OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

FORÞA SEXUALÃ sau DRAGONUL ÎNARIPAT

colecþia IZVOR Nr. 205

Cap I DRAGONUL ÎNARIPAT

În toate tradiþiile populare, în poveºti, mitologii, gãsim imaginea ºarpelui sau a balaurului (dragonului), a cãrui simbolisticã este aproape identicã de la o culturã la alta. Nenumãrate poveºti vorbesc de un balaur care a prins o prinþesã frumoasã, inocentã ºi purã,pe care o þine prizonierã într-un castel. Sãraca prinþesã, plânge, zace în suferinþã ºi roagãCerul sã-i trimitã un salvator. Dar, unii dupã alþii, cavalerii care se prezintã pentru a o elibera sunt devoraþi de balaur, care pune mâna pe bogãþiile lor ºi le îngrãmãdeºte în subteranele castelului. În fine, într-o zi, soseºte un cavaler, un prinþ mai nobil, mai frumos ºi mai pur decât alþii, cãruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l învinge pe balaur: care e slãbiciunea sa, în ce moment ºi de ce manierã poate fi legat fedeleº sau poate fi rãnit...ªi iatã cã acest prinþ privilegiat, bine înarmat ºi instruit obþine victoria: reuºeºte sã elibereze prinþesa, ºi ce de sãrutãri îºi dau! Toate comorile care sunt acolo, îngrãmãdite de secole în castel vor fi ale cavalerului, aleacestui frumos prinþ care a ieºit victorios din luptã graþie cunoºtinþelor ºi puritãþii sale. Apoi, amândoi, urcaþi pe balaur, condus de prinþ, îºi iau zborul în spaþiu ºi strãbat lumea.

Aceste poveºti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în realitatepoveºti iniþiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscutã ºtiinþa simbolurilor.Balaurul nu este altceva decât forþa sexualã. Castelul este corpul omenesc. În castelsuspinã prinþesa, adicã sufletul, pe care forþa sexualã, rãu stãpânitã, îl þine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se serveºte pentru a-l învinge pe balaur reprezintã mijloacele de care dispune spiritul: voinþa, ºtiinþa de a stãpâni aceastã forþã ºi dea o utiliza. Deci, odatã stãpânit, balaurul devine servitorul omului, îi serveºte ca mijlocpentru a cãlãtori în spaþiu. Pentru cã balaurul are aripi. Deºi e reprezentat cu o coadã deºarpe - simbolul forþelor subterane - el posedã de asemenea ºi aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.

Gãsim o variantã a acestei poveºti în istoria lui Tezeu care, graþie firului pe care i l-adat Ariadna, a putut sã se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur ºi gãsind ieºirea. Minotaurul este o altã reprezentare a forþei sexuale, taurul puternic ºi prolific, decinatura inferioarã pe care trebuie sã o înhãmãm pentru a lucra pãmântul ca un bou. Labirintulare aceeaºi semnificaþie ca ºi castelul: este corpul fizic, ºi Ariadna reprezintã sufletul superior care conduce omul spre victorie.

În tradiþiile evreieºti ºi creºtine balaurul e asimilat Diavolului, ºi Diavolul, cum se spune, miroase a sulf. Toate aceste produse inflamabile ca: benzina, petrolul, praful de puºcã, aceste amestecuri de gaze care produc flãcãri ºi explozii, toate acestea reprezintã, în naturã, Balaurul care scuipã în foc. Acest balaur, care existã de asemenea ºi în om, e comparabil cu un combustibil. Dacã omul se ºtie servi de acesta, el va fi propulsat spreînãlþimi, dar dacã nu ºtie, pentru cã e ignorant, neglijent sau slab, va fi ars, fãcut cenuºã sau cãzut în abis.

CAP II DRAGOSTE ªI SEXUALITATE

Întrebare: “Maestre, vreþi sã ne spuneþi care este diferenþa dintre dragoste ºi sexualitate ºi cum putem utiliza sexualitatea în viaþa spiritualã?”

Iatã o problemã foarte interesantã, care atinge ceea ce e mai important în viaþã ºi priveºte pe toatã lumea. Da, pe tineri ºi pe bãtrâni...

Eu nu susþin cã sunt calificat sã rãspund la toate aceste întrebãri pe care le ridicã aceastã problemã. Ceea ce îmi e particular, este cã îmi place sã vãd lucrurile dintr-un anumit punct de vedere ºi mi-am consacrat întreaga viaþã formãrii acestui punct de vedere. Vã voi spune de la început douã vorbe înainte de a începe sã mã criticaþi spunând: “Oh, la, la! Eu am citit cãrþi despre dragoste ºi sexualitate unde se spuneau foarte multe lucruri. Ce ignorant eacest instructor!” Ei da, sunt ignorant, de ce nu? Dar cei care au scris aceste cãrþi nu aveau punctul meu de vedere ºi nu au înþeles aceastã problemã cum o înþeleg eu. Dacã vreþi,puteþi sã vã informaþi citind tot ceea ce psihanaliºtii ºi medicii au scris despre sexualitate, dar eu vreau sã vã aduc spre un alt punct de vedere necunoscut pânã acum.

Care e acest punct de vedere? Mã amuz câteodatã ilustrându-l prin imaginea urmãtoare. Un profesor ce a urmat trei sau patru universitãþi lucrã în laboratorul sãu undeface tot felul de cercetãri ºi experienþe... Dar iatã cã fiul sãu de doisprezece ani care sejoacã în grãdinã e cocoþat într-un pom ºi de sus strigã: “Tatã, îi vãd pe unchiul ºi mãtuºa venind... “ Tatãl, care nu

vede nimic, îl întreabã: “La ce distanþã sunt? Ce aduc?” ªi copilulîi dã toate informaþiile. În ciuda întregii sale ºtiinþe, tatãl nu vede nimic, în timp ce copilul, mic ºi ignorant, e capabil de a vedea departe, numai pentru cã punctul sãu de vedere ediferit: e urcat foarte sus, în timp ce tatãl sãu a rãmas jos.

Evident, aceasta nu e decât o imagine, dar ea vã va face sã înþelegeþi cã deºi e util sã aveþi facultãþi intelectuale ºi cunoºtinþe, punctul de vedere este ºi mai important. Dacã observãm Universul din punctul de vedere al Pãmântului sau al Soarelui obþinem rezultate diferite. Toatã lumea spune: “Soarele se ridicã, soarele coboarã...” Da, e adevãrat, dare fals. E adevãrat din punctul de vedere al Pãmântului; din punct de vedere geocentric aveþi dreptate. Dar din punctul de vedere heliocentric, solar, e fals. Toþi privesc viaþa din punctulde vedere al pãmântului, ºi evident, din acest punct de vedere, au dreptate. Ei spun: “Trebuie sã mâncãm, sã câºtigãm bani, sã profitãm de plãceri...” Dar din punctul de vedere solar,adicã din punctul de vedere divin, spiritual, ei ar vedea altfel lucrurile. ªi acesta este punctulmeu de vedere, care îmi permite sã vã prezint natura dragostei ºi sexualitãþii într-o altã manierã.

La prima vedere, pare dificil de separat sexualitatea de dragoste. Totul vine de la Dumnezeu ºi tot ceea ce se manifestã prin intermediul omului ca energie este, la origine, o energie divinã: dar aceastã energie produce efecte diferite dupã conductorul prin intermediul cãruia se manifestã. Putem sã o comparãm cu electricitatea. Electricitatea e o energie a cãrei naturã o ignorãm, dar de îndatã ce trece printr-o lampã devine luminã, cu toate cã ea nu este luminã. Trecând printr-un reºou, ea devine cãldurã; trecând printr-un electromagnet, eadevine magnetism; trecând printr-un ventilator, ea devine miºcare. În acelaºi fel, existã o forþã cosmicã originalã care ia acel sau acel aspect urmând organul omului prin intermediul cãruiase manifestã. Prin intermediul creierului, ea devine inteligenþã, raþionament, prin intermediul plexului solar sau centrului Hara, ea devine senzaþie ºi sentiment; când trece prin sistemul muscular, ea devine miºcare; ºi când trece, în fine, prin organele genitale, ea devine atracþie pentru celãlalt sex. Dar e tot timpul aceeaºi energie.

Energia sexualã vine, deci, de foarte sus, dar trecând prin organele genitale, ea provoacã senzaþii, o excitaþie, o dorinþã de apropiere, ºi se poate ca în aceste manifestãrisã nu existe deloc dragoste. Aºa este la animale. În anumite perioade ale anului se acupleazã, dar o fac din dragoste? Adesea, ele se sfâºie între ele ºi la unele insecte cum este cãlugãriþasau la anumiþi pãianjeni, femela mãnâncã masculul. Este aceasta dragoste? Nu, este sexualitate purã. Dragostea începe când aceastã energieatinge în acelaºi timp ºi alþi centri în om: inima, creierul, sufletul ºi spiritul. În acel moment, aceastã atracþie, aceastã dorinþã de a se apropia de cineva este luminatã de gânduri, sentimente, un gust estetic; nu se mai cautã o satisfacþie pur egoistã în care nu se mai þineseama deloc de partener.

Dragostea, e sexualitatea, dacã vreþi, dar lãrgitã, iluminatã, transformatã. Dragostea posedã atâtea nuanþe ºi manifestãri pe care nu putem nici mãcar sã le enumerãmsau sã le clasãm. Se întâmplã, de exemplu, cã un bãrbat iubeºte o femeie tânãrã ºi drãguþã,dar fãrã a fi cu adevãrat atras fizic de ea: el vrea mai mult sã o vadã fericitã, sãnãtoasã,instruitã, bogatã, bine plasatã în societate, etc... Cum se explicã aceasta? Nu e numai sexualitate, ci dragoste; este, deci, o gradaþie superioarã. Dar trebuie sã intre un pic de sexualitate în aceastã dragoste, altfel s-ar putea pune întrebarea: de ce acest bãrbat nu s-a ataºat de o altã persoanã, de o femeie bãtrânã ºi urâtã, sau de un alt bãrbat? Da, dacã analizãm, vom descoperi cel puþin un mic grad de sexualitate.

Sexualitatea... dragostea... nu e decât o chestiune de nuanþe. De vreme ce nu vã opriþi numai asupra unor senzaþii fizice grosiere, ci simþiþi nuanþele superioare ale acestei forþe cosmice ce vã învãluie, aceasta este dragostea, ºi comunicaþi cu regiuni celeste. Dar câþioameni, o datã dorinþa lor îndeplinitã se pãrãsesc sau încep sã se batã! Ceea ce conteazãpentru ei este numai sã se descarce, sã se debaraseze de o tensiune, ºi dacã dupã un anumit timp aceastã energie se acumuleazã din nou în ei, devin din nou surâzãtori ºi tandri, dar în singurul scop de a-ºi satisface din nou animalitatea. Ce dragoste e aici?

Avem nevoi, dorinþe ºi e normal, mai ales când suntem tineri. Natura, care a prevãzut totul, a gãsit cã e necesar pentru propagarea speciei. Dacã bãrbatul ºi femeia ar fi rãmas reci unul faþã de celãlalt, dacã s-ar fi scãpat de aceste impulsuri ºi de aceste instincte, ar fi fost sfârºitul umanitãþii. Deci natura e cea care împinge creaturile a se apropia fizic, dar dragostea, este altceva.

Putem spune cã sexualitatea e o tendinþã pur egocentricã care împinge fiinþa umanã a cãuta numai plãcerea sa, ºi aceasta o face sã fie crudã, pentru cã nu se gândeºte de loc laaltul, nu cautã decât sã se satisfacã. În timp ce dragostea, adevãrata dragoste se gândeºte în primul rând la fericirea altuia, e bazatã pe sacrificiu: sacrificiu de timp, de forþe, de bani,pentru a ajuta pe altul, pentru a-i permite sã înfloreascã ºi sã-ºi dezvolte toate posibilitãþile.ªi spiritualitatea începe acolo unde dragostea începe sã domine sexualitatea, unde fiinþaumanã devine capabilã sã smulgã ceva din ea însãºi pentru binele alteia. Cât timp nu suntem capabili de ori ce fel de sacrificii, nu este vorba de dragoste. Când un bãrbat se aruncãasupra unei fete, se gândeºte la rãul pe care i l-ar putea face? Nu, ºi e gata sã o omoare

pentru a-ºi satisface instinctele. Pentru cã aceasta e sexualitatea, un instinct pur bestial.Veþi spune: “E evident, nu e nimic divin în ea!” Ba da, sexualitatea este de origine

divinã, dar cât timp fiinþa umanã nu ºtie sã se stãpâneascã, manifestãrile sale nu sunt, evident, divine. Ce este bun în sexualitate este cã ea are rol în perpetuarea speciei, dar dacã nu o orientãm decât spre plãcere, e o risipã.

În zilele noastre, s-au inventatat lucruri de neconceput în acest domeniu. Existã pilule, desigur, dar se vând de asemenea un numãr de produse ºi obiecte pe care nici nu vreau sã le numesc. Nu mai e vorba, aici, de perpetuarea speciei, ci exclusiv de plãcere.

Nu mã voi opri asupra acestei probleme pentru a discuta dacã aceste lucruri trebuie sã existe sau nu. În stadiul actual al umanitãþii, chiar ºi moraliºtii, chiar ºi oameni religioºi au gãsit necesar, inevitabil ca ele sã existe, pentru cã natura inferioarã, natura animalã din om este aºa de puternicã încât, dacã nu o lãsãm sã se manifeste, ea va produce fenomene ºi mai nefaste. Deci, nu vreau sã discut despre acestea, spun numai cã e pãcat cã nu se instruiesc oamenii asupra avantajelor de a controla aceastã energie ºi de a o utiliza într-un scop divin, pentru munci spirituale, în loc de a avea nevoie de tot felul de produse pentru a se îmbuiba de plãceri.

În manifestãrile lor exterioare, nu existã deloc diferenþã între dragoste ºi sexualitate: sunt aceleaºi gesturi, aceleaºi sãruturi... Diferenþa existã în direcþia pe care o iau energiile.Când sunteþi împins numai de senzualitate, nu vã preocupaþi deloc de cealaltã persoanã, întimp ce dacã o iubiþi, nu vã gândiþi decât de a o face fericitã. Sexualitatea ºi dragostea nu se deosebesc deci în planul fizic, ci numai în planul invizibil, psihic, spiritual. ªi cum? E exactceea ce vreau sã vã revelez.

Toþi cei care au studiat problema sexualitãþii, psihologii, psihiatri, sexologii, nu au descoperit ceea ce se petrece în domeniul subtil, eteric, fluidic în timpul actului sexual. Ei ºtiau cã se produc excitaþii, tensiuni, emisii, ºi le-au clasat. Dar ceea ce nu ºtiu, este cã , atunci când e vorba de sexualitate pur fizic, biologic, egoist, se produc în planurile subtile tot felul de erupþii vulcanice care se manifestã prin forme grosiere, emanaþii foarte îngroºate cu culoriºterse, arse, unde predominã roºul, dar un roºu urât... ªi toate aceste emanaþii se scufundã în pãmânt unde creaturi tenebroase aºteaptã sã se ospãteze cu aceste energii vitale. Acesteasunt creaturi puþin evoluate care se hrãnesc adesea dupã îndrãgostiþi. Sunteþi miraþi, daracesta e adevãrul: îndrãgostiþii dau adevãrate festinuri lumii invizibile.

În trecut, cu ocazia unei naºteri, unei cãsãtorii sau unei victorii, regii ºi prinþii dãdeau festinuri publice care durau mai multe zile. Atunci, toþi dezmoºteniþii veneau sã se ospãteze pentru cã se dãdea de mâncare la toatã lumea. ªi vedeþi, e acelaºi fenomen care se repetã,dar sub o formã pe care ºtiinþa nu a descoperit-o încã. Când un bãrbat ºi o femeie se atrag,se iubesc ºi se unesc, ei dau de asemenea un festin, care e oferit public în faþa a multor altor creaturi. Chiar dacã unirea lor rãmâne secretã, ei primesc vizite din lumea invizibilã, ºi dinpãcate aceºtia sunt larve, elementali care vin sã se ospãteze pe cheltuiala lor ºi sã absoarbãtot, pentru cã în aceste efuzii nu au decât foarte puþine elemente pentru suflet, pentru spirit, pentru partea divinã.

Iatã pentru ce schimburile pe care le fac îndrãgostiþii le aduc rar mari beneficii; din contrã, chiar sãrãcesc: în privirea lor, în culoarea feþei lor, în miºcãrile lor ºi în tot felul lor dea fi apare ceva care nu mai e aºa de viu ºi luminos. Aceasta e din cauzã cã dragostea lor,încã inferioarã, a atras creaturi tenebroase. De ce nu au putut invita spirite ale naturii sauchiar îngeri ºi spirite luminoase care au de asemenea nevoia de a se hrãni?

Când un mag vrea sã facã un ritual, el începe prin a trasa un cerc în jurul sãu pentru a se proteja, iar spiritele rãufãcãtoare care sunt acolo, în jurul sãu, îl ameninþã, vor sã se hrãneascã cu el, vor sã-l fulgere, dar nu pot intra, pentru cã în acest cerc magul stã ca într-un adãpost, ca într-o fortãreaþã. Dar bãrbaþii ºi femeile nu au fost învãþaþi cum sã se protejezede entitãþile tenebroase, ºi aceasta m-a determinat sã spun într-o zi ceva foarte îndrãzneþ: cã la originea tuturor nenorocirilor umanitãþii se aflã dragostea inferioarã a bãrbaþilor ºi femeilor. Din cauza acelora care fac dragoste ca animalele, într-un fel stupid, dezgustant, infernal, se produc rãzboaiele ºi epidemiile, pentru cã dau astfel materiale tuturor spiritelor doritoare sã facã rãu umanitãþii, le hrãnesc, le întãresc. Dacã bãrbaþii ºi femeile ar ºti asta,ar fi cu adevãrat triºti ºi necãjiþi ºi le-ar fi ruºine de ce au fãcut, ºi ar încerca sã înveþe cum sã iubeascã.

Spiritualizarea dragostei este condiþia venirii Împãrãþiei lui Dumnezeu. Deci, cei care ºi-au dat seama, cei care au un înalt ideal de dragoste, ºtiu cã pot servi Împãrãþia lui Dumnezeu cu aceastã energie care este forþa sexualã; când se iubesc, când se îmbrãþiºeazã o fac cu ideea de a cosacra aceastã dragoste la realizarea a ceva divin. În acel moment, ei produc emanaþii de o asememenea frumuseþe cã îngerii înºiºi sunt miraþi, uimiþi ºi vin sã leaducã cadouri.

Deci, repet, oricare ar fi natura dragostei voastre, gesturile pe care le faceþi sunt aceleaºi: va trebui sã vã apropiaþi de fiinþa pe care o iubiþi, sã o îmbrãþiºaþi, sã o mângâiaþi;nimic nu se va schimba; diferenþa este în ceea ce puneþi în aceste gesturi, ºi aceasta conteazã. Cineva spune: “Ah! Am vãzut un bãiat îmbrãþiºând o fatã!” ºi îi condamnã. Cerul nu vede lucrurile aºa, el priveºte ceea ce au pus în sãrutãrile lor: dacã îºi dau ceva frumos, pur, Cerul

îi recompenseazã. Pe pãmânt ei pot fi condamnaþi de cãtre ignoranþi, dar în înalt, ei sunt recompensaþi. Dacã puneþi în dragostea voastrã viaþa eternã, imortalitatea, puritatea, lumina, ºi dacã acel pe care îl iubiþi

creºte, avanseazã ºi înfloreºte graþie vouã, atunci e dragoste adevãratã, pentru cã dragostea adevãratã amelioreazã totul. Dar dacã iubiþi pe cineva ºi persoana încauzã începe sã se pericliteze, trebuie sã vã puneþi întrebãri asupra calitãþii sentimentelorvoastre ºi sã vã spuneþi: “Am aprins aceastã fiinþã. Înainte era slendidã ºi acum, e o ruinã.”Nu aveþi deci de ce sã fiþi mândru ºi trebuie sã încercaþi sã reparaþi erorile ce le-aþi fãcut.

