ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE

Analiza gestiunii cantitative a resurselor umane

Munca reprezintă ca factor de producţie, o activitate specifică umană desfăşurată în scopul obţinerii de

bunuri economice.

Funcţionarea oricărei activităţi economico-sociale este de neconceput fără prezenţa şi intervenţia omului,

care nu este numai purtătorul unor nevoi de consum, ci şi posesor al unor abilităţi ce-i permit să acţioneze în scopul

satisfacerii acestor nevoi.

În analiza gestiunii resurselor umane la nivel microeconomic, se are în vedere faptul că munca se manifestă

ca factor de producţie numai în stare activă, şi nu sub forma unei resurse stocate. Ca atare problematica analizei se

circumscrie la asigurarea cantitativă cu forţa de muncă şi eficienţa utilizării forţei de muncă.

Aspectele privind piaţa muncii-cerere şi oferta, corelaţia dezvoltare-populaţie, pregătirea forţei de muncă

sunt abordate la nivelul macroeconomic şi fac obiectul altor domenii ale ştiinţei economice.

La nivelul întreprinderii, analiza gestiunii resurselor umane vizează atât aspecte cantitative, referitoare la

dinamica personalului pe total şi anumite categorii, utilizarea timpului de muncă, cât şi calitative, referitoare la

calificare, organizare şi impactul asupra productivităţii precum şi efectele creşterii acesteia.

În consecinţă principalele probleme care fac obiectul analizei gestiunii resurselor umane sunt:

1. Dinamica efectivului de personal pe total şi pe categorii.

2. Analiza stabilităţii personalului.

3. Analiza calificării forţei de muncă

4. Analiza utilizării timpului de muncă.

5. Analiza productivităţii muncii.

Reieşind din această sarcinile analizei forţei de muncă sunt următoarele:

- aprecierea asigurării întreprinderii cu forţa de muncă;

- analiza factorilor, care influenţează asupra modificării numărului de personal;

- analiza circulaţiei şi fluctuaţiei cadrelor;

- analiza productivităţii muncii;

- analiza factorială a productivităţii muncii;

- relevarea rezervelor de sporire a productivităţii muncii şi elaborarea măsurilor de aplicare în practica a

rezervelor relevate.

Sursele informaţionale pentru analiza utilizării forţei de muncă sunt:

1. Programul de retribuire şi de muncă - cuprinde informaţia despre indicii programaţi privind numărul

mediu scriptic pe total personal şi pe categorii.

2. Raport statistic vizând munca (formularul nr.l-m)

3. Statele de plată

4. Tabelul de evidenţă a timpului de muncă (anexa 11).

5. Raport statistic privind mişcarea personalului şi locurile de muncă existente

6. Raport statistic nr.l-comerţ privind volumul vânzărilor de mărfuri cu amânuntul

7. Nota de informare

Analiza asigurării întreprinderii comerciale cu forţa de muncă reprezintă latura cantitativă a încadrării

întreprinderii cu personalul necesar, dinamica şi structura personalului comercial, cauzele care au determinat abateri

faţă de anumită bază de comparaţii.

Aprecierea asigurării întreprinderii cu forţa de muncă se efectuează pe total, pe categorii, după calificarea

personalului, după vechimea în muncă, după stabilitatea forţei de muncă.

Principalul indicator ce caracterizează situaţia personalului la întreprindere comercială pe un anumit interval

de timp este numărul mediu scriptic.

Pentru analiza lui în dinamica se alcătuieşte următorul tabel:

Tabelul

Asigurarea întreprinderii cu personal

Indicatorii

Numărul de lucrători Structura personalului Ritmul de

creştere %

tr. I anul2006

tr. Ianul2007

Abaterea(+,-)

tr. I anul2006

tr. Ianul2007

Abaterea(+,-)

1.Totan personal din care:- personal operativ din care: - vânzători - personal

administrativ2. VVM (mii.lei)

27

22

125

235

26

22

134

172

-1

-

+1-1

-63

100

81,48

54,5518,52

-

100

84,62

59,0915,38

-

-

+3,14

+4,54-3,14

-

96,43

100

108,3380,0

73,19

În rezultatul analizei dinamicii potenţialului uman la întreprinderea analizată observăm o micşorare a

numărului de personal cu 1 sau cu 3,71% faţă de perioada precedentă corespunzător volumului redus al vânzărilor

de mărfuri şi micşorării reţelei comerciale.

