CURS 3 (continuare) Analiza potenţialului uman

C) Al treilea model, abordează productivitatea muncii prin prisma legăturii ei cu gradul de înzestrare tehnică a personalului angajat.

, dar introducând în relaţie mijloacele fixe utilizate, şi mai mult, mijloacele fixe

active, vom obţine:

noua relaţie fiind corectă atât matematic, cât şi economic pentru că: = gradul de înzestrare tehnică pe salariat (factor cantitativ);= ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe ale întreprinderii (factor de

structură); = eficienţa utilizării mijloacelor fixe active, exprimată prin cifra de afaceri (volumul

vânzărilor obţinute) la 1 leu mijloace fixe active utilizate (factor calitativ).a) modificarea fenomenului analizat:

b) cuantificarea influenţei factorilor:(1) în funcţie de gradul de înzestrare tehnică pe salariat:

(2) în funcţie de ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe:

(3) în funcţie de cifra de afaceri la 1 leu mijloace fixe active:

În final: Măsurile de îmbunătăţire a productivităţii constau în optimizarea celor trei factori implicaţi

direct.

DE REZOLVATAplicaţia nr. 3

IND. 0 1Cifra de afaceri - CA (mii lei) 2.000 5.000Mijloace fixe – F (mii lei) 200 250Mijloace fixe active – Fa (mii lei) 100 200Număr de personal - Np (pers.) 25 50

1

Se cere:a) să se analizeze factorial (cantitativ) productivitatea muncii în funcţie de

gradul de înzestrare tehnică, folosindu-se modelul:

b) să se analizeze calitativ (explice) şi să se propună măsuri pentru creşterea productivităţii muncii.

3. Căi şi rezerve de creştere a productivităţii munciiExistă un număr important de posibilităţi de sporire a eficienţei muncii în unităţile

economice. Pentru a fi mai uşor studiate le putem grupa în trei mari categorii şi anume: rezerve legate de promovarea progresului tehnic; rezerve legate de organizarea ştiinţifică a muncii; rezerve legate de acţiunea factorilor bio-psiho-sociologici.

a) Rezervele legate de promovarea progresului tehnicAcestea pot determina cele mai semnificative modificări în îmbunătăţirea productivităţii. Direcţiile

lor de acţiune sunt variate, după cum activităţile umane sunt foarte numeroase, complexe şi eterogene. De aceea le putem grupa în următoarele rezerve principale, şi anume: dezvoltarea şi modernizarea bazei tehnico-materiale şi raţionalizarea tehnologiei existente care vor determina economii de timp de muncă. În cadrul bazei tehnico-materiale se cuprind toate metodele, procedeele, condiţiile şi dotările tehnico - organizatorice care concură la desfăşurarea activităţii. Tehnologia îmbracă forme particulare de la un gen de activitate la altul. În acelaşi mod, raţionalizarea tehnologiei are implicaţii diferite asupra eficienţei muncii. Dacă am particulariza pentru activitatea comercială am spune că, în acest domeniu, aceasta înseamnă între altele: extinderea aprovizionării directe, de către industrie a unor activităţi care până nu demult erau tradiţionale comerţului (dozarea, parţionarea, preambalarea, cântărirea), care permit o simplificare a vânzării, promovarea unor forme moderne de vânzare.

b) Rezerve legate de organizarea ştiinţifică a munciiOrganizarea ştiinţifică a muncii reprezintă “cartea de vizită” a unui management modern de ale cărui

decizii depinde foarte mult succesul firmei. Este evident în discuţie calitatea potenţialului uman, nivelul de pregătire şi comportamentul său profesional, social. Această calitate trebuie menţinută sau chiar ridicată prin perfecţionarea continuă, fie prin sisteme organizate, fie individual de către personalul în cauză. Dar, oricât de bine pregătit ar fi personalul unei firme, economia de piaţă a demonstrat foarte clar că stimularea materială şi morală au un cuvânt important în sporirea performanţelor profesionale. De aceea, managerii vor urmări atent indicatori precum salariile şi ceea ce poate deriva de aici. De exemplu, salariul mediu lunar, dinamica salariului mediu, corelaţiile dintre preţuri şi salarii, raportul dintre salariile mici şi cele mari, valoarea medie anuală a altor forme de venit etc. În sensul strict al organizării procesului de lucru este important să se urmărească: repartizarea corespunzătoare a sarcinilor pe tipuri de pregătire profesională şi categorii de calificare, alocarea cât mai raţională a fondului de timp, lucrul pe schimburi să fie cât mai eficient organizat, posibilitatea reorganizării rapide în perioadele de vârf de activitate, stabilirea unui flux cât mai eficient şi a unor activităţi auxiliare corespunzătoare care să sprijine activitatea de bază etc.

c) Rezerve legate de acţiunea factorilor bio-psiho-sociologiciÎnsuşirile individuale ale salariaţilor, condiţiile lor de trai şi în general existenţa lor “din afara

întreprinderii” îşi pun serios amprenta pe rezultatele muncii. Dintre factorii cu influenţă mare menţionăm: factori biologici - vârsta, sex, sănătate, capacitate fizică a organismului etc.; factori psihologici - motivaţia muncii, interesele urmărite, voinţa şi atitudinea faţă de muncă etc.; factori sociali - condiţiile de locuire, viaţa de familie, sistemul de valori social-culturale, activitatea spirituală, politică, de recreere şi odihnă, calitatea mediului de viaţă, asigurarea mijloacelor de transport de acasă la serviciu şi invers ş.a.m.d. Importante sunt şi vor fi întotdeauna asigurarea unei locuinţe adecvate, existenţa de creşe, cămine şi grădiniţe pentru supravegherea copiilor, sprijinirea femeilor mame etc.

