„ALEXANDRU LAPUSNEANUL”,de Costache Negruzzi (caracterizare)

In constructia protagonistului Negruzzi utilizeaza un procedeu specific esteticii romantice: tehnica basoreliefului.

Personajele secundare si episodice din nuvela nu sunt bine construite ci au exclusiv rolul de a scoate mai bine in evidenta treasaturile lui Lapusneanul. De exemplu, doamna Ruxanda este construita pe baza antitezei angelic-demonic, bunatatea si delicatetea ei facand sa para mai pregnanta rautatea si cruzimea sotului.

Din punct de vedere tipologic, Alexandru Lapusneanul se incadreaza in tipul romantic al tiranului; el este un erou de exceptie care are o ascensiune spectaculoasa si o cadere pe masura, asemenea tuturor personajelor romantice.

Exista insa si o dimensiune realista in costructia protsgonistului:Lapusneanul este bine individualizar, avand deopotriva calitati si defecte, asemeni oamenilor obisnuiti.

Caracterizarea directa a personajului se realizeaza prin intermediul personajelor-reflector. De exemplu, mitropolitul il numeste „crud si ticalos”, iar in scena finala Spancioc si Stroici afirma:„învață a muri tu care știai numai a omorî”. Exista doar doua pasaje de caracterizare directa facuta de narator, in scena de la mitropolie.

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele protagonistului. De-a lungul domniei, Lapusneanul ucide boierii care i se impotrivesc. Face din razbunarea pe Motoc un scop in sine si pune interesele proprii deasupra alor tarii. Isi trateaza sotia cu cruzime si cu superioritate si doreste sa isi omoare propriul fiu.

Asadar, din caracterizarea directa reiese ca Lapusneanul este un om crud si un ucigas. De asemenea, aceste trasaturi sunt subliniate si de caracterizarea indirecta, facand din domnitor un tiran.

„ALEXANDRU LAPUSNEANUL”, de Costache Negruzzi

Despre Specie si Subspecie

DEFINITIE: Nuvela este o specie a genului epic în proza, de întindere medie, cu acțiune desfășurată pe un singur fir narativ, cu intriga riguroasă şi conflict puternic, la care participa o serie de personaje bine construite.

În funcție de tematică se disting mai multe categorii de nuvele: istorice, psihologice şi fantastice.

Nuvela istorică este o subspecie apărută în literatura româna în epoca romantică având următoarele trasături definitorii: sursă de inspiraţie este reprezentata de faptele reale, din trecutul istoric; protagonistul are întotdeauna un echivalent real; se acordă o atenție deosebită conturării unui cadru specific epocii în care este plasată acțiunea (culoare de epocă), prin limbaj adecvat şi arhaisme, prin elemente de vestimentaţie şi decor

legate de mentalitatea din epocă; accentul nu cade pe conflictul interior ci pe cel exterior care, de obicei presupune o implicare multipla.

Introducerea operei

Nuvela "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi a fost publicată în 1840 în primul număr al revistei "Dacia Literară", fiind prima nuvela istorica scrisă vreodată în limba română. In cadrul operei este respectat adevarul istoric, personajele sunt inspirate din realitate, iar sursa de inspiratie este trecutul istoric.

Tema operei

Tema operei este istorică, urmărindu-se cea de-a doua domnie a lui Lăpuşneanul în Moldova (1564-1569). In conformitate cu specificul nuvelei istorice, se dezvolta un singur fir narativ care urmareste exclusiv conflictul exterior.

Sursa de inspiratie

Sursa de inspiraţie folosită de Negruzzi a fost "Letopiseţul Țării Moldovei" de Grigore Ureche, de unde sunt preluate informatiile despre cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu in Moldova, precum şi motourile capitolelor unu ("Daca voi nu ma vreti, eu va vreau" ) şi patru ("De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu) din acesta. Mai apare o scenă inspirată şi din letopisetul lui Miron Costin, si anume cea a uciderii lui Motoc de catre multimea infuriata; in textul lui Costin aceasta scena este pusa pe seama boierului Batiste Veveli, insa Negruzzi o utilizeaza pentru a surprinde capacitatea domnitorului de a manipula masele.

Scene adevărate:

·         cele trei domnii ale lui Lăpuşneanul în Moldova.

·         înlaturarea lui Lăpuşneanul de la prima domnie, prin complotul boierilor conduşi de    

   Moţoc şi înlocuirea lui cu Despot Vodă.

