anul LIX * nr. 10 (720) * octombrie 2008 DIANA ADAMEKrevisteaua.ro/old/core/numere/2008/Steaua 10_...

1

Livia ªtefan POEZII 28

Florina Man SCRIITURAÎN SERPENTINÃ 34

Paul Claudel POEMEÎN PROZÃTraduceri de Aurel Rãu 35

cron

ica lit

erar

ã Petru Poantã „ESEURI MONOGRAFICE“ 45

Doru Pop ROMANUL CARELITERATURIZEAZÃ REALITATEA 46

Ovidiu Pecican EMINESCU ªICONSERVATORISMUL 48

Vladimir Bulat BATISTA FRIDEI 56

Vasile Igna DE TE FABULA NARRATUR 57

Horia Porumb RAMA 61

Bogdan Odãgescu FLAUBERT PE SOMEª 51

Constantin Buiciuc DE LA PROZA POEMATICÃ LAPROZA FANTASTICÃ 51

Ioan Pop-Curºeu DESPRE TEATRULDADA. O PUBLICAÞIE 53

Victor Cubleºan DE LA BUCÃTÃRIE LABIBLIOTECÃ 49

anul LIX * nr. 10 (720) * octombrie 2008

Adrian Popescu „CONTRAATACUL NECESAR“ 33333

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Ioan Pop-CurºeuGEO BOGZA, REPORTER ÎNÞARA DE PIATRÃ 44444

Felix Nicolau SINGURÃTATEA CRITICULUI 8

Ruxandra CesereanuJURNAL CU ELADAMOARTÃ ªI VIE 16

Ana-Maria Tãut GERMANISTICA ªICOMPARATISTICA 22

Florin Mihãilescu CRITICA ªI FEÞELEPOEZIEI 11

Ioan MuºleaALEXANDR SOLJENIÞÎN–IN MEMORIAM 13

Andrei Simuþ DE LA PLANETAMEDIOCRILOR LA IEPURII NU MOR:PROZA „TINERILOR“ ªI COMUNISMUL 23

Florin Balotescu IZBIREA DE POEZIE 27

Ion Pop ANOTIMPUL DINCOLIVIA POETULUI 31

NIC

OLA

E B

ÃC

IUÞ

DIA

NA

AD

AM

EK

T. TihanDE VORBÃ CUPROF. UNIV. G. GRUIÞÃ 36

Eugenia SarvariO POVESTE DE IARNÃÎN PLINÃ VARÃ 58

Alexandru Jurcan DOUÃ PROZE 29

Cãlin Manilici DOISPREZECE POEÞI 44

Petre BãcioiuEUGÈNE IONESCO ªIUNIVERSUL TEATRAL PUR 54

Elene Maria ªorban FESTIVAL DE MUZICÃVECHE 60

2 ISSN 0039 - 0852

PROIECT REALIZAT CU SPRIJINUL PRIMÃRIEI ªI AL CONSILIULUI LOCAL CLUJRedacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu.

Secretar general de redacþie: Octavian Bour.Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu Teodor Tihan;

redactor asociat: Virgil MihaiuConsiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu,

Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica,Nicolae ªarambei, Ion Vlad

Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturiidin Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382

Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþi i lor pentru Strãinãtate, Piaþa PreseiLibere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149

Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã.Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A.

E-mail: [email protected]

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Aurel Gheorghiu Cogealac

NOTÃ REDACÞIONALÃ Redacþia îºi exprimã regretul pentru o afirmaþie eronatã din articolul “DespreA. E. Baconsky sau ce urmeazã dupã iarnã” (publicat în Nr. 8-9), legatã de plecarea lui A. E. B. de larevistã, ºi respectiv din funcþia de redactor-ºef. Evident, aceastã afirmaþie, necorespunzând realitãþii, ca ºialtele vreo douã, simplificator generalizatoare, despre un anumit “conformism”, unele modificate pe manuscrisdar neapãrând în textul publicat, datoritã unei neatenþii redacþionale din faza de corecturã, nu reprezintãpunctul de vedere al revistei despre om ºi poet, sau pot constitui subiectul unor abordãri în mai marecunoºtinþã de cauzã, cu nuanþãrile de rigoare ºi în raport cu datele epocii, vãzutã în complexitatea ei.

Virgil MihaiuBOSSA NOVA:TÂNÃRÃ LA 50 DE ANI 63

Constantin CiosuCARICATURI 62

3

Excelent organizat de revista „Astra“, prin DoruMunteanu ºi Nicolae Stoie, colocviul revistelorculturale de la Poiana Braºov, colocviu având capunct de pornire o cercetare sociologicã (despre„comportamente de consum cultural ale populaþieidin judeþul Braºov“) a pus iar problema condiþieidificile a revistelor noastre literare. Negreºit, ele suntadevãrate „instituþii de culturã“, cum spunea GabrielChifu, având un rol, care nu mai trebuie demon-strat, în buna funcþionare a civilizaþiei modernedintr-o þarã europeanã. De aceea, cred, trebuie con-siderate ca atare, gãsite, dincolo de sterile lamentaþiiºi retorici desuete, cãile prin care se pot nu doarapãra, ci redresa, „contaatacând“, cum formulainspirat Andrei Bodiu.

Sunt douã aspecte dezbãtute de participanþiila Colocviu, situaþia revistelor din punct de vedereal conþinutului lor ºi problema spinoasã a difuzãrii.Este de fapt o crizã a conþinutului revistelor saudoar a comercializãrii lui? Nu pot tranºa, de aceeanu le tratez separat, aici.

Revistele literare româneºti îºi pot regãsi, maiingenios gândite, mai dinamic prezentate, inclusivela posturile tv. locale ºi în presa localã, o mai mareaudienþã, poate chiar o nouã vârstã intelectualã, maimaturã, dar, în niciun caz, sã nu ne facem iluzii,mulþimea entuziastã a generaþiilor anterioare,difuzarea de dinainte, unanimitatea crea-tã în jurulunor autori care se opuneau regimului, autori carereuºeau sã epuizeze numerele unor publicaþiiliterare. Acum nu mai avem un „adversar comun“,cum formula cineva. Acum criteriile estetice diferite,ba chiar este negat acest criteriu, combinat cu, saueclipsat de unul etic-politic, au fragmentat, processpecific vremii noastre, al lumii postmoderne, aufragmentat ºi mai mult publicul, cititorii potenþiali.Existã apoi un fel de autism al revistelor, dar numaial lor? din pãcate, ele „lucreazã pe parcele mici,bine îngrãdite“, spunea Simona Vasilache prezentãla Colocviu din partea „României literare“. Saupublicã polemici care sunt „rãfuieli de grup“, saupromoveazã „cronicile interesate“. Aceste lucruriîndepãrteazã cititorii, câþi or mai fi rãmas. Nu-s preamulþi nici cititorii de reviste literare din SUA, neinformeazã Gabriel Stãnescu, care face revista„Origini“, nici de la noi… Dar dacã gãsim caleaadecvatã, prin cunoaºterea persoanei reale a unuiautor român, cea „de carne ºi sânge“, nu prinabstracþia didacticã a manualului, putem lãsa ourmã durabilã în memoria tinerilor, opineazã sibieniiDragoº Varga ºi poeta Liliana Ursu.

Modelele culturale antagonice, modernismversus neomodernism, simplific desigur, au creato anumitã derutã în rândul anumitor categorii (me-dii, dar mai ales aceºtia sunt cei care ne inte-reseazã) de cititori, tot mai atraºi de publicaþiile descandal, mondene, de voga unor teleaºti. Cu DanChiºu „prozator“ ºi o altã vedetã publicatã de oediturã cu management performant, avem ceeace au prezis unii filosofi, consumismul înlocuindcriteriul axiologic. Cum observa ºi OanaPughineanu, de la „Tribuna“.

Dacã lista revistelor literare în conºtiinþapublicului scade, cum remarca redactorul„Euphorionului“, Ion Radu Vãcãrescu, aceasta e ºidin cauza existenþei unui tipar comun al preseinoastre literare, a unui model consacrat, de deceniiaproximativ acelaºi, de a concepe publicaþii deacest fel. Ele au devenit „reviste de niºã“, observaNicolae Prelipceanu, prin caracterul lor „generalist”cu un termen împrumutat din medicinã, reviste carescriu despre fenomenul literar de la noi sau, mairar, din alte locuri, dar nu se opresc asupra altorsectoare la fel de importante ale vieþii sociale.Adãugând acestor idei distincþiile din editorialulsemnat de acelaºi Nicolae Prelipceanu în recentulnumãr 8-9, al „Vieþii româneºti“ , avem fiºa unui diag-nostic limpede, o revistã moare dacã nu-ºi des-chide continuu orizonul tematic, nu se înnoieºte,mereu. Cultura nu se reduce doar la literaturã, nereaminteºte editorialul, economia, ca ºtiinþã,filosofia, religia sunt cele care aduc aportul denoutate ºi de substanþã unei publicaþii moderne ºiviabile. Dar nu prea gãsim, în presa literarã de azio abundenþã de nume credibile, disponibile, caresã corespundã acestor deziderate de a ofericititorilor dezbateri memorabile, anchete literare,texte eclatante, care sã-i facã pe cititori dornici dea alerga, la apariþia fiecãrui numãr al unei reviste,sã o cumpere fericiþi. Desigur, excepþiile nu lipsesc,chiar numerele revistei menþionate mai sus, cânda publicat ineditele lui ªtefan Bãnulescu, sau paginidin jurnalul lui Mircea Ciobanu, a deschis o anchetãcu ecou, „Scriitorii ºi Biblia“, sau au avut interviuricu Petre Stoica ori ªerban Foarþã etc. Relansarearevistei „Luceafãrul“, prin criticul Dan Cristea, carecerea o „solidaritate colegialã revistelor“, e iar unfapt demn de amintit .

Nu se prea citeºte nici literatura scrisã deautorii noºtri autohtoni, constata un sondaj, doar15 la sutã din totalul achiziþiilor de carte, avertiza

EDITORIAL

„Contraatacul necesar“Adrian Popescu

(continuare în pag. 7)

4

Gândit ºi practicat de GeoBogza împotriva „esteticii turnuluide fildeº”, reportajul are înconcepþia scriitorului câteva mariavantaje faþã de orice altã formãliterarã: fereºte de un narcisismdãunãtor, contribuie activ la marileprefaceri istorice prin însãºiînregistrarea lor fidelã, situeazãreporterul „în miezul fierbinte alfaptelor” ºi „în permanent contactcu viaþa” (1934). Miza majorã areportajului este aceea de a seînscrie într-o actualitate arzã-toare, menitã sã constituie un soide punte între reporter ºi cititor, sãpermitã un dialog între cei doi ºisã incite la o acþiune comunãînspre mai bine (cu precãdere lanivel social ori politic). Circumscrisastfel, reportajul ar pãrea ilizibil ºiincomprehensibil în afara contex-tului care l-a produs. De multe oriaºa se ºi întâmplã. Paradoxal însã,recitind astãzi reportajele luiBogza, avem în permanenþã odublã impresie: pe de o parte,faptele, portretele ºi conflictelesociale ni se înfãþiºeazã uneori caextrem de actuale, iar pe de altãparte forþa ºi subtilitatea stiluluibogzian proiecteazã într-unprezent perpetuu tot ceea ce ar fitrebuit sã-ºi piardã importanþa subcolbul timpului.

Pentru a ilustra acest fenomendublu, dual, mã voi opri asupraunui singur exemplu, anumeasupra primei pãrþi, Þara Moþilor,Þarã de piatrã, din cartea pe careGeo Bogza o publicã în 1939 laFundaþia pentru Literaturã ºi Artã„Regele Carol II”, Þãri de piatrã,de foc ºi de pãmânt, ediþie dincare voi ºi cita în cele ceurmeazã, dat fiind cã ediþiilepublicate în perioada comunistãau fost uºor „cosmetizate”.Reporterul îºi grupeazã impresiiledin Þara Moþilor în douã secþiuni,prima generalã, „I. Urmaºii lui

Horia”, pp. 5-48, iar a douaconcentratã exclusiv pe soartaminerilor de la Roºia Montanã, „II.Munþii de aur”, pp. 49-112.

În a doua secþiune, „Munþii deaur”, pregãtitã îndelung de o seriede aluzii presãrate de-a lungulcelei dintâi, cititorul intrã într-unspaþiu ireal, unde reperele saleobiºnuite se pierd. Douã registreantitetice se intersecteazã înpermanenþã: lumea de pe munte,de la suprafaþa pãmântului, ºilumea de sub munte, lumeasubteranã a minelor de aur,reporterul fãcând legãturasimbolicã între cele douã. Faptuleste cu atât mai evident cu câtprima coborâre a lui Geo Bogzaîn lumea întunecatã de sub munteare loc la o datã crucialã a vieþiisale, în chiar ziua sa de naºtere:„Am coborât pentru prima oarãîntr-o minã de aur în ziua de 6februarie 1935, la ºase dimineaþa.”(p. 58). Putem citi aici un adevãratmezzo del cammin dantesc (deºiscriitorul a trãit 85 de ani), cu atâtmai mult cu cât rezonanþele„infernale” sunt numeroase înÞara Moþilor, Þarã de piatrã.

Cu notaþii lapidare – ºi aicicuvântul nu trebuie înþeles doarla figurat – reporterul ne facepãrtaºi la viaþa bãieºilor, cubucuriile dar mai ales cu tragediileei. Fiecare aspect semnalatdevine semnificativ pentrucreionarea cât mai exactã a uneimentalitãþi. De pildã, când dã oinformaþie aparent seacã desprenumãrul bisericilor din RoºiaMontanã (7) sau când observãfaptul cã la toate rãscrucile segãseºte câte o troiþã, Bogza punede fapt în evidenþã religiozitateaprofundã a comunitãþii de mineri,comparabilã numai cu reli-giozitatea comunitãþilor demarinari ºi pescari portughezi.Într-o viaþã plinã de riscuri,

nãdejdea nu poate fi decât laDumnezeu ºi de aceea fiecarecoborâre în minã începe cu orugãciune: „Rugãciunea e lungã,þine aproape cinci minute. Mineriiîºi pun mâinile lor aspre de muncãuna în alta, cu un gest de evlaviecopilãreascã. Pe urmã sepregãtesc sã intre în minã. Câteunul îºi potriveºte mai bine înbuzunar o sticlã de lapte.” (p. 61).Laptele ºi pâinea constituie hranaprincipalã a bãieºilor, de aceea,când suflul unei explozii dedinamitã se întâmplã sã spargãsticlele, e mare jale. Jos, înstrãfunduri, gesturile sãvârºitesunt simple, mãsurate: dupã ceau coborât, oamenii sapã cu daltaºi ciocanul o groapã lungã de ojumãtate de metru, însã îngustã,unde plaseazã apoi dinamita. Câtãvreme arde fitilul, fug sã seadãposteascã de explozie ºi, întimp ce fumul stârnit se risipeºte,îºi mãnâncã în tãcere pâinea ºilaptele. Dupã aceea, strângfiricele de aur pur sau bucãþi maride minereu cu care urcã încet lasuprafaþã prin culoare întorto-cheate. ªi aºa de mai multe oripe zi.

Aceºti urmaºi ai lui Sisif nu sepot stãpâni sã nu fure: „E otragedie în Munþii Apusenineputinþa organicã a oamenilor dea nu fura aur.” (p. 84). Aurul îiispiteºte cu lucirea lui diabolicã,de aceea îl iau adesea, îl ascundºi încearcã sã-l scoatã lasuprafaþã prin cele mai iscusiteºmecherii, în ciuda controalelordrastice. De când vãd o bucatãrãzleaþã de aur ºi pânã scapã decontrol, hoþii sunt în prada unorchinuri pe care Bogza le defineºtedrept dostoievskiene (p. 86). Pevremea stãpânirii austriece saumaghiare a fura pepite din minãera un act de eroism, denesupunere civicã faþã de

)) )))

Ioan Pop-Curºeu

Geo Bogza, reporter înTara de piatra,

5

autoritãþile strãine, în vreme ce în1935 acelaºi lucru nu mai e decâto simplã hoþie care intrã subincidenþa legii ºi se pedepseºte cuconcedierea.

Dacã sunt prinºi ºi daþi afarã,hoþii nu au decât douã soluþii: sãse sinucidã sau sã devinã un soide haiduci numiþi holongãri (sauholoangãri într-o pronunþare maiapropiatã de cea localã). Cei slabise sinucid punându-ºi dinamitãsub burtã. Aºa face Mihai Covaci,deºi are de întreþinut o soþie ºicâþiva copii: familia îl adunã „cumãtura de pe pereþi” laîntoarcerea de la bisericã. Ceiputernici se fac holongãri ºicoboarã noaptea în mine pe cãide ei ºtiute, luând numai aurul purºi lãsând minereul vulgar peseama celor care trudesc ziua.Ca sã nu fie prinºi de paznici, audouã strategii: fie le exploateazãsuperstiþia (de pildã credinþa înVâlva Bãii, cf. Maria Ioniþã, Carteavâlvelor, 1982) scoþând „dinberegatã cele mai stranii sunetede care sunt capabili”, adicã„mormãituri de urºi, þipete debufniþã, miorlãituri groaznice depisicã turbatã” (p. 104), fie aruncãpietre asupra urmãritorilor, ceeace face cã nu sunt prinºiniciodatã. Holongãrii îºi vândagoniseala contrabandiºtilor,organizaþi într-o reþea cu tentaculece merg de la Roºia Montanãînspre Turda ºi Alba-Iulia, ca maiapoi sã se îndrepte spre frontierã,preþul aurului la liberã concurenþãpe piaþa mondialã fiind mult maiatractiv decât acela oferit deBanca Naþionalã.

Imaginea vieþii de la RoºiaMontanã e zugrãvitã de Bogza cucontraste puternice: negrul dur alpãmântului se opune albuluizãpezii ºi pâlpâiri de culoare abiamai înveselesc aceastã gravurãîn acvaforte, extrem de familiarã.Astãzi, când încã toþi cei careiubesc Munþii Apuseni suntîngrijoraþi de soarta Roºiei Mon-tane, localitate unde se luptãaviditatea speculanþilor de laRoºia Montanã Gold Corporationcu diverse proiecte pentrudezvoltarea durabilã a zonei, adoua secþiune a textului bogzianrãspunde unei actualitãþistringente ºi unei urgenþe. Cei

care au puterea de a da verdicteîn cazul „investiþiei” canadiene dela Roºia Montanã ar trebui sãciteascã Þara Moþilor, Þarã depiatrã cel puþin o datã, pentru a selãmuri cã oamenii care vreau cutot dinadinsul sã scoatã firicele deaur din mãruntaiele pãmântuluiotrãvind totul în jur cu cianurã nuse preocupã în primul ºi în primulrând de bunãstarea roºienilor saude soarta mineritului românesc.Dacã ar fi numai atât, Þara Moþilor,Þarã de piatrã ar fi pur ºi simpluun text care ar mai rãmâne util ºiextrem de precis la ºaptezeci deani de la publicare! Dincolo deaceasta, la citirea textului bogzian,cititorul se simte cuprins de

sentimente puternice ºicontradictorii: reporterul îl face –ca un vrãjitor – sã parcurgã oclaviaturã afectivã complexã,care îl poartã de la urã ladragoste, de la disperare lasperanþã, de la compãtimire laindignare.

Voi încerca sã enumãr mai joscâteva mijloace de care seserveºte cu abilitate reporterul cuscopul de a convinge (chiarconstrânge) cititorul sã-iîmpãrtãºeascã ideile ºi sãciteascã reportajul altfel decât cape un text pur informativ. În primulrând, prin câte o frazã savantorchestratã, Bogza deschidevaste perspective istorice careservesc drept fundal – ºiexplicaþie – pentru viaþa moþilordin anul 1935 (ºi chiar din zilele

noastre). La un moment dat,autorul vorbeºte despre un pasajdin Herodot care evocã minele dinRoºia Montanã ºi faptul cã unelegalerii sunt atât de înguste încâtaurul îl pot scoate doar copii de13-14 ani: în 1935 lucrurile sepetrec la fel ca în Antichitate (pp.94-95). Altãdatã, în repetaterânduri, Bogza evocã exploatareaaurului de cãtre daci ºi apoi decãtre romani; în legãturã cuaceºtia din urmã, nu omite sãsemnaleze orice trecere printr-ogalerie rãmasã de pe vremearomanilor, „dreaptã, cu pereþiregulaþi ca a (sic!) unui coridor”,sau orice vestigiu al civilizaþieiromane (citat p. 65, vezi ºi pp. 66-67, 90 etc.).

În prima secþiune a textului,„Urmaºii lui Horia”, Bogza evocã,într-un elocvent paralelism întreoameni ºi aur, (re)populareaMunþilor Apuseni sub presiuneahoardelor barbare, de la goþi, huni,gepizi, avari, slavi, pânã lamaghiari: „Se vede înãuntrulminelor cum aurul n-a lãsat liberãcrãpãturã în care ar fi putut sã seascundã. Se vede afarã, întrecrestele înalte ale munþilor, cumoamenii la rândul lor au folositpentru a se adãposti cele maiînguste vãi, cele mai strâmte ºimai încurcate vãgãuni. Dupã cums-au furiºat ei cât mai adânc, câtmai între stânci, se poate bãnuicât de mare era pârjolul care îiîmpingea din urmã.” (p. 11). Dupãinstalarea maghiarilor în Europaºi dupã creºtinarea lor în ritulapusean, începe opera desupunere a moþilor, continuatã cuperseverenþã ºi de administraþiaaustriacã, însã nici o stãpânirevenitã din afarã nu poate sugrumacerbicia acestor oameni de piatrãale cãror rãscoale ºi revoluþiiBogza le face sã retrãiascã încâteva pagini de un romantismînflãcãrat (pp. 11-14, 36-40).

Istoria – subiectivã, pasionalã– se conjugã în permanenþã cumiticul ºi magicul, în grandioaseviziuni spaþio-temporale. Câteva„miteme” fundamentale (ca sãreiau un concept al lui GilbertDurand) subîntind Þara Moþilor,Þarã de piatrã ºi revin leitmotivicîn puncte strategice ale textului.Cele mai importante dintre miteme

6

sunt fãrã îndoialã muntele ºipiatra, din a cãror materialitate ºimãreþie tinde sã se hrãneascãscriitura bogzianã. Trãind sute deani între stânci, moþii au munteleîn sânge, în carne, în suflet, ºidacã merg la câmpie simt cã seusucã (pp. 14, 19-21). Muntele edestinul ºi tragedia, alinarea ºiapãrarea lor. Se luptã cu el pentrua-i smulge aurul, iar sforþarea lorde a-l face sã rodeascãacoperindu-l cu bãlegar capãtã„proporþii homerice” (pp. 44-46).Sãrãcia moþilor e o sãrãciedemnã, o sãrãcie pietroasã încare mizeria nu-ºi poatedesãvârºi lucrarea de noroi. Piatraformeazã caracterul moþului, ºi ceicare cresc la umbra crestelordevin fatalmente aspri, dârji,neînduplecaþi, rezistenþi ºi tenace.Este cazul lui Avram Iancu,nãscut la poalele unui munte plinde cosmicã vigoare: „Crestetãioase, stânci goale, încruntateºi rãzboinice; prãpãstii uscate, vãiadânci, zgrunþuroase, dureroasepe retinã ca o ranã de cuþit încarne. E un munte pe care cândîl priveºti, ceva te usturã în fundulfiinþei tale ca ºi cum þi-ar trece unfier roºu peste oase. Cresteleascuþite, prãpãstiile de granit îþiseacã mãruntaiele. Simþi cummuntele te lucreazã înãuntru, cumpãtrunde în tine pânã în mãduvaoaselor ºi te frãmântã, tescormone, te preface. Parcã asemãnat pe fundul fiinþei tale niºtegrãunþe ale încruntãrii, ale atitudiniimoþeºti în faþa vieþii.” (p. 37).

Muntelui ºi pietrei le urmeazãîn importanþã douã miteme con-jugate, labirintul ºi iadul, reluateadesea în a doua secþiune, „Munþiide aur”. Galeriile minelor seafundã brusc, se întretaie, sebifurcã, se pierd, ºerpuiesc,închipuind în acelaºi timp unlabirint ºi un infern, în profunzimilecãruia reporterul trãieºte „ohaoticã ºi stranie iniþiere” (p. 64).Din aceste „funduri de infern”bãieºii scot aur „stropind fiecaregram cu litre de sânge, cukilograme de sudoare” (p. 93),prin munci de-a dreptulherculeene. Cei care coboarã în„întunericul de iad” (p. 98) trebuiesã-ºi ia orfice precauþii:buzunarele sã le fie pline de

chibrituri în caz cã lampa cucarbid s-ar stinge din cauza unuicurent de aer sau a uneideflagraþii. Dacã vreunui miner ise stinge lampa, întoarcerea esteimposibilã ºi nenorocitul se vedesilit sã aºtepte în labirintul infer-nal pânã când vine cineva sã-lelibereze; „nu e nevoie de preamultã imaginaþie, de o minteexcesiv de superstiþioasã pentrua vedea în curând cum dinbeznele adânci se desprindbalauri, fel de fel de duhuri aleminei” (p. 98). Bogza culege ºitranscrie câteva poveºtitulburãtoare. Un bãieº aºteaptãdouã zile pe marginea uneiprãpãstii, aºezat pe un sac deminereu, cu spaima permanentãcã poate aluneca în orice clipã.Altul petrece zece zile în labirint,în ultimul cerc al infernuluidantesc, îi paralizeazã picioareleºi trebuie sã fie scos cu targa.Când vede lumina, începe sãplângã, iar – în apropierea casei– zãrind o pãdurice de brazirosteºte doar câteva cuvintepatetice: „O, brazii mei frumoºi,credeam cã n-o sã vã mai vãdniciodatã.” (p. 100).

Într-adevãr, bradul – cel de-altreilea mitem fundamental dinÞara de piatrã – este pentru moþiun fel de axis mundi ºi acest statutprivilegiat explicã exclamaþiaminerului. Copac veºnic verde,înalt ºi drept, cu vârf ascuþit, bradulface legãtura simbolicã dintrestâncã ºi cer. Cu lemnul sãu înacelaºi timp moale ºi rezistent,bradul este materia primã pentrudoniþi ºi ciubare pe care moþii levând prin þarã, sau pentru grinzileºi bârnele din care se construiesccasele. Dar bradul este ºi unarbore funerar, care se pune lacãpãtâiul morþilor tineri, nenuntiþi.Bogza subliniazã simplitatearitualului: se taie un brad foarteînalt din pãdure, se curãþã decrengi pânã aproape de vârf, seîmpodobesc crengile rãmase culânã coloratã (în special roºie) ºise înfige la cãpãtâiul tânãrului, înaºa fel încât mortul sã fie jelit devânt: „Fluiere imense sunt braziiînalþi din cimitirele din Þara Moþilor.În lemnul de brad e închisã toatãjalea omului. Destinul, în stâncaasprã, bãtutã de vânturi. Un om

ºi un brad, un om ºi o stâncã.Atât.” (p. 26).

Bradul ilustreazã foarte binecum firescul se împãrtãºeºte dincosmic, absorbind energiiînnoitoare. Acelaºi fenomenpoate fi observat ºi în cazulanimalelor domestice. Calul, depildã, pe lângã a servi latransportul diferitelor mãrfuri sauproduse pe drumuri inimaginabilde abrupte, este folosit de moþi înmomentele cruciale din ciclulexistenþei: la nuntã ºi laînmormântare. Mireasa merge labisericã pe cal, mortul e dus lagroapã tot aºa, calul fiind „un ani-mal sfânt, un animal providenþialîn aceste locuri” (p. 46). Înorizontul acesta impregnat desacralitate ºi de ritualitate,gesturile cele mai comune devinprototipuri gestuale, modele abso-lute de eleganþã. Femeia moaþãcare mãnâncã un mãr într-unvagon de clasa a treia dinmocãniþa, urmaºã a dacilor ºi aagatârºilor, are gesturi întru nimicdeosebite de acelea fãcute deprimele seminþii în Biblie „ori decâte ori luau contact cu elementelede viaþã ale naturii” (p. 18).

Dacã miticul este o forþãomniprezentã în Þara Moþilor,magicul þine mai degrabã de ozonã intermediarã: prezent îngândirea ºi practicile oamenilor deacolo, el se manifestã totuºi cuprecãdere la nivelul scriiturii,intensificând caracterul profetic ºivizionar al textului. Mai multeºtiinþe oculte conferã o aurã demister frazei bogziene. Soartamoþilor se descifreazã în fâºiile deaur din piatrã, printr-un fel dechiromanþie geologicã: „Între rocimasive, strâns încleºtate una dealta, fâºii abia perceptibile, de aur,te fac sã citeºti ca în palmãdestinul clocotit al oamenilor.” (p.8). ªi astrologia lui Bogza sealcãtuieºte în registrul simbolic alpietrei: în Þara Moþilor „viaþa stãsub zodia viforoasã a munþiloraspri, cu creste ascuþite în bãtaiavântului” (p. 23). Alchimia îºi faceºi ea apariþia în descriereapracticilor agricole ale moþilor, înlegãturã cu bãlegarul care trebuiedus pe ogoare pentru ca firelefirave de porumb sã poatã creºte.Bogza opereazã o foarte

7

interesantã deplasare simbolicã:fiind vorba de bãlegar, ne-amaºtepta sã dãm peste metaforelegate de putrefactio ºi de mate-ria prima. Or, Bogza neproiecteazã la capãtul procesuluialchimic, acolo unde ar trebui sãajungã oricine citeºte: „Dacã[bãlegarul] n-ar trebui transportatîn mari cantitãþi, sute, mii dekilograme, oamenii l-ar duce pelocul lor în palme, ca pe un elixir,ca pe o piatrã filosofalã.” (p. 44).

La nivel stilistic, douã mi se para fi procedeele prin care pe de oparte reportajul accede la mitic ºila magic, ºi pe de altã parte secufundã cu uºurinþã în hãurile fãrãfund ale istoriei: comparaþia ºiantiteza. Tot ce þine de stabilireaunor analogii îl seduce pe Bogzaºi, prins de vârtejul textului apropie– prin comparaþie – termeni dintrecei mai eterogeni, unul aparþinândregnului mineral, celãlalt regnuluianimal (trupul uman). Filoanele deaur din munte „se rãspândescpuzderie, ca sistemul nervos alunui corp omenesc” (p. 8),stâncile puºcate cu dinamitã sesfãrâmã „ca niºte capete fragilede oameni” (p. 78), „aurul

aºteaptã jos, lucru preþiosîmprãºtiat, ca niºte creieri de omîn urma unei catastrofe de caleferatã” (p. 79). Prin repetarearitmicã a unor comparaþii, folositeîn puncte nodale, cu micivariaþiuni, textul capãtã odimensiune halucina(n)tã. Astfel,minerii sunt comparaþi în cel puþincinci rânduri cu niºte cârtiþe înstrãdania lor de sfredelire a rocii,din ce în ce mai jos (pp. 53, 54,69: „ca niºte viermi ºi ca niºtecârtiþe”, 99: „ca niºte cârtiþeblestemate”, 109).

Cât priveºte antiteza, aceastaeste folositã mai mult sau maipuþin fericit, de la caz la caz.Când este vorba de o simplãcontrapondere substantivalã,adjectivalã sau verbalã, efectuleste în mod inevitabil frapant.Când, dimpotrivã, este vorba dearhitecturi antitetice maicomplexe, cum ar fi aceea dintreproprietarii de mine inumani,spilcuiþi ºi graºi pe de o parte(Gruber, a cãrui fiicã are treikilograme de aur zestre, d-lGrigore), ºi minerii slabi, sumbriºi demni pe de altã parte (MihaiCovaci), Bogza cade într-un

tendenþionism expresionist, deºicititorul – docil – l-ar urma ºi aici.O antitezã memorabilã e aceeadintre cei doi revoluþionari moþi,Horia ºi Iancu, amândoi hrãniþi lasânul de piatrã al muntelui.Deosebirea dintre ei este una desubstanþã: revoluþionaruluichristic de cincizeci de ani, carese rãscoalã cu gravitate ºiseriozitate nemaiputând rãbdaiobãgia umilitoare, i se opunetânãrul de douãzeci ºi patru deani, însoþit de o recuzitã deneconceput în cazul lui Horia:„figurã cu totul romanticã, frunteinspiratã, plete fluturate în vânt,plimbãri de-a lungul munþilor subrazele lunii” (pp. 36-40).

Aceste douã dimensiuni,romantismul vizionar ºi gravitatearealistã, se conciliazã de altfelalchimic în Þara Moþilor, Þarã depiatrã sub semnul unui anumeprofetism bogzian. Un profetismal textului mereu actual, prinmagic sau prin concret, prin mitsau prin istorie. Profetism al unuitext care ne învaþã sã pricepemcele viitoare cu cele trecute, celenescrise cu cele scrise, dupãdorinþa cronicarilor...

un editor, nu doar autor, Lucian Alexiu, iar prozatorulNicolae Breban considera „Diverta“- un concerncinic, care ne dã afarã din librãrii“, pretinzândexagerat 60 la sutã din valoarea unei cãrþi, unelelibrãrii, lanþuri de librãrii, de fapt, concerne, aduc lasapã de lemn micile edituri. Marile trusturi editorialerezistã. Soluþiile, contraofensiva propusã de AndreiBodiu, constã în propunerea unor proiecte,susþinute cu bani de la diferite organisme, un mana-geriat eficient, dinamic, în dialogul cu publicul,îndeosebi cel tânãr, sau foarte tânãr, clasele medii,liceenii. Nu este imposibilã, deci, câºtigarea saurecâºtigarea cititorului de presã literarã.

Gestionarea crizei difuzãrii presei literare, sau,mai precis, depãºirea ei, cer însã dinamism, spiritde organizare ºi o bunã colaborare cu factorii dedecizie locali. Avem exemplul de la revistabraºoveanã „Astra“, care se bucurã de sprijinulConsiliului judeþean, din care face parte ºi profesorulªtefan Aranyosi, vorbitor apreciat la Colocviul dePoiana Braºov, evident un iubitor ºi un cunoscãtoral scriitorilor. Aºa, se pot urni multe lucruri. Existã,aºadar, multe modalitãþi de difuzare imediatã arevistelor literare, a imaginii în fond a scriitorului de

azi, printre care festivalurile literare, elogiate deGeorge Vulturescu, organizatorul cunoscutelorîntâlniri literare de la Satu Mare, ale „Poesis“-ului.Apoi, de efect, s-a mai spus, este prezenþaconstantã, neformalã, a unor „scriitori vii“, nu doarla festivaluri, ci în ºcoli, la „lecþii deschise”, lalansãri de carte. Soluþia achiziþiilor fãcute debiblioteci, de inspectorate, direct, prin relaþiipersonale, de ºcoli, cu difuzarea revistelor prinintermediul profesorilor, vizitele redactorilor înoraºele mai mici, dar mai receptive, veziiniþitativele lui Ioan Pintea de la „Miºcarea literarã“,sau ale lui Ion Popescu Topolog, trebuie luateneapãrat în calcul. Presa localã e cea mai eficientã,pentru buna cunoaºtere a valorilor culturale, aoamenilor care fac revistele locului, crede CarmenMihalache de la „Ateneu“, care constatã cãrevistele literare au mai ales cititori „foarte maturi“cronologic, fapt nu tocmai vesel.

„Evenimentul vinde marfa“, a amintit un vechiproverb mediatic Doru Munteanu, ca pe un fel deconcluzie parþialã a acestei reuºite întâlniri.Evenimentul ca noutate de conþinut, ca fapt original,dar ºi priceperea de a-l prezenta onest, profesionist,avantajos.

(urmare din pag.3)

8

„le dãdea, vara, urzici fierte,ca sã-i fortifice, ele conþinândceea ce nu are îndeobºteniciun artist, fier” (ConstantinÞoiu, Însoþitorul)

Îmi plac reeditãrile pentru cãreacþia la respectiva carte aratãîn ce mãsurã s-a modificatperspectiva intelectualã. Reedi-tarea este o verificare – ia sãvedem, paginile astea mai trãiescsau aparþin exclusiv arhivei? Amîn vedere Singura criticã, colecþiade eseuri a lui Mircea Martin.Deºi titlul are o rezonanþã monist-totalitarã, eºafodajul de idei es-te unul de bun simþ. În sensul cãexpertului literar i se cere, fie cãse situeazã de partea im-presioniºtilor, fie de cea apozitiviºtilor, fie cã face criticã deîntâmpinare sau studiu mono-grafic, sã încerce sã fie cât maiobiectiv cu putinþã. Plutind întrevalorizare ºi orientare, critica secuvine sã nu alunece însprepoziþii extremiste: „absolutiza-rea sau negaþia pasionalã sunt,eventual, de înþeles numai atuncicând se confundã cu un act decreaþie”. Mircea Martin vede,totuºi, în critic un creator de ospecie aparte, mai raþional, cusistem – o structurã beetho-venianã, iar nu una mozartianã,sã zicem. Critica perceputã ca„un mod de a gândi despre un altmod de a gândi” primeºtedemnitãþi filosofice, olimpiene.ªoseaua demonstraþiei trece prinburgul lui Maiorescu, care ºi elsocotea artistul un dezlãnþuit.Dacã scriitorul pur sânge estetubul prin care se scurge mesajulzeului, cum vedea lucrurileSocrate-Platon în dialogul Ion,criticul, zice Mircea Martin, nu sehazardeazã în puseu ºi vasalitãþi,ca sã nu-ºi piardã credibilitatea.Sã mai nutrim entuziasmecelulozice lovinesciene: „cuajutorul unei foi de hârtie putemcuceri tot universul”? Pânã la

urmã, amfitrionul de la Sburãtorulrãmâne exemplar prin capacita-tea lui de a-ºi revizui anumiteaprecieri, ceea ce dovedeºteflexibilitate mentalã ºi forþaevadãrii perpetue din zodiaautosuficienþei. Homo sum et...Câþi respectabili merceo-logiliterari mai au puterea de a admitecã au greºit, cã nu suntîntruparea vreunui deus in terra?

Criticul fãrã Eva

De la Singura criticã o sã mãîntorc spre criticul singur. Dacãar exista un Dumnezeu al criticii,am senzaþia cã ar fi zis în illo tem-pore: ºi a vãzut Dumnezeu câtde singur era criticul ºi a zis cã ebine aºa! (Eva fiind scriitorul.)

Citesc opurile ºi articolelecriticilor care arbitreazã în ringulliteraturii contemporane ºi cevãd? Cel mai adesea rânduriencomiastice. Dacã te-ai luadupã ele, ai zice cã litereleromâneºti sunt copleºite decapodopere, încât nici nu maiare rost sã fie puse în balanþãcu ce se scrie pe alte meleaguri,ca sã nu stârneascã invidii ºicomplexe de inferioritate. Cândnu sunt encomioane, apardesfiinþãrile nemotivate, execuþiicu un zâmbet ºugubãþ în colþulbuzelor. Prea puþinã analizãliterarã, însã. Cartea asta egenialã, astalaltã e mizerabilã.Critica româneascã face un jocde-a alba neagra, dovedindu-seextremistã, superficialã ºisãracã în nuanþe. Jocurile se facîn funcþie de prieteºuguri/inimiciþii. Laudele sunt însoþite decalificative de genul: cutareautor e un Joyce, altul unFaulkner al zilelor noastre. Îmivine imediat în minte cã ºianalistul respectiv e un Decebalcontemporan cu noi, simpliicetãþeni. Concluziile sunt traseînainte de enunþarea premiselor.În niciun caz nu se mai vizeazã

conceptul de serendipity („faptulde a cãuta ceva ºi de a gãsi cutotul altceva”), cum îl defineaJean Baudrillard. Cercetarea nuare deloc porniri euristice, nu maicautã nimic pentru cã deja agãsit.

Ierarhii, topuri, clasamente

Fie cã semnalizeazã, inter-preteazã sau valorizeazã, actulcritic este generator de ierarhii.Revista Cuvântul, de exemplu,este plinã de clasamente. Ca ºicum jurizarea esteticã ar fi la felde univocã precum boxul! Dincolode nemiloasele desfiinþãri bazatepe atacarea unei scrieri artisticecu argumente antropologice,istorice, sociologice º.a.m.d, non-literare, deci, revistele culturalesunt populate cu o puzderie decronici amabile. Critica amabilã –cea care se ascunde dupãformulãri vagi sau pretenþioase,ininteligibile. De fapt nu criticã, cirecenzie ºi de fapt nu recenzie ciun fel de hi 5! de cuba! ori o bãtaieamicalã pe umãrul autorului.

Un filosof de la Princeton,Kwame Anthony Appiah, credecã „în viaþã, provocarea nu estesã înþelegi cum ar fi mai bine sã-þi joci rolul, ci sã-þi dai seama cerol joci”. Cine îºi asumã condiþiade critic n-are încotro, trebuie sãpriveascã problema din unghiuridiferite ºi sã se fereascã deomagii sau canonade. Odatãtrebuie înþeles demersul auc-torial, dupã care intervineumanizarea, „servirea” opereipublicului degustãtor. Nu cred cãinterpretul, traducãtorul estetic,se cuvine sã se raporteze lapublicul profesionist, alcãtuit totdin scriitori, fie ei confirmaþi sauveleitari.

„Parlando rectalis”

ªi totuºi, criticul e ºi el om,n-avem ce-i face! Fiind parte

Singuratatea criticului

)) )))

Felix Nicolau

9

jucãtoare, nu poate fi neutru.Gheorghe Grigurcu a dezbãtutasupra imposibilei neutralitãþi.Bine, el avea în vedere implicaþiileetice, colaterale, dar necesare capandant aspectului estetic. Însensul acesta considera cã„Eugen Simion e, pânã una alta,un E. Lovinescu cu capul în jos”.Nu ºtiu ce vrea sã spunã acel„pânã una alta”. Acuma, dacãîntoarcem Divina Comedie cufundul în sus, e adevãrat cã Lu-cifer din ilustraþiile lui W. Blake vapãrea cã se aflã în poziþienormalã, nu cu cracii în sus! Edoar o iluzie, însã, pentru cã dacãvrei sã citeºti o carte de-a-ndoaselea, trebuie sã te rãstorniºi tu, deci susul devine iar sus ºijosul jos, oricât s-ar cãzni SextusEmpiricus sã demonstreze cãnu-i aºa. Pe mine, însã, mãpreocupã subiectivitatea „ere-ditarã”. Criticul, fiind ºi el un bi-ped cu unghii ºi fãrã pene, areduºmani ºi amici. Pe unii va tindesã-i nimiceascã, pe ceilalþi sã-ipreamãreascã. Dacã dã cursacestei porniri fireºti, poate finumit cel mult scriitor în devenire,dar nu raisonneur. M. H.Simionescu semnala cã trãim în„societatea celor care sefolosesc de circumstanþe”; iarscriitorii sunt atât pãrinþii, cât ºicopiii ei: „cu apucãturile acesteibranºe îþi poþi ucide ºi mama”.Vorbind „în seriosul glumei”,ingeniosul bine temperatconsidera lipsa de moralitate oboalã contagioasã: „era suficientsã fii de faþã din toatã inima”. ªiun psiholog ca Stanley Milgramîi dã dreptate. El e sigur cã poþidetermina un om obiºnuit sãfacã lucruri teribile, inclusiv sãtortureze ºi ucidã, doar confi-gurând contextul într-un anumefel. Bineînþeles, criticul nu e unom obiºnuit, cãci critica, neînvaþã Mircea Martin, nu econºtiinþa literaturii, ci seraporteazã la ea însãºi.

Piruetã: criticul, fiind ºi el otrestie gânditoare, rege ºi viermeal universului, e în mare pericolsã se molipseascã de omenitate.Neagoe Basarab povãþuieºte peoricare Teodosie, din Renaºterepânã în postmodernism: „nupohti sã auzi pãcatele nici unui

om, ca sã nu sã lipeascã vreunulde inima ta”. De aceea e bine sãspovedeascã criticul cartea, iarnu pe autorul ei. Sã stea deopartede breaslã, sã-ºi închidãtelefonul de serviciu, sã iasã înparc, sã ºadã pe banca din faþablocului cu vecinii ºi, din când încând, sã mai ºi citeascã. Asta nuînseamnã cã eliminãm cu totulcritica geneticã, cã întoarcemspatele autorului de-abia întors înliteraturã. Dan C. Mihãilescu efoarte curios de personalitateascriitorului care se aflã în spateleunei cãrþi. ªi bine face! Dar nuapropriazã autorul prin apropierespaþialã ori telefonicã. În general,se vorbeºte prea mult despreautori ºi prea puþin despre cãrþi.De aici ºi snobismele derivate:un autor care conteazã, o editurãcare conteazã! Eu am gãsitscrieri terne promovate feroce demari edituri ºi altele, nemaipo-menit de interesante, publicate laedituri cu buget minor. Un caz arfi cel al romanului Abisex al luiSorin Delaskela, scos la Brumar.Din lipsã de marketing, cartea seva pierde rapid în anonimat.Carevasãzicã nu ajunge sãscriem despre cãrþi, mai trebuiesã ºi scotocim dupã ele, altminteriunii cântã, alþii aplaudã ºi foartepuþini ascultã cu interes.

