PEDAGOGIA ANDRAGOGIA

Termenul de Andragogie a fost formulat pentru prima data de catre profesorul german Alexander Kapp, in 1833: andr = om, agogos = a conduce, ceea ce inseamna educatia adultilor.

Una dintre cele mai frumoase aprecieri asupra Andragogiei este cea potrivit căreia, Andragogia este arta care ne învaţă să fim mai buni şi înţelegători cu ceilalţi.

Pedagogia (din greacă: paideia = creștere, formare respectiv pais = copil + agein = a conduce) denumirea tradițională pentru disciplina științifică care se ocupă de educație.

PEDAGOGIA ANDRAGOGIA

O definiție cuprinzătoare a educației adulților a fost formulată în cadrul Declarației de la Hamburg cu privire la educația adulților (1997): Educația adulților include totalitatea proceselor în dezvoltare ale învățării formale și de altă natură cu ajutorul cărora adulții, în spiritul societății în care trăiesc, își dezvoltă capacitățile, își îmbogățesc cunoștințele și își perfecționează calificarea tehnică și profesională sau le aplică în alt mod pentru folos personal și social.

Pedagogia reprezintă arta şi ştiinţa de a educa copiii şi este fundamentată pe convingerea că profesorul ar trebui să orienteze instruirea spre aşteptările societăţii, urmând un curriculum standardizat.

Malcolm Knowles concepe modelul său andragogic prin antiteză cu modelul pedagogic tradiţional.

Modelul andragogic Modelul pedagogic tradiţional.

• Elevii trebuie să ştie doar că ei trebuie să înveţe ceea ce le predă profesorul dacă vor să reuşească şi să progreseze - ei nu au nevoie să ştie cum vor putea folosi această achiziţie în viaţă.• Raportul profesor / elev este unul de dependenţă.• Experienţa celui care învaţă este puţin utilă în învăţare. Ceea ce contează este experienţa profesorului, a autorului de manual, etc.• Voinţa de a învăţa a elevilor nu există decât dacă doresc să reuşească şi să progreseze.• Formarea este un mijloc de a dobândi cunoştinţe asupra unui subiect dat şi în consecinţă, învăţarea este organizată după legea conţinutului.• Motivaţia este stimulată prin semne exterioare: note, aprobarea sau dezaprobarea profesorului, presiuni parentale.

• Trebuinţa învăţării la adult este determinată de necesitatea de a acţiona • Adulţii sunt actori şi responsabili ai propriei formări • Experienţa adultului este decisivă pentru propria sa formare • Orientarea învăţării se realizează în jurul unor centre de interes (probleme întâlnite, sarcini, dezvoltarea unor noi competenţe) • Motivaţia este stimulată din interior (creşterea calităţii vieţii, obţinerea unor satisfacţii, creşterea stimei de sine)

Deoarece învăţarea adulţilor diferă semnificativ de cea a preadulţilor, nici practicile de predare nu pot fi similare. Modelul pedagogic tradiţional este, deci, nepotrivit pentru adulţi, instruirea acestora necesitând alte tipuri de tehnologii educaţionale. În acest scop s-au realizat numeroase studii. Subiecţii unui astfel de studiu erau profesori care lucrau atât cu copiii, cât şi cu adulţii. Ei au fost solicitaţi să răspundă la următoarele întrebări: „În opinia Dvs., profesorii îi instruiesc pe adulţi în mod diferit decât pe copii? Şi dacă răspunsul e afirmativ, care sunt aceste diferenţe?” Informaţiile au fost obţinute prin metodele:autochestionării (profesorii făceau un autoraport);observaţia (efectuată de cercetători).Studiul a investigat percepţiile profesorilor despre diferenţele învăţării la aceste două categorii de vârstă (adulţi şi copii).

În urma analizei datelor obţinute s-a stabilit că:

adulţii au un grad mai înalt de curiozitate epistemologică;sunt mai motivaţi să înveţe, să cunoască lucruri noi, îşi asumă responsabilitatea pentru calitatea însuşirii cunoştinţelor;adulţii studiază cu mai multă străduinţă şi sunt mai perseverenţi;ştiu exact ce doresc să înveţe, să cunoască sau să facă;adulţii sunt mai receptivi la aplicaţiile practice ale cunoştinţelor teoretice.