·         recastigarea domniei cu sprijin turcesc.

·         căsătoria lui cu Doamna Ruxanda, nepoata lui Ștefan cel Mare.

·         incendierea tuturor cetăţilor din Moldova, cu excepția Hotinului care devine cetatea lui de scaun.

·         omorârea la un ospăţ a celor 47 de boieri.

·         îmbolnăvirea lui de lingoare şi cererea de a fi călugărit.

·         otravirea lui de către soție.

Elemente de fictiune:

·         construirea unei piramide din capetele oaspeţilor.

·         este adevărat că la intrarea în Moldova este întâmpinat de solia celor patru boieri, însă după scena comfruntarii, acei boieri fug în Polonia unde sunt uciși de oamenii trimiși de Lăpuşneanul.

Structura

Nuvela are o structura riguroasă, cele patru capitole având câte un moto, cu rol de sinteză.

Capitolul 1:                  "Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu"

Capitolul 2:                  "Ai să dai sama doamnă"

Capitolul 3:                  "Capul lui Moţoc vrem"

Capitolul 4:                  "De mă voi scula pre mulți am să popesc şi eu".

Incipit si final

Incipitul operei are rol clasic de expozitiune si este redactat în stil cronicăresc, naratorul oferind o serie de informații despre modul în care Lăpuşneanul pierduse tronul prin complotul boierilor, se refugiase in Imperiul Otoman si hotarase sa se intoarca in Moldova cu spirit armat turcesc pentru a-si recastiga domnia.

      Finalul nuvelei surprinde otrăvirea lui Lăpuşneanul de către soția sa şi revenirea boierilor Spancioc si Stroici, care asista la moartea acestuia. Prin sintagma "lasă o pata de sange în istoria Moldovei", naratorul își pierde obiectivitatea, exprimând o părere personală.

Timp si spatiu

Timpul şi spa ț iul  sunt bine precizate, în conformitate cu apartenenţa la subspecia nuvelă  istorică. Astfel, sunt narate evenimentele din intervalul 1564-1569, principala scena fiind cetatea Hotim din Moldova.

Conflictele

Conflictul cenatral al operei este cel dintre Alexandru si Motoc. Motoc a fost printre cei care l-au alungat pe domnitor prima oara de la domnie, iar scopul lui Lapusneanul este de a-l pedepsi. Singurul conflict interior, desi foarte redus, apare in cazul personajului doamna Ruxanda.

Subiect/Actiune  (rezumat)

Constructia subiectului este cronologica, facuta prin naratiune si dialog si respectandu-se momentele subiectului. Opera este constituita din patru parti, ficare avand cate un moto cu rol de titlu. Autorul utilizeaza procedeul compozitional numit elipsa. Intre capitolele unu si doi, respectiv trei si patru omite in mod voit sa relateze intamplarile petrecute.

Capitolul intai al nuvelei surprinde momentul in care Lapusneanul intra in tara insotit de o oaste turceasca pentru a-si recupera tronul. El este intampinat de o solie de patru boieri care ii cer sa renunte la planurile sale. Domnitorul refuza, punand interesul propriu mai presus de al tarii si pleaca mai departe numindu-l pe Motoc sfetnicul sau.

In cel de-al doilea capitol, dupa ce isi redobandeste tronul, incepe o campanie impotriva boierilor care il tradeaza, torturandu-i cu sau fara vina. Sotiile lor ii cer doamnei Ruxanda sa intervina, iar aceasta incearca sa isi convinga sotul sa inceeteze omorurile. El ii promite ca a doua zi  ii va da un leac de frica.

Capitolul trei debuteaza cu scena de la mitropolie, atunci cand Lapusneanul tine un discurs, incercand sa ii convinga pe boieri ca vrea sa se schimbe si promitandu-le ca toate crimele vor inceta. Ca semn de impacare, ii invita la un ospat pe boieri, singurii care inteleg pericolul fiin Spancioc si Stroici. In timpul ospatului, cei 47 de boieri sunt ucisi sub privirea inspaimantata la lui Motoc, pe care domnitorul il sileste sa asiste la scena. Slujitorii boierilor aduna in curtea palatului o multime de oameni de care domnitorul scapa cu viclenie dandu-li-l pe Motoc. Din capetele celor 47 de boieri Alexandru construieste o piramida, leacul de frica pentru sotie.

