o a n a cu P r e d i c a de pe munte, p i c t a t ă de Corne l M i n i ş a n ,

d-lui Dr. Aurel Lazar, avocat în Arad , Piaţa Catedx-alei, care a dăruit bisericii un covor per­sian pentru sf. A l t a r

şi d-lui Iacob Toma, maestru legător la Diece-zana-Arad care a dăruit pentru Catedrală o Evan­ghelie legată frumos în pluş roşu şi ferecată în decoraţii artistice.

Dumnezeu să le răsplătească şi să-i binecu-vinteze cu harul Său.

Nr. 2492/1941.

Ordin-Circular Aducându-Ni-se la cunoştinţă că în unele pa­

rohii se mai permite păscutul vitelor în cimitire, fie că cimitirele fiind neîngrădite intră vitele sătenilor şi le pasc, fie că iarba din cimitire se vinde şi o paşte cu vitele cel ce a cumpărat o, dispunem:

1. Cimitirele încă neîngrădite vor fi împrej­muite cu gard în vara acestui an, astfel ca acolo să nu mai poată străbate nici un fel de vite.

2. Iarba din cimitire se va vinde la licitaţie, se v a cosi, usca şi transporta acasă de cumpărător. Nu-i este permis celui ce cumpără iarba din ci­mitir a o paşte cu vitele. Intrarea vitelor în ci­mitir se interzice odată pentru totdeauna.

Preotul conducător al oficiului parohial este răspunzător pentru executarea acestui ordin.

A r a d în 20 M a i 1941. f ANDREI Traian Cibian

Episcop. consilier ref. eparhial.

Nr. 2326/1941.

Comunicat i.

Se aduce la cunoştinţa tuturor preoţilor, că Onoratul Minis ter al Cultelor, Ie acordă un ajutor de naştere, la fiecare naştere de copi, egal cu salarul brut pe una lună. Pentru a primi acest ajutor, cei în drept v o r înainta Onoratului Mi­nister cerere t imbrată, la care v o r anexa:

a) Extrasul de naştere a copilului nou născut şi b) Declaraţie semnată de părinţii nou născu­

tului, certif icată de protopopul tractului, că soţia preotului nu ocupă nici o funcţiune publică sau particulară. Dacă soţia preotului ocupă vre-o func­ţiune publică sau particulară, poate cere ajutorul de naştere dela autoritatea unde funcţionează sau dela Ministerul Cultelor. In acest caz, în cererea către Ministerul Cultelor, se va preciza ce func­ţiune ocupă soţia preotului şi se va anexa o de­

claraţie certificată de autoritatea la care funcţio­nează mama pruncului, că nu a cerut şi nu a primit a est ajutor de naştere dela autoritatea unde func­ţionează. Declaraţia se va timbra cu 5 lei fiscal şi 2 aviaţie.

II. Ajutorul familiar după f iecare copil nou

născut se va cere dela Onoratul Minister prin cerere separată, la care se va anexa Extrasul de naştere al nou născutului. In această cerere se va preciza după al câtelea copil cere ajutorul familiar, avându-se în vedere numai copiii minori în viaţă, aflaţi sub îngrijirea părinţilor.

Cererile se v o r înainta pe cale ierarhică. A r a d , la 22 M a i 1941.

Consiliul eparhial

Asoc ia ţ ia Clerului „Andre i Şaguna" Secţ ia A r a d .

Comunicat Comisia pentru selecţionarea cărţi lor de pro­

curat pentru bib'iotecile parohiale, întrunită în şedinţă la 24 M a i 1941, propune pentru trimestrul de pr imăvară şi v a r ă , cumpărarea următoarelor cărţi , care se pot comanda la „Librăria Diecezană":

1. Dr.D.Stăniloae: „Ortodoxie şi românism", 140 lei.

1. Nichifor Crainic: „Nostalgia Paradisului", 120 lei.

3. Gh. I. Iacob: „Marx i sm şi Creştinism", 4. Teofan Herbei: „Cine es te î i sus Hristos"?

Trad. 40 lei. A r a d , la 24 M a i Î941.

Preot Viorel Mihuţiiî preşedintele Secţiei

Publicaţie de licitaţie Se aduce la cunoştinţă celor interesaţi că,

în ziua de 10 Iunie a. c. orele 4 p. m. se va ţine licitaţie publică, cu oferte închise, în localul fostei scoale confesionale din comuna Nădâlbeşti, pen­tru vânzarea celor 735 m. st. lemne de foc, ce rezultă din parchetul cedat, de primăria Nădăl-beşti, pentru terminarea bisericii din loc.

Preţul de strigare per m. st. va fi de lei 300. Condiţiuniîe speciale de licitaţie se pot vedea

la oficiul parohial ort . rom. Susani, p. u. Şebiş, jud. A r a d .

In cazul când licitaţia nu va da rezultatul aşteptat, se va ţine din nou licitaţie în ziua de 17 Iunie, în acelaş loc, la aceiaş oră şi în aceleaşi condiţiuni.

Concurenţii v o r depune o garantă provizorie de 20.000 lei în numerar.

Nădăîbeşti, 24 M a i 1941. loan Bădescu

cond. of. paroh.