Pe categorii de personal se constată sporirea faţă de perioada precedentă a ponderii personalului operativ în

numărul total al personalului cu 3,14% datorită micşorării ponderii personalului administrativ în numărul total al

personalului.

În aprecierea acestui indicator trebuie să se ţină cont de faptul că personalul operativ este singura categoria

care participă în mod direct la procesul de realizare a mărfurilor.

Pozitiv se apreciază creşterea ponderii cu 4,54% a numărului de vânzători în total personalului operativ în

trimestru I an. 2007.

Nerealizarea programei la personalul operativ constituie un aspect negativ ale cărui consecinţele se reflectă

atât în mod economic, cât şi în mod social.

Din punct de vedere economic neasigurarea cu forţa de muncă în corespundere cu cifra programată se

reflectă negativ asupra volumului vânzărilor de mărfuri şi indirect asupra întregului sistem de indicatori economico-

financiari efectivi.

Negativ apreciem schimbarea în dinamica a forţei de muncă când:

1. Nu se acoperă toate locurile de muncă programate.

2. Nu se respectă orarul de funcţionare a unităţii şi coeficientul de schimburi din lipsa personalului.

De aici rezultă că în plan social neasigurarea cu personal necesar efectează calitatea deservirii

cumpărătorilor, creşte timpul mediu de deservire a unui cumpărător şi respectiv cresc rândurile.

În activitatea unităţii comerciale sunt şi situaţii în care reducerea faţă de anul precedent a numărului mediu

scriptic de personal poate fi considerată pozitivă. Aceasta are loc în cazuri când pe parcursul timpului au fost

descoperite şi mobilizate mai multe rezerve .

Ritmurile diferite de creştere acelor 2 categorii de personal au determinat modificări în structura forţei de

muncă.

Astfel faţă de perioada precedentă a crescut ponderea personalului operativ la numărul total al personalului,

scăzând corespunzător ponderea personalului administrativ ce va determina modificări în mărimea productivităţii

muncii şi creşterea volumului desfacerilor de mărfuri pe 1 lucrător.

Nivelul de calificare a personalului reprezintă o problemă deosebit de importantă în dimensionarea

producţiei şi evoluţia productivităţii muncii.

Analiza calificării forţei de muncă vizează două aspecte de bază, respectiv, caracterizarea situaţiei calificării

la un moment dat, evoluţia acestuia şi modul în care este utilizată forţa de muncă calificată.

În soluţionarea primului aspect, se poate avea m vedere structura personalului pe forme de pregătire şi

perfecţionare a forţei de muncă calificată, cum ar fi:

- absolvenţi ai şcolilor profesionale;

- ucenicie la locul de muncă;

- absolvenţi ai liceelor de specialitate;

- absolvenţi ai învăţământului superior;

- absolvenţi ai unor cursuri de specializare etc.

În legătură directă cu dinamica personalului este stabilitatea acestuia în cadrul întreprinderii, care constituie

o condiţie importantă pentru utilizarea eficientă a forţei de muncă.

Mobilitatea forţei de muncă apare atât sub forma intrărilor, cât şi a ieşirilor, indiferent de cauza

generatoare. Totuşi, trebuie să se facă distincţie între circulaţie şi fluctuaţie.

Circulaţia forţei de muncă reprezintă mişcarea personalului în cursul unei perioade (intrări şi plecări)

determinată de cauze social-economice (pensionare, decese, transferuri, restrângerea activităţii etc).