Sunt multe diferenţe semnificative în ceea ce priveşte stilurile de predare la adulţi şi la preadulţi. Astfel:la adulţi se pierde mult mai puţin timp pentru stabilirea disciplinei; structura activităţilor de instruire este mai flexibilă;profesorii variază mai frecvent tehnicile de predare;conţinutul şi structura materiei de studiu se ajustează în funcţie de feedback-ul educabililor;adulţilor li se dau mai puţine directive;li se oferă un suport emoţional relativ mai mic.În baza observaţiilor din sălile de curs s-au făcut şi constatări adiţionale:profesorii care au o pregătire mai formală tind să utilizeze în instruirea adulţilor metode ale abordării clasice – centrate pe educabil;profesorii care sunt mai flexibili şi mai înţelegători atât cu copiii, cât şi cu adulţii, fac parte din următoarele grupuri: profesori cu o mai mică experienţă de lucru, profesori de gen feminin.

Studiile de specialitate ne propun o analiză comparativă a celor două concepte:

Andragogia se bazează pe asumţiile umanistice despre adult ca „educabil”, caracterizat prin:

autoconceptualizare independentă;motivaţie intrinsecă;experienţă anterioară profundă şi

vastă;un puternic montaj psihologic pentru a

învăţa;orientarea spre un scop bine definit;rolurile sale sociale şi responsabilităţi.

Potrivit autorilor Harpe, Kulski şi Radloff (1999, p.110), caracteristicile fundamen-tale ale elevului care învaţă eficient sunt:Are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă,Are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să le utilizeze,Foloseşte resursele disponibile în mod eficace,Ştie care îi sunt punctele forte şi punctele slabe,Înţelege procesul de învăţare,Îşi controlează sentimentele în manieră adecvată,Îşi asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învăţare şiÎşi planifică, îşi monitorizează, îşi evaluează şi îşi adaptează procesul de învăţare.

Specificităţi ale adulţilor implicaţi în procesul de instruire:

•Adulţii sunt autonomi şi autodirectivi. Ei trebuie să fie liberi să se direcţioneze în mod independent, iar profesorul – doar să faciliteze instruirea;•Adulţii au o vastă experienţă de viaţă acumulată de-a lungul anilor care trebuie „exploatată”. Referinţele de rigoare, conexiunile cu experienţa de viaţă vor contribui la eficientizarea procesului de instruire;•Adulţii, implicându-se în procesul de instruire, au o motivaţie intrinsecă şi sunt orientaţi spre un scop bine definit;•Adulţii sunt selectivi şi atenţi la relevanţa cunoştinţelor;•Adulţii sunt foarte responsabili, au un grad mai înalt de conştiinciozitate;•Adulţii au un respect profund pentru profesori, dar, la rândul lor, simt necesitatea de a fi respectaţi de aceştia;•Adulţii tind spre o orientare educaţională centrată pe viaţă, sarcini sau probleme dat fiind faptul că montajul pentru instruire al acestora este condiţionat de necesitatea de a şti sau de a face ceva.

Caracteristici ale învăţării la adult

Kidd a înregistrat cinci caracteristici ale învăţării la adult:Omul învaţă întreaga viaţă, chiar dacă traversează perioade de evoluţie sau declin în această acţiune.Efectul învăţării constă în schimbările de rol ale individului (dobândeşte statutul de prieten, membru al unei familii, al unui colectiv de muncă), aceste schimbări de rol presupun câştigarea unor competenţe profesionale şi interperonale.Prin socializare, individul dobândeşte maturitate (capacitate de autoconducere,autodisciplină).Experienţa are un rol hotărâtor în a se angaja în învăţare.Dorinţa de a participa activ la evenimentele vieţii îi face pe mulţi adulţi să devină autodidacţi – să înveţe pentru întraga viaţă.

Deciziile de învăţare la adulţi

În 1979, Allen Tough vorbind despre deciziile de învăţare la adulţi aprecia că aceştia: • decid ce cunoştinţe şi abilităţi concrete vor să înveţe; • hotărăsc activităţile, metodele, resursele şi echipamentele specifice învăţării • stabilesc locul; • fixează termene precise şi obiective intermediare; • decid când să înceapă un episod de învăţare; • aleg ritmul unui program de învăţare; • estimează nivelul actual al cunoştinţelor şi abilităţilor proprii şi progresul înregistrat în dobândirea altora noi; • detectează factorii care împiedică realizarea învăţării şi ineficienta procedurilor utilizate; • procura resursele şi echipamentele necesare sau dorite; • pregătesc şi adaptează sala, creează condiţiile care să favorizeze învăţarea; • găsesc timp pentru a învăţa; • utilizează anumite strategii de automotivare.

