Curs 1. Noţiuni introductive. Instrumente ale managementului de mediu. Scurt

istoric al ECV. Definiţia “Evaluării ciclului de viaţă” (ECV). Avantajele şi

dezavantajele ECV.

Obiectivul cursului: Principalul obiectiv al acestei discipline este prezentarea

unui instrument complex al managementului de mediu, orientat spre evaluarea unui

proces, produs sau activitate, instrument cunoscut sub numele de „Evaluarea ciclului de

viaţă”.

1. Instrumente ale managementului de mediu

Instrumentele managementului de mediu au apărut şi au fost dezvoltate datorită

faptului că protecţia mediului nu poate fi realizată exclusiv prin soluţii tehnologice, ci

trbuie abordată în baza unis sistem de management de mediu (SMM), integrat în

managementul general al companiei.

Trecerea la un model de gândire strategic, sistemic şi integrator în cadrul

sistemelor de management de mediu a avut drept consecinţă necesitatea dezvoltării

unor standarde pentru sistemele de management de mediu, chiar dacă implementarea

lor este şi în prezent voluntară.

Primul standard în domeniul sistemelor de management de mediu a apărut în

Marea Britanie (British Standard 7750 / 1992), iar ulterior şi alte ţări şi-au creeat

propriile standarde de aceiaşi natură.

în 1993 – Organizaţia Internaţională pentru Standardizare, realizează prin

intermediul Comitetului Tehnic 207, şi dezvoltă o serie de standarde ISO 14000

(standarde similare cu cel pentru managementul calităţii – ISO 9000) destinate pentru a

creea un cadru comun de abordare a managementului de mediu.

Prin aceste standarde, Comitetul Tehnic 207, urmăreşte standardizarea celor

două componente principale ale managementului de mediu: organizaţia şi produsul

(tehnologia) în şase direcţii principale, prezentate schematic în figura 1.

Toate aceste direcţii sunt în prezent acoperite de standarde, iar o mare parte

dintre acestea au fost adoptate şi în ţara noastră.

2. Scurt istoric

Din punct de vedere al istoricul cercetării, studiile de Evaluare a ciclului de viaţă,

au cunoscut trei etape de dezvoltare:

perioada 1960 – 1980

1

perioada 1980 – 2000

după anul 2000

Figura 1. Direcţii principale de dezvoltare a standardizării Sistemelor de Management

de Mediu.

Primele studii direcţionate asupra produsului, recunoscute ca reprezentând cel

puţin parţial evaluări ale ciclului de viaţă, datează de la sfârşitul anilor ’60, şi au avut ca

punct de plecare îngrijorarea faţă de rezervele limitate de materii prime şi a rezervelor

de energie necesare pentru consum. Rezultatele obţinute în urma acestor studii au

permis prezicerea epuizării rapide a resurselor naturale de combustibili fosili, dar şi

modificările climaterice care rezultă din arderea acestora. În această perioadă au fost

făcute numeroase studii pentru a estima costurile şi implicaţiile asupra mediului prin

utilizarea surselor alternative de energie.

în 1969 – Compania „Coca – Cola” finanţează un studiu la Institul de Cercetări

Midwest, care prin obiectivele propuse poate fi considerat primul studiu de evaluare a

ciclului de viaţă. În urma acestui studius-a arătat că îmbutelierea băututii în recipiente

de plastic reprezintă cea mai bună alegere, şi este de preferat producţia externă a

acestor recipiente.

în aceeaşi perioadă, în Europa a fost dezvoltată o abordare similară de

inventariere, cunoscută mai târziu sub numele de eco-bilanţ.

în perioada 1980 – 2000:

a fost dezvoltată tehnica „Evaluării Ciclului de Viaţă” – studiile au avut la bază

principiile ingineriei chimice, şi presupuneau utilizarea unui volum mare de date;

MANAGEMENTUL DE MEDIU

Din punct de vedere al produsului (tehnologiei)

Sisteme de management

de mediu

Evaluarea performanţelor

de mediu

Audit de mediu de

mediu

Evaluarea ciclului de viaţă

Eco-marcare

Aspecte de mediu în standarde de produse

Din punct de vedere al organizaţiei

2

în 1985 a fost impus companiilor europene monitorizarea consumului de energie, de

materii prime şi a deşeurilor produse, iar evaluarea ciclului de viaţă a fost promovată ca

un instrument al analizei de mediu. În acest context, Institutele de Cercetare din USA şi

Europa au dezvoltat metodologii în care au fost incluse opţiuni de management, iar

interesul s-a mutat de la inventariere la analiza mai detaliată a impactului potenţial

asupra mediului al emisiilor şi consumului de resurse.

Principala problemă din această perioadă o reprezintă faptul că majoritatea

studiilor au fost realizate utilizând metode diferite, fără un cadru comun.

în 1992 – cu ocazia summitului de la Rio – ECV a fost unul dintre cele mai

promiţătoare instrumente pentru promovarea managementului de mediu şi al dezvoltării

durabile.

