UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U: 347.961(043.2)

CARA-RUSNAC ALIONA

ORGANIZAREA INSTITUŢIEI NOTARIATULUI

ÎN SISTEMUL DE DREPT DIN REPUBLICA

MOLDOVA ŞI PERSPECTIVELE EI DE

DEZVOLTARE

SPECIALITATEA:

12.00.02 DREPT PUBLIC (DREPT ADMINISTRATIV);

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA

INSTITUŢIILOR DE DREPT

Autoreferatul

tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2012

2

Teza a fost elaborată în cadrul Secţiei Drept Naţional a Institutului de Istorie, Stat şi Drept al

Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Conducător ştiinţific: Grama Dumitru, doctor în drept, conferențiar cercetător

Referenţi oficiali:

Guțuleac Victor, doctor în drept, profesor universitar, Universitatea Liberă Internațională din

Moldova

Belicciu Ștefan, doctor în drept, conferențiar universitar, Academia de Poliție, ”Ștefan cel

Mare”, a MAI al RM

Componenţa Consiliului ştiinţific specializat:

Preşedinte:

Guceac Ion, doctor habilitat în drept, profesor universitar

Secretar ştiinţific:

Cârnaţ Teodor, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar

Membri:

Guştiuc Andrei, doctor în drept, conferențiar universitar

Rusu Grigore, doctor în drept, conferenţiar universitar

Zaporojan Veaceslav, doctor în drept, conferenţiar universitar

Susţinerea va avea loc pe data de „25” mai 2012, ora 16.00 în şedinţa Consiliului ştiinţific

specializat D 15.12.00.02 - 30 din cadrul Universității de Stat din Moldova pe adresa: MD 2069,

Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Iablocikin 2/1, Bloc 7, sala 103.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova,

la Biblioteca Universității de Stat din Moldova şi pe pagina Web a Consiliului Naţional de

Acreditare şi Atestare (http://www.cnaa.acad.md./theses/ ).

Autoreferatul a fost expediat la „20” aprilie 2012.

Secretar ştiinţific

al Consiliului ştiinţific specializat

doctor habilitat în drept, conf. univ. Cârnaţ Teodor

Conducător al tezei de doctor

doctor în drept, conf. cerc. Grama Dumitru

Autor Cara-Rusnac Aliona

© Cara-Rusnac Aliona, 2012

3

REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII

Actualitatea temei. Notariatul constituie o instituţie care ocrotește şi apără drepturile

și interesele persoanelor fizice şi juridice, acţionând în numele statului. Toate actele

notariale întocmite de către notari, de alte persoane abilitate prin lege, de oficiile consulare

şi de misiunile diplomatice, autentificate prin sigiliu şi prin propria semnătură, au forţă

probantă ce demonstrează încă o dată caracterul public al actelor notariale. Organizarea

instituţiei notariatului este o temă nu numai actuală din punct de vedere teoretic, dar şi cu o

aplicabilitate practică deoarece provoacă o serie de situaţii specifice ce necesită a fi

reglementate şi care vizează: a) problemele legate de reprezentanţii instituţiei notariatului;

b) determinarea rolului organelor de stat în organizarea instituţiei notariatului; c) importanţa

structurilor organizatorice ale instituţiei notariatului: camerele notariale, asociaţiile notariale

şi uniunile notariale; d) oferirea de soluţii pentru interpretarea optimă a prevederilor legale

şi propunerea modificărilor şi completărilor la cadrul normativ care reglementează instituţia

notariatului.

Instituţia notariatului este în dezvoltare permanentă, modificările legislative care au

parvenit pe parcursul ultimilor ani, după declararea independenței a Republicii Moldova,

nu au avut întotdeauna o aplicabilitate practică, ba mai mult uneori se contraziceau, în acest

sens organizarea instituției notariatului a suferit schimbări radicale, aceste lacune presează

asupra organizării instituției notariatului şi în consecinţă acestea trebuie să fi excluse atât

sub aspect legislativ, cât şi sub aspect practic. Prezenta lucrare vine să întregească studiile

existente în domeniul organizaţiei instituției notariatului, accentul punându-se pe anumite

probleme specifice care pot să apară. Republica Moldova este o ţară care tinde să se

integreze în Uniunea Europeană şi, în vederea atingerii scopului dat, ea trebuie să se

conformeze condiţiilor legislaţiei şi practicilor comunitare, instituţiile naţionale de drept

suferind modificări în cazul în care acestea nu corespund rigorilor stabilite. În context,

instituţia notariatului, de asemenea, necesită reformare şi modernizare pentru a face faţă

cerinţelor legislaţiei comunitare. În mai multe ţări din vestul Europei, precum şi din estul

ei, în practica cotidiană, notarii se confruntă din ce în ce mai des cu raporturi juridice cu

elemente de drept internaţional privat, de exemplu - nerecunoaşterea actelor autentificate de

ei. În unele ţări membre ale Uniunii Europene notarii nu acceptă actele notariale

autentificate de colegii lor din alte ţări, de exemplu în Italia nu sunt recunoscute actele

autentificate de notarii din Marea Britanie, de aceea considerăm stringentă operarea

modificărilor atât la nivel organizatoric, cât şi la nivelul competenţei notarilor şi a altor

persoane abilitate de lege să întocmească acte notariale. În virtutea dozei de autoritate

publică, delegată instituţiei notarului în procesul activităţii sale, aceasta este un pilon

incontestabil de siguranţă juridică, ca principala valoare a funcţiei notariale în contextul mai

larg al justiţiei preventive, ce duce la consolidarea climatului de încredere şi la siguranţa

economică atât de necesară în vremuri de criză.

Din acest punct de vedere, analiza ştiinţifică a regimului juridic al organizării

instituţiei notariatului conform dreptului notarial, în cadrul tezei de doctorat, este nu numai

actuală pe plan teoretic, dar şi necesară din punct de vedere practic.

4

Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de

cercetare. Tema ”Organizarea instituţiei notariatului în cadrul sistemului de drept din

Republica Moldova şi perspectivele ei de dezvoltare” a fost cercetată prin prisma

reglementărilor legislative autohtone în comparaţie cu reglementările legislative ale altor

ţări. Considerăm subiectul dificil deoarece se află în permanentă modificare, fiind printre

puţinii cercetători moldoveni care au încercat să cerceteze organizarea instituţiei

notariatului. Până în prezent, tema ”Organizarea instituţiei notariatului în cadrul sistemului

de drept din Republica Moldova şi perspectivele ei de dezvoltare” a fost mai puţin studiată

în literatura de specialitate, în special în cea autohtonă. Ţinem să menţionăm că organizarea

instituţiei notariatului nu a fost cercetată în complexitate de specialiştii autohtoni.

În calitate de suport tehnico-ştiinţific al organizării instituției notariatului în țările

străine au servit lucrările cercetătorilor din România: I. Leş [26]; din Federaţia Rusă: О.В.

Романовская, Г.Б. Романовский [39], Г.Г. Черемных, И.Г. Черемных [38], Л.А.

Стешенко, Т.М. Шамба [40]; din Franţa: Jean Luc Aubert [41], J. Yaigre, J. Pillebout

[42]; din Germania: Howard D. Fisher [45], Rolf Knieper [47]; din SUA: Edward Mills J.

[43], precum şi din alte ţări.

Desigur nu putem contesta valoarea lucrărilor care au abordat unele elemente ale

organizării instituţiei notariatului studiate de autori moldoveni precum: E. Constantinescu,

O. Bondarciuc, Gh. Chibac [13], E. Mocanu [28], E. Cojocari [12], A. Piatac, M.

Amihalachioaie-Ţurcan [29, p.26-29], V. Pistriuga [30 p. 21-29, 31 p. 39-49, 32 p. 23-28,

33 p. 53-72.] ş.a. Cu toate că avem cercetări de valoare în domeniul notariatului, a fost

analizat mai mult doar reprezentantul principal al acestei profesii – notarul, în special

activitatea notarului prin prisma dreptului privat.

Prin urmare, am identificat principalele probleme de cercetare, ne-am propus să

suplinim un anumit vid ştiinţific şi să analizăm organizarea instituţiei notariatului dintr-o

altă optică, cu alte puncte de vedere: notarul ca principalul reprezentant al instituţiei

notariatului, importanţa biroului notarial, camerele notariale care au fost excluse pe motiv

că activitatea lor a fost considerată ineficientă în sistemul notarial al Republicii Moldova,

asociaţiile şi uniunile notariale, rolul ministerului justiţiei în organizarea instituției

notariatului, contribuţia asociaţiilor şi uniunilor internaţionale în organizarea instituţiei

notariatului, statutul notarului în sistemul notarial anglo-saxon şi romano-germanic.

Din acest punct de vedere, analiza ştiinţifică a regimului juridic al organizării

instituţiei notariatului conform dreptului notarial, în cadrul tezei de doctorat, este nu numai

actuală pe plan teoretic, dar şi necesară pe plan practic. În acest sens, ne propunem drept

sarcină să formulăm scopul și obiectivele aferente organizării instituției notariale din

Republica Moldova.

Scopul şi obiectivele tezei. Lucrarea are drept scop reliefarea problemelor generate de

organizarea instituţiei notariatului în sistemul de drept al Republicii Moldova. Având în

vedere eforturile de ultimă oră de a realiza o reformă amplă a instituției notariatului din

Republica Moldova, a compatibilizării practicilor sale cu cele din Uniunea Europeană,

scopul de bază constă în stabilirea acelor puncte slabe, carențe, neconcordanțe, practici

vicioase și incoerențe care afectează organizarea instituției notariatului autohton și,

respectiv, determinarea acțiunilor primordiale de reformare a organizării acestei instituții.

5

În vederea atingerii scopului dat au fost preconizate următoarele obiective:

1. a reformula conceptul instituției notariatului, adaptându-l la cadrul legal existent,

dar și imprimându-i o dinamică și perspectivă, având în vedere tendințele de modernizare a

legislației notariale și vectorul de integrare europeană a Republicii Moldova;

2. a formula și a dezvolta științific unele principii noi, care ar completa doctrina

notarială din Republica Moldova. Acest lucru se va realiza de pe pozițiile aducerii unei

contribuții utile și valoroase și nicidecum de formulare a unor principii noi – abstracte și

seci;

3. a studia detaliat problemele organizării instituției notariatului în Republica

Moldova şi tendinţa acesteia de a se conforma standardelor europene, inclusiv prin analiza

legislației și actelor de politici ale Guvernului în domeniul notariatului, și, în baza unor

generalizări, a formula propuneri, inclusiv de lege-ferenda şi recomandări menite să

contribuie la reformarea organizării instituţiei notariatului;

4. a supune unei cercetări situația controversată între statutul juridic al biroului

notarial și al notarului și, prin urmare, a formula unele concluzii și/sau propuneri pentru

eliminarea multiplelor confuzii dintre statutul biroului notarial și notar;

5. a examina în profunzime situația privind arhiva notarială și a formula unele

sugestii de natură să amelioreze situația în acest domeniu extrem de important și atât de

sărac în soluții eficiente privind reglementarea sa;

6. a cerceta practica europeană și internațională în domeniul organizării în cadrul

sistemelor notariale a unei Camere notariale și implicit a formula propuneri pertinente

sistemului notarial din Republica Moldova, cu precădere ținându-se cont de vectorul

integrării europene a țării noastre;

7. a analiza și a determina problemele apărute în cadrul activității notarului ca

principal reprezentant al instituției notariatului, problemele ce apar în cadrul instituției cu

referire la statutul notarului stagiar;

8. a cerceta reglementările în vigoare și practicile ce guvernează relația dintre axa:

Ministerul Justiției – instituția notariatului. Evidențierea de controverse și imperfecțiuni, în

special pe filiera organizării de controale a instituțiilor notariatului, cu identificarea unor

împuterniciri concrete și tranșante ale Ministerului Justiției în acest domeniu;

9. a examina situația interferenței instituției notariatului cu activitatea secretarilor

consiliilor locale și prin aceasta a formula unele soluții de natură să amelioreze situația din

domeniu, să definească explicit și tranșant limitele competențelor fiecărei instituții întru o

protejare mai eficientă a intereselor cetățeanului;

10. a clarifica rolul misiunilor diplomatice și consulare în perfectarea actelor

notariale, domeniul unde tocmai există multiple probleme, încălcări ale drepturilor

cetățenilor Republicii Moldova, abuzuri și situații conflictuale;

11. a identifica soluții pentru fondarea unei entități organizatorice (entitate nouă sau

structură autonomă în cadrul entităților de specialitate deja existente), care ar organiza și

dirija cu activități de cercetare, generalizare a legislației și practicilor, asistență metodică și

formare profesională continuă a notarilor din Republica Moldova;

12. a supune unei radiografii fundamentale reglementările și practicile organizării

instituției notariatului, atât pe plan european, cât și internațional, identificând punctele forte

6

și slabe în organizarea instituţiei notariatului din Republica Moldova, oferind repere de

discuții științifice ulterioare, dar și soluții de remediere a activității instituției notariatului

autohton.