În învăţarea formală, andragogia operează cu 5 caracteristici considerate principii:a) 3 principii pentru instructori- instructorii trebuie să ştie de ce un anumit lucru este important pentru a fi învăţat;- instructorii trebuie să înveţe cum să ştie ei mai întâi;- instructorii să fie ei înşişi profesionişti şi să se bazeze pe experienţa proprie;b) 2 principii pentru cursanţi- adulţii nu vor învăţa până când ei nu vor fi motivaţi,- adulţii cer ajutor să-şi depăşească inhibiţiile, comportamentul şi credinţa lor despre învăţat;

Principiile care stau la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt: • Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor. • Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe. • Rolul profesorului este acela de a coordona şi de a facilita procesul de învăţare al elevilor. • Recunoaşterea faptului că în mare parte, învăţarea nu se produce în sala de clasă şi, în mare parte, nu se produce atunci când profesorul este de faţă. • Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi gestionarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei. • Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite.

Diferenţele în învăţare se traduc în interese, aşteptări, experienţe, responsabilităţi şi motivaţii diferite ale adultului faţă de cele ale copilului.

Condiţii pentru asigurarea eficienţei învăţării adulţilor

Pentru a asigura eficienţa învăţării adultului trebuie respectate câteva condiţii esenţiale:• motivaţia care trebuie susţinută de conştiinţa că poate rezolva o problemă personală sau profesională datorită formării• implicarea în acţiune - ceea ce este auzit se uită, dar ceea ce este realizat se reţine; cu cât adultul se va implica personal în rezolvarea problemelor cu atât eficienţa formării va fi mai mare• legătura cu realitatea - formarea trebuie să pornească de la centrele de interes ale persoanelor şi nu de la “intuiţia” formatorului• climatul de participare - un adult ia parte în mod activ la procesul formării (se formează) dacă se simte:

• capabil (şi nu demobilizat de un formator “strălucitor”)• util (şi nu utilizat)• considerat, respectat (şi nu judecat)

• valorificarea experienţei personale - considerată ca resursă în învăţare• relaţia personală cu formatorul - care trebuie să confere adultului sentimentul că este sprijinit, ajutat, valorizat.

„DESIGN-UL” INSTRUIRII ADULŢILOR trebuie să ţină cont de următoarele:

adulţii au nevoie să ştie de ce trebuie să înveţe un anumit lucru;adulţii învaţă mai bine experimentând;adulţii abordează învăţarea ca un proces de rezolvare a problemelor;adulţii învaţă cel mai productiv atunci când subiectul constituie pentru

ei o valoare cu aplicabilitate imediată;instrucţiunile pentru adulţi trebuie să se focuseze mai mult pe proces

şi mai puţin pe conţinutul ce urmează să fie însuşit de ei;adulţii trebuie implicaţi în planificarea şi evaluarea activităţilor lor;adulţii sunt mai interesaţi de subiectele care se referă la profesia sau

la viaţa lor personală.

STRUCTURA EXPERIENŢEI DE INSTRUIRE:

Adulţii preferă un orar flexibil care să nu le perturbe programul zilnic.Adulţii învaţă mai eficient atunci când procesul de predare este individualizat.Adulţii preferă instruirea tete-a-tete şi sunt mai puţin receptivi la comunicarea prin utilizarea filmelor video sau a înregistrărilor audio.Adulţii obţin beneficii din interacţiunea cu alte persoane care diferă de ei ca vârstă, experienţă şi pregătire profesională.

ATMOSFERA DE ÎNVĂŢARE:

Adulţii învaţă mai eficient atunci când se află într-o atmosferă de ajutor mutual şi au suportul semenilor.Dat fiind faptul că adulţii îşi asumă riscuri fără tragere de inimă, climatul psihologic ar trebui să fie unul de încredere reciprocă şi acceptare necondiţionată.Adulţii apreciază invitaţia de a-şi exprima punctul de vedere şi acceptă opiniile celorlalţi.Educabilii adulţi au expectaţii bine definite în ceea ce priveşte atmosfera şi localul în care are loc instruirea şi aşteaptă de la profesori/traineri ca acestea să fie realizate.

FOCUSAREA PE INSTRUIRE

Adulţii obţin beneficii majore din metodele de instruire care le valorifică experienţa prin intermediul reflectării, analizei şi examinării critice.Educabilii adulţi apreciază metodele de predare care le sporesc autonomia.Adulţii au ocazia să se angajeze şi în situaţii de învăţare socială, fapt ce contribuie la procesul de instruire propriu-zis.Adulţii sunt capabili să asocieze noile cunoştinţe cu experienţa anterioară, ceea ce le facilitează asimilarea informaţiei noi.Adulţii simt necesitatea de a cunoaşte cât de relevante sunt activităţile pe care le realizează şi de a vedea progresul înregistrat de ei în fiecare zi.