Dacă aceste aspecte nu constituie “probleme”, gradul de atenţie, concentrare, calitatea muncii sunt substanţial mărite.

2

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CURS 4

Analiza mijloacelor fixe

În cadrul analizei potenţialului material la nivelul unei întreprinderi, un loc central îl ocupă analiza mijloacelor fixe, alături de cea a stocurilor. Această analiză a mijloacelor fixe la nivelul firmei se poate realiza atât din punct de vedere al asigurării întreprinderii cu astfel de active, cât şi din punctul de vedere al eficienţei utilizării mijloacelor fixe.

Analiza asigurării întreprinderii cu mijloace fixe se face: din punct de vedere cantitativ (al dinamicii), din punct de vedere al structurii, din punct de vedere al stării.

1. Analiza dinamicii mijloacelor fixe

Analiza dinamicii mijloacelor fixe se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori:

a) Modificarea absolută a mijloacelor fixe DF1/0 = F1 – F0

unde F = valoarea mijloacelor fixe totale sau valoarea mijloacelor fixe dintr-o anumită categorie.

Mijloacele fixe din întreprindere pot fi evaluate la valoare de intrare în gestiune (cost istoric), valoare rămasă (valoare de intrare din care se deduce amortizarea calculată) şi la valoare de înlocuire (valoarea actuală necesară pentru a procura un mijloc fix cu proprietăţi tehnice similare).

b) Modificarea relativă a mijloacelor fixe%DF1/0 = [(F1-F0)/F0] /100

Dacă modificarea absolută a mijloacelor fixe exprimă creşterea sau descreşterea volumului de mijloace fixe din întreprindere, modificarea relativă a lor exprimă valoarea relativă a creşterii sau descreşterii.

Teoretic, orice creştere de mijloace fixe poate fi apreciată ca favorabilă pentru firmă, aceasta pentru că se consideră că întreprinderea dispune de capacităţi suplimentare pentru a realiza noi sporuri de producţie şi, pe această bază, creşteri ale încasărilor (cifrei de afaceri).

În practică aprecierea creşterii mijloacelor fixe trebuie făcută plecând de la corelaţia dintre dimensiunea creşterii mijloacelor fixe şi dimensiunea creşterii cifrei de afaceri. Astfel, se consideră ca fiind favorabilă doar acea creştere de mijloace fixe care determină o creştere de valoare mai mare a cifrei de afaceri (ICA > IF). În caz contrar, (ICA < IF) apreciem situaţia ca nefavorabilă deoarece creşterea mijloacelor fixe nu va conduce la o creştere corespunzătoare a încasărilor, sau, altfel spus, întreprinderea s-a dotat cu mijloace fixe pe care nu le utilizează la capacitate sau noile mijloace fixe se află în rezervă sau conservare.

c) Coeficientul intrărilorKI = (I/F) � 100

unde I - valoarea mijloacelor fixe intrate în funcţiune în cursul exerciţiului.

d) Coeficientul ieşirilorKE = (E/F) � 100

unde E - valoarea mijloacelor fixe ieşite din funcţiune în cursul exerciţiului.

3

e) Coeficientul mobilităţii totaleKMT = ((I+E)/F) � 100

Aceşti indicatori exprimă efortul întreprinderii pentru creşterii stocului de mijloace fixe sau reducerea acestui stoc şi aprecieri asupra dimensiunii lor se fac tot în corelaţie cu dinamica volumului de activitate al firmei.

2. Analiza structurii şi stării mijloacelor fixe

Analiza structurii mijloacelor fixe se face plecând de la două criterii de clasificare a acestora.

O primă clasificare a mijloacelor fixe are în vedere caracterul lor productiv şi în funcţie de care deosebim:

mijloace fixe productive (numite active) care contribuie direct la realizarea cifrei de afaceri (producţiei);

mijloace fixe neproductive, care deşi asigură condiţii pentru o derulare normală a procesului de producţie nu au o contribuţie directă, evidentă la realizarea producţiei.

În funcţie de această clasificare se poate calcula un coeficient de structură - “Ponderea mijloacelor fixe active in total mijloace fixe” (sau structura mijloacelor fixe) – după relaţia:

gf = (Fa/F) � 100

unde Fa - mijloacele fixe active.

Favorabilă pentru întreprindere este situaţia în care acest coeficient de structură are o dinamică crescătoare, aceasta pentru că se consideră că firma dispune de posibilităţi superioare pentru a realiza noi sporuri de producţie.