Metodologia cercetării ştiinţifice. În vederea cercetării mai profunde şi detaliate a

problemei, am folosit drept bază metodologică o serie de metode specifice de cercetare a

problemelor cum ar fi: 1) metoda analizei istorice, utilizată în cercetarea evoluţiei istorice a

instituţiei notariatului; 2) metoda analizei comparative, folosită pentru efectuarea studiului

comparat al organizării instituţiei notariatului în sistemele notariale ale diferitor ţări,

părerilor autorilor celebri în domeniul notariatului, precum şi diferitor acte normative

naţionale şi internaţionale etc.; 3) metoda analizei logice, utilizată pentru efectuarea sintezei

opiniilor diferitor savanţi, care s-au preocupat de problema în cauză; 4) metoda analizei

dinamice (în retrospectivă şi perspectivă), necesară pentru studiul evoluţiei acestei instituţii

de-a lungul istoriei şi perspectivelor acesteia în contextul integrării europene şi 5) metoda

de sinteză, utilizată pentru a generaliza aspectele supuse analizei şi pentru a stabili clar şi

concis recomandările autorului şi propunerile de lege ferenda.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Prezenta lucrare este una dintre puținele

investigaţii ştiinţifice complexe, realizate în Republica Moldova, consacrată elucidării

problemelor organizării instituţiei notariatului. În ce privește studiul de față, ne-am propus

drept obiectiv cercetarea organizării instituției notariatului prin prisma dreptului public.

Aceasta deoarece, până la momentul actual, accentul era pus mai mult pe abordarea

activității notarului și nu a instituției notariatului. Așa stând lucrurile, în cercetarea

respectivă ne-am distanțat de aspectele de drept privat pentru a cerceta fenomenul

organizării instituției notariatului prin prisma reglementărilor de drept public, identificării

rolului și locului instituției notariatului din Republica Moldova în cadrul sistemului său de

drept. Tocmai din aceste considerente, sperăm ca studiul nostru să constituie o tentativă

reușită de suplinire a anumitor lacune și de dezvoltare a unor idei benefice atât a organizării

instituției notariatului din Republica Moldova, cât și științei dreptului notarial autohton. În

această ordine de idei, elementul novator al studiului doctoral constă în încercarea de a

clarifica unele aspecte contradictorii ce țin de instituția notariatului prin a le supune

cercetării științifice, aranjării lor în cadrul sistemului de valori și formulării de concluzii

pertinente situației din Republica Moldova. În esență, studiul de doctorat va gravita în jurul

ideii consacrate de legislația în vigoare a Republicii Moldova: notariatul este o instituție

publică de drept, abilitată să asigure ocrotirea drepturilor și intereselor legale ale

persoanelor și statului.

Având în vedere cele expuse mai sus, au fost examinate erorile din legislație şi

problemele cu care se confruntă organizația instituției notariatului: descrise unele

particularități ale apariției instituției notariatului; reformulată definiția completă a instituției

notariatului adaptând-o la cadrul legal existent, dar și imprimându-i o dinamică și

perspectivă, luînd în considerație tendințele actuale ale legislației prin prisma racordării la

standardele Uniunii Europene; evidențiate principiile organizării instituției notariatului,

expuse propuneri de lege ferenda și o serie de principii noi care ne-au înlesnit analiza

detaliată a organizării instituției notariatului în Republica Moldova; reliefat rolul biroului

notarial și problemele arhivelor notariale; reinterpretată problema dispariției camerelor

7

notariale din sistemul notarial al Republicii Moldova; reevaluat rolul organelor de drept în

supravegherea instituției notariatului, în particular al Ministerului Justiției al Republicii

Moldova și propus un sistem de control nou; evidențiate interferențele competenței

notaririlor și a secretarilor consiliilor locale, fiind propuse unele modificări de limitare al

competenței ultimelor; analizat rolul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare în

perfectarea actelor notariale. Mai mult decât atât, în lucrare aducem noi viziuni asupra

comparării sistemelor notariale anglo-saxon și latin, cercetări care în spațiul autohton nu au

fost efectuate până acum. În procesul investigației am ţinut cont nu numai de elaborările

teoretice și practicile existente în ţările dezvoltate, unde organizarea instituţiei notariatului

are o stabilitate politică şi economică, sperăm ca recomandările pe care le-am propus în

vederea utilizării experienței avansate existente în alte țări să fie luate în considerare în

procesul de perfecționare a legislaţiei notariale din Republica Moldova și de reformare

ulterioară a sistemului de organizare a instituției notariatului.

Problema științifică importantă soluționată a prezentei lucrări constă în examinarea

complexă a organizării instituției notariatului în sistemul de drept din Republica Moldova,

evidențierea obstacolelor cu care se confruntă organizarea acesteia din cauza unui cadru

normativ incomplet și elaborarea unor propuneri de lege ferenda care ar contribui la

depășirea lacunelor din legislație și a diverselor impedimente care, în fond, diminuează

importanța instituției notariatului în garantarea drepturilor și intereselor persoanelor și ale

statului. În acest sens se înscriu și eforturile ce vizează formularea de propuneri și soluții

privind racordarea actualului sistem de organizare și funcționare a instituției notariatului la

cadrul normativ și practicile europene, fapt care ar dinamiza perspectivele de dezvoltare a

instituției notariatului și i-ar conferi finalitate în evoluția sa.

Semnificația teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Valoarea teoretică a

prezentei teze este determinată de noutatea științifică, actualitatea, concluziile generale la

care s-a ajuns și recomandările de lege ferenda ce pot fi utilizate atât la efectuarea unor

investigații științifice noi privind organizarea instituției notariatului, cât și la dezvoltarea și

perfecționarea actelor normative care reglementează funcționarea sistemului instituției

notariatului. Relevăm semnificația tridimensională a tezei:

Fundamentarea doctrinar-teoretică este realizată prin dezvăluirea opiniilor și

concepțiilor savanților juriști referitor la rolul instituției notariatului. Au fost tratate

conceptul, principiile și funcțiile instituției notariatului, inclusiv organizarea și structurile

notariatului: birourile notariale, asociațiile notariale, uniunile notariale, rolul Ministerului

Justiției în organizarea notariatului, precum și alte persoane abilitate de lege să întocmească

acte notariale, în scopul de a determina științific necesitatea în continuare și actualitatea

instituției menționate în Republica Moldova.

Fundamentarea normativ-legislativă cuprinde investigarea principalelor aspecte ale

dispozițiilor din actele statelor străine, din Constituția și din legislația Republicii Moldova

cu privire la notariat în vederea reglementării optimale a organizării instituției notariatului

în sistemul de drept al Republicii Moldova și formularea propunerilor de modificare a unor

clauze în scopul perfecționării legislației privind organizarea instituției notariatului.

Fundamentarea practico-aplicativă a tezei constă în elucidarea aspectelor

reglementării juridice a organizării instituției notariatului și traducerii lor în practică prin

8

intermediul propunerilor de lege ferenda care au fost expuse la sfîrșitul fiecărui capitol și în

compartimentul ”Concluzii generale și recomandări”.

Lucrarea dată reprezintă un pas în studierea unui domeniu insuficient cercetat din

sistemul notarial al Republicii Moldova. Prin conținutul său teza îi va ajuta pe studenții

facultății de drept să însușească mai profund aspectele organizării instituției notariatului în

Republica Moldova. Lucrarea, de asemenea, ar putea servi în calitate de suport consultativ,

științifico-practic pentru colaboratorii Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Direcției

notariat și avocatură, pentru notarii practicieni, precum și pentru alte persoane abilitate de

lege să întocmească acte notariale.

Rezultatele ştiinţifice principale. pot fi remarcate în compartimentul concluzii

generale şi recomandări al prezentului autoreferat cu evidenţierea următoarelor teze:

1. Reformularea conceptului instituției notariatului, adaptându-l la cadrul legal

existent, dar și imprimându-i o dinamică și perspectivă, având în vedere tendințele de

modernizare a legislației notariale și vectorul de integrare europeană a Republicii Moldova.

2. Formularea și dezvoltarea a principiilor și funcțiilor noi ale instituției notariatului,

care vin să completeze doctrina și legislația notarială autohtonă. Este vorba de principiul

continuităţii și principiul medierii și, respectiv, funcția de înregistrare și funcția de mediere.

3. Drept urmare a cercetării legislaţiei în materia notariatului, atât celei autohtone,

cât şi de peste hotare, considerăm necesară adoptarea unei concepții de dezvoltare a

notariatului pentru următorii ani, care este un imperativ al timpului, o cerință a eforturilor

de reformă a instituțiilor de drept și, în ultimă instanță, o cerință a procesului de integrare

europeană a Republicii Moldova.

4. Practica organizării reuşite a notariatului în cadrul sistemului notarial latin impune

preluarea acestui model de succes şi crearea în Republica Moldova a Camerei notariale.

5. Considerăm necesară o clarificare tranşantă în cadrul sistemului legislaţiei

Republicii Moldova a statutului notarului şi a statutului notarilor stagiari, fapt care, într-un

final, ar spori prestigiul şi importanţa stagiarului.

6. Există probleme serioase la nivelul controlului activităţii notariale în Republica

Moldova, fiind constatate disonanţe grave atât cu legislaţia, cât şi cu practicile Uniunii

Europene. Prin urmare, se impune reformarea instituţiei controlului notarial, organizarea sa

pe baze moderne şi conforme practicilor existente în Uniunea Europeană, instituirea unui

sistem nou de control al activității notarului.

7. Este necesară limitarea cercului actelor notariale autentificate de către

reprezentanţii administraţiei publice locale și se impune o clarificare cât mai urgentă a

rolului și contribuţiei misiunilor diplomatice şi consulare în apărarea drepturilor și

intereselor persoanelor peste hotarele ţării prin intermediul actelor notariale îndeplinite de

aceștia.

Aprobarea rezultatelor. Teza a fost prezentată și examinată în cadrul ședinței

Secției Drept Național a Institutului de Istorie, Stat și Drept al Academiei de Științe a

Moldovei din 18.11.2010, și ca rezultat a fost recomandată pentru a fi susținută în ședința

Seminarului Științific de Profil la specialitatea 12.00.02, Drept Public interuniversitar din

24.11.2011, în cadrul cărora au fost aprobate opiniile și sintezele de bază ale lucrării.

Concluziile şi recomandările formulate în teză au fost expuse în 12 articole ştiinţifice și în

9

cadrul rapoartelor științifice la forurile științifice. Sugestiile expuse pe marginea acestui

subiect pot fi luate în consideraţie la perfecţionarea legislaţiei notariale a Republicii

Moldova.

Sumarul compartimentelor tezei. Teza a fost concepută în conformitate cu obiectul,

scopurile şi sarcinile investigaţiei. Prezenta lucrare constă din 150 pagini structurate în:

Introducere, patru capitole ce cuprind paragrafe, urmate de sinteza rezultatelor obţinute;

concluzii generale şi recomandări, 250 surse bibliografice, 5 anexe, declaraţia privind

asumarea răspunderii şi CV-ul autorului.

Publicaţiile la tema tezei. Rezultatele obţinute în cadrul tezei de doctor au fost

publicate în 12 lucrări ştiinţifice.

Cuvinte-cheie. Organizarea instituţiei notariatului, notariat, notar public, activitate

notarială, uniune notarială, asociaţie notarială, cameră notarială, institut de cercetări

notariale, sisteme notariale, control notarial, răspundere notarială.

CONŢINUTUL TEZEI

Introducerea reprezintă o fundamentare și o justificare a temei supuse cercetării și

respectiv, cuprinde următoarele compartimente: actualitatea și importanța problemei

abordate, scopul și obiectivele tezei, noutatea științifică a rezultatelor obținute, problema

științifică importantă soluționată, semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării,

aprobarea rezultatelor, sumarul compartimentelor tezei.

Capitolul 1, denumit Analiza situației în domeniul organizării instituției

notariatului în literatura de specialitate. Din literatura de specialitate a țărilor străine am

remarcat următorii autori francezi: J. Yaigre , J.F. Pillebout [42, p. 130], J.L. Aubert [41, p.

2]; și autorul german R. Knieper [47, p. 3], care au cercetat în special notarul ca principalul

reprezentat al instituției notariatului. În urma investigațiilor efectuate am observat că autorii

francezi și germani s-au axat pe studierea detaliată a profesiei de notar evidențiind:

drepturile și obligațiile notarului, răspunderea notarului, controlul asupra activității

notarului ș.a. Desigur, nu putem nega faptul contribuției valoroase în domeniul dreptului

notarial a autorilor menționați, cu toate acestea prezenta investigație vine să completeze

aceste cercetări în particular axându-se pe organizarea instituției notariatului, temă ce până

în prezent a fost mai puțin cercetată.

Un curent ce tangențial reflectă organizarea activității notariale a fost prezentat de

autorii români: I. Leș [26, p. 13], F. Măgureanu [27, p. 700] ș.a. Sus-numiții au caracterizat

activitatea notarului prin prisma prevederilor Legii cu privire la activitatea notarială nr.

36/1995 din România, nucleul acestor studii fiind organizarea activității notarului,

îndeosebi a notarului stagiar, structura birourilor notariale, activitatea notarului și încetarea

activității notarului. Ținem să subliniem că în prezenta investigație nu doar a fost analizată

mai detaliat instituția notariatului, dar și am venit cu unele propuneri privind racordarea

legislației naționale la standardele europene.