Pentru caracterizarea acestui fenomen se folosesc indicatori:

K intrăriior = Intrări în cursul perioadei Numărul mediu de personal

K plecărilor = Plecări în cursul perioadei Numărul mediu de personal

K mişcării = Intrări + ieşiri totale Numărul mediu de personal

În cadrul plecărilor poate fi remarcată fluctuaţia forţei de muncă, ca un fenomen nenormal, reprezentând

plecările din întreprindere fără aprobarea conducerii întreprinderii sau ca urmare a nerespectării legislaţiei muncii.

Coeficientul de fluctuaţie se stabileşte ca raport între totalul celor plecaţi din cauzele menţionate şi numărul

mediu de personal.

Gradul de stabilitate = 1 - K mişcării totale

Efectuarea unor studii cu caracter sociologic pot pune în evidenţă şi aspecte privind intenţiile personalului

în ceea ce priveşte rămânerea sau nu în cadrul întreprinderii, cu motivaţia respectivă.

Asemenea aspecte trebuie cunoscute de conducerea întreprinderii, în formularea politicii de personal.

Tabelul

Datele iniţiale pentru analiza stabilităţii personalului:

IndicatoriiTrimestru I

anul2006

Trimestru I anul2007

Abaterea (+,-)

1. A intrat, oameni2. A ieşit

- din proprie iniţiativă- din iniţiativa conducerii pentru

nerespectarea disciplinei de muncă

774

3

786

2

-+1+2

-1K intens. = 7 = 0,26 K intens. = 7 = 0,27 int. 0 27 int. 1 26 (+0,01)K intens. = 7 = 0,26 K intens. = 8 = 0,31 int. 0 27 int. 1 26

(+0,05)

K intens. = 7+7 = 0,52 K intens. = 7+8 = 0,58 int. 0 27 int. 1 26

(+0,06)

Gradul = 1- 0,52 = 0,48 Gradul = 1-0,58 = 0,42 de stabil 0 de stabil I

(-0,06)

K fluct. = 4+3 = 0,26 K fluct. = 6+2 = 0,31 cadr. 0 27 cadr. 1 26 (+0,05)

În rezultatul analizei stabilităţii personalului întreprinderii noi observăm că ea este joasă. Mişcarea

personalului este 52% în perioada precedentă, dar în perioada curentă ea s-a majorat cu 6% şi alcătuieşte 58%.

Fluctuaţia cadrelor alcătuieşte în perioada precedentă 26%, în perioada curentă - 31%.

Întreprinderea trebuie se majoreze gradul de stabilitate în viitor prin stimularea personalului.

Analiza eficienţei utilizării timpului de muncă

Utilizarea integrală a timpului de muncă constituie laturile importante de folosire eficientă a forţei de

muncă.

Realizarea unei producţii cât mai mari este nemijlocit legată de folosirea completă cu maximă eficienţă a

fondului de timp de muncă.

Economisirea timpului de muncă în cursul procesului de realizare se poate efectua pe două căi:

1) pe cale extensivă, prin reducerea pierderilor de timp în zile sau în ore;

1) pe cale intensivă, prin creşterea productivităţii muncii.

Analiza folosirii timpului de muncă urmăreşte descoperirea rezervelor existente pe linia utilizării complete

a timpului disponibil, precum şi a cauzelor utilizării incomplete a acestuia, evidenţiind efectele economice ale

mobilizării rezervelor existente.

În mersul analizei se folosesc aşa indicatori ca :

- fondul de timp calendaristic;

- fondul de timp maxim disponibil;

- fondul de timp efectiv lucrat;

- fondul de timp neutilizat pe cauze.

Analiza se bazează pe compararea cifrelor absolute şi relative ale indicatorilor respectivi cu rezultatele din

perioadele precedente şi sarcina trasată atât şi cu rezultatele altor întreprinderi.

În scopul mobilizării rezervelor existente, se are în vedere evoluţia ponderii timpului efectiv în fondul de

timp maxim disponibil, comparativ cu perioadele precedente sau cu alte unităţi, calculându-se gradul de utilizare a

fondului maxim disponibil (Guf), raportând timpul efectiv lucrat (Te) la fondul de timp maxim disponibil (Tmax).