STRATEGIILE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE:

Adulţii apreciază înalt rezolvarea de probleme şi învăţarea prin cooperare.Adulţii învaţă eficient atunci când se implică activ în procesul de instruire.Adulţii preferă să lucreze în grupuri mici, care le oferă posibilitatea de a-şi împărtăşi experienţa, de a reflecta asupra celor spuse de alţii şi de a le generaliza.

BARIERE ÎN INSTRUIREA ADULŢILOR

Spre deosebire de copii şi adolescenţi, adulţii au mai multe responsabilităţi, fapt ce creează, implicit, mai multe bariere în angajarea într-un proces instructiv.

MOTIVELE EVOCATE CEL MAI FRECVENT DE ADULŢI

Lipsa timpului: indiferent dacă sunt cursuri serale sau de scurtă durată, oricum, somează adultul să „piardă” ceva timp (să piardă câştigând, de fapt!);Lipsa banilor: în prezent există un număr infim de instituţii care acordă servicii gratuite de instruire, de aceea problema banilor este una din cele mai importante, în special, în ţările cu o economie şubredă;Responsabilităţi familiale: grija pentru copii, relaţiile cu soţul/soţia, obligaţiunile casnice etc. ‚fură” prea mult din timpul predestinat studiilor;Organizarea orarului: obligaţiunile de serviciu, familia necesită mult timp, iar implicarea în procesul de studiu implică şi modificări de orar, şi sacrificii etc.;Probleme de motivaţie: adultul trebuie să înveţe pentru că a fost forţat să o facă;Lipsa încrederii în sine: stima de sine redusă, un eşec care nu poate fi uitat sau alte lucruri care au marcat adultul, îl va împiedica pe acesta să-şi învingă frustrările şi temerile.

MOTIVAŢIA ADULŢILOR PENTRU ÎNVĂŢARE

Un alt aspect de o importanţă incomensurabilă a instruirii adulţilor este motivaţia, care diferă mult de cea a preadulţilor. Şi asta pentru că aceste două categorii de vârstă au surse de motivaţie variate.

Sursele motivaţionale ale adulţilor:Relaţiile sociale;Expectaţiile sociale:Bunăstarea socială;Avansarea profesională;Refugiu sau stimulare;Interes cognitiv.

Cea mai eficientă modalitate de a motiva adulţii este cea de a spori numărul argumentelor în favoarea angajării în procesul instructiv şi de a micşora numărul factorilor-barieră sau chiar de a-i înlătura.

MOTIVAŢIA ŞCOLARĂ

Formarea motivaţiei de învăţare constituie una din condiţiile de bază în asigurarea unei învăţări eficiente.

Formarea motivaţiei de învăţare depinde de măiestria profesorului, de modul în care transmite cunoştinţele elevului şi de felul în care acesta ştie să stârnească interesul elevilor pentru cunoştinţele predate.

În cazul motivaţiei extrinseci, elevii desfăşoară acţiunea nu pentru plăcerea pe care le-o provoacă însăşi acţiunea, ci pentru anumite consecinţe pe care le doresc. De exemplu, pentru dorinţa de a lua note mari, de a fi primul, de a evita pedeapsa.

În cazul motivaţiei intrinseci, elevii desfăşoară acţiunea pentru plăcerea pe care le-o provoacă acţiunea în sine.

SUGESTII PRACTICE pentru profesorii care instruiesc adulţii:1. Determinaţi scopul implicării adultului în procesul instructiv sau într-un training de perfecţionare.2. Utilizaţi metode centrate pe educabil (discuţii în grup, sarcini pentru grupuri mici, aranjaţi mobila într-o modalitate nontradiţională, adresaţi-vă pe nume etc.).3. Ţineţi cont de diferenţele fiziologice dintre copil şi adult (adulţii au un grad înalt de concentrare, realizează cu uşurinţă sarcini mai dificile, pot lucra şi individual etc.).4. Valorificaţi tezaurul intelectual şi practic al educabililor.5. Orice fiinţă umană poate învăţa la orice vârstă, dar nu şi în orice condiţii. Sarcina dvs. este de a stabili un climat favorabil învăţării, având rolul de facilitator.6. Creaţi oportunităţi egale pentru toţi educabilii, astfel încât fiecare să dispună de multiple resurse de învăţare.7. Echilibraţi componentele intelectuale şi emoţionale ale instruirii.8. Împărtăşiţi-vă sentimentele şi opiniile cu educabilii, dar nu-i dominaţi.9. Creaţi condiţii de confruntare directă cu problemele practice, sociale sau de cercetare pentru a vă asigura că instruirea este eficientă pentru educabilii dvs.10. Favorizaţi deschiderea adulţilor spre schimbare, creştere personală şi profesională.