Cum sã devinã moaºaursitoare

Îmi stã pe scoarþa cerebralã ozicere a lui Bogdan Creþu:„Criticul literar nu e mereu o bunãursitoare, el poate fi cel mult omoaºã necesarã”. Pãi, ca sã fieºi o „bunã ursitoare” ar trebui sãºtie gusturile celor care citescfãrã sã scrie. Sã cunoascãîndeaproape publicul (n-am scrispopulaþia!). Nici scriitorul, nicicriticul nu-ºi pot permite sã fieºoareci de bibliotecã. Musai sãscrii ºi sã citeºti din mers,interacþionând cu cât mai multefeluri de oameni. Lãuzind înturnuri de fildeº ºi descântândextractul de malþ cu breasla îlface pe scriitor sã cadã înmanierism ºi pe critic sã-i laudeprodusele artificioase. Aºa seexplicã retragerea literaturii dinviaþa publicã ºi cantonarea ei

într-o condiþie elitistã. Literaturaca filosofie, ca tratat de esteticã!Aberant! ªi asta într-o culturãacuzatã mereu cã a devenit prealiteraturizatã! Literatura e desti-natã publicului, pe cât posibil larg,iar nu cenaclurilor ºi site-urilor deprofil. Aºa cum criticii pot impunefalse ierarhii, aºa publicitateaeste capabilã sã transformeabsurdul în firesc. Una dintreanomaliile „fine” ale capitalismuluisãlbatic postrevoluþionar român afost succesul de piaþã al luiPatapievici ºi Cãrtãrescu. Înepoca acumulãrii de capital ºi amediatizãrii explozive a ma-nelelor, la noi se vindeau capâinea caldã Zbor în bãtaiasãgeþii ºi Orbitor. Nu ºtiu câþioameni de litere au reuºit sã ducãpânã la capãt cele douã „best-sellers”, darmite funcþionarul dela companiile multinaþionale,obligat sã treiere hârtii 10 ore/zi.

Odã la salamalek

Tot Mircea Martin consideracã „despre criticã se poate spunecã esenþialã îi este nesin-gurãtatea”. Bãnuiesc cã avea învedere expunerea la cât maimulte cãrþi ºi la miºcareageneralã a ideilor. Cu totul alta mise pare a fi situaþia criticului.Pentru a nu aprecia princontaminare (meteahnã dez-bãtutã în tratatele de pedagogie),e bine ca el sã stea deoparte,deasupra sau dedesubtul lumiiliterare. Normal cã e o utopiesfãtuirea mea. Sã se þinãdeoparte ºi sã-ºi lustruiascãarmele. Asta pentru cã eu vãd încritic un deputat ales de public înuniunea scriitorilor. El tãlmãceºteopera, dar îl ºi avertizeazã pescriitor cu privire la orizontul deaºteptare al cititorului. Ceea cenu echivaleazã cu o pledoarie înfavoarea literaturii comerciale, cidoar, sã zicem, cu una contraintelectualismului excesiv, amanierismului ºi chiar împotrivaartei pentru artã. Adesea, cândscriu despre o carte încãrcatã desimboluri ºi de experimentenarative, mã extaziez ori mãamuz la modul elevat. Asta pe deo parte. Pe de alta, aducându-miaminte de responsabilitatea faþã

10

de publicul trãitor în afarafilologicalelor, nu pot sã nu ridicjalba-n proþap. Ca prozator,lucrurile sunt mult mai clare –întotdeauna mã preocupãexprimarea subtilitãþilor într-unlimbaj cât mai clar. Simplitatea nucoincide cu simplismul, lucruvalabil ºi pentru poezie. În epocaavioanelor ºi a ambuteiajelor nuse mai poate scrie ca pe vremealocomotivei cu abur. Sunt dezolatpentru urmaºii lui Joyce ºiFaulkner.

Cât despre nobleþea breslei,îmi vine în minte volumul-anchetãalcãtuit de Marin Mincu: De cescriu poeþii poezie? Sigur cã, înconformitate cu titlul, mai toþi audeclarat: pentru cã altfel nu sepoate. Adicã dacã omul e dejapoet, cum sã nu-ºi facã meseria?Muza tot vine ºi-l terorizeazã cape romanticul Musset. Con-cluzia? Una subtilã rãu: „acestaeste un secret pe care nici ei nu-l ºtiu”. Numai cã noi am aflat cãdiavolul e capabil sã seînfãþoºeze în chip de îngerluminos. Dacã muza ºi efectulgenerat de ea, inspiraþia, sunt,

Doamne pãzeºte, vreo poftire lasinecuri culturale, la salamalekuriºi prosternãri în faþa genialitãþiipoetului? Cãci numai recu-noaºterea cu surle ºi trâmbiþe atalentului îi dã dreptul posesoruluisãu sã-ºi ia în primire infatuarea,nu? Dar scriitorul e o biatã victimã(„ochi alunecoºi, inimã zbur-dalnicã”) a muzei lui ºi, când estesedus, ce nu face omul? Dã depãmânt chiar cu propria-idemnitate. Criticul, însã, adoratoral lui Apollo aºa cum îl ºtim, îºipãstreazã capul pe umeri ºi nuintrã în hora rubedeniilor literare.El ºade singur cuc ºi, legat laochi, cu o mânã agitã sabia-condei, cu alta cumpãneºtebalanþa argumentelor, iar cu ceade-a treia îºi plãteºte berea pecare se dã de ceasul morþii sãi-o achite autorul.

Listã cu ce mã enerveazã lavecinul meu de deasupra,critic literar:

1. Cronicile isteric lauda-tive. 2. Cronicile isteric deni-gratoare. 3. Critica amabilã, fã-

rã semnalizarea plusurilor ºi aminusurilor, înþesatã de jargonfilologic. 4. Impunerea de falseierarhii, având la bazã pro-movarea mediaticã. 5. Tonulsuperior cu care i se adreseazãposibilului cititor. 6. Înlãnþuireade epitete incandescent-paradisiace ori, invers, infer-nale. 7. Selecþia cãrþilor lamodul snob: editurã, cine facerecomandarea pe coperta apatra etc. 8. Fidelitatea faþã deo anumitã grupare sau faþã deanumiþi autori. 9. Lipsa de umorºi inflaþia de sarcasm. 10.Bravada intelectualã: preþio-zitatea ºi dogmatismul. 11.Baricadarea în turnul de fildeº.

Bineînþeles, acestea sunt doarcusururile vecinului meu care, pedeasupra, urcã mereu cu liftul,deºi locuieºte la etajul 1. Tagmacriticilor, aºa cum ºtim cu toþii,este absolut diferitã: urcã pescãri chiar ºi când scriitorul îi þinedeschisã uºa de la cabina liftului,unde aºteaptã o canapea dinpiele ºi o frapierã cu ºampanie.

Aurel Gheorghiu Cogealac

11

Dupã nu mai puþin decît patruantologii, care acoperã evoluþiapoeziei noastre moderne de laMacedonski pînã în prezent,începînd cu aceea din 1993,consacratã avangardei, ºi sfîrºindcu Generaþia 2000 din 2004, MarinMincu ajunge acum, prin recentaPanoramã criticã a poezieiromâneºti din secolul al XX-lea(Editura Pontica, 2007, 1181 pag.),la cea mai ambiþioasã ºi maitemerarã sintezã a preocupãrilor luipredilecte de exeget ºi de istoricliterar. Interesul cu totul special ºideopotrivã de rar al întreprinderiisale vine din împrejurarea cã, pelîngã textele antologate ale celor 94de autori selectaþi, ea cuprinde ºi oamplã introducere de aproape 70de pagini, precum ºi alte încã 98asemenea preambuluri mai mici îndeschiderea unor capitole maiimportante, ca ºi în prezentareafiecãrui poet în parte. Acest versantcritic, istoric ºi analitic însumeazãel singur peste 300 de pagini. Amdat aceste coordonate ale lucrãriispre a ilustra faptul cã ne aflãm înfaþa unei realizãri cu adevãratmonumentale, deocamdatã numaiprin proporþiile sale.

Dar ea îºi poate revendica ºi omonumentalitate de fond, întrucîtoferã o imagine a poeziei noastremoderne nu doar cuprinzãtoare întimp, ci ºi substanþialã tematic ºi,mai cu seamã, dintr-un punct devedere extrem de pretenþios, acelaal problematizãrii materiei ºi aldecantãrii esenþelor sale. Cu altecuvinte, Marin Mincu nu semulþumeºte cu simplul excursdescriptiv ºi cronologic, sãpînddimpotrivã în straturile deprofunzime ºi scoþînd la luminãreliefuri nebãnuite ale miºcãriipoetice ºi, mai ales, ale structurilorei interioare, care i-au modelatdestinul pe parcursul întreguluisecol trecut.

Însã o primã atenþie în faþa

oricãrei antologii se îndreaptãfireºte cãtre selecþia numelorpentru care a optat autorul ei. Seºtie desigur cã o atare selecþie sepoate face dupã criterii foartediferite, cele mai banale fiindîntotdeauna cele tematice, cazul luiMarin Mincu, ghidul pare sã fi fostceea ce el numeºte avansareapoeticitãþii. A reþinut aºadar peaceia dintre sutele de poeþi de ierisau de azi, care pot ilustra maiconvingãtor sensul ºi formeledevenirii lor creatoare, dinperspectiva ansamblului ºi nu adiferenþelor individuale. Faþã deunul tematic, acest criteriu areoricum avantajul ºi meritul cã nemenþine în planul estetic. ªi el însã,ca oricare altul, este dator sã sesubordoneze exigenþei funda-mentale, care în cîmpul literar ºiartistic în genere rãmîne în-totdeauna exigenþa axiologicã, ocondiþie irevocabilã, ineluctabilã,ireductibilã ºi insurmontabilã. MarinMincu, pe deplin conºtient înaceastã privinþã, mãrturiseºtelimpede cã ºi în cazul sãu, nuinovaþia, ci talentul autorilor a decisselecþia Panoramei (p.496). Cînde vorba de valoare, apar însã,îndeobºte, incertitudini ºi rela-tivisme de tot felul, invocîndu-senoþunea inefabilã ºi inexorabilã agustului individual. Or, în realitate,existã ºi un gust mai cuprinzãtor,pe care trebuie sã-l calificãm dreptunul socio-cultural ºi care rezultãdintr-o convergenþã în timp ºispaþiu a celor individuale. Aceastãevoluþie consacrã în definitiv pecreatorii de artã, iar încercarea dea modifica scara lor de valoriîntîmpinã mai totdeauna dificul-tãþi de netrecut. Existã desigur ºiglorii false, popularitãþi dobînditepe cãi dubioase, dar temporar efi-ciente, prin mediatizare ºi into-xicare propagandisticã. Ase-menea situaþii sînt din pãcate destulde numeroase, dar fenomenele pe

care le genereazã se dovedescpînã la urmã, din fericire, extremde perisabile. În absenþa duratei ºia acceptãrii publice, criticul eobligat sã mizeze într-adevãr pegustul propriu, dar ºi pe un sistemde principii, prin care sã-ºiargumenteze judecãþile ºi sã-ºiconvingã cititorii

În Panorama lui Marin Mincusînt ºi unele omisiuni insuficientmotivate prin viziunea care-i stã labazã, dat fiind cã ne gãsimconstrînºi de cîteva situaþii ºi valoriomologate din punct vedere socio-cultural. Oricîte obiecþii li s-ar puteaaduce, autori ca Ana Blandiana, IlieConstantin, Mircea Dinescu,Gabriela Melinescu sau, dingeneraþ i i le anter ioare, D.Stelaru, Jebeleanu, Miron RaduParaschivescu, Nina Cassian oriAurel Rãu ºi-au demonstrat încã demultã vreme o validitate ºi ovitalitate artisticã, pe care ni se pareinutil ºi oricum dificil a le maicontesta, cu atît mai mult cu cîtcontribuþia lor la dinamica poe-ticitãþii se preteazã la fel de bine caºi a celorlalþi grilei de analizã pecare o utilizeazã Marin Mincu.

În orice caz, nu în aceastãdirecþie ne intereseazã sã insistãm,pentru cã atractivitatea cea marea Panoramei de care discutãmizvorãºte în primul rînd dincomentariile critice ale autorului eiºi, mai presus de toate, din modelulexegetic care ni se propune, prilejde controverse ºi delimitãripolemice. Produce oarecare iritareºi mai cu seamã neînþelegereaplombul teoretic cu care MarinMincu abordeazã delicateleprobleme ale poeziei, oferindu-neintegrãri categoriale ºi clasificãritipologice, menite sã punã ordineºi coerenþã într-un domeniu, pecare alþii l-ar prefera probabilstatornicit într-o devãlmãºienãscãtoare de iremediabiledisponibilitãþi ºi fantezii her-

Critica si fetelepoeziei

, ,

Florin Mihãilescu

12

meneutice, ca ºi cum în acestea arconsta creaþia ºi libertatea criticuluiºi nicidecum în forþa lui de a elucidaobiectul ºi de a-ºi motiva,obligatoriu ºi convingãtor, opiniile ºiaprecierile estetice. Atitudineadeclarat ostilã a lui Marin Mincu faþãde impresionismul specios ºi acefalse înscrie însã într-un context maigeneral al criticii contemporaneeuropene ºi nord americane, carea depãºit demult faza ingenuitãþiiºi gratuitãþii eseistice, pentru a-ºiorienta eforturile în direcþiadescoperirii progresive a mereu ºimereu noi metode ºi concepteoperaþionale, destinate sã obiec-tiveze din ce în ce mai multexamenul exegetic, relativizînd oricel puþin limitînd, în contrapartidã,toate iluziile, derapajele ºi abuzurilesubiectivitãþii dezlãnþuite ºi aleempirismului satisfãcut de sine,forme deopotrivã ale unei mega-lomanii organice.

Din contactul cu semiotica ita-lianã ºi cu structuralismul francez,Marin Mincu ºi-a scos propriileconcluzii ºi ºi-a forjat un sistemteoretic, pe care l-a aplicat poezieiromâneºti de la Ion Barbu ºi pînãla ultimii veniþi, douãmiiºtii nouluimileniu. Noþiunile de bazã cu carelucreazã criticul nostru ºi care-iconfigureazã gîndirea de omanierã originalã inconfundabilãsînt textul, practica semnificantã,scriitura, eul sau subiectul poetic,poeticitatea ºi autenticitatea, adicãtot atîtea cîte le regãsim cu ogrãitoare frecvenþã, ºi în limbajulcritic contemporan al exegeþiloroccidentali. Diferenþa consistãbineînþeles în modalitatea cu carecriticul român le introduce întabloul sãu analitic, interpretativ ºievaluativ.

Din multitudinea de aspectecare s-ar cuveni luate în discuþie,sã ne oprim numai la cîteva maigenerale, pentru cã a intra înamãnunte ar fi cu totul imposibil,datã fiind bogãþia de observaþii ºide nuanþe a acestei Panorame. Maipresus de orice, ea probeazã unlucru deseori neglijat, ori nici mãcarremarcat: înainte de a fi o esenþã,poezia este un fenomen. Prins încontextul unor perspective dintrecele mai diverse, fenomenul poeticîºi reveleazã o mobilitate funciarãºi indepasabilã. De aici ºi nevoiade a-i surprinde ipostazele. Dincolo

de sinteza ºi paradigma activã aeminescianismului, Marin Mincudistinge patru modele poeticedominante: tradiþionalist, moder-nist, avangardist ºi experimentalist,iar – sub raportul evoluþiei poeticitãþiimoderne – cinci repere, la rîndullor paradigmatice: Arghezi, Blaga,Barbu, Bacovia ºi Nichita Stãnescu,dupã cum, pentru perioadapostbelicã, numele referenþiale i separ a fi: acelaºi Nichita Stãnescu,apoi Ion Gheorghe, Marin Sorescu,Leonid Dimov ºi Mircea Ivãnescu,un “lung prilej de vorbe ºi deipoteze”, vorba poetului, cãci aiciriscãm a aluneca pe o pantã pe cîtde ademenitoare, pe atît decapricioasã. Cînd parcurgem însãantologia, ne întîlnim cu încã ºi maimulte ºi mai detaliate compar-timentãri: simboliºtii, tradiþionaliº-tii, moderniºtii, avangardiºtii,antimetafizicii-apocalipticii, boemii,baladiºtii-mitizanþii, poeþii pro-zaicului ºi ai cotidianului,neomoderniºtii-neoexpresioniºtii-experimentaliºtii, manieriºtii-textualizanþii, textualiºtii-postmo-dernii ºi, în fine, autenticiºtii-schizoizii, ceea ce fireºte rafineazã,dar ºi fãrîmiþeazã viziunea deansamblu, care privilegiazã celepatru tipuri fundamentale mai susmenþionate.

O dezbatere aparte ar necesitaºi problema tradiþionalismului,echivalat la un moment dat deCãlinescu, în binecunoscutul sãuspirit paradoxal, cu o formã demodernism al perioadei interbelice.Însã paradoxele n-ar trebui desigurinterpretate la propriu. În realitate,tradiþionalismul a fost o doctrinãideologicã ºi nu o tehnicã poeticãºi, cu atît mai puþin, o concepþieesteticã, în pofida tentativei luiCrainic de a o elabora ca atare.Existã evident, orice s-ar spune, opoezie tradiþionalã, adicã una carenu inoveazã tehnica artisticã ºi cutoate acestea poate permiteecloziunea unor mari poeþi, graþiedoar originalitãþii spontane care þinede personalitatea acestora (cazulGoga). În rest, tradiþionalismul nuînseamnã nimic mai mult decîtprioritatea unor teme ºi motive detip autohtonist ºi promovarea uneipsihologii ostentativ vernaculare.Altminteri, aºa-ziºii poeþi tradi-þionaliºti ca Blaga, Pillat, Voiculescusau Maniu sînt eminamente poeþi

moderni, marcaþi ºi modelaþi detoate experienþele artei din primeletrei decenii ale secolului XX, ºi aveaperfectã dreptate Lovinescu sã ob-serve cu umor ºi satisfacþie cãtriumful modernitãþii se vãdeºte închip decisiv ºi prin faptul cã ea aintrat ca un adevãrat cal troian pînãºi în citadela constituitã atradiþionalismului doctrinar, adicã înpaginile, din fericire necenzurate, alealtfel exclusivistei reviste care a fostGîndirea, cel puþin în planul ideilorpe care le-a propagat ºi le-a exaltatcu fervoare eseisticã ºi fermitatepolemicã. Atîta cîtã s-a publicat lanoi, de la Sãmãnãtorul pînã la Cugetclar a lui Iorga, poezie tradiþionalã,în schimb, am avut îndeobºte subpene mai puþin pretenþioase decît alui Crainic. În ultimã instanþã, s-arputea conchide cã poezia tradi-þionalã nu renteazã, ca sã preluãmpe dos o formulã a lui Ibrãileanu,decît fireºte cu rarisima excepþie apersonalitãþii. Superioritatea poezieimoderne rezultã din asociereatalentului cu o esteticã inovatoare ºitocmai aºa se ºi face cã valoareadevine dependentã de modernitate.

Ar mai trebui sã ne oprim lasemnificaþiile textualismului undeMarin Mincu aduce clarificãriindispensabile, apoi la situaþiapostmodernismului, pe care criticulîl vede mai bine fixat în formulaexperimentalismului, dar spaþiulnu ne mai îngãduie, iar pe de altãparte sînt aici chestiuni desprecare am mai vorbit ºi cu alteprilejuri. Vom spune de aceeanumai cã Panorama coleguluinostru se înfãþiºeazã ca oadevãratã minã, cu zãcãminte greude epuizat, de probleme ºi deinterogaþii, cele mai numeroasedintre ele, incontestabil, esenþialeºi fecunde. Împrejurarea atestã,dupã convingerea noastrã,ascendentul categoric al conºtiinþeiteoretice în exerciþiul actului criticcomplet. Adevãrata criticã, scrieundeva Marin Mincu, trebuie “sãincite la gîndire” (p. 51). Iar dacãlucrurile stau aºa, cum ºi nouã nise pare, ba chiar sîntem convinºicã stau, atunci cu siguranþã cã ºiPanorama lui este adevãratãcriticã, oricît ar mai cîrti rãuvoitorii,este adicã o criticã stimulatoare ºifoarte productivã, deschizãtoare deorizonturi noi, de mare anvergurãºi de realã demnitate intelectualã.

13

Prin 1963 sau poate în ’65, pecând nu apucaserãm sã nedezmeticim din infernul puºcãriilor ºidin coºmarul stalinismului, înRomânia comunistã puteai citi vreozece periodice sovietice, printre careºi anostele Les Nouvelles deMoscou, care începuserã sãpublice, în foileton, proza cel puþinbizarã a unui necunoscut ce aveasã devinã în scurtã vreme faimos.Povestirea se numea Une journéed’Ivan Denissovitch, iar autorul eranimeni altul decât AlexandrSoljénitsyne, viitorul laureat alPremiului Nobel. Pânã dupã 1989,din scrierile rusului n’a mai apãrut la

noi decât Necunoscutul din garaKrechetovka, strecuratã prin cineºtie ce tertipuri în paginile revisteiSecolul 20. ªocul extraordinar îlconstituise însã apariþia acestei Ziledin viaþa lui Ivan Denisovici – în chiarRusia Sovieticã, în însãºi patriasocialismului – unde, pânã atunci,nimeni nu îndrãznise sã scoatã ovorbã despre lagãrele sistemuluiconcentraþionar. Se pare însã cã1962 fusese un an mai aparte, luptapentru putere ºi încercarea deînlãturare a lui Hruºciov convin-gându-l pe acesta de necesitatea cuorice preþ a publicãrii atât de puþinortodoxei povestiri; în fond, era vorbadoar de un ilustru necunoscut(numele de Soljeniþîn nespunândnimãnui mare lucru!), sortit, fireºte,sã disparã ºi sã fie dat uitãrii dupãce-ºi va fi fãcut datoria. Însã, ca de-atâtea alte ori, socoteala de-acasãnu s-a potrivit defel cu cea din târg ºi„necunoscutul” s-a dovedit a fi fostfãcut din alt aluat decât omul nou(sovietic); politrucii ºi KGB-ul ºi-aurupt însã colþii în cerbicia acestui fostcombatant, fost deþinut, fostcanceros (vindecat ca prin minune),care nu vroia decât sã strige în guramare, sã spunã adevãrul despre totce trãise ºi ce ºtia, despre tot ceaflase pe pielea lui ºtiind prea binecã nu mai avea nimic de pierdut.

Soljeniþîn a fost luat, chiar ºi el,oarecum prin surprindere de rapi-ditatea – pe de o parte – a tipãririi Zileidin viaþa lui Ivan Denisovici, iar pede alta, de faptul cã, la urma urmei,se demascase, devenind o pradã,în aparenþã uºoarã, pentru organelerepresive (rãmase – fireºte –aceleaºi!), dar mai ales pentru mareamajoritate a activiºtilor/politrucilornemulþumiþi/revoltaþi de „scandalul”dãrii în vileag a crimelor comu-nismului. Hãituit, scriitorul îºi va luamãsuri de siguranþã inimaginabile(acestea – la fel ca ºi ingenioasa reþeade culegere ºi depozitare/dosire anotiþelor cuprinzând amintirile a sutede foºti deþinuþi politici - sunt povestitepe larg în memoriile sale intitulateStejarul ºi viþelul), continuând – fãrãsã prindã nimeni de veste – sã scrieºi va duce la bun sfârºit alte douãromane. Unul dintre ele, Primul Cerc,se petrece într-o puºcãrie specialã,aºa-numita ºaraºka, aflatã undevala periferia Moscovei ºi destinatã mai

ales savanþilor ºi cercetãtorilor,consideraþi periculoºi/duºmãnoºi,cãrora – în schimbul unor condiþii deviaþã acceptabile – li se cere sã-ºipunã talentul ºi priceperea în slujbarealizãrii unor proiecte aberanteinspirate din gândirea paranoicã ºicoºmarele sau obsesiile genialuluiConducãtor.

Mai bine de patru ani, Soljeniþînînsuºi a fost închis/sechestrat într-oasemenea instituþie, lucrând în niºtecondiþii care i-au asigurat, totuºi, fãrãprobleme, supravieþuirea. Romanulse citeºte cu sufletul la gurã, cititorii„devenind” martori la o arestareurmatã de internarea în infernulpuºcãriei Lubianka sau asistând lainterogatoriile victimei, dar climaxul eatins în clipa când, în premierãabsolutã, Stalin însuºi este adus înprim plan în ipostaze nu dintre celemai favorabile. Grosul romanului îlocupã însã, de bunã seamã,discuþiile interminabile, dar pline demiez, dintre savanþii-puºcãriaºi,chinuiþi de esenþa oarecumblestematã/otrãvitã a pactului pecare-l vor fi încheiat cu Spiritul ºiPuterea Rãului, dar negãsindu-ºiliniºtea ºi încercând sã gãseascãalte ºi alte cãi sau ieºiri care sã ducã(cu orice preþ) la soluþii moral-acceptabile.

Celãlalt roman, Pavilionulcanceroºilor, aducând pânã la unpunct cu Muntele vrãjit, neînfãþiºeazã viaþa sinistrã a mai multorbolnavi internaþi într-un dispensarpentru canceroºi, pierdut undeva înstepele Asiei Centrale. De fapt,Soljeniþîn aproape cã transcrie, înmare mãsurã, trãirile ºi experienþeleprilejuite de internarea sa într-unasemenea stabiliment, iar înpersonajul principal, OlegKozlogotov, fost combatant, fostdeþinut, bolnav de cancer (pe calede însãnãtoºire), îl vom recunoaºtecu uºurinþã pe autor. Cartea poate fiacuzatã de o anumitã naivitate/simplitate, însã importanþa, putereaºi unicitatea ei – la fel ca ºi a Primuluicerc – stau în demascarea ºipunerea sub acuzare PENTRUÎNTÂIA OARÃ ªI ÎN CHIAR INIMA„PATRIEI RÃULUI” a esenþei lumiicomuniste cu activiºtii sãiatotputernici (Rusanov), cuabuzurile, mizeria, crimele ºi ororilesistemului represiv. Apar în roman ºi

AlexandrSoljenitîn-inmemoriamIoan Muºlea

,

14

o seamã de oameni obiºnuiþi, debunã-credinþã, neimplicaþi preaadânc în angrenajele socialismuluivictorios ºi care nu înþeleg ce se pe-trece de fapt în „mãreaþa UniuneSovieticã”, fiind – de fapt – îndobitociþide propagandã, adeseori speriaþi,cei mai mulþi crezând cã trãiesc încea mai deplinã normalitate. A ledeschide ochii pare cel mai adeseaun efort zadarnic, însã sunt ºi nebuniîn stare sã o facã: e vorba de unulsau doi bolnavi beneficiind – la fel cutoþi ceilalþi – de „statutul” de cance-roºi, care le conferã acestor neno-rociþi sortiþi unui sfârºit cumplit, olibertate de neînchipuit: pot spunelucrurilor pe nume. Activistul res-ponsabil de sute de denunþuri esteîngrozit de tot ce aude ºi încearcãzadarnic sã repunã lucrurile pe unfãgaº „corect” ... principial. Scriitura,repet, poate apãrea uneori camnaivã, însã descrierea scenelorlegate de trezirea unor sentimente ºiinstincte demult uitate sau ale unorstângace ºi timide preludii eroticesunt atât de fireºti încât – oricât arapãrea de desuete ºi demodate încomparaþie cu brutalitatea scenelorde sex din literatura zilelor noastre,te cuceresc printr-o delicateþe ºigingãºie dezarmante.

Un personaj, în aparenþã nicimãcar secundar, bãtrâna ªtefania,ne deschide pentru o clipã lumeamisterioasã a drepþilor cãreiaSoljeniþîn i-a dedicat o nuvelã de ostranie frumuseþe (Casa Matrionei),reînviind într-un fel sfinþii supra-vieþuitori ai unei lumi de mult apuse.

Nici unul dintre cele douã romanenu a putut vedea lumina tiparului înRusia comunistã, fiind pur ºi simpluconfiscate. Scriitorul, însã, îºi luasetoate mãsurile de precauþie ºi, în1968, sutele de pagini explozive,sinucigaºe, au fost tipãriteinstantaneu de cãtre editurile ruseºtidin exil, operaþiunea fiind urmatã decea mai promptã traducere în toatelimbile de circulaþie ale Lumii Libere.ªocul a fost imens, iar succesul afost pe mãsurã, materializându-se înmilioane de exemplare ºi zeci deediþii. În România, pe la începutulanilor ’70, multã lume a putut citifragmente „copioase” din cele douãromane în paginile extraordinarului(pe vremea aceea!) „L’Express”,revista prilejuindu-ne (prin ’74) ºi o

întâlnire de neuitat cu discursul deacceptare a premiului Nobel.

Acelaºi parcurs triumfal l-au avutºi cele trei volume ale ArhipelaguluiGulag în care Soljeniþîn demonteazãmecanismul concentraþionar al lagã-relor înfiinþate încã de pe vremea luiLenin ºi Djerjinski, perfecþionate deStalin ºi menite sã lichideze cu oricemijloace milioanele de duºmani aipoporului care, în minþile bolnave aleaparatului de represiune, ameninþaucomunismul. În fond, scriitorul nuface decât sã vorbeascã pe ºleau,în gura mare despre esenþarepresivã, criminalã a regimului care

se bizuie în covârºitoare mãsurãdoar pe silnicie ºi represiune. A firostit rãspicat aceste acuze ºisentinþe nemaiauzite din interiorul,din inima sistemului, înfruntându-l ºiasumându-ºi integral riscurile, l-atransformat pe Soljeniþîn într-un eroufãrã egal al vremilor noastre atât detulburi ºi favorabile pertractãrilor saucompromisului.

Perfect documentat, scriitorul vaalege ca soluþie un soi de mono-grafie, sistematizând totalitateainformaþiilor culese de la sutele detovarãºi de detenþie. Lucrarea va fistructuratã pe capitole/teme meni-te sã „acopere” integral bolgiile ºisituaþiile-limitã ale unui sistem bes-tial ºi inuman, nelãsând pe dinafarãnici un compartiment al vieþii delagãr; vom putea într-astfel afla totuldespre viaþa femeilor ºi a copiilor din

lagãre, despre strãinii „internaþi” saudespre religiile celor închiºi ºi felulîn care se oficiau slujbele ºirugãciunile, despre evadãri sauîncercãrile de rãzvrãtire sau, însfârºit, despre „coabitarea” diabolicãa politicilor cu deþinuþii de dreptcomun. Iatã-l evocând învãþãminteleanilor petrecuþi în Arhipelag: „Mi-afost dat sã duc mai departe, aproapezdrobit sub greutatea ei, povara uneiexperienþe esenþiale petrecute înînchisoare: cum devine o fiinþãumanã bunã sau rea. Am avuttreptat revelaþia cã linia care separãbinele de rãu trece chiar prin inimafiecãrui om – prin toate inimileomeneºti. Aceastã linie nu estatornicã ºi chiar ºi în inimilecopleºite de rãu, rãmâne un mic capde pod al binelui. ªi chiar în cele maibune dintre inimi rãmâne ... un firavcolþ al rãului dezrãdãcinat. Esteimposibil sã scãpãm lumea de rãupânã la capãt, însã el poate fiîngrãdit în interiorul fiecãreipersoane. ªi tot atunci am înþelesfalsitatea tuturor revoluþiilor dinistorie: ele distrug doar acei purtãtoriai rãului contemporani cu ele(nedeosebind, în grabã, purtãtoriibinelui). Apoi ele încep sã-ºiînsuºeascã, drept propria lormoºtenire, rãul însuºi, având însãacesta o pondere sporitã.”

La fel ca romanele, ArhipelagulGulag nu va vedea lumina tiparuluiîn URSS decât dupã 1990, fiind totuºiîn mare mãsurã cunoscut ºi în ÞaraSovietelor datoritã samizdatului ºiposturilor de radio occidentale caretransmiteau – zilnic, sistematic ºi cuun imens folos – înspre toate þãrilecomuniste. Efectul imediat al ieºirii laluminã a Arhipelagului s-a vãzut însãmai ales în dezmeticirea intelectua-lilor (ºi/sau – parþial – a partidelorcomuniste) din Occident, orbiþi întembelismul lor de tamtamul uneipropagande mincinoase a celor maiticãloase oficine ºi miºcãri progresist-pacifiste puse la cale de experþii ºiideologii Kremlinului întru manipu-lare. Urmînd pilda lui Soljeniþîn, aumai ridicat glasul ºi alþi intelectualidin lagãrul socialist printre care –cinste lui! – ºi românul Paul Goma;nici unul însã n-a fãcut-o cuasemenea putere, rigoare ºi metodã– la fel cum nici unul nu îºi va fiasumat asemenea riscuri ...

Alexandr Soljeniþîn în 1953

15

Premiul Nobel, care îi va fi conferitîn 1970 (pentru forþa moralã cu carea continuat marile tradiþii ale literaturiiruse), a fost nu doar pe deplinîndreptãþit, ci a avut ºi rolul de a-lapãra pe scriitor de urgia ºi isteria pecare le dezlãnþuise acasã. Soljeniþînîºi cunoºtea perfect duºmanii, ºtiindprea bine cã – dacã se va duce laStockholm sã-ºi ia premiul – nu i seva mai îngãdui sã revinã în Rusia,aºa încât n-a cerut nici un fel de vizã,pregãtindu-le, în schimb, celor de laKremlin o nouã bombã cu explozieîntârziatã: textul extraordinar, zgu-duitor al discursului de acceptare aînaltei distincþii. Cuvântarea avea sãpoatã fi auzitã/cititã abia în 1974.Rareori mi-a fost dat sã citescrânduri mai pline de miez ºi maiînãlþãtoare. Discursul te þineliteralmente cu sufletul la gurã;scriitorul începe prin a ne face pãrtaºila încercarea de a descifra/interpretasensul ascuns al profeþiei luiDostoievski („Frumuseþea estecea care va salva lumea!”),culminând o datã cu mãrturisireade a se fi substituit (cu ce drept, seîntreabã el) milioanelor de zek-i1 înîncercarea de a depune mãrturieîn numele tuturor acestor ... umbre:„Mã aflu astãzi aici, stând cu capulplecat ºi înconjurat de umbrelecelor cãzuþi, cãutând sã-i las, sã-iajut pe toþi cei mai curajoºi ºi maiîncercaþi, mai pricepuþi decât minesã treacã înaintea mea ºi sã-mi ialocul, încercând sã ghicesc ºi sãdau glas cuvintelor pe care EI ar fidorit sã le rosteascã. Aceastãîndatorire ne-a împovãrat multãvreme ºi n-am înþeles-o decît dinversurile lui Soloviev: „Chiar ºiînlãnþuiþi, doar noi înºine trebui-vasã întregim cercul acela pe carezeii l-au trasat pentru noi”.

Gândit ºi lucrat îndelung2 , textuleste exemplar, ieºit din comun,nemaiîntâlnit – credem – în istorialiteraturii universale ºi ar merita dinplin sã fie tipãrit integral în tiraje uriaºeori, cât mai adesea, sã fie citit,proiectat, discutat în public, figurândca introducere/închinare obligatorieîn deschiderea oricãrei lucrãri saumanifestãri tratând despre ororileHolocaustului roºu!

În anii petrecuþi în Rusia sovieticã,Soljeniþîn a mai scris unele povestiri,piese de teatru ºi poeme în prozãde facturã mai modestã, din anii ’50,

de pildã, datând poemul-fluviuNopþile Prusiei, numãrând aproape2.000 de versuri. Chiar dacã formulaartisticã nu este dintre cele maifericite, textul – în întregul sãu –constituie o mãrturie unicã în privinþaviolurilor ºi crimelor fãrã numãrcomise de soldatul sovietic eliberatorîn marº spre Berlin.

În anul 1974, mai marii Uniunii So-vietice au hotãrît sã scape cu orice preþde scriitorul „vândut imperialismului”,dând ucazul de surghiunire a acestuia.Ciudat îmi apare faptul cã des-þãrarealui Soljeniþîn a produs în scrisul ºi înmintea acestuia mutaþii de neînþeles.Orientãrii ºi convingerilor sale antico-muniste de pânã la plecarea în exil, leva lua locul o preocupare aproapebolnãvicioasã pentru dezlegarea tai-nelor/misterelor Rusiei anilor 1914-1917(Roata Roºie este o scriere destul degreoaie, însumând cîteva mii depagini!), la care se va adãuga denun-þarea falimentului Lumii Libere sau jela-nia înfricoºatã în faþa spectacoluluidezintegrãrii mãreþei Rusii Sovietice.Reîntoarcerea sa în patrie, dupã 1994,nu va mai schimba nimic; Soljeniþîn

pare un strãin, un necunoscut neînstaresã mai trezeascã vreun interes decâtîn minþile nostalgicilor. Discursurilesale îmbracã pe nesimþite formeamintind un naþionalism anacronic,iar miezul spuselor sale se dezvãluieca fiind unul de-a dreptul retrograd,ducându-ne cu gândul la reînviereaspiritului celei de a treia Rome.

Înainte de a-ºi da obºtescul sfârºitscriitorul a fost vizitat de Putin,premierul rus în exerciþiu; dupãcâtãva vreme, acelaºi Putin a þinutsã ia parte la funeraliile celui carefusese cândva duºmanul de moarteal comunismului, depunând ocoroanã de flori.

1 Porecla pe care ºi-o aleseserãdeþinuþii politici din Gulag.

2 „De-a lungul atâtor ºi aâtor ani,structura, conþinutul ºi tonul cuvântãriimel,e pe care tocmai o ascultaþi ,s-aschimbat de nenumãrate ori,nemaiavând prea multe în comun cuplanul iniþial ce se nãscuse în nopþileîngheþate din lagãr.” (Alexandr Soljeniþîn:Discursul de recepþie la acordareapremiului Nobel).


16

Ruxandra Cesereanu

Jurnal cu Eladamoarta si vie

)) )))

,Am pornit din Cluj spre

Budapesta, cu microbuzul, iarpasagerul cel mai interesant a fostun þigan de mãtase, frumuºel foc,înalt, subþirel, vorbitor a trei limbi.Þigan afacerist, spilcuit, m-amholbat la el amuzatã: îþi venea sãîl mãnânci ca pe o prãjiturã,nicidecum sã faci afaceri cu el. Dela Budapesta am zburat apoi îninsula Kos. Latã, pustie,arºiþoasã, cu scaieþi, locuim pemalul mãrii ºi suntem singuriiromâni între puzderia de nemþi,polonezi ºi unguri care bântuie peaici. Cobra (cum îi spun eu luiCorin, tachinându-l) prezice unlucru curios: spune cã va revenimoda Rubens. Pe plajã multefemei planturoase îºi expuncãrnurile cu nonºalanþã. Nu le maipasã decât de comoditatea lorcarnalã, nu mai au râvne estetice.Chicotesc: va sã zicã au depãºitprima etapã a lui Kierkegaard ºise-ndreaptã spre etapa religioasã.Se-ndreaptã spre inestetic, mãcorecteazã Cobra. În curând,prezice el, pe coperþile revistelorconsacrate femeilor vor putea fivãzute specimene coapte ºifanate, întrucât moda femeii-ºnur,a caºexicelor ºi a scobitoarelor,s-a dus. Mã uit la umanitateafemininã din jur: e aºa cum spuneCobra. În rest, Elada nu s-aschimbat: turcoaz, harbuji,mãsline, carne de oaie, brânzã decaprã, nisip ca sacâzul (de lasare). ªi multã lene: o lenevealãde piatrã semipreþioasã. Pe-aiciprofeþii ar avea destulã vreme. Caºi zeii. Deocamdatã nici picior deDionysos. Apolinicii, doar dânºii,dominã realitatea ºi suprafaþa.Persefona de mine o cautã pegeamãna ei Kore. CealaltãPersefonã: cea voioasã,zburdalnicã ºi ultravie. Moarta ocautã pe vie. ªi o va gãsi.

În fiecare zi, la prânz, stau ºilucrez pe Rayuela lui Cortázar ºi

citesc Murakami. Mai am cu mineun Rushdie ºi un Palahniuk.Terasa e plinã de butoaie cumuºcate roºii. În faþa insulei Kosse zãresc celelalte trei,Kalymnos, Pserimos ºi Plati. Înfiecare varã, în Elada, pricep totmai cu folos poezia lui Elytis: atâtde simplã, rafinatã ºi greceascã,inversã poeziei mele. Ca obisericuþã în port. E o tihnã în aerulde aici, care-l însãnãtoºeºte pânãºi pe bolnavul incurabil care existãîn fiecare din noi. Satul Marmari epuþin locuit: doar hoteluri, câte-osãmânþã de tavernã ºi scaieþi.Fãrã discoteci ºi alte urlãciuni,slavã domnului. Lumea nu areîncotro decât sã fie paºnicã.Mergem destul de des în afarasatului sã prindem apusul desoare. Este acelaºi soi de apusca în Rodos, specific insulelordodecaneze.

7 august 2008

Va fi fost un semn anul acestacã am recitit cu sârg ApocalipsaSfântului Ioan Teologul, înianuarie, cã apoi am scristextuleþul numit Profetul celcuminte, cã Astrol (comparatistulnostru care-i ºi astrolog deserviciu) mi-a prezis nu ºtiu celucruºor mistic pogorât asuprã-mi,cã Ashaverus mi-a adus dinCipru brãþara viºinie a Afroditeiîntunecata (dar primitã de la unbãtrân înþelept). Cã am perceputpentru întâia datã textulApocalipsei ca o bãtãlie împotrivademenþei. Vor fi fost toate acesteaniºte semne valabile, care doaracum se adunã într-o cununãînaintea mea? Am eu de purtatvreo bãtãlie împotrivei nebuniei?

De fiecare datã când am fostîn insula Rodos (ºi am fost de treiori, în 2001, 2003, 2005) mi-amdorit enorm sã ajung în insulaPatmos. La locul scrierii Apoca-lipsei. Tatãl meu îmi dãduse ºi el

ghes: sã încerc sã ajung acolo ºipentru el. ªi de fiecare datã râvnamea întru Patmos a rãmasneîmplinitã. ªi iatã-mã acum îninsula Kos, fãrã vreo nãdejde înacest sens, cã o cãlãtorie laPatmos e nimic altceva decât labotul calului, aici ºi acum. Chiarlângã pensiunea noastrã, oagenþie intermediazã cât ai zicepeºte cãlãtorii lejere spre Patmos.Nici nu clipesc: va fi Patmos, însfârºit va fi. E un semn aici: mãaflu la o rãspântie ºi rãscruceaasta deja mã arde în creier ºi-ninimã. Apocalipsa ºi eu.Recapitulare pe viaþã?

Pe vapor spre Patmos aflu cãexistã ºaisprezece tipuri de nodurimarinãreºti: unele seamãnã cuniºte spânzurãtori, altele cu niºtecruci, altele cu niºte chei, altele cuniºte biciuri, altele cu niºte flori decâmp. Patmos, Patmu. Un pact,un legãmânt cu Dumnezeu va fi?ªi, da, am uitat: corabia noastrãse numeºte Hristos. Patmu. Arputea fi un cuvânt de tainã.

Patmos e o insulã cuminte,curatã ºi frumoasã. Sãpatã ºiîngrijitã, în straturi, ca o grãdiniþãa Domnului. De sus, de la grotaApocalipsei, se zãrea în jos unparadis cochet: casele sclipitoarede la atâta var, apa în cutele eisenine ºi adâncite. La grotaApocalipsei am spus ce-am avutde spus, drept care nu voi rostiaici cuvintele de-acolo, ale melesã rãmânã. Am luat câtevapietricele de sãmânþã de dusacasã. Am apucat sã fotografiezdouã din bolþile grotei, pe ºest.Turismul religios este relativdecent aici, fãrã exaltãri, freneziiºi spume la gurã. De parcã lumeaar fi obiºnuitã cu revelaþiile ºiprofeþiile. Cãlugãrii nu suntostentativi, ci chiar uºor încruntaþi(ºi le stã mai bine aºa decât sã fiebonomi). Calea pânã la grotã erarãsucitã ca un melc ºi albã. Laieºire, scaieþi ºi stâncãrie. Apoi

17

am pornit-o spre mãnãstireaoficialã a Sfântului Ioan Teologul:micã, la fel de curatã. Înãuntru,moaºtele Teologului Principal(cum îi spun eu), precum ºicraniul expus al Sfântului TomaNecredinciosul – cam sinistru celdin urmã. Dar aici oasele ºioscioarele sunt locuri comune.Altfel, biserica e adorabilã princurãþenia ei minuþioasã, prinfrescele ei decolorate ºi cumvastâlcite, unde capetele sfinþiloraduceau cu niºte hârcidescãrnate. La turla triplã, peacoperiºul bisericii, lucrurile suntºi mai atingãtoare: limpede de totcã tãcerea este aici stare de a fiºi cã ajunge atât pentru o viaþãîntreagã. Fireºte, eu vorbesc multprea simplu acum despre cevaîndeajuns de dificil. Am încercatsã povestesc cu o pisicã neagrãcu fire albe rãtãcite, dar ºi ea eratãcutã. La coborâre, ne-am opritla Johnnie’s bar ca sã mâncãmplãcintã ºi sã zãcem pe terasa deunde se rãsfrângea întreagainsulã, strânsã ºi mângâiatã înpumnul meu. Oare era un fãcut sãajung la Patmos? Semnele primitede jumãtate de an încoace astaspuneau? Le-am înþeles corectsau greºit? Pe blogul mesmeic,De-Scribor îmi sortise sã ajung înPatmos ºi iatã cã gura lui a fostauritã.

