Despre autor..Data nasterii lui Creang este incert. El nsusi afirm n Fragment de biografie c s-ar fi nscut la 1 martie 1837. O alt variant o reprezint data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-nscuti din Humulesti, publicat de Gh. Ungureanu. Creang a mai avut nc sapte frati si surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei au murit n copilrie, iar Zahei, Maria si Ileana n 1919.[ Tineretea lui Creang este bine cunoscut publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilrie. n 1847 ncepe scoala de pe lng biseric din satul natal. Fiu de tran, este pregtit mai nti de dasclul din sat, dup care mama sa l ncredinteaz bunicului matern ("tatal mamei, bunicu-meu David Creang din Pipirig"), David Creang, care-l duce pe valea Bistritei, la Brosteni, unde continu scoala. n 1853 este nscris la scoala Domneasc de la Trgu Neamt sub numele Stefnescu Ion, unde l are ca profesor pe printele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Dup dorinta mamei, care voia s-l fac preot, este nscris la scoala catihetic din Flticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creang, nume pe care l-a pstrat tot restul vietii. Dup desfiintarea scolii din Flticeni, este silit s plece la Iasi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.S-a desprtit cu greu de viata trneasc, dup cum mrturiseste n Amintiri: "Dragi mi-erau tata si mama, fratii si surorile si bietii satului, tovarsii mei de copilrie, cu cari, iarna, n zilele geroase, m desftam pe gheat si la snius, iar vara n zile frumoase de srbtori, cntnd si chiuind, cutreieram dumbrvile si luncile umbroase, tarinele cu holdele, cmpul cu florile si mndrele dealuri, de dup care mi zmbeau zorile, n zburdalnica vrst a tineretii! Asemenea, dragi mi-erau seztorile, clcile, horile si toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare nsufletire. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83

REZUMAT In totalitatea ei, opera literara Amintiri din copilarie povesteste, in esenta, intamplarile copilariei lui Nica pe care le incadreaza unui anumit univers. O astfel de intamplare este si cea relatata in fragmentul de mai sus, extras din partea a doua a Amintirilor. Vara, pe-aproape de Mosi, Nica se duce la unchiul sau Vasile ca sa fure niste cirese, deoarece numai aici si in vreo doua locuri din sat existau ciresi varatici. Odata hotararea luata, Nica trece la realizarea ei. Se duce la casa omului si pretinde ca ar vrea sa-1 ia pe Ion la scaldat, dar afla de la matusa sa ca acesta nu era acasa, fiind plecat cu tatal sau la piua din Codreni s-aduca niste sumani, pentru ca locuitorii Humulestiului fac sumani pe care-i vand, dar ei duc la targ si animale si diverse produse obtinute de la acestea. Nica, cu ipocrita suparare si ascunsa satisfactie, isi ia ziua buna, saruta mana matusii si, strecurandu-se pe unde poate, se trezeste in cires, unde incepe a carabani la cirese in san, crude, coapte cum se gaseau. Insa cand se silea sa faca ce-o face mai degraba, o vede la tulpina ciresului pe matusa Marioara cu o jordie in mana. Constatand ca baiatul nu cobora, femeia incepe sa arunce cu bulgari si apoi incearca sa urce in cires. Profitand de aceasta imprejurare, copilul sare in canepa, dar matusa il urmareste cujordia, pana ce dau canepa toata palanca la pamant si apoi, impiedicandu-se, il scapa pe fugar, care isi pierde urma si, pocait, ajunge acasa. Pe seara, mos Vasile impreuna cu vornicul si cu paznicul il cheama pe tatal lui Nica sa asiste la evaluarea pagubelor si sa le plateasca. Rusinat de cele intamplate si manios, tatal i-a tras o chelfaneala zdravana neastamparatului de Nica. Regretul lui Nica, real sau doar mimat, este tardiv, pentru ca fapta fusese savarsita, neramanandu-i decat sa indure rusinea cand va da cu ochii de matusa Marioara, cu mos Vasile, cu varul sau Ion, dar si cu baietii si cu fetele satului. Nutreste insa speranta ca intamplarea va fi data uitarii ca si multe altele asemanatoare petrecute de-a lungul timpului, dar in ciuda precautiei, alte nazbatii veneau la rand. Intamplarile prezentate sunt povestite la persoana intai, deoarece naratorul este si personaj, participant direct la actiune. El si-a uitat varsta si retraieste intamplarile minunate ale copilariei povestin-du-le altora. http://www.referate-romana.com/referate/Ion-Creanga/La-cirese-Amintiri-din-copilarie-re-rom.php