Dragostea voastrã trebuie sã facã sã creascã o fiinþã. ªi aceasta se întâmplã numaicând o vedeþi înflorind graþie dragostei voastre ºi atunci puteþi fi fericit ºi mândru, ºi sã mulþumiþi Cerului cã aþi reuºit sã o ajutaþi ºi sã o protejaþi. Dar în general nu se preocupã de aceste lucruri, ºi astfel vin ºi îmi spun: “O iubesc, o iubesc!... - Da, rãspund eu, ºtiu cã oiubiþi, dar ca o gãinã pe care o puneþi în cratiþã pentru a o mânca: o iubiþi, o devoraþi, ºi s-a terminat.” Nu, dragostea nu trebuie niciodatã sã devoreze, sã aprindã fiinþele... Vedeþi, dragostea pe care o înþeleg eu e foarte diferitã de tot ceea ce mulþimea sau tinereþea, care nu sunt încã luminate, pot sã-ºi imagineze.

Oamenii nu ºtiu sã iubeascã, ºi apoi, pentru a se justifica, îmi spun: “Maestre, nu cunoaºteþi natura umanã, ea e teribilã!” Ah bine, eu nu cunosc natura umanã!... Dar lerãspund cã pe cât au fãcut ca aceastã naturã umanã sã fie greu de îmblânzit, la fel pot sã o cuminþeascã, sã o înnobileze. Ei nu au fãcut eforturi în trecut, ºi acum, bineînþeles, aumoºtenit o naturã foarte dificilã. Iatã cum se explicã aceasta; e greºeala lor, nu are rost sã se justifice. Mulþi decid sã nu mai facã eforturi pentru cã, pasãmite, e imposibil de se schimba.Ba da, e posibil. ªi de acum înainte, chiar dacã veþi întâlni mari obstacole, va trebui sã vãspuneþi: “Maestrul ne-a vorbit de aceastã dragoste ºi vreau sã ajung sã o cunosc.” De ce obiectaþi tot timpul cã realitatea este diferitã de ceea ce vã prezint? Iatã, realitatea, cum poate acest cuvânt scuza totul! Dar existã realitãþi ºi realitãþi.

Eu nu neg cã sexualitatea e o realitate, dar de ce sã ne oprim la aceastã realitateatât de grosierã, inferioarã? Existã o altã nuanþã a realitãþii care e de asemenea realã, dar mai subtilã. Unele fiinþe au ajuns sã sesizeze ºi sã trãiascã aceastã realitate, ºi acum, pentru nimic în lume nu puteþi sã le convingeþi sã o abandoneze pentru a se reîntoarce, ele nu o vor. Dar ceilalþi, din pãcate, pentru nimic în lume nu puteþi sã-i convingeþi sã încerce sã se lãrgeascã, sã ridice gradul iubirii lor; ei neglijeazã toate aceste adevãruri care ar putea sã-i salveze, continuã sã coboare spre animalitate, ºi astfel, evident, ei vor fi dezaxaþi, sfâºiaþi. E normal,dragostea lor nu putea fi minunatã decât pentru câteva minute; apoi, doar scrum ºi cenuºã. Se spune: “A fost atât de frumos...” Da, a fost dar nu mai este ºi aurul a devenit plumb. În timpce dragostea cereascã rãmâne veºnic de aur, nimic nu o poate oxida.

Omul are o ereditate împotriva cãreia trebuie sã lupte; de mii de ani specia omeneascã ºi-a fãcut despre dragoste o anumitã pãrere care s-a înregistrat în celulele noastre ºi pe care e greu sã o ºtergi. Dar nu înseamnã cã, pentru cã nu o puteþi face de pe o zi pe alta, nu trebuie sã credeþi ce spun marii Maeºtri. Dacã nu vã reuºeºte aceastã schimbare înseamnã doar cã sunteþi deformat sau slab, nu cã aþi fost înºelat de Iniþiaþi.

Câtã vreme aveþi tendinþe inferioare, sunteþi obligat sã le satisfaceþi, dar aceasta nu trebuie sã vã împiedice sã credeþi cã e posibilã o îmbunãtãþire. ªi în ziua în care veþi reuºi sã vã dezvoltaþi alte tendinþe, sublime, divine, veþi înnota în oceanul Iubirii cosmice, pe când înainte nu vã hrãneaþi decât cu câteva picãturi împrãºtiate pe ici, pe colo (ºi acestea gãsite dupã o viaþã de decepþii ºi nenorociri!). Acum, cã sunteþi scufundat în acest ocean cosmic, puteþi sã beþi, nu mai aveþi nevoie sã mergeþi sã furaþi câteva picãturi de iubire de la ceilalþi.

ªtiu cã ceea ce spun va fi de neînþeles pentru unii. Dar sã facã ce pot, cu speranþa cã, în câteva încarnãri, ei vor ajunge sã-ºi transforme dragostea. Nu trebuie sã se sinucidã! Pentru cei care au lucrat deja în alte încarnãri, e mai uºor sã ajungã sã se mulþumeascã cu foarte puþin în planul fizic, ºi dupã aceea chiar sã se elibereze complet ºi sã guste dragostea în înalt, în planul spiritual.

Evident, fiinþele care sunt capabile de aceasta sunt foarte rare. Câþi oameni religioºi au fãcut legãmânt de castitate fãrã sã ºtie bine în ce se angajeazã! Erau foarte tineri, nu se cunoºteau, nu cunoºteau deloc natura umanã ºi într-o zi, când instinctele ºi pasiunile li s-au revelat, au fost copleºiþi. Ce tragedie! Da, ce de tragedii în mãnãstiri pentru bãrbaþi ºi femei! Ar fi fost mai bine sã se cãsãtoreascã ºi sã aibã copii, decât sã se frãmânte, acolo, într-o mãnãstire fiind, aºa zisã, logodnica lui Iisus, neîncetând sã facã în imaginaþia lor adultere cu toþi ceilalþi. În acest caz, e mai bine sã iasã din mãnãstiri. Domnul e mult mai îngãduitor, El nu a cerut nimãnui sã se consacre absolut Lui dacã trebuie sã trãiascã torturi pentru aceasta. El preferã mai bine sã avem o soþie - sau un soþ - ºi copii, decât sã trãim o viaþã dezaxatã, dezordonatã ºi sã tulburãm atmosfera prin toate aceste dorinþe neîndeplinite.

Chiar sfinþii ºi sfintele au fost frãmântate toatã viaþa lor de forþa sexualã, ºi e degeaba dacã, la sfârºit, n-au gãsit pacea. Sfânta Tereza d'Avila a fost foarte pasionalã. ªi chiar despre Sfânta Tereza a Copilului-Iisus nu se ºtie cum a trãit, nici ce tentaþii a avut de traversat. Ea nu era cum a fost prezentatã, o fatã micã, cu o faþã tandrã ºi delicatã. Nu, natura sa era tare ºi puternicã. Eu o admir foarte mult, o iubesc mult, dar nu sunt de acord cu maniera inexactã în care e prezentatã sub pretextul de a salva situaþia.

II

Mulþi sfinþi ºi sfinte au fost foarte ardenþi pânã în ultimul minut, ºi nu a fost rãu, ci din contrã. Cei care ºtiu sã utilizeze forþa sexualã sunt cei mai bogaþi ºi mai privelegiaþi, pentru cã aceastã forþã e o binecuvântare. Mulþi

oameni, foarte credincioºi, au vrut sã se sinucidã pentru cã simþeau aceastã ardoare în ei ºi se credeau blestemaþi. Nu au înþeles nimic, ºi din pãcate Biserica nu explicã nimic despre acest subiect. În Iniþiere, se prezintã lucrurile altfel. Forþa sexualã e un dar al lui Dumnezeu, trebuie numai sã ºtim sã o utilizãm. Þãrile care au mult cãrbune ºi petrol în subsol devin arhimiliardare pentru cã ºtiu sã utilizeze aceste bogãþii. Iar cei care nu ºtiu sã le utilizeze pe acestea se ard. La fel, forþa sexualã e o energie pe care omul trebuie sã înveþe sã o utilizeze pentru a lumina, a încãlzi ºi a face ca totul sã funcþioneze în interiorul sãu.

Dar oamenii sunt atât de departe de adevãr cã, atunci când vãd o tânãrã fatã sau un bãiat tânãr care posedã mult din aceastã forþã, sunt gata sã le-o reproºeze. Ca ºi cum aceºti tineri ar trebui sã nu simtã nimic! Ca ºi cum ar fi trebuit sã fie morþi!... Iatã ideile adulþilor, ºi în loc sã îi ajute, ei vor sã-i strice ºi sã le bareze drumul, nimeni nu le va spune: “Bravo, bãiatul meu! Eºti privilegiat sã ai aceastã bogãþie... Trebuie numai sã ºtii cã, dacã nu eºti inteligent, chiar aceastã bogãþie va fi cauza tuturor nenorocirilor.” Iatã ce trebuie sã-i spunem, dar în loc de aceasta, îl plângem, îl criticãm; ºi când vedem un bãiat rece, ne bucurãm. Dar ce va face el cu rãceala? Nimic! Eu, de asemenea, am fost educat astfel, ºi chiar mai rãu ca voi. Dacã aþi ºti cum eram educaþi în Bulgaria la începutul secolului! De aceea mulþumesc Cerului de a fi avut lumina acestui învãþãmânt.

ªi acum, dacã sunt tinere fete ºi tineri bãieþi care au venit astãzi sã mã asculte pentru prima datã, îmi permit sã mai adaug încã câteva cuvinte pentru a-i ajuta. Credeþi, poate cã povestesc prea multe lucruri scabroase... Oh, la, la, dar aceasta-i nimic! Dacã aþi ºti ceea ce tinerii sunt pe cale sã asculte ºi sã înveþe, de ce vorbesc ei, de ce se ocupã, aþi fi stupefiaþi. Chiar ºi micuþii de doisprezece sau treisprezece ani îºi povestesc tot felul de istorii! Ce vã spun eu, e nimic pe lângã acestea...

Într-o zi am primit vizita unei tinere fete, era drãguþã, simpaticã ºi dupã manierele sale se vedea cã este bine educatã. Dar iatã cã mi-a mãrturisit cã era foarte nefericitã fiindcã era obsedatã de o imagine: în tot ce privea, florile, fructele, obiectele ºi chiar tavanul, nu vedea decât sexul masculin. ªi cum era credincioasã, catolicã, se simþea realmente vinovatã, respinsã de Cer ºi cãzutã în pãcat.

Când am auzit-o, am început sã râd. Ea m-a privit puþin miratã ºi i-am rãspuns: “Ascultaþi-mã, nu e nimic grav, nu este nimic rãu în tot ce mi-aþi relatat. Este natural, este normal, sunt lucruri care se întâmplã tuturor, mai mult sau mai puþin, bineînþeles, dar nu aveþi de ce sã disperaþi. Natura se ocupã de propagarea speciei ºi ea creeazã aceste reprezentãri ºi la femeie pentru ca genul uman sã nu se stingã. Dar trebuie ºtiut cum sã acþionãm, cum sã utilizãm aceste imagini, dacã nu, vedeþi în ce stare v-au adus...

Iatã deci ce trebuie sã faceþi de aici înainte. Când vi se întâmplã sã vedeþi aceastã imagine, în locul unui fruct sau a unui obiect, în loc sã vã mâhniþi, priviþi liniºtitã... Dar nu vã opriþi prea mult timp pentru cã se pot trezi anumite dorinþe ºi pentru a vã consola se recurge la gesturi ºi aºa mai departe.... Deci pentru ca acestea sã nu se producã, deveniþi puþin filozof, adicã începeþi sã vã gândiþi la Inteligenþa care a supravegheat formarea acestor organe. Reflectaþi, meditaþi, sunteþi impresionatã de Inteligenþa care a creat lucruri perfecte, ºi aþi uitat tentaþia care v-o puteau aduce. În timp ce, dacã vã cufundaþi în aceastã obsesie, nu veþi mai ieºi. Luaþi aceastã imagine ca pe un punct de plecare, capabilã sã vã propulseze pânã la sursã. Dacã nu aveþi acest punct de plecare, cum veþi ajunge la predestinarea voastrã, în înalt? Dar þineþi bine minte, nu le luaþi decât ca pe niºte puncte de plecare, altfel veþi ajunge sã vã scufundaþi ºi vã veþi pierde. Trebuie numai sã le utilizaþi.”

“Din nefericire, oamenii nu ºtiu sã meargã mai departe de lumea formelor pentru a reflecta ºi a se minuna. Ei nu ºtiu cã aceastã minunare, chiar, îi va salva. Veþi spune: “Dar ce mi se întâmplã ? Este infricoºãtor, este dezgustãtor”, ºi asta vã pierde. Înlocuiþi aceste concepþii învechite ºi nu mai spuneþi “Este înfricoºãtor” ci “Ce frumuseþe! Ce spendoare! Câtã inteligenþã! Cum a putut natura sã formeze un lucru extraordinar ca acesta?” Sunteþi impresionatã, ºi vã regãsiþi echilibrul ºi pacea!” Iatã ce i-am spus acestei tinere ºi ea a plecat foarte fericitã.

Dumnezeu a fãcut bine ceea ce a fãcut, atunci de ce sã vrem sã-i mutilãm creaþia? Unii se comportã faþã de sexualitate ca ºi cum Dumnezeu a fãcut rãu lucrurile... Ei bine, acela care e grav, va fi pedepsit. Trebuie sã fim cuprinºi admiraþie în faþa a tot ce a creat Dumnezeu, pentru cã El ºtia de ce o face. Nu noi trebuie sã judecãm. Ce filozofie caraghioasã se dã oamenilor! Veþi spune cã aceasta este pentru a-i þine în puritate, în castitate... Dar chiar aceasta îi împinge sã calce toate legile puritãþii, pentru cã cu cât li se prezintã lucrurile ca diabolice, infernale, cu atât mai mult îi incitã sã le vadã ºi sã le guste!

Credeþi cã condamnând tot ce atinge sexul ca urât ºi dezgustant, nimeni nu se va mai interesa ºi nu va mai practica nimic?... Dar atunci, cum se face cã majoritatea bãrbaþilor care gãsesc aceasta dezgustãtor se tãvãlesc zi ºi noapte în aceasta. Aceasta nu a împiedicat nimic, dinpotrivã. Baudelaire a spus cã acolo unde simþim cã comitem o crimã simþim cea mai mare plãcere. Da, pentru cã ºtim cã e interzis, e criminal, plãcerea creºte. Aceasta poate sã fie adevãrat sau poate sã fie fals, nu vreau s-o discut, dar am spus-o numai pentru a vã arãta cã a abuza de sex nu a fost niciodatã o soluþie, în timp ce dacã gândiþi altfel, veþi fi ajutaþi.

Singura soluþie a problemei sexualitãþii este în felul în care bãrbaþii ºi femeile privesc acest lucru. Cauza tuturor dezordinilor, tuturor nestãpânirilor, este cã bãrbaþii n-au înþeles niciodatã cum sã considere femeile, dar nici femeile cum sã-i considere pe bãrbaþi. Dacã bãrbatul considerã femeia ca o femelã, ca o Mesalinã, ca un obiect al plãcerii, el îºi determinã deja comportamentul ºi va fi obligat sã dea o ieºire tendinþelor sale pasionale. Dar dacã o considerã ca pe o divinitate, sentimentele sale, comportamentul sãu va fi schimbat.

Iisus a spus: “Fie sã þi se facã dupã credinþa ta”. Da, lucrurile devin într-un fel sau altul dupã maniera de a le considera. E o lege magicã pe care umanitatea trebuie de acum înainte sã o cunoascã. Se crede cã se poate schimba forma dragostei fãrã sã se schimbe maniera de a-l considera pe acel sau aceea pe care îi iubim... Nu, e imposibil. În dragoste e foarte dificil sã schimbi formele de expresie. Dar schimbând felul vostru de a considera o fiinþã acþionaþi

asupra voastrã, asupra sentimentelor voastre, asupra tendinþelor voastre, deci asupra manifestãrilor dragostei voastre. Eu aºa fac, consider femeia ca o divinitate. Veþi spune: “Biet bãtrân, cât de departe eºti de adevãr! Dacã ai ºti ce este femeia!...” ªi credeþi cã nu ºtiu? Dar nu vreau sã mã gândesc la asta, eu nu vreau sã ºtiu nici ce e ea, nici ce ar putea fi, ºi aceasta mã ajutã, o fac pentru mine. Dacã credeþi cã nu ºtiu ce este femeia! Am toate motivele sã o consider ca o fiinþã înspãimântãtoate, dar nu are importanþã, eu vreau ca ea sã reprezinte pentru mine o divinitate. O consider deci ca o divinitate ºi eu sunt în beneficiu: dacã aþi ºti ce simt ºi ce descopãr! Acest punct de vedere conþine o întreagã filozofie...

Acum câþiva ani, a venit sã mã vadã un medic, grosolan, burtos, ºi a început sã-mi vorbeascã despre femei. ªi ºtiþi ce mi-a spus? El mi-a spus: “Femeia, nu e decât un vagin”. Am rãmas siderat, da. Spuneþi-mi la ce serveºte sã ai concepþii aºa prozaice. E în parte adevãrat, desigur, nu putem nega faptul cã fiinþa umanã posedã intestine ºi tot felul de organe care nu sunt tocmai estetice. Dar aceste intestine, aceste funcþii un pic grosiere, bãrbaþii sau femeile nu sunt decât atât? Oamenii confundã totul. Fiinþa umanã e obligatã sã aibã un corp fizic cu organe adaptate la cutare sau cutare funcþie, dar e departe de a fi aºa cum apare fizic. Bãrbatul, femeia nu se reduc la organe, sunt fiinþe care gândesc ºi simt, fiinþe care au un suflet ºi un spirit.

Ce bucurie poate sã aibã un bãrbat gândindu-se cã femeia nu e decât un organ? Toatã viaþa sa psihicã e irositã. Acel medic nu era de loc psiholog: nu a studiat cum gândurile influenþeazã starea noastrã interioarã. Pe când pe mine mã intereseazã tocmai de a ºti cum se reflectã asupra mea ceea ce gândesc... ªi prefer sã mã gândesc la femeie ca la o divinitate. Veþi spune: “Dar nu e adevãrat!” Da, poate aveþi dreptate, dar nu mã intereseazã ºi adevãrul vostru este lucrul cel mai dãunãtor. Eu, trãind în iluzii ºi minciuni - presupunând cã acestea sunt iluzii ºi minciuni - sunt omul cel mai fericit. Eu consider cã toate femeile sunt divinitãþi, ca un aspect al Mamei Divine, ºi atunci ºtiþi voi ce fericire, ce bucurie simt numai la gândul cã existã femei pe pãmânt, e nemaipomenit!... Credeþi cã aº mai fi venit sã vã þin conferinþe dacã gândeam ca acel medic? N-aº mai fi avut dorit sã vã vãd, sã vã vorbesc.