Scoborâþi în realitate în cele dinurmã, Cobra ºi cu mine amadãstat pe singura plajã existentãîn portul Skala: apa era rece,pesemne cãlugãrii îndurã maiuºor. Apoi am tãbãrât pebaclavale. La-ntors am scris ceeste scris aici ºi asta a fost. Iarhidrofila Hristos ne-a zgâlþâit dene-au sãrit capacele. Pe ceirãmaºi la coada vaporului i-a udatleoarcã.

Mi-am cumpãrat de la Patmosun colier din cochilii de melci, cares-a rupt la plecare. Pesemne voiasã rãmânã în insula lui (dimpreunãcu proaspãta sa stãpânã?).Numai cã tatãl meu e cel maiiscusit reparator de coliere descoici: din pricinã cã e pescarînveterat, ºtie ca nimeni altul sã-mi însãnãtoºeascã fragilelescoicãrii, înºirându-le pe fire aprigede pescuit. Aºa a fãcut întot-deauna, aºa va face ºi acum.

Întorºi în Kos, am purces la obaie straºnicã, la apus. Am hohotitde una singurã în mare, în timp ceun bãtrân paznic, precum ºiCobra, se zgâiau la un excava-torist care nu era în stare sãextragã algele de la þãrm,împotmolindu-se la un metruadâncime. Logica lui de a dirijaexcavatorul fusese atât deprosteascã, încât era cât pe ce sãîºi distrugã instrumentul de lucru.La ieºirea din mare, i-am zispaznicului, arãtând spre excava-torist, murlio, zurlio, trelio (adicãe þicnit). Grecul cel bãtrân s-aamuzat.

Într-altã zi, în capitala insulei,am trecut razant pe lângã ce s-amai pãstrat din fortãreaþacavalerilor ioaniþi – faþã de uriaºulansamblu arheologic din Rodos,însã, este pigmee. Atmosfera esteaceeaºi ca în toate insuleledodecaneze: oarecare iz veneþian,plus imixtiunea ioaniþilor înainte sãse stabileascã în Malta, cu totaerul lor rãzboinic-religios. Apoiam luat un trenuleþ infantil spreAsklepion, dar a meritat. Mai întâicã peisajul insulei este minunat,rãcoros ºi tihnit, apoi chiarAsklepionul a fost grozav. Nu s-apãstrat mare lucru din templele luiAsklepios ºi Apollo, dar gândireaîn straturi a locului are încã putere.Lângã primul templu al luiAsklepios se gãsea Abaton, loculinterzis. Cobra capricornã, dar ºieu, am ciulit urechile la spuseleunui Aghiuþã bãºtinaº, un grecsfãtos, care ºtia poveºti cunemiluita despre Asklepios ºiHipocrate. Cãci acest Abaton eraalcãtuit din vreo trei încãperi devisat: unii bolnavi (doar unii, nu seºtie cum se fãcea selecþia) eraulãsaþi sã doarmã aici ca sã îlviseze pe Asklepios (care le-ar fidat sfaturi terapeutice) sau, în cazca nu l-ar fi visat, urmau sã îºirelateze visele în zori pe care maiapoi sã fie practicatã un soi deoniromanþie terapeuticã. Asta mi-ar fi plãcut grozav. Fireºte cã amrobotit în arºiþã pânã am gãsitdouã bucãþele de marmurã dincoloanele casei de visat. Cu gurapânã la urechi, dar ºi vagneliniºtitã, m-am gândit cum s-arputea practica asklepionic, înzilele noastre, vreo oniromanþie

terapeuticã. La ce vise avemmajoritatea dintre noi cred cãsuntem cam monstruoºi: doftoriiar da bir cu fugiþii. Aghiuþã, madein Greece, ne-a sfãtuit sã urcãmtoate treptele dintre temple, fãrã sãîntoarcem capul (ºtia toatesuperstiþiile ºi istorisirile de luatminþile turiºtilor!). Greierii behãiauca de obicei în Elada mea, iar piniierau puzderie printre ruine. Desus, de la templul cel mai mare allui Asklepios, se zãrea insula Kosca o femeie cu faþa turtitã. Aº filenevit aici o jumãtate de zi. Cobratropãia fericit cã se aflã într-un lociniþiatic: ºi la cincizeci de gradearºiþã africanã tot aºa ar fi tropãit,cu frenezie. Exact la fel s-aupetrecut lucrurile în urmã cutreisprezece ani, la Eleusis: eugâfâiam cu limba scoasã laumbrã, numai Cobra cãuta fãrãoprire ºi fãrã pic de obosealãsubterantele de iniþiere. Pe unelele-a ºi gãsit, de altfel.

Toatã ziua cânt pe aici Ena tohelidoni. Ca ºi cum l-aº descântaîncetiºor pe Elytis. La douã sutede metri de odaia noastrã seiveºte un soi de Vama Veche, unsat rãzleþit în care coexistãreºedinþe de lux ºi cãsuþescãpãtate. Am uitat sã spun cã peplaja noastrã cresc crini ai nisipului(sãlbatici, fireºte), iar mireasma loreste impecabilã. Sub un podeþînfundat, am zãrit o broascãþestoasã ºi un pui de pisicã:þestoasa voia sã se hârjoneascã,dar pisica, ba, în ciuda azmuþeliloraruncate de Cobra. Pe câmpul dinapropiere pasc vaci ºi capre, întimp ce pe partea celalaltã piscineelegante invitã la luxurie acvaticã.

14 august 2008

Kos, noaptea: parc-ar fi un oraºarab, cu palmierii uriaºi ºi arºiþaîncã nepotolitã. Suntem cocoþaþi laultimul nivel al vaporului care neduce spre insula Syros, ca de aicisã ajungem în insula Paros, lacolonia scriitoriceascã de acolo.Acum doisprezece ani, când amfãcut nocturnalia dinspre Pireuspre insula Santorini ºi apoi spreNaxos ºi Paros, ne-am jurat,Cobra ºi cu mine, cã vom renunþala astfel de escapade cu saci de

18

dormit, atmosferã hipiotã and Co.N-a fost sã fie. În 1999, cândþineam morþiº sã închei de scrispartea greceascã din Tricephalos,tot în saci de dormit am fãcutdrumul Pireu-Creta ºi retur.Smucitã ºi încãpãþânatã, ampledat cu patimã în faþa Cobrei,zicând cã nu pot sã scriu despreKnossos ºi minotaur, dacã nu vãdCreta cu ochii mei, dacã nu simtmirosul insulei ºi nu gust ulei demãsline fãcut aici. Prea bine, sedãduse bãtut Corin, mergematunci la Knossos, cu o sigurãrugãminte, precizase el râzând, caurmãtorul roman pe care îl veiscrie sã nu se petreacã în Hawaiisau Alaska, fiindcã acolo chiar nuavem cum sã ajungem. Îmiamintesc ce izbãvitã eram înnoaptea vaporeanã dinspre Cretaspre Pireu, fiindcã sfârºisem descris felia greceascã dinTricephalos.

Iar acum, dinspre Kos spreSyros, e aceeaºi foºgãialã, pieiîncinse, umanitate ferfeniþitã dinEvropa ºi Americi, plus Balcaniinãduºiþi de atâtea efluvii africane.Doar cã nu mai avem sacii dedormit la noi, fiindcã nu am ºtiutcã ne va aºtepta aºa ceva. Deunde sã ne fi închipuit cã dininsulele dodecaneze e aºa de greude ajuns în insulele ciclade? Pevapor, atmosferã previzibilpitoreascã, nimeni nu-i corãbierprofesionist aici, ci amator ca noi.Mã uit spre portul Kos, cum sedesprinde vaporul ºi cãlduranocturnã e dulce, buriceledegetelor mã mãnâncã, îmi vinesã scriu cu arome. Ultima imaginedin Kos: un ºlep oranj pe carescrie Archangelos. Va sã zicãaºa, Archangelos – sã fie unsemn? Patronul meu rãzboinic etot cu mine? Sau e altul, alaltcuiva? Prunci de tot felulscâncesc, maici planturoase îipleznesc ori rãsfaþã, fumegãcioºiiprivesc chiorâº. Luminiþele altorinsule pe lângã care trecem sezãresc îmbietor. Pune-te pe scris,ce mai aºtepþi! Aº vrea yo.Deocamdatã scriu aici ºi e bineaºa.

La miezul nopþii facem haltã îninsula Leros: micã ºi neimportantã.ªi, totuºi, cât de vie! Meritã sã viiîn Elada mãcar ca sã reînveþi sã

trãieºti ºi sã te bucuri de lucrurilesimple. În port, o tavernã uriaºã,arhiplinã. Oamenii sãrbãtorescSfânta Marie, Panaghia (cum sezice pe-aici), drept care patrubãrbaþi danseazã îndrãcit pemuzicã bãºtinaºã. Greci ºinegreci, am ieºit cu toþii pe punteºi ne zgâim cu veselie. Apoi cerculdansatorilor se lãrgeºte, se prindºi femei în joc, sunt aproapedouãzeci acum. Cei de pe vapor(noi, adicã) ar pofti ºi ei sãdãnþuiascã, dar n-au curajul. Simtun drãcuºor mic în tãlpi, dar nicieu nu schiþez vreun gest, întrucâtºtiu cã aº fi prea excentricã. Neîndepãrtãm de insula Leros, întimp ce bãºtinaºii plini de viaþã îºivãd de danþul lor. În jur, pe vapor,lumea joacã poker la mese, untibetan doarme pe jos, franþujiifumeazã cu aplomb Gauloise,þigãnimea autohtonã (cu puradeicu tot) e gureºã cât încape. Mâinee deja azi. Anul acesta cãlãtoriilemele au fost doldora. Viena, Rio,Paris, Roma, Florenþa, Grecia.Sunt norocoasã.

Nici nu trece bine un ceas ºi

iatã-ne la Patmos pe timp denoapte. Cobra mã prevenise,dupã ce ajunsesem în Leros,spunându-mi ºãgalnic: ce-ai zicedacã am ajunge iar în Patmos, darnu ziua, ci noaptea? Eu am râs:ar fi prea de tot. ªi, totuºi, iatã-neîn Patmos, chiar dacã doar întrecere. Ce fel de semne sunt

acestea pentru mine? E un fel dea mi se spune sã fiu cu luare-aminte. De departe, desluºesc unhotel rãtãcit ºi patmic pe care scrieByzance. Joc un soi de Tarot cutoate numele acestea pe care lezãresc în treacãt. Acasã, în Nord,cineva citeºte cu atenþieApocalipsul. Poate cã va gãsiînþelesul exact.

Suntem la Ermoupoli, capitalainsulei Syros ºi am ajuns aici laspartul chefului de Sfânta Marie.Deºi e cinci dimineaþa, portul e plinde lume. Pe vapor am dormitgolãneºte, pe banchetã, aºa cãam dosul tãbãcit ºi spinarea carindeaua. Corin a citit Murakami,eu nu mã-nghesui la Palahniuk,care mã iritã cu pompierismul lui.Vânt mare dimineaþa în Syros,urechile îmi vâjâie. Peste douãceasuri s-au deschis cafenelele,aºa cã dupã ce am dat o turã deinspecþie am ales cafeneaua cubãtrânei, pentru cã aici în modsigur cafeaua este greceascã, înstil vechi. ªi cânt O cronosparamorfotike. Lumina-i limpede ºi

curatã. Syros e o insulãstâncoasã mai degrabã, ºi nunisipoasã. Fete ºi bãieþi, camameþiþi dupã chef, se duc laculcare, în timp ce bãtrâneii îºiîncep ziua în tihnã la cafea.Lenevoºi suntem ºi noi, motani ºipisici. ªi am chef de scris. Dar num-apuc, las’ sã mã umplu de stãri

House of Literature, Ekemel, în insula Paros

19

ºi arome. Ah, dimineþile greceºti,cine le-ar putea desluºi cuadevãrat? Sã stai pe o insulã, sã-i asculþi pe bãtrânei bârfindmolcom pre limba lor, sã vorbeºticu pisicile (care-s locuitori deseamã aici) ºi sã bei nu cafea, cicahfea. ªi-apoi Marea. Ulicioare-le. Mirosul dafinilor. Bougainvilleaciclamen. Clopotele bisericilormustrãtoare sau alinãtoare.Lumina cristalinã, perfectã. O vomlua cãtre stânci, apoi pe ulicioare.Stãm singuri-singurei într-un golf:locul e stâncos, nici nu-i nevoie sãne scãldãm, marea ne împroaºcãea îndeajuns. Dimineþile greceºtinu pot fi egalate decât dedimineþile veneþiene. Oare de cenu am þinut jurnal anul trecut cândam stat douã sãptãmâni laVeneþia ºi am buchisit laguna înlocurile ei neoficiale? În vârfulinsulei Syros urc doar eu, Cobrarãmâne cu bagajele: e un drumabrupt, un kilometru de scãri.Când ajung sus, la bisericaÎnvierii, am limba de-un cot. Desus se vede insula toatã, custraturile de case ºi îmbucãturileportuare. Cobor apoi pe ulicioarelepustii, cu case pitice ºi uscãþive,dar pomãdate cu bougainvillea.Miroase a supã de linte, a stafideºi scorþiºoarã. Mi se face foame.Mã învârt apoi prin eleganta piaþãermopolitanã (care seamãnã cupieþele siciliene, aristocratice),apoi îl regãsesc pe Cobra ºi poftimamândoi la gyros ºi plãcintã.Foetajele greceºti doar cu aceleafranþuzeºti pot fi egale înrafinament, jur. Zãcem pe o bancãîn port, deja nãuciþi de soare ºinesomn. Dar gustul cãlãtoriilor s-a înviorat în mine: pritocesc acumce-i de fãcut cu proiectul meuRescuing Ullyses. Cel maiambiþios ºi nebunesc proiect almeu. Amicii mi-au spus sã depundosarul la Discovery sau NationalGeographic, dar eu nu sunt osimandicoasã. Pentru RescuingUllysses trebuie un Mecena þicnit,sãrit de pe fix. Am totul în cap ºiaº putea oricând sã fac odemonstraþie în forþã, dar banii ia-i de unde nu-s. Ar trebui ca un ande zile sã nu mai scriu literaturãdeloc, sã nu mai am cursuri lafacultate, sã nu mai fac redactoriatla revistã, sã nu mai þin atelierul

de prozã pe 1001 de nopþi, ca sãam vreme sã mã þin de salvarealui Ulise. Dar ºi dacã îl voi salva,hmmm, ce împlinire! Nici înBulgakoviada moscovitã nu acrezut nimeni la început, dar eum-am încãpãþânat sã o scotsingurã la capãt. ªi am izbândit.

Am pornit-o spre insula Paros,vaporul nostru e rablã, miroase acinematograf comunist, adicã apetrol, peºte uscat ºi urinã stãtutã.Dar vaporul nostru se numeºtePanaghia Hozoviotissa.Hozoviotissa, ãsta da nume !Parcã ar fi o pãuniþã.

Am ajuns la Lefkes, un sat tipicgrecesc, de insulã. Chiar înmijlocul Parosului. Colonia descriitori de aici e micã: greci ºispanioli, plus noi, cei doi români.Casa Ekemel are cincisprezececamere, cu o panoramã magni-ficã, majoritatea. Balconaºe lafiecare odaie. Este un hotelrecalibrat de Uniunea scriitorilorgreci ºi ofertat pentru scris cepofteºte inima ºi creierulsãlãºluitorilor. Sunt acceptaþiscriitori ºi traducãtori din toatãlumea, numai sã scrie aici cevaºi sã nu piardã vremea. Corinlucreazã la Acedia, cel de-al doileajurnal de vise al sãu, pe care îltranscrie. Eu scriu despreRayuela, dar mai scriu ºi laromanul-frescã despre co-munism. Lefkes e soiul acela desat paºnic unde se aud greieriilaolaltã cu copiii scâncind. Casemici, albe, fãrã acoperiºuri,ferestre albastre ºi tufãriº de totfelul. Dar nu e un sat rupt de lume,aºa cum credeam eu. La parterulclãdirii Ekemel existã terase ºiîncãperi cu fotolii mari, ca lumeasã stea sã scrie ºi pe-aici, dacãpofteºte. ªi sã citeascã aºijderea.O bucãtãrie comunã, ca decantinã, ºi scãri interioare, cupietre albe. Cred cã am sã scot însfârºit oboseala care s-a ghiftuitdin mine un an de zile.

17 august 2008

Concertul tradiþional demuzichie greceascã a þinut pânãla cinci dimineaþa, aºa cã leoaicae nedormitã, dar nu ºi plictisitã ori

nemulþumitã. Am bãut o cafeastraºnicã, apoi am luat-o sprebisericã. Astãzi am fãcut 45. Satule cu stradele înguste, vãruite,fireºte, în alb indecent de alb, cuclãdiri terasate. Mirosea abrutãrie. Biserica nu era încãdeschisã, dar nu m-am plictisitdeloc în aºteptare, pentru cã, laun moment dat, a apãrut unamerican cu un soi de dagherotipºi s-a pus sã facã poze vechi. Avãzut cã mã uit curioasã (ciucitãcum stãteam pe treptele bisericii),aºa cã a început sã-mi explice.Avea plãci grele, cu margini delemn, ºi o husã-capiºon, ca untunel, care-i acoperea capul ºidagherotipul la un loc. M-a chematºi pe mine sã mã uit cum se vede.Se vedea straºnic. Apoi mi-aexplicat câte-n lunã ºi-n steledespre cum se fac fotografiile cupricina, învechite. La sfârºit, m-aîntrebat dacã sunt lefkiotã, adicãsãteancã. Am râs ºi am ezitat. Aºfi vrut sã spun: da, sunt grecoaicãde aici. Dar în cele din urmã amspus adevãrul numai ºi numaipentru cã întrebarea lui era de tothazul. Apoi biserica s-a deschisºi am intrat în vorbã cuparacliserul care mã confunda cuun soi de mireasã spontanã, dinpricina rochiei lungi de voal ºi aeºarfei albe. Mi-a spus cã în satmai era o româncã, fãcãtoare desuvlaki. Dupã ce am luat caleaînapoi, m-am rãtãcit pe ulicioare.Am ajuns astfel pe drumulbizantin, noroc cu niºte franþujicare m-au înturnat ºi noroc cubãtrâneii pe la marginea satuluicare m-au îndreptat spre platia.Cât despre drumul bizantin, fireºtecã aveam sã îl strãbat într-o altãzi, fiind eu maniacã în chestiuneadrumeagurilor vechi. ªi pe ViaAppia nu mã mai lãsam dusã, deºiCobra avea picioarele ferfeniþã dela atâta mers pe jos.

Lefkes e o altã experienþãgreceascã decât pânã acum. Detreisprezece ani încoace de cândam dat cu nasul de Elada, am statîndeajuns la Atena (trei luni) ºi prininsule (înºirate ca mãrgelele pe aþã– Rodos, Corfu, Zante, Cythera,Kos, Santorini, Creta, Naxos,Paros, Egina, Poros, Hidra, Simi,Patmos), dar niciodatã nu am locuit

20

într-un sat în mijlocul unei insule,ca aici în Lefkes. Între greieri ºicoline. Între mãslini cu nemiluita ºismochini. Între ceea ce sunt ºiceea ce aº vrea sã fiu (ºi poate cãsunt fãrã sã ºtiu).

Dupã-amiaza mergem la mare,de obicei. Drumul e înþesat cumori de vânt, unele renovate,altele, în paraginã. Mã uitam cujind la cele în paraginã: ce odãiþãiscusitã pentru scris mi-aº fi fãcuteu în vârful uneia dintre ele, dacãmi-ar fi fost datã pe mânã!

Apoi, într-o zi, am luat-o pedrumul bizantin ºi am dat de uncâmp galben stins. Colinele eraucu dinþi de dragon, iar o bisericãalbã zãcea ascunsã între copaci.Pustiu. Nimeni pe-aici. Peisaj caîn copilãrie, vara, la sat. Sau ca invis. Apoi ne-am întors peulicioarele rãsucite, unde erauexpuse mãrgele, cãmãºi, eºarfe,sandale, farfurii. Am gãsit ºi oodaie cu vechituri, unde trona ungramofon. În Lefkes vin sãmânânce la cârciumioare puhoi defranþuji, engleji, ba chiar ºimexicance. În curte, la casaEkemel, avem smochini, iasomie,ficuºi ºi multe terase de zacere,ceea ce-i grozav.

24 august 2008

Am luat-o iar pe ulicioare ºi amgãsit o casã-fantomã, plinã degãinaþ. Fireºte cã avea numãrul13. Cobra s-a cocoþat pe ea. Apoiam adãstat la cafeneaua solitarãde lângã bisericã, la Kafeion (îmiplace teribil cum sunã) ºi am bãutcahfea la nisip. Locul era pustiuºi se numea Marigos. În cinstealui Anir Margus am stat acolo lacahfea ºi bine a fost. Lângã noi,un bãtrânel îºi ghicea singur înzaþul din ceaºcã. Era mulþumit,spunea cã i se aratã semne bune.A poruncit sã i se aducã ºi un uzoºi a închinat cãtre noi. De sus, dela bisericã, am urmãrit cum seînlãnþuie drumul bizantin careduce pânã la mare. Un singurlucru e neavenit în Lefkes: nugãsim nici baclavale, nici cataif.

30 august 2008

Ultima zi. Dimineaþã lefkiotãobiºnuitã. Marea la Nisipurile de

Aur, plaja pustie ºi muzichiagreceascã languroasã venind dela taverna din apropiere. Întorºi însat, am ieºit în afara lui, ca sã-lmai vedem încã o datã înîntregime, ºi am cules smochineºi fructe de cactus de pe

marginea drumului. Apoi am poftitsuvlaki la Valica, ialomiþeancablondã, slabã ca un þâr, cu bunsimþ ºi cu glãscior de fetiþã,sãlãºluitã în sat. Katarina, stãpânade la Ekemel, era plecatã, aºaîncât nu am avut cum sã ne luãmrãmas bun. Am stat, în amurg, înportul Parikia, aºteptând corabiaspre insula Amorgos. A venitceasul drumului de întoarcere. ÎnParikia caut vinurile mele greceºtipreferate, licorosul de Samos ºimuscatul de Patras, dar nicipomenealã. Nu existã decât vinuriseci paroite, îmi spun vânzãtorii,iar eu îi îngân ºi mã joc cu ciudã:vinuri paroite, paroºite, paro-shiite,împãroºite, pãr-roºiite. ªi Cobra,ºi eu tragem o fugã pe rând sãvedem resturile Casteluluifrancez, construit de un dogeveneþian cu reºedinþa în insula dealãturi, umflata de Naxos. Cât pece sã nu mai ies de pe ulicioarelecu þoale, bijuterii, poºete,catarame ºi papuci. Cât pe ce sãmã afund. M-am smuls cu sârgdintre ispitele cu flecuºteþe. În port,caldarâmul arde, deºi e noapte.Zãpuºealã ºi taverne, decolteuri ºiminijupe. Drãcuºori ºi mousse de

chocolat. Întoarcerea. De-a lungulportului, pe un kilometru, în jur deo sutã de taverne ºi bãruleþepentru toate gusturile culinare ºibahice. În timp ce în stradã sefãceau tatuaje cu henna, se frigeaporumb uns cu unt, bãtrâni

localnici cântau la cobzã. Dintr-unSalon D’Or am auzit frânturi dintangoul Quizás, quizás, quizás:Estás perdiendo el tiempo,pensando, pensando... Ne-amtrântit pe stâncile late de pe mal ºine-am uitat la cer pânã a venitvaporul. Parikia, noaptea, semãnacu un tort de majoretã.

Oprim puþin în Naxos: cu greuse desluºeºte în marginea stângãtemplul Ariadnei (cea pãrãsitã deTezeu aici ºi luatã de soaþã, sprenorocu-i, de Dionysos), în schimbconstrucþiile veneþiene din centrusunt luminate perfect. Atmosferãde tavernã încinsã ºi un concursde dans în port, în timp ce pevapor niºte greci zãngãnesc lachitarã tot felul, de la SineadO’Connor la Pink Floyd. Naxos,insula cea grasã, e mai frumoasãca Paros ºi, totuºi, turiºtii sunt maipuþini aici. Mi s-a fãcut iar poftã sãpun la cale proiectul RescuingUllysses. Ce-ar fi sã izbândescîn vreo trei ani? Loca. Loca. Loca.

Oprim apoi pe insulaDonoussa. Nici nu am auzit de eapânã acum. Piticã, un port ca dejucãrie ºi o plajã de sãmânþã.

Asklepion, Insula Kos

21

Poate cã aici ar fi locul colibei melede scris. O luãm apoi spre insulaAmorgos, dar nu mai ajungem laAigali la ceasul sorocit, pentru cãne împotmolim ca sã-idespotmolim pe alþii. O corabie decroazierã pluteºte în derivã, parepustie, în jurul ei se agitãvaporaºul Poliþiei Maritime ºi încãunul, al Salvamarilor. Pânã laurmã niºte bãrbaþi înfofoliþi seivesc ºi leagã cu chiu cu vaifrânghiile care le sunt aruncate.Uriaºul nostru vapor s-a oprit, casã împiedice vântul sã rãstoarnecorabia în impas ºi sã luminezeoperaþiunea de salvare. E ora ununoaptea. Întârziem aproape unceas, lumea bombãne cãtrecorabia în derivã, care se cheamãElisabeth. Pânã la urmã ajungemîn Aigali ca salvatori, iar ºoferul detaxi ne aºteaptã. Trebuie sãstrãbatem insula Amorgosaproape de la un capãt la altul. Cunoi urcã ºi o franþuzoaicã þicnitã,fanatã dar cu aere juvenile. Pânãla urmã, însã, se dovedeºte a fide treabã. Îmi vine sã ameþesccând mã trezesc în vârful insulei,pe serpentine, la peste o mie demetri. Spre deosebire de Parossau Kos, Amorgos e o insulãausterã ºi muntoasã, cu stânciabrupte. La douã noaptea gonimpe vârful insulei. Noroc cãfranþuzoaica turuie, fiindcã ºoferulnu prea vorbeºte. Povârniºurilesunt lipite de ºosea, iar eu ammutra cam schimonositã: sã numã mai plâng cã nu am parte deaventuri în cãlãtoriile mele. Cobravrea sã fredoneze In a Death Car,dar îl opresc ºi îi spun cã aº poftisã trecem de Amorgos ºi deîntuneric. Dupã acest drumvalvârtej, ajungem la Katapola,celãlalt port al insulei, dar mai avemtrei ore pânã sã plece vaporul spreinsula Kos. Adãstãm la singuratavernã din port, care este încãdeschisã ºi unde lumea zumzãienedormitoare. Sunt numai bãrbaþila mese. Cobra cumpãrã plãcinteºi îmi aratã amuzat numeletavernei alãturate: Gorgona. Nucred cã vom mai ajunge vreodatãîn Amorgos, pãþaniile din acest anmi-au ajuns. Nu sunt o împãtimitãa insulelor stâncoase, vreau plajesolitare ºi mare la îndemânã.Zãcem amorþiþi ºi somnoroºi în

tavernã, iar eu scriu aici. În port,personajele de serviciu sunt douãgâºte, una ºchioapã, precum ºicaprele de pe marginea drumului.La patru ºi jumãtate în zori, vinlocalnicii la taclale ºi cafea. Mã uitla ei ca la niºte strigoi. Fac politicãºi discutã despre turiºti. În fiecarezi la fel. La patru ºi jumãtatedimineaþa. Oamenii vorbescenorm aici, nu se mai saturã.Pânã la urmã soseºte ºi vaporulnostru, mânca-l-ar raiul.

La ora opt dimineaþa – oare dece nu m-am mirat deloc? –stewartul de pe vapor a anunþatoprirea în insula Patmos. Amajuns, deci, pentru a treia oarãaici, aºa încât nu mai pot sã mãfac cã nu e un semn la mijloc. Darîmpotriva cãrei nebunii trebuie sãport bãtãlia? Insula e totstrãlucitoare ºi cuminte. Patmu,

Insula Patmos, Grota Apocalipsei

cum o alint eu.Apoi a venit la rând Leros. În

Paros mi s-a spus cã în Leros seaflã cei mai mulþi nebuni din Elada.Am râs cu poftã. Aici îi vãzusemdãnþuind de Sfânta Marie pe aceipetrecãreþi admiraþi cu nesaþ de pevaporul spre Syros.

Apoi din nou în portul Kos.Cãutãm hotel, cãutãm vin deSamos ºi gãsim de toate. Ultimascaldã ºi ultima hoinãrealã.Suntem morþi de obosealã dupãthe final gyros, fiindcã la grecimãnânci ca la greci. Apoi aflãmo patiserie pe cinste, unde Cobraingurgiteazã o baclava uriaºã, iareu, cel mai straºnicgalactobureko de treisprezeceani încoace. Eladã a dulcegarilormaniaci, numele tãu egalactobureko! În zori, strãbateminsula în lung ºi în lat, spreaeroport. ªi asta fu.

22 ª

Ana-Maria Tãut

Ultima publicaþie a comparatistuluiºi profesorului universitar clujeanVasile Voia intitulatã Comparatism ºigermanisticã, apãrutã recent la edituraIdeea Europeanã, este o culegere deeseuri variate, cu o largã arie tematicã,eseuri ce dovedesc o deschidere maimult decât generoasã faþã defenomenele culturale, de literaturã, defilosofie, unite de un fir roºu almetodelor de cercetare comparatisteºi al spectrului culturii germane.

Regãsim în aceastã culegereeseuri care abordeazã fenomene,concepte, poetici literare nu doar peun fundal filosofic ºi socio-istoric indi-rect legat de acestea. Eseuriletrateazã dezvoltarea conceptelor ºievoluþia concepþiilor în materie deesteticã ºi creaþie literarã intrând îninima acestor fenomene ºi plasân-du-le în contextul supranaþional alinterferenþelor ºi al influenþelor, fãrãa se limita însã la aceasta. Odatã cuaceastã abordare este ilustrat unuldintre marile avantaje ale studiuluicomparatist ºi un sine qua non alacestuia, dupã cum este evidenþiat înprimul dintre eseuri De la istoriacomparatã a literaturii la “Germanis-tica interculturalã”, anume dimen-siunea supra- ºi transnaþionalã astudiului ºi metodelor comparatiste.Comparatismul propune o depãºirea studiului literaturilor naþionale,izolate de celelalte literaturi ºi îºiimpune ca obiect cercetarea relaþiilorliterar-spirituale internaþionale1 ,urmãrind astfel maturizarea spiritualãtransnaþionalã comunã2 . Astfel me-toda comparatistã include constucþiaanalogiilor ºi a paralelelor la nivelsupranaþional ºi prin aceastadezvoltarea ºi identificarea similitu-dinilor, respectiv a diferenþelor dintreculturi.

Ceea ce profesorul clujeanteoretizeazã în primul eseu, acestava exemplifica în urmãtoarele eseuri,aplicând metodele comparatiste ºidezvoltarea lor de-a lungul timpului lacurentul literar cunoscut în toate

literaturile europene sub numele deromantism. Cu aplicaþie în special laliteratura ºi la literaþii germanipreromantici ºi romantici precumHerder, Hamann ºi cu precãdereNovalis, Vasile Voia urmãreºte naº-terea, dezvoltarea ºi modificareaconcepþiilor estetice întrunite prinexcelenþã în noul concept de geniucreator, ca sursã de creaþie naturalãºi spontanã. Eseuri-le Creaþie ºioriginalitate în estetica literarãpreromanticã ºi Heinrich vonOfterdingen, roman al trecerii ºirevelaþie a poeziei se dedicã tocmaifenomenului romantismului în literaturagermanã, ocupându-se de asemeneade perioada Sturm und Drang, carenu are echivalent în alte literaturieuropene. Însã, cum aminteam maisus, studiile nu se limteazã la unanume “specific naþional” ºi nu excludinfluenþele exterioare asupraromantismului german, precum ceaa lui Shakespeare, de exemplu.Studiul comparatist ia în vederereceptarea autorilor dintr-o culturã, decãtre cei din altã culturã, influenþeleexercitate ºi suferite, rezistenþa la alteculturi etc. De asemenea legãturaîntre feno-mene literare similare estestabilitã la nivel internaþional, astfelromantismul nefiind studiat cafenomen izolat în literatura germanã,ci mereu contextualizat ºi comparatcu fenomenele omoloage deexemplu, din literatura englezã.

Evoluþia ideilor este tratatã mereuîn contextul în care acestea au luatnaºtere ºi în care s-au dezvoltat ºieste urmãritã evoluþia lor paralelã.Astfel eseul Idealul frumuseþii laHölderlin ºi Baudelaire prezintã douãconcepþii diferite ale scriitorilorþinând de culturi diferite, depãºindcomparatismul factologic, bazat peinfluenþe directe ºi înclinat puternicspre pozitivism. Aici autorul traseazãun scurt istoric al evoluþiei ideii defrumuseþe din antichitate pânã înmodernitate, amintind influenþele,

dar nefãcând din acestea piatra detemelie a studiului sãu. Astfelobservãm cã studiul comparatist nueste doar un studiu al paralelismelorsincronice, ci cã în acelaºi timp seconcentreazã pe evoluþia diacronicãa ideilor înseºi, fiind astfel un studiu alimaginarului propriu-zis.

Eseul Lucian Blaga în spaþiullingvistic ºi cultural germanevidenþiazã receptarea poetului ºifilosofului român, ale cãrui operetraduse parþial în limba germanã, audevenit obiect de studiu ºi cercetarepentru romaniºtii de peste hotare. Aicicomparatistul Vasile Voia evidenþizãimportanþa traducerilor operelor uneinaþiuni în limbi strãine, ca o condiþiede bazã a posibilitãþii receptãriireciproce a culturilor ºi literaturilordiferite.

Ultimul eseu conþinut în aceastãculegere Martin Heidegger: proiectulfilosofic ºi implicaþia politicã oferã oprivire de ansamblu asupra relaþieiproblematice a filosofului german cunaþional-socialismul. Autorul prezintãdiferite aspecte, aºa cum au fostacestea evidenþiate de cãtre filosofi,teoreticieni ºi critici pânã în prezent,optând tacit pentru delimitarea gândiriifilosofice a lui Martin Heidegger de ceapoliticã.

Toate eseurile discutate mai susreprezintã mici opere exemplare înceea ce înseamnã studiul ºicercetarea comparatistã, precum ºiilustreazã plurivalenþa ºi câºtigul oferitde deschiderea supranaþionalã alcomparatismului ca direcþie ºi metodãde cercetare literarã.

1 Vasile Voia,: Comparatism ºiGermanisticã, Bucureºti, IdeeaEuropeanã, 2008, p. 24

2 Idem

Germanistica sicomparatistica

,

23

Pe lângã milioanele de victimepe care le-au produs, pe lângãzecile de tomuri de memoriiscrise de supravieþuitori, pe lângãmultiplele controverse pe carele-au provocat, anii comunis-mului prezintã pentru generaþiaactualã, care i-a cunoscut doaraccidental ºi marginal, o serie desubiecte ºi istorii exploatabile cusucces în orice formã artisticã,de la film la roman sau piesã deteatru. Ultimii ani au intensificataceastã tendinþã, transformând-oîntr-o adevãratã reþetã asuccesului. A nu se deduce deaici vreo nuanþã de blam datã demine acestor producþii, ci doarconstatarea unei stereotipizãri ºia unei reducþii discursive,atitudinale ºi imagistice prin carecomunismul este receptat astãziîn literatura actualã. Publiculultimilor ani a fost obiºnuit cu oimagine-tip despre comunism,reiteratã în linii mari de laGoodbye Lenin la Cum mi-ampetrecut sfârºitul lumii sau de laO lume dispãrutã la Bãiuþeii.Alternativa la ampla literaturã amemorialisticii de detenþie careasimileazã ororile comunsimului,intens consumatã de cititori în aniinouãzeci, pare a fi datã de prozã,în special de cea scrisã de autoritineri în anii 2000. Nu este vorbaneapãrat de o întoarcere laficþiune, cât de pãstrarea sur-prinzãtoare a unui autobio-grafism (rememorãri, eseuriintens subiectivizate – O lumedispãrutã), care trece uneori înregistrul autoficþiunii (Bãiuþeii) ºisau al romanului (Iepurii nu mor).Proza de acest fel este o priviresoft asupra comunismului, pecare îºi propune sã îl înregistrezesub aspectele sale secundare,deseori comice, cotidiene, dinperspectivã marginalã ºi ludicã,în voit rãspãr cu dominanta anilor’90, care cuprindea atitudinea

justiþiarã, accentul pe necesitateamemoriei, pe tragism, descriereaororilor, eroismul supravieþui-torilor, dilemele etice ºi situaþiaproblematicã a celor ce aupactizat. Douãmiiºtii (cei carescriu ºi se afirmã în anii 2000) seraporteazã cel mai adesea lacomunism animaþi de o stranienostalgie indirectã pentru o partedin decorul propriei copilãrii,alteori distanþat-academic-statis-tic, cel mai adesea estetic, privindca la un spectacol aproape exo-tic al unei epoci care pare la aniluminã de lumea prezentuluinostru.

Alternativa ludicã a receptãriirealitãþilor comuniste echivalentecu o mare comedie l-au datdesigur tot optzeciºtii. Exemplul-etalon este Planeta mediocrilorde Ioan Groºan. Sistareaapariþiei acestor texte a fost derãu augur pentru cenzurã, cares-a prãbuºit la puþin timp,rãmânând un mister pentru istorieîntârzierea cu care au fostinterzise. Prea puþine suntcuvintele care trebuie înlocuitepentru a ne da seama cã nusuntem la ani luminã distanþã, cichiar în peisajul autohton din anii’80, populat cu inºi cenuºii,aproape robotizaþi, a cãror unicãºi statornicã preocupare rãmânemunca, fãrã pauze ºi concedii.Sugestia din subtext este cã neaflãm în faza ultimã a comu-nismului, când experimentulreeducãrii a fost dus pânã lacapãt, iar acesta a reuºit sãproducã la perfecþie omul nou (înroman robotul, suma limitatã aunor funcþii din care lipseºteumorul ºi orice plãcere umanã).Ambele scrieri (Epopeea spaþialã2084 ºi Planeta mediocrilor) auaerul unor distopii parodice,descrieri ale aceleiaºi lumi dincare omul a fost scos din ecuaþie,fenomen cu o cauzã simplã,

sintetizatã genial în urmãtorulfragment, perfect valabil ºi înRomânia lui 2008: „Aºa cã n-aide ce sã te odihneºti: munca l-atransformat pe animal în om ºi totea l-a ajutat sã devinã robot”(p.42). Dialogul este purtat întredouã lumi ce pãreauireconciliabile pe atunci, cea aroboþilor proletari Dromiket 4 ºiStejeran 1 ºi lumea capitalistãreprezentatã de capitalista Getta2, prototip al femeii occidentale,seducãtoare, dezinhibatã ºidescriindu-i timidului robotStejeran 1 distracþiile interzise încomunism. Roboþii sunt uneoricuprinºi de un straniu spleen cos-mic, adicã des invocatul plictis alvieþii rutinate din era „ran-damentelor depline”, iar episo-dul despre zona „Robertson-Kudaºvili” este o descriere nufoarte cifratã a închisorilorcomuniste: „orice comunicare cuexteriorul este întreruptã”, ceicaptivi acolo resimt o mare„scârbã faþã de tot”, imagineaobsedantã invocã parcã frica debãtaie a deþinuþilor, care, dupã cetrec printr-un stadiu al revoltei,sunt cuprinºi de un sentiment deîmpãcare ºi de dorinþa de aelogia, „de a înãlþa imnuri, ode,cuvinte de laudã” (rezultatul doritde procesul de reeducare).

Tonul ºi miza se schimbã înpovestirea Fenomenologiainvizibilului de Petru Cimpoeºu:Doru Ifrim este un zelos activistde partid ºi ateu convins, care sedecide sã investigheze incendiulstraniu al unei mãnãstiri ºi „sã selupte cu Dumnezeu”, la scurtãvreme devenind el însuºi cãlugãr,fiind apoi anchetat de securitateºi mort în chinurile închisorilorcomuniste, fãrã a lãsa vreunindiciu despre ciudata sareconversie spiritualã. Epilogulni-l dezvãluie pe securistul carel-a anchetat pe Doru Ifrim,

De la Planeta mediocrilor la Iepurii numor proza „tinerilor“ si comunismul:Andrei Simuþ

,

24

securist pe cale de a devenideputat ºi care e lovit de fulgerdupã ce a jurat cã nu are vreoimplicare în cazul respectiv.Cimpoeºu preferã chipurileindividului reprezentând condiþiaumilã, banalã ºi nefericitã, fiind uncolecþionar de tragicomedii dinproximitatea cotidianului anost. Înaceste proze trãieºte umanitateagogoliano-cehovianã a micilorfuncþionari, a meseriilor umile(paznicul, ºeful de post sauprofesorul de ºcoalã), ipostazeale unor destine cenuºii (scriitorulmediocru de provincie, soþul ratat,micul profitor, activistul de partid)sau detestabile (securistul). Încele Nouã proze vechi, omul estesurprins în mediocritatea saprofund comicã, dar tocmai pecând e mai intens ridiculizat decei din jur, personajul suferã oneaºteptatã ºi aproape inex-plicabilã transformare, care punesub semnul întrebãrii întreaga sabiografie.

O reconversie similarã cu ceaa lui Doru Ifrim suferã ºianchetatorul lui Ilie Cazane dinViaþa ºi faptele lui Ilie Cazane deRãzvan Rãdulescu, care ilus-treazã tocmai tranziþia de laparadigma eticã la cea ludicã înprivinþa asimilãrii comunismuluide cãtre prozã, o stranie ºireuºitã combinaþie dintre unsubiect plin de dramatism(chinurile ºi moartea unui omnevinovat) ºi un registru parodic(motivul anchetei sunt roºiileuriaºe ale lui Cazane). Romanulrelateazã succint cazul miraculosºi inexplicabil al victimei care serãzbunã indirect pe sistemulrepresiv, aducând la un impasancheta, punându-l în dificultatepe colonelul Chiriþã. Acesta esteînvins cu propriile-i arme: mate-rialist convins, este pus în faþadovezii materiale a unui micmiracol, roºia giganticã crescutãde Cazane sub ochii lui. Moartealui Cazane în ziua eliberãrii facedin cazul sãu unul obsedantpentru colonelul Chiriþã, fiindtotodatã sfârºitul carierei sale deanchetator ºi începutul trans-figurãrii sale interioare, un procesde re-umanizare excelent redat.Romanul este semnificativpentru momentul în care

naraþiunea îºi regãseºte sim-plitatea ºi precizia, rezonanþa lapublicul larg ºi dinamica: linea-ritate fãrã digresiuni, cronologiefãrã prea multe analepse sauprolepse, suprapunere fabulã-subiect, toate fiind concertate cuprecizie pânã la sfârºit. Chiar ºisubtitlurile capitolelor fac aluzie laobstinaþia autorului de a prezentatotul în perfectã ordine (de fapt evorba nu de prezentare, ci derezumare, dupã terminologia luiWayne C. Booth), cu eliminareaoricãror tehnicisme sau puneri înabis, fiind o reîntoarcere lafarmecul simplu al relatãrii.Romanul începe cu data naºteriilui Ilie Cazane, o relatare abiografiei tipice omului obiºnuitdin vremea comunismului,personaj foarte frecvent înromanele despre Româniatranziþiei, aºa cum sunt SimionLiftnicul sau Raiul gãinilor. Suntromane apropiate de formascenariului, cu descrieri puþine ºiconcise, dialoguri spumoase,parte dintr-un efort de dra-matizare ºi dinamizare a na-raþiunii, concepute pentru uncititor grãbit ºi neîncrezãtor înliteraturã. Talentul de scenarist allui Rãzvan Rãdulescu este vizibilîncã de la acest roman, careinaugureazã o întreagã serie,vizibilã mai ales în anii 2000.Importanþa personajului esterestabilitã, dar este vorba de oraportare diferitã, care derivã totdin ritmul accelerat de des-fãºurare al acþiunii: sunt per-sonaje rapid creionate, dincâteva linii esenþiale, încã dinmomentul intrãrii lor în scenã (caîn film sau teatru) ºi nu progresiv,pe mãsurã ce romanul seramificã. Noua tehnicã a abordãriipersonajului seamãnã de fapt cuarta de a face portrete la minut,conteazã liniile percutante,esenþiale ºi rapiditatea cu caresunt trasate. Este desigur ºi ocale care poate duce foarte binespre disoluþia personajului princaricare excesivã, fenomen decare proza ultimilor ani nu edeparte. Caracterul percutant ºiautosuficient al subiectului parea fi în linii mari obsesia întregiiproze postdecembriste, deºi olecþie elementarã de literaturã

aratã cã subiectul ºi stilul nu suntprea uºor de separat. Viaþa încomunism este pentru prozatoriicontemporani un subiect caoricare altul, care meritã ex-ploatat cum se cuvine, mai alescând interesul receptãrii aalunecat dinspre relatãrile mar-torilor („bãtrânii”) spre ineditulunor memorii, opinii, ficþiuni scrisede tineri.