Nu putem lăsa în umbră opiniile savanților ruși. Printre aceștia s-au evidențiat О.В.

Романовская, Г.Б. Романовский, care în monografia lor au caracterizat organizarea

notariatului în Federația Rusă, valoarea teoretică a monografiei lăsându-și amprenta și pe

10

alte lucrări ale autorilor ruși. De asemenea, apreciem interpretările substanțiale ale autorilor

privind camerele notariale, acestea fiind uneori criticate din cauza ineficienței lor, privind

deosebirile dintre statutul notarului de stat și al celui privat, precum și scoaterea în evidență

a unor probleme ce apar în regiunile cu mai puțini notari[39, p. 119]. Г.Г. Черемных, И.Г.

Черемных, în cadrul manualului lor, au reflectat statutul ramurii dreptului notarial – ca o

subramură a dreptului constituțional [38, p. 76].

Un alt curent ce a prezentat valoare pentru această lucrare a fost cel al comparării

instituției notariatului din sistemul notarial latin și cel anglo-saxon, evidențiem o serie de

articole și lucrări elaborate de Edward Mills J. [43, p. 120], V. Milton [46, p. 3], care au

descris importanța notarului în sistemul notarial anglo-saxon.

Evidențiem lipsa unor studii analitice în doctrina autohtonă în domeniul organizării

instituției notariatului. Cu toate acestea, dintre autorii autohtoni care s-au preocupat de

notar, instituția notariatului, secretarii primăriilor, în funcția cărora intră și autentificarea

unor acte prevăzute de Legea nr.1453/2002, îi menționăm pe E. Cojocari, E.

Constantinescu, Gh.Chibac, O.Bondaricuc. În manualele de drept notarial ei au descris

unele elemente ale instituției notariatului [13, p. 32], dar nu au fost evitate nici unele

aspecte ale procedurii notariale. Într-o serie de articole autorul V. Pistriuga a comentat

Legea nr. 1453/2002 fiind unul dintre puținii autori autohtoni ce au realizat în astfel de

studiu, autorul s-a referit și la competența secretarilor consiliilor locale [31, p. 40], iar

autorii A.Piatac și M. Amihalachioaie - Țurcan au analizat împuternicirile secretarilor

primăriilor [29, p. 26-29]. Instituția notariatului asigură ocrotirea drepturilor și intereselor

legale ale persoanelor și statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele statului. În

știința juridică autohtonă, problema drepturilor omului și-a găsit reflecție în studiile celor

mai de vază constituționaliști, printre care: I.Guceac, T.Cârnaț și alții. Spre exemplu, un

studiu complex în domeniul dreptului constituțional îl realizează profesorul I. Guceac în

studiul didactic „Curs elementar de drept constituțional”, unde elucidează drepturile și

libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului prin prisma evoluției istorice a protecției

drepturilor omului în Republica Moldova. [17, p. 99]. O altă abordare fundamentală a

problemelor ce țin de drepturile omului este realizată de savantul T. Cârnaț. În recentele

lucrări publicate, domnia sa abordează diferite aspecte ale problemei drepturilor omului.

Astfel, în tratatul său științific în materie constituțională – Drept constituțional, editat recent

(a.2010), sunt abordare drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor

Republicii Moldova. [9, p. 268-313]. O altă lucrare, ce conține o tratare multidimensională

și exhaustivă a problemelor ce țin de drepturile omului, este lucrarea – Protecția juridică a

drepturilor omului, de asemenea publicată de dr. hab. T.Cârnaț. [10].

Cercul actelor normative care reglementează organizarea activităţii notariale și pe

care urmează să le examinăm este destul de larg şi printre acestea se evidenţiază în primul

rând Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, Legea cu privire la notariat

din 08 noiembrie 2002 (MO al RM nr. 154-157 din 21.11.2002), Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (MO al RM nr.57-58 din 18.05.2000) ș.a.

Am cercetat cercul actelor normative ce reglementează organizarea instituției notariatului.

În context, fiind o instituţie care asigură garanţia şi apără interesele legale ale participanţilor

la circuitul civil, legislaţia cu privire la instituţia notariatului a suferit multiple modificări.

11

Luând în considerație experiența bogată a notariatului german considerăm că Legea cu

privire la notariat nr. 1453/2002 trebuie să fie abrogată și adoptate două legi distincte:

Legea cu privire la organizarea instituției notariatului și Legea cu privire la procedura

notarială, aceste modificări vor clarifica situația incertă a organizării instituției notariatului.

În urma analizei efectuate menționăm că problema științifică importantă

soluționată în capitolul dat constă în investigarea complexă a organizării instituției

notariatului în literatura de specialitate străine și cea din Republica Moldova și a legislației

în vigoare privind organizarea instituției notariatului, evidențierea aspectelor și direcțiilor

cercetate și identificarea aspectele necercetate, fapt ce ne-a permis să formulăm scopurile și

obiectivele tezei în vederea elaborarea propunerilor de lege ferenda pentru depășirea

impedimentelor cu care se confruntă organizarea instituției notariatului.

În Capitolul 2, denumit Aspecte teoretico-juridice ale organizării instituţiei

notariatului, au fost prezentate repere istorice privind apariţia şi dezvoltarea instituţiei

notariatului. Făcând primii paşi în cercetarea instituţiei notariatului, pentru o reflectare

aprofundată, complexă a obiectului, am simţit nevoia de a afla faptele şi evenimentele ce au

generat apariţia acestui fenomen, rădăcinile şi dimensiunile extinderii lui. Nu putem afirma

că instituţia notariatului a apărut în complexitatea sa încă din antichitate, însă au fost găsite

date care certifică faptul prezenţei unor elemente specifice instituţiei notariatului. A fost

examinată constituirea instituţiei notariatului expusă încă din antichitate în literatura

juridică din arealul Carpato-Danubiano-Nistrean, legalizarea diverselor tipuri de contracte,

documente precum tripticele din Transilvania, cercetată epoca medievală până în prezent.

Au fost examinate datele istorice privind apariţia primelor documente autentificate. În

pofida faptului că în Ţara Moldovei în epoca medievală n-au existat instituţii notariale

speciale, documentele istorice demonstrează că în Principat, la fel ca şi în alte state,

instanţele administrative şi cele judecătoreşti efectuau diverse acţiuni notariale. Au fost

examinate dispoziţiile Regulamentului Imperiului Rus din 14 aprilie 1866 în partea ce se

referă la notariat. Am cercetat legislaţia cu privire la notariat până în prezent.

În repetate rânduri, în virtutea funcţiei deţinute, noi am abordat problemele

notariatului de sine stătător sau în coautorat. Astfel, aceste lucrări au fost completate de D.

Grama şi A. Cara în cadrul articolului Din istoria formării şi constituirii instituţiei

notariatului în Republica Moldova. Autorii acestui articol au completat şi au identificat

date noi, care nu au fost dezvoltate de alţi cercetători în doctrina autohtonă, astfel, ei au

întregit studiul istoriei apariţiei şi dezvoltării notariatului începând cu perioada antică până

în prezent, venind cu cercetări ample ale unor documente datate încă din perioada antică şi

medievală [16, p.42-57].

Definiţia instituţiei notariatului o găsim în lucrările mai multor autori notorii care nu

doar au cercetat domeniul în cauză, ci au desfăşurat activitate notarială: Г.Г. Черемных,

И.Г.Черемных [38, p.9], Gh. Chibac, E. Constantinescu, O. Bondarciuc, [13, p. 32], E.

Mocanu [28, p. 5] ş.a. Au fost cercetate cele mai importante deziderate ale noţiunii

instituţiei notariatului sub aspect juridic, filozofic, economic şi, la final, a fost dată o

definiţie complexă. Deşi definiţiile şi părerile sunt foarte diferite, totuşi, pornind de la

criteriile menţionate şi în baza faptului că notariatul are un caracter dinamic, evoluând zi de

12

zi, susţinem ideea propusă de teoreticienii autohtoni, potrivit căreia dreptul notarial

reprezintă o ramură distinctă de drept. Am venit cu o definiţie complexă, reieşind din

cercetarea opiniilor autorilor menţionaţi în acest paragraf şi a legislaţiei, astfel: Notariatul

este o instituţie publică de drept abilitată de către stat să îndeplinească acte în numele

statului, prin intermediul persoanelor împuternicite (notari, alte persoane abilitate prin

lege, oficiile consulare și misiunile diplomatice), în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei

Republicii Moldova, tratatele internaționale la care Moldova este parte şi ale legislaţiei în

vigoare, activitatea de legalizare, de autentificare a documentelor, de certificare, de

înregistrare a gajului, de mediere şi ale altor acte menite să asigure stabilirea de raporturi

juridice între persoane fizice şi juridice, garantându-le ocrotirea intereselor şi exercitarea

drepturilor lor legitime, în concordanță cu valorile, cadrul normativ și practicile din

Uniunea Europeană.

Obiectul instituției notariatului constituie studierea actelor notariale și a subiecților

împuterniciți să le efectueze în numele statului. În linii generale obiectul constituie acele

acte care asigură garanția și apără interesele legale ale participanților la circuitul civil, prin

efectuarea actelor notariale în numele statutului. Actul instrumentat de persoanele

împuternicite să înfăptuiască acte notariale are forță probantă, ceea ce demonstrează încă o

dată caracterul public al instituției notariatului.

Au fost analizate Principiile organizării instituției notariatului, acestea fiind:

principiul dreptului persoanelor fizice şi juridice de asistenţă juridică calificată, principiul

transparenţei activităţii notariale, principiul exercitării funcţiilor notariale doar de organele

notariale împuternicite de legislaţia în vigoare, independenţa notarului, imparţialitatea

notarului, principiul dreptului la un recurs efectiv, principiul desfăşurării activităţii

notariale numai la cererea persoanelor interesate şi venim cu un principiu nou - cel al

continuităţii. Şi o a doua categorie sunt principiile funcţionale ce includ: principiul

legalităţii; caracterul procesual al activităţilor notariale; principiul egalităţii persoanelor în

tratament din partea reprezentanților instituției notariatului; principiul temeiniciei;

principiul respectării secretului profesional; principiul lingvistic al procedurii notariale. În

baza cercetărilor efectuate propunem să fie introdus încă un principiu funcţional nou - de

mediere. În context, propunem ca principiile organizaţionale şi funcţionale ale instituției

notariatului să fie reflectate în legea nouă – Legea privind organizarea instituției

notariatului. În cazul neacceptării propunerii date, considerăm oportună includerea

principiilor organizaţionale şi funcţionale ale instituţiei notarilor în Legea cu privire la

notariat nr. 1453/2002. Propunem de a include un articol nou: Articolul 5¹. Principiile

instituției notariatului. Instituția notariatului funcționează pe baza următoarelor principii: a)

Legalităţii; b) Egalităţii persoanelor în tratament din partea reprezentanților instituției

notariatului; c) Temeiniciei; d) Transparenței sistemului notarial; e) Dreptului persoanelor

fizice şi juridice la asistenţă juridică calificată; f) Exercitării funcţiilor notariale doar de

organele notariale împuternicite de legislaţia în vigoare; g) Independenţei notarului şi a

persoanei ce efectuează acte notariale; h) Imparţialității notarului şi a persoanei ce

efectuează acte notariale; i) Dreptului la un recurs; j) Continuităţii activităţii notariale; k)

Respectării secretului profesional; l) Libertății alegerii limbii lucrărilor notariale; m)

Medierii.

13

A fost cercetat rolul şi funcţiile instituţiei notariatului în cadrul organelor de ocrotire a

normelor de drept. Notariatul constituie o instituţie publică de drept care ocrotește şi apără

interesele legale ale persoanelor, prin efectuarea actelor notariale în numele statului.

Particularităţile acestei instituții constă în faptul că ea, de regulă, nu apără ulterior drepturile

şi interesele legale, ci preîntâmpină încălcarea drepturilor persoanelor. Din categoria

funcţiilor instituţiei notariatului menţionăm: funcţia de realizare a dreptului, funcţia de

prevenire şi profilaxie, funcţia de autentificare, funcţia de protecţie şi funcţia fiscală. Am

caracterizat încă două funcţii noi ale instituţiei notariatului care nu au mai fost caracterizate

anterior: funcţia de înregistrare şi funcţia de mediere. Este indiscutabil rolul instituţiei

notariatului în viaţa contemporană, care este în permanentă creştere din cauza siguranţei

conferite de către notar prin intermediul activităţii sale. Respectiv, odată cu creşterea rolului

notarului, cresc şi funcţiile sale. Progresul tehnico-ştiinţific a influenţat şi în continuare

influenţează activitatea notarului, de aceea este necesară introducerea unor elemente noi în

notariatul moldovenesc, ca de exemplu semnătura electronică.