(Guf) = (Te) x l00

(Tmax)

În cadrul analizei un accent deosebit se pune pe stabilirea cauzelor care au determinat utilizarea incompletă

a timpului maxim disponibil. În acest sens se urmăreşte structura timpului neutilizat pe cauze independente de

personal şi dependent de acesta.

Analiza timpului de muncă se efectuează în următorul tabel: Tabelul

Situaţia utilizării timpului de muncă

IndicatoriiTrimestru I anul 2006 Trimestru I anul 2007

AbatereaÎn

zile % zile % zile %1. Fondul de timp calendaristic2. Fondul de timp maxim disponibil3. Timpul efectiv lucrat4. Timpul neutilizat

din care:- din motive justificate- din motive nejustificative

92

92857

4

3

-

10092,397,61

4,35

3,26

91

91865

3

2

-

10094,515,49

3,3

2,19

-1

-1+1-2

-1

-1

-

-+2,12-2,12

-1,05

-1,07

Guf o = Te o x 100 == 85 x 100 = 92,39 %Tmax o 92 (+2,12%)

Guf 1 = Te 1 x 100 == 86 x 100 = 94,51 % Tmax 1 91

Din datele analizei putem constata o creştere a gradului de utilizare a fondului de timp maxim disponibil de

la 92,39% în perioada precedentă la 94,51% în perioada curentă sau cu o zi şi este o urmare a reducerii timpului

neutilizat.

În ceea ce priveşte structura timpului, ponderea timpului neutilizat din motive nejustificate a redus de la

3,26% în perioada precedentă la 2,19% în perioada curentă sau de la 3 zile la 2 zile în perioada curentă.

Întreprinderea are rezervă internă de micşorare a timpului neutilizat pe cauze.

Analiza gestiunii calitative a resurselor umane

Productivitatea muncii este definită ca fiind forţa productivă a muncii, adică sub forma capacităţii

(posibilităţii) forţei de muncă de a crea, într-o perioadă de timp, un anumit volum de bunuri şi de a presta anumite

servicii.

În ultima instanţă, caracterizează eficienţa cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă.

La nivelul întreprinderii comerciale creşterea productivităţii muncii are o acţiune complexă şi se

concretizează în reducerea cheltuielilor de muncă vie şi materializată precum şi în creşterea productivităţii.

La nivelul întreprinderii comerciale analiza productivităţii muncii prevede precăutarea următoarelor sarcini:

1. Analiza situaţiei generale a productivităţii muncii.

2. Analiza factorială a productivităţii muncii.

3. Analiza rezervelor de creştere a productivităţii muncii.

La întreprinderile comerciale caracteristica generală a productivităţii muncii se face pe baza vânzărilor de mărfuri

anuale calculate pe 1 lucrător şi pe 1 lucrător operativ. Analiza acestor indicatori începe cu îndeplinirea sarcinii

trasate şi schimbării în dinamica pe total întreprindere pe trimestre, pe lunile anului, pe sectoare de activitate.

Analiza se efectuează în următorul tabel

Tabelul

Aprecierea dinamicii productivităţii muncii (în lei)

IndicatoriiTrimestru I anul

2006Trimestru I anul

2007În % faţă de

perioada precedentă

1.Productivitatea muncii a unui lucrător Wl = VVM Nl2.Productivitatea muncii a unui lucrător operativ Wl = VVM Nl op.

8703

10681,82

6615,38

7818,18

76,01

73,19

Din datele tabelului rezultă că faţă de perioada precedentă a avut loc o reducere mai rapidă a productivităţii

muncii unui lucrător operativ (73,19%) în raport cu productivitatea muncii unui lucrător (76,01%) ceea ce indică

tendinţa de înrăutăţire a situaţiei întreprinderii.

Întreprinderea în viitor trebuie să stabilească căile de îmbunătăţirea situaţiei productivităţii muncii.

