Andrici-Iulia-Amortizarea

5/11/2018 Andrici-Iulia-Amortizarea - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/andrici-iulia-amortizarea 1/5

DEFINITIA AMORTIZARII

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor

imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in

patrimoniu si de constituire , prin acumularea acestor valori, a unui fond de

amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima durata de

viata economica a acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si morala .

◄ CONDITIILE AMORTIZARII ►

Amortizarea se desfasoara in timp , in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora . In cazul activelor materiale

imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii

sau nefunctionarii lor .Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama si

de valoarea reziduala; care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de

finantare pentru inlocuire. In cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare

financiara , care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor asumate .

Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul

bilantului; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi deactiv , in timp ce in cazul imprumuturilor , amortizarea acestora are drept efect micsorarea

valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se

bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul

careia valoarea de exploatare este egala cu zero. Pot fi amortizate activele care se consuma progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum este cazul cladirilor , constructiilor ,

utilajelor , mijloacelor de transport etc. Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita, fara a subevalua sau

supraevalua marimea acesteia . Toate intreprinderile au libertatea de a-si alege metoda de

amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale si modului de

utilizare .



Uzura fizica privata sub aspect tehnic nu poate fi un criteriu suficient pentru

determinarea duratei de functionare a activelor materiale imobilizate si a momentului

scoaterii lor definitive din functiune ; pentru aceasta este necesar sa avem in vedere sifactorul economic , stiut fiind ca mentinerea in functiune a unui activ pe o perioada de timp

prea indelungata in raport cu caracteristicile sale , presupune totdeauna cheltuieli

suplimentare cu intretinerea si reparatiile care la un moment dat , il pot face nerentabil .Alaturi de uzarea fizica activele materiale imobilizate sunt supuse de regula unui

puternic proces de uzura morala care influenteaza atat asupra valorii cat si asupra durateide functionare a activelor respective . Fondul de amortizare ce se constituie trebuie sa

exprime in convarsitoarea lui majoritate valoarea transferata , ca urmare a uzarii fizice , iar

pierderile generale de uzura morala trebuie reduse la maximum .

Uzarea in ambele forme reprezinta procesul de pierdere treptata a valorii de

intrebuintare si respectiv a valorii activelor uzate prin crearea treptata a unei fond de

amortizare pe seama cotelor de amortizare incluse in pretul de cost al productiei sirecuperate odata cu vanzarea produselor . In procesul folosirii activelor imobilizate

materiale partea din valoarea acestora care se recupereaza prin intermediul vanzarii productiei creste continuu , constituindu-se in fondul de amortizare iar partea care ramanefixata “ scade mereu pana in momentul scoaterii lor “ din functiune .

Caracterul stiintific al amortizarii

Rolul pe care-l are amortizarea in procesul reproductiei poate fi indeplinite numai

respectand unele conditii printre care :- evaluarea corecta , realista a mijloacelor de munca

- normele de amortizare sa tina seama atat de uzura fizica cat si de cea morala

- volumul fondului de amortizare sa permita recuperarea tuturor cheltuielilor pentruinlocuirea activelor imobilizate .

Evaluarea realista a activelor imobilizate constituie o conditie esentiala pentru stabilirea

corecta a amortizarii .Supraevaluarea sau subevaluarea acestora conduce la constituirea nejustificata a unui

fond de amortizare mai mare sau mai mic fata de nevoile de inlocuire a mijloacelor de

munca , ceea ce se rasfrange asupra cheltuielilor si a profitului si denaturand marimea lor

reala . Pentru ca fondul de amortizare sa corespunda realmente necesitatilor de inlocuire aactivelor imobilizate trebuie acordata atentia cuvenita valorii la care se calculeaza

amortizarea .