Am cercetat succint, în articolul Funcţiile activităţii notariale, cinci funcţii ale

notarului: funcţia de realizare a dreptului, funcţia de prevenire şi profilaxie, funcţia de

autentificare, funcţia de protecţie şi funcţia fiscală, care au fost atribuite la categoria funcţii

sociale [3, p. 493-495]. Cercetarea acestor funcţii ne-a oferit posibilitatea de a scoate în

evidenţă importanţa notarului în cadrul sistemului notarial, îndeosebi exercitarea funcţiilor

prevăzute de legislaţia în vigoare şi protecţia drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

Problema științifică importantă soluționată la acest capitol a constat în

reformularea conceptului instituției notariatului ce nu corespunde rigorilor actuale ale

legislației notariale în vigoare, studierea detaliată a principiilor organizării instituției

notariatului, funcțiilor acesteia și rolului instituției notariatului în ocrotirea drepturilor și

intereselor persoanelor și statului.

În Capitolul 3, intitulat Organizarea instituţiei notariatului, în urma analizei juridice

a domeniului organizării instituţiei notariatului, am constatat că pe cât de importantă este

această instituţie, pe atât de multe probleme gravitează în jurul ei. Organizarea notarială în

diferite state depinde în mare parte de forma organizatorică juridică a statului: stat federativ,

stat unitar ș.a. Organizarea instituției notariatului a variat în funcţie de tipul sistemului

notarial existent. Astfel, în perioada de până în anul 1997 existau doar notari de stat,

începînd cu acest an au fost introduși doar notarii privați, fiind create și camerele notariale.

Începând cu anul 2002, când au fost lichidate camerele notariale din sistemul notarial,

funcţiile acesteia au fost preluate de Ministerul Justiţiei, care era împuternicit să promoveze

politica notarială şi, totodată, să controleze activitatea notarilor publici. Nemulţumirea

notarilor nu a fost lichidată, ba dimpotrivă unii notari consideră că Ministerul abuzează de

poziţia sa. Instituția notariatului, fiind o instituție de drept public, prestează un serviciu

public în numele statului, astfel statul, prin intermediul reprezentanților săi (Direcția

notariat și avocatură, Ministerul Justiției, instanțele de judecată), supraveghează această

instituție. Organizarea instituției notariatului este influențată în mare parte de sistemul

notarial al fiecărei țări, însă o caracteristică comună este independența acestei instituții.

Indiferent cine supraveghează această instituție, ea rămâne imparțială în activitatea sa.

14

În vederea conformării principiilor fundamentale ale notariatului, precum şi

armonizării legilor Republicii Moldova în perspectiva integrării, propunem ca

implementarea în practică a politicilor notariale să fie pusă pe seama unei singure asociaţii,

care ar întruni majoritatea notarilor sau să fie formată Camera notarială, într-o nouă

concepţie, care, având statutul de organizaţie neguvernamentală, ar promova politica

notarială în ţară şi peste hotare şi care să aibă atribuţii de administrare a profesiei de notar,

precum şi să asigure calitatea serviciului notarial prin instruirea continuă a notarilor,

stabilirea normelor deontologice profesionale.

O problemă abordată în capitol a fost dimensiunile birourilor notariale şi disputele

ce au apărut între notari şi reprezentanţii organelor de stat cu referire la arhiva notarială. O

sugestie în acest caz ar fi asocierea notarilor în birouri notariale mari, astfel ar fi posibilă

organizarea şi crearea condiţiilor de păstrare a documentelor, adică crearea arhivei notariale

la locul de muncă, după modelul Germaniei. Considerăm logică şi oportună plasarea

arhivei notariale în cadrul birourilor notarilor, fapt ce ar înlesni şi ordona activitatea

notarilor.

În urma analizei legislației notariale, fiscale și civile, am încercat să demonstrăm că

biroul notarial nu este subiect al dreptului deoarece el nu poate avea un cod fiscal special,

precum şi nu poate ţine contabilitatea. Ca urmare, biroul nu desfăşoară nici o activitate,

unicul subiect împuternicit de legislaţia în vigoare să exercite activitate notarială în baza

licenţei fiind notarul.

Regimul juridic al notarului ca entitate de bază a instituției notariatului - au fost

relatate aspectele teoretice şi practice ale admiterii persoanelor pe tărâmul profesiei de notar

în diferite ţări, am analizat lacunele legislative ale Republicii Moldova care urmează a fi

modificate şi armonizate la standardele europene. Legislaţia dintotdeauna a avut o tendinţă

dinamică de modificare, legislaţia notarială în special, însă este necesar de introdus acele

modificări care vor reglementa aspectele statutului de stagiar, precum şi necesită a fi

modificată perioada stagiului şi condiţiile de desfăşurare a stagiului. Toate aceste propuneri

necesită timp atât pentru de a fi introduse în legislaţia în vigoare, cât şi pentru a fi

implementate în practică, dar aceste modificări vor duce la egalarea şanselor viitorilor

notari de a căpăta cunoştinţe profunde în domeniul dat. Legea nu impune obligativitatea

instruirii continuă a notarilor, nu sunt standarde de etică profesională. În consecinţă are de

suferit atât calitatea serviciului public oferit de notari, cât şi imaginea profesiei.

Cu referire la notarii stagiari considerăm că, în urma cercetării legislației autohtone

și a unor țări de peste hotare, pentru a spori prestigiul și importanța stagiarului ar fi

binevenit faptul ca în cadrul Ciclului II de învățământ superior – studii de masterat, să fie

organizată o specializare în domeniul notariatului, cu atragerea în procesul de instruire a

celor mai de vază savanți și practicieni din domeniul notariatului. Însă, o problemă ce poate

interveni este implementarea specializării din cauza birocrației existente în învățământul

universitar de Ciclul II.

O altă soluție care ar putea fi realizată prin formarea continuă a candidaților la

profesia de notar în cadrul Institutului Național de Justiție, care nemijlocit se ocupă de

instruirea candidaților la funcțiile de judecător și procuror.

15

În acest sens, propunem obținerea de către candidatul la funcția de notar a titlului de

master în drept notarial să fie o condiție obligatorie şi, în cazul introducerii specializării,

completarea art. 9 lit. c) din Legea cu privire la notariat nr. 1453/2002 cu mențiunea: ”este

master în drept notarial”. În baza experienței sistemului notarial din Franța, credem

rațională extinderea perioadei de stagiu a notarilor de la 1 an până la 2 ani.

Activitatea notarială are un caracter de prevenire a încălcării drepturilor şi protejării

intereselor legitime ale cetăţenilor şi organizaţiilor prin legalizarea drepturilor şi faptelor

juridice incontestabile [1, p. 418], certificarea actelor juridice, extraselor de pe ele,

perfectarea altor acte notariale specificate de art. 35 din Legea nr. 1453/2002. Insistăm

asupra ideii că notarul trebuie să-și informeze clienții despre asigurarea obligatorie

profesională, iar pentru prejudiciile aduse clienților să fie stabilite anumite sume de

despăgubiri. În acest sens, propunem ca în textul Legii cu privire la notariat nr. 1453/2002,

art. 20¹ „Asigurarea de răspundere civilă” să fie completat cu un nou alineat – alin. (2)

„Mărimea despăgubirii se stabilește în raport cu mărimea declarată în actul notarial

îndeplinit”.

Răspunderea juridică ocupă un loc aparte în cadrul dreptului, fiind destinată pentru

sancţionarea în urma acţiunii sau inacţiunii persoanelor, având ca scop asigurarea stabilităţii

raporturilor sociale şi a îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de

drept. Răspunderea juridică este o instituţie componentă a ramurilor de drept: civil, penal,

administrativ, muncii etc.

Natura juridică a răspunderii notarului stă la hotarul a două domenii mari din drept:

dreptul public şi dreptul privat. Notarul este obligat să asigure apărarea drepturilor şi

intereselor persoanelor fizice şi juridice prin înfăptuirea actelor notariale în numele statului.

Cu toate acestea, având un caracter public de garantare a intereselor persoanelor fizice şi

juridice în numele statului, organizarea instituției notariatului este supravegheată de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, fiind reglementată de dreptul public

(administrativ); notariatul are bază civilă, iar activitatea notarului este nemijlocit legată de

dreptul civil. Răspunderea notarului poate fi clasificată în următoarele tipuri: disciplinară,

administrativă, civilă şi penală. În context, răspunderea notarului trebuie să satisfacă

următoarele două interese: protecţia intereselor cetăţenilor care s-au adresat notarului

(funcţia de restabilire şi preventivă) şi pedepsirea persoanei care a încălcat normele

prevăzute de legislaţie.

Am reflectat tipurile de răspundere care sunt aplicate notarilor în cazul

neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare: răspunderea civilă, penală,

administrativă şi disciplinară. Problema răspunderii notarilor a provocat multe discuţii.

Printre autorii care au analizat răspunderea disciplinară a notarilor sunt şi autorii francezi:

L. Aubert [41, p. 145], J. Yaigre, J.F. Pillebout [42, p. 135].

După principiile generale sancțiunile disciplinare se aplică doar față de persoanele

angajate. În cazul nostru suntem în prezența unei profesii libere, care, conform legislației în

vigoare, are statut de ”instituție publică de drept” ce garantează drepturile și interesele

cetățenilor în numele statului. Astfel, notarului nu îi este caracteristică răspunderea

disciplinară având un statut independent, fiind un liber profesionist. Mai mult decât atât, în

majoritatea cazurilor de retragere a licenței sau de suspendare a licenței de către Ministerul

16

Justiției, notarii o recapătă prin intermediul instanței de judecată, ceea ce demonstrează încă

o dată ineficacitatea acestei prevederi. Conform art.23 din Legea nr. 1453/2002, ”(1)

Notarul poartă răspundere pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale”, iar art. 24 din

aceeași lege fixează sancţiunile disciplinare: a) avertizarea; b) mustrarea; c) suspendarea

din funcţie pe o durată maximă de 6 luni; d) retragerea licenţei. Cu referire la răspunderea

disciplinară propunem să fie modificate şi sancţiunile disciplinare, care să fie aplicate în

funcţie de gravitatea faptei comise de notar şi în funcţie de control. Credem că dreptul de a

sancţiona, în afară de Ministerul Justiţiei, trebuie să-l aibă şi alte autorităţi. În acest sens,

insistăm ca sancțiunile disciplinare să fie aplicate în funcție de gravitatea faptei comise de

notar și în funcție de controlul tematic. Instituționalizarea acestor practici s-ar putea realiza

prin modificarea cadrului legal existent. Astfel, art. 24 din Legea cu privire la notariat

nr.1453/2002 urmează să fie modificat după cum urmează: alin. (1) lit. a) ”avertizarea” să

fie aplicată de comunitatea notarială, lit. b) ”mustrarea” și lit. c) ”suspendarea din funcție pe

o durată maximă de 6 luni” să fie aplicate în urma controlului administrativ de către

Ministerul Justiției, iar lit. d) ”retragerea licenței” să fie aplicată în exclusivitate de instanța

de judecată.

Răspunderea administrativă a notarului este strâns legată de răspunderea

disciplinară, pe care am caracterizat-o anterior, și de controlul administrativ care va fi

analizat în detaliu în continuare. Spre regret, legislația, precum și doctrina, nu delimitează

clar răspunderea administrativă de cea disciplinară și este dificil de determinat limitele

răspunderii administrative de cele disciplinare, ba mai mult decât atât, Legea nr. 1453/2002

prevede doar supravegherea notarilor din partea Ministerului Justiției, răspunderea

administrativă nefiind prevăzută. Conform art.28 alin.(1) din Legea nr. 1453/2002,

supravegherea activității notariale este exercitată de Ministerul Justiției. Alin. 3) al aceleiași

legi stipulează: ”Supravegherea constă în efectuarea controalelor activității notariale”.

Autorul V. Guțuleac în manualul său s-a expus asupra noțiunii de răspundere

contravențională, și anume: ”Răspunderea contravențională este o varietate a răspunderii

juridice, care apare în toate cazurile de comportament ilegal al persoanei și se manifestă

prin aplicarea față de ea a sancțiunilor juridice corespunzătoare în ordinea stabilită de

legislația contravențională. Această caracteristică se referă la toate categoriile de bază ale

răspunderii juridice, penale, disciplinare, administrative” [18, p. 105].

În context, notarul nu poartă răspundere doar în baza Legii nr. 1453/2002, fiind o

lege specială, ci și conform Codului contravențional, art. 263 care prevede desfășurarea

ilegală a activității în baza licenței de notar și art. 301 care prevede evaziunea fiscală a

persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la

prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a

unor date denaturate [11]. În baza celor expuse, facem concluzia că nu sunt distinse clar

limitele răspunderii administrative și disciplinare ale notarului, cu regret legislația în

vigoare conține norme confuze privind acest subiect.

Următoarea răspundere a notarului este răspunderea civilă, care de asemenea a

trezit multe discuții în cercul savanților ruși și francezi, dacă notarul poartă răspundere

civilă contractuală sau delictuală. Notarul, fiind un liber profesionist, are tangențe cu alte

profesii liberale, de exemplu cu avocații. Avocații încheie contracte de asistență juridică cu

17

clienții săi (art. 6 din Statutul profesiei de avocat [36]), deci în cazul cauzării de prejudicii

clienților ei răspund în baza acestui contract de asistență juridică, aceasta fiind o răspundere

civilă contractuală.