Atunci, afacerea aceasta merge departe! ªi voi, de asemenea, trebuie sã vã schimbaþi concepþiile. Bãrbaþii trebuie sã-ºi schimbe concepþiile despre femei, iar femeile concepþiile despre bãrbaþi, dacã nu porþile evoluþiei le sunt închise; orice ar face, nu vor face nici un progres. Pentru femei, bãrbatul trebuie sã fie o divinitate.

Nu trebuie sã uitãm niciodatã cã fiinþa umanã posedã douã naturi: o naturã inferioarã, animalã, ºi o naturã superioarã, divinã, pe care le numesc personalitate ºi individualitate. Cunoscând aceste douã naturi, discipolul unei ºcoli iniþiatice se întreabã tot timpul cum poate hrãni individualitatea în el ºi în fiinþele pe care le iubeºte. Aceasta e adevãrata dragoste.

Dar sã ne oprim asupra felului în care oamenii obiºnuiesc sã procedeze pentru a-ºi câºtiga partenerul. Fie cã e vorba de un bãrbat sau o femeie, trebuie îmbunat, trebuie fãcute complimente, flatatã vanitatea sa, adicã trebuie atinsã personalitatea sa, dacã nu, ºtim cã nu vom obþine nimic. Deci, amândoi ºtiu cum sã o facã: prin gesturi, cuvinte, cadouri, se adreseazã mereu personalitãþii celuilalt. Când e vorba sã le trezeascã celor iubiþi toate facultãþile sublime, ideale, luminoase, perfecte ºi de a le hrãni, mãcar cu un cuvânt, cu un surâs, cu o privire... ei nu ºtiu nimic. Dar pentru a excita ºi a declanºa tot ceea ce le permite sã-ºi potoleascã nevoile lor inferioare, aici sunt savanþi. De aceea dragostea umanã nu se exprimã încã decât într-un fel animal, instinctiv, pasional; e foarte rar sã gãseºti un element de poezie, de miraculos.

Rolul ªtiinþei iniþiatice este de a arãta oamenilor cum pot sã hrãneascã natura superioarã în fiinþele pe care le iubesc. Ceea ce vã voi spune va pãrea poate, bizar ºi mã întreb dacã mã veþi înþelege, dar vã voi spune de îndatã. Sã presupunem cã o femeie îºi þine iubitul în braþe: evident îi spune: “Dragul meu Andrei...” sau “Dragul meu Ion...” sau “Dragul meu Pomponel...”, pentru cã, înþelegeþi, trebuie ca el sã audã pronunþându-i-se numele, pentru ca personalitatea sa sã se poatã bucura gândindu-se: “Ah! Cât mã iubeºte!...“ ºi astfel ea trimite toate energiile sale în prãpastia personalitãþii lui. Dar imaginaþi-vã acum cã cei doi cunosc natura personalitãþii ºi individualitãþii, sunt instruiþi în ªtiinþa iniþiaticã: când femeia îºi va îmbrãþisa iubitul ea va spune: “O, Tatã Ceresc!...” ºi iubitul sãu va fi fericit de a fi devenit un conductor al energiilor ei care urcã pânã la Tatãl Ceresc! ªi el, de asemenea, îmbrãþiºând-o se adreseazã prin intermediul ei Mamei Divine, energiile lui se îndreaptã la fel spre Cer.

În loc sã-ºi limiteze schimburile în partea inferioarã, unde nu ºtim niciodatã ce putregaiuri ºi fermentaþii dãm sau absorbim, trebuie ca bãrbatul ºi femeia sã se lege la sursa care este Dumnezeu. Da, trebuie sã se lege la aceastã sursã a perfecþiunii ºi nu la o fiinþã limitatã ºi imperfectã ca ei. Iatã un bãrbat care spune unei femei: “Dragã, te voi face fericitã”. Îl priviþi: e slab, ignorant ºi nefericit, cum o va face fericitã? Numai legându-se ºi unul ºi altul la Tatãl Ceresc ºi la Mama Divinã pot absorbi forþe din aceste rezervoare inepuizabile, pot absorbi o dragoste purã, incoruptibilã, ºi se vor simþi adãpaþi, luminaþi, reîmprospãtaþi, întineriþi, fericiþi. Trebuie sã ºtim sã creem ºi sã menþinem fãrã încetare legãtura cu dragostea divinã. Tot ceea ce facem trebuie sã fie cu bun simþ, purificat, consacrat, sfânt pentru a servi o idee grandioasã: Împãrãþia lui Dumnezeu ºi Dreptatea Sa.

Iatã cunoºtinþe pe care oamenii nu le posedã. Ei nu servesc decât personalitatea lor ºi a altora ºi cum personalitatea are rãdãcini subterane, ea îi antreneazã spre abis. Dar, e dificil sã schimbi punctul de vedere al oamenilor. Au obiceiuri vechi pe care le repetã fãrã încetare: ei îºi satisfac fãrã încetare personalitatea ºi nu dau nimic individualitãþii lor care rãmâne înfometatã.

Din pãcate, personalitatea care primeºte o cantitate de lucruri zilnic deºi poftele-i sunt satisfãcute, nu e niciodatã recunoscãtoare. Dovada: o femeie a dat totul bãrbatului pe care-l iubeºte, iar el a uitat-o, e deja cu altele. De ce? Pentru cã ea satisfãcea doar sexul. Ea nu a reuºit sã hrãneascã în el ceva sublim, o altã naturã plinã de nobleþe care nu uitã niciodatã binele pe care i l-a fãcut ºi rãmâne veºnic recunoscãtoare. ªi astfel biata femeie se plânge: i-am dat totul, ºi uitaþi-vã acum cum mã trateazã! Ei da, pentru cã ea a hrãnit o naturã care e tot timpul ingratã.

În ziua când aceastã problemã a celor douã naturi vã va fi mai clarã, veþi ajunge sã vã rezolvaþi mai bine

problemele sexuale. Cel ce dã curs liber tendinþelor personale, egoiste, pierde controlul asupra sexualitãþii sale: e ca ºi cum organele sale ar funcþiona independent faþã de el fãrã ca el sã poatã opri sau încetini ori ce ar fi. El constatã numai, nu poate nimic, sunt alte forþe care au pus mâna pe el, care iau tot; el numai observã... În timp ce în dragostea spiritualã, veþi constata cã voi, adicã sufletul vostru, individualitatea voastrã e cea care dominã ºi se hrãneºte. Chiar dacã nu e mai mult de o privire, o prezenþã, un parfum, dar sunteþi fericit, dilatat pentru cã voi înºivã, natura voastrã superioarã e cea care a mâncat, care a bãut, care a respirat ºi nu au fãcut-o alte entitãþi strãine prin intermediul vostru.

Vã dau adevãrata luminã asupra acestui subiect, ºi credeþi-mã, nu inventez nimic. Dragostea este cel mai mare mister care existã; îl cunoaºtem foarte puþin ºi continuãm sã o practicãm fãrã sã ne gândim ºi fãrã sã înþelegem. De aceea suntem mereu nesiguri ºi ne simþim nefericiþi. Chiar dacã ºtiinþa face descoperiri formidabile, cât timp problema dragostei nu va fi înþeleasã ºi rezolvatã umanitatea nu va ieºi din necazuri. Iatã punctul de vedere pe care mi l-a dat Cerul ºi care îmi permite sã vãd clar aceastã problemã.

Cap III FORÞA SEXUALÃ, CONDIÞIA VIEÞII PE PÃMÂNT

Observaþi copiii, abia nãscuþi, nu se gândesc decât sã se agaþe de pãmânt ºi se agaþã aºa de bine cã merg în patru labe; tot ceea ce vãd vor sã atingã ºi chiar sã bage în gurã... Dar puþin câte puþin creºte, ºi iatã inima sa se trezeºte; dacã e un bãiat, încep sã-l intereseze fetele, se îndrãgosteºte, vrea sã-ºi întemeieze un cãmin ºi sã populeze pãmântul cu progeniturile ºi realizãrile sale... Mai târziu, când a cheltuit toate energiile sale ºi vede cã a trãit fãrã a realiza ce a dorit, o schimbare se produce în el: pãmântul nu-l mai intereseazã de loc ºi începe sã se gândeascã la cealaltã lume. El, care cu puþin timp înainte nu se ocupa decât cu mâncatul, bãutul, fãcutul copiilor ºi acumularea de bogãþii ca ºi cum nu ar fi trebuit sã pãrãseascã pãmântul, a devenit impersonal, dezinteresat, rece, obosit, blazat pentru cã se pregãteºte sã abandoneze tot pentru a pleca de cealaltã parte. Ce s-a întâmplat?... La originea acestei transformãri e foarte simplu slãbirea instinctului sexual, ºi veþi vedea imediat cum forþa sexualã determinã la om natura ºi filozofia sa.

Cât timp posedã aceastã forþã el e de acord sã trãiascã pe pãmânt, dar când ea îl abandoneazã, el nu se gândeºte decât la moarte. De aceea anumiþi Iniþiaþi ai trecutului care cunoºteau aceste fenomene ºi de unde provin, de ce depind, au învãþat pe discipolii lor cã, dacã vor sã se elibereze de pãmânt cu suferinþele ºi limitãrile sale pentru a merge într-o lume de frumuseþe ºi luminã, trebuie sã-ºi suprime manifestãrile forþei sexuale, sã fugã de dorinþe ºi pofte nefrecventând fiinþele sexului opus, etc... dacã nu, vor fi prinºi imediat în angrenaj.

Putem spune cã la originea diferitelor tendinþe filozofice ºi religioase stã forþa sexualã, atracþia dintre sexe, ºi atitudinea pe care oamenii au ales-o faþã de aceastã forþã le determinã filozofia: unii îi dau ieºire ºi alþii încearcã sã o suprime. În realitate existã ºi alte filozofii, dar pe toate, mai mult sau mai puþin, le putem încadra în una din aceste douã categorii.

Dacã nu vreþi sã rãmâneþi sã suferiþi pe pãmânt, dacã vreþi sã intraþi în eternitate nu trebuie sã vã mai gândiþi la perpetuarea speciei pentru cã aceasta creazã legãturi care vã vor reþine pe pãmânt: sunteþi legat(ã) de mama (tatãl) copiilor voºtri, sunteþi legat(ã) fizic de copiii voºtri care sunt carne din carnea voastrã, sânge din sângele vostru; ºi chiar psihic aveþi legãturi cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistã învaþã cã, chiar când omul pleacã pe lumea cealaltã, când se gândeºte sã pãrãseascã totul ºi sã se elibereze, ei bine nu, el are încã legãturi cu copiii lui, cu toþi pãrinþii sãi, ºi nu poate deci pãrãsi regiunile inferioare ale planului astral, rãmâne un timp foarte aproape de oameni, ºi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaþa lor ºi chiar hrãnindu-se prin intermediul lor. Dupã aceastã filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie sã te cãsãtoreºti, nici sã ai copii, pentru cã aceia care au acceptat sã formeze o familie pentru cã numele lor sã reziste timpului sunt atraºi de nume, de “firmã”, cum se spune, ºi trebuie sã coboare tot timpul pe pãmânt pentru cã, jos, aceastã familie se gândeºte la ei ºi îi cheamã.

Toate aceste legãturi pe care oamenii le au cu pãmântul îi împiedicã sã rãmânã în regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevãrat sã nu mai aibã rãdãcini pe pãmânt au devenit asceþi, pusnici. Evident, filozofia lor e adevãratã pentru cã ea se bazeazã pe cunoºtinþele iniþiatice. Dar a spune cã este utilã, cã e adaptatã epocii noastre, e o altã problemã. Se poate ca tocmai sã nu convinã. Iatã problemele pe care trebuie sã le rezolvãm.

Forþa sexualã reþine oamenii pe pãmânt, dar fãrã sã-i lumineze, fãrã sã-i lege de regiunile sublime de sus. În timp ce înþelepciunea care a luminat anumiþi Iniþiaþi poate sã-i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai doresc de loc sã continue sã trãiascã pe pãmânt. Toþi cei care au vrut sã suprime complet aceastã forþã pe care Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc decât sã moarã, sã abandoneze tot, pentru cã numai forþa sexualã te poate face sã iubeºti viaþa terestrã, pentru cã ea îi este principala condiþie. Nu trebuie deci sã suprimaþi aceastã forþã; toþi cei care au suprimat-o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justificã este cã ei doreau nirvana, dar o doreau atât de neconvinºi, atât de slab, cã ne întrebãm dacã o vor obþine, pentru cã pentru a obþine nirvana, dragostea ar trebui totuºi sã-ºi spunã cuvântul.

O fiinþã cu adevãrat luminatã se leagã de Cer ºi în acelaºi timp economiseºte aceastã forþã pentru a o consacra realizãrii Împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt. Ea le va avea pe amândouã: cu cât va trãi o viaþã mai intensã, cu atât ve fuziona cu Creatorul, cu Cerul; ºi cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pãmânt. Numai aceastã soluþie e perfectã: în acelaºi timp în care trãieºti pentru Cer, sã munceºti pe pãmânt. Altfel viaþa nu are nici cap, nici coadã.

Din pãcate, oamenii nu au putut niciodatã sã înþeleagã aceasta, sunt tot timpul pe cale sã aleagã una sau alta, adicã ori sunt complet materialiºti sau complet... nu putem spune “spiritualiºti”, pentru cã a vrea sã mori nu aparþine spiritualitãþii. În orice caz, cei care au ales sã-ºi suprime forþa spiritualã pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor

încarna totuºi, ºi încã de câte ori! Da, ei vor învãþa sã nu o mai suprime. Cerul le va spune: “Ignoranþilor, de ce aþi dispreþuit aceastã forþã pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani cu atâta înþelepciune?” ºi vor reveni pe pãmânt.

Dacã luãm în considerare cazul puritanilor ºi anumitor mistici, vom constata cã au propagat o moralã care nu corespunde atât de mult adevãrului ºi care, în definitiv, a dat anomalii pe care astãzi psihanaliºtii sunt obligaþi sã le remedieze. Dacã faceþi un baraj pe un râu fãrã sã prevedeþi canale de deviaþie, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe: barajul voastru nu va împiedica apa sã curgã. Aºa se va petrece ºi în voi dacã veþi pune baraje energiilor care urcã în voi: tensiunile se vor acumula în subconºtient ºi va veni un moment când totul va fi mãturat. Ei da, atunci când nu cunoaºtem natura umanã, alergãm înspre catastrofe. Nu trebuie sã vã blocaþi energiile ci sã vã pregãtiþi canale pentru ca ele sã irige întregul vostru pãmânt; aºa cum au fãcut Egiptenii din trecut, care au sãpat canale pentru ca apele Nilului sã poatã fertiliza þara.

Nu sunt pentru dezmãþ, dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamnã a ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat bãrbatul ºi femeia. Când am fost în Grecia am vrut sã vãd mãnãstirile Muntelui Athos. Am vizitat totul, am vorbit cu cãlugãrii care locuiesc acolo ºi chiar dacã am admirat operele de artã am plecat din acel loc cu o impresie puternicã de supãrare ºi tristeþe. Pentru cã acei cãlugãri trãiau dupã concepþii complet eronate, ºi în particular aceea a exilãrii principiului feminin, pentru cã tot ceea ce este feminin este rãu ºi diabolic. Au mers atât de mult în rejecþia principiului feminin cã, nu numai cã femeile nu au acces la ei, ci nu au nici mãcar dreptul de a avea o caprã, pentru cã e o femelã. Spuneþi-mi dacã Domul le-a inspirat o aºa filozofie!

Eu nu sunt nici pentru puritani nici pentru dezmãþ, ºi vã aduc o a treia soluþie: cu aceasta sunteþi legaþi din tot sufletul ºi din tot spiritul la Sursa dragostei, ºi în acelaºi timp nu pãrãsiþi pãmântul, vã faceþi treaba aici pe pãmânt. Iatã a treia soluþie ºi într-o zi veþi înþelege cã e cea mai bunã: a avea în acelaºi timp Cerul ºi pãmântul.

Nu ºtiu dacã veþi fi convinºi de explicaþiile mele, dar poate cã peste un timp veþi fi obligaþi sã o faceþi pentru cã veþi vedea cã am gãsit soluþia multor probleme pe care alþii nu au gãsit-o pentru cã nu au îndrãznit sau nu au putut sã le alãture pe cele douã: sau dãdeau curs liber forþelor sexuale ºi sfârºeau în dezmãþ, sau le suprimau complet ºi deveneau eunuci. Dar când suprimãm aceastã forþã, suntem nimiciþi, pierdem sensul, gustul vieþii, ºi chiar ne acrim, devenim rãi. ªi, ce puteþi aºtepta de la un eunuc? Sã compunã simfonii, sã scrie poeme? Cu un eunuc nu mai e nici o creaþie, e sfârºitul, e moartea.

Cap IV DESPRE PLÃCERE I

Nu cãutaþi plãcerea, vã va sãrãci

Tineretul de astãzi cere libertatea sexualã crezând cã în ea va gãsi înflorirea, fericirea, bucuria. Acum, pentru cã se poate procura uºor pilula contraceptivã, ei se bucurã pentru cã nu mai e necesar sã reflecteze, sã se controleze, sã existe stãpânire de sine. Nu, nu, sã închidem ochii ºi sã mergem înainte!... ºi în lumea întreagã vedem cã aceastã faimoasã pilulã are din ce în ce mai mare succes. Mai întâi, desigur, ea a fost pusã la punct din motive de echilibru demografic, dar apoi s-au adãugat alte motive, deloc demografice, ºi mai ales dorinþa de se bucura fãrã piedici de toate femeile ºi de toþi bãrbaþii. Spuneþi-mi dacã fetele de treisprezece ani chiar au nevoie de pilulã... Cu toate acestea, ele sunt lãsate sã se serveascã deja de pilulã, ºi am auzit cã, în unele ºcoli chiar profesorii sunt cei care le distribuie elevelor, da, profesorii!

Lãsând tinerii sã se grãbeascã sã experimenteze un domeniu pe care nu-l cunosc, deschidem pentru ei poarta tuturor dereglãrilor fizive ºi psihice. Ei fac experienþe, dar nu ºtiu cã aceste experienþe vor avea pe termen lung rezultate catastrofale ºi se vor dezaxa ºi se vor îmbolnãvi. În realitate, nici cei care s-au pronunþat pentru pilulã nu au înþeles ceva, nici cei care s-au opus. Cei care s-au pronunþat pentru, au fãcut-o de complezenþã: ºtiind cã mulþi oameni sunt slabi, au cedat în faþa acestei slãbiciuni; ºi ceilalþi, care s-au opus, au fãcut-o din ipocrizie, în numele vechilor tradiþii morale ºi ei sunt primii care nu le respectã în viaþa lor personalã.

În tot cazul, punându-se pilula la punct, ºtiinþa care credea cã face un mare serviciu oamenilor, n-a fãcut decât sã le permitã sã se dedea la tot felul de excese, sã devinã slabi, senzuali ºi bolnavi. Iatã binefacerile ºtiinþei! Înainte de pilulã, bãieþii ºi fetele erau cel puþin obligaþi sã se gândeascã, sã se stãpâneascã puþin (nu pentru motive de moralitate ºi puritate, desigur, ci pentru frica de consecinþele neplãcute ce puteau urma), în timp ce acum nu mai e cazul sã se controleze, se pot lãsa în voie.