CORELATIA DINTRE POLITICA DE INVESTITII SIPOLITICA DE AMORTIZARE

Amortizarea ca element al costurilor de productie, reduce baza impozabila si deci

micsoreaza impozitul pe profit datorat statului , concomitent cu crearea surselor necesare

inlocuirii activelor materiale imobilizate. Din acest punct de vedere toate intreprinderiile

sunt profund interesate sa-si amortizeze activele imobilizate .



pe pro Politica de amortizare , modul de calcul si metoda de amortizare utilizata pot avea

o influenta hotaratoare pentru politica de investitii a intreprinderii .Intreprinderile aleg metode de amortizare in functie de politica financiara pe care o

promoveaza , de volumul resurselor pe care doreste sa le constituie pentru investitii intr-un

an sau altul . Metoda de amortizare utilizata la un moment dat nu este ireversibila ; se poate

trece la alt sistem de amortizare , se poate intrerupe sau inceta amortizarea . In cazulincetarii amortizarii cresc fluxurile negative reprezentand plati in contul impozitului pe

profit , scazand corespunzator fluxurile pozitive pentru investitii . O astfel de politica de

amortizare se poate aplica atunci cand intreprinderea nu are prevazute obiective de investitiide finantat sau cand doreste sa prezinte in fata actionarilor o rentabilitate mai mare a

activelor sale .

Daca amortizarea este subevaluata scad costurile ,creste beneficiul si rata rentabilitatiiestopand eventualele pierderi, se fac distribuiri de dividende, necuvenite , valoarea activelor

imobilizate apare supraevaluata, dar fondul de amortizare devine suficient pentru inlocuire .

Daca amortizarea este supraevaluata cresc costurile, scade beneficiul si rata

rentabilitatii in mod ireal , este afectata repartitia dividendelor si volumul impozitelor catre

stat , in schimb se formeaza un fond de amortizare care daca nu este corelat cu necesitati deinvestitii poate sta neutilizat .

Prin urmare politica de amortizare promovata de intreprindere trebuie conceputa ca olinie strategica menita sa serveasca scopurile imediate sau mai indepartate de crestere

economica .

Autofinanterea este principiul cel mai raspandit si semnifica faptul ca

intreprinderile trebuie sa- si asigure dezvoltarea folosind rezultatele

Financiare pozitive obtinute in exercitiile anterioare .Autofinantarea prezinta avantaje realeatat pentru intreprindere cat si pentru actionar .

Intreprinderea ca persoana juridica este avantajata intrucat pentru realizarea

cresterii econonice n-are nevoie sa recurga la surse de finantare externe , nici la actionari pentru al convinge sa cumpere actiuni sau sa sporeasca valoarea nominala a actiunilor existente nici la piata financiara a capitalurilor . Actionarii sunt avantajati intrucat fara

vreun efort financiar din partea lor creste valoarea bursiera a intreprinderii si a actiunilor

pe care ei le detin , deci creste bogatia actionarilor . Profitul total obtinut de intreprindereeste mai slab impozitat intrucat partea utilizata pe loc pentru dezvoltare este exceptata de la

impunere sau se impune cu o cota mai redusa.

Politica de amortizare permite modularea fluxurilor de autofinantare pe ani

,crescator sau descrescator in functie de scopurile urmarite de intreprindere . Cheltuielile cu

amortizarea reduc volumul impozitului pe profit si creaza posibilitati de sporire a

autofinantarii . Desii pe total amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantariiaplicarea diverselor metode de amortizare ca si posibilitatea intreprinderii si incetinirii

ritmului de amortizare , permite constituirea anuala a unui fond de amortizare mai mare sau

mai mic. In cazul cresterii fondului de amortizare scad fluxurile negative reprezentandfiscalitatea asupra profitului , crescand fluxurile de autofinantare .In cazul aplicarii metodei

de amortizare regresive se obtine o descrestere treptata a cheltuielilor cu amortizarea , in

primii ani fluxurile de autofinantare vor fi mai mari , in timp ce catre sfarsitul duratei de

functionare vor creste fluxurile negative de varsamainte in contul impozitului fit .