O soluþie tehnicã ºi tematicãpentru a oferi o imagine ineditãdespre viaþa în comunism estesituarea perspectivei narative înorizontul copilãriei, eludând astfeldin start dramele adulþilor ºiIstoria cu majusculã. Iepurii numor (2002) de ªtefan Baºtovoi seconstituie de la un cap la altul dinsuma percepþiilor infantile,neproblematizante ale unui elev(Saºa), surprins în aºteptareatensionatã a zilei festive când vafi fãcut pionier (zi care pare sãnu mai soseascã), contemplândaproape simultan coloristicaparadelor ºi luxurianþa naturii,aflat într-o incapacitate acutizatãde a se integra în mulþimeaaplatizantã ºi conformistã acolegilor sãi.. Saºa este prinsparcã într-un carusel angrenatîntr-o miºcare acceleratã arepetãrii aceloraºi imagini,alternând mereu douã registre alerealitãþii, unul citadin, marcat decele mai neaºteptate restricþii ºicelãlalt rustic, uitat pentru o clipãde Sistem într-o poeticãsãlbãticie. Un cer glorios, plin debaloane colorate sau un cerlimpede, întrezãrit printrecoroanele copacilor. Pedepsele ºimustrãrile învãþãtoarei sauliniºtea pãdurii. Umilinþa trãitã dinplin în mijlocul mulþimii sauîmpãcarea cu sine din singu-rãtate. Saºa rãtãcit în mulþime,printre pancarte, steaguri ºimicrofoane, Saºa alegând flori îngrãdinã. Toate sunt instantaneedintr-o existenþã marginalã,singuraticã ºi lipsitã de surprize.Celelalte personaje par a semolipsi de aceastã melancoliecehovianã a zãbovirii continue înderiva datã de absenþa istoriei.Scriitura lui Baºtovoi se coa-guleazã în jurul premisei frac-turiste a desfiinþãrii intrigii, adiseminãrii naraþiunii tutelare,

25

în direcþia simultaneizãriifragmentelor pe firul timpuluinarat ºi astfel a ilustrãriiautenticiste a percepþiei nude acopilului Saºa. De aici ºi oanumitã frustrare a cititorului careaºteaptã alãturi de personajulprincipal evenimentul-cheie caresã întrerupã miºcarea circularãºi alienantã a imaginilor realitãþii,mereu aceleaºi, prinse într-unritm mecanic, repetitiv pânã laexasperare, reluând aceleaºiritualuri ºtiute pe dinafarã departicipanþi. Abia cãtre final Saºarealizeazã amplitudinea coº-marului în care se aflã angrenatfãrã posibilitate de ieºire, îºiimagineazã un traseu ficþionalpropriu, al dispariþiei totale dinsfera spaþiului citadin coercitiv.Astfel de proiecte himerice îlcaracterizeazã pe micul erouratat, ale cãrui expectanþe suntîntotdeauna înºelate. Ritualulcontrolului de pãduchi ºi compli-citatea cu Sonia, eleva mai marecare refuzã sã-i dea în vileagsecretul, rãmâne fãrã urmãri îndirecþia legãturii care s-ar puteastabili. Marea ocazie festivã încare va fi fãcut pionier esteamânatã de pedepsele absurdeale învãþãtoarei, dar când ziua însfârºit soseºte, ceremoniadecurge ca o comedie proastã,Saºa îºi uitã poezia, gestul sacrual legãrii cravatei nu-i aparþineSoniei (cum îºi dorise) ci unuibãiat etc. Eterna repetiþie aaceloraºi imagini redã un efectpervers cunoscut al vieþiicotidiene în comunism, dificil deipostaziat în ficþiune, dar care luiªtefan Baºtovoi îi reuºeºte pânãla capãt cu o naturaleþe rarã,datoratã abilitãþilor discursivecapabile sã comute registrul dela replicile absurde în stil DaniilHarms, la ritmul sacadat allozincilor, apoi la cliºeelecompunerilor ºcolare, trecândprin frustrãrile unui ºcolarmarginalizat ºi pierzându-se înreveriile unui Saºa departe delumea dezlãnþuitã a paradelor.Fiecare notã a acestui angrenajaproape muzical nu rãmânepradã vreunui exces sau derapajstilistic, aproape inevitabile încazul unei astfel de temeproblematice.

Bãiuþeii (2006), de Filip ºiMatei Florian este un roman la felde valoros ºi reprezentativ pentruanii 2000, care uzeazã la fel deintens de strategiile secundarului,cu perspectiva situatã la punctulde incertitudine dintre copilãrie ºiadolescenþã ºi având drept cadrucrepusculul ultimilor ani decomunism. Discursul neaºteptatde unitar al celor doi fraþi secoaguleazã într-o autoficþiunedemistificatoare, în stil apropiatcu Oskar Mazerath din Toba detinichea, reuºind sã deconstru-iascã detaliu cu detaliu lumeaadulþilor, dar ºi sã pãstreze iluziauniversului infantil-adolescent pecare niciun eveniment grav dinlumea maturilor nu reuºeºte sã-lfisureze, nici chiar asumarea unuinarator care povesteºte totul dela o mare distanþã temporalã.Aceastã dedublare inerentã uneiautoficþiuni despre copilãrie estemereu abil deghizatã printr-unirezistibil umor ºi prin situareaprecisã la intersecþia dintrerealitate, ficþiunea copilãriei ºiautobiografie. Deºi apeleazãuneori la acelaºi procedeu alreconstituirii unei epoci prininventarierea obiectelor eicaracteristice, similar cu filmulGoodbye, Lenin (film cu influenþãcovârºitoare asupra „istoriilorpersonale” scrise în ultimii anidespre comunism), totuºilipseºte tezismul obositor din Olume dispãrutã: parfumul„întunecatului deceniu” lacrepuscul este mult decantat,prezent doar ca fundal. Putereade transfigurare a celor doi(autori-naratori-personaje) enelimitatã, astfel cã regatulconstruit din fâºii ale diverselorficþiuni consumate de copii capãtãgraniþe precise în spaþiu (de labulevardul Drumul Taberei sprelocul unde 368 are ultima staþie,câmpul de la marginea Bucu-reºtiului bântuit de vulturi negriºi de unde începe teritoriulumbrelor) ºi diverse creaturi dinpoveºti apar sã-i spioneze de laînãlþimile blocurilor. În mijloculbetoanelor, miracolul se producepânã la urmã în forma unei oazede verdeaþã, un sanctuar,„dovada vie cã poveºtile au fostîntotdeauna adevãrate ºi cã

troleibuzele se pot transforma înbizoni”. Romanul orchestreazãabil dezagregarea unei familii, aunui spaþiu ºi a unui timp istoric.Spaþiul frecventat de romanulpostcomunist este periferia, dela romane de Radu Aldulescu laO lume dispãrutã sau Raiulgãinilor.

Imaginea tip a unei pãrþiconsistente din proza ºi istoriilepersonale despre comunismeste axatã pe redarea ultimelorclipe ale epocii ceauºiste: Iepuriinu mor, O lume dispãrutã,Bãiuþeii, chiar ºi recent apãrutacarte despre experienþa fe-mininã în comunism (Tovarãºede drum). Fragmentele din acestvolum variazã între prozaautoficþionalã (Sarsanela deAdriana Babeþi, Ginecologii meide Doina Ruºti, HalatulVeronicãi de Anamaria Beliganetc.) ºi jurnal (Adriana Bittel,Servus Reghina), între acestedouã limite înscriindu-se o marevarietate de istorii personale,mai mult sau mai puþin adecvatetemei volumului. ªi aici seobservã oscilarea dintre nevoiade autentic ºi tentaþia de anarativiza, de a transformaexperienþa în prozã. Dilemaaparþine de fapt întregului tablouprozastic al anilor 2000 ºi esteperfect esenþializatã într-un dia-log între mentalitatea unuisupravieþuitor privind pãstrareamemoriei trecutului ºi dezintere-sul tinerilor, dialog care are locîn povestirea lui BogdanSuceavã, Bunicul s-a întors lafrancezã. Bunicul, maiorul înretragere Aristide Ioan, înþelegeîn ianuarie 1990 cã datoria luimoralã este de a scrie istoriafãrã cenzurã, adicã a scrie ocarte de memorii. Rostul celor900 de pagini este aflareaadevãrului despre rezistenþa înmunþi („vreau ca lumea sã ºtie!Sunt poveºti care explicã olume! Tot rostul vieþii mele aici!”)ºi o compensaþie pentru laºitãþiletrecutului: „Cu toþii avem osocotealã de încheiat cu anii ’50.Anii ’50, aceia în care s-a ucispânã s-au scuturat cerurile, aniipãcatelor capitale pentru cei devârsta noastrã. Laºitatea meade atunci îmi dã dreptul sã

26

mãrturisesc acum”. Nepotul îi dãun rãspuns demn de post-istoricii ani 2000: „Nu e nimic nouîn toatã istoria asta. Nimic nou.Oamenii ºtiu foarte bine. Nu lepasã. E vorba despre trecut. Numai pasã nimãnui de toateacestea”. Drama bunicului e le-gatã de o culpabilitate nestinsã ºitraumatizantã: vina lui este dea fi ars scrisoarea prin carecolonelul Viºoianu îl convocaprintre partizani, o imposibilitatede a face alegerea justã, de aiciºi o penitenþã a scrisului, amãrturiei duse pânã la capãt. Dinperspectiva martorului uneirealitãþi atroce, orice priviredetaºatã spre trecut, oricelecturare ironico-umosristicã a lui

este exclusã: „Sã nu iau înserios? Aºa zici? Aºa? Eu nuglumesc niciodatã. Nu e deglumã, mai ales acum, ºi înlegãturã cu asta n-a fost vreodatãde glumã.” Proza se încheie cuo imagine donqujotescã: „maiorulîn retragere Aristide Ioan” înparcul pustiu, încercând sãadune un auditoriu pentru mãrturiasa care ar restabili un adevãristoric.

În ceea ce priveºte povesteamanuscrisului, morala esteperfect relevantã pentrufenomenul editorial din prezent,mult diferit de realitatea anilor’90: pentru a-i asigurapublicarea, bunicul trebuia sãîndeplineascã câteva condiþii: sã

treacã de la genul memorialisticla roman, sã nu urmãreascãaflarea adevãrului, latura eticã ºijudecarea laºitãþilor, ci exotismulinerent unei perioade atât dedificil de înþeles pentru publicultânãr, ºi, desigur, manuscrisul sãnu depãºeascã 200 de pagini.Într-un cuvânt, sã facã dincomunism un subiect vandabil.Comunismul-subiect asigurândsuccesul, pasibil de diverseestetizãri sau problemã încãnesoluþionatã, de naturã moralãºi identitarã? Comunismul –spectacol de revãzut sautraumã a istoriei? – iatã câtevaîntrebãri la care se poate rãs-punde inteligent prin intermediulliteraturii.


27

Nu mai sunt de acord, aºacum eram, cu faptul cã (toatã)poezia de la noi e leneºã. Nucred cã (mai) trebuie aºteptatão mare poezie, aºa cum, sãzicem, s-a spus legat de poeziafrancezã modernã, de su-prarealism, de poezia beat. Eaproape paradoxal, dacã nucumva trist, cã manifestele (însensul cel mai liber ºi mai po-etic al cuvântului) existã deja,poeþii sunt cât se poate de vii,cât se poate de tineri (unii suntmai tineri decât tinerii) ºi nu suntchiar puþini. Nu sunt de acord nicicu scriitorii pe care am avutocazia sa-i aud spunând cã da,existã poeþii tineri de la noi ºi cãda, trebuie citiþi ºi ei, dar, la oadicã, tot poeþii americani saufrancezi sau germani suntrepere, surse, puncte deplecare. Nu cred cã e delocadevãrat ºi, ca în orice altdomeniu, e o idee care vinedintr-o cu totul inadecvatãînþelegere a relaþiei, ºi veþi iertacuvintele grele (în toatesensurile), dintre maestru ºidiscipol; aceasta îºi are locul ei,dar nu aici ºi nu aºa. Însãºiideea de generaþie, cãci ºidespre ea va fi vorba, sau, maiales, excesul de importanþã carei se acordã, mi se pare a fi legatãtot de aceastã eroare.

Ca timp, cea mai apropiatãasemenea generaþie îmi estecea configuratã de poeþii afirmaþiîn jurul anului 2000, unii maidevreme, alþii mai târziu. Nu lefac nici exegeza, nici apologia,nici desfiinþarea; îi iau dreptrepere de tip stalker-ian, înurmãrirea ideii de, am numit eu,spaþiu-coridor ºi zone de ardere.E vorba de zone intermediarepe care anumiþi creatori (defapt, mai mult descoperitori) leparcurg în cãutarea proprieiobsesii poetice, a experienþeicare cutremurã, corodeazã ºicoaguleazã apoi identitatea.Zona lor este una deloc

confortabilã, e zona coridoruluidin filmul-poem al lui AndreiTarkovsky, este atmosferasufocatã interior pânã la apo-caliptic din „Requiem pentru unvis” sau nepãsarea seninã dinsfârºitul de la „Trainspotting”, emlaºtina din „Zenobia”, grãdinainvadatã de buruieni din „Subvulcan”. Masa lor de scris emasa de operaþie, masa proprieioperaþii, Elena Vlãdãreanu scriedespre lamele de pe pieleasubþire ºi scrisul cu sânge,Claudiu Komartin vorbeºte detrepanaþie, un fel de gest supremºi extrem al cãutãrii de sine, DanSociu, despre vasectomie sauchimioterapie, toate proceseviolente, puternic determina-toare. Autopsierea proprie nu ezadarnicã, pentru cã, îndirecteþea lor dusã pânã labrutalitate, aceºti poeþi cautã unfel de vedere se sus, o vederepost factum, ei nu sunt Beat sauWoodstock sau suprarealiºti, eisunt în haosul de dupã toateacestea, cãci poeþii, deºi suntsingurii care ar putea, nu facordine, ci dezordine în lume.Pentru cã ei ºtiu foarte bine, caDan Sociu, cã oricând existãceva „mai groaznic” sau simt, caªtefan Manasia, clipa solemnãºi „aroma golului major din viaþata”. Stãrile lor sunt heraldice, eipar nepãsãtori, dar sunt numailatenþi, ei pot scrie cu rãcealãsau pânã la plâns, ei pot scrie,de altfel, oricum, miºcându-secu lentoare ºi punând înmiºcare, aºa cum face ElenaVlãdãreanu, „micile mecanismeale disperãrii.” Revolta lor parestaticã, dar asta numai pentru cãreceptarea lor nu se face decîtrareori cu libertatea pe care oare observaþia experienþeiumane reale ºi mai degrabãsub aspectul defavorabil alaparteneneþei la generaþii. Ar fimai beneficã raportarea la mediullor, la aparteneþa lor la o miºcaresau alta, la prieteniile lor, la

zonele lor predilecte. Ei se vor,poate, ca ºi Gellu Naum în anii‘30, tot niºte drumeþi incendiari,ei au intuiþia de mai târziu apoetului, legatã de „o liniºtehalucinantã, o lentã scufundare,un gol primejdios”, dar ea seopreºte undeva, parcã, într-unfel de prudenþã a expresiei. Auºi serenitatea, erotismul rafinat,translucid ºi aspiraþia androginã,ca Adela Greceanu sau DanComan ºi ating chiar ramificaþiileºamanice ale întâmplãrilor de la„marginea lumii”, lume a luiCosmin Perþa, dar ºi a celorlalþipe care, mãrturisesc, i-am alesîntâmplãtor ºi rapid, mai multdupã (anti)criteriul prezenþei lorcomune în anume contexte (dar,comunicarea poeþilor e, se ºtie,sursã de veritabilã splen-doare...). Ecourile intruziunilorsociale sunt slabe, din fericire:cuvintele de succes alegeneraþiei lor, aºa cum le scriedelirant Dan Sociu, faptul cã,scrie Manasia, „de tine niciodatãnu se va alege NIMIC”, apar-tenenþa mai mult forþatã la ogeneraþie (!), sunt, cred, ele-mentele care frâneazã un fel deconfigurare (poate un refuz voit)a poeticului, tradusã rar, înimagini splendid detaºabile, aºacum sunt viaþa curatã ca un cuþit,copilul care doarme, spiritul-copil sau cârtiþa galbenã.

Nu ºtiu cât conteazã apar-tenenþa acestor poeþi, iar spaþiullor coridor rãmâne de vãzut undeva duce, conteazã însã cã eiexistã ºi cã sunt diferiþi; ei suntcei care determinã acum miºcãrilede adâncime, oricât de greu ar fide acceptat ºi oricât ar fi de iritantºi destabilizator, aºa cum, depildã, e manifestul postsu-prarealist al unui alt poet tânãr,Michel Martin.

Fãcând o glumã sinistrã, îmiamintesc de o legendã legatã deanul 2000 ºi apocalipsa adia-centã, prezentã prin cãrþuliilecreºtine care circulau demult prin

Izbirea de poezieR

EB

EL

IIFlorin Balotescu

28

popor ºi cunoscutã mai ales debãtrâni. În ea, Dumnezeu ºiDiavolul fac un pact prin care sehotãrãºte ca primul dintre cei doisã stãpâneascã lumea vreo1800 de ani, cel din urmã zicând:îþi ajunge, 200 de ani sunt ai mei.Lãsând la o parte simbolismul,chiar ºi popular, al cifrelor, iatãcã anul 2000 nu a adusapocalipsa (deºi, prin vreunsubsol inconºtient ºi apocrif alomenirii, cine ºtie), ci niºte poeþi;iar poeþii de acum cui aparþin, decine þin ei? Poate cã nu þin denimeni reperabil, ci doar de ozonã în care se recupereazãceea ce am putea numi spiritulpoetic al lumii, ei performeazã ºidau ritmul nu unei New Age, cial unei Renewing Age; RaduPetrescu vorbea de meteo-rologia scrierii, iar poeþii de maisus ºi nu doar ei sau doar 2000-iºtii – încadrare pe care, sper,sub aspect identitar, ei o vorrefuza total la un moment dat,cunosc bine aceastã idee.Rãmâne însã o mare tristeþe alor, poate chiar disperare,rãmâne ºi faptul cã nu spundestul, aproape intenþionat; poeþiiaceºtia, cred ºi sper, pentru cãaºa s-ar pãrea, cunosc bineputerea poeticului ºi aºteaptã sãzguduie serios cu ea orizonturileunor cititori obiºnuiþi cu ca-podoperele ºi mai puþin cuexperienþa tãioasã, realmentetransformatoare, adevãratã prinînsãºi survenirea ei. Ei secunosc bine, îºi cunoscgesturile, îºi cunosc corpul, iarasta le va deschide un arealuluitor; dar, cu toate cã nu ar maifi cazul (dar cine ºtie, poateaceasta e tãcerea celui ce facedin aºteptare o revelaþie ºi osursã de respiraþie ºi de ieºiredin nebunie) reticenþa lorrãmâne, pentru cã în lumea deacum, în toate palierele ei, de lastadiul intrauterin, pânã laînmormântare, nu se exerseazãviaþa, ci supravieþuirea; o spuneºi Dan Sociu: „aºa cã n-am maiscris pânã acum nimic/pentru cãºtiu eu cum e poezia/ºi cum seuitã la tine când te plimbi princasã-n chiloþi”, iar asta e un se-cret al lor, al poeþilor care scriuacum.

livia ºtefan

duc o viaþã sinistrã, tataie

isuseþeasta ta spartã e cea mai frumoasã poeziefã-te binenoi suntem muritori de rândºi ne rugãm pentru tinenoi ºtim cãvin vremuri nasoale.noaptea ascultãm zgomotele unui popor cu ficatulmãrit

tu isusene e foamedã-ne peºti ca ãiadin arizona dream

joi. iubitul Toarem

afarã nu se întâmplã mai nimic. nu ninge. nu soare.nimic. în zile ca asta oamenii sunt foarte cuminþi. iubitulToarem aratã foarte bine pe scaunul lui.îmi citeºte poeme.din timp în timp mã priveºte ºi îmi aranjeazãtuburile ºi perfuziile.

noaptea.

când ziua se terminã– când fiecare zi se terminã –

eu ºi iubitul meune întoarcem în cearºafurile noastreca soldaþii americani carese întorc mereu în vietnam


29

- Doamna Gruºa! Doamna Gruºa! Aveþi câine?- Nu, nu am, intrã liniºtit!Domnul Abys deschise cu zgomot portiþa

întunecatã a doamnei Gruºa, care vecuia lângãstaþia de betoane din anul în care venise din Pe-tersburg în cãutarea unchiului aventurier.

- Cum o duce Igor? întrebã domnul Abys.- Unchiul meu? O mai duce... De ce nu vii sã-l

distrezi? Eu, dragule, nu mai am umor... Când mãgândesc cã din cauza lui m-am pricopsit cu osingurãtate lipicioasã...

- De ce nu v-aþi întors... acolo?- Atunci nu aveam bani sã mergem. Acum e

prea târziu.- ªtiþi cã aveþi o singurãtate de pluº?- Domnule Abys, poezia d-tale suna bine, însã

realitatea mea e amarã...- Poate nu ºtiþi de ce am venit aici val- vârtej!- Vreun interes? Nu vi se prea potriveºte.- E vorba de un câine...- Adicã?- Vreau sã plec într-o scurtã vacanþã. Am un

câine tânãr, puternic, siberian.- ªi vrei sã-l laºi la mine pentru cã am origine

ruseascã?- Nu chiar... Il cheamã Aki ºi e un husky

siberian. Frumos, puternic, gata de joacã.- Accept din curiozitate ºi din respect pentru

dumneata. Vino sã-þi arãt parcul meu!Proprietatea doamnei Gruºa zãcea într-o

sãlbãticie primarã, neostoitã. Salcâmii brãzdaþi deo continuã aºteptare purtau în picioare tufiºurineîngrijite. Tãceri cu pãsãri ºi fân umed, o fântânãdãrâmatã, un clovn albastru, murdar, aruncat înnisipul de lângã un jgheab nedefinit... Când Aki aapãrut a doua zi în grãdinã, s-a repezit la clovnulalbastru. A fost dragoste la prima vedere, întrucâtjucãria lui preferatã a devenit acel clovn de unalbastru murdar ºi spãlãcit. Chiar de la începutGruºa s-a jucat cu Aki, numai cã greutatea luiafectuoasã a dãrâmat-o complet. Gruºa ºi-a julitgenunchii mai întâi. Apoi au început durerile de ºale,din cauza izbiturilor. Lucrul cel mai rãu a fostînceputul rãzboiului dintre Aki ºi Igor. Dupã ce Akil-a trântit din joacã pe caldarâm, Igor nu s-a mairidicat din pat. Gruºa nu s-a supãrat pe Aki, ci peIgor. Adicã:

Alexandru Jurcan -Trebuie sã iubeºti frumuseþea luineastâmpãratã! (i-a spus Gruºa). Dragul de el seviseazã cu un ham magic, trãgând o sanie deproporþii peste zãpezi multicolore...

- Ce prostuþã eºti! s-a enervat Igor. Zãpada ealbã, nu multi... draci!!

- ªtiam, dragule, cã n-ai pic de imaginaþie ºisensibilitate. Doar Abys mã înþelege!

- Din cauza lui zac în pat! Câinele lui m-a trântitca pe...

- Ca pe o legumã! îi reproºã Gruºa. Ai ofragilitate de speriat!

Doamna Gruºa a intrat într-o viaþã nouã,misterioasã, nepotolitã, tainicã, sublimã. N-o maipreocupa decât Aki. Îi þinea botul imens între palmeleblânde. Raze binevoitoare îi buimãceau zilele. Osete pãgânã de plimbãri o îndemna pe Gruºa sãabandoneze orice pentru „dragul, scumpicul,învioratul, copilul, nebunul, frumosul, bãlosul, agerul,deºteptul, lãþosul, lânosul, vrednicul, inteligentul,mintosul...” – gãsea doamna Gruºa apelativenãstruºnice ºi pasionale. ªi nopþile! Adâncile nopþialbastre din parcul ceþos! Gruºa îl plimba pe Aki cuo lesã lungã, înfioratã de miºcãrile sacadate alecâinelui. Rochia ei jilavã, tãvãlitã peste ierburi noc-turne, foºnea învolburat în vântoasele melancolice.

Apoi a sosit clipa aceea stearpã, urgisitã, cândAbys a revenit din vacanþã. Gruºa l-a primit cu unaer nãprasnic, enigmatic.

- Am veºti proaste, domnule Abys.- Sã nu-mi spuneþi ceva rãu despre Aki.- Asta e... s-a prãpãdit... încercaþi sã înþelegeþi

cã o boalã pãcãtoasã l-a doborât.- Exclus! – þipa Abys, ridicându-se înverºunat.- Adicã?- Avea analizele la zi, era super- sãnãtos! Unde

e, unde e?- Vino, dragule! îi ºopti Gruºa.Parcul înota în lumini nocturne mãrunte,

scãpãrãtoare.- Aici, deci!- Ce e acolo? întrebã Abys.- Mormântul!Abys se aplecã într-o poziþie smeritã ºi

vrãjmaºã. Aproape cã n-a simþit lovitura nervoasã,violentã ºi pãtimaºã a barosului. În lumina ofilitã îºiprivea palmele scãpãrãtoare, peste care curgerearoºiaticã a sãngelui fãcea ºi mai molaticã voceaostilã a nopþii.

Într-o searã târziu domnul Jarek (era unpolonez rãtãcit de ani buni prin acele locuri) zãri uncâine negru ºi pricãjit în faþa imobilului, tocmai laintrare. Înduioºat, Jarek a urcat în apartamentul sãu,apoi s-a întors cu lapte, brânzã ºi cârnaþi, etalându-le pe cimentul umed. Câinele (s-a dovedit cã era ocãþea) ºi-a potolit foamea, privindu-l din când încând pe binefãcãtorul sãu. A doua zi Jarek i-a puso pernã ºi o cuverturã acolo la intrare, în niºa dinstânga. Dupã aceea, vase pentru mâncare, apã...

DOAMNAGRUSA DE

LâNGASTATIA DEBETOANE

,

,

)) )))

jarek si linda,

30

Vecinii nu priveau cu ochi buni ascensiunea cãþeleiLinda (aºa o botezase), care începea sã-i sfideze.Mã rog, avea un stãpân, un rost, o situaþie!Parvenise... oarecum, graþie lui Jarek, care începusã-ºi neglijeze slujba, alergând în stânga ºi-ndreapta dupã mofturile Lindei (care nu mai mâncaorice). Noaptea târziu, când vecinii îºi încuiauferestrele duºmãnoase, Jarek o ducea pe Linda lael în apartament, o spãla, o pieptãna, o lãsa pecovor, pe fotolii – într-un cuvânt, o rãsfãþa pur ºisimplu. Se întâmpla uneori s-o pupe pe bot, iar Lindaîºi þinea, parcã, rãsuflarea în acele clipe.Îngrozitoare a fost perioada de împerechere, cândcâinii murdari o încãlecau pe Linda chiar în faþablocului, în iarbã, în bãltoace, în murdãrie. În aceleseri Jarek o spãla cu ciudã pe Linda, reproºându-iuna ºi alta. Ca s-o salveze pe Linda de atacurilerepetate, Jarek a început sã procure hranã ºi pentrucei vreo zece masculi care se învârteau pe acolo.Dupã o lunã, Jarek ºi-a pierdut slujba ºi a începuta cerºi mâncare pentru Linda la rude ºi la cunoscuþi.

Toþi îi reproºau cã a devenit sclavul unui animal.Linda a luat proporþii, s-a îngrãºat, a fãcut câþivacãþei. Jarek nu mai prididea cu împrumutul,alimentele, foamea, sãnãtatea. Vecinii începeau sã-i arunce în cap apã ºi ouã stricate. Linda nu maiîncãpea în niºã, devenea tot mai grasã, mare,ameninþãtoare, giganticã, obezã. Anumiþi locatari nuaveau curajul sã intre în imobil. Unii îºi puserãfrânghii solide la balcoane ºi se cãþãrau astfel. Ceimai bãtrâni îl strigau pe... Jarek sã-i ajute, s-opotoleascã pe Linda, s-o dea la o parte, sã-ºi poatãcroi un loc de intrare. Primarul era prea ocupat cuproblemele electorale, ca sã intervinã în coºmarulacelui imobil, astfel cã toþi locatarii s-au mutat, fãrãsã poatã vinde cuiva apartamentele.. Jarek a poftittoþi câinii vagabonzi în imobil. Doamne, ce lãtrãturi,ce veselie, ce schimb de oase! Linda stãtea cuJarek, care era tot mai bolnav ºi neputincios.Cãþeaua îi aducea de la pubele toate bunãtãþile. Îlînvelea ºi îi lingea faþa în fiecare dimineaþã, cu orãbdare câineascã.

Aur

el G

heor

ghiu

Cog

eala

c

31

În mod semnificativ, poezia luiNicolae Bãciuþ începe cuvariaþiuni pe tema cuvântului ºipoeziei. E un semn cã poetulcugetã asupra facerii discursului,înainte de a trãi, cum se spune,literatura. E solicitat mai curândde o poieticã decât de o stareliricã, are nevoie de un programpe care sã-ºi muleze reflecþiile ºiînceputul de confesiune.

Muzeul de iarnã, debutul sãudin 1986, e un titlu foarte potrivit,aºadar, pentru aceste versuri re-flexive, cam reci ºi la propriu, nulipsite însã de un anumerafinament al desenului imagistic,cãrora li se ºi gãseºte, în ciclulce dã titlul cãrþii, o expresie înefigie: „O gurã de argint / pestecare iarna îºi aºeazã / epoleþii”.Cãci, într-adevãr, „organul”acestei supravegheate lirici nu sevrea a fi locul unei emisii decuvinte comune ºi presupune oanume decantare, subliniatã ºi lamodul decorativ. Cartea depoeme poate deveni ea însãºi un„muzeu de iarnã” – metaforaglacialitãþii sugerând, desigur,tocmai concentrarea reflexivã,de nu angajeazã chiar proble-matica transfigurãrii „trãirii” înverbul chemat sã o purifice ºitransfigureze, nu fãrã un oa-recare sentiment de frustrare înce priveºte experienþa directã a„realului”. Blocarea expresiei înfaþa inefabilului („Scriu ºi rândurilemi se îneacã într-un cuvânt / pecare nu-l pot rosti; / pe deasupraoraºului trece în zbor o pasãre -/ foºnetul ei, / un voal, o mireasãîn nesfârºitã aºteptare”) seasociazã conºtiinþei inevitabileidistanþãri în cuvânt în raport cucomunicarea frustã, nemediatã:„Un gheþar se întinde pesteamintirile noastre // un flux, oîngenunchiere / o înserare pestepodul / pe care mereu îl trecem”),

motivul oglindiirii e frecvent, – uncuvânt sau un þipãt se rostescadesea în faþa oglinzii; ba chiarsubiectul liric pare a prefera,„firului de iarbã”, „frigul acelanesfârºit, Biblioteca din Alexan-dria”. Iar în poemele urmãtoareacestor deschideri cvasipro-gramatice tematica poemuluidominã reflecþia: „Aceleaºipoeme trec prin mine / cuîncãpãþânare: / „Scrie-ne ºi pe noiºi pe noi / ºi pe noi...” / – urlã dincerul gurii / ca dintr-o peºterã”;„poemele bat ca într-o uºã / înpieptul meu /.../ mâine voi scrie unpoem care ne va vinde”; „nimeninu ne iartã poemele noastre /puse între feliile uscate de pâine”etc.

Devenit obsesie, „poemul”pare a se substitui fiinþei, - „iubireamea nu are gurã, / ea are trupulcuvintelor”... În fundal, se bã-nuieºte exemplul stãnescian,numai cã libertatea asociativã nue, deocamdatã, prea mare la maitânãrul discipol, care recurgeuneori, stângaci, la alegorie(„cuvintele topite în palma meaîngenuncheazã”, „sfâºiat, cu-vântul pleacã în alt vis”, „în visullui intrã un cuvânt / care sedezbracã de veºminte”, „pescarã, mutã, coboarã inocenþadin copilãrie”, „zãpada ca uninorog mi-atinge glezna, / cuvinte-nsângerate întinzând pe asfalt”)...Mai tot ciclul final, Nostagiiinterzise, cu prea multe ezitãri dedebutant, putea lipsi din masivaantologie de aproape ºase sutede pagini, de „poeme nealese”,tipãrite în 2006, sub titlul,altminteri expresiv, Anotimpul dincolivie.

Lucrurile încep sã se schimbecu adevãrat odatã cu a douacarte, Memoria zãpezii, tipãritã în1989. Mãrturisitul deficit desenzaþie ºi de concreteþe este

aici în parte recuperat, într-opoezie cu mult mai atentã lamaterialitatea imaginii. Cuvântul,poemul rãmân teme predilecte,lumea pare adesea privitã „prinalbul hârtiei”, subiectul liric edefinit ca „marele scrib”, cuvintelemai sunt dezvelite de o cârtiþã subzãpadã, febra trãirii se vedetrecând în alambicuri friguroase(„Scriu cu mâna ta tremurând decãldura / unui timp sfâºiat, / înmiezul unei ierni (o patã înghe-þatã / de sânge) / scriu despreimaginea îndepãrtatã / dincopilãrie / scriu pe luciul deghilotinã / al hârtiei”...

Din nou, cuvântul desparte delucruri, dar rãmâne indispensabilpentru a le evoca: ”Sã uit mereu– / acesta-i cuvântul, / aceasta-itrecerea în cuvânt”, - „Vine ocorabie, / ia cuvântul ºi pleacã. /ªi valurile uitã sã se întoarcã”.Poate cel mai frumos poem alcãrþii, Abia aºtepþi, pune într-oexpresivã ecuaþie acest paradoxal stãrii lirice, împãrþitã întreaspiraþia spre autenticitate ºi unfel de fatalitate a problematizãrii,legatã de construcþia textului.Citând cu aproximaþie, în final, unvers din Adrian Popescu, elîntãreºte prin intertextualitatevoinþa parþial zãdãrnicitã deluciditatea poiesisului, de a simþiinefabilul universal dincolo de„dovezi” ºi demonstraþii: „Abiaaºtepþi sã te doarã ceva, /(suferinþa e minciuna cea bunã) /abia aºtepþi o duminicã dupã-amiaza, / un week-end fãrãglorie, / o zi ca oricare alta, // dartocmai atunci pasãrea-ºi facecuibul în zbor, / (Ah, poetizãrile,metaforele, metehnele!), / tocmaiatunci mã gândesc / ce s-ar maiputea întâmpla deosebit în poe-zie / ºi tu aºtepþi ceva, / ceva cao zãpadã deasupra zborului –/ nu am dovezi, dar îmi aduc

Anotimpul dincolivia poemului

,

Ion Pop

32

aminte’ ”. Þinta rãmâne, totuºi, înzona nostalgiei intuitivului ºi anonconceptualizãrii discursului, -„Ca / o / vertebrã / de / aer /poezia” – zice un fel de haiku,foarte atent, cum se vede, ºi la„vertebra” textualã a poemului; iarpe o paginã apropiatã tot poemule aproximat, în termeni caaceºtia: „El îþi vorbeºte þie / ºiacum / / ºi nici nu-l vezi / ºi nicinu-i þii urechea-aproape. / ªi-nrespirarea colii / mireasma-i maiaprinsã / decât un rãsãrit. // Cine-lrosteºte? Cine l-a vorbit?”(Niciunde).

Cum se vede, Nicolae Bãciuþe uºor de ataºat familieiechinoxiste a „livreºtilor”, aflaþi înpoziþia ambiguã dintre o esteticãa sugestiei, cu gust pentru - cumînsuºi zice – „poetizãri” ºi„metafore”, ca inevitabile„metehne”, ºi tocmai ceea ceaceste obiºnuinþe ºi „defecte”semnaleazã ca fapt deconºtientizare a procedeelor ºitehnicilor de construcþie adiscursului. A vorbi despre un„textualism” propriu-zis (CristianLivescu) e totuºi prea mult,fiindcã accentul rãmâne pus pemedierile metaforico-simbolice,iar jocul textului e mai puþinexploatat ca ars combinatoria aunei materii verbale propriu-zise.Despre un soi de autosuficienþãa poemului se vorbeºte totmetaforic, în Poem în doi, o altãreuºitã certã a acestei cãrþi, textde inspiraþie cãrturãreascãregizat cumva stãnescian, într-oînscenare inspiratã ºi cu ometaforã încadratã între douãmiºcãri „scenice” de efect:„Ceea ce de departe pare un mãr/ e poemul / ºi cel care-l þine / nu-laºeazã pe creºtet, / ci-n dreptulinimii / îi aflã adãpost. // Dar cineva întinde arcul? / ªi cine / sã-ºigãseascã singur þinta? // Vine unluptãtor. / Vine o luptãtoare. // Vineo vreme / când din mãr viermele /împinge fluturele în afarã / ºizborul lui / mai lumineazã þinta. //Vine un luptãtor. // Vine oluptãtoare”.

De acum încolo, adicã de laNostalgii interzise (1991) ºiCasa cu idoli (1996), la Manualulde cearã (2001), Solstiþiu laechinox (2002), ºi Portret dupã

autoportret (2005), scrisulpoetului avanseazã în liniedreaptã, iar ciclul de inedite –Singurând – cu care se încheiemasiva culegere Antotimpul încolivie nu schimbã perspectiva.Cum sugereazã chiar unul dintretitlurile de carte, Portret dupãautoportret, poezia lui NicolaeBãciuþ îºi stabilizeazã temele ºitehnicile, fãrã a mai produceschimbãri surprinzãtoare. Te-matic, ne aflãm tot în zonareflecþiei despre poem ºi poezie,despre cuvânt ºi raporturile decomunicare esenþializatã sau dedistanþare faþã de experienþadirectã a realului, iar eul liricrãmâne prin excelenþã unulpo(i)etic ºi, nu o datã, poetizant,amator în continuare de trans-figurãri ºi de reverii purificatoare,în care sunt convocate stãri ºiipostaze înalt-contemplative înfaþa unui soi de cosmos genericºi chestionând, ca ºi exclusiv,marile categorii. Adicã practicândmai degrabã meditaþia pemarginea unor prestigioaseabstracþiuni: timp, vis, puritate...Însãºi „poezia” e privitã cumvaca o exterioritate, o entitate purspiritualã, detaºatã de subiect,cãutându-l sau uitând de el, dândtârcoale lucrurilor, element eteric,duh plutitor peste o lume ce poatesau nu sã-i vinã în întâmpinare:„Ce faci tu, poezie, când nu mãgãseºti acasã? / Pe cine maiîntrebi de viaþa mea? / Cui i-o maidai în grijã? / În cine-þi risipeºtitãcerea? /.../ Ce faci când gãrilesunt goale, / când trenuri lungitrag frigul dupã ele? /../ Ce faci tu,poezie, când nu primeºti / nici unrãspuns?” (Ce faci?, în Nostalgiiinterzise). La modul ideal,cuvântul ar trebui sã se identificecu existentul sau, ucigându-lsimbolic, sã facã din aceastãmoarte un început de înviere:efortul poietic merge tocmai înacest sens, mãrturisit direct: „Sãstãrui pânã când / cuvântul îºigãseºte / alt cuvânt / pereche sãîi fie / sau moarte pre moartecãlcând. /.../ Sã stãrui pânã când/ cuvântul îºi gãseºte adãpost: //a fi fire – a fi fost” (Sã stãrui).Sau, într-o mai sinteticã Arspoetica: „Cuvântul - / þipãt / uitat /într-o ranã”. (Nu mai puþin

conformã modului de a vedearaportul dintre viu ºi rostit ar fi fostºi uitarea þipãtului într-o... ramã.)ªi încã, astfel de versuri sugerândstatutul ambiguu al rostirii poetice:„Cuvintele-mi fac rãni pe buze /dar le ºi simt ca pe un frig înoase”... – statut care l-a preocupatmereu ºi va constitui în continuaresursa majorã a interogaþiilor dinAnotimpul în colivie. Într-un finalde carte, se mai aude un strigãtsemnificativ ca acesta: „Ay,lucrurile, / tainice cuvinte!”

Se vede, încã ºi încã o datã,cã pentru Nicolae Bãciuþ obsesiamajorã a comunicãrii dintrediscursul poetic ºi real rãmânefundamentalã. El ºtie cã verbul„îngheaþã” viul, însã râvneºtenecontenit la concretul lumii. Odatã, viseazã la un „dicþionar deobiecte”, în timp ce, ca ºi ironic,„Sub palmele moi, / trupul meudevine, încet, / un cuvânt”...Alteori, problematica întrupãriiverbului revine, sub o sem-nificativã amprentã livrescã:„Învaþã-mã tu, ce sã ºtiu despremine, / în biblioteca de pãmânt /în tomurile de iarbã, ediþii rare, /princeps, de lux – / tot ce a fostrefuzat la ospãþul înþelepþilor”(Epifanios!, în Casa cu idoli).Numai cã ºi poetul rãmâne, înfond, un asemenea „înþelept”, cese „ospãteazã” mai întâi dincugetãri pe marginea realului,înainte de a regãsi, pour la bonnebouche, bucatele refuzate...