Vã voi da o imagine. ªtiþi cum mergeau vapoarele în trecut. Jos, erau maºiniºtii care trebuiau sã se ocupe sã punã cãrbune în cazane, ºi graþie lor vaporul avansa; dar ei înºiºi nu ºtiau direcþia, trebuia sã fie un cãpitan, acolo sus, sã se ocupe de direcþie ºi sã dea ordine; dar el singur nu avea mijloacele necesare pentru a face sã avanseze vaporul. Iatã încã o imagine a omului: emoþiile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus în cazane pentru ca vaporul sã poatã avansa. Dar dacã nu e cineva raþional ºi lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va sparge în bucãþi...

În timpul unei croaziere în Oceanul Arctic o doamnã a întrebat cãpitanul: “Ce se va întâmpla dacã vaporul va întâlni un iceberg? - O, rãspuse cãpitanul, icebergul îºi va continua drumul, doamnã.” ªi vaporul? El n-a spus nimic de vapor, pentru cã era evident! ªi omul, la fel, dacã “vaporul” sãu loveºte un iceberg, sã nu mai vorbim. E simbolic, desigur: “cãpitanul” este aici în cap, “Maºiniºtii” sunt peste tot în corp: pântecul, stomacul, sexul... Atunci eu spun tinerilor: dacã vã luaþi numai dupã modul vostru de a gândi, dupã înclinaþiile, predilecþile voastre, e sigur cã vã veþi sparge capul, pentru cã aceste impulsiuni sunt oarbe.

Mai înainte, la televizor, am auzit o fatã drãguþã declarând: “Îmi satisfac toate dorinþele fãrã complexe.”

Iatã, ea s-a debarasat de “complexele” ei, adicã de înþelepciune, stãpânire de sine, discernãmânt... Da, pentru cã acestea pãreau cã sunt complexe, ºi complexele nu sunt bune, trebuie sã ne debarasãm de ele! Pentru a merge unde? Pentru a gãsi ce? Pentru a face ce? Nu conteazã ce! Eu aº pune o întrebare tuturor acestor bãieþi ºi fete care cred cã ºtiu aºabine ce trebuie sã facã: “Când sunteþi la servici, într-o uzinã, în faþa unui aparat, când conduceþi o maºinã, nu vã controlaþi maºina? Nu o stãpâniþi? ªi de ce în toate domeniile, când faceþi bucãtãrie, când faceþi ceai sau cafea, de ce dozaþi cãldura, zahãrul ºi toate ingredientele?” Ei bine, învãþaþi cã, în voi, cu motoarele voastre, aparatele voastre, este acelaºi lucru. Dacã nu sunteþi atenþi, dacã nu le dominaþi, veþi vedea ce o sã vi se întâmple!

Pe moment, tineretul nu are decât o singurã idee: cum sã sarã toate barierele morale pe care Iniþiaþii trecutului le-au plasat pentru a împedica oamenii sã trãiascã în pasiuni ºi dezordine. Câte civilizaþi strãlucitoare au dispãrut, rãvãºite de maladii morale ºi fizice, pentru cã erau dedate la dezmãþ sau la culte legate de orgii! Generaþia actualã vrea sã se elibereze de toate aceste tabu-uri, sã se scuteascã de toate regulile pentru a gusta cea mai mare plãcere posibilã, ºi aceastã miºcare a luat o aºa amploare cã lumea se întreabã ce ar putea-o opri.

În realitate, numai lumina unui Învãþãmânt iniþiatic poate reþine oamenii din aceastã cãdere vertiginoasã. Aceastã luminã le va arãta cã dedându-se numai la plãceri îºi sacrificã energiile cele mai preþioase. Pentru cã, pentru a alimenta acest foc care îl posedã, ei sunt obligaþi sã-i dea toate resursele, toate mobilele casei, pânã la mese ºi scaune - simbolic vorbind; plãcerea sexualã e un jãratec pe care ei sunt obligaþi sã-l întreþinã cu chiar substanþa fiinþei lor, imposibil sã-l întreþii cu afacerile vecinului sau cu lemnul pãdurii: el se hrãneºte cu propriile lor rezerve, cu propriul lor combustibil... Pentru a se menþine în fiecare zi aºa cum o fac în efervescenþã ºi erupþii vulcanice, ei sunt obligaþi sã-ºi ardã chintesenþa. De fiecare datã, fãrã sã o ºtie, îºi pierd o parte din frumuseþea lor, inteligenþa lor, puterea lor, ºi la sfârºit, când au cheltuit tot, se regãsesc urâþiþi, abrutizaþi ºi bolnavi.

Dacã ar exista o balanþã în care omul sã poatã sã punã pe un taler ceea ce câºtigã gustând plãcerile senzuale, ºi pe celãlalt ceea ce pierde abandonându-se lor, va constata cã pierde aproape tot ºi nu câºtigã aproape nimic, deci aceasta nu meritã sã-þi dai osteneala. Dar cum el nu se gândeºte niciodatã cã senzaþiile se ºterg sau se uitã (ceea ce am mâncat ieri nu conteazã pentru astãzi), el îºi pregãteºte o existenþã de sãrãcie. În timp ce dacã face un efort de a refuza, suferã un moment, dar îºi pregãteºte un viitor magnific. Deci, pierde câteva senzaþii, dar îºi câºtigã viitorul sãu. Cei care nu gândesc ar spune: “Eu sunt mulþumit, mã simt bine!” E adevãrat, dar nu mai au viitor. Sã luãm exemplul beþivului, care rezumã o întreagã filozofie: îºi cautã plãcerea în vin, îl bea ºi e mulþumit. Da, dar dupã, dacã continuã, cum vor reacþiona ºeful sãu, familia, prietenii?... ªi se pregãteºte sã cadã în râu. Deci, senzaþia e agreabilã dar nu dureazã, viitorul e râul.

Cunoaºteþi povestirea din Biblie unde Esau cedeazã dreptul sãu de întâi nãscut fratelui sãu Iacob pentru o farfurie de linte?... Pentru o senzaþie, o plãcere el a sacrificat dreptul sãu de întâi nãscut ºi Iacob a profitat. Iatã o poveste asupra cãreia nu prea ne-am oprit pentru a o interpreta. Marea majoritate a oamenilor sunt aºi în a se priva de ceea ce e mai preþios în schimbul unei plãceri; aºa, da, ºtiu sã o facã, e formidabil! Cînd vom înþelege necesitatea de a ne priva de unele plãceri pentru a obþine alte achiziþii infinit mai preþioase?

Nu se mai respectã morala pentru cã nu se ºtie cã la origine, ea e fondatã pe o ºtiinþã veritabilã. Fãrã a vedea, stupid, vrem sã dãm o ieºire tuturor capricilor, fãrã a ºti cã fugim spre ruinã, pentru cã distrugând barajele ºi digurile totul e inundat, devastat, e inevitabil. Iatã de ce spun tineretului: ”Copiii mei, trebuie sã învãþaþi sã discerneþi unde vã va antrena fiecare din dorinþele voastre”. Dacã vã veþi simþi sãrãciþi, slãbiþi ºi nefericiþi, este din cauzã cã aþi luat-o pe un drum greºit. Alegeþi deci altul! Nu vã angajaþi pe un drum pentru singurul motiv cã e agreabil, dulce, pentru cã vã veþi ruina spiritual ºi chiar fizic.

II Cum sã înlocuim plãcerea cu munca

Majoritatea oamenilor cautã plãcerea, se agaþã de plãcere ca ºi cum nu ar fi nimic superior ei. ªi aici se înºealã. Vã voi arãta aceasta dându-vã un mic exemplu din preistoria omului.

Chibriturile ºi brichetele s-au inventat recent, pentru a aprinde focul. Strãmoºii noºtri îndepãrtaþi aveau mai multe metode. Una din ele consta în a folosi douã bucãþi de lemn care se frecau una de alta; aceastã frecare producea la început cãldurã ºi dupã câtva timp, brusc, tâºnea o flacãrã: lumina. Voi cunoaºteþi toþi acest fenomen, dar v-aþi gândit sã-l aprofundaþi spunându-vã cã, pentru cã e un fenomen fizic, mecanic, trebuie sã aibã în el mari adevãruri psihologice, care trebuie descoperite? Nu, constataþi faptele ºi le lãsaþi aºa, goale de sens, fãrã sã cãutaþi sã le aprofundaþi ºi sã le interpretaþi.

Sã vedem acum învãþãtura pe care o putem trage din acest fenomen. Luând deci douã bucãþi de lemn pe care le frecãm una de alta. Aceastã frecare e o miºcare, aceastã miºcare produce cãldurã ºi cãldura se transformã în luminã. Miºcare, cãldurã ºi luminã sunt trei laturi ale triunghiului de care v-am mai vorbit ºi el reprezintã fiinþa umanã. Miºcãrii îi putem asocia voinþa, activitatea, forþa; cãldurii îi corespunde inima, sentimentul, dragostea; luminii îi corespunde inteligenþa, gândul ºi înþelepciunea. Dar la fel cum omul poate produce luminã în plan fizic, el o poate de asemenea face sã strãluceascã în el însuºi, prin acte, exerciþii, produce o cãldurã, începe sã încerce sentimente; ºi dacã nu se opreºte aici, dacã ºtie sã meargã mai departe poate ajunge în fine la luminã, adicã la înþelegere.

Vom studia acum acest proces în domeniul dragostei. Ce fac oamenii în dragostea fizicã? Simbolic, putem spune cã se freacã întocmai celor douã bucãþi de lemn, pentru a produce cãldurã, adicã o senzaþie de plãcere. E foarte bine, dar de ce se opresc aici? De ce lumina nu apare? De ce nu sunt iluminaþi? Ar trebui ca dragostea sã le aducã luminã, ar trebui sã înþeleagã toate misterele creaþiei, sã devinã lucizi ºi clarvãzãtori! Ei nu, ei mai mult se

abrutizeazã.Miºcarea ºi cãldura, iatã ce înþeleg oamenii, pentru moment, din dragoste, asta e tot; ei se opresc la jumãtatea

drumului, nu merg pânã la luminã. Pentru a produce luminã, nu trebuie sã cãutãm numai plãcerea, pentru cã plãcerea absoarbe toate energiile ºi împiedicã lumina sã strãluceascã. Deci, e simplu, e clar: nu trebuie sã te opreºti pe drum, trebuie sã mergi pânã pe culme, pânã la luminã. Evident, vor fi pe drum multe lucruri de vãzut, lucruri seducãtoare, da, oglinda ciocârliilor... dar dacã te opreºti acolo, nu vei atinge scopul. De aceea eu spun îndrãgostiþilor: aþi declanºat miºcarea ºi aceastã miºcare produce cãldura, e bine, dar trebuie acum sã mergeþi pânã la luminã, pentru cã lumina este finalul, scopul întregii activitãþi.

Aproape toþi de opresc la mijlocul drumului pentru cã aici totul este atrãgãtor, strãlucitor... Dar tot aici veþi întâlni sirene ºi veþi fi sfâºiaþi. Amintiþi-vã legenda lui Ulise; el ºtia cã va întâlni sirene care vor încerca sã-l atragã prin cântul lor pentru a-l devora. De aceea ºi-a luat mãsuri de precauþie: a astupat urechile tovarãºilor sãi cu cearã pentru a nu auzi vocea sirenelor, altfel nu ar fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, nu ºi-a astupat urechile pentru cã voia sã le asculte, dar a spus tovarãºilor sãi: “Legaþi-mã de catarg, ºi dacã vã fac semn sã mã dezlegaþi, strângeþi legãturile ºi mai tare!” Vaporul s-a apropiat de insula sirenelor ºi auzind glasul lor Ulise ºi-a pierdut capul, voia sã meargã sã li se alãture ºi a strigat: “Dezlegaþi-mã! Eliberaþi-mã!” El îºi ameninþa tovarãºii cã-i omoarã dacã nu-l ascultã. Dar ei, fideli consemnului, l-au lãsat legat... Vedeþi, sirenele semnificã jumãtatea drumului, ºi la jumãtatea drumului nu trebuie sã ne oprim. Desigur, tot farmecul ºi toate seducþiile sunt aici, dar nu trebuie sã ne oprim .

Cunoaºteþi “Parsifal”, opera lui Wagner. Parsifal ajunge într-o preerie unde se gãsesc tinere femei, fete-flori, care încearcã sã-l seducã, dar în spatele acestor flori se ascund ºerpi... Aceste poveºti, ºi mai sunt multe altele în literatura mondialã, conþin mari adevãruri oculte. Ulise, Parsifal sunt simboluri ale Iniþiatului care întâlneºte tentaþii pe drumul sãu. Dar el nu trebuie sã se opreascã, dacã nu, îºi pierde viaþa. Trebuie sã continue pânã pe culme, pentru cã odatã ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana, frumuseþea, dragostea.

Pot sã vã prezint aceastã aventurã un pic altfel. Aveþi o misiune de îndeplinit ºi pentru aceasta trebuie sã treceþi printr-o pãdure, dar iatã cã în pãdure sunt tot felul de flori ºi fructe, ºi peste tot fragi...Atunci, începeþi sã le culegeþi fãrã sã vã daþi seama cã pierdeþi mult timp; evident, ele sunt frumoase ºi apetisante! Dar iatã cã se lasã noaptea, nu mai vedeþi sã vã orientaþi, v-aþi rãtãcit; începeþi sã auziþi strigãte de animale, trosnetul arborilor ºi sunteþi înspãimântat... Ei da, iatã ce se întâmplã discipolilor care se opresc în drum din cauza frumoaselor frãguþe!... Veþi spune cã nu mergeþi niciodatã sã adunaþi fragi. E posibil, dar aceste fragi pot fi câteva fete drãguþe sau câteva pahare la bistro. E simbolic, înþelegeþi. Micile frãguþe pot fi ºi cãpºuni mari ºi plãcerea este fragii, sirenele, fetele-flori, ºi dacã o sã cãdeþi pradã lor, veþi fi mâncat. De cãtre cine? De cãtre elementali, de larve, de indezirabili, de spirite subterane. Ei vãd cã sunteþi pe cale sã daþi un festin ºi sosesc. V-am mai spus: schimburile între bãrbaþi ºi femei sunt festinuri care atrag spirite ale lumii invizibile.ªi dacã în aceste schimburi ei nu cautã decât plãcerea, ei invitã la acest festin tot felul de entitãþi inferioare care se hrãnesc pe cheltuiala lor, în timp ce ei înºiºi nu înceteazã sã se pericliteze.

Sunt multe lucruri de spus despre aceste festine. Când un om foarte bogat dã o recepþie, îi trebuie, pentru recepþie, o cantitate de platouri variate, vinuri, flori... ºi apoi veselã, argintãrie, feþe de masã, cristaluri... Toate acestea costã mult, ºi mulþi se ruineazã uneori cu recepþiile lor somptuoase. Ei bine, acelaºi fenomen se produce la îndrãgostiþi când nu sunt luminaþi: ei îºi risipesc capitalul. Din pãcate ei nu o vãd, nu percep cã îºi cheltuie forþe ºi energii fluidice, ºi nu ºtiu de asemenea unde pleacã aceste energii. Dar dupã câtva timp, mergeþi sã-i vedeþi! ruinaþi, jumuliþi, da.

ªi apoi, când se dau recepþii mari de care v-am vorbit, adesea hoþi ºi escroci se strecoarã printre invitaþi ºi profitã de prezenþa mulþimii pentru a fura bani, bijuterii, obiecte de artã. Acelaºi lucru se produce la îndrãgostiþi. În timpul festinului lor hoþii intrã în ei, dar hoþi de cea mai joasã specie, pentru cã ei nu furã obiecte ci tot ceea ce este în inima ºi în capul stãpânilor casei. Ei le furã inspiraþia, le furã ideile, elanurile, proiectele; ºi odatã ce sunt deposedaþi, cei doi nefericiþi nu mai au acelaºi entuziasm, aceeaºi dorinþã de a cunoaºte secretele universului... Nu, ei au acum alte dorinþe mult mai prozaice. Ei da, trebuie studiat, trebuie observat ºi prin legea analogiei sã ºtim interpreta tot ceea ce se întâmplã în existenþã.

Dragii mei fraþi ºi surori, v-am îndrumat spre adevãrurile pe care Inteligenþa cosmicã mi le-a revelat. Am studiat ºi am observat oamenii, ºi am vãzut cã ceea ce vã spun aici e adevãrul absolut. Când ei sunt numai sub influenþa dorinþei, plãcerii, bãrbatul ºi femeia introduc hoþi în ei. Trebuie sã aibã un scop mai elevat pentru a face sã strãluceascã lumina. Lumina poate sã-i sfãtuiascã asupra aceloraºi ospãþuri, aceloraºi invitaþii, dar în loc sã atragã toþi nedoriþii planului astral, ei vor invita îngeri ºi divinitãþi sã se bucure cu ei. ªi când aceste entitãþi celeste vor împãrþi ce au, ele le vor lãsa cadouri; astfel, ei vor primi de o sutã de ori mai mult decât nu le-au dat ei. Acolo, nu vor mai fi pierderi, din contrã, vor fi revelaþii, entuziasm, elanuri... ºi ei vor întineri, vor reînvia.

Nu aruncându-se în plãcere vor gãsi oamenii soluþia problemei sexuale. Pentru cã plãcerea nu este decât jumãtatea drumului ºi, dacã vor rãmâne acolo, puþin câte puþin ei se vor simþi legaþi, îºi vor pierde libertatea. Când a cãzut prea multã umiditate pe aripile unui fluture, el nu mai poate zbura. Atunci iatã, aceasta e plãcerea: prea multã umiditate! Când vãd un om a cãrui aripi nu mai pot sã-l poarte (simbolic vorbind) nu am nevoie sã-l întreb unde s-a bãgat, ºtiu cã ºi-a expus aripile la umiditate. Umiditatea, e foarte clar pentru mine, împiedicã zborul. ªi pentru a le usca la luminã, trebuie mult timp. De aceea, atenþie, nu vã lãsaþi înºelaþi de plãcerea care vã va opri din drum... Mergeþi pânã la luminã!

Dar înþelegeþi-mã bine: eu n-am spus cã bãrbaþii ºi femeile nu trebuie sã-ºi dãruie multã dragoste. Ei trebuie sã-ºi dãruie multã dragoste, dar o dragoste mai elevatã, mai luminoasã. Adicã în loc sã se mulþumeascã de schimburile din planul fizic, a se excita, a se satisface ºi apoi a sforãi, ei trebuie sã fie conºtienþi de importanþa ºi chiar de valoarea sacrã a actului sexual. Dar nu, toþi sunt grãbiþi, grãbiþi sã se afunde în mlaºtini, nu mai au timp de

a reflecta.Priviþi cum se petrece aceasta în mod obiºnuit: aceste gesturi atât de sacadate ºi febrile, aceste priviri

întunecate de senzualitate... Bãrbatul vrea sã facã sex, sã mãnânce, sã se dãstrãbãleze, ºi în acest moment, femeia, care este atât de proastã, se simte fericitã vãzând în privirea bãrbatului dorinþa de a o devora! Ea ar trebui mai repede sã fie speriatã de ce o aºteaptã, pentru cã aceastã privire aratã cã bãrbatul este gata sã o devasteze, de a-i lua tot; dar ei îi place asta, ea nu cere decât aceasta. ªi chiar, dacã o priveºte cu respect ºi minunare, cu o mare luminã ºi o mare puritate, ea nu e atât de mulþumitã: “De la acesta, gândeºte ea, nu te poþi aºtepta la nimic”, ºi îl abandoneazã. Instinctiv, femeii îi place sã se simtã ca un aluat în mâinile unui brutar, întoarsã, frãmântatã, brutalizatã, aceasta îi place, în timp ce respectul ºi privirile celeste nu îi spun mare lucru. Existã excepþii dar în general e atât de adevãrat!

