UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

TIMIŞOARA

FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

SPECIALIZAREA: SISTEME DE PROCESARE ECOLOGICĂ MULTIFUNCŢIONALĂ

INTEGRATĂ A PRINCIPIILOR BIOACTIVE NATURAL (SPE)

PROIECT LA DISCIPLINA PROIECTAREA ŞI MANAGEMENTUL PROGRAMELOR EDUCAŢIONALE

PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ŞI ROLUL

SAU ÎN VIAŢA ŞCOLII

COORDONATOR:

Conf.dr. Orboi Manuela Dora

MASTERAND (Ă):

Belciu Andreea Mihaela

TIMIŞOARA

2015

In această societate modernă omul trebuie să fie flexibil şi creativ pentru a se adapta unor condiţii

şi cerinţe de muncă permanent redefinite de avansul tehnologiilor, de schimbarea relaţiilor de putere şi de

schimbările normelor care definesc cultura organizaţiilor. Familiile sunt configurate diferit (creşte

procentul familiilor monoparentale), oamenii se mută dintr-un loc într-altul, iar societatea trece de la

modul de viaţă tradiţional la era informaţională bazată pe servicii. Din punct de vedere politic şi civic,

individul se confruntă cu probleme ridicate de noile tehnologii în planul libertăţii, egalităţii şi moralei

într-un context aproape total diferit de perioadele anterioare de dezvoltare socială.

Pornind de la citatul celebru al marelui scriitor romantic francez Victor Hugo prin care afirmă că “

Fiecare copil pe care-l instruim este un OM pe care-l câstigăm ”, aş putea spune că educând, ne

propunem formarea unor oameni cu virtuţi caracteristice perioadei istorice, căci, a educa" - inseamnă "a

conduce" deci a indruma intr-un scop anumit. A conduce undeva nu e de ajuns, destinatia

este :ADEVĂRUL, BINELE, FRUMOSUL.

Idealul educaţional al şcolii româneşti este întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei

şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale. De aceea, în vederea

atingerii acestui ideal, educaţia este concepută ca o rezultantă a acţiunii sistemice, interdisciplinară.

Educaţia trebuie să dezvolte copiilor sentimente, ca: respectul şi stima faţă de sine ;respectul faţă

de semeni ; convingerea că orice comportament îşi are consecinţele sale; rezistentă la presiunile sociale

(negative). Educaţia se realizează prin acţiuni specifice. Unele dintre acestea se află în afara sistemului

de învăţământ, dar este menit să atingă scopurile pedagogice identificabile. De aceea şcoala nu rămâne

indiferentă faţă de marea bogăţie de forme de educaţie extraşcolară pe care se structurează comunicarea

umană contemporană.[1]

Consider excursia ca pe cea mai complexă formă de educaţie a elevilor, prin multitudinea de

aspecte ale vieţii - istorice, sociale, geografice, culturale - pe care le înglobează. O excursie în natură îi

ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există intre om şi natură, între cunoştinţele dobândite la diferite

discipline de studiu şi lumea din afara şcolii;dă posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin

investigare individuala sau de grup, autoconducându-şi procesul de educaţie;îi pune în contact cu

comunitatea şi le creează posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile.Copiii au posibilitatea să se

simtă în ipostaza de mici cercetători ai realităţii; se simt responsabilizaţi, implicându-se cu plăcere,

urmarea sfaturilor date; înţeleg semnificaţia unor norme, dezvoltându-şi gustul pentru descoperirea

adevărurilor şi legităţilor naturii din jurul lor, învaţă cum să iubească şi cum să respecte natura, în

ansamblul ei. Excursia reuşeşte cel mai bine să dezvolte interesul elevilor, îmbogăţindu-le orizontul de

cunoaştere. Ea a fost studiată pe parcursul anilor de mai mulţi psihologi care au tras o concluzie

evidentă şi anume că munca în echipă dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună, o competenţă

importantă pentru viaţă şi activitatea viitorilor cetăţeni. [2]

Învăţarea prin cooperare solicită toleranţă faţă de moduri diferite de gândire şi simţire,valorizând

nevoia elevilor de a lucra împreună,într-un climat prietenos, de susţinere reciprocă.