Răspunderea penală a notarului a pus în gardă notarii, deoarece aceştia au fost

consideraţi de unii reprezentanţi de stat ca funcţionari publici. În acest scop, am analizat o

problemă care a provocat discuţii în practică şi anume noţiunea de „instituţie a

notariatului”. Lipsa reglementării exprese a situaţiei notarului şi calificarea lui ca

”funcţionar public” au adus mari controverse în timpul exercitării controlului din partea

organelor de resort, care uneori consideră că notarul, reprezentând interesele statutului,

trebuie considerat funcţionar public, care cade sub incidenţa Legii cu privire la funcţia

publică şi statutul funcţionarului public nr.158/2008 [24]. Ba mai mult ca atât, Federația

Asociațiilor Notarilor din Europa este membru al organizației CEPLIS (Conseil Européen

des Professions Libérales – Consiliul European al Profesiilor Liberale), ceea ce ne

demonstrează că notarii din țările membre europene sunt considerați ca liber profesioniști

[47]. Am adus argumente concludente care au demonstrat că notariatul nu cade sub

incidența normelor legii menționate. Adițional, conform Statutului Profesiei de avocat, se

menționează expres: ”Profesia de avocat este liberă și independentă...” [36]. Considerăm că

în art. 2 alin. 1/1 din Legea cu privire la notariat nr. 1453/2002 urmează să fie inclus un

subpunct în alin. (1) cu următorul conţinut: ”Notarul nu este funcţionar public, ci este un

liber profesionist”.

Controlul activităţii de notariat de către organele competente. În prezent, conform

Legii 1453/2002, Capitolul III ”Controlul activităţii notariale”, activitatea notarială este

supusă: 1) controlului administrativ, 2) controlului judiciar, 3) controlului financiar. Astfel,

este absolut necesar în continuare să delimităm aceste controale.

Controlul activităţii notariale are ca scop sintetizarea informaţiei dobândite în

timpul controlului şi răspândirea experienţei avansate. Însă, în Republica Moldova situaţia

este diferită de practica statelor Uniunii Europene unde controlul are drept scop stabilirea

unei stări de siguranţă pentru cetăţeni, căci în Republica Moldova controlul este o armă de

a înlătura persoanele de la funcţia de notar. Am propus un sistem de control notarial nou:

controlul legalităţii, controlul administrativ, controlul calităţii, controlul notarului şi

controlul societăţii şi a persoanelor sau autorităţilor abilitate să-l exercite.

În studiul Tendinţele şi perspectivele controlului activităţii notariale de către

organele competente am evidenţiat particularităţile răspunderii notarilor din Republica

Moldova în comparaţie cu răspunderea notarilor din România, Federaţia Rusă şi alte state,

am înaintat propuneri în vederea modificării legislaţiei cu privire la notariat, care de

asemenea sunt reflectate şi în prezenta lucrare [4, p. 58-69].

Alte structuri organizatorice din cadrul instituţiei notariatului - a fost analizată

competenţa altor persoane abilitate de lege să întocmească acte notariale prin prisma

legislaţiei şi practicii existente. Referitor la alte persoane abilitate de lege să întocmească

acte notariale, de asemenea, am pus în discuţie o serie de neconcordanțe legislative, care

urmează să fie modificate, venind cu propuneri şi sugestii. Secretarii consiliilor locale

trebuie să fie supuși unui examen mai riguros, în virtutea împuternicirilor care le-au fost

atribuite de Legea nr. 436/2006 şi Legea nr. 1453/2002, fapt ce ar preveni apariţia unor

18

eventuale conflicte. În vederea întocmirii și autentificării contractelor de înstrăinare

(vânzare-cumpărare, donaţie şi schimb) a bunurilor imobile, inclusiv a terenurilor cu

destinație agricolă, este nevoie de posedat cunoștințe ample pentru a nu exclude clauzele

esențiale ale acestor contract și pentru a explica părților care consecințe survin în urma

neînregistrării acestor contracte în modul stabilit de legislația în vigoare. Argumentele

prezentate cu privire la cunoștințele limitate ale secretarilor consiliilor locale sunt bazate pe

cazuri din practică, care au fost examinate în cadrul instanțelor de judecată din Republica

Moldova. În contextul celor expuse, până în anul 2010 secretarii consiliilor locale

prezentau dările de seamă privind actele notariale efectuate notarilor de stat din regiunea

respectivă, care la rândul lor le transmiteau Direcției Notariat și Avocatură al Ministerului

Justiției al RM. Odată cu modificările introduse de Legea nr. 130 din 23.12.2009 și

schimbarea statutului din notari de stat și privați în notari publici, secretarilor consiliilor

locale nu li s-au cerut să prezintă dările de seamă. În prezent secretarii consiliilor locale

autentifică semnăturile copiilor de pe documente, procuri și rareori testamente. Una din

cele mai mari probleme în practică se referă la testamentele întocmite. Litigiile legate de

anularea acestor acte juridică apar după decesul testatorului, din care motiv este imposibilă

confirmarea din partea acestuia a valabilităţii documentului întocmit. O simplă greşeală de

formă sau de conţinut va duce nemijlocit la declararea nulităţii testamentului, cazuri des

întâlnite în practica judiciară, iar corectarea acestora devine imposibilă din motiv că

testatorul nu mai este deja în viaţă. Deci, scopul persoanei de a economisi pe transport în

final duce, de cele mai deseori, la pierderea valabilităţii testamentului întocmit şi la

partajarea averii succesorale între moştenitori legali. S-a efectuat un sondaj al actelor

notariale privind luarea măsurilor de pază a bunurilor a bunurilor succesorale de către

secretarii consiliilor locale în urma căruia a fost determinat că nu s-au înregistrat astfel de

cazuri. Propunem a exclude din art.37 din Legea nr. 1453/2002 lit. c) luarea măsurilor de

pază a bunurilor succesorale; lit. d) autentificarea testamentelor și lit. f) autentificarea

contractelor de înstrăinare (vânzare-cumpărare, donație, schimb) a bunurilor imobile,

inclusiv a terenurilor cu destinație agricolă, care să fie exercitate exclusiv de către notari ca

fiind profesionaliști în domeniu.

În cadrul articolului Apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor în interior şi în

afara hotarelor ţării de către persoanele abilitate prin lege de a întocmi acte notariale am

descris în detalii activitatea consulilor, registratorilor de stat şi secretarilor primăriilor în

Republica Moldova. Au fost analizate detaliat avantajele şi dezavantajele activităţii

notariale desfăşurate de către consuli, registratori de stat şi secretarii primăriilor, autorii

venind cu critici şi propuneri de a limita cercul actelor autentificate de aceste persoane [2, p.

75-84]. De aceeaşi părere sunt şi autorii Piatac A. şi Amihalachioaie-Ţurcan M., care au

menţionat în articolul său că notarii au o competenţă generală, iar secretarii primăriilor au o

competenţă limitată, spre deosebire de competenţa notarilor [29, p. 26-29]. Din cauza

incompetenţei secretarilor primăriilor se comit multe fraude, persoanele fizice şi persoanele

juridice fiind neinformate despre consecinţele încheierii unor astfel de acte.

Pentru întocmirea actelor notariale peste hotare, Republica Moldova a împuternicit

oficiile consulare şi misiunile diplomatice. O altă problemă sunt tarifele consulare exagerat

de mari pentru autentificarea documentelor, prevăzute de Legea nr. 242 din 24.09.2010

19

privind taxele consulare, Monitorul Oficial nr. 231-234 din 26.11.2010, care sunt

echivalente tarifelor actelor notariale întocmite de notari pe teritoriul Republicii Moldova în

lei dar sunt prevăzute de lege în Euro [25]. În vederea protejării cetățenilor aflați în afara

teritoriului Republicii Moldova, considerăm necesară micșorarea tarifelor notariale impuse

de oficiile consulare și misiunile diplomatice, iar cetățenii noștri nu vor suporta cheltuieli

atât de mari și accesul la autentificarea actelor notariale întocmite de oficiile consulare și

misiunile diplomatice acreditate în diverse state străine va spori. Am demonstrat contribuţia

misiunilor diplomatice şi consulare în apărarea intereselor cetățenilor noștri peste hotarele

ţării. Deosebirile esenţiale dintre actele notariale întocmite de notari şi de misiunile

diplomatice şi de oficiile consulare constau în faptul că notarul are un spectru mai larg de

acte notariale și le înfăptuiește pe teritoriul țării noastre, pe când oficiile consulare și

misiunile diplomatice în afara teritoriului țării. În acest caz cetățenii Republicii Moldova nu

vor suporta supra cheltuieli, iar solicitarea actelor notariale întocmite de oficiile consulare și

misiunile diplomatice va spori.

O altă categorie de persoane care au dreptul de a îndeplini acte notariale sunt

registratorii de stat. În calitate de registrator de stat pot fi persoanele licenţiate în drept, fapt

ce este similar notarilor cu o diferenţă ce constă în susţinerea de către notari a examenului

de calificare, care este destul de dificil, dar, totodată, competenţa notarilor are un spectru

mult mai larg decât cea a registratorilor. Cu regret, în Republica Moldova nu a fost

discutată şi cercetată detaliat această temă, mai mult ca atât, suntem în lipsa unor studii în

domeniul dat.

În concluzie am menţionat atribuţiile notariale ce le revin registratorilor şi criteriile

de delimitare dintre registratori şi notari. Registratorul, asemeni notarului, are funcţia de

prevenire a eventualelor fraude. Şi, dacă notarul poate preveni părţile de eventualele litigii

ce se pot isca ca urmare a încălcării procedurii notariale, registratorul verifică dacă aceste

persoane pot avea calitatea de fondatori, pentru a fi evitată înregistrarea unor persoane terţe

care nici nu cunosc faptul că au fost înregistrate în calitate de fondatori ai unei societăţi

comerciale. O deosebire esenţială dintre notar şi alte persoane abilitate de lege să

întocmească acte notariale este răspunderea acestora. Notarul are obligaţia de a se asigura

obligatoriu şi de a răspunde în baza Legii nr. 1453/2002, codurilor civil şi penal ş.a., iar alte

persoane răspund în calitate de funcţionari ai întreprinderii de stat.

În prezentul capitol am evidențiat problema științifică importantă soluționată ce

constă în investigarea și caracterizarea organizării instituției notariatului în sistemul de

drept din Republica Moldova, evidențierea obstacolelor cu care ea se confruntă din cauza

unui cadru normativ incomplet și elaborarea de propuneri de lege ferenda care ar contribui

la depășirea lacunelor legislative și a diverselor impedimente care, în fond, diminuează

importanța instituției notariatului în garantarea drepturilor și intereselor persoanelor și ale

statului.

În Capitolul 4, întitulat Tendinţe contemporane de dezvoltare şi modernizare a

instituţiei notariatului din Republica Moldova prin prisma sistemelor notariale

contemporane, au fost reflectate tendinţele şi perspectivele instituţiei notariatului în

perioada prezentă. Odată cu deschiderea hotarelor şi cu tendinţa ţărilor de a face parte din

20

Uniunea Europeană (cazul Republicii Moldova), instituţiile vor suferi modificări. Instituţia

notariatului, de asemenea, necesită să corespundă condiţiilor impuse de standardele

europene. Notarii au început să aibă o serie de probleme, fiind nerecunoscute actele

întocmite de notari în alte ţări, şi de aceea este necesară introducerea modificărilor atât la

nivel organizatoric, cât şi în cadrul competenţei notarilor. Totodată, o problemă ce se

impune în zilele noastre este excluderea condiţiei obligatorii de cetăţenie pentru notari întru

înlesnirea integrării notarilor în activitatea notarială dintr-o altă ţară din Uniunea

Europeană. Din acest punct de vedere, analiza ştiinţifică a regimului juridic al organizării

instituţiei notariatului, în cadrul tezei de doctorat, este nu numai actuală pe plan teoretic dar

şi necesară. Au fost prezentate în plan comparativ cele mai bune modele ale organizării

instituţiei notariatului în Germania, Franţa, Olanda, Slovenia ş.a.

În concluzie putem menţiona că instituția notariatului a suferit schimbări mari pe

parcursul anilor şi chiar şi în prezent suferă schimbări din următoarele motive: fiind un

garant al apărării intereselor cetăţenilor, este necesar ca notarul să se conformeze

necesităţilor cotidiene ale cetăţenilor, odată cu dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific este

nevoie de introdus noţiunea de netnotar care presupune o adaptare la tehnicile noi şi

introducerea semnăturii electronice, globalizarea ce se extinde cu paşi rapizi presupune o

modificare - deschiderea hotarelor, circuitul liber peste hotarele ţării, respectiv şi

posibilitatea de a practica profesia de notar în alte ţări cu sistem de drept similar, sau chiar

într-un sistem totalmente diferit.