Despre copilarieCopilaria..singurul paradis pierdut !Copilaria este cadoul pe care ni-l da viata !Copilaria e taina dezvaluirii viitorului !

Copilria este o lume de miracole i de uimire a creaiei scldate n lumin, ieind din ntuneric, nespus de nou i proaspt i uluitoare

Miracolul orcarei copilarii"Miracolul oricarei copilarii este ca, oricat de apasatoare ar fi imprejurarile in care se petrece, sufletul copilului pastreaza o inocenta sub atingerea careia totul imprumuta ceva din farmecul unui basm. si chiar daca, odata cu trecerea anilor, inocenta se va pierde, ceea ce ramane va fi memoria intacta a intamplarilor traite in acea vreme. Din acest motiv nicio copilarie nu poate fi urata, oricat de hidoase ar fi conditiile in care ti-e dat s-o traiesti."

CopilariaTraiesc cu nostalgia copilariei in suflet. Mi se intampla adesea atunci cand sunt suparata si singura sa-mi amintesc de jocurile infantile ale copilariei mele, de prietenii mei de atunci, de bombonelele care imi placeau, de nazbatiile pe care le faceam, de teama pe care o aveam fata de doctori si injectii, de noaptea Craciunului in care nu asteptam decat sa vina dimineata si sa cotrobai prin cadourile aduse de mosul, de intreaga lume pe care o construiam zi de zi cu sufletul meu de copil... Ma pierd in noianul de amintiri, zambesc si rad chiar de cele ce-mi vin in minte. Imi amintesc necontenit de prima zi de gradinita, nici nu mai stiu cati anisori aveam, de uniforma mea albastra, de doamna educatoare, de camerele frumoase pline de jucarii, de colegii mei ...baietei si fetite...De primele mele semne, bastonase, lininute, de desenele familiale cu casute colorate ...Imi amintesc de toate atat de bine incat uneori am senzatia ca pot sa retraiesc clipele alea. Sa mai alerg mult prin curtea aia in care ieseam primavara cand de-abia infloreau copacii, sa mai fur cirese din copacul acela mic de cum dadeau in parg, sa mai fac o farsa unui coleg(glumesc), sa mai joc de-a v-ati ascunselea...

Copilria n inima unui adult..Oh, ce dor mi e de basme, i de vise de copil, De Ilene Cosnzene, i de zumzet de copii! Dar acum, stai si privesti, In albume ferecate, Cum erai si tu copil, Si zambesti ca alta data...

Sufletul unui copil

- Mami, ce este sufletul? - Sufletul o potecu spre cer, un drum fr pietricele pentru napoi, dar cu fntni misterioase la fiecare alt pas, e apa vie cu care buzele arse povestitorul i le rcorete i-i drege, tulburat, ecoul din glas Umbra legnat de vnt a psrii ncremenite, de o vrjitoare, n zbor, e taina nchis n coaja unui copac, smburele de speran al fructului su pieritor Sufletul e parfumul neasemuit de care nici chiar prinesa florilor nu se crede capabil, cptueala catifelat a petalelor ce-i alctuiesc, destul de aspru, vemntul, e, fetia mea, comoara de frumusee i de candoare pe dinuntru