Alexandru Lapusneanul C. NegruzziComentariuOpera lui Costache Negruzzi Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica de factura romantica, ce se incadreaza in curentul literar numit romantism pasoptist.Nuvela este o specie epica, cu un singur fir narativ, cu conflict concentrat care tinde catre o concluzie, in care accentul cade pe un personaj, surprins intr-un moment semnificativ. Opera este influentata de realismul francez, prin obiectivitatea discursului narativ, incalcata pe alocuri de Negruzzi, si prin descrierea maselor de oameni ca gloate. Este realista, de asemenea, prin caracterul monografic, data de prezentarea detaliata a unei lumi, dar si prezenta toponimelor reale (cetatea Hotin, Suceava).Alexandru Lapusneanul este publicata pentru intaia oara in primul numar al revistei Dacia literara din luna ianuarie a anului 1840, condusa de Mihail Kogalniceanu. Nuvela ilustreaza cateva dintre principiile romantismului romanesc, pe care Kogalniceanu le enunta in articolul Introductie, unul dintre principii fiind istoria nationala ca sursa de inspiratie: Istoria noastra are destule fapte eroice (...) obiceiurile noastre destul de pitoresti si de poetice pentru a gasi si la noi sujeturi de scris.Subiectul nuvelei este inspirat din Letopisetul Tarii Moldovei scrisa de Grigore Ureche, realitatea istorica fiind modelata in functie de scopul narativ. Actiunea se concentreaza pe domnia lui Alexandru Lapusneanul. Verosimilitatea este data de precizarea timpului si a spatiului.Opera este formata din patru secvente narative, deschise prin catre un motto, care au functie rezumativa.Primul motto, Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, este insusi raspunsul lui Lapusneanul la cererea boierilor de a renunta la domnie. Boierii (Motoc, Spancioc, Stroici si Veverita) ii spun domnitorului Moldovei ca tara nu il mai iubeste. Prin raspunsul lui se intelege hotararea acestuia de a-si recupera tronul pierdut prin tradarea boierilor.Al doilea motto, Ai sa dai seama, doamna!..., este amenintarea rostita de sotia unuia dintre boieri catre domnita Ruxanda. Al treilea motto, Capul lui Motoc vrem, este cererea gloatei ce se adunase in fata cetatii domnitorului. Acestia voiau decapitarea lui Motoc, pe care il considerau vinovat pentru tot ce se intamplase.Ultimul motto, De ma voiu scula, pre multi am sa popesc si eu, este rostit de Lapusneanul. Dupa decapitarea celor 47 de boieri, acesta se calugareste, renuntand astfel la domnia Moldovei. Trezindu-se calugar, pe patul de marte ii ameninta pe toti cei din jur.Personajul principal, Alexandru Lapusneanul, este surprins intr-o relatie de antiteza cu sotia sa, domnita Ruxanda, trasatura de faptura romantica. In timp ce el reprezinta domnitorul crud, despotic, impulsiv, ea infatiseaza imaginea de sotie iubitoare, miloasa, buna. Domnitorul mai apare in antiteza si cu Motoc, folosindu-se de acesta pentru a-i implini interesele, dar la final descotorosindu-se de el la fel de repede. Moartea lui Lapusneanul corespunde rezolvarii conflictelor dintre cei doi.In concluzie, nuvela istorica romantica Alexandru Lapusneanulscrisa de Costache Negruzzi, ilustreaza atat principiile ideologiei romantice pasoptiste, cat si ale romantismului romanesc. Autorul il ilustreaza pe domnitorul Moldovei ca fiind unul crud, despotic, injust, caracteristicile astea urmandu-l de la inceputul operei si pana la final.