Un asemenea du-te-vino arputea fi multiplu exemplificat cutexte din toate cãrþile sale. O datã,în loc de ploaie se aud cuvinte ºii se cere iubitei sã se înveº-mânteze în ele; „cuvântul e unadãpost”; cuvântul se aflã ºi „întãceri”, „tot ce respiri îþi e cuvânt”;„Fiinþa-mi trece curatã, / locuindîn cuvânt, / spre niciodatã”; chiar„Tatãl nostru” este „în cuvinte” ºii se cere o altã „viaþã, cândmoartea ne minte”, în perspectivaunei „vindecãri” ºi întregiri princuvintele metaforizate sumar ca„þãrmuri cereºti”... Subiectul po-etic ºtie cã discursul sãu e doaro mascã, însã e nu mai puþinconºtient cã ea este ºi oparadoxalã condiþie a autenti-citãþii, cã poezia certificã trãireaexact în mãsura în care pune ºi

33

distanþe între eu ºi exteriorulmundan: „A mai trecut o viaþã /Ceva mai bunã decât viaþa ta /îngropatã în aºternuturi / strãine/ când credeai cã literatura / numai e colac de salvare, / cândnimic nu mai apropia / ziua denoapte. / Iubirea era un text, /viaþa era un text, / dar ce se alegede textele acestea / ‚de-abia-nþelese, pline de de-nþeles’. //Aºtept semne ca nu cumva /viaþa ta sã iasã din text / sã o iarazna, / sã muºte trecãtorii pestrada târzie, / sã alunge pâineatãcutã de pe masã, / ca nu cumvaviaþa ta / sã intre în viaþã / ºi tu sãnu poþi fi nici martor. // Sã nu aifaþã”. (Masca, în Portret dupãautoportret). ªi pentru cã s-avorbit despre „textualism” înpoezia lui Nicolae Bãciuþ, iatã unpoem-confesiune ce clarificãlucrurile în privinþa raporturilorsale cu „postmodernismul”ludico-ironic, în sensul unei micipoetici mizând pe o anumeprofunzime ºi gravitate adiscursului echilibrat formal, ce-ºi refuzã programatic gratuitãþileºi preferã ipostaza de lucrãtorconºtiincios ºi tenace pe solulpropriu, cum sugereazã poeziaÎn grãdinã, din volumul Nostalgiiinterzise: „ ‚Sapi, sapi, domnulepoet’, / (‚Da, da, - zic) / dumneatanu citeºti ironico-ludicii’, / (Aerulblând, râmele târându-se prinpãmântul / reavãn.) / ‚Ei, ei, zice,epoca (post)modernistã. / ludici,ironici, lundiºti, sãm’nãtoriºti’ //Poetul sapã grãdina ; / la iarnãgreierele & furnica. / ‚Dumneata,zice, nu cunoºti / fabula - / nu-inimic, morala, nu-i nimic, / zice, /azi e duminicã!’ / Singur, poetulsapã grãdina”. Zisele sãpãturi seexerseazã, totuºi, mai degrabãpe solul poemului decât al„realului”, deºi nu lipsesc dinpoezia lui Nicolae Bãciuþ aluziilela o „biografie comunã” ceva maiconcretã, ºi nici la vremurile in-terdictive ale lipsei de libertate aexpresiei: tãcere, cuºcã, colivie,„un hohot în gura noastrã, mut, /ºi disperarea”, în faþa unei istoriicare „ne ia, încet locul”, „tãcerea,sorã geamãnã cu frica / pe unecran pe care vântul îºi deschide/ pleoape mari / când nu vedemnimic / ºi veºtile n-ajung la noi /

decât în colivii!” - sunt asemeneasemnale ce vin dinspre istoriarecentã, înviorînd o reflecþiecentratã majoritar pe proble-matica relaþiei dintre cuvânt ºiexperienþa existenþialã, întermeni, ca sã zicem aºa, ge-neral-valabil i. O asemeneaconsecvenþã tematico-reflexivãconferã, desigur, coerenþã ºiunitate scrisului lui NicolaeBãciuþ, dar îi atrage ºi niºteinerente limitãri. Meditând ade-sea cumva în abstract, cu mizãpe modernista transfigurare-purificare a stãrii lirice, discursulpoetico-poietic nu evitã risculcãderii în cliºeul poetizant, astfelîncât, alãturi de fine caligrafiiimagistice sugestive pentruambiguitatea situãrii subiectuluiîntre viaþã ºi text, se strecoarão sumã de locuri comune admisecu prea mare îngãduinþã,reciclate pentru a accentuaamintita voinþã de decantare atrãirii ºi expresiei ei. Spiritul(auto)crit ic e deficitar înasemenea momente, nu puþine,în care declamaþia emfaticã elãsatã în voia ei („Suntemvânduþi luminii din luminã”, „Cine-

mi luã adâncul / acestei gropi /din margine de stuf ºi pãpuriº /din margine de linã-alunecare /ºi de zbor? // ªi pentru tine cineîºi vându / ºi anotimpurile ºiînaltul?”; „Mi-e somnul încã unexil / cu fluturii de noapterãstignit”; „Acum sunt umbrã /sunt un vis / sunt visul umbrei, /interzis”; „sunt lacrima uneisecunde”, „sunt lacrimã de me-teor”, „Port poemul la gât – onoapte albã / atârnând întrecauzã ºi efect”, „cãutãm un senszilei / care atârnã ca o piatrã demoarã / la gâtul unui vis”, „de lacoajã pân’la miez / suntgenunchii unui crez”! etc.). E-adevãrat cã masiva culegereAnotimpul din colivie, are douãsubtitluri – Antologie ºi Poemenealese – al doilea sugerând,poate, un fel de modestie: texteleantologate n-ar fi, totuºi,neapãrat ºi „alese” sub unghivaloric. Suntem la „ediþia a II-a,revãzutã ºi adãugitã”. A treia, ede prevãzut cã va fi ºi mai atentrevãzutã, fiindcã Nicolae Bãciuþare destule poeme de calitate,care sã-i definitiveze, fãrã balast,profilul liric.


34

Dacã, în absolut, conceptua-lizarea trãirii locale portughezerostitã saudad (melancolie,nostalgie, tristeþe), nu ºi-a gãsittraducerea literarã încã, ultimeledouã volume ale Dianei Adamek,Melancolii portugheze ºi Vasco daGama navigheazã, apãrute laEditura EuroPress, Ideea Eu-ropeanã, 2007, sunt un succesbeletristic notabil prin extindereacartograficã a sentimentului lusitande ,,a avea saudade”. Saudade, onefericire mereu incomplet plânsã,patima ºi fervoarea fatalistã achemãrii absenþei ca singura fiinþãvie ce ne poate fecunda sin-gurãtatea ºi pânda ºtergerii eterne,s-ar putea retrage în personificãrileaproximate ale unei penumbre,deloc psihologizatã, ci expresieesteticã a ºalului vacuitãþii fiinþei dis-persive.

Sentiment baroc prinexcelenþã, saudade este o trãireteatralizatã, o miºcare în spiralã,cu travestiuri ºi cu disimulãri, unîntreg cimitir al penumbrelorsenzoriale, trecute, prezente ºiviitoare, o pãpuºã ruseascã ce vasã deschidã intraductibilul fior alsãrutului ipocrit ºi apãsat al morþii,al ºtergerii existenþei în sus-pendãrile oscilante din preajmadimensiunilor virgine clipocindea contururilor umanoide obtuze,niciodatã clare. Existã o singurãdeschidere în doliu persiflat pecare, în dublet, volumele gemeneo propun: ceaþa stãrilor glisante,ce îngânã jocurile mascate ºiautodemascante ale unei scriiturimuzicale, cuprinse de mareelenomade ale sângelui alb,permeabil vârstelor, pereþilor,mentalitãþilor, istoriilor literare ºicriticilor ficþionale.

Penumbra eseisticã aMelancoliilor portugheze cheamã

în arena scenicã heteronimii luiFernando Pessoa alãturi decobrele textuale ºi ,,ambiguitãþilesemnului (acelaºi pentru sfârºit ºiînceput, pentru spaþiu ºi timp)deleatur” la José Saramago –autorul cu cele mai multe trimiteri:Toate numele, Pluta de piatrã,Evanghelia dupã Iisus Hristos,Peºtera, Eseu despre orbire,Memorialul de la Manfra. Nulipsesc din recuzita ºahuluimelancolic nici nebunia flãcãriloralbastre ale pasiunii ce ardsuprafeþele oblice, carnale, alescrisorilor Mariei Alcoforado ºi niciturnurile caravelelor întoarsezadarnic din romanul lui AntónioLobo Antunes, replicã la Luisiadalui Camões.

Scriitura în serpentinã a DianeiAdamek urmeazã un stilarhitectural apropiat de tehnicaazulejo, care, prin alcãtuirea sa,se aseamãnã cu covoarele ori cutapetul faianþat portughez azulejo(azulejo de tapete). Folosit caantependium, imitând faþa demasã a unui altar senzorialpersonalizat, trimite la materialeletextile orientale dezlânate.Capitolele cãrþii, franjuri pictaþi dinlirica internã a cuvintelor unuiscrib cochilic rãnit, invitã biciuindspectral personaje portugheze,din vârste diferite ale literaturiiluisitane, la un carnaval habotnic,dar arlechinic deopotrivã, pemuzica sirenelor sacre, întoarsemereu ,,cu spatele la pãmânt ºicu faþa spre mare”, mereufãgãduite mãrii.

Relaxarea, deschiderea gra-niþelor interpretative, propoziþiilelaxe ºi sensibilitãþi aparte se nascparcã la o ºezãtoare des-perecheatã, în penumbrapsihopompã a sirenelor sacre,nãscute din scriptura zeului

borgesian, surprinse înainte demomentul întârziat al plecãrii, alnavigãrii, al desprinderii nerãb-dãtoare, dar leºinate în acelaºitimp, în ceatã rãzleaþã pentru achema în cuibul lor, în inimafatalitãþii, orice marinar cu privirileabsente cãtre valuri. Covorulazulejo, pe care traseul demon-strativ al eseurilor îl despleteºte,piaptãnã noduri mai mari sau maimici ale unor teme (timpul ºi spaþiulamintirii vii, moartea ca înscenare,puterea multiplului, ºahul interiornu ca simbol al sicriului luiMahomed, între cer ºi pãmânt,ci între argilã ºi apã etc.)subsumate unor false tratate dereconstituire a memorieisenzoriale a absenþei de tip ce-ramic. Simþãmântul melancolicsaudade e tributar vederiicutanate arse, faianþate, cu gustde ,,sânge, vânt sãrat ºi cochilierãnitã”, cãci ,,existã în acest iris,întipãrite în veacuri, o strãlucitreîntunecatã, semnul abisului ºipresentimentul morþii”.

Pe schema unui ritual alcãlãtoriei ca întorcere amânatãeste construit ºi romanul Vascoda Gama navigheazã, doar cã peritmuri de bocet timid ce-lîncarneazã melodiile fado-uluiportughez. Moºtenire mauricã,cântecul fado este contrapunctic,cu inflecþii dulci-amare de jelanie,combinate cu imnuri închinatemãrii ºi cãlãtoriilor navigatorilorseculari predestinaþi întâlnirii cudragonii apelor, întruchipareafantasmaticã a aºteptãrii fierbinþice nu poate fi descrisã decât casecretul strãlucirii de gheaþã dinochii femeilor de cearã topindã, ceadãposteºte vidând, iubitul plecatla nuntirea cu prima mireasã,Marea. Fado cheamã nuanþe destãri, personajele romanuluiVasco… îºi cheamã ca dubletesacre sirenele. Dacã Vasco daGama pleacã spre soare înincipitul mult amânat, cãlãtoriainiþiaticã îi dãruieºte sensularsurilor pielii, ce pe nesimþites-au transformat în mãnuºi albe,falsã magie iluzionistã a soareluinegru. Dar aceste personaje suntpurtate mai mult de mirosul infectprovocat de orbirea sirenelorsacre, metaforã acvaticã a

(continuare în pag. 59)

Scriituraînserpentina

Florina Man

)) )))

Diana Adamek

35

GÂND PRIN LARG

Vaporul îºi face ruta între insule; marea e-atâtde liniºtitã, cã ai spune cã nu existã. E unsprãzeceºi jumãtate, ºi nu se ºtie dacã plouã ori nu.

Gândul cãlãtorului e la anul trecut. Revedetraversarea Oceanului noaptea, ºi rafala, porturile,gãrile, sosirea în duminica grasã, rularea spre aisãi, pe când cu o privire rece cântãrea prin oglindamurdarã de noroi serbãrile dezgustãtoare alemulþimii. Îi vor arãta rudele, prietenii, locurile, ºi apoidin nou este de plecat. Amarã întrevedere! Cumcuiva i-ar fi-ngãduit sã-ºi strângã-n braþe trecutul.

E ceea ce face întoarcerea mai tristã ca oplecare. Cãlãtorul se-ntoarce la ai sãi ca unmusafir; e strãin la tot, ºi totul îi pare ciudat.Servitoarea, atârnã doar mantaua de drumeþie ºin-o duce; din nou, va fi de plecat! Iatã-l la masade familie stând, conviv suspect ºi precar. Dar,pãrinþii, absenþi! Acest trecãtor pe care l-aþi primit,cu urechile pline de zarva trenurilor ºi de vaietulmãrii, oscilant, ca un om ce viseazã, din adâncamiºcare pe care-o simte încã sub tãlpi ºi care îlva lua cu ea, nu mai e omul pe care-lconduseserãþi la cheiul fatal. Despãrþirea a avutloc, ºi exilul în care a intrat îl urmeazã.

Martie 1896

PICTURÃ

Sã mi se prindã în patru colþuri aceastã pânzãde mãtase, ºi nu voi pune aici deloc cer; marea ºiþãrmurile-i, nici pãdurea, nici munþii, nu-mi vor ispitiarta. Ci de sus pânã jos ºi dintr-o lature în alta, caîntre douã orizonturi, cu o mânã rusticã voi pictapãmântul. Marginile satelor, parcelãrile câmpurilorvor fi perfect desenate, cele ce sunt de acum înarãturã, cele în care e în picioare încã batalionulde snopi. Nici un copac nu va lipsi de lanumãrãtoare, cea mai micã dintre case va fi redatãcu o naivã precizie. Privind atent, se vor desluºioamenii, cel ce, cu o umbrelã de soare în mânã,trece un podeþ de piatrã, cea care spalã acesteputini la mare, acest mic scaun ce drumãreºte peumerii a doi purtãtori ºi acest plugar negrãbit ce în

DOI BAMBUªI VERZI

Pe o lungã bandã de hârtie Seiki a pictat doibambuºi paraleli de diametri diferiþi, fãrã frunze, nimicalt decât cele douã tulpini de un verde egal începânddin rãdãcini. Douã bastoane, s-ar zice: acesta e unsubiect pentru un pictor? Dar cã tulpinile amândouãn-ar fi de-aceeaºi grosime, ochiul nu remarcã pe loc,ºi ceea ce hrãneºte în noi simþul proporþiei? Deasemeni, nu vezi cã pãrþile de culoare foarteapropiate lângã rãdãcinã se-ndepãrteazã apoi ladistanþe calculate care nu sunt pe cele douã tije lafel? ªi din aceastã dublã comparaþie nu þâºneºtepentru spirit în acelaºi timp o armonie ºi-o melodieca din nodurile unui dublu fluier? Ochiul nu se saturãsã confirme cã proporþia e acest numãr care nu poatefi reprezentat prin nici o cifrã.

Iulie 1926

(Din volumul L’Oisseau noir dans le Soleil levant)

PÃMÂNTUL VÃZUT DE PE MARE

Sosind din zare, nava ni-i confruntatã cu CheiulLumii, ºi planeta rãsãritã îºi desfãºoarã dinainteanoastrã imensa-i arhitecturã. Prin dimineaþa ornatãcu o stea enormã, urcând la pasarelã, în vãzulochilor mei ivirea foarte albastrã a Pãmântului. Spre-a apãra Soarele de urmãrirea Oceanului istovit,Continentul îºi rostuieºte adânca lucrare de fortificaþii;spãrturile se deschid spre câmpia fericitã. ªi multtimp, în plinã zi, noi mergem în lungul frontiereiceleilalte lumi. Întrematã de suflarea alizeului, navasaltã ºi zboarã peste genunea elasticã pe care selasã cu toatã forþa. Eu sunt prins de Azur, sunt lipitde el ca un tonou. Captiv al infinitului, spânzurat laîntretãierea cu Cerul, vãd sub mine întregul Pãmântîntunecat, desfãºurãndu-se ca o hartã, Lumeaenormã ºi umilã. Despãrþirea e de neevitat; toatelucrurile îmi sunt depãrtate, ºi singurã vederea mãuneºte cu ce-i aici. Nu-mi va fi-ngãduit câtuºi de puþinsã pun piciorul pe solul statornic, sã-mi înalþ cupropriile mâini o casã din piatrã ºi lemn, sã mãnâncîn tihnã mâncãri gãtite la focul din vatrã. În curândvom întoarce prora spre unde nici un þãrm nu-i închidecalea, ºi sub grozavul aparataj al velelor înaintareaprin mijlocul eternitãþii monstruoase nu ne mai emarcatã decât de luminile noastre de poziþie.

Septembrie 1896(Din volumul Connaissance de l’Est)

lungul brazdei conduce o altã brazdã. Un drumlung, ajurat de un dublu ºir de pini roºii, strãbatedintr-un colþ în altul tabloul, ºi în unul din acestedouã ºanþuri circulare se vãd, cu un petec de cerîn loc de apã, cele trei sferturi ale unei luni de abiagalbenã.

Noembrie, 1896Poemeîn proza

)) )))

(1868-1955)Paul Claudel

Traduceri de Aurel Rãu

36

De vorbã cu prof. univ.

- Dragã prietene, am aflat,prin intermediul presei, cã aiîmplinit, nu de mult, vârsta deºaptezeci de ani. Dacã, în alteîmprejurãri, aº fi fost, poate, tentatsã pun aceastã ºtire pe seamaunei dezinformãri, acum nu-mi potpermite, totuºi, decât s-o iau caatare ºi, chiar dacã nu-mi places-o recunosc, va trebui sã mãresemnez ºi sã-i acord, înconsecinþã, ºi credibilitateanecesarã, asumându-mi-o ca peun dat real ºi de neignorat. Cum ovei fi acceptat ºi tu, cuînþelepciunea ºi calmul caredintotdeauna te-au caracterizat.Aº vrea sã te întreb dacã, dupãacest moment aniversar, ai avutrãgazul necesar sã te întorciasupra sa ºi sã-þi rememorezi, înconsecinþã, drumul parcurs, cu totceea ce el presupune – în bine ºirãu -, cum e de fapt, drumul prinviaþã al fiecãrui om. Rugãminteamea e de a gãsi acestor clipe dereflecþie ºi o transcripþie adecvatãîn cuvânt.

- Aº putea sã-þi rãspundparafrazându-l pe fostul nostruprofesor de la Filologia clujeanã,Mircea Zdrenghea: „Mã uit la ceasºi mã întreb: când mama dracului,au trecut 70 de ani?” Nu-þirãspund aºa, ºtiu când ºi cum autrecut, am fost martor lucid; iar desimþit, mã simt exact ca la 70 deani: am bolile vârstei ºi experienþa(tu spui „înþelepciunea”) acesteia.Cât despre „momentul aniversar”,acesta a trecut lin, cu excepþiaacelei indiscreþii pe care a comis-o un bun prieten, anunþând„evenimentul” într-un ziar local. Îmipare rãu cã n-a þinut seama dedorinþele mele sau mãcar depoanta unei cunoscute anecdotecare ne învaþã cã, înainte de aajuta baba sã treacã strada,trebuie sã-i verifici intenþiile.

Colegul respectiv ºtia foarte binede unde mã trag eu ºi cã acolonimeni nu urcã în Dealul Popii casã strige peste sat cã badea Ionîmplineºte mâine nu ºtiu câþi ani.

În rest, ai dreptate, oaniversare rotundã este un prilejde a te uita la tine din capãtulcelãlalt al vieþii, dar eu fac treabaasta nu la 27 octombrie, ci înfiecare zi; mai exact în fiecarenoapte. Am ajuns la concluzia cã,în ciuda unor aparenþe, crucea pecare am purtat-o eu n-a fost nicimai grea, nici mai uºoarã decât aaltora. Cu precizarea, totuºi, cãnorocul a venit întotdeauna cuîntârziere la întâlnirile cu mine, întimp ce ghinioanele au fost foartepunctuale.

- Explicã, te rog, de ce afost posibil sã fim colegi defacultate, de an ºi de grupã, lasecþia Românã-Italianã, când tuerai cu câþiva ani mai în vârstãdecât mulþi dintre noi, cei careveneam la Cluj direct de pebãncile liceelor în care amînvãþat?

- Va trebui sã-þi acord orecompensã pentru aceastãîntrebare, pe care, iatã, pânã la 70de ani nu mi-a pus-o nimeni, nicimãcar Securitatea, care aveaobiceiul de a-i ajuta pe români sã-ºi lumineze paginile mai obscureale bigrafiei lor. Am suferit, pentrucã nici mãcar profesorul RomulusTudoran, ºeful de catedrã ºiîndrumãtorul meu într-ale vieþii, cucare am avut atâtea discuþii înmultele inspecþii de grad fãcute întoatã Transilvania, nici mãcar el,zic, nu a avut curiozitatea sãîntrebe o datã, o singurã datã:domnule Gruiþã, ce-i cu hiatusulacesta, 1954-1962, în biografiadumitale?

Tu m-ai întrebat, eu mã

eliberez de un rãspuns care-mistãtea în gât ºi-n stomac, ºi la inimã,ºi-n minte. O sã râzi sau o sã temiri, dar în rãstimpul amintit (1954-1962), am realizat o mare„performanþã”, pe care CarteaRecordurilor, dacã ar fi fostinformatã, ar fi putut-o consemna:am dat patru examene de admiterela Filologie, niciodatã n-am coborâtsub locul patru, dar am rãmas sãfrecventez cursurile abia în 1962.Abia atunci Gheorghiu-Dej,Ceauºescu ºi alþii au reuºit sã-miîmbunãtãþeascã dosarul, fãcându-mã fiu de colectivist. Culmea estecã tocmai în anul acela reuºisemºi eu, pe alt culoar, sã-mi aranjezun dosar pentru „bursã de stat” ºisã devin candidat de partid. Voi, ceiveniþi direct de pe bãncile liceului,nu prea eraþi impresionaþi de faptulcã, în 1962, „socialismul a învinsdefinitiv la oraºe ºi sate”, deºi dupãnumãrul de „bãtrâni” din serianoastrã, ar fi trebuit sã vã miraþipuþin ºi sã ne întrebaþi, mãcar întrepatru ochi, de ce am, întârziat, peunde am umblat. Aþi fi aflat în cemã priveºte, cã mi-am umplut ceiopt ani ca profesor suplinitor înfostul raion Aiud, plus un stagiumilitar de trei ani, la aviaþie.

- Ai avut ºansa de a fireþinut la Catedra de limba românãºi, ulterior, de a fi trimis înstrãinãtate, ca lector de limbã ºicivilizaþie româneascã. Ar fi maimult decât instructiv dacã airegândi acei ani petrecuþi la douãdin universitãþile importante dinStatele Unite ale Americii, avândîn minte faptul cã tu veneai acolodintr-o cu totul altã lume.

- Aºa este, un an am fost„visiting profesor”, la „PortlandState University” (statul Oregon)ºi, în al doilea an, la „University ofCalifornia Los Angeles” (UCLA).Am plecat împreunã cu soþia mea,Mariana, care, dupã cum ºtii, eraasistentã la Catedra de englezã ºicare m-a ajutat foarte mult, maiales în prima parte. Fiul nostru,Cãlin, a rãmas în þarã, în îngrijireasocrilor. Au fost doi ani plini,extrem de solicitanþi pentruamândoi. Veneam, într-adevãr,dintr-o „cu totul altã lume”, dartrebuia sã ne întoarcem în aceeaºi

G. Gruita

)) )))

,

37

lume, în curând. Asta însemna:pregãtirea lucrãrilor de doctorat,ca sã le putem susþine larevenirea în þarã, frecventareaunor cursuri de specialitate,achiziþionarea bibliografieilingvistice etc. ªi mai însemnaceva: sã þii la dolar cu dinþii, sã nurisipeºti, cu gândul la Dacia 1300ºi un apartament în rate. Pe de altãparte, erau obligaþiile didacticepentru care primeam dolarii.Adaugã la toate astea dorinþafireascã de a profita de ocazia ivitãpentru a cunoaºte America ºiCanada, cãlãtorind, în vacanþe,sãptãmâni întregi cu autobuzul(Greyhound-ul – „Ogarulcenuºiu”), de la vest la est ºi apoide la sud la nord, pânã în Canada.Au existat ºi obligaþii mondene,desigur, cu reciprocitãþi destul desolicitante, te asigur. Ideea esteurmãtoarea: doi ani de încordarepermanentã, în care totul a fosttrãit pe fugã, sub povara gânduluicã ocazia nu se va mai repeta,cum s-a ºi întâmplat.

În rest, aceastã „cu totul altãlume” mi se potrivea, am înþeles-o repede ºi m-am acomodat. Mi-a plãcut, de la început, aceapoliteþe distantã a americanului, curespect pentru intimitatea celuilalt,chiar dacã uneori aveamanifestãri ciudate, neobiºnuitepentru noi. Studenþii de la UCLA,de pildã, mi-au cerut la un momentdat sã le pun foaia întoarsã, pebancã, atunci când aduceamrezultatul testelor la limba românã,ca sã nu li se poatã vedeapunctajul (nota). În lift, când eraudeja douã persoane, a treiaaºtepta, evita sã se urce,apropierea excesivã i se pãrea unabuz. Am înþeles, de asemenea,de ce este mai înþelept ºi maipractic sã eviþi implicarea directã,„salvatoare”, în anumite situaþiicritice ºi e mai util sã anunþiinstituþia abilitatã, specializatã, aicãrei angajaþi chiar veneau ºiacþionau. M-a impresionatfuncþionarul american: nu te lãsade izbeliºte, nu te abandona lajumãtatea drumului. Te vedearãtãcit în legile ºi cutumeleadministraþiei? Te ducea de mânãla omul potrivit ºi îþi explica curãbdare, apela, eventual, la altesoluþii, îþi fãcea sugestiile cele mai

potrivite. Nu eram obiºnuit cu aºaceva, dar m-am acomodat repedeºi cu plãcere, desigur. Duc ºiacum dorul zâmbetului sãu deîntâmpinare („zâmbet de serviciu”,se spune; fie!) ºi adresarea luiamabilã: „May I help you?”

- Cum erai privit de colegiitãi universitari din America? Cedificultãþi ai avut de învins? Dar ºide câte bucurii ºi împliniri ai avutparte, peste Ocean, ca filolog ºiom?

- Colegii mei ºtiau foartebine de unde veneam eu,cunoºteau Europa de Est, mulþi auvizitat-o sau au studiat-o, caspecialiºti. De fapt, româna eraîncadratã la Departamentul delimbi slave ºi al Europei deRãsãrit, ca ºi maghiara, pe uncriteriu strict geografic. Am simþitde la început solidaritatea lorprofesionalã ºi umanã,manifestatã în cele mai diversefeluri: de la gãsirea unei locuinþepotrivite (cu raport optim întrechirie, confort, distanþã), pânã larepetatele invitaþii la cursuri,conferinþe sau în casele lor, cuparticipare bucuroasã, apoi, înreplicã, la „seratele româneºti”.Lipsea orice aer de stânjenitoarecondescendenþã, comunicareaera sincerã, deschisã, cu acelamestec de prietenie ºi respect,care mie mi-a cãzut bineîntotdeauna. Aº vrea sã-þi dau unsingur exemplu. Am primit, de laMinisterul Învãþãmântului, cãrþoiulacela imens, „Omagiul tovarãºuluiNicolae Ceauºescu”. Pachetul avenit în lipsa mea ºi a fost ridicatde colegul meu de cabinet, unprofesor de limbi slave. Cumînveliºul era destul de deteriorat,nu i-a fost greu sã vadã desprece e vorba ºi, împreunã cu ceilalþimembri ai departamentului, mi-aufãcut o primire absolut originalã.La apariþia mea la etajul 2, la orazece fãrã un sfert, un cor puternic,bãrbãtesc, a intonat un cântec dinliturghia ortodoxã ºi întregulcortegiu venea în întâmpinareamea, iar în frunte se afla ºefuldepartamentului, cu „Evanghelia”expediatã de la Bucureºti. Vreausã spun, cu asta, nu doar cãîncrederea reciprocã era deplinã,

ci cã aceºti profesori americaniºtiau foarte bine care eraadevãrata relaþie a românilor cuCeauºescu, cu regimul comunist,în general.

Mã întrebi de dificultãþi, iar euîþi spun cã, aºa cum te aºtepþi sã-þi rãspund, au fost destule, unelechiar umilitoare. Când am ajuns,de pildã, la Portland, cursurileîncepuserã deja de mai bine de olunã de zile. Studenþii înscriºi iniþialla românã au migrat spre altelimbi. Mi-au rãmas patru ºi cuãºtia am þinut cursuri pânã laCrãciun. Dupã vacanþã am mairecuperat vreo ºapte, dar tot puþinierau. Am þinut ºi cursuri de varã,ca sã salvez cât de cât situaþia.La Los Angeles a fost altceva:acolo era o catedrã nouã, ampregãtit bine terenul ºi am avut dela început 20 de studenþi, ceea ceera foarte bine. Din pãcate, uneleneajunsuri m-au urmãrit ºi aici.Celelalte limbi „surori” din Cadruldepartamentului ofereaustudenþilor, la înscriere, cinci-ºasemateriale didactice (gramaticã,texte, manuale de scriere,pronunþare, compoziþie, etc). Euaveam un singur manual ºi niciacela nu era într-un suficientnumãr de exemplare. Noroculmeu a fost cã, împreunã cu soþiamea, am putut „fabrica” tot felul de„exerciþii”, pe care le multiplicam,iar studenþii au apreciat efortulnostru de a-i ajuta. La sfârºitulanului, când, voluntar, m-amsupus testului de apreciere dinpartea studenþilor, toþi aumenþionat, cu recunoºtinþã, acestaspect.

- Ai avut ocazia sã teîntâlneºti în acei ani cu românii dinAmerica? Cum priveau ei þara deobârºie ºi ce gânduri nutreaupentru ea?

- În SUA existã multe„straturi” de români, iar atitudinealor faþã de „vechea þarã” depindeºi de acest lucru. Cei veniþi înaintede rãzboi, dintre care mulþi aveau,atunci, la întâlnirea cu mine, camvârsta pe care o am eu acum,priveau cu nostalgie spre tinereþealor ºi, implicit, spre „þarã”. Ei necãutau, ne invitau acasã, eraubucuroºi de întâlnire ºi declarau

38

acest lucru, fãrã rezerve, de labun început. Se mândreau cugesturile lor „româneºti”. Unarhitect din Portland construise ostradã întreagã într-un cartierrezidenþial, cãruia i-a dat un numedrag: „Bucureºti”, scris exact aºa.Altul, prin donaþii ºi achiziþii proprii,fãcuse un fond de carteromâneascã la o universitateparticularã etc. Aceºtia erauromâni senini, împãcaþi, mulþumiþi.Valul de dupã rãzboi era maiîncrâncenat, mai diversificat caatitudine, dupã cum era ºimotivaþia emigrãrii. Cei per-secutaþi politic ºi religios eraurezervaþi, chiar suspicioºi faþã detrimiºii oficiali ai Bucureºtiului. Amavut, de pildã, mari dificultãþi cudeschiderea unei expoziþii degraficã la o bisericã româneascãdin Los Angeles, pentru cã preotulera convins cã se ascunde cevanecurat la mijloc: „Domnuleprofesor, dacã nici aici n-amscãpat de braþul comuniºtilor, nu-mi rãmâne decât sã mã arunc înPacific. Mai la vest n-am unde mãduce!” Era o expoziþie nevinovatãºi foarte valoroasã.

În general, cam toþi se felicitaucã au reuºit sã evadeze din iadulcomunist ºi mulþi aveau motive sãfie mulþumiþi de noua lor situaþie.Chiar ºi pe aceºtia, dupã câtevapahare de Murfatlar (importat aiciprin Israel), i-am surprins tânjinddupã ceva nenumit, pe care nouapatrie nu li-l putea oferi. Fireºte,am întâlnit ºi cazuri particulare deinadaptaþi, care erau cu totuldezamãgiþi ºi mãrturiseau aceastadin prima clipã. Se întâmpla aºamai ales cu cei care au avut înRomânia o poziþie relativ bunã,dar au plecat fie cãutând „mai-binele”, fie dintr-un simplu capriciu,al lor sau al destinului. Amcunoscut un fost mare directorîntr-o instituþie centralã a statuluiromân, specialist valorors, cumaºinã la scarã ºi privilegii multe,care în replicã la o sancþiuneminorã, a încercat un mic ºantaj:plecarea din þarã dacã... Eraevreu creºtinat, soþia era fiica unuiprotopop ortodox, nu aveau degând sã plece. Se aºtepta la operioadã de „târguialã”, mai alespe tema „taxei de repatriere”, cutemporizãri care sã anuleze pânã

la urmã ideea plecãrii. Numai cãa fost „ajutat”, totul a mers ºnur ºiîn douã sãptãmâni, spunea el, era„liber”. Sosit în America, a lucratla poºtã (lega pachete) ºi, vorbalui, „în alte câteva joburi de înaltãcalificare”. Se simþea umilit ºi,dupã ce i s-a mãritat fata, cu unamerican, a renunþat la oriceslujbã. Îºi petrecea mult timp înbaie, unde – îmi spunea soþia lui –cânta la nesfârºit singurele douãversuri pe care le cunoºtea dinfolclorul românesc: „Nãcãjit camine nu-i / Numa puiul cucului.”Îmi vine sã plâng ºi chiar plângmult în asemenea momente,pentru cã nu l-am auzit cântândniciodatã, în þarã”, mãrturisea ea.Devenise enervant ºi pentruginerele sãu, pentru cã acest îlducea în cele mai faimoase locurituristice, pentru deconectare, iardin partea socrului sãu, odatãajunºi acolo, nu auzea decâtaceeaºi remarcã acrã: „Ca laSinaia!” sau: „Ca la Sovata!”, „Cala Herculane!”, „Ca la Mamaia!”etc. Ajunsese bietul american sãcunoascã staþiunile turistice aleRomâniei mai bine ca mine, deºinu le vãzuse niciodatã.

- Ziarele americane – le amîn vedere, desigur, pe cele maiimportante – aduceau lacunoºtinþa publicului lor veºtidespre ceea ce se petrecea, lanivel esenþial, în România acelorani?

- În anii ‘70, relaþiileromâno-americane erau foartebune. Nixon vizitase dejaBucureºtiul, unde a fost primittriumfal, iar Ceauºescu eraconsiderat la Washington unantisovietic care trebuia încurajat.Funcþionau deja bine schimburileculturale, cum era ºi acest pro-gram Fulbright, datoritã cãruia mãaflam eu în SUA. Mã aºteptam sãgãsesc refluxul jurnalistic alacestei atmosfere, dar am fostprofund dezamãgit din acestpunct de vedere. Nici cândCeauºescu a vizitat oficialAmerica, în timpul ºederii meleacolo, evenimentul nu a stârnit unecou mai acãtãrii, în afara unornote normative scurte, plasateundeva în paginile pe care nu le

citeºte nimeni. Mai apãrea dincând în când Ilie Nãstase ºi,uneori, Dracula. Nadia încã nudãduse lovitura la Montreal, iarHagi era la grãdiniþã. Revoluþiamai avea de aºteptat.

- Ai avut de-a face, întimpul ºederii tale în Statele Uniteale Americii, cu ambasadorulRomâniei sau cu funcþionari maiimportanþi din cadrul Ambasadei?În ce împrejurãri ºi cum s-aucomportat faþã de tine? Aveauaceºti oameni solicitudineanecesarã pentru conaþionalii lor ºi,mai ales, aveau disponibilitatea dea se implica în una sau alta dintreproblemele lor?

- Cel mai înalt funcþionar alambasadei noastre la Washing-ton, cu care am avut contact,telefonic, a fost portarul. Cred cãel a fost, dar nu s-a prezentat. Eraîntr-o duminicã, în þarã eraualegeri pentru Marea AdunareNaþionalã. Ni s-a atras atenþia cãnoi putem vota telefonic, laambasadã. Am mai dat informaþiicã suntem arondaþi lacircumscripþia electoralã nr.1,Bucureºti, unde candidat uniceste tovarãºul NicolaeCeauºescu. Trebuia sã spunemcam aºa: „Sunt Cutare, cetãþeanromân etc. Alesul meu pentrucircumscripþia electoralã nr.1 estetovarãºul Nicolae Ceauºescu.„Soþia trebuia apoi sã facã acelaºilucru – vot direct. Am sunat decâteva ori, cu emoþie, ºi când, însfârºit, cineva a ridicat receptorul,am recunoscut-o pe MariaTãnase, cu „Ciuleandra”, pe unfond de hãrmãlaie festivã. O sãcrezi cã exagerez, dar înmomentul acela am simþit în nãrimiros de mici. Am auzit apoi un„da” mânios, de om deranjat,întrerupt de la treburi mult maiimportante. Mi-am recitat rolul, daromul nu înþelegea ce doresc, îmistâlcea numele, nu-l gãsea pelistã; a renunþat sã-l mai caute, aspus cã nu conteazã, sã-i daudrumul mai departe: „Alesul meueste tovarãºul NicolaeCeauºescu! „Cine?” „TovarãºulNicolae Ceauºescu!” „Cine?” Amþipat de câteva ori, ca ºi cum ar fifost zece candidaþi, toþi în „escu”.

39

„Bine-bine!” „Acum soþia...” „Totaºa?” „Bine, dar...” Nici acum nuºtiu dacã am votat cu adevãratsau nu, dacã au fost douã voturisau doar unul. ªtiu doar cãtelefonul m-a costat destul de multîn luna aceea. Are ºi conºtii-nciozitatea preþul ei. Asta a fostsingura mea legãturã cuambasada. ªi, pe vremea aceea,nu exista nici consulat românescla Los Angeles! Dupã cum vezi,nici mãcar nu ºtiu cu cine „amcolaborat”. Bãnuiesc cã a fostportarul, bazându-mã exclusiv pecunoºtinþele mele de dia-lectologie.

- Studenþii americani erausau nu erau interesaþi de limba ºicultura româneascã?

- Am avut douã categoriide studenþi. Pe de o parte, ceicare veneau din proprie iniþiativã,pentru cã aveau un interesprofesional. Puþini aveau profilfilologic, majoritatea erau se laºtiinþe politice, studii economicesau de la facultatea de muzicã ºise pregãteau lingvistic pentru unstagiu de cercetare în România.Pe de altã parte, cam tot atâþiaerau cei ademeniþi de noi înperioada înscrierilor sau peparcurs. Cel mai puternic efect,sub acest aspect, l-au avutconferinþele pe teme folclorice,abundent ilustrate, sonor ºi vizual.Procedam în felul urmãtor: fãceamexpunerea în limba românã (soþiaasigura varianta englezã), ca sãaudã (unii, pentru prima datã) cumsunã aceastã limbã exoticã(pentru ei!). Le plãcea. Trebuie sãadaug cã, cu o excepþie, douã,studenþii din aceastã categorieaveau foarte vagi cunoºtinþe degramaticã (de gramatica limbiiengleze!). Uneori nu mã puteamfolosi nici de noþiunile de „singu-lar” ºi „plural”, aºa cã a trebuit sãadaptez predarea la acest nivel,apelând, special pentru ei, la celemai nãstruºnice metode. Orelecele mai antrenante erau aceleaîn care, pornind de la un cântec,învãþau textul, îl explicam, îlcomentam, îi fãceam sãcomunice în limba românã. Maiales cântecele maramureºene,colindele ºi unele romanþe îi

încântau pur ºi simplu, iar pe minemã ajutau, pentru cã îmi ofereaucuvinte fundamentale în contextegramaticale elocvente: ”Plângeþi,ochi, ºi lãcrimaþi, / Cã voi sunteþivinovaþi; / Ce-aþi vãzut, n-aþi maiuitat, / Ce-aþi iubit, n-aþi mai lãsat...”Sau: „Trei pãstori se întâlnirã / ªiaºa se sfãtuirã, / Raza soarelui”etc. Sau: „Ciobãnaº cu 300 de oi,/ când vii ºi pleci cu turma pe lanoi...” etc. A fost un artificiuinspirat, mai ales în condiþiilepenuriei de material didactic tipãrit,de care aminteam înainte. Aºa cã,dragã prietene, pot spune acum cãn-am cântat în România, în 70 deani, cât am cântat în America, îndoi ani. Am colindat, Doamne iartã-mã, ºi în Sãptãmâna Patimilor!

Programul de limbã, culturã ºicivilizaþie româneascã a devenittot mai interesant ºi, mai ales, util.Era un program destul de scump,iar americanul, om practic, nucumpãrã ceea ce nu-i foloseºte.Unii studenþi au devenit între timpfoarte buni specialiºti în problemeromâneºti (limbã, istorie, folclor,politicã). ªi încã un argument:lectoratul în limba românã, începutatunci la UCLA, s-a consolidattreptat, oferind azi un ciclucomplet, cu pregãtire generalã,masterat ºi doctorat, asigurate deun profesor din România ºi de unasistent localnic.

- Spune-mi, te rog, cum eraprivit, ca lingvist ºi ca om, NoamChomsky, ºtiind cã era un omdintr-o bucatã, capabil sã aduneîn spiritul ideilor ºi atitudinilor salemulte alte importante personalitãþidin America sau de pe altemeridiane, aºa cum a fãcut-o,relativ recent, ºi în timpul invazieiamericane în spaþiul azi ex-iugoslav.

- În perioada aceea (primiiani ai deceniului 18, secolul 20),lingvistul Noam Chomsky îldomina categoric pe militantul petãrâm obºtesc cu acelaºi nume.Sã nu uitãm cã nu trecuserã mulþiani de când prima variantã adoctrinei lingvistice chomskyenefusese lansatã („Syntactic struc-tures”, 1957), iar varianta a doua(„Aspects of theory of syntax”)era ºi mai proaspãtã (1965).

Modelul transformaþional îndescrierea limbii, propus deChomsky, era în mare vogã,dezbaterile de iniþiere ºiperfecþionare a teoriei eraudominante în cercurile uni-ve rs i t a re , b ib l i og ra f i a deprofil prolifereazã peste tot,inclusiv în România (vezi Vasiliu– Golopenþia – Eretescu, „Sintaxatransformaþionalã a limbii române,1969). Desigur, între timp, raportulde forþe între cei doi Chomsky s-a mai schimbat, iar astãzi capãtãpregnanþã militantul lucid, cu oatitudine criticã mai ales faþã depolitica internaþionalã a SUA.

- Cum reacþioneazã ame-ricanul de rând, cel de vârstãmijlocie, atunci când mai are ºi fiiitrimiºi pe fronturile deschise deguvernul american? ªi e bine sãspun cã asemenea fronturi n-aunimic în comun cu apãrareademocraþiei, aºa cum clameazã,pe toate canalele ºi cu toatemijloacele de care dispun, înalþiireprezentanþi ai Casei Albe, ci seînscriu pe linia bunului plac ºi, maicu seamã, pe linia satisfaceriinevoii de petrol ºi energie a SUA.

- Americanul de rândprimeºte o educaþie civicãsãnãtoasã ºi devine patriot însensul cel mai modern alcuvântului. Dincolo de cunoscutulrespect pentru simbolurilenaþionale (drapel, imn etc), el areo reacþie activã, pozitivã pentrutoate iniþiativele care, potrivit logiciisale pragmatice, sunt bune pentruAmerica. Îmi amintesc cã, întimpul ºederii mele în SUA,izbucnise ceea ce ei numeau „en-ergy crisis”, iar administraþiaîndemna cetãþenii sã facãeconomie, pentru a putea rezistaºantajului celor care dispuneau desurse de energie. Cabinetul meuera cam întunecos, mai ales cândnu aveam cer senin, de aceeaprocedam ºi eu ca toþi ceilalþi:stãteam cu lumina aprinsã. N-amobservat însã cã, dupã apelulprimit, ei se conformaserã, foartedisciplinaþi. M-au iertat câteva zile,dupã care mereu apãrea câte omânã a vreunui coleg, care,apãsând pe întrerupãtor, îmizâmbea amabil: „Energy crisis!”

40

M-am conformat. Americanulînþelege foarte bine ºi obligaþiile,responsabilitãþile internaþionale aleþãrii sale, ca mare putere. Darexperienþa vietnamezã ºi, mai re-cent, cea din Irak l-au fãcut multmai reticent. Iar când este vorbade viaþa copiilor sãi, sacrificatãpentru rosturi mai greu de explicatºi de acceptat, devine chiar ostilcu vehemenþã, aºa cum par a seîntâmpla lucrurile în momentul defaþã.

- Sã-i lãsãm însã peamericani sã-ºi vadã de intereselelor ºi sã ne întoarcem la lucrurileºi temele pe care le-ai avut înatenþie de-a lungul unei vieþi. Separe, de altfel, cã subiectul tezeitale de doctorat, care viza, dacãnu mã înºealã memoria, acordulîn limba românã, a fost punctul deplecare în jurul cãruia au gravitat,mai târziu, ºi celelalte cãrþi pe carele-ai publicat. De aceea, ºi aº vreasã-þi propun o escalã pe teritoriulpropriilor tale preocupãri ºtiinþifice,pentru a puncta, pe scurt, câtevadin ideile ºi problemele care þi s-au impus în timp.