Veþi spune: “Dar atunci, nu trebuie sã avem plãcerea niciodatã?” Ba da, dar trebuie sã cãutaþi o plãcere mai subtilã, mai spiritualã. Acea plãcere pe care o înþelegem pentru moment sfârºeºte prin a se transforma în otravã ºi amãrãciune. Când decupãm o bucatã de plumb, ea strãluceºte câteva clipe ºi apoi se închide la culoare. Iatã cu ce se aseamãnã plãcerea: cu plumbul. Pentru ca plãcerea voastrã sã rãmânã strãlucitoare ºi rezistentã ca aurul, trebuie sã o înnobilaþi, adicã a-i adãuga un alt element: gândul. Dar pentru aceasta, trebuie înlocuitã ideea de plãcere prin ideea de muncã.

Munca este atunci când omul decide sã nu-ºi mai iroseascã energiile în cãutarea plãcerii, ci sã le utilizeze pentru a face sã funcþioneze alþi centri, sus, în creierul sãu... În loc de a lãsa sã se se dezlãnþuie în el toate turbioanele ºi erupþiile vulcanice, sã-ºi pãstreze luciditatea pentru a canaliza aceºti curenþi ºi a-i dirija, cu scopul de a trezi noi facultãþi care vor face din el un geniu, un Iniþiat, o divinitate. Iatã cum transformã cãldura în luminã: înlocuind plãcerea prin muncã, ºi din acest moment adevãrata plãcere va începe sã-l învãluie: o plãcere care nu depreciazã, ci de data aceasta, ridicã ºi înnobileazã.

Desigur, mulþi pretind cã luciditatea omoarã plãcerea. Nu, în realitate gândirea a fost datã omului pentru a trãi mai bine adevãrata dragoste; fãrã ea, partea animalicã, primitivã îºi va întinde asupra lui întreaga putere. Gândirea, inteligenþa prin intermediul gândirii trebuie sã controleze, orienteze, sublimeze energiile. Dacã în dragoste pãstraþi gândirea lucidã, dacã ea e treazã ºi supravegheazã, controleazã, dirijeazã forþele, evident cã nu veþi simþi acea plãcere pe care mulþi oameni o aºteaptã, adicã animalicã, grosierã, lipsitã de nobleþe, de spiritualitate ºi de altfel necontrolabilã, dar graþie gândurilor voastre, puteþi face o muncã spiritualã, ºi în loc sã se transforme în plumb, aceastã plãcere se va transforma în aur pur, în încântare, în extaz.

Plãcerea este consecinþa unui act care e mai mult sau mai puþin în armonie cu alte substanþe, alte prezenþe. Deci, dacã un act e în armonie perfectã cu lumea divinã, plãcerea care decurge este lãrgitã ºi multiplicatã pânã la infinit. Pentru moment, simþiþi o anumitã plãcere, dar ea e atât de grosierã, inferioarã, ºi trebuie sã plãtiþi aºa de scump încât nu meritã efortul. Trebuie trãitã plãcerea, da, dar o plãcere atât de lãrgitã ºi subtilã încât vã reveleazã tot universul, care vã face luminoºi, frumoºi. expresivi, puternici ºi utili!... O astfel de plãcere, da, meritã osteneala, ºi natura nu vã va priva de restul.

Iatã, dragii mei fraþi ºi surori, nu trebuie sã vã opriþi pe drum, trebuie sã depãºiþi limita plãcerii, sã încetaþi sã stagnaþi la acest nivel prea de jos: trebuie sã urcaþi, sã rãzbateþi prin nori pânã la soare, la luminã. Nu rãmâneþi sub nori: puneþi în toate acþiunile voastre un scop luminos. Orice aþi face, fie cã mâncaþi, vã plimbaþi sau îmbrãþiºaþi pe cineva, sã aveþi ca scop lumina. Nu faceþi nimc doar pentru plãcerea voastrã. Omenirea e în degringoladã chiar pentru cã se lasã ghidatã de plãcere. Îmi veþi spune: “Dar dacã nu vom mai avea plãcerea de a face diverse lucruri, aceasta nu mai are nici un sens!” Ba da, pentru cã toate merg împreunã: dacã lumina ºi cãldura sunt acolo, adicã inteligenþa ºi dragostea, plãcerea va fi obligatoriu ºi ea. Numai calitatea plãcerii se schimbã, natura sa, intensitatea sa. Deci, meditaþi, reflectaþi ºi nu uitaþi niciodatã cã dragostea voastrã trebuie sã vã aducã pânã la luminã.

Cap V PERICOLELE TANTRISMULUI

Existã o ºtiinþã a sublimãrii forþei sexuale care se numeºte, în India ºi Tibet, Tantra-Yoga. Ea cuprinde tot felul de metode ºi eu v-am vorbit de una din ele pentru a vã face o idee asupra acestei ºtiinþe. În timpul anilor, yoghinul studiazã ce este dragostea, mediteazã, þine post, face exerciþii de respiraþie. Când e bine pregãtit, i se gãseºte o tânãrã femeie, ºi ea instruitã în aceste practici, ºi începe sã locuiascã timp de patru luni în aceeaºi camerã cu ea: el se pune complet la dispoziþia ei, divinizând-o, crezând cã ea e o manifestare a Mamei Divine; dar nu o atinge. Mai departe, ei încep sã doarmã în acelaºi pat: timp de patru luni femeia se aºeazã în partea dreaptã a bãrbatului, apoi patru luni în partea lui stângã, ºi nici acum nu se ating. În fine, când au obþinut cea mai mare stãpânire de sine, încep sã se îmbrãþiºeze ºi chiar sã fuzioneze, dar într-o aºa puritate cã aceastã fuzionare poate dura ore fãrã cea mai micã emisie din partea bãrbatului.

Evident, foarte puþini oameni pot avea o idee despre ceea ce reprezintã aceasta, pentru cã în general, de îndatã ce dorinþa sexualã se trezeºte ei se grãbesc sã-i dea curs. Dupã ºtiinþa tantricã, irosirea acestei chintesenþe este moartea, în timp ce sublimarea ei este viaþa eternã. Astfel unii iniþiaþi au obþinut nemurirea; ei da, acestea nu sunt cuvinte, ei au devenit nemuritori.

Pentru a putea fãrã pericol a se scufunda în amorul fizic ºi a înfrunta instinctele, pasiunile, sexualitatea, oceanul plãcerilor trebuie sã fii foarte tare, foarte pur. Cei care sunt capabili scot din aceste adâncimi perle preþioase, ca ºi pescarii care plonjeazã în ocean pentru a aduce scoici perliere fãrã a rãmâne prizonierii algelor ºi fãrã a fi mâncaþi de rechini. Dar aceste experienþe nu sunt recomandate pentru toþi. Trebuie sã fii stãpânul acestei forþe formidabile pentru a îndrãzni sã o înfrunþi, ºi eu nu vã sfãtuiesc sã începeþi sã practicaþi acest fel de yoga, v-am expus numai

câteva aspecte. Numai dacã aþi mers foarte sus, în superconºtiinþã, gustând acea dragoste care este chintesenþa lui

Dumnezeu Însuºi, vi se permite totul fãrã pericol; în acel moment, nimic nu vã poate vãtãma sau murdãri, nu puteþi comite nici un pãcat. Dar dacã nu aþi ajuns pânã acolo, staþi liniºtiþi! Nu existã decât foarte puþine fiinþe pe pãmânt care îºi pot permite sã coboare în profunzimile naturii lor pentru a transforma totul, a sublima totul, a face totul luminos ºi frumos. ªi aceasta este ceea ce numim “a alãtura cele douã extreme” adicã sus ºi jos, superior ºi inferior. Dar dacã, fãrã a fi ajuns pânã la lumea superioarã întreprindeþi aceastã coborâre, lumea inferioarã vã va nimici, pentru cã nu sunteþi nici protejat, nici înarmat ºi nu posedaþi nici un aparat pentru a transforma materialele Infernului în perle, în aur sau în pietre preþioase.

Iatã misterul rãului ºi a Infernului. Numai când ajungem pe culme putem înþelege sensul rãului. Pânã acolo, rãul e indescifrabil, incompresibil. Nu putem rezolva problema rãului prin raþionament, prin studii, lecturi; problema rãului este deasupra înþelegerii umane. În realitate, rãul nu existã. Rãul este rãu numai pentru cei slabi. Pentru cei care nu sunt pregãtiþi, care nu ºtiu sã se serveascã de el, rãul existã, e o realitate foarte puternicã. Dar pentru fiii lui Dumnezeu, pentru marii Maeºtri, rãul, despre care religia creºtinã a vorbit atât de mult fãrã sã-l înþeleagã, e o materie preþioasã, bogatã pe care ei o exploateazã ºi de care se servesc pentru munca lor.

Când eram în India, am întâlnit anumiþi yoghini ce se chemau siddhas. Aceºtia sunt fiinþe pentru care nimic nu e murdar sau impur; ei se hrãneasc cu deºeuri, cu organe de animale, excremente de orice fel, pentru cã au avut voinþa sã transforme totul pentru a obþine puteri magice formidabile; ºi chiar le obþin cu adevãrat, am verificat. Numai cã, dupã pãrerea mea, nu e necesar sã utilizezi metode atât de barbare ºi inestetice.

Deci, în ceea ce priveºte tehnicile tantrice, eu nu sunt chiar de acord cu ele, mai ales când ele trebuie sã fie practicate de Occidentali. Pentru a sublima forþa sexualã Învãþãmântul Fraternitãþii Albe Universale dã alte metode, ºi când le veþi cunoaºte, veþi vedea cã acest Învãþãmânt depãºeºte de departe toate tradiþiile creºtine de puritate ºi de castitate aºa-zise, care sfârºesc prin a face din om un fel de eunuc, cum depãºeºte acele doctrine care, sub pretextul tantrismului, antreneazã oamenii în tot felul de excese sexuale. În secolul trecut, a existat în Anglia un ocultist Aleister Crowley, care, vrând sã facã experienþe asemãnãtoare cu cele ale Tibetanilor, s-a afundat în magia neagrã ºi a sfârºit prin a aduce la nebunie pe anumite femei cu care îºi fãcea experienþele. El avea puteri, desigur, dar la ce preþ le-a obþinut!

De aceea nu vã sfãtuiesc sã vã aventuraþi în aceste experienþe, pentru cã vã veþi lãsa penele ºi fulgii. Pentru a practica tantrismul, trebuie sã fii foarte exersat, foarte stãpân pe sine, ºi chiar ºi atunci este extrem de riscant. Dacã sunteþi cu adevãrat deciºi sã vã sublimaþi forþa sexualã, cea mai bunã soluþie este de a menþine o anumitã distanþã ºi de a nu lua dragostea decât în doze homeopatice, adicã a ajunge în relaþiile voastre cu bãrbaþii ºi femeile sã vã mulþumiþi cu o privire, cu un surâs, cu câteva cuvinte, cu o strângere de mânã. Dacã doriþi sã scurtaþi distanþa, sã vã apropiaþi, sã fuzionaþi, e ºi mai dificil: odatã cãzuþi în foc, nu veþi mai putea sã vã controlaþi, nu veþi mai fi stãpâni pe energiile voastre, ºi e inutil din acel moment sã mai vorbim de tantrism!

Cap VI IUBIÞI FÃRÃ A AªTEPTA SÃ FIÞI IUBIÞI

V.am spus, cunosc metodele Tantra-yoga, dar am mers mai departe. Eu nu gãsesc necesar pentru a sublima forþa sexualã ºi a obþine o perfectã stãpânire de sine, de a face toate aceste experienþe descrise în operele tantrismului hindus sau tibetan. Existã o altã Tantra-yoga care le depãºeºte ºi cãreia îi sunt partizan.

Una din metodele acestui tantrism este de a învãþa sã iubeºti fãrã sã aºtepþi sã fii iubit, pentru cã atunci, sunteþi liberi ºi puteþi face multe cu aceastã libertate. Din nefericire oamenii nu þin deloc la libertate, ei nu o cautã; din contrã, ei cautã sã se înlãnþuie, libertatea îi apasã, îi necãjeºte, nu ºtiu ce sã facã cu ea. În timp ce cu constrângerea, loviturile chiar, acolo cel puþin existã de ce sã te ocupi... Da, suferind, plângând... Numai marii Maeºtri au rezolvat problema: ei nu se preocupã sã ºtie dacã sunt iubiþi sau nu, ei fac ca ºi soarele care trimite fãrã încetare dragostea sa tuturor creaturilor. Pe aceºtia nu-i intereseazã sã ºtie pe cine va cãdea aceastã dragoste - pe nimeni sau pe toatã lumea. Ceea ce-i intereseazã, este cã aceastã energie divinã trece prin intermediul lor ºi cã se simt dilataþi, fermecaþi, inspiraþi, ºi numai aceasta conteazã.

Mulþi au venit sã-mi prezinte aceastã problemã: ei iubesc un bãrbat sau o femeie care, într-un fel sau altul, s-a depãrtat de drumul bun: trebuie sã continue sã iubeascã aceastã persoanã? Desigur, dragostea pe care o avem pentru o fiinþã produce tot timpul asupra lui anumite efecte benefice în regiunile subtile, ºi a o iubi este deci un fel de a o ajuta. Dar pe de altã parte, e preferabil sã nu consacri prea mult timp ºi prea multe energii cuiva care nu meritã. Singurul lucru important este de a iubi, ºi dacã nu pe acel bãrbat sau acea femeie, atunci alte persoane, lumea întreagã, pentru cã sursa continuã sã curgã. Spre cine curge ea, nu e important; ea nu trebuie sã se opreascã din curgere, asta e tot, dacã nu, nouã înºine ne facem rãu: nu mai suntem inspiraþi, avem aripile tãiate. Pentru a iubi din nou nu trebuie sã aºteptãm de a cãdea asupra unei alte mutriþe atrãgãtoare, dacã nu, aceasta este începutul sfârºitului!

Dar pentru a înþelege ce am spus trebuie ºtiut cã adevãrata dragoste este deasupra atracþiei sexuale ºi chiar deasupra sentimentului. Adevãrata dragoste este o stare de conºtiinþã. Atracþia e un fenomen care nu se poate produce relativ la toate creaturile, pentru cã e o chestiune de lungime de undã, de vibraþii, de fluide, ea depinde de elemente pur fizice.

Sentimentul este deja superior atracþiei, pentru cã poate fi inspirat de factori de ordin moral, intelectual, spiritual. Dar sentimentul este de asemenea variabil: o zi iubim, urmãtoarea zi nu mai iubim. Mergeþi ºi vedeþi dacã sentimentele oamenilor relativ la soþul lor, soþia lor, copiii lor, amanþii lor, amantele lor sau amicilor lor sunt stabile! În timp ce dragostea trãitã ca o stare de conºtiinþã este deasupra circumstanþelor ºi persoanelor. Este starea unei fiinþe care s-a purificat într-atât, care ºi-a dezvoltat într-atât voinþa, cã a reuºit sã se ridice pânã la regiunile sublime

ale dragostei divine, ºi atunci orice ar face, mãnâncã, se plimbã, munceºte, se întâlneºte cu alþi oameni, simte aceastã dragoste în el ºi dispune de ea pentru a ajuta toate creaturile.

Pentru a ajunge la aceatã stare de conºtiinþã trebuie sã învãþaþi sã vã stãpâniþi, pentru ca nimic sã nu se poate face în afara deciziei voastre, voinþei voastre. Vreþi sã îmbrãþiºaþi o fatã... ei bine da, puteþi sã o faceþi, dar numai când voi înºivã vã decideþi, ºi nu aveþi dreptul de a vã decide înainte de a vã fi purificat în timpul a mulþi ani pentru a nu lãsa nici o urmã pe ea, dacã nu, lumea invizibilã vã va judeca ºi vã va condamna. Nu aveþi dreptul sã îmbrãþiºaþi pe cineva, de a avea schimburi fizice cu el (ea) decât dacã aþi ajuns la acest grad de elevare la care nu îi lãsaþi decât viaþã, luminã, elemente care trebuie sã continue sã acþioneze asupra lui pentru binele sãu.

În ziua când veþi ajunge sã simþiþi dragostea ca o stare de conºtiinþã, dragostea voastrã va fi de neschimbat. Dar e o idee încã atât de departe de voi! Umanitatea întreagã e încã variabilã: iubeºte, apoi nu mai iubeºte; ºi e valabil nu numai pentru creaturi, ci ºi pentru obiecte, ocupaþii. Stabilitatea nu e calitatea cea mai rãspânditã printre oameni.

ªi chiar voi, care veniþi de exemplu la rãsãritul soarelui: primele zile sunteþi exaltaþi, minunaþi, dar dupã câtva timp totul devine automatic, v-aþi pierdut prima dragoste. Pentru a evita ca aceasta sã se producã, trebuie sã vã obiºnuiþi sã faceþi totul aºa cum le-aþi face pentru prima datã: sã mergeþi în fiecare dimineaþã la întâlnirea cu soarele ca ºi cum ar fi prima oarã... sã vã vedeþi în fiecare zi soþul sau soþia ca ºi cum ar fi prima oarã, ºi chiar dupã cincizeci de ani sã vã simþiþi minunaþi ca ºi în prima zi. Veþi spune cã nu este posibil. Ba da, este posibil, dacã ajungeþi sã trãiþi dragostea ca stare de conºtiinþã, e posibil, cu condiþia sã nu simþiþi dragostea ca un sentiment sau o atracþie, ci de a o trãi ca o stare de conºtiinþã.

Mulþi artiºti au cãutat voluntar sã-ºi multiplice experienþele amoroase pentru cã ºi-au dat seama cã dragostea le întreþinea inspiraþia. Din pãcate acea dragoste senzualã, egoistã, capricioasã, care era sursa câtorva inspiraþii, e adevãrat, era de asemenea cauza celor mai mari dezordini. Dragostea, e ca ºi vinul: vã ameþeºte, dar beþia pe care mergeþi sã o cãutaþi în regiunile inferioare antreneazã aceeaºi decãdere fizicã ºi moralã ca abuzul de alcool. Sã ºtii sã iubeºti este cea mai mare victorie, pentru cã dragostea adevãratã nu vã poate niciodatã distruge, ci din contrã.

Înþelegeþi de acum înainte cã singurul remediu pentru problemele de dragoste este chiar dragostea. Mulþi au venit la mine pentru a se plânge de anumite indispoziþii, de anumite dezechilibre, ºi le-am spus: “De ce v-aþi oprit sã iubiþi? Aceste neplãceri sunt din cauzã cã aþi comprimat dragostea în voi; atunci ea s-a refulat ºi a devastat totul. Dragostea e un torent formidabil, dar voi nu o ºtiaþi, nu aþi fost luminaþi ºi asta v-a adus toate barierele. Dacã vreþi sã vã salvaþi de aceste suferinþe trebuie sã iubiþi, sã iubiþi zi ºi noapte, sã iubiþi toate creaturile... nu vã va mai rãmâne timp pentru a suferi, veþi fi atât de ocupaþi! În timp ce acum, cu cât vã închideþi mai mult, cu cât sunteþi mai avar de dragoste, cu atât lucrurile se complicã. Fiþi generoºi ºi veþi fi salvaþi; daþi dragostea voastrã tuturor creaturilor. Eu asta fac, am gãsit secretul. Evident, eu trec drept un naiv ºi toatã lumea spune: “Oh, sãracul, cu inima lui...” Dar tocmai, cu inima mea am gãsit secretul pe care voi, cu intelectul vostru formidabil dezvoltat, încã nu l-aþi gãsit.”