Rolul instituției notariatului a fost analizat prin prisma practicii judiciare şi a

legislaţiei a două ţări mari, a căror sisteme de drept reflectă direct particularităţile sistemului

de drept anglo-saxon: Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii (SUA). Au fost

reflectate aspectele organizării, competenţei, răspunderii notarilor în comparaţie cu notarii

din ţările sistemului notarial latin, precum şi problemele ce apar în practică, cu expunerea

disputelor şi polemicilor care apar în activitatea notarială. Cerinţele înaintate faţă de

candidaţi la profesia de notar, de obicei, sunt următoarele: studii superioare, capacităţi de

exerciţiu depline şi lipsa antecedentelor penale nestinse. Am evidenţiat problemele cu care

se confruntă notarii din SUA în urma limitării competenţei lor în comparaţie cu notarii

sistemului notarial latin. Am caracterizat elementele comune ale notarilor din Marea

Britanie, SUA şi Australia: rigorile impuse faţă de candidaţii la funcţia de notar, asociaţiile

care apără notarii şi efectele actelor autentificate de aceştia. Am dedus că, de fapt, ei se

confruntă cu obstacolul nerecunoaşterii actelor autentificate de notari, mai ales în ţările

sistemului notarial latin. Ca rezultat, lucrul lor nu este recunoscut. O a doua problemă

globală este extinderea comerţului electronic şi a contractelor autentificate on-line, iarăşi

atenţionăm că notariatele din sistemul anglo-saxon şi latin trebuie să stabilească condiţii de

lucru comune în vederea îmbunătăţirii calităţii lucrului efectuat şi a actelor autentificate.

Una din tendințele de modernizare a instituției notariatului în statele europene este

abolirea condiției cetățeniei pentru notari, în vederea facilitării circulării notarilor în cadrul

hotarelor țărilor membre ale UE și permiterii acestora de a lucra nu doar în țările în care au

obținut licența de notar. Considerăm că abolirea condiţiei cetăţeniei – ca condiție

obligatorie pentru notari, este un pas important în politica Uniunii Europene, însă apar

problemele care au fost discutate în paragraful precedent, diferenţa statutelor notarilor din

21

sistemele notariale anglo-saxon şi latin, un alt impediment este orgoliul statelor membre cu

istorie notarială bogată ca Franţa, Germania ş.a. care nu doresc să renunţe la această

condiție. Cu referire la situaţia notarilor în Republica Moldova, în primul rând suntem la o

etapa incipientă de reformare a organizării instituției notariatului în vederea racordării la

standardele europene, în acest sens, nu considerăm necesar de a introduce modificări

radicale în legislația notarială la această etapă.

În această ordine de idei, Strategia de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-

2016 (Legea nr.231 din 25.11.2011, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr. 1-6 din 06.01.2012, art. nr.6) nu elimină instabilitatea reglementărilor din domeniul

instituției notariatului, nu aduce claritate și nu formulează o perspectivă, reglementând doar

tangențial problema reformei și modernizării instituției notariatului din Republica Moldova

[37], fapt care îl considerăm extrem de insuficient și superficial. Spre deosebire de

Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova ”Integrare Europeană: Libertate,

Democrație, Bunăstare 2011-2014”, care conține unele prevederi privind statutul notarului

stagiar, instruirea continuă a notarilor, revizuirea organizării profesionale a notarilor ș.a.,

Strategia conține doar unele direcții privind dezvoltarea profesiilor conexe sectorului

justiției (avocați, notari, mediatori, executori judecătorești, experți judiciari, administratori

ai procedurii de insolvabilitate, traducători / interpreți) ca: încurajarea dezvoltării capacității

reprezentanților profesiilor conexe sectorului justiției la nivel de uniuni profesionale,

punând accent pe capacitățile de management; elaborarea standardelor de calitate pentru

serviciile prestate; asigurarea instruirii continue ș.a. [34, p. 42]. În prezenta cercetare am

studiat detaliat organizarea instituției notariatului, venind cu propuneri concrete privind

modificarea cadrului normativ ce reglementează această problematică; cercetarea

structurilor organizatorice ale instituției notariatului; stabilirea limitelor supravegherii

organelor abilitate de a controla această instituție; stabilirea unor tarife mai mici pentru

serviciile notariale prestate de alte persoane abilitate de lege să întocmească acte notariale

ș.a.

Începând cu luna noiembrie a anului 2008 funcţionează o Reţea Notarială

Europeană. Rolul ei este cel de platformă de comunicare între notarii din statele membre

ale Uniunii Europene pentru soluţionarea cazurilor concrete cu caracter transfrontalier,

asigurarea legăturii eficiente şi cooperării între membrii profesiei, aşa cum cere codul

deontologic al notariatelor europene. Ar fi binevenit să fie creată și în sistemul notarial

moldovenesc o rețea electronică notarială ce ar conține toate actele notariale în vederea

dezvoltării instituției notariatului. Crearea acestei rețele ar promova implementarea

standardelor europene bazate pe principiul transparenței în actele notariale în sistemul

notarial autohton. Însă, în discuțiile cu unii notari din Republica Moldova a fost clar

exprimată nemulțumirea privind funcționarea registrului gajului bunurilor mobile care este

ținut și administrat de Centrul de Informații Juridice al Ministerului Justiției al RM. Pentru

Moldova o primă problemă ce apare în implementarea rețelei electronice notariale locale

este insuficiența de resurse financiare, propunem a introduce o rețea electronică, o condiție

obligatorie pentru notarii din Republica Moldova să înregistreze în formă electronică

actele notariale întocmite, pentru a proteja persoanele în vederea eventualelor fraude și a le

asigura prin posibilitatea de a verifica on-line existenţa tranzacţiei întocmite de notari și de

22

alte organe abilitate. Fondurile în vederea finanțării acestei rețele pot fi obținute prin

intermediul proiectelor europene de dezvoltare a profesiilor conexe sectorului justiției.

Un alt moment care necesită a fi analizat este fondarea Institutului de Cercetări

Notariale al Republicii Moldova, cu atribuții de cercetări și asistență metodico-practică

pentru comunitatea notarilor, fapt care ar permite instituțiilor notariale să depășească

anumite probleme ce țin de stagnare și rigiditate, drept exemplu ar servi Institutele de

Cercetări Notariale al statelor ca: Germania, Franța, Austria ș.a. La moment, soluția

optimală ar fi ca Institutul respectiv să fie încorporat în structurile organizatorice ale

Institutului Național de Justiție, bucurându-se de un grad sporit de autonomie.

Aceste reforme sunt de bun augur în sistemul notarial, în special cele privind

asigurarea bunei funcţionări a notariatului prin promovarea unui mecanism clar de

acceptare a profesiei, ridicarea calificării notarilor, controlul şi sancţionarea notarilor,

reglementarea stabilirii numărului necesar de notari. Toate aceste propuneri au fost detaliat

caracterizate în capitolele precedente şi anume: instruirea continuă a notarilor prin

intermediul creării Camerelor notariale ce vor apăra interesele notarilor; organizarea

profesională a notarilor – reglementarea clară a statutului notarului ca fiind reprezentantul

profesiei libere ce nu cade sub incidenţa legislaţiei cu privire la funcţionarul public;

permiterea autentificării unor acte notariale nu numai de consulii Republicii Moldova, dar

şi de notari din ţara de reşedinţă; reglementarea legislativă a statutului notarului stagiar,

precum mărirea stagiului profesional şi oferirea posibilităţii de a executa stagiul în afara

teritoriului Republicii Moldova.

Problema științifică importantă soluționată în acest capitol vizează formularea

de propuneri și soluții privind racordarea actualului sistem de organizare și funcționare a

instituției notariatului la cadrul normativ și practicile europene, fapt care ar dinamiza

perspectivele de dezvoltare a instituției notariatului și i-ar conferi finalitate în evoluția sa.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

În urma analizei științifico-juridice a domeniului organizării instituției

notariatului, am constatat că pe cât de importantă este această instituție în garantarea

drepturilor și intereselor persoanelor și ale statului, pe atât de multe probleme gravitează în

jurul ei. În acest context, a fost identificată problema științifică importantă soluționată a

prezentei lucrări, ce a constat în examinarea complexă a organizării instituției notariatului

în cadrul sistemului de drept al Republicii Moldova. Au fost evidențiate problemele cu care

se confruntă organizarea acesteia, având în vedere cadrul normativ imperfect, și a fost

argumentată depășirea lacunelor din legislație și a diverselor impedimente care, în fond,

diminuează importanța instituției notariatului în ocrotirea drepturilor și intereselor

persoanelor și ale statului, au fost formulate propuneri și soluții privind racordarea

actualului sistem de organizare și funcționare a instituției notariatului la cadrul normativ și

practicile europene.

Reieșind din scopurile și obiectivele stabilite apriori și în urma investigațiilor

efectuate în prezentul studiu, au fost formulate următoarele concluzii generale:

23

1. În baza studiului realizat, am constatat că conceptul instituției notariatului trebuie

reformulat și îmbogățit cu unele elemente noi de natură să întregească și să exprime

complexitatea acestui concept. În această ordine de idei venim cu o definiție proprie a

notariatului: Notariatul este o instituţie publică de drept abilitată de către stat să

îndeplinească acte în numele statului, prin intermediul persoanelor împuternicite (notari,

alte persoane abilitate prin lege, oficiile consulare și misiunile diplomatice), în

conformitate cu dispoziţiile Constituţiei Republicii Moldova, tratatele internaționale la

care Moldova este parte şi ale legislaţiei în vigoare, activitatea de legalizare, de

autentificare a documentelor, de certificare, de înregistrare a gajului, de mediere, şi ale

altor acte menite să asigure stabilirea de raporturi juridice între persoane fizice şi juridice,

garantându-le ocrotirea intereselor şi exercitarea drepturilor lor legitime, în concordanță

cu valorile, cadrul normativ și practicile din Uniunea Europeană.

2. Principiile instituției notariatului joacă un rol primordial la determinarea ideilor

călăuzitoare care stau la baza acestei instituții. Analizând principiile instituției notariatului

am formulat și dezvoltat științific două principii noi, care vin să completeze doctrina

notarială autohtonă. Este vorba de principiul continuităţii și principiul medierii. Totodată,

au fost evidențiate, științific argumentate și propuse pentru a fi incluse în știința notariatului

două funcții noi ale instituției notariatului care nu au mai fost analizate anterior: funcția de

înregistrare și funcția de mediere.

3. Instabilitatea reglementărilor în domeniul notariatului, lipsa unei strategii clare

privind traiectoria reformelor în domeniul notariatului creează discomfort în mediile

notariale, neînțelegere și lipsă de siguranță. În această ordine de idei, Strategia de reformă a

sectorului justiției pentru anii 2011-2016 (Legea nr. 231 din 25.11.2011, publicată în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-6 din 06.01.2012, nr.6) nu elimină

instabilitatea reglementărilor din domeniul instituției notariatului, nu aduce claritate și nu

formulează o perspectivă, reglementând doar tangențial problema reformei și modernizării

instituției notariatului din Republica Moldova, fapt pe care îl considerăm extrem de

insuficient și superficial. Deci, adoptarea unei strategii de reformare a instituției notariatului

care ar reflecta dezvoltarea acestei instituții pentru următorii ani este un imperativ al

timpului, o cerință a eforturilor de reformă a instituțiilor de drept și, în ultimă instanță, o

cerință a procesului de integrare europeană a Republicii Moldova.

4. Cercetând legislația notarială, fiscală și civilă am constatat că, biroul notarial nu este

subiect al dreptului deoarece el nu poate avea un cod fiscal special, și nici nu poate duce

evidența contabilă. La baza acestei concluzii se află raționamentul că biroul notarial nu

desfăşoară nici o activitate, unicul subiect împuternicit de legislația în vigoare să exercite

activitate notarială în baza licenței fiind notarul. Prin aceasta s-a adus o contribuție la

eliminarea multiplelor confuzii dintre statutul biroului notarial și notar, ultimul activând ca

un liber profesionist.

5. Considerăm logică și extrem de oportună plasarea arhivei notariale sub auspiciile

birourilor notariale, fapt ce ar înlesni și ordona activitatea notarilor.

6. În urma excluderii Camerelor notariale teritoriale din sistemul notarial al Republicii

Moldova nu au fost soluționate și aplanate litigiile dintre entitățile notariale și Ministerul

Justiției al RM, care a preluat funcțiile ultimelor. În baza practicii organizării reușite a

24

notariatului în cadrul țărilor cu sistem notarial latin se impune preluarea acestui model de

succes și crearea în Republica Moldova a Camerei notariale, cu atribuții de organizare,

management și monitorizare a entităților notariale.

7. Drept rezultat a investigării legislației în materia notariatului, atât celei autohtone, cât

și de peste hotare, considerăm necesară o clarificare tranșantă în cadrul legislației

Republicii Moldova a unei probleme extrem de importante din domeniul bunei funcționări

a instituției notariatului, și anume: a statutului notarului și a statutului notarilor stagiari, fapt

care, într-un final, ar spori prestigiul și importanța stagiarului și a instituției notariatului în

ansamblu.

8. Analizând legislației Republicii Moldova ce reglementează controlul activității

notariale, am constatat disonanțe grave atât cu legislația, cât și cu practicile Uniunii

Europene. Considerăm că sfera împuternicirilor Ministerului Justiției privind controlul

activității notarului trebuie limitată, și anume am propus un sistem de control nou (controlul

legalităţii, controlul administrativ, controlul calităţii, controlul notarului și controlul

societăţii) unde Ministerul Justiției nu va fi unicul organ abilitat să supravegheze instituția

notariatului. În context, se impune reformarea instituției controlului notarial, organizarea sa

pe baze moderne și conforme practicilor existente în Uniunea Europeană.