- Specialitatea mea a fost,de la început, limba românãcontemporanã, iar tema predilectãde cercetare, acordul în limbaromânã. A fost ºi subiectul tezeide doctorat ºi titlul primei mele cãrþi(„Acordul în limba românã”,Editura ªtiinþificã ºi enciclopedicã,Bucureºti,1981). Dupã publicare,profesorul Romulus Tudoran,ºeful catedrei, dar ºi îndrumãtorulºtiinþific al cãrþii mele, mi-a spuscam aºa: „Dumneata ai publicataceastã carte pentru specialiºti, în20.000 de exemplare, dar înRomânia nu existã 20.000 delingvºti. Înseamnã cã cel puþin15.000 de cumpãrãtori s-aupãcãlit, pentu cã nu ºtiu cum sevor descurca într-o terminologiede strictã specialitate.” „Aveadreptate, acordul este un fenomenextrem de important pentru limbaromânã ºi meritã o tratare maiaccesibilã, pentru marele public,cu accent pe aspectul normativ.Aºa s-a nãscut ideea uneigramatici normative, care, pelângã problemele de acord, sãabordeze ºi alte zone complicate,

cu douã, trei forme paralele, careîl încurcã adeseori pe vorbitor.Cartea a apãrut în 1994(„Gramaticã normativã. 77 deîntrebãri, 77 de rãspunsuri”,Editura „Dacia”, Cluj-Napoca,1994) ºi a fost reluatã apoi în altetrei ediþii („Dacia”, 1998; „Polirom”,Iaºi, 1999; „Paralela 45”, Piteºti,2007). A fost o carte de succes,tocmai pentru cã, aºa cum aremarcat Mioara Avram, „a reuºitsã îmbine rigoarea ºtiinþificã ºiaccesibilitatea, într-un instrumentde cultivare a limbii, eficient ºiatractiv”. Atractivitatea de carevorbea regretata lingvistã de laBucureºti se datoreazã, cred, ºiformulei de prezentare pe care amadoptat-o (întrebare-rãspuns),una problematizantã, care-l puneape cititor în faþa unor alternativelingvistice concrete. De pildã,alãturând interogativ perechea„Cartea va apare în curând sauCartea va apãrea în curând?”,cititorul este invitat sã vadã dacãvarianta pe care o foloseºte el, deobicei, este cea corectã.Bineînþeles, i se explicã de ce estecorectã, i se prezintã ºi alte cazuriasemãnãtoare. Cu alte cuvinte,provocându-i orgoliul cultural-lingvistic, incitându-l prinasemenea întrebãri, cititorul esteatras într-o discuþie gramaticalãutilã, desfãºuratã la nivelulpregãtirii gimnaziale. În parantezã,un adaos anecdotic: aproape întoate întâlnirile mele cu cititorii, amfost întrebat dacã m-am oprit la 77din superstiþie, crezând în efectulmagic al cifrei 7. În glumã,rãspundeam cã într-adevãr 7 mi-a purtat noroc: am fost, la Filologie,în grupa 77, unde eram colegi, m-am nãscut într-o zi cu 7 (27octombrie), într-un an cu 7 (1937)etc. Adevãrul este cã m-am opritaici, cu gândul de a duce ediþia adoua la 101 de întrebãri ºirãspunsuri. Cartea s-a impus însãcu acest subtitlu ºi aºa a rãmas.ªi încã un amãnunt: acestsacrificiu cu întrebãri disjunctivemi l-a inspirat un cetehism de lamãnãstirea Rohia ºi mi s-a pãrut– mi se pare ºi acum – extrem deeficient în planul didacticiipopulare.

M-am specializat, dupã cumvezi, în „gramaticã normativã” ºi

am simþit cã asta mi se potriveºtecel mai bine, pentru cã sunt unmoralist de modã veche, în sensulpedagogic al cuvântului, adicã unom cu respect pentru normã ºicorectitudine, având ºi obiceiul,bun sau prost, de a pune notã ºide a da sfaturi. Ultima mea carte(„Moda lingvisticã 207. Norma,uzul ºi abuzul”, Editura „Pararela45”, Piteºti, 2006) confirmã, cred,aceastã idee.

- De ce ai renunþat, cu aniîn urmã, la calitatea de ºef decatedrã, cu toate cã erai agreat demai toþi colegii de profesie?

- Profesorul Vistian Goia, încartea sa „Glasul memoriei”(2005), noteazã la pagina 232,referindu-se la mine: ”Iar atuncicând i s-a impus sã diferenþieze,în privinþa salariilor, pe colegii cuacelaºi grad didactic, el ºi-a datdemisia din ºefia catedrei, faptunic în analele Filologiei clujene”.Dupã cum vezi, gestul meu esteprezentat în ton laudativ. Nu ºtiunici azi dacã o demisie este unsemn de forþã sau slãbiciune. Înceea ce mã priveºte, spun ºiacum ceea ce am spus atunci: numã simt capabil sã-i explic unuicoleg, lângã care am lucrat 20sau 30 de ani, de ce el trebuie, încondiþii egale, sã ia un salariu maimic (sau mai mare!) decât mine.În altã ordine de idei, poate n-ar firãu sã se exerseze mai mult, înºcoli demisia, la orele decompunere, pentru oriceeventualitate.

- Schimbãrile produse înînvãþãmântul românesc dupã1989 au adus ele vreo schimbareesenþialã în structura ºi modul dea fi al acestuia sau, dimpotrivã, aufãcut ca ºcoala ºi, mai ales,universitãþile româneºti sã-ºi maipiardã ceva din calitatea pe careo aveau ca factori de educaþie ºide instrucþie?

- Schimbãri s-au produs înînvãþãmânt, chiar prea multe, darefectele calitative nu sunt celeaºteptate. De exemplu, a crescutconsiderabil numãrul studenþilor,lucru bun, necesar, dar sporulacesta s-a realizat mai ales prin

41

înfiinþarea de universitãþi aproapeîn fiecare capitalã de judeþ, dar ºimai jos. Marile universitãþi audevenit ºi ele semiparticulare,pentru cã ponderea o deþin locurilenebugetate. Concurenþa pentruatragerea studenþilor plãtitori estefoarte mare, s-a renunþat laexamenul de admitere, se facconcesii mari pe parcurs. Înasemenea condiþii, e greu sãaºtepþi ºi exigenþã ºi calitate. Lamulte „universitãþi”, dintre cele nouînfiinþate, nici nu ai de la cine sãaºtepþi performanþã, datã fiindcalitatea corpului profesoral.Învãþãmântul superior revarsãanual un puhoi de diplome„uºoare” spre învãþãmântulpreuniversitar. Se creeazã astfelun cerc vicios, pentru cãasemenea „specialiºti” trimit, larândul lor, spre universitãþi, mate-rial uman slab pregãtit.

- Aº sesiza acum, ca unparadox, faptul cã, în timp cebântuie azi, ca o molimã maniamasteratelor ºi doctoratelor,învãþãmântul superior românescdevine, în ansamblul sãu, tot maiºubred. ªi de acest lucru îºi poateda seama nu doar cercetãtorul deprofesie, ci ºi omul de rând, cu oculturã medie. Cine se facevinovat de starea jalnicã a ºcoliiromâneºti de azi? ªi, mai cuseamã, cum se poate producerevirimentul atât de aºteptat ºi înrândul tinerei generaþii, dar ºi alcelor rãspunzãtori de destinele ei?

- Ciudat este cã aproapetoþi demnitarii, parlamentarii, înalþiifuncþionari sunt – ºi o afiºeazã cuostentaþie – ºi profesoriuniversitari, unii chiar pe la douã-trei facultãþi. ªi, aºa cum spui, suntplini de masterate ºi de doctorate.Te-ai aºtepta ca învãþãmântul sãmeargã strunã, cu aceastãarmatã de specialiºti cu acces ladecizia politicã ºi administrativã,oameni care, pasãmite, arcunoaºte din interior toate rotiþelemecanismului. Aº! Contribuþia loreste la fel de palidã ca ºicompetenþa din spatele acestorpatalamale. Cine va fi salvatorulºcolii? Poate un Spiru Haret 2, cucondiþia sã-l punã cineva acolo,sã-l sprijine ºi sã aibã rãbdare. Va

veni acest salvator? Sigur cã vaveni, important este sã nu durezeprea mult aceastã rãtãcire anoastrã în pustiu. Zilele acestea,actualul ministru a venit deja cu onouã lege, „reforma lui”, dupãobiceiul tuturor miniºtrilor de dupã1990. Primele ecouri nu sunt preaoptimiste, aºa cã probabil vommai avea de aºteptat.

- Nu suntem cumva, dupãimplementarea ºi în învãþãmântulsuperior românesc a Acordului dela Bologna, pe cale de a scoatepe bandã rulantã absolvenþi defacultate care sã n-aibã decât odiplomã fãrã acoperire înrealitatea zilei de azi? Nu copiem,oare, cu prea mult sârg, sistemede învãþãmânt care nu doar cã nuau nicio acoperire în viaþasocietãþii româneºti, dar ne mai ºiaduc în situaþia jenantã de avedea, peste câþiva ani, cã, în timpce noi îi imitãm, fãrãdiscernãmânt, pe strãini, aceºtiaîncep sã se debaraseze, înschimb, chiar de preceptele ºinormele pe care le-au impus ºi nutotdeauna cu totul dezinteresat?

- Din pãcate, lucrurile stauaºa cum spui: la metehnele, maivechi sau mai noi, aleînvãþãmântului nostru se adaugãacum noutãþile de import. Spun„din pãcate”, pentru cã sau nucitim corect reþeta reformatorilordin Vest, sau o aplicãmaproximativ ºi fãrã adaptãrilenecesare. În plus, se constatã cãnici ei nu mai sunt chiar aºa desiguri cã varianta lor este ceacâºtigãtoare ºi se gândesc lamodificãri. Generalizarea, deexemplu, a pregãtirii universitareîn trei ani este economicoasã, darnu face decât sã reediteze soluþia„institutelor pedagogice de treiani”, celebrele IP 3, care, se ºtie,nu sunt total strãine de cãderealiberã a calitãþii în învãþãmântulpreuniversitar. Pe de altã parte,existã facultãþi care, prin profilullor, se sufocã în acest cadrulimitat. Aºa sunt teologiile, filologia,în general, facultãþile cu dublãspecializare, cum este ºifacultatea de litere. Noi, îþiaminteºti, am avut la dispoziþiecinci ani pentru o specializare

principalã ºi una secundarã.Acum, pentru douã specializãri,amândouã principale (româno-francezã, de exemplu), i se oferãstudentului o pregãtire de trei ani.Cam puþin. Prelungirea studiuluiprin masterat ºi doctorat estedeocamdatã, „formã fãrã fond”, cuo foarte slabã acoperire calitativã,dar ºi cantitativã.

- De ce Facultatea deLitere ºi, în general, Clujuluniversitar nu renunþã la vecheaortografie?

- Hotãrârea AcademieiRomâne prin care a reintrodus pesunt ºi â (1993) a creat o schismãlingvisticã între forul ºtiinþificsuprem ºi specialiºtii din domeniu.Cei din urmã au contestat atâtoportunitatea unei asemeneainiþiative, cât ºi maniera în care afost lansatã, de aceea au hotãrâtsã nu o susþinã. Institutele decercetare specializate ºi lingviºtiidin universitãþi au argumentatsuficient de convingãtor acestrefuz, iar atitudinea lor a fostadoptatã de majoritateaintelectualilor români.

În asemenea condiþii, era deaºteptat ca aceastã „minireformã”academicã sã eºueze rapid. Nus-a întâmplat aºa, pentru cãAcademia Românã ºi-a asociaturgent ºcoala ºi publicaþiileoficiale, creând un front larg, încare forþe aproximativ egale se batsau se ignorã reciproc, de 15 ani.Rezultatele se vãd: presa scrisãe împãrþitã în publicaþii exclusiviste(pro sau contra) ºi altele neutre,indiferente, care acceptã ambelevariante, alternându-le de la opaginã la alta sau chiar pe aceeaºipaginã, dupã dorinþele autorului.Editurile se împart ºi ele în pro saucontra, iar producþiile lor întregescacest tablou al câmpului de luptã,din care Clujul universitar nu putealipsi. Care ar fi soluþia,deocamdatã? Dat fiind cã tineriitrecuþi prin ºcoalã scriu, de undeceniu ºi jumãtate, cu sunt ºi â,ar fi bine sã ne alãturãm lor, sãrespectãm aceastã neinspiratãiniþiativã a Academiei, pentru aevita prelungirea iritantã a unuirãzboi cu mizã ridicolã, dar cupagube serioase. Iar dacã, în

42

vremuri mai calme, lingviºtii îi vorconvinge pe „nemuritori” sãrenunþe la hotãrârea din 1993,atunci ne vom conforma cu toþii,disciplinaþi, noii norme. Pânãatunci însã, este cazul sãrenunþãm la acest spectacoldezagreabil, adicã la joaca de-asunt/sînt ºi â/î.

- Este noua Gramaticã aAcademiei una cu adevãratnormativã sau, mai degrabã,legifereazã cu prea mare uºurinþãviciile pe care le scot azi înevidenþã scrierea ºi rostirearomâneascã din cauza unui totmai precar nivel de instrucþie ºieducaþie?

- „Gramatica limbii române”(Editura Academiei Române,Bucureºti, 2005), indicatã prinsigla GALR, este a treia gramaticãa Academiei, dupã cea din 1954ºi cea din 1963. La 40 de anidistanþã, se impunea elaborareaunui nou tratat, care sã reflecteevoluþia limbii ºi sã sincronizezegramatica academicã cu actualulnivel al cercetãrii lingvistice. Arezultat o gramaticã modernã, înpas cu alte lucrãri europenesimilare, cu o nouã concepþie deabordare ºi cu destule inovaþii înprezentare. Cum e ºi firesc, domi-nant e caracterul sãu descriptiv,pentru cã rostul declarat altratatului era sã prezinte sistemullingvistic românesc, în toatãcomplexitatea sa, inclusivfuncþionarea acestui sistem încomunicare. Aspectul normativare o prezenþã implicitã peste tot,prin descrierea modelelor, dar nulipsesc nici formulãrile explicite,mai bogate decât la celelalte ediþii.Concesiile aparente pe careGALR le face uzului sauvariantelor stilistice nu sunt undefect, ci o calitate, pentru cãprezintã formele dinamice,ezitante ale sistemului, zonele încare acesta se aflã în echilibruinstabil, ca organism viu, careevolueazã, lucreazã, tinde sã-ºicreeze noi modele de flexiune, destructurã sintacticã, stilisticã etc.În concluzie, o operã remarcabilã,un eveniment ºtiinþific major.

Dupã cele afirmate aici, te vãdtentat sã-mi ceri explicaþii

referitoare la primirea rece –eufemistic vorbind – de careGALR a avut parte. Pentru unrãspuns posibil, dã-mi voie sãrevin la ideea exprimatã ceva maiînainte: schisma lingvisticã din1993 a produs ºi pagubecolaterale. Prin extrapolare, s-acreat o atmosferã de ostilitatedeclaratã faþã de aproape tot ceemanã de la Academia Românã,mai ales în sectorul activitãþilorumaniste. Am putea aminti aicifelul în care au fost receptate unelelucrãri de istorie, seria de „Operefundamentale” ale scriitorilorromâni sau „Dicþionarul ortografic,ortoepic ºi morfologic al limbiiromâne” (DOOM-2005). Nuexprimarea unor opinii critice asurprins, cu prilejul apariþieitratatelor academice. Acest lucruþine de normalitate ºi multeobservaþii au fost temeinicargumentate ºi prezentate cubunã-credinþã. Neobiºnuitã a fostrapiditatea cu care s-a creat odominantã negativã în comentariilecare depãºesc cerculspecialiºtilor. Mulþi au uitat sau nuau ºtiut cã un tratat academic caGALR, de pildã, nu se adreseazãmarelui public, nu este un manualsau un îndreptar practic, de aceearecurge la o metodologie ºi oterminologie de ultimã orã,accesibile elitei specializate.Elaborarea, pe baza unuiasemenea tratat, a unorinstrumente practice de educaþielingvisticã este o altã fazã ºi, deregulã, o fac alþii. Ca sã închei,repet un lucru pe care l-am maispus ºi cu alte prilejuri: faptul cãAcademia Românã a luat cândvao decizie normativã neinspiratã nujustificã criticismul exagerat cucare este întâmpinat tot ce emanãde la acest for ºtiinþific sau de lainstitutele din subordine.

- Admiterea României înComunitatea Europeanã e privitãde unii ºi ca o renunþare la câtevadin atributele de esenþã prin carene-am definit ca popor. Exprimão astfel de opinie ºi o nouãrealitate istoricã sau ea nu estedecât expresia unei prejudecãþiºi, în cele din urmã, a unui com-plex de inferioritate care a maistat ºi pânã acum în calea

afirmãrii noastre în lume?

- România este þara careavea cea mai urgentã nevoie deacest volan dublu, ca la ºcoala deºoferi, impus de contractul nostrucu UE. Nu mai ºtim sã conducem,sã administrãm eficient, sãelaborãm strategii ºi sã le ducempânã la capãt. Vom fi acum siliþisã învãþãm. La ce trebuie sãrenunþãm? La multe, la foartemulte! L-am admirat pe OctavianPaler ºi sunt de acord cã trebuiesã intrãm în Europa ca români ºisã ducem cu noi pecetea identitãþiinaþionale, dar precizez, în ce areea bun. Aº prefera un român-european mai puþin pitoresc, maisobru ºi mai previzibil, acomodatcivilizaþiei moderne. Nu trebuie sãumble în cioareci ºi opinci ca sãvadã europenii cã-i român. Prefersã-l vãd în straie „nemþeºti”, maieducat ºi înconjurat de mai puþinãsãrãcie, rãmânând ca alteparticularitãþi sã-l distingã deceilalþi: limba, istoria, arta, sportuletc. Sã nu ne sperie cã n-o sã maivedem, peste ani, colindãtoriautentici pe uliþele satuluiromânesc ºi o sã-i privim doar latelevizor. Accept varianta asta, înloc sã-i vãd intrând într-o curtesãrãcãcioasã, cu apã adusã cugãleata de la doi kilometri, cu oprivatã primitivã în fundul grãdiniisau cu o casã dãrãpãnatã,luminatã de lampã cu gaz. Cândvom fi mai bogaþi ºi mai civilizaþi,mai europenizaþi, vom privitradiþiile noastre (cele bune!) cu alþiochi, cu respect, cu demnitate ºinu tremur de spaima gândului cãn-o sã mai avem atunci la ce neîntoarce, pentru cã existãexemplul altora, care ºi-au cãutatrãdãcinile ºi izvorul la adâncimitemporale mult mai mari. ªi le-auregãsit!

- În toamna anului 2006, aitrecut încã o datã, de data asta,însã, singur, Oceanul. Cum airegãsit, dupã mulþi ani, America?Cu ce suflet te-ai reîntors acasã?

- Am revãzut America dupã30 de ani. De data aceasta nu m-au mai impresionat nicitelevizoarele color, nicisupermagazinele burduºite cu de

43

toate, nici faptul cã omul de rândpoate sã-ºi înjure preºedintele îngura mare. Toate astea le aveamacum ºi în þarã. Altceva mi-astârnit admiraþia: drumurileCaliforniei! Cred cã cel puþin otreime din pãmântul acestui statse aflã sub asfalt. Cea mailãturalnicã potecã, din vârf de dealsau din vecinãtatea Pacificului, epregãtitã pentru pasul omului saupentru bicicletã, iar rãsfãþataAmericii, maºina, între garaj ºimarile artere rutiere, nu cunoaºtenici mãcar praful, pulberea solului.Sigur, m-am întors din America ºicu impresii mai puþin luminoase,poate ºi datoritã nostalgiei dupã„America mea”, poate ºi din cauzaplusului de exerciþiu critic dobândit,între timp, în România. În cele treiluni californiene, am prins, chiar lamijloc, sãrbãtorile Crãciunului.Acum 30 de ani, pe tot parcursullunii decembrie, în orice magazinintrai, simþeai vraja colindelor, iarca român nu-þi mai lipsea decâtacel mic adaos al mirosului desarmale. Acum, liniºte:„corectitudinea politicã” nu permitediscriminarea religioasã. Am aflatcã la Seattle (statul Washington),moº Crãciun, plasat, ca de obicei,la aeroport, sã primeascãoaspeþii, a fost surghiunit, dinacelaºi motiv. Se pare cã, în celedin urmã, a fost reinstalat, lapresiunea obºteascã, dar cred cãera trist.

ªi încã un motiv de nostalgiedupã „America mea”, ilustrat defaleza de la Santa Monica, undelocul americanului-hippy, deatunci, e ocupat acum deamericanul-homeless. Nu-mi erape plac fenomenul hippy, darºtiam cã este ceva trecãtor, oboalã a tinereþii, molipsitoare, însãcu contagiere voluntarã, totuºi.Aproape cã mã obiºnuisem cu eiºi chiar gãsisem ac de cojocpentru cei mai agresivi. Acostatde un astfel de hippy obraznic,într-un moment de mare grabã ºiindispoziþie, i-am aplicat metodasugeratã de un bucureºtean: i-amþinut o predicã de 2-3 minutedespre rolul muncii în societate,în cea mai furioasã ºi mai coloratãlimbã româneascã, lãsându-l pebietul tânãr cu gura cãscatã.Imaginea lui perplexã mã

urmãreºte ºi astãzi, dupã 30 deani. Americanul homeless este, deregulã mai bãtrân, nu e agresiv,iar starea lui jalnicã excludevoluntariatul. Tocmai de aceea,imaginea actualã a falezei de laSanta Monica, populatã deamericani homeless, este maideprimantã decât cea azdrenþãroºilor tineri ºi aruncã oumbrã mai întunecatã asupra„Americii mele”.

- Ce viitor i se rezervã azilimbii române în facultãþile de profilºi în viaþa de toate zilele?

- Disciplinele de limbã aufost mereu înghesuite în ultimii 25de ani, în programa facultãþilorfilologice, fie la presiunea literaturii,fie din cauza scurtãrii cicluluiuniversitar. S-a împins studiullimbii spre masterat ºi doctorat,dar aici e lume puþinã ºi nuîntotdeauna de cea mai bunãcalitate. Prin urmare, ca sã pot daun rãspuns optimist la prima partea întrebãrii tale, aºtept vremuri maibune.

La partea a doua a întrebãrii,am deja un rãspuns pozitiv: „înviaþa de toate zilele” – cum spuitu -, limba românã stã bine. Înciuda a ceea ce se crede ºi sespune, românii, luaþi în ansamblu,vorbesc astãzi mai corect, suntmai aproape de limba standarddecât acum 50 de ani, sã zicem.Vocabularul lor a încorporatcuvântul cult, neologismul,termenul tehnic, iar gramatica ºifonetica, într-un ritm ceva mailent, abandoneazã ºi ele variantalocalã, regionalã. Cum s-a realizataceastã omogenizare lingvisticãla nivel superior, evidentã mai alesîn exprimarea publicã? În bunãmãsurã, misiunea e preluatã, înprincipal, de presa scrisã sauaudiovizualã: ziarul, radioul,televizorul. Jurnalistul devineastfel profesorul de limbã alromânului adult. El lanseazã zilnicmodele lingvistice pentru marelepublic, care, chiar dacã nu maieste astãzi un harnic consumatorde presã scrisã, rãmâne totuºi unclient statornic al audiovizualului,„citeºte” ore întregi televizorul ºiascultã radioul. O bãtrânicã dinApuseni, care a trãit izolatã toatã

viaþa în vârf de munte, cu bãrbatulei, m-a surprins, nu demult, cu oromâneascã impecabilã,modernã, adusã la zi: „Au mailocuit aici douã familii, dar acumvreo 10 ani au decolat!” ªi a fãcutun gest cu mâna, ca sã mã ajutesã decodez exact neologismul eiºugubãþ. Avea un radio portabil,cu tranzistori, pe care îl ascultatoatã ziua, pãzind vacile.

Întrebarea este cât deconºtienþi, de responsabili ºi depregãtiþi sunt jurnaliºtii noºtri pentruaceastã pedagogie lingvisticã,pentru aceste lecþii zilnice de limbaromânã. Unii sunt, dar existã, dinnefericire, ºi „profesori” care artrebui luaþi de la „catedrã” ºi puºiîn bancã. Consiliul Naþional alAudiovizualului (CNA) a avut re-cent o iniþiativã excepþionalã:monitorizarea lingvisticã aprincipalelor posturi de radio ºiteleviziune prin Institutul deLingvisticã „Iorgu Iordan – Al.Rosetti” din Bucureºti, pe bazã decontract. Controlul se va repetaperiodic (la fiecare trei luni), iar ceicare vor continua sã lanseze îneter sau pe sticla televizoruluiforme lingvistice aberante vor fiamendaþi exemplar. Iatã o mãsurãînþeleaptã, care îi va res-ponsabiliza nu numai pe jurnaliºti,ci ºi pe angajatori ºi pe cei care îipregãtesc pe jurnaliºti, în facultãþilede profil. Un motiv în plus sã fiuoptimist!

Dacã întrebarea ta are învedere ºi disperarea cu care uniicompatrioþi cheamã la salvarealimbii române de la catastrofã, te-aº întreba, la rândul meu: carecatastrofã? „Invazia anglicisme-lor?” o limbã care a trecut la pasprin faza slavonismelor, agrecismelor, a franþuzismelor etc,ºi-a format deja un malaxorgramatical care funcþioneazãexcelent, românizeazã tot ce enecesar, se întãreºte, se per-fecþioneazã, se rafineazã; are unorganism puternic ºi sãnãtos.Poveºtile cu „stricãtorii de limbã”le tot auzim, de cel puþin 20 de ani,alãturi de cele despre „tinerii dinziua de azi” sau despre „generaþiade sacrificiu”. Vorbe de pensionarinostalgici, plini de E-uri ºi deamintiri.T. T.Tihan

44

Editura L’Harmattan din Parisa publicat recent, cu sprijinulUniunii Scriitorilor din România,Douze poètes roumains, an-tologie care poate fi consideratãun eveniment editorial, cel puþindin punctul de vedere al literaturiiromâne, sub mai multe aspecte,dincolo de calitatea remarcabilãa selecþiei ºi a traducerii. Astfel,se insereazã unui proiectmulticultural internaþional, din mo-ment ce seria Levée d’ancre,cãreia îi aparþine prezenta ediþie,cuprinde traduceri din liricajaponezã, arabã, greacã, balticãetc., în volume de autor, antologiicritice sau prezentãri tematice.Rãspunde apoi interesului pentrucultura românã manifestat depublicul occidental, orizontului deaºteptare al acestuia ºi nu esterezultatul unui demers autohtonmai mult sau mai puþin marcat decunoaºterea pieþei de carte apublicului-þintã. ªi, dar nu înultimul rând, propune, prinselectarea celor doisprezeceautori, Nora Iuga, GheorgheGrigurcu, George Almosnino,Constantin Abãluþã (autor alselecþiei ºi coautor al traducerii,alãturi de Gérard Augustin,coordonator al colecþiei împreunãcu Michel Cassir), ConstanþaBuzea, Ion Pop, AngelaMarinescu, Nicolae Prelipceanu,Vasile Igna, Vasile Petre Fati,Adrian Popescu, Ion Mircea,înseriaþi în funcþie de data naºterii,o interpetare substanþial ineditã ageneraþiei 60.

Ideea o teroretizeazã SorinAlexandrescu în prefaþa intitulatã,sugestiv pentru intenþionalitateaediþiei, Un visage à part, subegida conceptului de „coupurecognitive” („tãieturã cognitivã”),care ar caracteriza, dincolo detrãsãturile de continuitate,specificul acestei „familii” de poeþiîn relaþie cu grupul care a ocupat,

Cãlin Manilici

în spaþiul socio-cultural, prim-planul vieþii literare a anilor 60-70.Ea s-ar caracteriza prin reticenþãîn afirmarea publicã, princultivarea gustului pentru ooarecare penumbrã în ceea cepriveºte participarea la spec-tacolul cultural, combinat cuaplecarea pe text ºi dezvoltareapersonalitãþilor lirice alemembrilor ei. Din punct de vederetematic, se cultivã expresiaprovenitã din punerea în relief aconcretului existenþial din miculunivers casnic, de cartier, sau alnaturii decupate în secvenþeminimaliste, dar totul sub semnulnon-evenimenþialului, al evitãriidinamicii interioare sau ex-terioare, care ar insera su-biectulliric în macro-dimensiunilespaþiilor istoric, social ori politic.De unde ºi o anume tristeþe aeurilor poetice, care nu capãtãînsã valenþele dra-maticului trãirii,ci doar seni-nãtatea intrinsecãpentru contactul prevalent cu sineºi depresia provenitã dinextragerea textului din eveniment.Toate acestea vãzute în opoziþiecu „<familia combatantã> care,prin vocile lui Nichita Stãnescu,Leonid Dimov, Adrian Pãunescu,Cezar Baltag, Ana Blandiana ºialþii cereau, în anii 60, dreptul detrãire a marilor sentimente caiubirea, speranþa, miturilefondatoare române, lumeainterioarã”.

Obiectul antologiei pare a ficonstituirea acestei poetici anon-evenimenþialului prin exem-plificarea ei, aducerea în acelaºicorp de carte a textelor care oreprezintã ºi care aparþin fiecategoriei principalelor pro-cedee constitutive, fie aceleia ameditaþiei lirice asupra unoratari proceduri, a artelor poetice.

Putem exemplifica primacategorie prin jocurile temporalepracticate de Constantin Abãluþã

în le chat fondateur, undeiterarea participativã a unui mo-ment anterior propriei existenþeproduce o dublã abstragere dindevenire ºi eveniment, prindecuparea unei felii existenþialedin contextul ei ºi prindezactualizarea eului liric: „unchat/ s’est promené autrefoisautour de ma maison/ imprimantses pattes sur le béton/ celas’est passé longtemps avantque/ mon père ne connaisse mamère // parfois/ aprè la pluie/fixant les empreintes pleinesd’eau/ j ’ai l ’ impression desurprendre les reflets/ de tout ceque je n’arriverai plus à vivre”.Iar Adrian Popescu extragetextul din concretul devenirii ºial evenimentului prin rapel lamitul pe care îl exploreazã subaspectul valorilor sale atem-porale, transistorice ºi repetitive,trama arhetipalã înlocuind dramaexistenþei, uneori în formeleunuia creat ad-hoc pe structuriarhetipale, precum cel din Bals:„Au bals de Bucovine/ mon pèreaussi a dansé// En roumain et enrusse/ en allemand et enruthène/ en yiddish en polonais/les jeunes bavardaient pendantles pauses /.../ Pour la danse ilest aussi bon/ même aujourd’hui/moi, je n’ai pas hérité de ce don/mais à ces bals/ j ’ irai unsamedi.”. Pe când valenþe deartã poeticã a acestui tip creativfigureazã în versurile ConstanþeiBuzea, precum cele care cuprindsimbolistica paralelismului po-etic faþã de realul marcat prindevenire, din La rose plurielle: „larive se déplace/ longeant lefleuve/ comme la mère marcheà côté du fils/ gloire à celui quime laisse/ la rive”.

ª

Portret de familie cudoisprezece poeti,

45

Am citit cartea lui Dan CristeaPoezia vie cu sentimentul regãsirii“vîrstei de aur” a criticii estetice.Autorul s-a afirmat ºi s-a format înanii ’70 ai veacului trecut, adicã înintervalul în care mulþi dintre poeþiicomentaþi aici se aflã înavanscena literaturii, unii dejaconsacraþi, alþii doar la un foartepromiþãtor început de drum. Sînt,aºadar, contemporanii sãi. DanCristea îi reciteºte ºi îi comenteazãacum într-un cu totul alt context,dar fãrã a lãsa impresia cã s-arsinchisi de o eventualã presiune aacestuia. Pãrînd chiar a-l sfidaîntrucîtva, el se revendicã de lametodele “noii critici” ºi reafirmãcentralitatea criteriului estetic învalorizarea operei literare. Însãcriticul nu urmeazã cu riguriozitateo anumitã metodã. El configu-reazã nuanþat portretele cîtorvapoeþi, portrete numite “eseurimonografice”, sugerînd astfelrelaxarea metodologicã ºidezinvoltura scriiturii. Ca per-spectivã unitarã ar fi doar “poziþiaeului care scrie”, o exigenþã maidegrabã pragmaticã, instru-mentalizatã fãrã emfazã teoreticã.De fapt, Dan Cristea este unanalist minuþios ºi simpatetic altextului poetic, cele mai evidentetangenþe fiind cu critica de iden-tificare ºi cu poetica imaginarului.Sînt incluºi 20 de poeþi: GelluNaum, ªtefan Aug. Doinaº, Le-onid Dimov, M. Ivãnescu, IleanaMãlãncioiu, Virgil Mazilescu,Nicolae Prelipceanu, Ion Pop,Adrian Popescu, Ion Mircea, DinuFlãmînd, Gabriel Chifu, Traian T.Coºovei, Ion Stratan, MarianaMarin, Bogdan Ghiu, Marta Petreu,Marian Drãghici ºi Ioan Es. Pop.

Criteriul selecþiei e unul exterior iarpoeþii comentaþi sînt doar cîþivadintre autorii vii ºi posibil canoniciai liricii de dupã al doilea rãzboi.Dintre aceºtia a debutat dupã 1989numai Ioan E. Pop, ceilalþi fiindconsacraþi în regimul comunist,cãrþile lor publicate ulteriornemodificînd semnificativ în cîtevacazuri un univers deja constituit.De remarcat cã nici un poet nu areîn bibliografia sa vreun volumrepudiabil ideologic. În fond, chiaraceasta pare sã demonstrezeDan Cristea: printr-unul din pa-radoxurile sale, regimul comunista fãcut posibilã naºterea uneipoezii originale ºi viabile estetic;adicã una care n-a abdicat de lalogica ei internã ºi de la specificullimbajului sãu. Poeþii comentaþisînt din generaþii diferite, unii cu ooperã încheiatã (Gellu Naum ºiªtefan Aug. Doinaº, VirgilMazilescu ºi Ion Stratan), ceilalþi,deºi încã în desfãºurare, cu unabine conturatã. Dar ei sînt analizaþiîn primul rînd ca singurãtãþi ºi nuca exponenþi ai unor generaþii(promoþii).Aºadar, autorul îºinumeºte textele critice “eseurimonografice”. În mare, sintagmaare acoperire, cãci, în cazul fiecãruipoet interpretarea integreazãelementele constitutive ºi re-levante. Deºi cuprinderea opereinu-i de fiecare datã exhaustivã,portretele au consistenþã ºicoerenþã întotdeauna. Cele maiexpresive sînt construite pe cîte ointuiþie cu o remarcabilã forþãcoagulantã. În poezia lui M.Ivãnescu, de pildã, fiinþa se aflãmereu “în urma timpului”,“neizbutind sã coincidã niciodatãcu actualizarea ori cu plenitudinea

lui”. Existã, aºadar, o relaþie de“deficit temporal”, constînd înimposibilitatea accederii la un“acum” ontologic. Aceastã relaþietraverseazã ºi structureazãîntreaga creaþie a lui M. Ivãnescu.Interpretarea se va desfãºuraastfel într-o perspectivã existen-þialã, cu denunþarea prejudecãþii cãpoezia lui Ivãnescu este unaesenþial livrescã ºi ludicã. Ea“dramatizeazã consecinþelelivrescului”, iar în esenþã este “oliricã de introspecþie, reculeasãasupra fiinþei ºi a miºcãrilorlãuntrice ale acesteia”. Tot astfel,pentru Nicolae Prelipceanu lumeaeste inconfortabilã, cãci “înaceastã lume, violenþa, cruzimea,inconºtienþa capãtã un soi detrãsãturi familiare, se amestecãpînã la nerecunoaºtere cu bana-litatea cotidianã, devine, într-un fel,hranã a acesteia”. Starea de “in-confort existenþial”, cu amplificãrileºi variaþiile sale (obosealã,angoasã, greaþã) traverseazã ununivers liric constituit în genere dinsituaþii paradoxal ºi purtînd omascã ironicã. Miza criticului nueste neapãrat originalitateaostentativã a premiselor. Uneoriinterpretarea porneºte de la oevidenþã care sare în ochi. Estecazul naraþiunii ºi al descrierii dinpoemele epice (“proze”) ale lui Le-onid Dimov, cele care instituie omodalitate poeticã ineditã în cîmpulliterar al anilor ’60. “Modulate deumor ºi ironie”, naraþiunea ºidescrierea structureazã unimaginar oniric ºi constituit dupãprincipiile onirismului teorietizat deînsuºi Leonid Dimov împreunã cuDumitru Þepeneag. Interpretareaacestui univers, cu locurile, temeleºi “figurile” sale, antreneazãîntreaga perspicacitate analiticã alui Dan Cristea, dupã cumdezvãluie ºi o anumitã pedanteriea nuanþelor care poate fi atribuitãcînd spiritului de fineþe, cînd unuididacticism discret. Criticulexploreazã întotdeauna minuþios,cu o insistenþã lentã ºi ramificatã,cu obsesia de a nu-i scãpa nici osemnificaþie posibilã. Jubilaþiaidentificãrii e atenuatã de privireamereu lucidã ºi atentã lastratificãrile ºi pliurile textului po-etic. Analiza evolueazã arbores-cent, urmãrind constantele

CRONICA LITERARÃ

DAN CRISTEA

Cartea Româneascã,2008

POEZIA VIE

„Eseurimonografice“

Petru Poantã

46

Cel mai recent roman semnatDan Stanca (Cei calzi ºi cei reci,Cartea Româneascã, 2008)continuã filonul fantastico-istoricprin care autorul s-a impus înproza contemporanã, mai exactromanul eschatologic. Chiar titlulcãrþii este o parafrazã tran-sparentã la formula Sfântului IoanTeologul, din cartea Apocalipsei(cap. 3, 15-16), unde, în mesajul

semnificative ºi metamorfozeleunui autor în funcþie de cronologiavolumelor sale. Pe de altã parte,fiecare autor este raportat lacontextul în care s-a afirmat,respectiv la criteriului poetic domi-nant; asta, pentru a releva fieabaterile de la acesta, fiemodalitatea asumãrii lui. Poeticalui Leonid Dimov , M. Ivãnescu ºia lui Petre Stoica, de exemplu, sedelimiteazã, deºi în moduridiferite, de poezia intens-reflexivã, metaforicã ºi ermetizatãspecificã deceniilor ’60-70.Echinoxiºtii Adrian Popescu, IonMircea ºi Dinu Flãmînd secircumscriu, în schimb, unei poeziiintelectualizate ºi rafinate careeste comunã întregii lor generaþii.Integraþi criteriului dominant alcontextului sînt ºi poeþii optzeciºti,de la Ion Stratan la MarianDrãghici. Astfel portretele sedovedesc în cele din urmãexponenþiale pentru cîteva dintremodalitãþile constitutive feno-menului liric din a doua jumãtatea secolului XX. În ansamblu, eleoferã o imagine dinamicã ºi cvasi-sinteticã a acestui fenomen acãrui consistenþã ºi diversitate nupot fi contestate. Dan Cristeademonstreazã, în fond, cã autoriicomentariilor sale aparþin unuicîmp poetic autonom ºi cã

poezia nu se conformeazã decîtpropriilor ei criterii. Dinamica ºidiversitatea cîmpului constituiechiar probele vitalitãþii acesteipoezii care apare ºi se dezvoltãîn interiorul cîmpului ºi în afaraoricãrei relaþii de determinare cucîmpul puterii oficiale. Aºa cumconstatã Dan Cristea, eacristalizeazã, în cazul fiecãruipoet, imagini esenþiale aleexistenþei, este mereu inventivãºi complexã, mobil izînduimitoare resurse ale limbajului.“Eul care scrie”, cu multitudineamãºtilor ºi ipostazelor sale, esteastfel o instanþã autonomã,operatorul l ingvistic careinventeazã lumi sensibile.Prezenþa lui este activã ºi într-adevãr operativã estetic doaratunci cînd cîmpul poetic devineautonom. Asta vrea sã aratecriticul: existenþa unui eu liricconstituit, de la Gellu Naum pînãla Ioan Es. Pop. Ar mai fi multede spus despre aceastã cartepregnantã care mi se pare nu osimplã culegere de eseuri, ci maicurînd un eºantion substanþialdintr-o eventualã ºi posibilãpanoramã a poeziei româneºticontemporane. Dan Cristea areatît viziunea cît ºi instrumentarulnecesare unei asemenea lucrãride anvergurã.

cãtre Biserica din Laodiceea,acesta îndeamnã credincioºiispre extreme: ori cu totul reci,ori cu totul fierbinþi. Cei caresunt cãldicei, spune în altã partetextul Apocalipsei, devinlãcaºuri ale diavolului, colivii aleunor pãsãri necurate, locuinþeale fiinþelor din tenebre. „Noi,cãldiceii, am fost deja scuipaþiºi înotãm în balele unui timp ce

putrezeºte sub ochii noºtri”.Tematica aceasta nu este

nouã pentru scriitura lui Stanca,succesul în prozã înregistrat cuApocalips amânat (romanpremiat de Uniunea Scriitorilor în1997) a continuat, iar acest ro-man porneºte ºi el de la un con-text istoric, transferat în ficþiune:cazul Tanacu. „Cazul Tanacu” ºiexorcizarea efectuatã decãlugãrul Corogeanu a fost la noiobiectul mai multor prelucrãri.Tatiana Niculescu Bran a scrisun roman, Spovedanie la Tanacu,textul ei a fost pus în scenã deAndrei ªerban la Odeon ºi înNew York, iar subiectul în sine adevenit temã predilectã a talk-show-urilor ºi a presei de scan-dal. Dupã ce a ajuns pe blogurispecial dedicate, Dan Stanca l-aintegrat într-un roman despredemonism ºi rolul creºtinismuluiîn lumea de azi.

Dan Stanca este undostoievskian de secol douãzeciºi unu, iar preocuparea lui pentruprezenþa Diavolului în istorie facedin romanul Cei calzi..., o replicãla Demonii, Fraþii Karamazov sauCrimã ºi Pedeapsã. Textul luiStanca este pus de la început subsemnul lui Dostoievski, iar frazade pornire („Am omorât un om”),trimite direct la drama luiRaskolnikov. Septimiu Nour, tatãleroului principal, ajunge înpuºcãrie din cauza întâlnirii cu unalt cãlugãr, Ivan Kulîghin,descins din Pelerinul rus. Chiarformulãrile eroilor dostoievskieni(„Dacã Dumnezeu nu existã totule permis”) sunt rescrise de DanStanca ºi puse în gura per-sonajelor sale. Dacã Dostoievskiscria cã „dacã diavolul nu existãºi omul l-a creat, atunci l-a creatdupã chipul ºi asemãnarea lui”,Dan Stanca elaboreazã: „Dia-volul creºte în noi aºa cum creºtefãtul în pântecele matern, pla-centa lui e groasã ºi rezistentã...Diavolul era acolo în femeie ºitrebuia chiuretat ca un embrionmalign”.

ªi temele majore sunt defacturã ruseascã. Autorul pune îndiscuþie valorile ortodoxiei ºi alecatolicismului, juxtapuse unornon-valori ale societãþii post-industriale, ca homosexualitatea,

DAN STANCA

Cartea Româneascã,2008

CEI CALZI ªICEI RECI

Romanul careliteraturizeazarealitateaDoru Pop

)) )))

47

libertinajul sexual ºi amorul liber.„Perversiunile” cauzate de osocietate a „dezindividualizãrii”,amoralismul, terapia sexualã,clonarea sau recoltarea de ovuleºi celule stem sunt utilizate camijloace de a discuta ce rol maijoacã religia în societãþilecontemporane. Iar la întrebareacare este „chipul viitor alcreºtinismului”, personajele luiDan Stanca rãspund: „Crucea seretrage tot mai mult în spaþiulintim. Nu mai e cruce, cicruciuliþã”.

Intriga centralã, descoperireaProfeþiei Papilor ºi a JurnaluluiPapilor, este amestecatã cuscene decupate din ziarele epocii– cum ar fi aceea în care un turistjaponez moare muºcat de câiniivagabonzi ai Bucureºtilor. Laaceasta se adaugã atentatulîmpotriva papei Ioan Paul al II-lea, rememorarea cardinaluluiGhyka, homosexualitatea ºipederastia, traficul de carne vieºi prostituþia, toate fiind condusepe firul epic al vieþii cuplului deziariºtii Edgar ºi Viola Nour.

Personajul principal esteEdgar Nour, tatã fãrã copii, soþfãrã soþie ºi bãrbat fãrã prieteni,care devine o caricaturã a omuluimodern, o figurã ce reprezintãgolirea totalã de sine la careajunge fiinþa astãzi. Ca om deteleviziune, ajuns la vârstapensionãrii („la ºaizeci ºi ceva deani”), Edgar Nour, cu o înfãþiºare„benignã ºi bonomã”, cãsãtorit cuo colegã de breaslã, loveºte unom cu maºina, dar nu maigãseºte cadavrul victimei. Numaicã mortul cãruia îi pierde urmaEdgar Nour este chiar novicelede la mãnãstirea unde a avut locexorcizarea Eleonorei Curt, novi-ce cãruia „vagina dentata” amonahiei i-a retezat un deget. Defapt imaginile acestea groteºti,scoase aproape din HieronymusBosch sunt cheia de boltã ascrisului lui Dan Stanca. Aiciautorul debordeazã într-oliteraturã fantasticã de calitate.Aºa se întâmplã cu momentuldescrierii orgiilor la care sesupune Viola Nour, care coboarãmai multe bolgii pânã când intrãîntr-un spaþiu asemãnãtor aceluiadin Eyes Wide Shut. Din pãcate,

Edgar Nour vorbeºte de preamulte ori ca un alter-ego alautorului, iar comentariile lui suntde multe ori din categorianotaþiilor de jurnal intim, pusedoar în stil dialogal. Personajelevorbesc adesea în afara iden-titãþii lor de caracter – aºa seîntâmplã la întâlnirea cu „frateleGabriel”, care descrie exor-cizarea în termeni livreºti, descriitor elevat ºi nu în limbajul unuihabotnic.