Trăsături ale parteneriatului educaţional

Principalele trăsături caracteristice ale unui parteneriat educaţional sunt :

- realizarea unei interacţiuni psihosociale, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort

susţinut din partea celor implicaţi, îndreptată către acelaşi scop;

- atenţia este îndreptată asupra procesului de elaborare împreună prin colaborare a

demersurilor de realizare a sarcinilor;

- motivaţia este rezultatul acţiunilor conjugate a tuturor membrilor ce urmăresc un destin

comun;

- se reduce stresul în cazul evaluării, nu se urmăreşte sancţionarea greşelilor ci acordarea

ajutorului pentru a obţine un rezultat individual dar şi colectiv.[3]

Participanţii la parteneriatul educaţional

Parteneriatului educaţional presupune participarea activă la realizarea unor acţiuni comune bazate

pe schimbul de propuneri şi idei. Cuvântul „parteneriat” presupune existenţa a doi sau mai mulţi

parteneri , care împreună încearcă să rezolve o problemă ,sarcină prin acţiuni comune. În orice

parteneriat trebuie să existe totuşi unul sau mai mulţi coordonatori precum şi participanţii activi, la care

se pot adăuga ca parteneri diferite instituţii din comunitatea locala ( ONG-uri, bibliotecă, consilii

locale, palate ale copiilor, inspectorate şcolare, inspectorate de mediu etc.).

Realizarea unui parteneriat educaţional într-un anumit domeniu presupune o muncă laborioasă din

partea coordonatorului de proiect sau echipei de implementare a parteneriatului.

I. Coordonatorii parteneriatului educaţional

Coordonatorii parteneriatului stabilesc împreună tipul parteneriatului ce urmează a fi derulat. În

multe cazuri se porneşte de la un coordonator care îşi caută parteneri de colaborare. În acest caz persoana

respectivă trebuie să aibă anumite competenţe organizatorice pentru că, în funcţie de modul de elaborare

şi prezentare a proiectului, potenţialii parteneri vor solicita sau nu colaborarea.[4]

Coordonatorii trebuie :

- să aleagă o temă de interes general,interesantă şi atractivă, pentru alte cadre didactice,

potenţiali parteneri ai comunităţii locale şi elevii implicaţi;

- să întocmească programul de parteneriat ţinând cont de tematica aleasă, să stabilească

scopul şi obiectivele generale;

- să evalueze corect toate segmentele proiectului,adică resursele umane şi materiale,

acţiunile comune ce urmează a se derula, activităţile de informare, metodele de evaluare;

- să asigure strategii de lucru pentru fiecare etapă ce urmează a fi derulată;

- să explice participanţilor importanţa derulării parteneriatului şi avantajele ce derivă din

acesta;

- să ofere posibilitatea participanţilor de a fi consiliaţi şi a avea acces la informaţii şi

materiale;

- să asigure realizarea legăturii între parteneri,stabilirea întâlnirilor pentru a realiza activităţi

comune şi schimb de informaţie şi idei:

- să explice modul de evaluare a parteneriatului.

Pentru ca în timpul derulării parteneriatului participanţii să dobândească cât mai multe competenţe

formative, să se implice cât mai mult unul în activitatea celuilalt, să dorească să ofere ceva nou şi practic

partenerului, să comunice şi să acumuleze informaţii, coordonatorii trebuie să respecte anumite reguli:

- să elaboreze un plan de lucru în care să treacă elementele importante ce urmează a fi

studiate, sarcinile fiecărui membru, aplicaţiile, locul de desfăşurare a activităţilor;

- să ofere elevilor spre rezolvare sarcini cu largă aplicabilitate a cărei importanţă să stimuleze

participarea elevilor

Metodele interactive folosite în cadrul parteneriatului stimulează munca în grup desfăşurată de cei

implicaţi în activitate, în cadrul căreia, toţi participă cu ceva şi nimeni nu pleacă cu nimic. Se obţine un

câştig atât pentru grup cât şi pentru fiecare individ în parte.

Buna desfăşurare a parteneriatului presupune existenţa unor competenţe din partea coordonatorului

sau dobândirea unora noi, prin experienţă proprie pe parcursul activităţilor. Nu ne naştem gata învăţaţi,

toţi dobândim pe parcursul vieţii şi prin diferite experienţe, noi calităţi, abilităţi, competenţe. Chiar dacă

ele nu sunt bine stăpânite de la început, prin exerciţiu şi studiu pot fi aprofundate şi însuşite.[5]

Competenţele coordonatorului de parteneriat trebuie să fie următoarele:

- competenţe ştiinţifice, care se referă la corectitudinea ştiinţifică, la calitatea, structurarea,

logic internă şi transpoziţia didactică a conţinuturilor care vor contribui la atingerea

obiectivelor stabilite şi dezvoltarea la elevi a structurilor operatorii, afective, motivaţionale,

volitive şi acţionale.