O a doua clasificare a mijloacelor fixe are în vedere criteriul contabil, pe categorii de mijloace fixe: clădiri şi construcţii speciale, maşini şi utilaje, aparate de măsură şi control, mijloace de transport etc.

Această clasificare permite calculul un coeficient de structură, pe categorii:

gfi = (fi/F) � 100

unde fi - mijloacele fixe dintr-o anumită categorie .

Acest coeficient are utilitate în stabilirea obiectivelor politicii de investiţii a firmei, în sensul că o poate orienta spre creşterea ponderii categoriilor de mijloace fixe deficitare şi restrângerea ponderii mijloacelor fixe excedentare.

Analiza stării mijloacelor fixe se poate realiza cu ajutorul indicatorilor:

1) Coeficientul amortizărilorKA = (A/F) � 100

unde A - amortizarea totală calculată a mijloacelor fixe în folosinţă;

Este privit ca nefavorabil un coeficient crescător în dinamică, acesta indicându-ne că mijloacele fixe din întreprindere suferă un proces de îmbătrânire, iar politica de investiţii este deficitară.

Procesul de îmbătrânire ne indică faptul că mijloacele fixe sunt uzate într-o proporţie înaltă fizic şi moral, aspect cu efecte nefavorabile asupra productivităţii (scade), asupra calităţii producţiei realizate de firmă (calitate inferioară) şi nu în ultimul rând asupra preţurilor mari de desfacere a produselor realizate de firmă.

2) Coeficientul investiţiilorKINV = (INV/F) � 100

4

unde INV - valoarea investiţiilor date în folosinţă în cursul anului realizate fie în regie de întreprindere, fie în antrepriză (realizate de alte întreprinderi specializate).

Situaţia e favorabilă dacă KINV ia valori crescătoare în dinamică, altfel spus firma are o bună politică de investiţii, îngrijindu-se de gradul ei de dotare tehnică şi având condiţii pentru menţinerea standardului pe piaţa pe care acţionează.

3) Coeficientul modernizărilorKMOD = (MOD/F) � 100

unde MOD - mijloacele fixe modernizate în cursul exerciţiului.

Prin modernizare se înţelege procesul prin care o serie de mijloace fixe uzate sunt aduse la un nivel tehnic superior în privinţa parametrilor lor de funcţionare.

De regulă, se apelează la modernizare atunci când costurile acestei operaţiuni sunt mult mai reduse în raport cu cele presupuse de achiziţionarea/realizarea unui nou mijloc fix, iar rezultatele obţinute în urma modernizării proprie mijlocul fix supus acestui proces de caracteristicile tehnice ale noilor mijloace fixe, din aceeaşi categorie, apărute pe piaţă.

3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe

Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe presupune măsurarea rezultatelor obţinute de firmă cu ajutorul mijloacelor fixe pe care le are în patrimoniu.

Eficienţa se va măsura cu ajutorul a doi indicatori:

1) Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe:CAF

1000 = (CA/F) � 1000

2) Profitul la 1000 lei mijloace fixe:PF

1000 = (P/F) � 1000.

Dacă aceşti indicatori sunt crescători în dinamică, situaţia firmei va fi una favorabilă, semnificaţia fiind aceea că întreprinderea obţine sporuri de încasare sau profit la 1.000 lei mijloace fixe. Ambii indicatori se pretează la analiză factorială.

Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe (CAF1000) se va analiza având în vedere faptul

că nu toate mijloacele fixe din întreprindere contribuie la realizarea ei, ci numai cele active (Fa).

CAF1000 = (CA/ F) x 1000 =(CA/ F) x 1000 x (Fa/ Fa) = (Fa/ F) x (CA/ Fa) x 1000 =

= gf � CAF1000

CAF1000 = gf x CAF

1000

Deci, CAF1000 depinde de doi factori direcţi :

gf = ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe (factor de structură); CAFa

1000 = cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe active (factor calitativ).

Profitul la 1000 lei mijloace fixe (PF1000) se va analiza factorial avându-se în vedere

fluxul care generează profitul întreprinderii (CA – care, de altfel, este şi baza maximizării rezultatului firmei).

PF1000 = (P/ F) x 1000 = (P/ F) x 1000 x (CA/ CA) = (CA/ F) x 1000 (P/CA) =

5

= CAF1000 x RRC

PF1000 = CAF

1000 x RRC

Deci, PF1000 depinde şi el de doi factori direcţi:

CAF1000 = cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe (factor cantitativ)

RRC = rata rentabilităţii comerciale (factor calitativ).

DE REZOLVAT

Aplicaţia nr. 1

CAF1000 = gf x CAF

1000

Indicatori 0 1

Cifra de afaceri - CA (mii lei) 1000 2500

Valoarea totală a mijloacelor fixe - F (mii lei) 500 2000

Valoarea totală a mijloacelor fixe active - Fa (mii lei) 400 1500

Aplicaţia nr. 2

PF1000 = CAF

1000 x RRC

Indicatori 0 1

Cifra de afaceri - CA (mii lei) 1000 2500

Valoarea totală a mijloacelor fixe - F (mii lei) 500 2000

Profitul - P (mii lei) 200 250

6