Trebuie sã vã minunaþi ºi sã mulþumiþi în fiecare zi Cerului pentru cã existã pe pãmânt milioane de femei drãguþe pe care nu aþi avut încã fericirea de a le cunoaºte ºi de a le contempla, ºi milioane de bãrbaþi inteligenþi ºi puternici pe care nu aþi avut încã ocazia sã-i întâlniþi! Trebuie sã vã gândiþi la aceasta ºi sã vã bucuraþi... Sã vã bucuraþi nu de existenþa lor ci de ideea cã într-o zi îi veþi putea vedea, cunoaºte, vorbi, admira. Sunteþi miraþi, nu sunteþi obiºnuiþi sã vã bucuraþi pentru idei asemãnãtoare?... E adevãrat, e un mod de a gândi destul de neobiºnuit, dar atât de eficace! Acceptaþi-l ºi veþi vedea rezultatele.

Veþi spune: “Da, dar ceea ce ne predicaþi aici este contra tuturor regulilor moralei. Dacã toþi bãrbaþii vor iubi toate femeile ºi invers, nu va mai exista familia.” Ba da, va exista o familie mare, asta-i tot. Este oare atât de rãu?... Înþelegeþi-mã bine, cînd spun cã bãrbaþii trebuie sã iubeascã toate femeile ºi femeile sã iubeascã toþi bãrbaþii, aceasta nu înseamnã cã ei trebuie sã-ºi multiplice experienþele ºi cã soþul trebuie sã-i fie infidel soþiei ºi soþia soþului. Nu, ei trebuie sã fie fideli unul altuia, dar trebuie sã ºtie de asemenea cã un singur bãrbat, o singurã femeie nu va putea niciodatã sã vã dea totul, ºi cã voi înºivã nu veþi putea niciodatã da totul soþului sau soþiei voastre. De aceea trebuie sã trãiþi împreunã, lucra împreunã, dar iubind lumea întreagã, surâzând lumii întregi ºi lãsând ºi pe altul liber sã o facã. Da, doi oameni trebuie sã se iubeascã, sã fie împreunã, sã nu se despartã, dar trebuie sã-ºi lãrgeascã concepþia despre dragoste. Astfel soþii ºi soþiile vor învãþa sã trãiascã bucurii mai subtile.

Dragostea va rãmâne o problemã etern pusã umanitãþii. Singura variaþie va rãmâne în felul de a o înþelege ºi de a o manifesta. În viitor, fiecare fiinþã umanã va învãþa sã iubeascã toate femeile, toþi bãrbaþii, imensitatea, sã-ºi umple inima ºi sufletul de aceastã splendoare a Cerului: nu va mai fi loc în dragostea sa pentru nici un element egoist, personal ºi limitat.

Cap VII DRAGOSTEA RÃSPÂNDITÃ PESTE TOT ÎN UNIVERS

Dacã veþi întreba un bãrbat ce îi place la o anumitã femeie, el vã va rãspunde cã-i plac sânii, picioarele, gura, pãrul, ochii sãi. Da, natura foloseºte aceste forme atrãgãtoare, apetisante într-un scop determinat; cum ea vrea sã evite dispariþia speciei umane, ea a creat deci aceste picioare drãguþe ºi acest pãr frumos, pentru a-i determina pe bãrbaþi ºi femei sã populeze pãmântul. Dar formele nu sunt decât aparenþe; ºi îndrãgostiþii nu ºtiu foarte bine cã în realitate, ceea ce îi atrage este ceva misterios ce se aflã deasupra formelor: o emanaþie, un fluid; ºi dacã nu mai existã aceastã emanaþie sau acest fluid, ei nu se mai simt atraºi. De ce adesea nu suntem atraºi de femei mai drãguþe ºi mai bine fãcute? Le admirãm, dar nu le cãutãm, nu ne îndrãgostim de ele. În timp ce alte fete care nu sunt aºa de drãguþe nici aºa bine fãcute produc un efect extraordinar.

Aceasta dovedeºte cã atracþia nu depinde numai de formã, frumuseþe, simetria corpului, ci ºi de un element

spiritual, magic. De aceea oamenii spun cã e un fenomen inexplicabil. Ba este explicabil, dar pentru acei care ºtiu. ªi acum, aceastã vibraþie, acest fluid care vã face fericit, care vã dã plenitudinea, de ce nu putem sã-l gãsim la un bãrbat sau la o femeie ? Nu, putem sã mergem sã le cãutãm în regiunile de unde a venit. Pentru el vine din altã parte, nu persoana l-a fabricat, el vine dintr-o sursã, de la un Creator care îl distribuie. ªi chiar, e pãcat ca majoritatea timpului sã ocoleºti aceastã sursã inepuizabilã ºi sã mergi sã îl cauþi la bãrbaþi ºi femei unde nu poþi gãsi decât câteva particule.

Da, cãutãm de fapt dragostea, nu un bãrbat sau o femeie. Proba, este cã un bãrbat îºi abandoneazã femeia (sau o femeie pe soþul ei) pentru cã a gãsit dragostea în altã parte, la o altã femeie. Nu cãuta deci femeia, ci dragostea. ªi dacã nu îl gãseºte încã la aceastã femeie, el va merge sã o caute pe o a treia... a patra... Dragostea e cea care conteazã, nu femeia, nici bãrbatul, dacã nu, ei nu s-ar despãrþi niciodatã.

În realitate, dragostea existã peste tot în univers. Este un element, o energie care este distribuitã în cosmosul întreg ºi pe care oamenii pot sã o primeascã prin piele, ochi, urechi, creier... Dragostea este peste tot, ºi aceasta o plantã m-a învãþat, pentru cã, v-am mai spus, eu mã instruiesc de la pietre, plante, insecte, pãsãri... Într-o zi, la Nice, am vãzut o plantã care trãia suspendatã în aer; îºi trãgea apa ºi hrana din atmosferã. Am privit-o lung, ºi ea mi-a spus: “Din moment ce am reuºit sã gãsesc un element care îmi e indispensabil - dragostea - în aer, de ce sã mã afund în pãmânt, cum fac suratele mele? Eu am gãsit un secret: extrag toate elementele subzistenþei mele din aer.” Atunci, am meditat asupra acestei plante ºi am înþeles cã oamenii sunt ºi ei astfel construiþi pentru a putea sã extragã dragostea din atmosferã ºi din soare. Dar pentru aceasta ei trebuie sã înveþe sã-ºi dezvolte centrii sãi superiori care în India se numesc chakre.

Dragostea e o energie, un fluid, o chintesenþã care existã peste tot în univers: în oceane, în râuri, pe munþi, roci, iarbã, flori, arbori, pãmânt, ºi mai ales în soare. Dragostea este o energie cosmicã de o abundenþã ºi de o diversitate nemaivãzutã. Dumnezeu, care e atât de generos, nu a decis niciodatã ca oamenii sã nu o poatã gãsi decât în anumite locuri ale corpului bãrbatului sau femeii. Altfel ar fi fost o avariþie din partea lui. Dumnezeu este ºi mai generos, ºi mai larg, El a distribuit dragostea în toatã natura. Ignoranþii, care o cautã numai în bãrbaþi ºi femei nu o gãsesc tot timpul, în timp ce Iniþiaþii, care o cautã în spaþiu, o gãsesc întotdeauna. Dar de milioane de ani oamenii s-au obiºnuit sã considere lucrurile altfel, ºi nu por sã creadã cã e posibil de a trãi ºi de a iubi fãrã sã ai înfipte rãdãcinile în sol.

Voi cãutaþi dragostea, bun, dar o cãutaþi tot timpul acolo unde o cautã lumea întreagã, în aceste locuri cunoscute, ereditare, fantastice - par ele, ºi iatã cã nu este acolo plenitudinea. Poate existã puþin, da, dar câteva particule nu sunt suficiente pentru a hrãni ºi a dezaltera cu adevãrat pe cei care ar vrea sã bea un ocean întreg. Atunci, aceºti însetaþi trebuie sã caute în continuare în altã parte.

De ce sã aºtepþi sã gãseºti un bãrbat sau o femeie pentru a simþi dragostea? Iatã de unde se nasc limitãrile, nefericirile, dificultãþile, dependenþa. Adevãraþii mari Maeºtrii, ei înºiºi, nu au putut sã trãiascã fãrã dragoste, dar ei o cãutau, o gãseau ºi o luau din spaþiu, ºi apoi o distribuiau peste tot în jurul lor. Ei sunt fãrã încetare înconjuraþi de dragoste, ei respirã dragoste, ei mãnâncã dragoste, ei contemplã dragoste, ei se gândesc la dragoste fãrã încetare. De aceea nu au nevoie sã aºtepte sã le-o dea o femeie: ei o au deja, este acolo, ei sunt plini, e formidabil! Atunci, de ce sã o caute în altã parte? Pentru ce sã distrugã aceste senzaþii de plenitudine pentru a-ºi pune jar pe cap?

Eu nu sunt împotriva dragostei, din contrã, eu spun numai cã trebuie sã învãþaþi sã o gãsiþi peste tot, pentru cã dragostea este peste tot. Ca ºi roua. Ce este roua? Este apã evaporatã în atmosferã ºi care nu devine vizibilã pânã când nu se condenseazã dimineaþa pe plante. Ei da, iatã, roua nu e altceva decât un fel de dragoste condensatã... ªi razele soarelui? Un fel de dragoste proiectatã... Totul este dragoste în naturã!

Sursa, adevãrata sursã a dragostei, este Dumnezeu. Dar nu existã mai aproape de noi o minunatã imagine a sursei divine? Ba da, soarele, care e de asemenea o sursã atât de imensã ºi generoasã! Priviþi, toatã creaþia beneficiazã de prezenþa sa, pentru cã el este cel care, prin dragostea lui infuzeazã viaþã în ierburi, plante, arbori... Vegetalele sunt continuu expuse luminii sale ºi din ele primim noi, mai departe, viaþa. De aceea discipolul care doreºte sã cunoascã ceea ce este adevãrata viaþã, adevãrata dragoste divinã, trebuie sã meargã direct spre sursã, spre soare, ºi privindu-l, meditând la el, iubindu-l, fãcând cã sã penetreze din ce în ce mai mult în el însuºi, ca un fruct expus la soare el primeºte particulele sale de vitalitate pe care le poate distribui mai departe celorlalþi pentru a le da viaþã ºi a-i lumina. Aceasta este dragostea adevãratã, ºi nu numai de a îmbrãþiºa bãrbaþi ºi femei ºi de a te culca cu ei (ele).

Pentru moment soarele nu vã spune nimic, dar veþi vedea, dupã ce veþi fi vãrsat multe lacrimi ºi dupã ce aþi pierdut pre mulþi fulgi ºi pene, veþi începe în fine sã cãutaþi aceastã dragoste a soarelui, pentru cã el, cel puþin, nu vã face sã suferiþi, ºi nu vã ia nimic, din contrã, el vã dã! Dar eu ºtiu de ce bãrbaþii ºi femeile nu cautã dragostea în soare: pentru cã nu suferã dupã el, iar ei au nevoie de a suferi. Da! Atunci, pentru a gãsi aceste suferinþe, ei merg sã le caute la bãrbaþi sau femei. Aici, cel puþin, e sigur cã o vor gãsi, ºi de asemenea ºi complicaþiile ºi plictiseala... Toate acestea în soare nu existã... Doar dacã sunteþi fãrã pãlãrie, în acel moment, pãzea la insolaþie!

Acum, înþelegeþi-mã bine, prin ceea ce v-am spus nu condamn raporturile sexuale. Rolul meu este mai dificil decât vã închipuiþi. Eu sunt un instructor, un ghid spiritual, ºi dacã expun aceastã problemã aºa cum o fac, aceasta este pentru acei care sunt capabili sã meargã mai departe în înþelegerea dragostei. Iar ceilalþi, sã facã ce pot. Când vãd pe cineva care e construit ca un mastodont nu îi spun sã trãiascã ca un ascet; nu sunt fanatic. Eu ºtiu cã problema dragostei ºi sexualitãþii trebuie rezolvatã de fiecare dupã natura sa. Deci, pe cei care au posibilitãþi de a se perfecþiona trebuie sã-i ajut, sã le dau metode, dacã nu, ei se vor rãtãci ºi e pãcat. Câþi oameni am vãzut cãutând ceva fãrã a ºti ei înºiºi ce cautã, ºi cum nimeni nu era capabil sã-i lumineze, ei sfârºeau prin a se rãtãci.

Dar cei ce sunt cãsãtoriþi au datorii, soþul soþiei, ºi soþia soþului. Eu spun cã asupra acestei probleme a raporturilor sexuale, cuplurile trebuie sã ia deciziile împreunã: nu separat, ci împreunã. Din pãcate lucrurile nu se

întâmplã aºa. Ori femeia este nefericitã pentru cã soþul ei decide brusc sã trãiascã ca un ascet ºi o priveºte ca încarnarea diavolului, ori soþul suferã pentru cã soþia sa face pe sfânta de neatins. E preferabil ca, ambii soþi sã poatã spiritualiza, sublima dragostea lor, dar cu consimþãmântul ambilor.

Cum aceste lucruri se înþeleg foarte greu, nu ºtim cum sã procedãm. Mai întâi, repet, trebuie ca cei doi, soþul ºi soþia, sã fie de acord; mai departe, ei trebuie sã meargã progresiv, sã nu înceteze toatã relaþia brusc, dintr-o singurã loviturã, pentru cã vor cãdea bolnavi. Imaginaþi-vã pe cineva care fumeazã patru pachete de þigãri pe zi: dacã se opreºte brusc din fumat, el va suferi ºi asta va fi infernal. Dar dacã se lasã progresiv, organismul sãu se va adapta, ºi într-o zi el va putea chiar sã se opreascã complet din fumat fãrã a suferi. Ei da, pentru orice trebuie sã ºtim cum sã procedãm.

Evident, nu sunt aºa de naiv sã cred cã ce am spus se adreseazã întregii lumi. La milioane ºi milioane de bãrbaþi, dacã sunt doi sau trei care sunt pregãtiþi pentru a înþelege cu adevãrat ce este dragostea ºi sã o trãiascã. Vedeþi, e realitatea, trista realitate. Dar aceasta nu e un motiv pentru a nu-i clarifica pe aceºti doi sau trei pentru a prinde curaj, încredere ºi forþã, în loc de a se înºela, a ezita ºi de a se întoarce înapoi pentru a te alãtura mulþimii celor care sunt slabi, primitivi ºi senzuali. Sunt obligat de a vorbi nu pentru lumea întreagã, ci pentru unii care cautã drumuri noi.

Cap VIII DRAGOSTEA SPIRITUALÃ, UN MOD SUPERIOR DE A NE HRÃNI

De ce se cautã femeile ºi bãrbaþii? Foamea este cea care îi împinge. Le e foame ºi vor sã mãnânce. Întradevãr, dragostea e o formã de hranã, o bãuturã; e comparabilã pâinii, apei, vinului... A iubi este exact ca ºi cum a se hrãni: sunt aceleaºi legi, aceleaºi procese. De aceea v-am tot spus, dacã nu aþi înþeles procesul nutriþiei, nu-l veþi înþelege nici pe cel al dragostei. Cât timp veþi considera cã trebuie sã mâncaþi numai pentru a hrãni corpul vostru fizic, pentru cã vã e foame sau cã vã place sã mâncaþi, fãrã a face nici o muncã pentru a capta particulele eterice ale hranei, nu veþi fi capabili sã captaþi aceste particule eterice ale bãrbaþilor ºi femeilor despre care vã vorbesc; veþi fi obligaþi sã faceþi cu ei schimburi grosiere: veþi fi obligaþi sã vã hrãniþi ca o omidã în loc sã vã hrãniþi ca un fluture. Da, priviþi lecþia pe care ne-o dã natura prin metamorfoza omizii în fluture.

Omida este urâtã, umflatã, se deplaseazã cu greu ºi nimeni nu doreºte sã o vadã. Ca fiecare creaturã, bineînþeles, ea are nevoie de hranã, ºi iatã cã are un mare apetit pentru frunze! Ei nu-i plac nici florile, nici fructele, ci frunzele care sunt indispensabile arborelui, pentru cã ele transformã lumina soarelui. Deci, mâncând frunzele, omida aduce prejudicii arborelui care nu mai poate produce nici flori, nici fructe, ºi de aceea oamenii fac totul pentru a o distruge, pe câmpuri ºi în grãdini. Iatã, deci, viaþa unei omide...

Dar într-o zi, nu se ºtie de ce, omida începe sã-ºi dea seama cã aceastã viaþã nu e atât de grozavã. Ea vede trecând pe cer fluturi atât de frumoºi, coloraþi, uºori, faþã de care ea se simte urâtã ºi dezgustãtoare; ea înþelege de asemenea cã e dãunãtoare ºi cã acesta e motivul pentru care oamenii vor sã o distrugã. Atunci, se decide sã se schimbe, sã devinã ceva bun ºi intrã în meditaþie... Ea începe sã-ºi pregãteascã un adãpost, pentru cã are nevoie sã fie liniºtitã, ºi pentru aceasta ea secretã un lichid care, solidificându-se, devine un fir rezistent... ºi iatã mãtasea! Mãtasea e un produs al omidei, ºi dacã este aºa preþioasã, este pentru cã a fostpregãtitã într-o stare meditativã ºi spiritualã!... În tot cazul, veºmintele de mãtase sunt o bunã protecþie împotriva fluidelor rele, ca ºi veºmintele de in.

Deci, omida intrã într-o meditaþie profundã... atât de profundã cã adoarme. ªi iatã cã în subconºtientul ei - pentru cã ea are de asemenea un subconºtient - toate forþele ºi energiile încep sã lucreze asupra acestei imagini care a impresionat-o atât de mult, imaginea fluturelui. Pentru cã adevãratele transformãri nu sunt niciodatã realizate de gândire, în conºtient, ci prin forþele subconºtientului; de aceea când vreþi sã obþineþi realizarea unei dorinþe trebuie sã ºtiþi cum sã coborâþi în subconºtientul vostru pentru a depune imaginea pe care doriþi sã o realizaþi, dacã nu, nu se ºtie cât timp va trebui pentru aceastã realizare. Numai forþele subconºtientului au o foartemare putere asupra materiei.

Iatã cã dupã câtva timp, din coconul unde s-a închis omida iese un fluture! Trebuie sã descifrãm tocmai acest fenomen pentru a înþelege ce ne învaþã Inteligenþa cosmicã prin aceastã metamorfozã din omidã în fluture. Pânã la o anumitã vârstã, ºi aceasta poate sã dureze sute de încarnãri, omul este ca o omidã care are nevoie sã mãnânce frunze: îºi satisface apetitul în defavoarea altora, îi murdãreºte, îi sfâºie. Dar în ziua în care, dezgustat de el însuºi, decide sã se schimbe pentru a deveni mai bun, începe sã se concentreze, sã mediteze ºi mai ales sã-ºi pregãteascã un cocon pentru a se proteja... ºi acest cocon este aura. Discipolul care conºtientizeazã puterea aurei ºi lucreazã asupra ei se transformã în fluture, adicã în Iniþiat. El înceteazã sã mai “mãnânce” fiinþe, aºa cum omida înceteazã sã mai mãnânce frunze, ºi începe sã se hrãneascã cu nectar ºi polen, adicã cu emanaþiile lor subtile. Vedeþi, sã fii un om obiºnuit sau un Iniþiat corespunde la un fel diferit de a se hrãni.