9. Secretarii consiliilor locale trebuie să fie supuși unui examen mai riguros în vederea

exercitării împuternicirilor care le-au fost atribuite de Legea privind administrația publică

locală nr. 436/2006 şi Legea cu privire la notariat nr. 1453/2002, fapt care ar preveni

apariţia unor eventuale probleme și conflicte. Considerăm necesară limitarea competenței

notariale a secretarilor consiliilor locale reieșind din practica judiciară și nemulțumirea

cetățenilor care au suferit prejudicii în urma actelor notariale întocmite de aceștia.

10. Se impune o clarificare cât mai urgentă a rolului și contribuţiei misiunilor diplomatice

şi consulare a Republicii Moldova în apărarea drepturilor și intereselor cetățenilor

Republicii Moldova peste hotarele ţării prin intermediul actelor notariale îndeplinite de

aceștia. Totodată, constatăm faptul că unii cetățeni nu pot beneficia de servicii notariale

peste hotare din cauza lipsei oficiilor consulare și a misiunilor diplomatice a țării noastre în

multe state ale lumii. În vederea protejării cetățenilor aflați în afara teritoriului Republicii

Moldova considerăm că tarifele notariale impuse de oficiile consulare și misiunile

diplomatice, trebuie să fie micșorate pentru cetățenii Republicii Moldova, care în acest caz

nu vor suporta cheltuieli exagerat de mari.

În baza celor relevate mai sus în plan aplicativ, propunem următoarele

recomandări:

1. Luând în considerație experiența bogată a notariatului german considerăm că Legea cu

privire la notariat nr. 1453/2002 trebuie să fie abrogată și adoptate două legi distincte:

Legea cu privire la organizarea instituției notariatului și Legea cu privire la procedura

notarială, aceste modificări vor clarifica situația incertă a organizării instituției notariatului.

2. Considerăm necesar de a include principiile instituției notariatului în legea nouă -

Legea privind organizarea instituției notariatului, în cazul neacceptării acestei propuneri,

venim cu propunerea de a include un articol nou în textul Legii cu privire la notariat nr.

1453/2002: Articolul 5¹. Principiile instituției notariatului. Instituția notariatului

funcționează pe baza următoarelor principii: a) Legalităţii; b) Egalităţii persoanelor în

25

tratament din partea reprezentanților instituției notariatului; c) Temeiniciei; d)

Transparenței sistemului notarial; e) Dreptului persoanelor fizice şi juridice la asistenţă

juridică calificată; f) Exercitării funcţiilor notariale doar de organele notariale împuternicite

de legislaţia în vigoare; g) Independenţei notarului şi a persoanei ce efectuează acte

notariale; h) Imparţialității notarului şi a persoanei ce efectuează acte notariale; i) Dreptului

la un recurs; j) Continuităţii activităţii notariale; k) Respectării secretului profesional; l)

Libertății alegerii limbii lucrărilor notariale; m) Mediere.

3. În scopul sporirii eficienței instituției notariatului, propunem instituirea unui program

de master în drept notarial în cadrul Ciclului II de învățământ superior juridic – specializare

master în drept notarial, cu atragerea în procesul de instruire a celor mai de vază savanți și

practicieni din domeniul notariatului. O altă soluție care ar putea fi realizată prin formarea

continuă a candidaților la profesia de notar în cadrul Institutului Național de Justiție, care

nemijlocit s-ar ocupa de formarea continuă a candidaților – viitori notari. În acest sens,

propunem obținerea de către candidat la funcția de notar a titlului de master în drept

notarial să fie o condiție obligatorie, în cazul introducerii specializării în cadrul instituțiilor

de învățământ superior juridic, completarea art. 9 lit. c) din Legea cu privire la notariat nr.

1453/2002 cu mențiunea: ”este master în drept notarial”. Iar în baza experienței sistemului

notarial din Franța, credem rațional extinderea perioadei de stagiu a notarilor de la 1 an

până la 2 ani.

4. În vederea ocrotirii drepturilor și intereselor legale ale persoanelor de daunele cauzate

în urma întocmirii actelor notariale de către notari, insistăm asupra ideii că notarul trebuie

să-și informeze clienții despre asigurarea obligatorie profesională, iar pentru prejudiciile

aduse clienților să fie stabilite anumite sume de despăgubiri. În acest sens, propunem ca în

textul Legii cu privire la notariat nr. 1453/2002, art. 20¹ „Asigurarea de răspundere civilă”,

să fie completat cu un nou alineat – alin. (2) „Mărimea despăgubirii se stabilește în raport

cu mărimea declarată în actul notarial îndeplinit”.

5. Cu referire la răspunderea disciplinară a notarilor, propunem să fie modificată

procedura de aplicare a sancțiunilor. În acest sens, propunem ca sancțiunile disciplinare să

fie aplicate în funcție de gravitatea faptei comise de notar și în funcție de controlul tematic.

Instituționalizarea acestor practici s-ar putea realiza prin modificarea cadrului legal existent.

Astfel, art. 24 din Legea cu privire la notariat nr.1453/2002 urmează să fie modificat după

cum urmează: alin. (1) lit. a) ”avertizarea” să fie aplicată de comunitatea notarială, lit.b)

”mustrarea” și lit.c) ”suspendarea din funcție pe o durată maximă de 6 luni” să fie aplicate

în urma controlului administrativ de către Ministerul justiției iar lit.d) ”retragerea licenței”

să fie aplicată în exclusivitate de instanța de judecată.

6. Considerăm că notarul nu cade sub incidența statutului de funcționar public, de aceea

propunem ca în textul art. 2 – „Noțiunea de notariat” din Legea cu privire la notariat nr.

1453/2002 să fie inclus un punct nou – pct.(7) ce ar avea următorul conținut: „Notarul nu

este funcționar public, ci un liber profesionist”.

7. Considerăm că aria de perfectare a actelor notariale delegate secretarilor consiliilor

locale trebuie să fie limitată. În acest scop, propunem excluderea din art. 37 din Legea cu

privire la notariat nr. 1453/2002 a următoarelor puncte: c) luarea măsurilor de pază a

26

bunurilor succesorale; d) autentificarea testamentelor și f) autentificarea contractelor de

înstrăinare.

8. Se impune fondarea Institutului de Cercetări Notariale al Republicii Moldova, cu

atribuții de cercetări și asistență metodico-practică pentru comunitatea notarilor, fapt care ar

permite instituțiilor notariale să depășească anumite probleme ce țin de stagnare și

rigiditate. La moment, soluția optimală ar fi ca Institutul respectiv să fie încorporat în

structurile organizatorice ale Institutului Național de Justiție, bucurându-se de un grad

sporit de autonomie.

9. Ar fi binevenit ca în sistemul notarial al Republicii Moldova să fie creată o rețea

electronică notarială ce ar stoca în regim on-line toate tranzacțiile realizate. Prin aceasta s-ar

institui un sistem de protejare a persoanelor contra eventualelor fraude și ar fi asigurat un

acces simplu al publicului larg la informațiile din cadrul sistemului on-line al tranzacțiilor

perfectate.

BIBLIOGRAFIE:

1. Belei E., Chifa F., Cojuhari A. Drept procesual civil: Partea specială: (curs univ.)

Chişinău: Tipografia Centrală. 2009. 440 p.

2. Cara A. Apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor în interiorul şi în afara hotarelor

ţării de către persoanele abilitate de lege să întocmească acte notariale. În: Revista

moldovenească de drept internaţional şi relaţii internaţionale. 2009, nr. 4, p. 75 - 83.

3. Cara A. Funcţiile activităţii notariale. Mater. conf. șt. inter. Problemele actuale ale

ştiinţelor socio-umane în condiţiile integrării europene. Chişinău: CEP USM. 2006, p. 493 - 495.

4. Cara A. Tendinţele şi perspectivele controlului activităţii notariale de către organele

competente. În: Revista moldovenească de drept internaţional şi relaţii internaţionale. 2009, nr.

3, p. 58 - 69.

5. Cara A. Aspecte comparative ale instituţiei de notariat în statele sistemului latin.

Conferinţa internaţională a tinerilor cercetători „Republica Moldova în contextul geopolitic

contemporan şi perspectivele integrării europene”, ediţia 4-a, Chișinău: PONTOS. 16.04.2010,

p. 216 - 228.

6. Cara A. Importanţa Camerei Notariale din sistemul Internaţional notarial. Semnificaţia

Camerei Notariale în Republica Moldova. În: Revista Ştiinţifică, Studia Universitas. 2007, nr. 6,

p. 42 - 46.

7. Cara A. Persoanele care exercită activitate de notariat ca gardă la hotarele ţării,

Republica Moldova. În: Revista moldovenească de drept internaţional şi relaţii internaţionale.

2009, nr. 2, p.47 - 52.

8. Cara A. Specificul admiterii în activitatea notarială în Republica Moldova şi în alte ţări.

În: Revista moldovenească de drept internaţional şi relaţii internaţionale. 2008, nr. 4, p.71 - 79.

9. Cârnaț T. Drept constituțional. Ediția a II-a (revăzută și adăugată). Chișinău: Print-Caro,

2010. 514 p.

10. Cârnaț T., Cârnaț M. Protecția juridică a drepturilor omului. Chișinău: Reclama, 2006.

382 p.

11. Codul contravențional al Republicii Moldova. Nr. 218 din 24.10.2008. În: Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, nr. 3-6 din 16.01.2009.

12. Cojocari E. Drept notarial, manual. Chişinău: Ruxanda, 1998. 520 p.

27

13. Constatinescu E., Chibac Gh., Bondarciuc O. Notariat, manual pentru studenţii

facultăţilor de drept. Chişinău: Pontos, 2001. 223 p.

14. Constituţia Republicii Moldova, adoptată 29 iulie 1994, în vigoare din 27 august 1994.

În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.

15. Decorps J.-P., President of the XXVI Congress of International Union of Notaries,

Marrakech, 06.10.2010. [on-line]: www.uinl.com. (vizitat 30.03.2011).

16. Grama D., Cara A. Din istoria formării şi constituirii instituţiei notariatului în Republica

Moldova, În: Revista moldovenească de drept internaţional şi relaţii internaţionale. 2009, nr. 1,

p. 42 - 57.

17. Guceac I. Curs elementar de drept constituțional. Vol. II. Chișinău: FEP Tipografia

centrală, 2004. 496 p.

18. Guțuleac V. Drept contravențional. Chișinău: ULIM, 2006. 270 p.

19. Legea cu privire la administraţia public locală, nr. 436 din 09.03.2006. În: Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr. 32-35 din 09.03.2007.

20. Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. În: Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.57-58 din 18.05.2000.

21. Legea cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor

individuali, nr.220 din 19.10.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova 30.11.2007, 184

- 187.

22. Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr. 837-XIII din 17.05.1996. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr. 6/54 din 23.01.1997,

23. Legea cu privire la notariat nr.1453 din 02.11.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 154-157 din 21.11.2002.

24. Legea cu privire la funcţia public şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04.07.2008.

În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 230-232 din 23.12.2008.

25. Legea cu privire la taxele consulare nr. 242 din 24.09.2010. În: Monitorul Oficial nr.

231-234 din 26.11.2010.

26. Leş I. Manual de drept notarial. Ediţia 2. Bucureşti: C.H. Beck, 2008. 210 p.

27. Măgureanu F. Drept procesual civil. Bucureşti: Editura All Beck, 1998. 900 p.

28. Mocanu E. Legea Republicii Moldova cu privire la notariat Nr. 1153-XIII din

11.04.1997, Comentarii, Chişinău: 1999, p. 7.

29. Piatac A., Amihalachioaie-Ţurcan M. Competenţa secretarului primăriei satului

(comunei) de îndeplinire a actelor notariale. În: Revista Naţională de Drept. 2001, nr.5, p. 26 -

29.

30. Pistriuga V. Comentariul ştiinţifico-practic al Legii Republicii Moldova cu privire la

notariat. În: Бизнес-право. 2004, № 7, p. 21 - 29.

31. Pistriuga V. Comentariul ştiinţifico-practic al Legii Republicii Moldova cu privire la

notariat. În: Бизнес Право. 2004, № 11, p. 39 - 49.

32. Pistriuga V. Comentariul ştiinţifico-practic al Legii Republicii Moldova cu privire la

notariat. În: Бизнес право. 2005, № 9, p. 23 - 28.

33. Pistriuga V. Comentariul ştiinţifico-practic al Legii Republicii Moldova nr. 1453-XV

din 08.11.2002 cu privire la notariat. În: Бизнес Право. 2004, №. 12, p. 53 - 72.

34. Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova ”Integrarea Europenă:

LIBERTATE, DEMOCRAŢIE, BUNĂSTARE 2011-2014”. [on-line]: http://www.gov.md/doc.php (vizitat la 30.03.2011).

28

35. Rezoluţia Parlamentului European din 18.01.1994. [on-line]: www.cnue.org. (vizitat la

data de 10.09.2009).

36. Statutul profesiei de avocat. Nr. 306 din 08.04.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 54-57 din 08.04.2011.

37. Strategia de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016, Legea nr.231 din

25.11.2011, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-6 din 06.01.2012.