Dezvoltarea ECV a impus necesitatea promovării unui protocol standard de realizare

a acestor studii, ceea a făcut ca în 1991 Societatea pentru Chimie de Mediu şi

Toxicologie (SETAC) să publice „Cadrul tehnic al evaluării ciclului de viaţă”, unde sunt

subliniate explicit componentele unui studiu ECV ca un instrument compresiv de suport

al deciziilor.

după anul 2000: Odată cu finalizarea standardizării, studiile ECV au fost

dezvoltate cu prioritate în ţări precum: Olanda, Danemarca, Elveţia, Germania, SUA,

Japonia, Australia, Canada şi Coreea de Sud. Această dezvoltare a fost favorizată şi de

apariţia unor baze de date în domeniu, disponibile publicului larg.

3. Evaluarea Ciclului de Viaţă – Definiţie

Aşa cum se poate observa din figura 1, Evaluarea Ciclului de Viaţă reprezintă

unul dintre instrumentele managementului de mediu orientat asupra produsului

(tehnologiei), alături de eco-marcare şi aspecte de mediu în standarde de produse, care

urmăreşte: interpretarea şi evaluarea Intrărilor, ieşirilor şi a impacturilor potenţiale

asupra mediului ale unui produs, pe toată durata ciclului său de viaţă (figura 2),

adică atât în amonte de procesul de producţie propriu-zis (achiziţia de materii prime şi

energie, transportul de materiale), cât şi în aval de acesta (utilizare, re-utilizare,

managementul deşeurilor).

Observaţie: în accepţiunea ECV – prin produs se înţelege înclusiv servicii,

activităţi sau procese tehnologice.

Categoriile de impact luate în considerare la realizarea unui studiu ECV include:

- utilizarea resurselor naturale;

- sănătatea umană;

3

- consecinţe ecologice.

Figura 2. Reprezentarea schematică a studiilor de Evaluare a Ciclului de Viaţă.

Plecând de la această definiţie (dată de Standardul ISO 14040 / 1997), se poate

observa că spre deosebire de celelalte instrumente ale managementului de mediu,

ECV:

este un instrument orientat asupra produsului, şi este potenţial cea mai bună

metodă pentru evaluarea impactului global al acestuia asupra mediului;

analizează produsul sistemic, ceea ce presupune luarea în considerare a

interacţiunilor dintre produs şi mediu care îl include, interacţiuni manifestate sub forma

intrărilor şi ieşirilor necesare pentru obţinerea acestuia;

faţă de analizele obişnuite care se limitează numai asupra unor etape distincte,

în ECV produsul este investigat în mod holistic integrator, sub forma unei succesiuni de

etape, de la oachiziţia de materii prime, până la depozitarea finală a produsului. Studiile

ECV nu se limitează numai la investigarea intrărilor şi ieşirilor din sistemul studiat, ci

încearcă să cuantifice şi solicitările sau efectele asupra mediului rezultate din aceste

intrări şi ieşiri, care se manifestă sub forma impacturilor asupra mediului;

studiile ECV se ocupă numai de impacturile de mediu asociate produsului

studiat, ignorând factorii politici, sociali sau economici.

4. Avantajele, dezavantajele şi utilizările ECV-ului

I. AVANTAJE:

acest instrument al managementului de mediu este orientat asupra produsului, este

integrator, ştiinţific şi cantitativ;

poate fi utilizat pentru a evita patru forme comune de transfer de poluare:

- de la o etapă la alta a ciclului de viaţă;

- de la un compartiment de mediu la altul;

- de la un amplasament la altul;

PRODUS(În accepţiunea ECV)

- achiziţie materii prime- achiziţie energie- transport de materiale

- utilizare- re-utilizare (reciclare)- managementul deşeurilor

Evaluarea Ciclului de Viaţă

4

- din prezent în viitor.

oferă cea mai ştiinţifică şi mai cantitativă informaţie posibilă pentru a sprijini luarea

deciziilor.

II. DEZAVANTAJE:

realizarea studiilor ECV necesită date concrete şi corecte despre produsul studiat –

acestea sunt de multe ori greu de obţinut datorită clauzelor de confidenţialitate;

studiile sunt laborioase, necesită echipe formate din mai multe categorii de specialişti

(din mai multe domenii) şi un timp îndelungat.

III. UTILIZARE:

Studiile de Evaluare a Ciclului de Viaţă pot fi folosite pentru:

identificarea posibilităţilor de îmbunătăţire a aspectelor de mediu ale produselor, în

diverse momente ale ciclului lor de viaţă;

luarea deciziilor la nivelul companiilor sau al organizaţiilor guvernamentale şi

neguvernamentale (de ex. în plan strategic);

selectarea indicatorilor relevanţi de performanţă în raport cu mediul, inclusiv a

metodelor de măsurare;

stabilirea strategiilor de marketing.

Pentru a asigura un succes deplin în ceea ce priveşte înţelegerea produselor,

este esenţial ca studiile ECV:

- să fie credibile din punct de vedere tehnic;

- să ofere flexibilitate, aplicabilitate practică şi eficienţa costurilor.

Complexitatea studiilor ECV a necesitat dezvoltarea unui protocol pentru

realizarea acestor studii şi a unui cadru conceptual adecvat, dar despre toate acestea

vom vorbi în cursul următor.

5