Evident, pentru multe “omizi”, aceastã metamorfozã nu este încã posibilã. Ele vã vor spune cã lucrurile trebuie sã rãmânã aºa, cã natura le face aºa de miliarde de ani. Ele nu ºtiu cã ar putea deveni fluturi, fiinþe înnaripate, cã s-ar putea hrãni cu elementele cele mai pure. Bineînþeles, va trebui sã ne hrãnim etern, dar existã hranã ºi hranã, ºi diverse feluri de a ne hrãni. În loc de a face cu creaturile schimburi grosolane, inestetice, dezgustãtoare chiar, putem face schimburi subtile, ca ºi fluturele, fãrã a murdãri sau a distruge nimic: sã ne dãruim reciproc multã iubire, dar fãrã a coborî, fãrã a mânca frunzele.

Câþi tineri bãieþi ºi fete vin sã mi se destãinuie cã dupã anumite experienþe pe care le-au fãcut, nu mai este ca înainte, se simt îngreunaþi, trãiesc greu... Atunci iatã ce le spun: “Nu vã miraþi, dar starea voastrã interioarã este exact a unuia care a mers pe mai multe drumuri: v-aþi atins ºi v-aþi murdãrit veºmintele eterice, astrale, mentale.

” Da, aceste experienþe au lãsat în subconºtientul lor amprente, invizibile desigur, dar reale, ºi când vor sã facã un efort în plan spiritual, ei se simt împiedicaþi, supraîncãrcaþi, reþinuþi în spate. Înainte ei se simþeau uºori, dilataþi, fericiþi, aveau încredere în ei înºiºi, în timp ce acum sunt un pic chirciþi ºi ruºinaþi. ªi toþi spun: “Nu ºtiam cã va fi aºa. Dacã aº fi ºtiut!”

Ei da, în lumea întreagã bãieþii ºi fetele nu ºtiu ce-i aºteaptã dacã se lanseazã în anumite experienþe. Dar nici nu-i intereseazã sã ºtie. Ei vor numai plãceri, sã guste senzaþii, sã fie fericiþi, cum se zice; ºi iatã cã nu-i aºteaptã tot timpul fericirea, ci ruºinea, regretul, ceva apãsãtor, obscur. ªi aceasta este una din cele mai mari tristeþi ale omenirii: ignoranþa în care trãieºte tineretul. Apoi, când aceºti tineri vin aici în Fraternitate, ei înþeleg cã trebuie sã cunoascã unele adevãruri, cã trebuie sã respecte unele legi, ºi se decid sã nu mai trãiascã ca înainte. Da, dar cum sã elimine urmele a ceea ce au trãit? Trebuie ca în fiecare zi sã se spele, sã se purifice, sã lucreze cu lumina, sã se roage, sã mediteze, sã se lege de Cer. Dupã un anumit timp, nu prea repede, ei încep sã vadã totul mai clar ºi încep sã avanseze.

Cu cât tineretul acceptã sã fie luminat, instruit ºi bine povãþuit de Iniþiaþi, cu atât nu se grãbesc sã se arunce în experienþe inutile ºi periculoase! Iar apoi, Cerul le va trimite tuturor bãieþilor ºi fetelor pe aceea sau acela care le convine. În orice caz, nimeni nu mã acuzã cã duc tineretul în eroare! Priviþi în ce stare se aflã toþi aceºti bãieþi ºi aceste fete care au fãcut atâtea experienþe premature! Ei ar vrea sã fie veseli ºi voioºi, dar se prefac numai. Simþim cã nu mai au aceeaºi inspiraþie, cã ceva s-a spart în ei. Ar fi trebuit sã o ºtie: cine provoacã în sine erupþii vulcanice, nu rãmâne fãrã consecinþe. În unele pãrþi ale structurii fizice a fiinþei se produc explozii, rupturi, cheltuieli formidabile a unei chintesenþe de valoare inestimabilã.

Veþi spune: “Dar nu trebuie sã ne bucurãm, nu trebuie sã avem nici o plãcere?” Ba da, dar trebuie sã ºtiþi când ºi în ce fel. Totul poate deveni minunat ºi magnific când ºtiþi cum sã înþelegeþi ºi cum sã acþionaþi. De câte ori v-am spus: forþa sexualã e o energie pe care putem sã o comparãm cu petrolul. Ignoranþii ºi neîndemânaticii sunt arºi - aceastã forþã le arde chintesenþa - în timp ce acei care ºtiu sã o utilizeze, Iniþiaþii, zboarã în spaþiu. Vedeþi, idioþii sunt arºi ºi inteligenþii zboarã în spaþiu! Nici o imagine nu rezumã aºa de bine aceastã problemã a forþei sexuale. Atunci de ce sã nu zburãm în spaþiu pânã la stele ºi sã cunoaºtem totul, în loc sã fim tot timpul arºi?

Nu am negat niciodatã cã sunt lucruri bune în dragostea fizicã. De vreme ce Inteligenþa cosmicã a fãcut lucrurile aºa, eu nu o voi critica. Nu, dar Inteligenþa cosmicã a prevãzut de asemenea o evoluþie pentru umanitate în toate domeniile. Oamenii din epoca noastrã sunt din ce în ce mai indignaþi împotriva unor anumite manifestaþii de violenþã ºi de cruzime care erau considerate normale acum câteva secole; acum sunt declarate nedemne de om. Atunci, de ce sã nu existe ºi o evoluþie în domeniul dragostei?

Pentru cei ce ºtiu sã citeascã, aceastã evoluþie este înscrisã într-o paginã a marii cãrþi a naturii vii: în povestea omizii ºi fluturelui. ªi nu este singurul exemplu. Studiaþi ºi viaþa albinelor. S-a scris mult despre albine, despre organizarea societãþii lor, despre moravurile lor, dar despre ce reprezintã din punct de vedere simbolic, nu se cunoaºte mare lucru. Albinele culeg nectarul ºi polenul florilor din care ele preparã o hranã delectabilã, mierea. Simbolic, aceastã muncã este cea a Iniþiaþilor sau a discipolilor avansaþi care iau de la fiinþele umane pe care le frecventeazãelementele cele mai pure, mai subtile pentru a face o miere care va hrãni îngerii. La fel cum albina nu mãnâncã flori, Iniþiatul, în loc sã mãnânce oameni, cum fac majoritatea oamenilor, nu ia de la ei decât ce este mai spiritual. Graþie cunoºtinþelor sale alchimice, el preparã în inima sa, în sufletul sãu, o chintesenþã, o hranã, un parfum delicios pe care îngerii vin sã le culeagã.

Iatã ce reprezintã albina: un Iniþiat. În fiecare suflet uman, chiar ºi în cele criminale, Iniþiatul gãseºte elemente divine, ºi din toate aceste chintesenþe produce mierea spiritualã. O fiinþã care ºtie sã transforme, sã sublimeze, sã ilumineze totul, preparã mierea. E o albinã, stupul e în el, el face mierea din elementele cele mai pure, cele mai subtile care se degajã din el: emanaþiile sale.

Toate fiinþele umane sunt chemate sã extragã aceastã chintesenþã pentru a o transforma în interiorul lor. Trebuie sã înveþe sã o facã, ºi pentru aceasta trebuie sã lucreze cu intelectul, inima ºi voinþa, pentru cã cu aceste trei elemente putem realiza orice în alambicul interior. Iatã adevãrata alchimie. Marii Iniþiaþi, care sunt adevãraþi alchimiºti, nu învãþau decât aceasta: cum sã devii ca o albinã, cum sã extragi ceea ce e mai bun din tot ce se gãseºte în naturã ºi mai ales în fiinþele umane; ei îi privesc, ei le vorbesc, fiecare fiinþã umanã este o floare pentru ei. Da, e minunat, ºi aceastã filozofie este scrisã în naturã. Acolo au descoperit-o Iniþiaþii.

Bucuria, adevãrata bucurie nu se gãseºte în relaþiile fizice. Priviþi, de exemplu, doi îndrãgostiþi la început: ei nu s-au îmbrãþiºat încã, dar ce bucurie, ce inspiraþie trãiesc! Ei se scoalã ºi se culcã numai cu gândul cã celãlalt existã, cã îl va întâlni, cã îi va vorbi, ei devin poeþi. Ei îºi scriu un pic, îºi dau petale de trandafiri care sunt ca niºte talismane pentru ei... Dar când încep sã se îmbrãþiºeze, sã se culce împreunã, s-a terminat cu toate aceste subtilitãþi, nu se mai bucurã aºa ca înainte, nu se mai gândesc unul la altul ca înainte, ºi iatã cã apar dificultãþile, reglãrile de conturi. Înainte, erau în paradis. Atunci de ce nu au prelungit aceastã fericire mai mult?

Eu ºtiu ce îmi veþi spune: cã nu putem la nesfârºit sã ne hrãnim în doze homeopatice cu surâsuri, cu cuvinte, cã avem nevoie de ceva mai substanþial. Bun, dar mai departe sã nu fiþi supãraþi ºi sã nu faceþi reproºuri nimãnui: mâncaþi ciorba pe care v-aþi preparat-o, asta e tot. De vreme ce nu vreþi sã trãiþi în luminã ºi poezie, de vreme ce vã trebuie ceva mai substanþial, eu nu sunt contra, dar vã avertizez de ce vã aºteaptã.

Eu nu forþez pe nimeni, mã mulþumesc sã explic. Învãþãtura mea e ca o masã pe care am pus tot ce existã ca fructe, legume, peºte, brânzã... Toate alimentele pãmântului sunt aici, dar aceasta nu înseamnã cã fiecare trebuie sã mãnânce din toate. Da, sunt obligat sã vã prezint toate adevãrurile, toate metodele, toate soluþiile, dar fiecare trebuie sã aleagã ce îi convine stomacului sãu.

Cap IX UN TRANSFORMATOR AL ENERGIEI SEXUALE:

IDEALUL ÎNALT

Am fost des întrebat dacã e preferabil sã trãieºti în castitate sau, din contrã, de a avea relaþii sexuale. În realitate, nu aºa trebuia pusã întrebarea; e imposibil de a spune într-un fel general ce este bun ºi ce este rãu... Totul depinde de persoanã. A trãi în castitate, în abstinenþã, poate sã dea rezultate foarte proaste, dar de asemenea rezultate foarte bune. Abstinenþa poate sã-i facã pe unii isterici, nervoºi, bolnavi ºi pe alþii puternici, echilibraþi, ºi sã le priascã. A da frâu liber instinctului sexual le poate face bine la unii ºi le poate face rãu la alþii. Nu trebuie sã clasãm lucrurile spunând: “Acesta e bun... acesta e rãu.” Binele ºi rãul depind de un alt factor: cum utilizãm forþele, cum le dirijãm. Nimic nu este nici bun nici rãu, dar devine bun sau rãu.

Problema este de a ºti de la început care e idealul vostru, ce vreþi sã deveniþi. Dacã vreþi sã faceþi mari descoperiri în lumea spiritualã, evident, sunteþi obligaþi sã micºoraþi numãrul anumitor plãceri sau chiar de a renunþa complet învãþând sã vã sublimaþi forþa sexualã. Dar dacã nu aveþi acest înalt ideal, e o prostie a te reþine, a fi cast, a fi virgin, ºi chiar puteþi sã vã îmbolnãviþi pentru cã eforturile voastre nu servesc la nimic. Nu e înþelept ca în acest domeniu sã dai aceleaºi sfaturi ºi aceleaºi reguli la toþi.

Vine cineva sã mã vadã ºi îmi spune: “Maestre, nu cred cã e bine pentru mine sã mã cãsãtoresc ºi sã am copii pentru cã vreau sã merg pe calea spiritualitãþii.” ªi când mã uit la constituþia sa, structura sa, îi rãspund: “Nu, e mai bine pentru dv. sã vã cãsãtoriþi, altfel va fi înspãimântãtor, veþi fi nefericit ºi toþi ceilalþi vor fi indispuºi.” ªi altul care vrea sã se cãsãtoreascã, se întâmplã câteodatã sã-i spun: “Cãsãtoriþi-vã dacã vreþi, dar trebuie sã ºtiþi cã nu sunteþi construit pentru cãsãtorie ºi cã veþi suferi.” Mulþi bãieþi ºi fete nu se cunosc ºi nu ºtiu ce trebuie sã facã. Fiecare vine pe pãmânt cu un program de îndeplinit. Nu este el cel care poate sã decidã asupra tendinþelor ºi instinctelor sale.

Explicaþi, de exemplu, unei pisici cã trebuie sã devinã vegetarianã ºi cã nu mai trebuie sã mai prindã ºoareci, ea vã va asculta ºi va face: “Miau” adicã: de acord, am înþeles, e o promisiune. Dar în timp ce îi predicaþi, iatã cã aude un mic zgomot: e un ºoarece care chiþãie... Imediat pisicã vã pãrãseºte, dar fãrã nici o remuºcare, pentru a se arunca asupra ºoarecelui. Poate v-a ascultat atenþionarea, poate v-a fãcut o promisiune... Acum, revine, lingându-se pe bot, ºi mai spune: “Miau”, adicã: e peste puterile mele (da, traducere literarã!) nu pot sã-mi schimb natura de pisicã de la o zi la alta. Deci, cât sunt încã pisicã, voi mânca ºoareci.

Acum, acestea nu înseamnã cã nu trebuie sã faceþi eforturi pentru a sublima forþa sexualã. Numai cã, v-am explicat deja, nu veþi putea lupta contra ei; dacã încercaþi, ea vã va zdrobi. Deci, iatã cum trebuie sã faceþi: trebuie sã aveþi un asociat foarte puternic cãruia sã-i trimiteþi aceastã forþã, ºi el, graþie ºtiinþei sale alchimice, reuºeºte sã o transforme în sãnãtate, frumuseþe, în luminã, în dragoste divinã. Acest asociat este un înalt ideal, o idee fundamentalã cu care trãiþi, pe care o nutriþi, care vã hrãneºte ºi ea va transforma aceastã energie, nu voi. De aceea, cel care nu are un ideal spiritual nu va reuºi niciodatã, ºi aceluia nu putem sã-i dãm decât acest sfat: gãseºte repede pe cineva ºi cãsãtoreºte-te, dacã nu, vei fi un pericol public, vei plictisi pe toatã lumea.

Vedeþi, nu vã îndrum în aventuri incerte, ci vã prezint foarte clar problema. Dacã nu aveþi dorinþa de a deveni o fiinþã magnificã, un conductor al luminii, un binefãcãtor al umanitãþii, niciodatã nu veþi ajunge sã sugrumaþi aceastã forþã; atunci, da-þi-i o finalitate, cãsãtoriþi-vã, faceþi copii. Dar dacã aveþi acest înalt ideal, ar fi pãcat sã abandonaþi Cerul pentru a satisface un soþ sau o soþie pe care, de altfel, nu o veþi satisface niciodatã, orice veþi face. Din contrã, meritã sã faceþi efortul de a lucra pentru un ideal înalt, pentru cã aceste energii îl vor alimenta, îl vor hrãni ºi îl vor întãri. Da, dacã la un moment dat veþi simþi un impuls sexual vã veþi concentra asupra acestui ideal, iar aceastã energie va urca pânã la creier pentru a-l alimenta ºi, câteva minute mai târziu veþi fi liber, veþi avea victoria.

De câte ori v-am vorbit de importanþa faptului de a avea un înalt ideal! Ei bine, iatã astãzi încã o aplicaþie neaºteptatã în domeniul sexual. Faceþi sã conveargã toate energiile spre o idee sublimã ºi nu numai spre plãcere: ele vã vor servi ºi vor contribui la realizarea acestei idei. De când vã vorbesc de înaltul ideal nu aþi înþeles ce puternic transformator de energii reprezintã. Numai cã, problema este de a ºti cum putem avea un înalt ideal, cum îl putem face sã se nascã ºi cum sã-l alimentãm.

În realitate, e simplu. Vreþi sã vã amelioraþi, sã fiþi mai înþelept, mai strãlucitor, mai pur, mai puternic?... Trebuie sã vã consacraþi timp pentru a dori ºi a vizualiza aceste calitãþi. Vã imaginaþi cã sunteþi înconjuraþi de luminã, cã emanaþi dragoste pentru lumea întreagã. Puþin câte puþin imaginile acestor calitãþi pe care le formaþi devin vii, ele acþioneazã asupra voastrã, ele vã transformã pentru cã ele lucreazã sã atragã din univers elementele potrivite pentru a vi le infuza. Desigur, e necesarã multã muncã ºi mult timp pentru a ajunge la un rezultat, dar când aþi obþinut acest rezultat, nu vã mai puteþi înºela: simþiþi deasupra voastrã o entitate vie care vã protejeazã, vã instruieºte, vã purificã, vã lumineazã ºi care, în momentele dificile vã aduce elementele de care aveþi nevoie. Trebuie mai întâi sã formezi aceastã perfecþiune, mai întâi în lumea mentalã, ºi apoi, mai departe, ea va coborî pentru a se concretiza în materie.

Înþelegeþi-mã bine: nu sunt aºa de limitat sau de fanatic cum poate credeþi. Sunt larg, foarte larg. Numai cã, datoritã sarcinii mele de instructor, am faþã de voi datoria de a vã arãta ce este mai bun. “Da, dar nu putem sã vã urmãrim!” Nu-i nimic, veþi reuºi într-o încarnare viitoare; nu trebuie sã vã sinucideþi sub pretext cã nu obþineþi rezultatele pe care le doriþi. Eu trebuie sã vã arãt noile posibilitãþi, noile drumuri, sã vã spun cum sã vã angajaþi pe ele; dar dacã pentru moment nu puteþi, nu o sã vã iau de gât pentru aceasta. Sarcina mea este sã vã dau explicaþii, mai departe fiecare trebuie sã aleagã, dupã natura ºi temperamentul sãu, dupã gradul sãu de evoluþie.

Dacã Cerul mi-a dat aceastã sarcinã cu voi, e pentru cã ºtie cã sunt larg ºi cã nu vã voi duce în eroare. Acum, dacã cineva nu e capabil, nu e dotat, nu e vina mea, e pentru cã nu a lucrat în încarnãrile precedente, ºi acum are mari

dificultãþi. Dar celor care sunt pregãtiþi trebuie sã le dau mijloace de a merge mai departe. Dacã nu vi le dau eu, cine altcineva le va da ?

Dragostea este preþioasã, esenþialã, dar pentru a o întãri, a o proteja, a o face durabilã trebuie sã diminaþi manifestãrile fizice. Numai cã, trebuie sã ºtiþi cã e foarte periculos sã renunþaþi la o bucurie fãrã a o înlocui cu o altã bucurie, pentru cã aceasta se reflectã dureros asupra sistemului nervos. Pentru a nu suferi reacþii negative, trebuie înlocuitã o plãcere printr-o altã plãcere, mai spiritualã.

În ªtiinþa iniþiaticã se spune cã o renunþare nu e o privare ci o înlocuire, o transpunere într-o altã lume. Aceeaºi activitate continuã dar cu materiale mai pure, mai luminoase. Când se spune cã trebuie sã renunþãm, sã facem sacrificii, nu e decât un fel de a vorbi. În realitate, nu trebuie sã ne privãm, nu trebuie sã renunþãm, ci numai sã ne deplasãm, adicã sã facem sus ceea ce fãceam jos: în loc sã bem apã dintr-o mocirlã cu microbi, trebuie sã bem apã dintr-o sursã purã, cristalinã. A nu bea, e moartea. Un adevãrat Maestru nu se priveazã de nimic: el mãnâncã, bea, respirã, iubeºte, dar în regiuni, în stãri de conºtiinþã necunoscute pentru omul ordinar.

