Analizarea tentei culorilor: tentele culorilor, identificare.Culoarea este o componentă activă si constanta a vieţii noastre. Culoarea o percepem voluntar dar şi involuntar. Ea ne influenţează deciziile, dar şi viziunea despre mediul inconjurator (natură, oameni, simboluri, evenimente, momente istorice).La prima vedere asociem culorile, cu elemente din natură, dar acestea se schimbă pe parcursul timpului, în funcţie de evenimentele exterioare cu care interacţionăm si pe care le acumulăm. Spre exemplu: in copilărie roşul il percepem ca fiind culoarea cireşelor şi a trandafirilor  din grădina bunici, la maturitate rosul il percepem ca fiind culoarea tangoului; culorile pot exprima si lipsuri: oranjul cu  portocalele pe care cu greu le găseai din perioada comunistă (experiment social).Culoarea (fr. ,,couleur”- substanţă colorantă) reprezintă: I. În sens fizic- proprietatea naturală in două variante: culoare-lumină, componentă structurală a luminii, rază monocoloră de o anumită lungime de undă emisă direct, de soare sau de altă sursă de lumină (prin fenomentul de dispersie rezultând cele şase culori principale în ordine naturală, adică ROGVAIV si, în variantă pigmentară, culoare-pigment, substanţă (materie), naturală sau produsă pe cale chimică, de o anumită calitate, vizibilă doar pe lumină prin fenomenul de absorbtie-reflexie. II. În sens psiho-fiziologic, percepţie vizuală, condiţionată de lumină, de sursă, calitatea, locul şi momentul, timpul în care este emisă direct sau reflectată de suprafaţa obiectelor (inclusiv de distanţa la care aceasta se află in spaţiu) şi de starea de sănătate a vederii. III. În sens pictural, -potenţială- stare pigmentară naturală sau obţinută prin sinteză chimică= pigment, completată cu diferiţi aglutinanţi sau lianţi= vopsea; IV. În sens gramatical, ca element de limbaj cu element constructiv de spaţiu decorativ/pictural şi de sugerarea mişcării şi greutăţii prin efectul termo-dinamic şi tonal (valoric); V. În sens extra-artistic, funcţională, cu diverse roluri: de informare, de avertizare, de orientare, de confort ambiental, de terapie complementară, ergonomic, etc.¹Ion N. Şuşală, Ovidiu Bărbulescu, Dicţionar de arsmatetică, Editura Star Tipp, Slobozia 2003Din fizică, cunoaştem că raza de lumină albă se descompune într-o serie de raze colorate care formează spectrul. Un asemenea fenomen care poate fi observat de oricine, este curcubeul. Aici lumina albă a soarelui se vede descompusă in şapte culori: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo şi violet.Culorile materiale, coloranţii, pigmenţii folosiţi in practica pictorilor cuprind şase culori prin excluderea indigoului.Amestecul substractiv de pigmenţi- făcând trimitere la cercul cu 12 culori a lui Itten²:Culori fundamentale, de bază sau primare: roşu (R), galben (G) şi albastru (A). Ele nu se pot obţine amestecand alte culori. Culori secundare (denumite uneori binare, binare de gradul I, culori de gradul II, ,,complementare’’), care rezultă din amestecul primarelor: oranje (O), verde (Ve), violet (Vi). Amestecate între ele dau culoarea gri, se neutralizează.R+G= Orange (O) , G+A=Verde (Ve) R+A= Violet(Vi).III.                      Culori terţiare (denumite si trenare, binare de gradul II, culori de gradul tre) care rezultă din amestecul unei primare cu o secundară R+O= R-O sau O-RG+O= G-O sau O-GG+Ve= G-Ve sau Ve-GA+Ve= A-Ve sau Ve-AA+Vi= A-Vi sau Vi-A

R+Vi= R-Vi sau Vi-RPrin amestecul primarelor cu terţiarele şi al terţiareşlor cu binarele se poate crea cercule cu 24 de culori. Se spune că din amestecul fizic, pe paletă, al celor trei primare cu cele trei secundare rezultă aproximativ 900 de tente distincte.2.   Johannes Itten – pictor elveţian expresionist, teoretician, profesor la Bauhaus, scriitor- anul 1961-„Arta culorii”- dezvolta inovaţia învăţării studenţior  despre caracteristica materialului, a compoziţiei şi a culorii.Liviu Lăzărescu, Culoarea în artă, Editura: Polirom, Bucureşti 2000.Culorile complementare fundamentale primare sunt in număr de trei perechi: roşu-verdegalben-violetalbastru-oranjCulorile complementare fundamentale binare constituie alte trei perechi:roşu-oranj cu verde-albastrugalben-verde cu violet-roşualbastru-violet cu oranj-galben³Culorile spectrului se împart în culori calde şi reci.Culorile calde amintesc de culoarea focului:         roşu, oranj, galben (cu noanţele şi tonurile lor)Culorile reci sunt acelea care amintesc nde culoarea şi adâncul apei:albastru, verde, violet ( cu noanţele şi tonurile lor)Între ele se situează culorile de trecere, galben-verzui, care