38. Черемных Г. Г., Черемных И.Г. Нотариальное право Российской Федерации.

Москва: Изд. Эксмо, 2006. 416 с.

39. Романовская О.В., Романовская Г.Б. Нотариат в Российской Федерации:

Проблемы развития. Санкт-Петербург: Юридический центр Пресс, 2004. 442 с.

40. Стешенко Л.А., Шамба Т.М. Нотариат в Российской Федерации, Учебник для

вузов. Москва: ИНФРА-М, 2001. 416 c.

41. Aubert J. L. La responsabilité civile des notaires. Paris: Defrénois, 2002. 163 p.

42. Yaigre J., Pillebout J. F. Droit professionnel notarial. Paris: LITEC, 2004. 224 p.

43. Edward Mills J. John’s American Notary and Commissioner of Deeds Manual; The

General and Statutory Requirements of These Officers Pertaining to. Chicago: Callaghan, 2010.

358 p.

44. European Council of the Liberal Professions. [on-line]: www.ceplis.org/en (vizitat

01.03.2012).

45. Howard D. F. The German Legal System, Legal language. United Kington: Third

Edition. Cavendish publishing Limited, 2009. 384 p.

46. Milton G. V. America’s Notaries: Ever Faithful and true. In: Wall Street Journal, 1993.

p. 3 - 15.

47. Knieper R. Stellungnaghme in der Rechstssache III. Zusammenarbeit mit der Republic

of Moldova des Notarrechts und des Zivilgesetz-bunchs. Chisinau, Deutsche Stiftung Fur

Intenrnationale Rechtliche Zusammenarbeit, p. 1 - 10.

29

ADNOTARE

Cara-Rusnac Aliona. Organizarea instituţiei notariatului în sistemul de drept din Republica

Moldova şi perspectivele ei de dezvoltare. Teză pentru obținerea gradului științific de doctor în

drept. Specialitatea: 12.00.02 – Drept public. Chişinău, 2012.

Structura tezei: introducere, patru capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia din 250 referințe, 150

de pagini de text de bază. Rezultatele tezei de doctorat au fost reflectate în 12 lucrări ştiinţifice care au fost

publicate în revistele ştiinţifice acreditate în Republica Moldova.

Cuvinte cheie: notar public, instituţie notarială, activitate notarială, notar de stat, notar privat, cameră

notarială, institut de cercetări notariale, sisteme notariatule, controlul asupra notarului, răspunderea notarială.

Domeniul de studiu al prezentei lucrări constă în cercetarea organizării instituţiei notariatului în sistemul

de drept al Republicii Moldova în comparaţie cu alte sisteme notariale şi perspectivele ei de dezvoltare în

contextul integrării europene.

Scopul și obiectivele lucrării întru realizarea acestui deziderat sunt: a studia detaliat problematica

organizării instituției notariatului în Republica Moldova şi tendinţa acesteia de a se conforma standardelor

europene, stabilirea unui concept integru al instituţiei notariatului care ar întruni şi caracteriza în

complexitate toate trăsăturile definitorii şi elementele instituţiei notariatului; a analiza statutul notarului

stagiar şi problemele ce apar în practica notarială cu referire la situația dată; a analiza limitele competenţei

organelor de supraveghere a activităţii notariale; a analiza competenţa altor persoane abilitate de lege să

întocmească acte notariale prin prisma legislaţiei şi practicii existente; a stabili locul și rolul instituției

notariatului din Republica Moldova, având în vedere existența disputelor și divergențelor în țările cu sistem

notarial latin și în cele cu sistem anglo-saxon în materia statutului și limitelor competenței notarului;

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a tezei constă în formularea anumitor concluzii de ordin teoretic şi

practic, a propunerilor, inclusiv de lege ferenda care rezultă logic din cercetările ştiinţifice efectuate în

lucrare, contribuind la îmbogăţirea doctrinei în domeniul organizării instituției notariatului, la perfecţionarea

legislaţiei în vigoare și ajustarea ei la standardele Uniunii Europene.

Problema științifică importantă soluționată a prezentei lucrări constă în investigarea complexă a

organizării instituției notariatului în sistemul de drept al Republicii Moldova, evidențiaterea obstacolelor cu

care se confruntă organizarea acesteia din cauza unui cadru normativ incomplet și elaborarea unor propuneri

de lege ferenda care ar contribui la excluderea lacunelor din legislație și a diverselor impedimente care în

fond diminuează importanța instituției notariatului în garantarea drepturilor și intereselor persoanelor și ale

statului.

Semnificaţia teoretică constă în faptul că în teză a fost efectuată o tratare multiaspectuală a

reglementărilor organizării instituţiei notariatului în sistemul de drept al Republicii Moldova. În lucrare a fost

realizată o analiză detaliată a legislaţiei în vigoare, a doctrinei şi practicii judiciare referitor la organizarea

instituției notariatului. Am cercetat sistemul notarial latin, anglo-saxon și alte sisteme de drept precum şi

tendinţele de dezvoltare ale notariatului în Republica Moldova.

Valoarea aplicativă a tezei rezidă din faptul că cercetarea are un caracter ştiinţifico-didactic, dar și

aplicativ care reflectă sub aspect teoretic şi practic organizarea instituției notariale în sistemul de drept al

Republicii Moldova, evidenţiind problemele domeniului dat raportat la modificările legislative recente aduse

Legii cu privire la notariat. Rezultatele obținute pot servi în calitate de material suplimentar la cursul de Drept

notarial, vor fi de ajutor pentru perfecţionarea curriculei academice din cadrul facultăţilor de drept, şi,

nemijlocit, la perfecţionarea organizării instituţiei notariale şi a legislaţiei notariale în vigoare, activitate

realizată de practicieni și specialiști în domeniu.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice, propunerile şi recomandările formulate au servit cu precădere la

predarea cursului de drept notarial în cadrul Facultăţii de drept a Universității de Stat din Moldova, precum şi

au fost expuse detaliat în cadrul conferinţelor științifico-practice naţionale şi internaţionale, fiind supuse

dezbaterilor cu specialiştii din domeniul notarial.

30

ANNOTATION

Cara-Rusnac Aliona. „The organization of the notary institution in the legal system of the

Republic of Moldova”. The thesis for obtaining the academic degree of Doctor of law. Specialty

12.00.02 –Public Law. Chisinau, 2012

Dissertation structure: introduction, four chapters, conclusions and recommendations, 250

bibliographic references, 150 pages of the basic text. The PhD thesis results have been reflected in 12

scientific works that were published in scientific magazines accredited on the territory of the Republic of

Moldova.

Keywords: public notary, notary institution, notary activity, state notary, private notary, notary chamber,

the institute for notary research, notary system, notary control, notary liability.

Study domain: of the present work consists of researching the notary institution in the legal system of

the Republic of Moldova, comparing it to other notary systems, and assessing its place in the context of

European integration.

Goal and objectives of the work: include establishing a complete assessment of the notary institution

that describes and analyses all of its features and elements. To perform the proposed goal we established the

following targets – to analyse the sources and the principles that are applied on the territory of the Republic

of Moldova as well as the sources of other countries; to analyse the statute of the notary candidate and the

problems that appear in notary practice; to analyse the limits of the competence of the notary control bodies;

to analyse the competence of other persons entitled to perform notary activities in the base of the legislation

in force and existing practice; to assess the problem of the statute and the competence limits of the notary as

the seed of the disputes not only in the Latin notary countries but also in the common law notary countries; to

research in detail the problems of the notary organization in the Republic of Moldova and its compliance

with the European standards.

Scientific novelty and originality: is its expression of the theoretical and practical conclusions and

submission of the lege ferenda proposals that would result from the investigation made in the dissertation, all

of which will contribute to the enrichment of the doctrine in the notary law field and to the improvement of

the legislation in force.

The main scientific solved problem of the present work consist in complex research of the notary

institution organization in the legal system of the Republic of Moldova, highlighting the challenges with

which the organization is faced due to an incomplete legal frame and elaboration of lege ferenda proposals in

order to exclude of the legislation gaps that in fact diminish the importance of the notary institution in

guarantying the rights and interests of the people and state.

Theoretical significance consists of its multifaceted research of the settlements of notary institution

organization in the legal system of the Republic of Moldova. The dissertation analyses the legislation in

force, the doctrine, and the judicial practice. The authors researched the Latin, common-law, and state notary

system as well as the tendencies of notary development in the Republic of Moldova.

Practical value of the work with its educational character that reviews the organization of the notary

activity in the legal system of the Republic of Moldova, highlighting the main problems in this sphere. It then

continues by proposing necessary modifications to improve the notary legislation. The outcomes might be

used for lecturing in the course on the notary law, in the process of improving the university syllabuses in the

law schools, and in improving the notary institution, as well as the legislation in force in this domain.

Implementation of the scientific results consists of using the recommendations and the conclusions that

are presented in the dissertation as the main basis in teaching the notary law course in the Law School of the

Moldova State University, as well presenting them at national and international conferences with the best

professionals in this field.

31

АННОТАЦИЯ

Кара-Руснак Алѐна. «Организация институции нотариата в правовой системе

Республики Молдова и перспективы еѐ развития». Диссертация на соискание ученой степени

кандидата юридических наук. Специальность 12.00.02 - публичное право. Кишинев, 2012.

Структура диссертации: введение, 4 главы, выводы и рекомендации, библиография, состоящая из

250 наименований, 150 страниц основного текста. Результаты докторской диссертации были изложены в 12 статьях, опубликованных в ведущих рецензируемых журналах и изданиях Республики Молдова.

Ключевые слова: публичный нотариус, нотариальное учреждение, нотариальные действия,

государственный нотариус, частный нотариус, нотариальная контора, нотариальный научно-исследовательский институт, системы нотариата, контроль в сфере нотариальной деятельности,

нотариальная ответственность.

Предметом диссертационного исследования является анализ института нотариата в правовой системе Республики Молдова в сравнении с другими системами права и перспективы еѐ развития в

контексте европейской интеграции.

Цели и задачи исследования. Целью диссертационной работы является разработка теоретических

подходов к формулированию общей концепции институций нотариата, характеризующей все аспекты и

особенности института нотариата. Задачи: проанализировать правовой статус младшего нотариуса и

проблемы, возникающие в нотариальной практике; проанализировать компетенцию органов, наблюдающих за совершением нотариальных действий, рассмотреть компетенцию других лиц,

уполномоченных на совершение нотариального действия сквозь призму молдавского законодательства и

существующей практики; провести комплексный анализ проблемы правового статуса и компетенции нотариуса, произвести детальный анализ проблемы организации нотариальной деятельности в Республики

Молдова включая тенденцию еѐ соответствия европейским стандартам.

Новизна и актуальность исследования. состоит в разработке выводов теоретического и прикладного характера, формулировании в порядке de lege ferenda рекомендаций направленных на совершенствование

доктрины нотариального права, в целях улучшения действующего национального законодательства по

данной проблематике и его адаптирования к стандартам Европейского Союза. Решенная научная задача. состоит в комплексном исследовании организации институции нотариата в

правовой системе Республики Молдова и перспективы еѐ развития, будучи выделены основные проблемы

которые стоят перед ней из-за несовершенства правового поля, а также устранение различных несовершенств, которые принижают значимость институция нотариата в том что касается гарантий и

защиты прав и интересов граждан республики.

Теоретическая значимость исследования. состоит в комплексном исследовании правил, предусматривающих организацию институций нотариата в правовой системе Республики Молдова.

Диссертационная работа содержит детальный анализ действующего законодательства, доктрины и

юридической практики, что способствует обогащению знаний по вопросу сущности и характеристики организаций институций нотариата, а также перспектив еѐ развития в контексте европейской интеграции.

Практическая значимость диссертации. Исследование носит учебно-исследовательский характер,

теоретические и прикладные положения которого рассматривают вопрос организации нотариальной деятельности в системе права Республики Молдова, выделяя при этом основные проблемы, связанные с

внесением соответствующих поправок в действующее законодательство о нотариате. Результаты

исследования могут быть использованы при чтении курса нотариальное право, а также в процессе улучшения учебных программ на факультетах права и непосредственно в процессе усовершенствования

института нотариата, действующего законодательства в данной области. Внедрение результатов диссертационного исследования. Рекомендации и выводы, представленные

в диссертационном исследовании, послужили основой в процессе чтения лекций по курсу нотариальное

право на факультете права Государственного Университета Молдовы, а также апробированы в ходе обсуждения докладов на национальных и международной конференциях.

32

CARA - RUSNAC ALIONA

ORGANIZAREA INSTITUŢIEI NOTARIATULUI ÎN SISTEMUL DE DREPT

DIN REPUBLICA MOLDOVA ŞI PERSPECTIVELE EI DE DEZVOLTARE

Specialitatea 12.00.02 Drept public; Organizarea şi funcţionarea instituţiilor de

drept

Autoreferatul

tezei de doctor în drept

Aprobat spre tipar:19.04.2012 Formatul hârtie 60x84 1/16

Hârtie ofset. Tipar ofset. Tirajul 50 ex.

Coli de tipar: 2.0 Comanda nr.51/12

Centrul Poligrafic al USM

Str. A. Mateevici, 60, Chişinău, MD 2012