Alexandru Lăpuşneanul

Costache Negruzzi

Bulai Georgiana-AlexandraDrăgan Elena

Grasu Oana-Mirela Tudose Lorena-Gabriela

Publicist, traducător, poet,

dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice românești, neegalată până astăzi, Costache Negruzzi este un deschizător de drumuri în literatura română modernă, "un clasic al romantismului" (Al. Piru).

Prin nuvela Alexandru Lăpușneanul, C. Negruzzi a devenit un scriitor clasic.

Costache Negruzzi(n. 1808, satul Hermeziu, județul Iași – d. 24 august 1868)

Romantism Dacia Literară Nuvelă romantică şi istorică Personaje romantice Elemente realiste şi clasice Relaţia dintre personaje Caracterizarea personajului principal

Cuprins

Curent literar artistic; Apărut în Germania şi Anglia(Mai târziu şi în

Franţa); Începuturile romantismului în literatura

română coincid cu apariţia revistei Dacia literară semnată de Mihail Kogălniceanu.

Romantism

Este o revistă apărută pe

30 ianuarie 1840 la Iași; Introducţie semnată de

Mihail Kogălniceanu propunea promovarea:

Naturii; Folclorului naţional; Istoriei naţionale; Realităţii imediate.

Dacia Literară

a) Personaj excepţional, aflat într-o situaţie excepţională; destin excepţional; b) Antiteza (Domniţa Ruxandra în antiteză cu Al. Lăpuşneanul; dorinţa poporului în opoziţie cu dorinţa voievodului); c) Spectaculosul nuvelei: Ziceri memorabile; elemente de paratextualitate (Proşti, dar mulţi!); d) Lovitura de teatru (piramida celor 47 de capete de boieri); e) Evocarea unor monumente istorice (descrierea Cetăţii Potinului); f) Trăsaturi precum: viclenia sau disimularea (scena din biserică).

Nuvelă romantică

Nuvela Alexandru Lăpușneanul este prima nuvelă istorică

din literatura română. Nuvela ilustrează una dintre sursele literaturii romantice, istoria națională (Evul Mediu).

Nuvela este inspirată din istoria naţională. Surse de inspiraţie istorică: A. Letopiseţul Ţării Moldovei – Grigore Ureche : Capitolele

care prezintă ultimii 5 ani de domnie ai lui Al. Lăpuşnenul; Anumite replici (De nu mă vor, eu îi voiu pe ei, şi de nu mă iubăscu ei, îi iubăscu pe dânşii şi tot voiu merge, eu cu voie, ori fără voie)

B. Letopiseţul Ţării Moldovei – Miron Costin : Scena linşării lui Batişte Veveli; Domnia lui Al. Ilieş.

Nuvelă istorică

Alexandru Lăpuşneanul intră în categoria

despotului devenit tiran, construit după un tipar romantic:

unitar, ca mentalitate; controversat în comportament; ascensiune spectaculoasă; psihologie deviată; sfârşit tragic (asemănat cu Richard al III-lea de

William Shakespeare).

Personaje romantice

În componenţa textului, se identifică elemente:a. Realiste: motto-urile (Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu; Ai să

dai sama, Doamna!…; Capul lui Moţoc vrem…; De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…) concentrează subiectul fiecărui capitol, anticipând desfăşurarea acţiunii;

naturalismul unor scene narative (masacrarea boierilor, moartea protagonistului);

atmosfera epocii (ierarhii sociale, politice, spaţiu şi timp, detalii etnografice, vestimentaţie).

Elemente realiste şi clasice

b. Clasice: - simetrie; - echilibrul tabloului (patru tablouri); - valoarea (cea mai valoroasă nuvelă din literatura noastră);- concizie (nr. mic de pagini); - utilizarea epitetului general (ex: toată pompa domnească); - elemente de paratextualitate (motto-urile); - personaje arisocrate;- valori morale; - limbaj elevat.

Doamna Ruxandra este o soţie devotată, îşi respectă

soţul, chiar dacă acesta o insultă şi oameninţă de multe ori. Iubirea ei faţă de fiul său o determină să încalce regulile creştineşti şi să pună otravă în băutura soţului ei.

Alexandru Lăpuşneanul îl considera pe Moţoc un intrigant, un trădător de profesie care unelteşte împotriva tuturor domnitorilor pentru a-şi atinge propriile interese şi ,,pentru a trage foloase”. Vornicul Moţoc este folosit ca un instrument de către Alexandru Lăpuşneanu pentru a-şi pune în practică planurile malefice.

Relaţia dintre personaje

Alexandu Lăpuşneanu, voievod al Moldovei, este personajul central al nuvelei,

în jurul destinului său desfăşurându-se firul narativ ce-i urmăreşte faptele, gândurile, sentimentele.

Naratorul îl prezintă prin descriere, notând puţine trăsături fizice şi trăgând atenţia asupra „urâtului său caracter”. Mimica îi este expresivă: „ai cărui ochi sânteiară ca un fulger” (denotând mânie greu reţinută) sau „muşchii i se suceau în râsul acesta şi ochii lui hojma clipeau” (dezvăluind crisparea râsului şi neliniştea interioară).

De către alte personaje: Celelalte personaje îşi exprimă de asemenea, în mod direct părerile: pentru tânărul boier Stroici, Lăpuşneanu este „un tiran cu sânge pângărit”; mitropolitul Teofan îl numeşte „crud şi cumplit”, doar doamna Ruxanda îi găseşte calităţi, adresându-i-se cu apelativele : „bunul meu domn” şi „viteazul meu soţ”.

Autocaracterizare: Domnitorul însuşi recunoşte: „. . . m-am arătat cumplit şi rău, vărsând sângele multora”, mărturisire ce, aparent, poartă masca umilinţei, pentru a-i convinge pe boieri de bunele sale intenţii şi pentru a le obţine iertare.

Caracterizarea personajului principal

Caracterizare indirectă: Dar, în toată complexitatea sa, figura

voievodului se întregeşte prin procedeele caracterizării indirecte, trăsăturile lui reieşind din faptele săvârşite, din atitudini,comportament, din relaţiile cu celelalte personaje.

 Prin fapte: Încă de la sosirea sa în Moldova, dă dovadă de voinţă şi tenacitate în vederea ocupării tronului, hotărât fiind să-şi îndeplinească dorinţa, în ciuda tuturor opreliştilor: „. . .mai degrabă-şi întoarce Dunărea cursul îndărăpt” şi „voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră” rosteşte, atunci când constată împotrivirea boierilor.

 Prin comportament, gesturi, atitudini : Alexandru Lăpuşneanu dovedeşte un comportament imprevizibil, impulsivitatea şi calmul succedându-se fără nici un gest care să anunţe schimbarea dispoziţiei sufleteşti.