este mai rece şi galben-auriu care este mai cald.Nuanţele sunt variaţiile unei culori care se formează cu ajutorul unei culori vecine din cercul cromatic. Galben cu puţin oranj dă un galben oranje. Astfel se obţin noanţele calde şi reci.Tonurile se deosebesc în trepte de intensitate luminoasă a unei culori. Se pot obţine tonuri mai mult sau mai puţin clare dând culorii mai puţin sau mai mult alb. La fel prin mai mult sau mai puţin negru se obţin tonuri mai închise. Negrul se adaugă culorii, nu invers.Intensitatea luminoasă sau închisă se obţine şi prin diluarea sau concentrarea culorii la acuarele sau prin apăsarea mai mare sau mai mică la ceracolor şi creioane colorate.Gama simpla este ansamblul de tonuri ale unei culori de la cea mai deschisă până la cea mai închisă, obţinute prin degradarea spre alb şi spre negru. De exemplu o gamă de roşu începe cu rozuri deschise, care s-au obţinut la început prin amestecul cu mai mult alb, apoi progresiv cu alb progresiv, ca spre sfârşit să apară tonurile închise de roşu în care s-a amestecat negru.Din alb şi negru se poate forma culoarea gri şi o gamă de gri. Amestecul de mult gri şi puţină culoare, dă un gri colorat.Armonizarea culorilor este o condiţie esenţială ca desenul să fie plăcut la vedere şi să apară ca un aspect unitar. Aici se pun în acord culori contrstante pentru a obţine un echilibru dirijat.Tenta-lungimea de undă, valoarea-luminozitatea şi saturaţia-puritatea sunt cele trei caractere de bază cu ajutorul cărora se poate defini orice culoare.Tenta este caracteristica esenţială şi definitorie a oricarei culori, căreia îi dă chiar numele: roşu, oranj, galben, verde, etc. Tenta exprimă identitatea culorii. Tentele sunt produse de anumite radiaţii luminoase măadurabile colorimetric în lungimi de undă, astfel că vom asocia întotdeauna tenta cu ideea de cromatism, culoare nu este decât o anumită lungime de undă propriei radiaţiilor electromagnetice.

Valoarea. Când spunem despre o culoare că este mai întunecată sau mai luminoasă ne referim exclusiv la valoarea ei, la variaţia de luminozitate. Dintre culorile spectrului culoarea galbenă este cea mai luminoasă iar violetul este culoarea cea mai întunecată.Saturaţia. Când vorbim de puritatea (saturaţia) unei culori ne referim la gradul ei de intensitate cromatică şi nu luminoasă. Saturaţia-puritatea unei culori nu trebuie confundată cu luminozitatea acelei culori.O culoare pură, saturată la maximum, se produce prin reflexia totală a acelei culori.Intensificarea saturaţiei culorilor se obţine fie prin alăturări contranstante, fie cu ajutorul unor fonduri albe, negre sau gri. Când juxtapunem culori saturate apare necesitatea alternării lor, pentru a evita monotonia. O culoare pură îşi micşorează saturaţia dacă o amestecăm cu alb, gri sau negru în proporţii diferite, fie cu complementara ei; spunem despre ea ,,că o rupem’’, adică o grizăm, o facem mai puţin vie. Albul introdus într-o culoare pură îi afectează saturaţia şi valoarea, o decolorează şi o luminează, dar şi o răceşte. Negrul şi griul intoduse într-o culoare pură îi afectează saturaţia şi valoarea fără a o răci. Dacă afectăm putitatea unei culori îi modificăm şi valoarea, adică luminozitatea.În viaţa de zi cu zi culoarea ne influenţează, nu prin teorie, ci prin practică, ea fiind pretutindeni. Are o influenţă puternica asupra omului, o influenţă cunoscuta de-alungul istoriei. Culoarea înseamnă experienţă vizuală, tradiţie, mentalitate, simbol. Culoarea are efecte fiziologice, psihologice, efecte terapeutice cât şi contraindicatii. De exemplu, roşul are ca efect fiziologic creşterea tensiunii arteriale, măreşte tonusul muscular, activează respiraţia. Ca efect psihologic irită, excită, nelinisteste usor, activează mintea, facilitează asociatia de idei. Ca indicatii terapeutice amintim: anemie, astm, bronşită, depresie, migrenă, gripă, oboseală, fracturi iar ca şi contra indicaţii-stări inflamatorii, tulburări emoţionale.Culoarea este un instrument, are destinaţii speciale: în spital, în terapia unor boli-cromoterapia; în şcoală- cu efect în creşterea randamentului şcolar; în unităţi economice-cu efect în creşterea productivităţii; în circulaţie- cu rol de orientare rutieră, de avertizare, de reglementare a circulaţiei.Să nu îi uităm pe marii pictori care au iubit culoarea şi folosind-o cu măiestrie în operele lor au lăsat umanităţii adevărate bijuterii coloristice.Culori primare, culori binare, culori terţiale.   Tonuri, tenta, valoarea.Cercul complex, steaua şi sfera culorilor, după Johannes Itten- ,,Arta culorii’’