Pe de altã parte este evidentcã Dan Stanca nu poate renunþala deprinderile de eseist,panseurile personajelor sale fiindadeseori lungi expuneri ale unorpãreri personale. Aºa seîntâmplã cu scena de la tribunal,unde se judecã procesulcãlugãrului exorcist ºi undeprocuroarea Mihaela Petrescu(paradoxal prietenã cu soþia luiNour) „îl pusese la zid pe bietulfrate, îl atârnase ca pe un tablouîn cuiul demonstraþiei ei ºiarãtând spre el flagela nãravurileunui popor înapoiat ºi incult”. Unalt exemplu este constatarea cãPapa Benedict al XVI-lea a pornitca un Rottweiler al Bisericiiromano-catolice ºi va sfârºi ca unpudel – idee reluatã atât îndialoguri, cât ºi în monologul in-terior, dar ºi în vocea naratorului(pânã ºi personajele realizeazãcã se repetã, ceea ce nu îlîmpiedicã pe autor sã o facã).Aceastã inadecvare a autoruluide a controla vocile multiple pecare le dezvoltã reprezintãprincipala slãbiciune aromancierului Dan Stanca.

Legãturile firelor narative suntuneori fragile. Sebastian Saviel,prietenul lui Nour, este un melanjde personaje dostoievskiene,compus cinic precum FiodorKaramazov, degradat de raþiuneca ºi Raskolnikov ºi nihilist caStavroghin. Definit ca un „artistal falsului”, Saviel este întrupareademonicului din lumea con-temporanã. Descrierea urmã-toare este parcã extrasã dinliteratura canonicã despreSatana: „homosexualul cinic,numit ambasador al României laSfântul Scaun” este corupãtorulprin excelenþã. El o corupe pesoþia lui Nour, Violeta, ºi tot el

atenteazã la sexualitateaprietenului, într-o scenã aseducþiei homosexuale, care areloc la o vizionare a filmului Cele120 de zile ale Sodomei de PierPaolo Pasolini.

Aici trebuie spus cã imagineavulgarizatoare a homosexualitãþii(„Gata cu Burebista... sfincterulmeu conteazã, alifica cu care mãung”, sau „Ce-o sã-mi faci,Stimate Sanctitate? Mã exco-munici cã mi-o trag cu unbãrbat?”), ori alunecãrile reac-þionare, anti-raþionaliste: „Suntemprea raþionaliºti. Tot ce e miracoldepãºeºte puterea noastrã deînþelegere”, aratã o anumitãartificialitate de care nu se poateelibera scrisul lui Dan Stanca.Alunecãri ce genereazã uneoripoveºti scoborâte din Arghezi,cum este istorisirea despreunchiul Demeter (înrudit cuSaviel), care „fura ulei din candelãºi ungea sfincterul cãlugãraºilorsãrmani cu duhul”.

Autorul produce un roman fan-tast, care trece de la real sprepreviziunea ºtiinþifico-fantasticã(cu inflexiuni de roman para-creºtin, din categoria Left Behind,scrise de Tim LaHaye ºi JerryJenkins). În aceastã carte, DanStanca anticipeazã moarteaPapei Benedict al XVI-lea, iarfinalul este acela cã noul Papã,Michele Moretti, sub numele dePius al XIII-lea, urmaº al unuiadintre judecãtorii care l-aucondamnat pe Giordano Bruno,este sanctificat sub ataculterorist al Al-Quaeda ºi... dispare.Iar dupã ce acest nou papã„glumeþ, ºugubãþ ºi colocvial”dispare, apare în presã celebruljurnal al Papilor, document careconfirmã cã, dupã ultimul Papã,Scaunul Apostolic va aparþineunui ateu, agnostic, evreu saumusulman!

Reluând tehnica pe care autilizat-o în romanul din 2007,care avea ca subiect eve-nimentele din 11 septembrie, înaceastã carte Dan Stanca puneîn miºcare acelaºi mecanism alamalgamãrii ficþiunii cu realul. Elamestecã vizita lui PascalBruckner în Romania, pentruarticolul despre cazul Tanacu, cucazul exorcizãrii, cu lecturi din

48

cartea Tatianei Niculescu, cuprezenþa lui Paolo Coelho sauapariþia cãrþilor lui Dan Brown. Aºase face cã Daniel Corogeanudevine „fratele Gabriel”, posedata”Irina Cornici va deveni EleonoraCurt ºi criminala misticã „LuminiþaCiolpan” (adicã Luminiþa Solcan),este ucigaºa pãrintelui Roger dela Taizé. În frenezia ficþionalizãriiapare un scriitor britanic, AdamFisher, care este un amestec dePaolo Coelho ºi Pascal Bruckner,manifestare a autorului de succes,produs al marketingului con-temporan. La fel, titlul unui romande Coelho devine subiect dediscuþie pe marginea influenþeimusulmane asupra Romei ºicreºtinismului, iar Dan Brownapare citat cu celebra sa teoriedespre Isus ºi Maria Magdalena.Ba chiar mai mult, lecturile despre„pezevenghiul” de Dan Brown,sunt urmate de o vizitã a acestuiala Luminiþa, împreunã cu fictivulAdam Fisher. La fel de improbabilãºi neveridicã este coruperea unui„halebardier superb din gardapapalã” de cãtre AmbasadorulRomâniei, Sebastian Saviel, oriscena scoaterii demonului, parcãextrasã din seria Exorcistul.

Cele mai puternice personajesunt cele feminine. Aºa seîntâmplã cu Viola Mirescu, soþialui Nour, care este infertilã ºiaceastã sterilitate a singureifiguri feminine din roman careparticipã activ la intrigã (cuplatãcu imaginile celorlalte douã femei„demonizate”) sunt trimiteri, fãrãreferire directã, la schimbareaidentitãþi i feminine. La fel,povestea Eleonorei, care estevândutã ca sclavã pentru sex înIstambul, unde este „cãlãritã deturcaleþi” ºi unde, dupã repetatevioluri („bezna pântecului ei,receptacul al Bizanþului în caremusulmanii pãtrunseserã cusute de ani în urmã ºi îºidepuseserã lapþii”) se trans-formã ea însãºi într-o „cavitatecu dinþi”, care reteazã penisuriºi degete.

Scriitor prolific ºi abil construc-tor de contexte socio-istorice,atent observator al prezentului,Dan Stanca se aºazã în prozaautohtonã între Mircea Eliade ºiVasile Voiculescu.

IOAN STANOMIR

Bastion, 2008

EMINESCU:TRADIÞIA CA

PROFEÞIEPOLITICÃ

Ovidiu Pecican

Unul dintre politologii cei maiconsistenþi ºi mai înzestraþi aimomentului este Ioan Stanomir,care lucreazã, de câþiva aniîncoace, la un proiect vizândrevizitarea criticã a conser-vatorismului românesc. Nu estesingurul autor interesat de su-biect, Laurenþiu Vlad fiind un altnume ilustrat în domeniu. De altfel,împreunã cei doi au ºi semnatdouã antologii, A fi conservator(2002) ºi, respectiv, NaºtereaConstituþiei (2004, al treileacoordonator al ediþiei fiind RaduCarp). Ideea de a nu vorbi în gol,punând la dispoziþia publiculuiinteresat ºi textele fundamentalepe care se exerseazã analiza, nupoate fi decât binevenitã,asemenea lucrãri oferindcazuistica pe care se întemeiazãformulãrile cu pretenþii mai maride generalitate. Astfel, an dupãan, din 2000 încoace, IoanStanomir a publicat Reacþiune ºiconservatorism (2000), De lapravilã la Constituþie (2002),Conºtiinþa conservatoare (2004)ºi Libertate, lege ºi drept. O istoriea constituþionalismului românesc(2005) redesenând critic, într-oanalizã lucidã ºi cumpãnitã, con-tururile continentului doctrinar alconservatorilor români.

Urmãrit sistematic, proiectuleste unul de întindere ºi deperspectivã, acoperind nu doar unfenomen ideologic ºi politicromânesc, analizat în structurile ºinervurile lui, ci ºi o realitate maicomplexã a existenþei noastrepolitice moderne. Atunci când, îna doua jumãtate a sec. al XIX-lea,jocurile de idei ºi de interesecãpãtau, ºi la Dunãrea de Jos,suficient spaþiu de libertate pentrua se putea afirma nestingherite,

scãpând de sub apãsareaunilateralã a Porþii otomane –putere suzeranã – ºi de cea aImperiului Rus (putere pro-tectoare), dupã indecizii ºi tatonãri,decantãri ºi reaºezãri, în viaþapublicã burghezã a principatelor ºiapoi a regatului rãsãreau douãpartide: cel liberal ºi cel conser-vator. Faptul nu este întâmplãtor,ºi are de-a face cu douã moduride a gândi chestiunile publice,douã sensibilitãþi ºi douã temeiuriale proprietãþii vremii. Pe IoanStanomir îl intereseazã configu-raþiile autentice, fundamentale, aleunuia dintre cei doi poli; tocmai celcare, aparent, s-a erodat cel mairapid, dispãrând, la sfârºitulprimului rãzboi mondial, de pescena politicã ºi lãsându-seînlocuit cu alte formule decoagulare partinicã. A dispãrutînsã, oare, cu adevãrat con-servatorismul? Astãzi îl observi,în luãrile de cuvânt de laparlament, chiar ºi cu ochiul liber,câteodatã. În anchetele stradale,printre anonimi somaþi sãrãspundã celor mai diverseinterogaþii þinând de imediat, seiþeºte, pe neaºteptate, destul dedes, câte un reflex de respingeresau de aprobare ce evocã oprezenþã conservatoare con-sistentã, nu neapãrat legatã dedoctrinã, cât de un mod de a vedealumea venit din atmosferaînconjurãtoare ºi ventilând cliºeecu nimic diferite – ca ºi sursã oriconsistenþã – de cele opuseacestora.

Investigarea conservato-rismului este, deci, impusãoarecum ºi de evoluþiile postco-muniste din arena publicã. Eleevidenþiazã, poate neaºteptat,curente subterane odinioarã, azi

Eminescusiconservatorismul,

49

ieºite la suprafaþã, care pot purtastraie la modã, dar care, îndãrãtulvestimentaþiei de circumstanþã,vãdesc trãsãturi conservatoarenealterate.

Având în vedere asemeneapremise, în planul lui IoanStanomir trebuia, la un momentdat, sã se iveascã ºi Eminescu,nume sonor în echipa ziariºtilor dela Timpul, organul de presã alconservatorilor între 1876 - 1884,1889 – 1900 ºi, respectiv, 1919 -1922. Volumul Eminescu: tradiþiaca profeþie politicã (Timiºoara, Ed.Bastion, 2008, 352 p.) aduce îndiscuþie acest clasic, perceput demultã lume, dincolo de poezia lui,prin paginile publicistice ajunselecturã de cãpãtâi prin co-mentariile lui Nicolae Iorga, prinposteritatea lor întrupatã de unNae Ionescu ºi prin voga anilor 90.Demersul politologului, urnit dinnecesitatea fireascã a completãriifrescei conservatorismului au-tohton, are ºi un versant polemic.El rãspunde – nu pamfletar, cianalitic – reacþiilor isterice,alimentate de stereotipuri ºipreluãri cliºeizate, la numãrul spe-cial din Dilema dedicat, ne-concesiv, în 1997, autorului de laIpoteºti. În fapt însã, repune îndiscuþie dintr-un unghi de vedereinedit, statutul unui mare clasic alculturii noastre, al celui în cares-a vãzut pentru multã vremedepozitarul unic – sau aproape –al valorilor sufleteºti ale unui întregpopor, dincolo de limitãricronologice ori regionale ºi lãsânddeoparte oarecum dimensiuneauniversalã a staturii sale literare.

Abordând cazul „politologuluiconservator” Eminescu, IoanStanomir se expune astfel, cucuraj, eventualelor neînþelegeripentru cã 1. Se ocupã de oideologie „moartã”, socotitã demanualele de pânã mai ieriprofund nocivã, marcã amoºierilor; 2. se atinge de idolulnaþiunii, de „poetul nepereche”,detabuizându-l din unghipolitologic ºi, implicit, clintindanumite fire din meºa ºi din haloullui mitic; 3. deconstruieºte critic ºianalitic imaginea publicistuluiEminescu ce ar fi exprimat înarticolele sale mai mult decât uncrez personal ºi o poziþionare de

partid – cea a lui P.P. Carp ºi a luiTitu Maiorescu -, dând glas unuiethos pretins naþional (tezã la careaderã astãzi, din unghiuri diferite,Corneliu Vadim Tudor, dar ºiCristian Tudor Popescu, deexemplu).

Adaug acestor cruciade –notabile, fiecare dintre ele – oobservaþie ce poate interesa maimult ansamblul construcþiei luiStanomir decât cartea amintitãaici, în sine. Este vorba desprecele douã tipuri de conservatorismromânesc, complementare ºihrãnite de surse divergente.Deocamdatã, dl. Stanomir seocupã de cel doctrinar, al pãturiisuprapuse – fiul cãminarului dinIpoteºti nu face excepþie de laaceastã aºezare –, profesat princluburile politice ºi la serateleboiereºti, în saloane ca ºi înparlament sau în cabinetulRomâniei. Existã însã ºi un cutotul alt fel de conservatorism,întemeiat mai degrabã pe anumitesloganuri populare ce îndeamnãla temperanþã, prudenþã în faþanoutãþii extreme ºi a strãinului,chivernisealã în acord cu odezvoltare organicã (nu neapãratnumitã astfel), cu „rânduielilenoastre”, cu „tradiþia” etc. Acestadin urmã, rezultat în urmaconfruntãrii cu atâtea dominaþii

strãine ºi schimbãri politicetegumentare, a crescut în sferaclaselor sociale inferioare, nefiindstârpit de dispariþia conserva-torismului de partid dupã primulrãzboi mondial ºi manifestându-separadoxal în anumite clipeistorice. Dintr-un unghi de vedere,o astfel de manifestare a fostrãscoala lui Horea, care a întrupatreacþia unei þãrãnimi ataºateprofund la valorile sale parohialeºi profund antimodernã înreflexele ei de conservare apropriei identitãþi culturalecolective, ºi este de discutat dacãnu cumva ºi ridicarea an-tiotomanã, antiturceascã ºiantiboiereascã a lui Tudor Vla-dimirescu nu a fost o manifestarea aceluiaºi tip de conservatorismpopular, autohtonist ºi cudeschideri catre oligarhism ºiautoritarism. Se prea poate caextinderea investigaþiilor înaceastã direcþie sã aducãsurprize inclusiv în direcþiadesluºirii prezentului politicromânesc imediat.

Deocamdatã, cartea despreEminescu, pasionantã cademonstraþie, îl afirmã încã o datãpe Ioan Stanomir drept unul dintrepolitologii cei mai desfãºuraþi ºimai substanþiali din generaþiile maitinere ale ultimilor ani.

DANIEL MAFTEIU

Polirom, 2008

MIC TRATAT DEMANAGEMENT

CULINAR

La fel precum în cazul unuisemnificativ numãr de autori,romanul apãrut la Polirom încolecþia Ego, Mic tratat de man-agement culinar, reprezintãpentru Daniel Mafteiu debutul. Undebut onorabil dacã ar fi sã punde la început pe hîrtie sumaconcluziilor cerute de final. Darsã o luãm pe rînd.

Romanul, cu un titlu care in-

duce uºor în eroare la o privirefugarã (una care nu poposeºtepe editurã ºi colecþie) ºi cu ocopertã aºiºderea, se preteazãcel mai bine unei lecturi devacanþã. Este o experienþã pecare am încercat-o pe propriapiele ºi care mi-a atras întrebãriironice privitoare la tentativele derafinare a îndemînãrii mele într-ale artei culinare. Dar ironia este

Victor Cubleºan

De labucatarie labiblioteca

)) ))) )) )))

)) )))

50

perfect îndreptãþitã, fiind fondulpredilect pe care Daniel Mafteiuîºi clãdeºte întregul text. Evident,avem de-a face cu un „fals tratat“,cu o incursiune care se doreºtezeflemitoare ºi ineditã în lumeabucãtãriei vãzutã în concordanþãcu percepþiile femeilor denumiteextraterestre – adicã aflate învîrful structurilor de conduceredin companiile multinaþionale.Este o gãselniþã interesantã, deºinu neapãrat debordînd deoriginalitate – nu existã, cred,cititor care sã nu-ºi aminteascãde cel puþin o reþetã similarã.Redactat la persoana întîi singu-lar ºi utilizînd numeroase note desubsol, Micul tratat de manage-ment culinar construieºteatmosferã ºi personaje, seaºeazã bine pe temelii proprii ºise prezintã ca un text omogen ºipersonal, fãrã naivitãþi saustîngãcii deranjante.

O mare problemã a romanuluio constituie umorul. În sensul încare, pentru a avea umor trebuiesã te fi nãscut cu acest har, sausã-l fi exersat ºi pritocit peîndelete. Nu e de ajuns sã ºtii unbanc bun, secretul este sã îl spuibine. Daniel Mafteiu, ca umorist,nu se ridicã mai mult decalificativul onorabil. Majoritateapoantelor sînt previzibile, fiind fievechi, ºi, sub o formã sau altabinecunoscute, fie improvizaþiisau ºarje în baza unor ºabloanepre-existente. Poantele lui DanielMafteiu eºueazã asemeni ten-tativei de a ascunde un elefant înmijlocul unui teren de fotbal – totuleste vizibil de la bun început. Pede altã parte sînt prea sever,Daniel Mafteiu, faþã de foarte,foarte, foarte mulþi aºa-ziºiumoriºti români, nu cade încapcana grosolãniei, a vulga-rului, a prostului-gust. Ceea ceeste aproape uimitor. Inevitabil,cartea îþi trezeºte, prin acu-mulare, paginã dupã paginã,senzaþia de bunã dispoziþie ºi arînsemna sã mint cu neruºinaredacã nu aº recunoaºte cã amzîmbit adeseori, ba chiar, de vreodouã ori, am ºi rîs.

Autorului, desigur, i se potreproºa una sau alta, cum cãpersonajul principal, extraterestracare expliciteazã prin propriile

aventuri iniþierea în complicataartã a gãtitului, e total neverosimil,fiind inadmisibil de prostuþã ºiincultã. E vorba practic de odecupare a stereotipului blondeiabsolute din folclorul urban. Lafel, existã o serie de inadvertenþeîntre momentele povestirii (cine,ce ºi cînd face cutare sau cutarelucru), dar dacã i s-a iertat atît dedes lui Alexandre Dumas tatãl, ise poate ierta în acest volum ºilui Daniel Mafteiu.

În schimb, autorul dovedeºteo scriiturã extrem de maturã. Deºie o lucrare de debut, iarexperienþa sa anterioarã, de edi-tor ºi producãtor al ºtirilor de laProTV, indicã mai degrabã oexersare a talentului jurnalistic,prozatorul scrie bine. Îndesat,fãrã floricele inutile sau burþinarative (atît de tentante pentrucei fãrã experienþã), exact, cu undelicat simþ al alegerii cuvintelor.

Daniel Mafteiu controleazãatmosfera ºi limbajul, nu se lasãpurtat de condei ºi nu cautãaiurea efecte care ar puteaimpresiona.

Mic tratat de managementculinar nu este în nici un caz unroman care, dupã lecturã, sãrevoluþioneze modul în care priviþiviaþa. Nu va rãmîne în istorialiterarã, decît poate ca debut allui Daniel Mafteiu, în cazul în careacesta va continua sã publice ºiva ridica ºtacheta. Dar este ocarte extrem de potrivitã pentruun moment plãcut, detaºat, delecturã. O carte de concediu ºirelaxare de care se poate profitafãrã nici un regret.

P.S. ªi nu, nu veþi putea învãþanimic despre managementulculinar din acest volum, poatedoar despre managementultimpului liber ºi al lecturiloruºoare.


51

Încã nu mi-am dat seama în cemoment incursiunile tematologicese încadreazã în spaþiul studiuluiacademic cu iz de travaliu sisific(fie de neam estetic, sociologic,psihologic, durandian ori jungian,roz cu picãþele sau plin de dungiîn curcubeu) ºi în ce moment cadmai degrabã într-un plan alfetiºului soft, al obsesiei semi-con-structive, al nostalgiilor organiceori metafizice, dar cert e cãvolumul coordonat de prozatorulAurel Podaru, Gara Beclean peSomeº, istorie ºi culturã (Ed.Limes, Cluj-Napoca, 2008) a fostpentru mine încã un pas sigur spreo confuzie ºi mai mare. O astfelde apariþie în volum îºi poateatrage felurite reacþii, de la „Mãi,ce chestie!” pânã la inevitabilul„Ce rost are?”, fãrã a cuantificavastul teritoriu al nuanþelor deignoranþã pe care aleargã oriceindivid neinteresat de unul dintrecele „n“ noduri de cale feratã aleþãrii. Dincolo de toate acestearãmâne o colecþie de date, pozeºi amintiri care ar putea sãfoloseascã la un moment dat unuiistoric, unui romancier sau unuibunic povestitor ce vrea sã-ºiaminteascã în ce an a oprit pentruprima oarã o locomotivã electricãEA 350 în Beclean. Sau mai ºtii?

Iar cum orice carte care-ºisimte legitimitatea ameninþatãîncearcã din toate puterile sã nepovesteascã o micã-mare me-tanaraþiune fondatoare, cât maifermecãtoare ºi mai esteticã orimoralã, la fel încearcã ºi cei 60de autori care au rãspuns invitaþieilui Aurel Podaru, fiecare explicândîn stilul sãu de ce cartea aceastaare dreptul la viaþã. Astfel, în primulcapitol (Scriitorii ºi gara),semneazã, printre alþii: LiviuBleoca, Cornel Cotuþiu, NiculaeGheran, Ioan Groºan, MarcelMureºanu, Ovidiu Pecican, IoanPintea, Petru Poantã, AdrianPopescu, Nicolae Prelipceanu,Adrian Dinu Racheru, AlexandruUiuiu, Alexandru Vlad. Fragmentede prozã ºi interviu, frânturimemorialistice ºi o poezie deTeohar Mihadaº, un text maipestriþ decât altul, despre: trenul

care a aºteptat pânã domnulFalub a terminat halba, þâºnitoareaà la Great expectations, întâlniri cuNicu Steinhardt, oameni tãiaþi delocomotive, vagoane în flãcãri,muºamaua CFR, întâlniri decenaclu, trenul foamei, cerºetoriºi domniºoare, insalubra salã deaºteptare. Plus puþinticã gargarãºi demagogie, oarecum inevitabilã,baºca repetiþiile de rigoare, pentrucã se mai întâmplã ca 20 deoameni sã îºi aducã aminte exactacelaºi lucru, dacã rosteºtisilabele cronotopului magic. Evorba, totuºi, de un nod autohtonde cale feratã, mic prilej, printrealtele, de reacþii pavloviene.

Între douã seturi de poze alb-negru stã pitit, asemeni unui ariciîntre douã traverse, cel de-aldoilea capitol al cãrþii: „Dateistorice”. Pornind de la un istoricgeneral al transportului feroviar ºitrecând prin povestea liniei Dej-Bistriþa, am început sã mã întreb,fãcând abstracþie de afilierea meacu micul oraº de pe Someº, dece m-ar interesa pe mine sau peoricine altcineva toatã treaba asta.Apoi mi-am adus aminte cã la felam gândit ºi despre limba latinãprin clasa a IX-a, iar acum regret.Ridic pãlãria imaginarã ºi mã înclinîn faþa domnului Podaru, 1/3 dinsuperstiþie, 1/3 amuzat ºi 1/3pentru cã am mai aflat câtevalucruri noi.

La fel cum Becleanul nu eMacondo (deºi nu mi-ardisplãcea, fie ºi din plictis), nicivolumul coordonat de AurelPodaru nu va revoluþiona gândireaoccidentalã. Asta nu-l opreºte peun personaj sã viseze, pe lapagina 125: „tocmai intrase îngarã o garniturã cu multe vagoanepline de scriitori, scriitori din toategeneraþiile ºi parcã toþi erau una.Toþi mã cãutau, toþi întrebau demine. Nici unul, însã, nu bãnuia cãfaimosul nod de cale feratã sunteu.” Astea da moravuri ºi nãravuride provincie!

Flaubert peSomes,,,,,

Remus Valeriu Giorgioni estecunoscut, mai ales, ca poet. În

Bogdan Odãgescu

2001, a publicat însã un volum deprozã scurtã (Apartamentelespaimei, Editura Dorul, Aalborg,Danemarca) ºi un roman eseu(Briciul Dalilei, Editura Augusta,Timiºoara) care au dovedit cãpoetul este ºi un redutabilprozator. Remus Valeriu Giorgionirevine, în 2008, cu un nou volumde prozã scurtã, Kiriat Sepher(Editura Tracus Arte, Bucureºti)recomandat cãlduros, pe ultimacopertã, de prozatorii IolandaMalamen ºi Viorel Marineasa.Noua carte întãreºte convingereacã poetul autentic este dublat deun prozator autentic. Legãturadintre poeme ºi proze estevizibilã, mai ales în partea deînceput a volumului, în careautorul recurge cu dezinvolturã laun limbaj colocvial, ironie ºiautoironie, aluzii culturale, spiritasociativ, jocuri de cuvinte bazatepe paronimie, variante, explicaþiiîn paranteze, amestec de termenineutri, neaoºi ºi tehnico – ºtiinþifici.Autorul practicã uneori prozarimatã ºi ritmatã, iar lirismul estela el acasã. Avem de-a face cuprozopoeme. Procedeele de maisus sunt ale postmodernilor, aletextualiºtilor. Li se adaugã altele.De exemplu, în Cãruþa uitãrii, cusubtitlul Armonie pe trei voci, seinterfereazã trei (chiar patru) tipuride texte: consideraþiile lui Spic,reparator de instalaþii sanitare,comentariile unui preot la textelebiblice ºi fragmente din Darul luiHumboldt de Saul Bellow, carte pecare naratorul la persoana întâitocmai o citea ºi, desigur, ocomenta.

O serie de proze conþin falsedialoguri, cãci dialogul dintre Saferºi Zoher (din Kiriat Sepher),precum ºi cel dintre studenþii dela istorie ºi de la teologie (dinSorbul apelor) sunt, de fapt,monologuri, personajele fiinddiferite proiecþii ale autoruluiînsuºi. Ele, personajele,comenteazã cãrþile sfinte,Talmudul ºi Vechiul Testament.Discuþiile teologale primesc unconþinut poetic prin arhaicitateaatmosferei ºi prin exotism.

Dialogul dintre bãrbatulcãsãtorit ºi cel necãsãtorit, dinOmul invizibil, este tot un mono-log, cei doi fiind autorul însuºi,dedublat, cugetând asupra

De la prozapoematicã, laproza fantasticã

52

raportului dintre condiþia de scriitorºi cea de bãrbat, membru de bazãal familiei.

Foarte multe din prozele primeipãrþi a volumului au o importantãînsuºire textualistã: sunt adâncsubiective. În centrul lor stãautorul ºi numai autorul. Cândacest lucru nu este explicit, îlvedem pe autor ascuns în spatelepersonajelor sale. Autorul se aremereu în atenþie pe sine, rareoriºi numai accidental privirea îialunecã asupra altor personaje,pentru a reveni, resemnatã,asupra propriului eu. Autorul îºiexpune mereu obsesiile, frus-trãrile, speranþele. Le priveºte, leanalizeazã, se întoarce mereuspre sine. Cea mai mare obsesieeste cea a literaturii, iubita ceamare ºi veºnicã. Eul lirico-epic îºitrãieºte cu durere ºi cu speranþãînnoitã condiþia de mânuitor alcuvintelor. Se întreabã febril dacãeste un adevãrat scriitor ºi, demulte ori, face o autoevaluareasprã, considerând cã scrie oliteraturã “de doi bani ºi trei lulele”.Alteori se numeºte, peiorativ,“poetastru”, “autoraº”, “tânãr poetgenial, bine trecut de primatinereþe”. Dar tonul este ambiguuºi îl suspectãm pe autor dedelicatã cochetãrie.

O altã obsesie a autorului estedragostea pentru mama sa. Douãdintre cele mai bune proze aleprimei pãrþi a volumului, Nãclãit denaraþiune ºi ªoc anafilactic au încentru figura impresionantã amamei. Autorul pãrãseºte aicitonul ludico-ironic ºi prezintãsobru, cu economie de mijloace,dar cu atât mai pregnant, sufletulunei demne ºi distinse, însimplitatea sa venitã din vechime,femei de la þarã, supusã unor marivalori, ca iubirea de Dumnezeu ºide oamenii apropiaþi. Dragosteafiului pentru mamã (asociatã cudragostea pentru literaturã)rãzbate prin imagini puternice: “…Asearã, umblând prin hârþoagelemele, dãdui peste o electro-cardiogramã sfâºiatã, ruptã înbucãþi. Transformatã în semne decarte. Pe prima bucatã, cea de laînceput, scrie Giorgioni Maria, 77ani, 8.06.2006. ªi a început subitsã mã doarã – pe mine – inima.Nu ºtiu cine-a fãcut asta dar,privind cele câteva bucãþi de

hârtie care nu vor mai fi niciodatãun singur întreg, parcã vedeamînaintea ochilor inima mameisfâºiatã-n bucãþi”. (p. 91).

Imaginea mamei se combinãcu altã obsedantã temã, cea amorþii. În ambele povestiri de maisus se precizeazã cã mama estevãzutã în ultimele ei zile de viaþã.ªi în alte proze, autorul revine lamoarte, dar nu din punct devedere filosofic, metafizic, înaltspeculativ, ci conform viziuniitradiþional – rurale. Moartea estemereu prezentã în atmosfera despital din Ciudad de la Carrera,umbra ei extinzându-se asupralumii întregi, dar ºi în Viaþa la þarã,unde, dupã elogiul muncii de lacâmp se ajunge la descriereamorþii subite a unor oameni din sat.

Tema, veche de când lumea,a trecerii timpului este o altãobsesie a autorului, ea fiindtratatã, în general, poematic:“Trecutul e-o apã verde, un fundde mare pe care ar rãsãri oluminã, far de insulã. O insulã afericiþilor pe fund de mare, insulãa blajinilor (sau rohmanilor).Trupul imens ºi hodorogit al uneiepave semiacoperite cu timp ºinisip, prin hublourile cãreia,desferecate, roiesc peºtiimemoriei, fosforescenþi, strãveziiºi extatici. Dar prezentul?... Darviitorul??” (p. 105).

În partea a doua a volumuluisunt reluate trei proze dinApartamentele spaimei. Este oidee foarte bunã, deoarece înaceste trei texte, Remus ValeriuGiorgioni se dovedeºte unexcepþional autor de prozãfantasticã. El ºtie sã arate cumfantasticul irupe în lumea satuluiºi nu numai. Cu o artã deplinã,prin miºcãri imper-ceptibile, demare fineþe, autorul introduce,aproape pe neobser-vate,elemente fantastice, de o depli-nã ambiguitate, în real, de-formându-l, armonic însã. Apoi,“fanta” deschisã în real seînchide ºi lucrurile revin la nor-mal. În Ciuperci otrãvitoare ºiciuperci comestibile, plimbareaa doi oameni prin pãdure, încãutare de ciuperci, devine ocãlãtorie halucinantã, cãci selasã frigul, vine întunericul, seaude o muzicã nepãmânteanã.În final, în Poiana fetei, apare,

fabulos, hribul-dracului, ociupercã uriaºã, cu pãlãria camcât un acoperiº de bloc cu patruetaje: “Iatã ºi coada sub formãde butoi, cât un baobab, aptã asusþine pãlãria aceea de pãlãlãi.Fãrã sã se facã vizibile becurisau lãmpi, întreg conturul“ciupercii” e lu-minat, o luminãdifuzã curgând în cascade.Cãciula imensã îºi schimbãculoarea mereu ca o fântânãartezianã cu halogeni, de laverde - pal la oranj ºi la roºuaprins – fazã în care începe sãrãspândeascã în jur o undãneliniºtitoare”. (p. 141). Recu-noaºtem, în imensa ciupercã, unO.Z.N. mirific, autohtonizat, careascunde, în feerica lui strãlucire,forþe malefice.

În Azimutul mortului, unadintre cele mai bune proze scrisede Remus Valeriu Giorgioni, cusubtitlul Furtunã pe lac,fantasticul se insinueazã abiaperceptibil în real, fiind aproapetot timpul o pãrere. Într-ominunatã zi de toamnã, o echipãde hidrologi face harta bati-metricã a unui lac. Vine brusc ofurtunã (care pentru alte echipede hidrologi nu este furtunã) ºiun sorb uriaº îl trage la fund,înecându-l, pe unul dintremembrii echipei. Acumulãrilenuanþelor care schimbã realulmirific într-unul, pe moment,terifiant sunt excepþional dozate.Iatã cum este vãzutã furtuna dehidrologii aflaþi pe baraj (ladistanþã de locul tragediei): “Celmult aºa, o înnorare uºoarã, abiaperceptibilã – de unde furtunãtoamna??, o pãrere de noriireali…” (p. 136).

O excelentã ambiguitateîntreþine ºi proza Faunã deapartament. Fauna nu este for-matã din câini, pisici etc., ci dinºerpi de apã, crustacee, viermide apã ºi apoi din monºtri marini,care, venind din subteraneleoraºelor, invadeazã locuinþeleoamenilor. La început, monºtriipot fi interpretaþi ca metafore aleapei, cu diferite forme, dinrobinete ºi din chiuvete. Dar apoi,pe nesimþite, cu arta dozãrii,fantasticul se insinueazã în real,dominându-l. Într-un stil ironic,pedant ºi pastiºând jurnalismul,autorul prezintã ºi reacþiile

53

Constantin Buiciuc

Despre teatruldada.O publicaþie

Tristan Tzara, foarte celebru capoet ºi autor de manifeste literare,intrã din când în când în atenþiapublicului ºi prin alte dimensiuni aleactivitãþii sale, puþin comentate decritici. Un numãr din 2007 alCaietelor Tristan Tzara (Moineºti),ne propune sã descoperimdramaturgul, prin publicarea„operelor dramatice” ale ºefuluimiºcãrii dadaiste, atât în francezã,cât ºi în traducerea în limbaromânã realizatã de VasileRobciuc. Textele sunt însoþite decomentarii critice, documenteiconografice ºi informaþii desprespectacolele dada puse în scenãîn diferite pãrþi ale lumii.

În piese ca Prima ºi A douaaventurã cereascã a domnuluiAntipyrine, Inimã de gaz, Batistade nori, Cap sau pajurã, Faust,Fuga, funcþioneazã acelaºiprincipiu al imediateþii ca în poezialui Tzara. Dacã în poeme„gândirea se naºte în gurã” („lapensée se fait dans la bouche”),în domeniul dramatic piesa nu sepoate naºte decât pe scenã, într-unefort de depãºire a convenþiilorteatrului ºi a trucurilor regizorale.Teatrul lui Tzara este unul care-ºiexhibã, mai ales prin intermediuldidascaliilor, mecanismele com-poziþionale, conducând astfel

cãtre o teatralitate de gradul zero,manifestatã în stare purã.

Personajele cu care seconfruntã cititorul sau spectatorulle anticipeazã în mod evident pecele din teatrul absurdului ºi e înafarã de orice îndoialã cã Ionescu,Beckett ºi Adamov au în Tzarasau în suprarealiºti precursori deprim rang. Când avem în faþãcreaturi cu nume stranii ca d-lCricri, Pipi, d-l Bumbum, d-lAbsorbþie, Ureche, d-l Saturn,Creierul dezinteresat, d-naÎntrerupere, Clitemnestra (de faptun cal de curse), Alibi, Un apaº,înþelegem uºor cã orice fel de re-curs la date identitare clasice orila categorii sociale tradiþionaleeste inutil ºi desuet, neputându-necu nici un chip înlesni înþelegereaacestor fiinþe care ºi-au pierdutsubstanþa ºi funcþioneazã ca unsoi de alegorii ironice ºi sinistre alevacuitãþii.

În lumea acestor personaje,limbajul ocupã un loc central. Prinprocedee de compoziþie dintrecele mai complexe, teatrul luiTzara ni-l aratã cum se goleºte de

sens. Dramaturgul inventeazãsistematic jocuri de cuvinte co-mice, exploateazã toate valenþe-le omonimiei ºi ale polisemiei,permite semnificantului sã sehipertrofieze pânã la sufocareacompletã a semnificatului. Pestetoate acestea se suprapun trimiteriintertextuale savante, Tzaramânuind cu virtuozitate atâtfragmente de cântece africane cât

ºi bucãþi din piesele luiShakespeare (Hamlet) oriMarlowe (Faust), sau operândtrimiteri la un repertoriu care-icuprinde pe dramaturgii din veaculal XVII-lea, dar ºi pe autorii demelodrame romantice. Fãrã doarºi poate, acest teatru – al cãruiinteres principal este în ultimãinstanþã de ordin lingvistic –foloseºte categoriile tradiþionaledoar ca pe niºte forme lipsite deconþinut, fie cã e vorba deîmpãrþirea în acte ºi scene, deconflict, de dialog, de non-imixtiunea dramaturgului înacþiunea pe care o prezintãcititorului/spectatorului.

Teatrul lui Tzara, aºa cum îldescoperim aici este interesantºi actual. Pãcat doar cã volumulcoordonat de Vasile Robciuc etipãrit destul de neglijent, cunumeroase greºeli în textelefranþuzeºti. Cât despre tra-ducere, mi s-a pãrut nesa-tisfãcãtoare sub raportul acu-rateþii ºi al fidelitãþii (exemplelear putea curge cu nemiluita).Prezenta publicare a teatrului

dada, deºi e foarte departe deantologia alcãtuitã de IonCazaban, Texte teatrale su-prarealiste (Bucureºti, Unitext,2005), care cuprinde scrieri alesuprarealiºtilor români (GherasimLuca, Gellu Naum, Paul Pãun,Virgil Teodorescu, D. Trost),meritã totuºi consultatã – cucircumspecþie...

Ioan Pop-Curºeu


oamenilor la “invazie”: echipe deprotecþie, acþiuni organizate destârpire a monºtrilor. Povestireaeste textualistã: se porneºte dela nuvela unui “autor” dingruparea New Experiment, dincare sunt reproduse citate. Însã,în final, autorul (un alter ego al lui)se trezeºte într-un spital de bolinervoase. Invazia monºtrilormarini se poate produce însubconºtient (ca posibil efect alsomnului raþiunii).

În Kiriat Sepher, prozapoematicã ºi proza fantasticã seîntâlnesc în mod fericit, creândîncã o reuºitã a scriitorului RemusValeriu Giorgioni.

54

Aducând în discuþie o serie de„Experienþe dramatice ºi sceniceale anilor ’60-’80”, Ileana Berlogeasesizeazã, cu ani în urmã, înlucrarea Teatrul ºi societateacontemporanã, câteva din„dominantele vizuale ºi auditive”pe care se clãdeºte teatrul unuiBoris Vian, Samuel Beckett þiEugène Ionesco. Erau elementece þineau de teatrul pur, un teatrucare propovãduia ideeanonverbalitãþii, a imagisticului,fãcând apel, mai puþin la cuvântºi mai mult la muzicã, la cînt, lalinii ºi culori.

Ca adept al ideilor teatrului pur,Eugène Ionesco observa, cutristeþe, în Note ºi contranote, cãliteratura postbelicã a ajuns într-unmoment de cumpãnã, înde-pãrtându-se de viaþã printr-oimaginaþie din ce în ce mai sãracãºi printr-o expresie artisticãîndoielnicã. Apãrea însãºi ne-liniºtea, vizavi de prezentul ºiviitorul literaturii. Cãci, în opinia sa,„literatura e un lucru important;dacã ea mai este, în zilele noastreºi pentru viitor, un lucru important,aceasta e o altã problemãneliniºtitoare.” (E. Ionesco, op. cit.,pp. 19-20.) Perspectivele vieþii ºiale gândirii, noile principiiexistenþiale, îndoiala ºiincertitudinea lumii postbelicerepuneau în discuþie nu numailiteratura, ci însãºi creaþia. „Noi nuputem prevedea ce forme va luapoezia, creaþia, arta. În orice caz-spune dramaturgul-încã de peacum, literatura e sub nivelul vieþii,expresia artisticã e prea slabã,imaginaþia prea sãracã pentru aegala cruzimea ºi miracolulacestei vieþi, prea insuficientã deasemenea pentru a putea daseamã despre ele.” (Ibidem, pp.19-20)

Manifestându-ºi spiritulavangardist la o a doua tinereþe,

Ionesco sesizeazã cu virulenþãsclerozarea unui limbaj expirat,neadaptat, propunând cãi deredescoperire a prospeþimii, anoutãþii, a spontaneitãþii. Creaþiaartisticã trebuie regânditã; ea nuva pieri sub pecetea înnoirii,pentru cã e o formã de artã vie,cum ar fi spus Adolphe Appia.Opera de artã nu e gândireabstractã, ci însãºi viaþa. „Ofilozofie piere în momentul în careo filozofie nouã, un sistem nou odepãºeºte. Filozofiile vii care sîntoperele de artã, dimpotrivã, nu sîntinfirmate unele de altele. De aceeapot coexista. Marile capodopere,marii poeþi par sã se justifice, sãse completeze, sã se confirmeunii pe alþii; Eschil nu e anulat deCalderon, nici Shakespeare deCehov, nici Kleist de autorii deteatru « no » japonezi. O teorieºtiinþificã poate anula o altã teorieºtiinþificã, dar adevãrurile operelorde artã se susþin unele pe altele.Arta este aceea care pare sãîndreptãþeascã posibilitatea unuiliberalism metafizic.” (EugèneIonesco, Note ºi contranote, p.75.)

Ca ºi alþi exploratori ai teatruluipur, Ionesco recomandã evitareapsihologiei ºi reconturareaacesteia în graniþe metafizice.Trebuie deformatã plata realitatecotidianã, prin folosirea unui limbajdezarticulat, ilogic. E nevoie de oreîntoarcere la puritate, lavirginitatea spiritului. Ca sã maiexiste, teatrul are nevoie de „[...] onouã conºtientizare, purificatã, arealitãþii existenþiale.” (Ibidem, p.65.)

În estetica ionescianã joculeste antinarativ, nu e în notatextului, ci în contranota lui.Genurile teatrale nu-ºi maipãstreazã conturul; comicul ºitragicul coabiteazã, într-un dansal râsului ºi al plânsului. Comediadevine anti-piesã, dramã comicã;

drama se metamorfozeazã,insinuându-se în pseudo-dramãsau farsã tragicã. Antinomiilecreeazã personaje ºi întâmplãricontrariante, oximoronice. Ca într-o dependenþã de ilar, comicul esteinjectat cu morbul tragicului, iartragedia umanã stârneºte hazul.Totul oscileazã între macabru ºiglumã, între luminã ºi întuneric.„Pentru spiritul critic modern,nimic nu poate fi luat pe de-a-ntregul în serios, nimic pe de-a-ntregul în rîs.” (Ibidem, pp. 65-66.)

Fãrã a recuza cuvântul,Eugène Ionesco împinge utilizareaacestuia pânã la exacerbare.„Existã alte mijloace de ateatraliza cuvîntul: ducîndu-l laparoxism.” (Ibidem p. 67)Cuvântul, dacã este folosit, trebuieancorat în dinamica scenicã. Eltrebuie sã însemne acþiune,miºcare, derulare. Cãutând teatrulpur, limbajul literar are nevoie deun substitut viu, neliterar. „Aºacum cuvîntul este conþinut pringest, prin joc, prin pantomimãcare, în momentul cînd cuvîntuldevine insuficient, i se substituie,elementele scenice materiale potsã-l amplifice la rîndul lor.Folosirea accesoriilor e ºi ea oaltã problemã ( Artaud a vorbitdespre ea).” (Ibidem, p. 68.)

În Discurs despre avangardã(discurs susþinut la inaugurareaConvorbirilor de la Helsinki despreTeatrul de avangardã; întrunirea afost organizatã de InstitutulInternaþional de Teatru, în iunie1959), Eugène Ionesco vorbeºtedespre caracterul de provizorat allegilor teatrului. Aceste legi impunnorme estetice, cu valoarevremelnicã, unei forme de artãaflate într-o permanentã miºcarede înnoire. Legitãþile sunt oconsecinþã a creaþiei artistice, pecare nu o preced, ci o urmeazã.Avangarda înseamnã, în primul

Eugène Ionesco siuniversul teatral purPetre Bãcioiu

,

55

rând, creaþie, fiind o formã de„opoziþie ºi rupturã” (Ibidem, p.81.), un contrapunct al unui limbajcare piere prin uzurã, golindu-sede substanþã, devenind steril ºistereotip.

Teatrul moare din lipsã deîndrãznealã, deºi el poate fi, saueste, locul libertãþii absolute. Îndrumul spre teatrul pur, avangardaionescianã luptã cu prejudecãþile,cu rigiditatea regulilor, cu teama deumor. Dar umorul înseamnãlibertate, iar omul este singurulanimal care râde, deci e creator.Practic, omul se teme de libertate,de propria lui nevoie de a fi. Prinumorul lui atipic, Eugène Ionescoinsuflã viaþã. Avangarda lui e unrefuz al obiºnuinþelor, altradiþionalismului, refuz nãscut dinnevoia de a redescoperi tradiþia.