METODE DE AMORTIZARE

Pentru atingerea dezideratului determinarii stiintifice realiste a amortizarii , in

practica economica se aplica diverse metode de amortizare a activelor materiale imobilizate, metoda imobilizarii amortizarii constante sau proportionale , metoda regresive , metoda

progresiva, metoda economica , etc .Fiecare metoda abordeaza acelasi proces de amortizaredar in ritmuri diferite ; scopul este acelasi obtinerea fondului de amortizare , procesul fiind

insotit insa pe parcurs de influente si consecinte economico – financiare diferite de la o

metoda la alta .

In practica economica din tara noastra se aplica , in cea mai mare parte metoda amortizarii constante sau proportionale . Aceasta metoda presupune calcularea amortizarii in mod

uniform – cu aceeasi norma de amortizare – pe intreaga perioada de functionare a activelor

imobilizate .Amortizarea constanta numita si liniara are la baza procesul economic obiectiv de uzare

la care sunt supuse activele si care trebuie reflectata in valoarea produselor pe masura producerii ei. Amortizarea accelerata dar proportionala a mijloacelor fixe prezinta chiar avantaje economice sensibile cand se bazeaza pe o folosire intensiva a mijloacelor fixe , pe

o uzura fizica reala a acestora , permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si

deci , evitarea uzurii morale .

Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un proces de uzaremai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj economic ci dimpotriva duce la

denaturarea marimii pretului de cost transformand o parte din profit in fond de amortizare .

In cazul amortizarii constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga perioada de viata teoretica (normala). Intrarile eventuale in cursul anului se amortizeaza tot

proportional in functie de durata efectiva de functionare pana la sfarsitul anului .

Metoda amortizarii pe unitatea de produs consta in impartirea valorii activelor imobilizate la cantitatea totala de produse la a caror fabricare concura . Aceasta metoda nu

arata nimic comun in timpul in care se produc marfurile sau trebuie sa functioneze actul

respectiv . Cu cat se produc mai multe bunuri cu atat mai repede se amortizeaza valoareaactivelor imobilizate Spre deosebire de metoda constanta de amortizare unde

valoarea amortizarii in pretul de cost al produselor poate varia in functie de marimea

productiei – realizandu- se in acest fel stimulentul cresterii productiei – in metoda

amortizarii pe unitate de produs, ponderea amortizarilor in costuri ramane totdeaunaconstanta urmand ca , necesitatile recuperarii mai rapide a activelor imobilizate in vederea

evitarii uzurii normale sa joace rolul – pe langa altele – de stimulent in dezvoltarea

productiei .

Metoda de amortizare progresiva presupune cresterea de la an la an si fondului deamortizare si se bazeaza pe ideea ca mijloacele de munca sufera o uzura tot mai accentuata

pe masura ce se apropie de limita de functionare normala . Aceasta metoda are o aplicarerestransa intrucat pe de o parte presupune eforturi financiare mai mari tocmai cand activele

imobilizate datorita gradului de uzura au o productivitate mai scazuta ; pe de alta parte ,

aceasta metoda nu creeaza certitudinea posibilitatilor de inlocuire in eventualitatea ivirii

mai timpurii a uzurii morale .



Amortizarea mijloacelor fixe este un proces generalizat in toate tarile indiferent ca se

practica intr-un fel sau altul , avand un rol multilateral pe plan economic. Contravaloarea

amortizarii este un element component al cheltuielilor de productie si are un rol bine stabilitin determinarea rentabilitatii productiei : cu cat suma amortizarii va scadea in costuri , cu

atat vor creste profiturile si rata rentabilitatii intreprinderii .

Bibliografie utilizata

● www.google.com

●● Manual de economie politica ( micro si macroeconomie), vol. Coordonat de N. G. Niculescu.

Andrici-Iulia-Amortizarea

Documents

Transcript of Andrici-Iulia-Amortizarea