Pentru ca întreprinderea să obţină rezultatele pozitive în activitatea economică trebuie să fie reocupată de

îmbunătăţirea continuă a productivităţii muncii şi raportul dintre personalul operativ şi administrativ.

Nivelul productivităţii muncii lucrătorilor din comerţ depinde de o serie de factori ca:

- volumul şi structura vânzărilor de mărfuri;

- introducerea în practică a noilor realizări a ştiinţei şi tehnicii;

- dezvoltarea formelor de deservire a populaţiei;

- mărirea ponderii mărfurilor ambalate;

- de la nivelul organizării muncii;

- de regimul de lucru ş.a.

În continuare productivitatea muncii se analizează factorial după mai multe sisteme de legături cauzale.

Principalul sistem ce evidenţiază legătura dintre productivitatea muncii (Wl), volumul vânzărilor de

mărfuri ( VVM ) şi numărul de lucrători (N l) este:

W l = VVM N lCalculăm acţiunea factorilor asupra modificări productivităţii muncii a unui lucrător prin varietatea

metodei substituţiei în lanţ de recalculare a indicatorilor:

W lo = 235000 = 8703,70 lei 27

Acţiunea N l: (9038,46- 8703,7) = + 334,76 lei

W rec = 235000 = 9038,46 lei 26 Acţiunea VVM : (6615 – 9038,46) = - 2423,08 lei

W l = 172000 = 6615,38 lei 26 Balanţa factorilor

(-2088,32) =(+334,76)+(-2423,08)

Din datele analizei rezultă că productivitatea muncii a unui lucrător s-a micşorat în întregime cu 2088,32

lei. La acest rezultat negativ a influenţat reducerea numărului de lucrători în perioada curentă cu 1, ce a adus la

creşterea productivităţii muncii cu 334,76 lei.

Negativ a influenţat micşorarea volumului vânzărilor de mărfuri în perioada curentă cu 63 mii lei ce a adus

la reducerea productivităţii muncii cu 2423,08 lei.

Asupra productivităţii muncii influenţează şi structura vânzărilor de mărfuri, deoarece realizarea diferitor

mărfuri determină un nivel diferit de cheltuieli de muncă, de aceea în cazul când au loc schimbări esenţiale în

structura volumului vânzărilor de mărfuri pentru comparabilitatea productivităţii muncii se folosesc indicii ce

caracterizează cheltuielile de muncă.

Aceşti indici au în vedere raportul muncii necesar pentru a realiza mărfuri egale după volum, dar diferite

după structura vânzărilor. De asemenea în mersul analizei se calculează acţiunea modificării structurii personalului.

Calculul se efectuează după următoarele formule analitice:

W l =N lop x VVM ; Wl = N lop x N vînz. x VVM Nl 1 N l op 2 N l N lop N vânz.

1 - ponderea lucrătorilor operativi în numărul total al personalului;

2 - productivitatea muncii a unui lucrător operativ.

Calculăm acţiunea modificării structurii personalului asupra modificării productivităţii muncii:

1 0 = N lop = 22 = 0,8148 N l o 27 (+0,0314)

1 1 = N lop = 22 = 0,8462 N l 1 26

2 0 = VVMo = 235000 = 10681,82 lei Nlop o 22 (-2863,64)

2 1 = VVM 1 = 172000 = 7818 lei Nlop, 22

W l 1 = (+ 0,0314) x 1068,82 = + 335,41 lei

W l 2 = 0,8462 x (-2863,64) = - 2423,73 lei

Balanţa factorilor

(-2088,32) = (+335,41) + (-2423,73)

In rezultatul analizei noi am observat că la mişcarea productivităţii muncii pozitiv a influenţat ridicarea

ponderii lucrătorilor operativi în numărul total al personalului cu 3,14%, ce a adus la creşterea productivităţii muncii

cu 335,41 lei.

Negativ a influenţat la micşorarea productivităţii muncii reducerea productivităţii muncii a unui lucrător

operativ cu 2863,64 lei, ce a adus la micşorarea productivităţii muncii a unui lucrător cu 2423,73 lei.