„O operã de artã este expresiaunei realitãþi incomunicabile pecare încerci sã o comunici ºi care,uneori, poate fi comunicatã.Acesta e paradoxul ºi adevãrul ei.”(Ibidem, p. 81) Citatul e doar oparte a unui rãspuns dat de E.Ionesco lui Kennet Tynan, criticenglez, în urma unei cronici scrisede acesta din urmã, în ziarulObserver, din 22 iunie 1958, cutitlul interogativ: Ionesco, un om aldestinului? Polemica s-a învârtit înjurul ideii de providenþialitate aoperei ionesciene, a însuºiautorului ei. Eugène Ionesco ascris teatru pentru cã a gãsitcalea prin care a putut crea lumi.El se vrea un continuator ºi unînnoitor, totodatã. În opera sagãsim o formã de limbaj teatral pur,în opoziþie cu alte forme deexprimare artisticã. SpuneIonesco: „Nu scriu teatru pentru apovesti o întîmplare. Teatrul nupoate fi epic..., deoarece estedramatic. Pentru mine, o piesã deteatru nu constã în descriereadesfãºurãrii acestei întîmplãri; arînsemna sã fac un roman sau unfilm.” (Ibidem, p. 293.)

Opera dramaticã a lui EugèneIonesco poate fi privitã dinperspectiva a trei perioade decreaþie. O primã perioadã (1949-1951) oferã piese scurte,destinate unui public restrâns,care propun un decor unic ºi oatmosferã sordidã. Construcþiapieselor este circularã, în

deznodãmânt regãsindu-sepunctele de incipienþã. Existenþaumanã se desfãºoarã într-ununivers ostil, unde personajele auun comportament mecanic, cu odezarticulatã structurã verbalã ºimorfologicã. Piesele acesteiperioade (La Cantatrice Chauve,La Leçon, Jacques ou laSoumission, L’Avenir est dans lesoeufs), prin tuºe parodice, devinantipiese, plasându-se în zonaformelor teatrale de graniþã, prinmelanjul râs-plâns, zâmbet-lacrimã, bucurie-durere.

Într-o a doua perioadã decreaþie (1951-1954), pieseleionesciene (Les Chaises,Victimes du devoir, Amédée)capãtã substanþã ºi se adreseazãunui public mai larg. Decoruldevine mai important, universulmecanic se reconfigureazã într-unul uman. Situaþiile scenicecapãtã abordãri expresioniste;personajele ies din mecanicismuliniþial, devenind mai lucide, maicomplexe. Ca atare, dialogul serearticuleazã, ideile devenindlogice. Este perioada farseitragice ºi a pseudo-dramei.

Într-o a treia perioadã de creaþie(1957-1962), Ionesco seîndepãrteazã de universulmecanic, oferind personajelorînþelepciune ºi adevãrcomportamental (Tueur sansgages, Rhinocéros, Le Piéton del’Air, Le Roy se meurt).

Opera ionescianã propune unnou tip de comunicare teatralã.Personajele nu trãiesc din vorbe,ci din tãceri, obiectele înlocuindu-i pe oameni. Viaþa e absurdã,absurditatea ei gãsindu-ºicorespondent în absurditateamorþii. Promovând doctrinateatrului absurd, Ionesco prezintãfalimentul omului, om care devinerobot social.

Teatrul ionescian impune ununivers teatral pur, renunþând laidentitatea psihologicã ºi larealismul situaþiilor. PentruEugène Ionesco, teatrul trebuiefãcut ºi nu citit. „Eugen Ionescuºi-a afirmat de nenumãrate oriostilitatea, chiar antipatia,împotriva unui teatru realist ºiburghez, care se încãpãþîneazã sãilustreze un gînd fixat o datãpentru totdeauna, cu intenþii de

reformã. Teatrul sãu este anti-ideologic, anti-realist, anti-burghez, anti-psihologic, anti-filozofic.” (Paul Surer, Teatrulfrancez contemporan, p. 294.)Întâlnim în scriitura ionescianã nucomicul ºi tragicul, douã concepteantinomice, ci chiar tragi-comicul,cultivat fie în formula umoruluinegru, fie în bãtaie de joc.

Ionesco a pedalat pedezintegrarea unui limbaj fosilizat,rigidizat; cuvintele ºi-au pierdutsensul, fiind secãtuite desubstanþã. „El a prins realitateacea mai sinistrã, prozaicã ºiabsurdã, manevrând-o în toatechipurile, dezarticulînd-o ºidezintegrînd-o, reintegrînd-o,îngroºînd totul pînã la exces,fãcînd sã sufle ca un vînt denebunie peste elementelesclerozate ale vorbirii, ºi dinaceastã plãmãdire sã rãsarãcomicul cel mai irezistibil ºi maitonic.” (Ibidem, p. 340.) În aceastãlume a vorbelor goale,sclerozarea cuvintelor inducesclerozarea gândirii.Esenþialmente, Ionescoacrediteazã un nou limbaj teatral.

Eugène Ionesco, alãturi de alþireprezentanþi majori ai noului teatru(Samuel Beckett, Arthur Adamov,Jean Genêt), susþine schimbarearadicalã a tradiþiei dramaturgice,propunând renunþarea lasepararea convenþionalã întregenuri; anulându-se intrigaînchegatã (introducere-punctculminant-deznodãmânt), se faceapel la metaforã, la simbol, laparabolã.

Paralel cu aceastã luptã adramaturgilor, practicienii teatruluipur încearcã impunerea unorargumente ºi crearea unei realeautonomii a artei spectacolului,luptã ce se va fi confirmatpregnant în anii ’60-’80. Reþinem,printre altele, activitatea de laLiving Theatre, a lui Grotowski, alui Peter Brook, a Teatrului „LaMama”. Aceste experienþe auîmplinit nevoia de reîntoarcere laimprovizaþie, nevoie manifestatã ºiprin „întâmplãrile” de la OpenTheatre, de la Odin Teatret,Performance Group sau de laThéâtre du Soleil

ª

56

Batista FrideiVladimir Bulat

Prezentarea participanþiloratât de numeroºi la balul sataneidin romanul Maestrul ºiMargarita era în toi când, la unmoment dat, Koroviev aexclamat în faþa Margaritei: „- Iatã,aceastã femeie anostã adorãbalurile, la care viseazã sã seplângã doar de un singur lucru:batista sa” (capitolul 23, toatetraducerile îmi aparþin). Era vorbade o femeie de vreo douãzeci deani, cu o talie nemaipomenit debine alcãtuitã, cu ochi speriaþi ºisfredelitori – cu numele Frida.Koroviev i-a explicat „regineiMargo” cã tânãra cu pricinarãmãsese gravidã la vârsta de 19ani, fiind siluitã de stãpânulcafenelei la care lucra, ºi cã dupãnaºterea puncului l-a sufocat cuo batistã, dupã care l-a îngropatîntr-o pãdure... De treizeci de aniaceasta primeºte de la ocameristã plãtitã “batista cuchenar albastru”, amintindu-i-seastfel de crima sãvârºitã. Înmomentul în care se petreceabalul, ne spune Bulgakov, seîmplineau trei decenii de la acelgroaznic paricid.

M-am tot întrebat asuprarealitãþii acestui personaj, ºtiutfiind faptul cã mai toate figurilescrierilor lui Bulgakov erauinspirate de soarta unor oameniconcreþi, de fapte consumate decurând sau în trecutul îndepãrtat.Am descoperit urmãtoarele date:în arhiva lui Bulgakov s-aupãstrat notiþe dintr-o carte a luiAugust Forel (1848-1931) –neuropatolog ºi sexopatologelveþian –, care a avut un oarecerãsunet la apariþia ei, Die SexuelleFrage (1905). Acolo apareconsemnat cazul unei oarecareFrida Keller, care era nãscutã la1879 la San-Gallen. Bulgakov afiºat întreaga istorie, pe care oreproduc sumar. La vârsta de 19ani, aceastã tânãrã, cu problemede tulburare mintalã, a fost ispititãde proprietarul cafenelei în care (continuare în pag. 59)

îºi completa puþinul venit, ºi la 9luni dupã incident a nãscut unbãieþel (1899). La scurtã vremeFrida îl abandoneazã pe copilîntr-un adãpost pentru orfani, daracesta nu va putea rãmâne acolodecât pânã la vârsta de 5 ani. În1904, nervoasã, isterizatã ºiextrem de surescitatã, ea îºiretrage copilul din acelstabiliment ºi se îndreaptã cu elde mânã spre pãdurea dinapropierea oraºului. În cealaltãmânã mozoleºte o funie, pe careo va folosi la strangularea micuþeifiinþe cãreia i-a dãruit o scurtãviaþã. Dupã tenebrele care i-autulburat minþile, pe care Forel lepune pe seama unor sechele lanivelul creierului, rãmase din co-pilãria Fridei, femeia s-a apucatsã sape haotic o groapã pentrumicuþ. Sãpa bezmetic, cu mâinilepe post de lopeþi, þãrâ

na jilavã îi intra pe sub unghii,lipicioasã. Evident, nu a forat preaîn adânc ci, precum pisicile, ºi-alãsat „prada” la suprafaþa solului.La câteva zile, dupã o puternicãploaie, trupul bãieþelului a fostgãsit de niºte vagabonzi, iar Fridae pusã sub arest la scurtã vreme.Legislaþia cantonului San-Gallen,conform articolului 133, ocondamnã la moarte pe mamaucigaºã... Dar îngerul ei pãzitoro izbãveºte de aceastãpedeapsã binemeritatã, ºisentinþa o pecetluieºte pe fãptaºãcu închisoarea pe viaþã. Cartealui Forel apare în 1905, an în careFrida era în captivitate; într-onouã ediþie, din 1908, Foreladaugã faptul cã în primele 6luni Frida a stat singurã în celulã,iar dupã asta a fost transferatãla spãlãtoria închisorii; purtareaexemplarã în închisoare aucigaºei trezea simpatia cres-cândã a celor din cercurile in-fluente din San-Gallen, fapt careputea duce, conchidea doctorul,la o mai grabnicã eliberare aFridei Keller.

Tot cartea lui Forel consemnaºi cazul unei oarecare SileziaKoniezko care, în condiþiisimilare, a adus pe lume un copil,pe care l-a sufocat cu o batistãboþitã acoperindu-i nasul ºi gura.Bulgakov a bricolat magistral celedouã cazuri expuse ºi analizatede Forel, ºi a rezultat istericaFrida, care-i cere Margaritei – sãnu i se mai arate la nesfârºitbatista... Este singura rãsplatã pecare o pretinde lui Messir dupãbal. Se pare cã atenþia luiBulgakov a fost captatã tocmaide faptul cã Frida Keller ºi-asãvârºit crima în SãptãmânaPãtimirilor, în luna mai 1904.Tocmai de aceea, balul sataneiare loc anume înaintea Paºtelui,în 1929. Margarita îi cere dia-volului:

„- Vreau ca Fridei sã nu i semai aducã batista cu care ºi-asufocat copilul”. Woland stre-coarã printre dinþi: datã fiindsituaþia, nu-mi rãmâne decât unsingur lucru – sã fac rost de niºtebulendre ºi sã astup toate gãuriledormitorului meu! Nedumeritã,Margarita cere lãmuriri pentruaceste abstruze sensuri.Vorbesc despre milostenie – aexplicat Woland, – adeseaaceasta absolut neaºteptat ºineîndurãtor pãtrunde pânã ºi princele mai minuscule fisuri. Tocmaide aceea vorbesc despre cârpe.Diavolul înfundã calea milostenieicu cârpe! Îi sugereazã Margariteisã o izbãveascã ea pe Frida deofranda ruºinii ºi a blestemului.Sã o dezlege de ispita batistei.Este încã o dovadã a naturii ma-lefice a Margaritei; o sugestiefoarte explicitã în acest sens netransmite Bulgakov încã dincapitolul 19 al versiunii definitive,dar lucrul acesta este ºi maiapãsat exprimat în mai vechileciorne ºi bruioane ale romanului,în var ianta de lucru numitãMarele Cancelar (1932-1936):

57

Sfârºit de mai. La nici zecepaºi de fereastra cu ochiuri micia casei de la þarã, începe livada.În aceastã primãvarã târzie, doargutuiul mai are flori, celelaltes-au scuturat demult, lãsând locunor minuscule fructe, cu pieliþaabia scãpatã de sub protecþiapufului, fin ºi fragil ca al unor puiieºiþi din gãoace. Pe subcoroanele armonios tãiate alemerilor, iarba a crescut înaltã, deo svelteþe fragilã ºi tremurãtoare.Costreie, siminicã, pãpãdie,firuþã, piciorul cocoºului, coadacalului, trifoi alb ºi roºu scotcapetele, când îndrãzneþe, cândumile – dupã cum le e felul! – dinoceanul de iarbã ºi se înclinã subbãtaia vântului. Un vânt apãrut cadin senin, imprevizibil ca o loviturãa sorþii, le încearcã puterile. Darîn comunitatea pacificã a pajiºtii,supravieþuirea se aratã a fi maiuºoarã, vecinãtatea e necon-curenþialã, aproape amicalã.Singura întrecere vizibilã estecea a culorilor, încercare pe câtde spectaculoasã pe atât debenignã. O bucurie a privirii ºiodihnã a ochiului obosit delunecarea neîncetatã a literelor ºisemnelor.

În geografia vãluritã a Dealului,verdele dominant al ierbii seînsoþeºte cu incredibile nuanþe degalben, violet, roºu, alb, albastru.Curcubeul ce rãsãrise ieri dupã-amiazã pe cerul spãlat de o ploaieviolentã, pare a-ºi fi gãsit odihnãtârzie printre petalele florilor decicoare, dediþel, creþuºcã, floareacucului, mãcriºul iepurelui,pãpãdie sau pãtlaginã, numeevocatoare ale unei mitologii ob-scure, semne ale uitãrii ºi vigoriipierdute. Pragul spre varã eiremediabil trecut, Iunie aºteaptãnerãbdãtoare la porþile Grãdinii. Va

sosi în curând ºi va vorbi cu guraei de sânziene despre binefacerilerãtãcirii în desiºul pãdurii, despreclemenþa în faþa micilor vicii alearicilor, despre îngãduinþa pecare sufletul e chemat sã o aratetot mai deselor neputinþe aletrupului. Ca un alt oracol de laDelphi, Iunie ºtie tot, dar spunenumai celor ce ºtiu sã o asculte.Trebuie sã ai urechile îndelungexersate pentru desluºirea vuie-tului îndepãrtat al stelelor, spre aauzi vorbele de mulþumire alemierlei, cearta piþigoilor, ºfichiuireade iatagan a limbii ascuþite aguºterului ºi, de ce nu, tânguireaobsedantã a cucului, rememorândo iubire neîmpãrtãºitã ºi absenþapremeditatã a unor pui rãtãcitori.

O gaiþã îmbrãcatã în veºmântde clown se aºeazã pe gardul desârmã al vecinului. Ea, care e înstare sã imite toate suratele dinpãdure, ar fi tentatã, poate, sãimite ºi cuvintele Zeului, dacãacesta s-ar învrednici sãvorbeascã. Dar Zeul, cel cedãruieºte binefaceri ºi stã martorla toate ingratitudinile, vorbeºterar pe limba pãsãrilor ºi aproapeniciodatã pe cea a oamenilor.Poate ºarpele ar fi capabil sã-lfacã sã iasã din muþenie, darmersul lui e ascuns de iarbaînaltã ºi nu se aratã decât rar ºiîntâmplãtor. L-am zãrit azi pentruo clipitã, era amiazã, ieºiseprobabil sã se întâlneascã cusoarele, ºi ne-am privit în ochi cadoi prieteni care nu s-au întâlnitdemult. Pãrea copleºit de griji,asemenea unui sclav în faþaautoritãþii absolute a stãpânului.Probabil cã poruncile fuseserãîmpãrþite fãrã nici o mãsurã, iarrãbdarea ajunsese sã se în-vecineze cu rãzbunarea.

„O, pare sã spunã el, nici un

om nu-i mai fericit decât Zeul” ºi,dupã câteva clipe, continuã : „Ecât se poate de nedrept sã crezicã ar putea fi lipsit de îngãduin-þã, deoarece el ºtie cã gãseºteadãpost doar cel ce oferãadãpost ºi nimic nu-i mai puþinaducãtor de faimã decât facerearãului. Câºtigã puþin cel celoveºte mult ºi fãrã deosebire !”,încheie ºarpele.

ªi mai greu îi este gaiþei sã seobiºnuiascã cu gândul scrisului.Nici mãcar ºarpele care lasã penisipul din jurul fântânii urmeleunui alfabet straniu nu e în staresã o înveþe. De aceea, ar fi fostmai înþelept dacã gaiþa s-ar fiadresat furnicii, care, dupã cât sespune, ºtie de toate. Doar cãfurnica nu prea face nimicsingurã, harul ei fiind, maidegrabã, o sumã a virtuþilormuºuroiului. Prin urmare, cu-rioasã cum e, gaiþa se aºezã pecreanga viºinului ºi se uitã la ºirulfãrã sfârºit al minusculelorhieroglife miºcãtoare, înaintândspre þuguiul muºuroiului ºiînscriind pe pagina verde apajiºtii mesajele lumii lor dearmonie ºi diligenþã. ªi abia atuncii se pãru cã aude glasul Zeului:„Ceea ce pedepseºti des, se ºirepetã des. Nu bãga pe nimeni cucapul în apã, pentru ca, apoi,scoþându-l sã te poþi lãuda cã i-aisalvat viaþa!”

Erau, mai degrabã, vorbeleunui bãtrân stoic decât ale Zeului,dar gaiþa nu se împiedecã deasemenea amãnunte nesem-nificative, i se mai întâmplase ºialtãdatã sã ia un lucru drept altul.Continuã sã priveascã la mersulegal ºi sârguincios al furnicilor. ªise întrebã ce-ar fi dacã acestean-ar mai face ceea ce fac, ori dacãrâvna lor ar rãmâne ascunsãvederii. ªi zburând jos, puþindeasupra pajiºtii, privind cu unochi la inimaginabila foºgãialãdintre firele ierbii ºi cu celãlat spreînaltul cerului, îºi spuse: „Poatecã n-ar fi rãu ca, din când în când,Zeul sã-ºi mai umple cãmara cuvisele muritorilor”.

Dar spusele ei nu furã auzite denimeni. ªi cu atât mai puþin de Zeu.

ª

OGLINDA RETROVIZOARE

De te fabulanarraturVasile Igna

58

Iniþiativa Companiei de Teatru„ArtAct” de a organiza un turneual trupei japoneze de teatru nô„Ryuthopia” la Cluj s-a doveditinspiratã. Un numãr foarte marede spectatori au fost prezenþi, laTeatrul Naþional din Cluj, într-osearã toridã de iulie pentru aurmãri povestea de dragoste ºiurã, cu regi ºi regine, spusã deregizorul nipon Yoshihiro Kuritainiþiator al unui ciclu Shakespeare(a mai montat Richard al III-lea,Hamlet, Macbeth) la Centrul deArte ale Spectacolului „Ryuthopia”din Niigata.

În scrierea romance-uluiPoveste de iarnã, Shakespeare aavut ca principalã sursã de inspi-raþie povestea romanticã a luiRobert Greene, scrisã la 1588Panadosto sau Triumful timpului,cu unele abateri de la original (înacþiune, adãugarea unor personajenoi, finalul modificat), iar ca sursesecundare Metamorfozele luiOvidiu, Vieþile paralele ale luiPlutarh ºi Arta poeziei engleze alui George Puttenham.

Drama regelui Leontes ºi areginei Hermiona sauprimãvãratica iubire a lui Florizelpentru Predita se petrec într-undecor auster. În „spaþiu gol”brookian, cu un covor de dansimpecabil, o pînzã albã, cu falduriîn aºa fel dispuse încît creeazãiluzia unor copaci desfrunziþi defrigul iernii, acoperã o parte dintr-un ecran transparent (pe care seface titrarea textului, dînd senzaþiade imaterialitate a literelor, desuspendare a lor în neant). Înspatele ecranului cad din înalt,într-un dans al timpului care sescurge lent, fulgi de nea sau petalede flori de cireº. „Ceasornicul cene mãsoarã nemãrginirea” este

compus din douãsprezecelampionae aºezate în cerc, înmijlocul scenei. Patru personaje-statui-ale-timpului (Kotodama)pãtrund în acest loc. Ele nupãºesc, ci alunecã. Sîntînveºmîntate în kimonouri albe, aupãrul vopsit în alb ºi feþeleacoperite cu mãºti. Se aºeazã încele patru colþuri ale scenei ºi, cumiºcãri fine, molcome, aproapeimperceptibile, vor marca trecereatimpului. Spre deosebire de Occi-dent, unde dominantã este dorinþade înãlþare, de desprindere de sol,Orientul cultivã înrãdãcinarea,legarea de pãmînt. În locul cultuluipentru personalitate, pentru indi-

vidual – valorizat la maximum înOccident, sîntem puºi în faþa unuiteatru care îºi face un ideal dinanonimat, precum vechii con-structori de biserici, cu operelenesemnate.

Mamillus (Michiko Yokoyama),copilul regesc, este îndemnat deHermiona (Haruyo Yamaga), sãspunã o poveste. Debutului vesel,cu un Leontes (Ayumi Tanida)

iubitor ºi prieten devotat, îiurmeazã un uragan de urãsãlbaticã provocatã de geloziaiscatã de nu se ºtie unde. Într-oclipã furia dezlãnþuitã ºidistrugãtoare ia locul calmului ºibucuriei. Totul se prãbuºeºte cuzgomot mare. Fiinþa de luminã pecare Hermiona o poartã în pîntecva fi adusã la viaþã în captivitate.Ea este sugeratã simplu, de unglob translucid, luminat din interi-or. Dorinþa germenelui de spi-ritualitate, care vrea sã sealipeascã de trupul trecãtor dincarne ºi sînge, de materiamuritoare, pentru a putea par-curge experienþele menite a-lpropulsa în þinutul spiritelor abso-lute, în care reîncarnarea nu maieste necesarã, etapele fiind arseºi împlinirea deplinã. Pruncul le-gitim, de care tatãl se îndoieºte cãar fi al lui, este sortit pieirii deorbirea mînioasã a tatãlui. Fetiþava primi numele Perdita (MisakiMachia) – cea pierdutã – la dorinþamamei, care îi apare într-un vispremonitoriu lui Antigonus(Yoshihiro Kurita), slujitorul multprea ascultãtor al regelui nedrept.

Moartea reginei ºi a fiului iubit îlaruncã pe Leontes în hãuldisperãrii.

Shakespeare trece aproapeimperceptibil de la tragedie lacomedie. La fel de firesc ºi simpluse face aceastã trecere ºi înspectacol. Antigonus, celînsãrcinat sã piardã copilul nou-nãscut, va fi ucis de un urs ºi va....renaºte în chip de pãstor milos

TEATRU

O Poveste deiarna în plinavara

)) )))

)) )))

)) )))

Eugenia Sarvari

59

salvator al Perditei. Transformarease va realiza printr-o simplãmiºcare de învãluire a unei pînzealbe.

Dupã un salt de ºaptespre-zece ani, în Boemia, unde po-posise corabia cu copila salvatãde pãstor, fiul regelui, Florizel estevrãjit de frumuseþea Perditei, spremînia tatãlui Polixenes (HirokazuKohchi). Camillo (Kazuma Arai),slujitorul fidel al lui Leontes, dar ºijudecãtorul lui, îi va ajuta pe ceidoi tineri sã plece spre Sicilia, undefamilia cea greu încercatã se vareîntîlni. Regina, pe care Leontes

virtuþilor umane: Justitia, Potentia,Fortuna, Prudentia, Caritas capentru a chema la ordine / a puneordine în dezordine, în haosulinstituit de dezlãnþuirea bestiei. Caîntr-un joc în care rolurile seschimbã, trecînd de la unul la altul,o flacãrã mereu vie, Mamillus sestinge cînd sora lui se naºte. Aiciºi acolo, mereu aproape, dincoloºi aici, principiul masculinîncarnîndu-se în cel feminin. Unciclu mereu reluat. De fapt, sfîrºitulpiesei lui Shakespeare, cîndLeontes îi spune Paulinei (ChiakiNagatomi), personificare aconºtiinþei: ”O, Paulina, du-ne-acolo unde / În tihnã sã întrebefiecare / ªi sã rãspundã desprerolul sãu / Jucat în golu-acestamare-al vremii / De cînd ne-amdespãrþit.” este un nou început.Piesa continuã veºnic, a devenitun sinonim al vieþii.

Spectacolul se încheie circu-lar: Perdita – preluînd globul deluminã de la fratele ei-spirit – esteîndemnatã de Hermiona sã spunão poveste....

O Poveste de iarnã – precumpoveºtile depãnate la gura sobeicînd crivãþul vîjie la ferestre sauPovestea iernii – a viscolului dinsuflete, care ia chipul hidos al uriinemãsurate? Fiecãruia dupã cumi se pare.

destinului. ªi cum ochiul lor epielea solzilor, nu se poate evitacancerizarea cârcelului. Vascoda Gama navigheazã, Juanitapovesteºte iar sirenele lor sescufundã în biserica mãrii, ca unclopot de piatrã sub apã,prelungind clipa despãrþirii.

Roman al trecerii, roman alteatrului baroc tributar statuilor

(urmare din pag. 34) de paiaþã, aº spune cã are un fi-nal intuit în primul gest efemer,fâstâcit, al pânzei în bãtaiavântului. Dar sfârºitul magistral alromanului, ce mi-l imaginez prindubletele sirenice ale per-sonajelor, în aceeaºi atmos-ferã de penumbrã, este tes-tamentul pierdut al unei cete desirene suferinde metastazic.Cârcelul solzilor de piatrã ce le-

mbracã încearcã-n zadar sã leopinteascã presimþind ultimuldescântec al asfinþitului iminent.Aceasta e clipa regalã, Indiasolarã amânatã a lui Vasco daGama ºi l imbajul iubir i ineconsolate a meduzei-lunãJuanita: transformarea penum-brei în umbrã, împlinirea vociiunui suf leur ce existãaºteptând.

„în ochii ei strãlucea o luminãstricãcioasã”1 . Din aceastãperspectivã, batista Fridei devinegraniþa dintre demonic ºi angelic,iar Margarita mediazã, precummagicienii, la izbãvirea celeiîmpinse de altcineva2 sprepãcatul prunc-uciderii... Estechiar pledoaria doctorului August

Forel în cazul nefericitei FridaKeller, care îndemna justiþia laclemenþã ºi iertare! Vrând sãspunã cã pãcatul nu-i aparþine înexlcusivitate. Trebuie salvatã –pentru a trãi.

Poate cã, în real i tate,aceastã mamã a supravieþuitpânã ºi celui care a fãcut dinanonimatul ei un episod, fie ºi

efemer, dintr-un mare roman?Dar tocmai Bulgakov i-aproiectat soarta în eternitatealiteraturii...

1 În sensul vechi românesc, deîntinare, împingere în pãcat.

2 Aici, pe urmele lui Forel,Bulgakov este solidar în gândul cãnatura maleficã este masculinã.

(urmare din pag. 56)

o credea moartã, observã totul dinneclintirea ei de statuie ºi va revenila viaþã la îndemnul Paulinei,care-l previne, prin aluzii stranii:„fiþi gata / Sã îl vedeþi [chipul], atîtde-asemeni vieþii / Ca somnu-asemeni morþii.” Viaþa ºi arta seîntrepãtrund. Imaginea sculptatã areginei din casa Paulinei, nu esteo sculpturã, ci însãºi Hermiona.

Copilul trecut în nefiinþã va„locui” printre personajele reale.Întrupare a spiritului ca entitateveºnicã, Mamillus este în-veºmîntat într-o hainã albãinscripþionatã cu simboluri ale

60

Ediþia 2008, un sfârºit de iulieplin de încântare. Aº clasificainterpretãrile celor 180 de invitaþidin 21 de concerte în mod selectiv,de la Lucian Blaga citire.

„Copilul râde: /«Înþelepciu-nea ºi iubirea mea e jocul»”.Dintre cei ce au excelat prinbucuria ludicã au fost membriiAnsam-blului Istoric Passamezzo,care, alãturi de muzicienii de laFlauto dolce (ambele formaþii, dinCluj) au adaptat creativ, prindans ºi pantomimã, fragmentedin Shakespeare pe muzicãelisabetanã. De asemenea,Lyceum Consort (Bucureºti) ºiJugendbachchor (Braºov), la carepracticarea muzicii se con-cretizeazã în evidenta plãcere ainterpreþilor transmisã plenarauditorilor.

S-au mai jucat, însã cuinsuficientã desãvârºire artisticã,realizatorii spectacolului de operãbarocã La Rappresentazione diAnima et di Corpo (Marea Britanieºi Bucureºti).

„Tânãrul cântã: /« Joculºi’nþelepciunea mea-i iubirea! »”.Am simþit iubirea în tot ceea ceface Ulrike Titze (Dresda), cuvioara sa barocã. Muzicã decamerã – în recital, alãturi de soþulei, oboistul Guido Titze, de Ilse L.Herbert la viola da gamba ºi PaulCristian la clavecin –, în muzica deorchestrã – conducând, muncindºi inspirând Orchestra de CamerãCiuc, formatã din tineri interesaþide specializarea în muzica baro-cã –, precum ºi ca profesoarã,neobositã la cursurile asociateFestivalului.

Tineri rãmân, dupa decenii depracticare a repertoriului medievalori renascentist, Musica Historica(Budapesta), trubadurii KobzosKiss Tamás ºi Eberhard Kummer(Budapesta/Viena), Kajoni Con-sort (Baraolt). Codex (SfântuGheorghe), Collegium (Carei),organista Ursula Philippi (Sibiu),clavecinistul Erich Türk ºi parteneriisãi de muzicã de camerã clujeni.

Iubire sublimã, muzica li-turgicã medievalã – în ofrandele

aduse de Schola GregorianaMonostorinensis, respectiv, deSchola Calviniana (ambele dinCluj).

Un caz aparte: membriiansamblului Meridiana din Basel –reprezentand Schola CantorumBasiliensis, cel mai prestigiosfor de învãþãmânt de muzicãveche. Au cântat din muzicaBarocului cu virtuozitate, can-tabilitate, desãvârºire tehnicãuluitoare, ºi, avertisment: nu existãjoc, iubire, înþelepciune, într-uncuvânt: autenticitate – fãrã cãldurãsufleteascã.

„Bãtrânul tace:/ «Iubirea ºi joculmeu e’nþelepciunea»”. La acestnivel se aflã René Clemencic,care, octogenar, a venit cufarmecul ºi cu clavicordul sãu (celmai vechi instrument cu corzi ºitaste), cu programul intitulatDoulce mémoire, de prelucrãriinstrumentale de cântece dinsecolul al XVI-lea, explicându-ni-ldoct ºi cu ºarm. Ce lecþie de viaþãîntr-o chanson: „bogãþia este sãfii mulþumit”, lecþie abstractizatãde ºoaptele clapelor, lecþiepierdutã în trecerea timpului…Înþeleptul Clemencic: un cordbãtând la clavicord...

Miercurea Ciuc

Festivaldemuzicaveche

Elena Maria ªorban

Aur

el G

heor

ghiu

Cog

eala

c

)) )))

61

Horea PorumbRAMA

Urmãresc marcajul punct roºu – un soare rotund lipit pe arbori ºi stânci.Urc.Amanita, obraznica, þi se oferã chiar pe marginea potecii.Un con de brad îmi cade tocmai la picioare – mototol uscat cu sãmânþã de viaþã.Aud douã pocnete surde, ca un schimb de mingi, la tenis.Sã fie-un urs?

Plesnet cumplit, ca de odgon.Îmi fac curaj strigându-mi mie însumi. Fãrã ecou.Doar trunchiuri – spiritele pãdurii. Kuravas. Dinastia lunarã.

Altã frãmântare, trosnet prelung. A, da, sunt arbori care-ºi freacã trunchiurile.Stânci rostogolite din vãzduh îmi bareazã calea, capace de sarcofag ºi plãci de cavou:S-a dat o luptã – lupta dintre fiii soarelui si fiii lunii.1

Urc iar. Covor de cetini macerate, seci, moi la cãlcat. ªi rãdãcini ca ºerpii de oþel.Un râuleþ, gâlgâie sub pietre. Un petic de muºchi.ªi mai sus.Brazii sunt deasupra brazilor de adineaori.

Ating limita: platoul alpin.Vârfurile ultimilor arbori unduiesc precum coama frumos pieptãnatã a unui armãsar:– În vale, un splendid cal mã împunsese cu botul, ca sã-mi cearã mãrul –

Soarele-i arzãtor. Luminã. Foc.Spicele ierbii se agitã frenetic ca o mulþime ce aplaudã cerul. Pandavas.Tot plaiul dogoreºte, mãrginit de culmi. Eu soarele ãsta-l caut?Arºiþa?Nu, lumina-i dincolo de astre!Cea din ziua-ntâia.Lumina lui Rama.Aºtept înserarea.

Groapa Seacã, Parâng, 15 august 20081 fiii soarelui (Pandavas) si fiii lunii (Kuravas) (dinastie lunara si solara).

Aur

el G

heor

ghiu

Cog

eala

c

62

caricaturaCONSTANTIN CIOSU

63

Brazilia rãmâne pentru mine oþarã mult-visatã, cu toate cãsperanþa de a o vedea vreodatãse diminueazã sub avalanºaanilor. Fãrã sã intru în detalii,presupun cã pasiunea s’a aprinsîncã de pe când aveam ºapte aniºi eram înnebunit dupã fotbal. Îniunie 1958, marea echipã aBraziliei câºtiga campionatulmondial. Din perioada aceluiturneu final din Suedia, îmiamintesc cã pãrinþii mã duseserãla o cunoºtinþã dintr’un cartierperiferic al Clujului, la al cãruiaparat de radio ascultarãmtransmisiunea meciului dintre ÞaraGalilor ºi Brazilia – nu mai ºtiu înce limbã, dar ºtiu cã favoriþii meiau câºtigat cu 1:0. Mã fascinaupânã ºi culorile purtate de cãtreacei fotbaliºti (chiar dacã în presatimpului fotografiile policrome erauo raritate): galben ºi albastru. Cefericire pe mine când, prin anii1960, România avea sã adopte unechipament similar! Numele celorce aduseserã titlul suprem înfinala de la Stockholm, câºtigatãcu 5:2 contra Suediei, mi s’auimpregnat în memorie: Gilmar,Vavá, Didi, Garrincha, Pelé,Bellini, Zagallo, Nílton ºi DjalmaSantos, Zito, Orlando.

A trecut o jumãtate de secol deatunci. Dar anul acesta sesãrbãtoreºte încã un evenimentprin care þara descoperitã dePedro Álvares Cabral la 1500ºi-a sporit renumele în lumeamodernã: apariþia stilului muzicalnumit Bossa Nova. Capriciiledestinului mi-au permis sã trãiescaceastã aniversare în metropolade unde Brazilia ºi-a preluat limbanaþionalã. Detaliu deloc neglijabil,întrucât – pentru istoria jazzului îngenere – fenomenul are implicaþiinu doar muzicale, ci ºi lingvistice.

JAZZ CONTEXT

Virgil Mihaiu

Bossa Nova:tânara la50 de ani (I)

)) ))))) )))

Dacã muzica nãscutã pe laînceputul secolului 20 în USA arãmas preponderent instru-mentalã, în variantele ei înruditedin Brazilia proporþia se in-verseazã în favoarea aspectuluivocal. Ei bine, dupã ce timp dedecenii textele de jazz fuseserãcântate aproape exclusiv înenglezã, Bossa Nova a produsprima breºã în acest monopol. I-arevenit astfel portughezeionoranta misiune de a fi ... întâialimbã alternativã din universuljazzistic. Un adevãr demn dereþinut în zilele noastre, cândglobalizarea acestui gen muzicaleste de domeniul evidenþei.

Înainte de a trece la aspectemai puþin cunoscute prin pãrþilenoastre, þin sã reamintesc câtevadate generale: termenul BossaNova defineºte tendinþa nouãapãrutã în cadrul aºa numiteiMPB (Musica Popular Brasileira)spre finele anilor 1950. Cuvântulbossa survine pentru prima datãîn deceniul 1930 în samba CoisasNossas, interpretatã de popularulcântãreþ Noel Rosa („O samba, aprontidão/e outras bossas,/sãonossas coisas…”). La noi,noþiunea a fost adeseori tradusãdrept noul val, preluându-se caatare din francezã ambiguaechivalenþã nouvelle vague(englezescul new trend e parcãmai fidel originalului). Critica despecialitate nu a întârziat sãremarce influenþa exercitatã dejazz, în combinaþie cu impre-sionismului erudit (de la Debussyla Ravel), asupra ecloziuniiineditei forme muzicale. Stadiul eiembrionar îl constituiserã reu-niunile unui grup de muzicieni,având între 17 ºi 22 de ani ºiaparþinând clasei medii din Rio deJaneiro, în apartamente din zona

de sud a metropolei, cum arfi acela al Narei Leão, situatpe Avenida Atlântica dinCopacabana. Întâlnirile s’auînmulþit începând din 1957, cândprintre participanþii veniþi sãasculte ºi sã creeze muzicã aparnume noi ale componisticiibraziliene, cum ar fi Carlos Lyra,Roberto Menescal, Billy Branco,Sérgio Ricardo, cãrora li se voralãtura Chico Feitosa, JoãoGilberto, Ronaldo Bôscoli º.a. Lafinele acelui an are loc la Rio oreprezentaþie datã de Carlos Lyra,Ronaldo Bôscoli, Sylvia Telles,Roberto Menescal ºi Luis Eça,anunþaþi – în premierã – drept„formaþie bossa nova ceinterpreteazã sambe moderne”(pânã atunci, reprezentaþiile nouluigen fuseserã denumite doarsamba sessions, ca o aluzie lafuziunea dintre samba ºi jazz).Într’un interviu acordat heb-domadarului portughez Visão (20martie 2008), Carlos Lyrarãspunde astfel la întrebarea „Deunde vine numele Bossa Nova?”:„De la un evreu blond, scund, tunsperie, pe care nici nu ºtiam cum îlcheamã, ºi care ne-a trecut peafiº drept Formaþia de BossaNova, când am dat un spectacolla Grupul Ebraic, o modestãasociaþie de studenþi dinFlamengo…”

Sãrbãtorirea în aprilie 2008 a50 de ani de la naºterea BossaNovei a stârnit polemici (cu atâtmai inevitabile, cu cât vorbim aicidespre o intelectualitate de tipeminamente neo-latin). „Versiuneaconsacratã” e prezentatã astfel decãtre Wikipedia de limbã francezã:„Bossa Nova e un stil muzicalinventat de João Gilberto, ce vainspira un grup de studenþi ºi demuzicieni la finele anilor 1950 încartierele Ipanema ºi Copacabanadin Rio de Janeiro. În 1958 B.N. afost popularizatã în Brazilia prindiscul Chega de Saudade,compoziþie de Antônio CarlosJobim pe text de Vinicius deMoraes, interpretatã de cãtreJoão Gilberto. În 1963, graþiecolaborãrii dintre João Gilberto ºisaxofonistul Stan Getz pealbumul Getz & Gilberto, BossaNova înregistreazã un succesplanetar cu inubliabila Garotade Ipanema (The Girl from

64

Ipanema), interpretatã de AstrudGilberto ºi ajunsã legendarã. Înzilele noastre, departe de a fi unstil muzical demodat, BossaNova a devenit parte integrantã ajazzului ºi numeroºi artiºti creea-zã noi compoziþii conferind sen-zualitate, dulceaþã ºi romantismacestui derivat al sambei.”

Carlos Lyra, unul dintre pãrinþiinoului ritm, nuanþeazã istoria. Înfapt, Bossa înmugurise cu vreo treidecenii mai devreme. Lyravorbeºte despre influenþa sambei,a bolero-ului mexican temperat prinjazzul West-Coast, a clasici-lor americani Jerome Kern,Gershwin, Cole Porter, Rodger &Hart, în amestec cu Debussy ºiRavel. Într’o zi bãieþii zoneirezidenþiale de sud a urbei Rio deJaneiro l-au auzit pe Chet Bakercântând ºoptit. Fu un extaz. DarRoberto Menescal are o altãvariantã apocrifã: „Se zice cãbossanoviºtii cântau cu voceºoptitã pentru cã repetau în apar-tamentul Narei Leão, iar vecinulbãtea cu mãtura în perete, ori decâte ori spiritele se încingeau.”

La Lisabona am privilegiul de afi bun amic cu Lauro Barbosa daSilva Moreira, ambasadorulBraziliei pe lângã CPLP(Comunitatea Þãrilor de LimbãPortughezã). Acest diplomat derealã vocaþie culturalã neonoreazã adeseori cu prezenþa laacþiunile organizate de InstitutulCultural Român din Lisabona, iarmie îmi face o deosebitã plãceresã îi întorc vizitele. Evident,domnul ambasador nu puteaignora aniversarea cãreia îi ededicat eseul de faþã. La una

dintre seratele sale muzicale, aevocat din interior condiþiile în carea apãrut Bossa Nova. Mi s’a pãrutfascinant sã descopãr cãevenimente la care participasemafectiv ºi intuitiv, de la o distanþãgeograficã (ºi de sistem social)imensã – pe când aveam ºapteani ºi urma sã intru la ºcoalã –avuseserã, în fapt, o importanþãcrucialã pentru destinul celei maimari þãri de limbã neolatinã de peGlob. Mã refer atât la edificareanoii capitale, Brasília – proiectatãde cãtre arhitectul OscarNiemayer – cât ºi la câºtigareacampionatului mondial din Suedia(iunie 1958) de cãtre fotbaliºtiibrazilieni. Bossa Nova aveam s’ocunosc ceva mai târziu, cam prin1962-63, când muzicieni românide talia unui Richard Oschanitzkyîncepuserã sã compunã ei înºiºiîn acea manierã. AmbasadorulMoreira (totodatã diplomat, actorºi poet) a amintit cã perioada decinci ani 1956-1961, când ºi-aexercitat mandatul preºedinteleJuscelino Kubitschek, a fostepoca în care Brazilia a începutsã se perceapã pe sine drept oþarã fericitã. Liderul cu ascendenþãcehã a introdus un stil deguvernare inovator, fãrã pre-cedent (la fel cum atmosferadegajatã a Bossa Novei nu maiavea nimic în comun cu trãsãturilelarmoiante ale muzicii care oprecedase). JK (pronunþat „jota-ka”) a edificat în jurul sãu o aurãde simpatie ºi încredere printrebrazilieni. Aceasta s’a reflectat ºiîn reamplasarea capitalei încentrul imensului stat, mutare cefusese prevãzutã încã de la

declararea independenþei (7septembrie 1822), dar a devenitrealitate abia în „anii auriþi” aiguvernãrii Kubitschek.

Printre ingredientele aceleiperioade ar mai fi de amintit:poesia concretã, arta modernã,miºcarea numitã Cinema Novo,Teatro de Arena, proza lui JorgeAmado, poemele lui CarlosDrummond de Andrade, impu-nerea bikini-ului pe plaje, YedaMaria Vargas, consideratã ceamai frumoasã fatã din lume – toateacestea având ca fundal sonorBossa Nova... Carlos Lyra atrageatenþia cã „în era Kubitschek,Brazilia era o þarã de lumea întâi.Strãbãteam Copacabana din boîteîn boîte, îmbãþiºam fetele pe plajãsub lumina lunii, economia erasolidã, nimeni nu era afectat dedepresii din cauza ºomajului. Erauºor sã faci muzicã plãcutãauzului ºi care curgea precumvieþile noastre, cu pace, amor,surâsuri ºi flori, pe lângã mare,apusuri de soare ºi amorezi.Ulterior inegalitatea socialã aveasã genereze violenþa la care s’aajuns azi, iar lovitura de statmilitarã din 1964 a instalatmediocritatea. Clasa medie adevenit consumatoare deproduse perisabile, easy-readingºi easy-listening. Bossa Novapoate fi asimilatã doar de cãtrepersoanele cultivate, este omuzicã de clasã medie fãcutãpentru clasa medie, careactualmente stã cu frânghiaprinsã de gât în timp ce Rio deJaneiro e în curs de distrugere.”

(Continuarea în numãrul viitor)

1. Vinicius de Moraes recitând, într'o tipicã posturã incorectã politic2. Complicitate în spiritul Bossa Novei: Antonio Carlos Jobim (stânga) ºi Vinicius de Moraes

1 2

anul LIX * nr. 10 (720) * octombrie 2008 DIANA ADAMEKrevisteaua.ro/old/core/numere/2008/Steaua 10_...

Documents

Transcript of anul LIX * nr. 10 (720) * octombrie 2008 DIANA ADAMEKrevisteaua.ro/old/core/numere/2008/Steaua 10_...