Despre autor.. Data nasterii lui Creangă este incertă. El însusi afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la

1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuti din Humulesti, publicată de Gh. Ungureanu.

Creangă a mai avut încă sapte frati si surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria si Ileana în 1919.[Tineretea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe scoala de pe lângă biserică din satul natal. Fiu de tăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredintează bunicului matern ("tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistritei, la Brosteni, unde continuă scoala. În 1853 este înscris la scoala Domnească de la Târgu Neamt sub numele Stefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinta mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la scoala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vietii. După desfiintarea scolii din Fălticeni, este silit să plece la Iasi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.

S-a despărtit cu greu de viata tărănească, după cum mărturiseste în Amintiri: "Dragi mi-erau tata si mama, fratii si surorile si băietii satului, tovarăsii mei de copilărie, cu cari,

iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheată si la sănius, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând si chiuind, cutreieram dumbrăvile si luncile umbroase, tarinele cu holdele, câmpul cu florile si mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tineretii! Asemenea, dragi mi-erau sezătorile, clăcile, horile si toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufletire.”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83

REZUMAT In totalitatea ei, opera literara Amintiri din copilarie povesteste, in esenta, intamplarile

copilariei lui Nica pe care le incadreaza unui anumit univers.O astfel de intamplare este si cea relatata in fragmentul de mai sus, extras din partea a doua a Amintirilor. Vara, pe-aproape de Mosi, Nica se duce la unchiul sau Vasile ca sa fure niste cirese, deoarece numai aici si in vreo doua locuri din sat existau ciresi varatici. Odata hotararea luata, Nica trece la realizarea ei. Se duce la casa omului si pretinde ca ar vrea sa-1 ia pe Ion la scaldat, dar afla de la matusa sa ca acesta nu era acasa, fiind plecat cu tatal sau la piua din Codreni s-aduca niste sumani, pentru ca locuitorii Humulestiului fac sumani pe care-i vand, dar ei duc la targ si animale si diverse produse obtinute de la acestea. Nica, cu ipocrita suparare si ascunsa satisfactie, isi ia ziua buna, saruta mana matusii si, strecurandu-se pe unde poate, se trezeste in cires, unde incepe a carabani la cirese in san, crude, coapte cum se gaseau.Insa cand se silea sa faca ce-o face mai degraba, o vede la tulpina ciresului pe matusa Marioara cu o jordie in mana. Constatand ca baiatul nu cobora, femeia incepe sa arunce cu bulgari si apoi incearca sa urce in cires. Profitand de aceasta imprejurare, copilul sare in canepa, dar matusa il urmareste cujordia, pana ce dau canepa toata palanca la pamant si apoi, impiedicandu-se, il scapa pe fugar, care isi pierde urma si, pocait, ajunge acasa. Pe seara, mos Vasile impreuna cu vornicul si cu paznicul il cheama pe tatal lui Nica sa asiste la evaluarea pagubelor si sa le plateasca. Rusinat de cele intamplate si manios, tatal i-a tras o chelfaneala zdravana neastamparatului de Nica. Regretul lui Nica, real sau doar mimat, este tardiv, pentru ca fapta fusese savarsita, neramanandu-i decat sa indure rusinea cand va da cu ochii de matusa Marioara, cu mos Vasile, cu varul sau Ion, dar si cu baietii si cu fetele satului.Nutreste insa speranta ca intamplarea va fi data uitarii ca si multe altele asemanatoare petrecute de-a lungul timpului, dar in ciuda precautiei, alte nazbatii veneau la rand. Intamplarile prezentate sunt povestite la persoana intai, deoarece naratorul este si personaj, participant direct la actiune. El si-a uitat varsta si retraieste intamplarile minunate ale copilariei povestin-du-le altora.

http://www.referate-romana.com/referate/Ion-

Creanga/La-cirese-Amintiri-din-copilarie-re-rom.php

Despre copilarie…

Copilaria..singurul paradis pierdut ! Copilaria este cadoul pe care ni-l

da viata ! Copilaria e taina dezvaluirii

viitorului !

Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în

lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare

Miracolul orcarei copilarii… "Miracolul oricarei copilarii este ca,

oricat de apasatoare ar fi imprejurarile in care se petrece, sufletul copilului pastreaza o inocenta sub atingerea careia totul imprumuta ceva din farmecul unui basm. si chiar daca, odata cu trecerea anilor, inocenta se va pierde, ceea ce ramane va fi memoria intacta a intamplarilor traite in acea vreme. Din acest motiv nicio copilarie nu poate fi urata, oricat de hidoase ar fi conditiile in care ti-e dat s-o traiesti."

Copilaria Traiesc cu nostalgia copilariei in suflet. Mi se intampla adesea

atunci cand sunt suparata si singura sa-mi amintesc de jocurile infantile ale copilariei mele, de prietenii mei de atunci, de bombonelele care imi placeau, de nazbatiile pe care le faceam, de teama pe care o aveam fata de doctori si injectii, de noaptea Craciunului in care nu asteptam decat sa vina dimineata si sa cotrobai prin cadourile aduse de mosul, de intreaga lume pe care o construiam zi de zi cu sufletul meu de copil... Ma pierd in noianul de amintiri, zambesc si rad chiar de cele ce-mi vin in minte.  Imi amintesc necontenit de prima zi de gradinita, nici nu mai stiu cati anisori aveam, de uniforma mea albastra, de doamna educatoare, de camerele frumoase pline de jucarii, de colegii mei ...baietei si fetite...De primele mele semne, bastonase, lininute, de desenele familiale cu casute colorate ...Imi amintesc de toate atat de bine incat uneori am senzatia ca pot sa retraiesc clipele alea. Sa mai alerg mult prin curtea aia in care ieseam primavara cand de-abia infloreau copacii, sa mai fur cirese din copacul acela mic de cum dadeau in parg, sa mai fac o farsa unui coleg(glumesc), sa mai joc de-a v-ati ascunselea...

Copilăria în inima unui adult..

Oh, ce dor îmi e de basme,Și de vise de copil,De Ilene Cosânzene,Și de zumzet de copii!

Dar acum, stai si privesti,In albume ferecate,Cum erai si tu copil,Si zambesti ca alta data...

Sufletul unui copil - Mami, ce este sufletul?

- Sufletul o potecuţă spre cer,un drum fără pietricele pentru înapoi,dar cu fântâni misterioasela fiecare alt pas,e apa vie cu care buzele arsepovestitorul şi le răcoreşteşi-şi drege, tulburat, ecouldin glas

Umbra legănată de vânta păsării încremenite,de o vrăjitoare, în zbor,e taina închisă în coaja unui copac,sâmburele de speranţăal fructului său pieritor

Sufletul e parfumul neasemuitde care nici chiar prinţesa florilornu se crede capabilă,căptuşeala catifelată a petalelorce-i alcătuiesc, destul de aspru,veşmântul,e, fetiţa mea,comoara de frumuseţe şi de candoarepe dinăuntru