W l = N lop x Nvînz. x VVM Nl 1 N lop 2 Nvînz 3

1 - ponderea personalului operativ în numărul total al personalului

2 - ponderea vânzătorilor în numărul personalului operativ

3 - productivitatea muncii a unui vânzător

l o = Nlop= 22 = 0,8148 1 1 = Nlop = 22 = 0,8462 Nl o 27 N l 1 26 (+ 0,0314)2 o = Nvânz = 12 = 0,5455 2 1 = N vînz = 13 = 0,5910 Nlop o 22 Nl op 1 22

(+ 0,0455)3 o = VVM = 235000 = 19583,33 lei 3 1 = VVM= 166000 = 13230,77 lei

Nvînz o 12 Nvînz 1 13 (- 6352,56)

Wl 1 = (+ 0,0314) x 0,5455 x 19583,33 = + 335,44 lei

Wl 2 = 0,8462 x (+ 0,0455) x 19583,33 = +753,99 lei

Wl 3 = 0,8462 x 0,5910 x (- 6352,56) = -3177,75 lei

Balanţa factorilor

(-2088,32) = (+335,44) + (+753,99) + (- 3177,75)

Asupra productivităţii muncii pozitiv a influenţat ridicarea ponderii lucrătorilor operativi în numărul total al

personalului cu 3,14% ce a adus la creşterea productivităţii muncii cu 335,44 lei.

Negativ asupra productivităţii muncii a influenţat micşorarea productivităţii muncii a unui vânzător cu

6352,56 lei, ce a adus la reducerea productivităţii muncii cu 3177,75 lei.

În viitor întreprinderea are rezervă de majorare a productivităţii muncii unui vânzător.

Asupra productivităţii muncii influenţează şi ponderea personalului administrativ în numărul total al

personalului.

Calculul acţiunii se efectuează după următoare formulă:

W l = Ao – A1 x 100%, unde 100 -Ao - ponderea personalului administrativ în numărul total al personalului.

Wl = 18,52-15,38 x l00% = 3,14 x 100% = 3,85% 100-18,52 81,48

0,0385 x 8703,70 = 335,09 lei.

Pondera personalului administrativ s-a micşorat cu 3,14% faţă de perioada precedentă şi ca urmare

productivitatea muncii a unui lucrător faţă de anul precedent a crescut cu 335,09 lei.

Nivelul productivităţii muncii depinde şi de factorul cât de eficient se foloseşte timpul de muncă:

Wl = Nz x Wl/z

N z o = 92, Nz 1 = 91 (-1)

W l/z o = 8703,70 = 94,61 lei 92

Wl/z 1 = 6615,38 = 72,70 lei 91Wl Nz = (-1) x 94,61 = - 94,61 lei

Wl Wl/z= 91 x (-21,91) = - 1993,71 lei

Balanţa factorilor

(-2088,32) = (-94,61) + (+1993,71)

Asupra productivităţii muncii negativ a influenţat şi reducerea numărului de zile cu 1, ce a adus la

micşorarea productivităţii muncii cu 94,61 lei, şi reducerea productivităţii muncii a unui lucrător în zi cu 21,91 lei,

ce a adus la micşorarea productivităţii muncii cu 1993,75 lei.

În rezultatul analizei influenţei modificărilor în structura şi numărul personalului asupra productivităţii

muncii noi observăm că majoritatea factorilor au influenţat negativ la modificarea productivităţii muncii unui

lucrător, dar sunt şi factori care au influenţat pozitiv la schimbarea productivităţii muncii aşa ca:

- micşorarea ponderii personalului administrativ cu 3,14%, ce a adus la creşterea productivităţii muncii cu

335,09 lei;

- creşterea ponderii personalului operativ în numărul total al personalului;

- creşterea numărului de lucrători în perioada curentă cu 1.

Bazându-se pe analiza efectuată întreprinderea trebuie în viitor să majoreze productivitatea muncii unul

lucrător prin micşorarea numărului de lucrători şi ridicarea volumului vânzărilor de mărfuri.