Capitolul patru prezinta imbolnavirea lui Lapusneanul si cererea de a fi calugarit si inlocuit la tron de catre fiul sau, Bogdan. Trezindu-se dupa boala, acesta uita ce chiar el hotarase si crede a ca fost victima unui complot al boierilor, amenintand ca ii va ucide pe toti cei iplicati, inclusiv pe fiul sau. Doamna Ruxanda are, asadar, de ales intre sot si fiu si, incurajata de mitropolit, isi ucide sotul. In final, Spancioc si Stroici se reintorc si il silesc pe domnitor sa bea otrava, privindu-l cum moare.

Personajele

Protagonistul operei se încadrează în tipului tiranului, Negruzzi utilizând procedee romantice de construcție:

1.      este un erou de excepție care ia parte la întâmplări ieşite din comun;

2.      are o ascensiune spectaculoasă şi o cădere pe măsură;

3.      este construit pe baza unei antiteze angelic-demonic;

4.      se folosește tehnica basoreliefului.

Tehnica basoreliefului: Rolul tuturor celorlalte personaje este exclusiv de a scoate în eviednţă trasăturile protagonistului. Totuși, în construirea personajului apare şi o dimensiune realistă, Lăpuşneanul având deopotrivă şi calităţi şi defecte, asemeni oamenilor obisnuiti.

Defecte:

·         cruzime - construirea piramidei.

·         egoism - "Dacă voi nu mă vreți eu va vreu".

·         impulsivitate - scena cu cuţitul. (caracterizare prin gesturi)

Calităţi:

·         bun actor, stapanind arta disimularii - scena de la Mitropolie.

·         cunoaşterea psihologică a adversarilor, fin psiholog.

·         iscusinţă, inteligenţă, intuiţie - scena cu mulţimea.

      Caracterizarea directa este făcută prin toate cele trei mijloace tradiționale. Caracterizare directa este realizara prin personaje-reflector   : "crud şi nemilos este omul acesta", mitropolitul; "învață a muri tu care știai numai a omorî", Spancioc şi Stroici.

În scena de la Mitropolie, autorul folosește adjectivul "nenorocitul domn" şi, in final, "domnia lui Alexandru Lăpuşneanul a fost o pata de sange în istoria Moldovei".Autocaracterizarea este foarte redusă şi apare în capitolul al doilea, în discuția cu Doamna Ruxanda când Lăpuşneanul afirma că e stapan pe soarta tuturor.

Caracterizarea indirecta reiese din faptele personajului. Acesta omoara toti boierii si isi terorizeaza sotia. De asemenea, doreste sa isi ucida propriul fiu. Din faptele sare rezulta incadrarea in tipul tiranului.

Relatia sa cu celelalte personaje lasa de dorit din cauza comportamentului sau tiranic. Casatoria lor este aranjata de către boieri, iar iubirea lipseste. Sotia sa este ingrozita de el si alege sa isi salveze fiul, ucigand tatal. Cuplul lor este un exemplu al antitezei angelic-demonic.

Arta narativa

Naratorul este ominscient şi în cea mai mare parte obiectiv, cu exceptia remarcii de la finalul operei, relatarea facându-se la persoana a treia, prin înlantuirea cronologică a evenimentelor. Apare procedeul compoziţional ELIPSA, între capitolele 1 şi 2, 3 şi 4. Negruzzi a insistat pe realizarea culorii de epocă.

Întrucât nuvela este scrisă în perioada paşoptistă, are elemente din trei curente literare diferite.

Elemente de clasicism :

·         structurată în 4 părți şi motoul de la începutul unui capitol.

·         rigoarea şi sobrietatea stilului (fără figuri de stil).

Elemente de realism :

·         construcția personajului, având deopotrivă calităţi şi defecte.

·         obiectivitatea stilului.

Elemente romantice :

·         tema istorică.

·         personaj exceptional.

·         interes pentru culoarea de epocă.

·         scene romantice, cum ar fi otravirea din final, piramida construită din capete.

·         antiteza angelic - demonic.

Concluzie

Asadar, datorita trasaturilor enumerate mai sus: fir narativ unic, intriga riguroasa,  conflict puternic, personaj principal bine construit, timp si spatiu bine definite, respectarea adevarului istoric, personaje inspirare din realitate, sursa de inspiratie fiind trecutul istoric, putem afirma ca opera de fata este o nuvela istorica.Posted by ioana frincu at