- competenţe psihopedagogice şi metodice prin care se asigură eficienţa psihopedagogică a

demersurilor instructiv – educative, logică didactică;

- competenţe manageriale şi psihosociale ce ţin de managementul educaţional şi de organizarea

relaţiilor sociale în clasa de elevi;

- competenţă organizatorică care are în vedere abilitatea de a organiza colectivele implicate în

proiect, de a impune respectarea regulilor, de a menţine legătura între participanţi şi a conduce

activităţile pentru o eficientizare maximă;

- competenţă ludică: capacitatea de a răspunde la joc prin joc şi de a face învăţarea mai eficientă

şi plăcută;

- competenţă energizantă: capacitatea coordonatorului de a implica cât mai multe persoane în

parteneriat din domenii cât mai diferite, de vârste diferite, asigurând astfel un schimb maxim de

idei;

- competenţă empatică: abilitatea de a lucra cu participanţii, reuşind să se transpună în situaţiile

pe care aceştia le parcurg;

- competenţă inter-relaţională: ce presupune disponibilităţi de comunicare cu partenerii, astfel

încât să le dezvolte la aceştia abilităţi necesare integrării optime în colectiv, deschidere faţă de

nou şi încurajarea originalităţii.[6]

II . Participanţii activi ai parteneriatului educaţional

Elevii care participă la derularea parteneriatului trebuie la rândul lor să prezinte anumite calităţi

pentru a facilita soluţionarea problemelor în cadrul parteneriatului.

Ei trebuie selectaţi în funcţie de următoarele criterii:

- să dorească participarea şi colaborarea cu alţi colegi;

- să deţină abilităţi optime de comunicare ;

- să fie capabili să selecteze informaţia şi să o distribuie;

- să accepte ajutorul şi să ştie la rândul lor sa-l ofere celor aflaţi în dificultate;

- să nu fie egoişti;

- să fie toleranţi.

Valenţele formativ educative ale parteneriatului educaţional sunt:

- se descurajează practicile de învăţare doar pentru notă; se dezvoltă comunicarea la elevi

- se exersează capacitatea de analiză, de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit;

- se asigură o mai bună clarificare a cunoştinţelor;

- se asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi

capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

- se dezvoltă spiritul civic prin faptul că se obţine un produs final care reprezintă întregul

colectiv;

- se valorifică şi se stimulează potenţialul creativ şi originalitatea elevului;

- se stimulează implicarea activă în sarcină a elevului,acesta fiind mai conştient de

responsabilitatea ce şi-o asumă.

Reuşita parteneriatului nu se datorează în exclusivitate coordonatorilor sau numai participanţilor, ci

este rezultatul muncii fiecărei părţi, rezultatul muncii partenerilor care comunică permanent şi învaţă

unul de la celălat. Într-un parteneriat membrii participanţi au personalităţi diferite, studii diferite,

competenţe şi experienţe diferite. Este foarte important ca pentru reuşita desfăşurării parteneriatului toţi

să se concentreze asupra scopului propus,să manifeste solidaritate şi camaraderie. Partenerii trebuie să

înţeleagă că randamentul şi calitatea muncii fiecăruia influenţează rezultatul final.[7]

Partenerii trebuie :

- să împartă responsabilităţile pentru atingerea ţelurilor;

- să se cunoască între ei;

- să aibă ţeluri comune;

- să stabilească responsabilităţile şi sarcinile între membrii parteneri;

- să aibă resurse necesare ca să efectueze munca;

- să stabilească clar ce metode de muncă vor folosi;

- să creeze o atmosferă constructivă.

Parteneriatele educative realizate între diferite şcoli şi diferite instituţii ajută elevii şi cadrele

didactice să intre în contact direct cu probleme noi ale societăţii sau comunităţii din care fac parte. Îi

ajută pe parteneri să-şi lămurească unele probleme de mediu, să participe efectiv la luarea unor decizi iar

prin activităţile practice cu elevii, realizate în natură, pe lângă faptul că elevii întră-n contact direct cu

mediul şi devin mai sensibili, pot chiar ei modifica aspectul localităţii sau măcar a unei mici părţi ale

acesteia.[8]

BIBLIOGRAFIE

Revista Învăţământul Preşcolar nr. 3-4, 1995, Bucureşti

“Educaţia în anul 2000”, nr. 1-2/2000, Bucureşti

1.Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;

2.Sterm, H.H., Educaţia părinţilor în lume, Institutul pentru Educaţie al UNESCO, E.D.P., Bucureşti, 1972;

3.Vrasmas, E., Educaţia şi consilierea părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004;

4 .Chircev, A., Psihologie Generală, Bucureşti, Editura Didactică Şi Pedagogică, 1976

5 .Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi, 1996

6 .Cosmovici. A., lacob, L. , Psihologie şcolara,Editura Polirom, Iaşi, 1998

7 .Craşovan, F., Vulcea-Macsinga, I., Profesor pentru elev, elev pentru profesor, Editura

Mirton, Timişoara, 1999

8.Drăgan,I., Petroman, P., Compendiu de psihologie, Ed. Eurobit, Timişoara,1996