Metoda pe care oamenii o practicã în general pentru a se debarasa de dorinþa de a fuma, a bea sau de a merge cu femei (a suprima un obicei fãrã a-l înlocui cu altul) este extrem de periculoasã: ea îi dezaxeazã ºi îi aruncã în vid. Lor le trebuie o compensaþie, trebuie înlocuitã o dorinþã inferioarã printr-o dorinþã superioarã. De aceea gândiþi-vã bine de fiecare datã când vreþi sã renunþaþi la o nevoie care e puternicã în voi, pentru cã e o decizie foarte gravã. Trebuie înlocuitã aceastã nevoie. Astfel, pentru a fi satisfãcut veþi continua sã mâncaþi, sã beþi, sã iubiþi sau sã trãiþi, dar într-o stare care nu vã expune aceloraºi pericole. Dacã nu înlocuiþi nevoile voastre, veþi sucomba.

Dacã un Iniþiat nu va gãsi bucuria, plãcerea suficient de sus, în meditaþiile sale, contemplaþiile sale, felul sãu de a trãi, dragostea sa pentru oameni, nu va putea învinge niciodatã: pentru cã Iniþiaþii sunt construiþi ca toatã lumea. Numai graþie dragostei lor formidabile pentru un înalt ideal pot sublima energiile lor.

Nu luptaþi niciodatã împotriva instinctului sexual numai prin voinþa voastrã. Pentru a învinge, trebuie sã apelaþi la forþele celeste, adicã la un înalt ideal, o dragoste formidabilã pentru perfecþiune, pentru puritate, pentru frumuseþe. Dacã nu aveþi acest înalt ideal, dacã nu iubiþi viaþa divinã, viaþa perfectã, nu luptaþi contra forþei sexuale: veþi fi înfrânt. Refularea nu e o soluþie în problema sexualitãþii, pentru cã refularea nu e altceva decât refuzul de a da forþei sexuale o ieºire normalã, fãrã a avea în cap o idee, un ideal care lucreazã în planurile superioare pentru a sublima aceastã forþã.

Puteþi avea încredere în mine, eu cunosc problema. Nu v-am spus nimic ce nu am verificat mai întâi, ºi pentru cã am verificat toate aceste mari legi am dreptul sã vã vorbesc. De mai mult de patruzeci de ani vã dau puncte de vedere care, dacã le veþi înþelege cum trebuie, nu vã vor aduce pagube. Toatã viaþa mea n-am fãcut decât experienþe asupra mea pentru a studia ºi a gãsi cele mai bune metode, ºi graþie acestor experienþe pot sã vã fiu acum extrem de util. Dar dacã nu aveþi încredere în mine, dacã vã e fricã cã veþi fi nefericit aplicând aceste metode, nu le aplicaþi; eu n-am nimic împotrivã, dar cei care vor suferi veþi fi voi. Într-o zi vã veþi da seama cît aþi fost de stupizi de a acþiona cu uºurinþã, pentru cã nu aþi vãzut unde era interesulvostru veritabil.

Cap X A DESCHIDE DRAGOSTEI UN DRUM SPRE ÎNALT

Iniþiaþii ne învaþã cã la începutul lumii exista numai Absolutul, pe care tradiþia kabbalisticã îl numea Ain Soph Aur, adicã Lumina fãrã de sfârºit. Entitate incognoscibilã, de neconceput, putem spune numai cã El era Fiinþa ºi Nefiinþa - numai liniºtea ar fi putut sã o exprime. Conþinea atotputernicia, ºi când a vrut sã Se manifeste, a emanat o parte din El însuºi. Dar pentru ca aceastã manifestare sã fie posibilã, El a trebuit sã se polarizeze în pozitiv ºi negativ, masculin ºi feminin, pentru cã fãrã polarizare, nu se poate manifesta. Deci prin polarizare au apãrut cele douã principii, ºi cu aceste douã principii Dumnezeu a creat totul. Ar fi prea lung sã explic aceastã problemã, dar în câteva cuvinte s-ar putea spune cã lumea subtilã, organizatã ºi luminoasã, emanatã din Absolut este lumea “creaþiei”, Spiritul, Cerul; ºi la rândul sãu aceastã lume a creaþiei s-a condensat, concretizat în etape succesive pentru a da lumea “formãrii”, materia, planul fizic.

Pentru a exprima acest adevãr, unul dintre cei mai mari Iniþiaþi, Hermes Trismegistul a lãsat aceastã frazã: “Tot ceea ce este jos este ca ºi ce este sus.” El a vrut sã arate cã dacã ºtim sã raþionãm corect ºi sã înþelegem ceea ce este jos, în planul fizic, vom putea cunoaºte ceea ce este sus, adicã în domeniul Ideilor, domeniul forþelor, puterilor, a tot ce este invizibil ºi subtil. De vreme ce în planul fizic bãrbatul ºi femeia sunt reflectarea acestor douã principii masculin ºi feminin care existã în înalt, trebuie sã concluzionãm cã - contrar a ceea ce învaþã religia creºtinã, pentru care Dumnezeu are numai un Fiu - Dumnezeu, care este principiul masculin, posedã deasemenea polul sãu feminin, adicã El are o Soþie. În toate religiile, Dumnezeu, Spiritul cosmic are o Soþie; în Kabbala se numeºte Shekina. Da, Soþia lui Dumnezeu este Natura; ºi Spiritul cosmic ºi Natura au copiii. În toate religiile gãsim aceastã Trinitate: în India, cu Brahma, Prakriti ºi Prusha; în religia egipteanã, cu Osiris, Isis ºi Horus. Numai religia creºtinã face excepþie. De ce? Pentru cã, dupã o opinie eronatã care e rãspânditã, tot ceea ce este masculin este perfect ºi tot ce este feminin nu este. Adesea, în trecut, taþii erau furioºi dacã li se nãºtea o fatã. ªi de asemenea, pentru mulþi creºtini, femeia e o creaþie a diavolului pentru cã ea l-a sedus pe Adam. Aici, de asemenea, nu s-a înþeles ce scrie în Biblie, ºi aceastã eroare trebuie îndreptatã. Dumnezeu are o Soþie, altfel nu am fi fost creaþi dupã chipul ºi asemãnarea sa. Fãrã principiul feminin, nu ar fi fost creaþie, pentru cã nimic în naturã nu poate trãi ºi înflori fãrã participarea celor douã principii. Deoarece suntem creaþi dupã chipul lui Dumnezeu trebuie sã-i redãm locul sãu principiului feminin, care este, la fel, splendoare ºi perfecþiune.

Dar sã revenim la cele trei persoane ale Sfintei Treimi reprezentatã în religia creºtinã de Tatã, Fiu ºi Duh Sfânt. Primul principiu reprezintã puterea, Sursa întregii vieþi. Al doilea principiu, Cristos, reprezintã lumina, inteligenþa. ªi al treilea principiu, Sfântul Duh este focul dragostei.

Dacã se spune în Scripturi cã toate pãcatele sunt iertate cu excepþia celor împotriva Sfântului Duh este pentru cã pãcatul împotriva Duhului Sfânt este pãcatul împotriva dragostei. Creºtinismul n-a ºtiut sã explice ce este cu aceastã crimã împotriva Sfântului Duh ºi de ce nu e iertatã, dar astãzi vreau sã vã luminez în aceastã problemã ºi îmi asum responsabilitatea.

În viaþã, toatã lumea spune cã dacã ne lipseºte inteligenþa sau voinþa nu vom avea decât eºecuri ºi deziluzii. Dar lumea îºi imagineazã cã, dacã în domeniul dragostei nu avem manifestãri juste, nici convenabile, nu e prea grav, nu putem suferi eºecuri, nu comitem nici o crimã. Ei da, tocmai. Sã fii prost, e grav, sã fii slab, de asemenea, dar sã faci dragoste ca un animal, aceasta nu e prea grav?... Ei bine, iatã un raþionament stupid. Tocmai aceastã greºealã nu e iertatã, pentru cã consecinþele ei sunt deplorabile; pentru ea nu avem scuzã, suntem pedepsiþi ºi trebuie sã plãtim. Veþi spune: “Sã plãtim? Dar în ce fel?” Din moment ce trãiþi anumite senzaþii, din moment ce vã permiteþi anumite plãceri, aceasta semnificã cã vã ardeþi materiale, ºi deci cã sunteþi pe cale de a plãti.

Toatã manifestarea fiziologicã e o combustie. Deja, chiar gândind, vorbind, ardem materiale... E ºi mai adevãrat pentru emoþii: când aveþi brusc o mare bucurie sau un mare necaz sunt materiale care ard ºi care produc deºeuri, ºi va trebui sã treacã mult timp pentru a le recupera. Fiecare manifestare, fiecare emoþie, fiecare senzaþie e o cheltuialã de materiale ºi de energie. Atunci, cum putem sã ne imaginãm cã în efervescenþa dragostei nu cheltuim nimic, nu pierdem nimic? Tocmai aici cheltuielile sunt cele mai mari ºi e cel mai dificil sã le recuperãm, pentru cã am ars în focare toate chintesenþele cele mai utile ale vieþii ºi sãnãtãþii.

Aceasta nu înseamnã cã trebuie sã suprimãm totul ºi sã trãim fãrã dragoste, nu. Problema este de a trãi o viaþã cu bun simþ, inteligentã, echilibratã, esteticã. Dar când vedem cum se complac unii în plãcerile fizice fãrã a încerca sã adauge un alt element mai spiritual, ai de ce sã fii mirat sau chiar ºocat, pentru cã aceasta e o pierdere, o mare pierdere în toate domeniile. Dar ei nu se gândesc cã pierd ceva, ºi de altfel, vã spun: “Aceste organe nu se uzeazã”. Desigur, aceste organe nu se uzeazã, dar în creier existã o materie care se uzeazã foarte repede, trebuie sã o ºtiþi.

ªi acum, creºtinii sã nu fie ºocaþi de ce vã voi spune. Dupã ºtiinþa simbolurilor, Tatãl Ceresc e legat de creier. Cristos e legat de plexul solar care e adevãrata inimã. Cât despre Sfântul Duh, este legat organelor genitale. Pentru prima oarã vã relevez acest mister: Sfântul Duh este legat dragostei ºi organelor sexuale. Deci, pentru a nu comite greºeli ºi a fi pedepsiþi, trebuie sã învãþaþi atitudinea bunã pe care trebuie sã o aveþi privind aceste organe pe care Dumnezeu ni le-a dat. Eu cred cã nu existã ceva mai minunat, mai inteligent, mai profund decât organele sexuale ale bãrbatului ºi femeii. Trebuie sã le stimãm, sã le apreciem, ºi chiar sã le consacrãm divinitãþii.

Chiar dacã forþa sexualã se manifestã în organele sexuale într-un fel imperfect, ªtiinþa iniþiaticã ne învaþã cã în realitate aceastã forþã vine din Cer. Eu nu sunt de acord cu cei care susþin cã “dragostea nu este decât o frecare a douã epiderme”. Ei se opresc asupra consecinþelor, dar cauza, originea acestei forþe este foarte îndepãrtatã ºi de aceea le scapã. În realitate, dacã aceastã energie n-ar mai veni, nici o frecare nu va mai servi la nimic. Da, dragostea este o forþã divinã care vine din înalt, trebuie deci sã avem respect faþã de ea, sã o pãstrãm ºi sã ne gândim chiar sã o întoarcem spre Cer, în loc sã o trimitem în Infern unde ea e capturatã ºi utilizatã de monºtri, de larve, de elementali. Trebuie sã o putem retrimite, dar e o întreagã ºtiinþã ºi oamenii sunt prea grãbiþi pentru a se opri ºi a o studia; ei nu se gândesc decât cum sã se debaraseze cât mai repede pentru cã simt o tensiune teribilã ºi cã sunt “împinºi” cum s-ar spune... Dar de ce sã nu înþelegem cã aceastã tensiune este cea mai mare bogãþie?

Trebuie sã considerãm fiinþa umanã ca o clãdire de cincizeci, o sutã sau chiar mii de etaje, ºi vom înþelege cã o mare tensiune, o mare presiune e necesarã pentru ca apa sã poatã ajunge la locuitorii ultimului etaj. Bãrbaþii ºi femeile ar trebui sã ºtie ce este aceastã tensiunepe care o simt pentru a o utiliza, ei vor reuºi astfel sã-ºi irige ºi sã-ºi hrãneascã celulele creierului lor, pentru cã aceastã energie poate urca pânã la creier prin canalele pe care Inteligenþa cosmicã le-a amenajat special. Din cauzã cã ºtiinþa încã nu le-a descoperit cu aparatele sale, ea nu ar trebui sã nege existenþa lor.

Când bãrbatul ºi femeia risipesc aceatã energie sacrã, fãrã respect, fãrã dragoste adevãratã, fãrã voinþa de a realiza lucruri sublime, ei comit pãcatul împotriva Duhului Sfânt.ªi în zilele noastre, e pãcatul cel mai rãspândit. Care sunt bãrbaþii ºi femeile care considerãîncã dragostea ca o forþã care poate sã le permitã a se restabili, a se recrea, a regãsi drumul spre Cer ºi de a deveni cu adevãrat divinitãþi? Prin dragoste umanitatea se va reîntoarce în Paradis, ºi din pãcate, prin dragostea de azi ea se îndepãrteazã din ce în ce mai mult.

Dar sã vã fie clar cel puþin pentru voi, odatã pentru totdeauna. Dupã comportamentul pe care îl adoptaþi faþã de dragoste ºi faþã de organele genitale intraþi sau nu intraþi înarmonie cu aceastã Fiinþã Sublimã care este Sfântul Duh cosmic, ºi veþi regãsi din nou Împãrãþia lui Dumnezeu în voi înºivã, sau, dimpotrivã veþi cãlca legile sale. Puteþi deci trage o concluzie: aceleaºi organe sunt capabile sã vã facã sã coborâþi pânã în Infern sau pot sã vãfacã sã urcaþi pânã la Cer, aceasta depinde de cum vã orientaþi energiile.

E scris în Tabla de Smarald: “Ea urcã de la pãmânt ºi coboarã din cer ºi îºi primeºte forþa de la lucrurile superioare ºi cele inferioare... E forþa tare a tuturor forþelor...” Iatã traseul normal al acestei forþe: de la cer la pãmânt, ºi de la pãmânt la cer. Deci, problema nu este de a a suprima dragostea, de a o comprima, a o refula, ci de a gãsi metode, mijloace pentru a o manifesta corect. Dragostea e o energie care vine de foarte sus, care e de aceeaºi esenþã cu soarele, ºi omul are sarcina de a primi aceastã energie ºi de

a o face sã circule în el, pentru a o retrimite apoi spre Cer, de unde a venit.Atunci când Dumnezeu a creat bãrbatul ºi femeia El i-a echipat cu un sistem extraordinar de canale prin

intermediul cãrora forþa sexualã poate, dacã ºtim sã o dirijãm, sã gãseascã drumul spre înalt. Toate aceste instalaþii sunt aici, fiecare le posedã, numai cãoamenii le-au cam neglijat ºi ele sunt ruginite, astupate, debranºate. Mai mult, cum canalele sunt de naturã fluidicã, deci ºi mai fine decât cele ale sistemuluinervos, numai clarvãzãtorii le pot vedea ºi discerne traseul pe care îl urmãresc aceste energii care, venind de foarte jos, se îndreaptã în sus pentru a alimenta sistemul nervos.

Înþelegeþi-mã bine, Iniþiaþii nu împiedicã aceastã energie sã coboare, ei nu încearcã aceasta. Cei ce o fac sunt un grup de puritani care luptã ºi sunt mereu doborâþi la pãmânt, striviþi, pentru cã luptã contra unui principiu divin, contra forþei solare, contra acestui fluviucare curge care este Cristos Însuºi, pentru cã a spus: “Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa”. Decând straturi de impuritãþi s-au înghesuit în om din cauza pasiunilor sale, din cauza pornirilorsale violente, aceastã energie nu poate urca, ea se afundã în pãmânt, se pierde. Dar dacãomul este pur, dacã e stãpân pe el însuºi, dacã e cu adevãrat legat de Dumnezeu, aceastã energie care coboarã în fiecare zi, fãrã oprire nu se pierde, ea se întoarce spre înalt. E deci o circulaþie neîntreruptã...

Când omul va înþelege lucrarea lui Dumnezeu ºi va vedea cum e construitã lumea, cã punctul de plecare este Cerul ºi punctul de sosire este Cerul, pãmântul nu va mai fi pentru elun obstacol. Dragostea vine din Cer ºi trebuie sã se întoarcã în Cer. Nu existã douã, trei, sau patru feluri de iubire, e tot timpul acelaºi, dar înþeleasã ºi trãitã la nivele diferite. Se spune cã Dumnezeu este dragoste, nu s-a spus niciodatã cã diavolul este dragoste... Dragostea vinede la Dumnezeu, ºi dacã în coborârea ei nu întâlneºte nici o rezistenþã, ea circulã corect fãrã a provoca arsuri sau febrã. Dragostea care arde e o dragoste care este împiedicatã în drumulsãu. Iatã un exemplu: sunteþi în pat cu febrã; aceastã febrã este cauzatã de impuritãþile care împiedicã circulaþia sângelui ºi a forþelor vitale, ºi febra este lupta organismului pentru aelimina aceste obstacole.

Energia sexualã vine de sus, ºi problema ce se pune este de a o face sã se întoarcãsus. Va fi posibil când nu o sã vã mai preocupaþi sã cãutaþi plãcerea, ci munca. Din pãcate, oamenii nu au înþeles cã energia dragostei nu e numai destinatã plãcerii ci ea poate servitrezirii anumitor facultãþi care le vor permite sã facã o muncã psihicã, spiritualã, de cea maimare importanþã, sã devinã conductoare ale acestei forþe formidabile care va transformalumea, care va transmuta plumbul ºi cenuºa în aur, în pietre preþioase, în diamante. Aceste transformãri se vor face prin forþa dragostei, nu prin alte mijloace. Cãutaþi deci, de acumînainte atitudinea, gândurile, sentimentele, proiectele pe care trebuie sã le aveþi pentru caaceastã energie divinã sã poatã fi controlatã ºi orientatã.

A venit momentul de a înþelege misterele dragostei în luminã, pace, echilibru, bucurie, minunare ºi nu în mari erupþii vulcanice. Pregãtiþi-vã sã faceþi o muncã divinã pentru întreaga umanitate; aceasta aºteaptã Cerul de la voi: sã munciþi. Ce faceþi cu dragostea voastrã?...Nu o pãstraþi decât pentru plãcerea voastrã, de aceea energiile ei devin otrãvuri. Gândiþi-vãde acum înainte sã o faceþi sã revinã spre sursã ºi spuneþi: “Doamne Dumnezeule, dãruiaceste energii pentru gloria lui Dumnezeu ºi venirea Împãrãþiei Tale...”

Care sunt acei bãrbaþi ºi acele femei care se gândesc sã dãruie dragostea lor Cerului? Ei cred cã schimburile pe care le fac nu îi privesc decât pe ei. Dacã mãnâncã, o fac pentru ei, Cerul nu are ce cãuta. Ei da, dar în acel moment Infernul are ceva de fãcut.Pentru cã acel “eu” pe care vor sã-l satisfacã în senzualitate este deja o parte din Infern. Ei înlãturã Cerul sub pretext cã ce fac ei e ruºinos (dar atunci de ce o fac?) ºi cã cerul nutrebuie sã îi vadã, dar de Infern nu se ascund, nu au ruºine ºi de aceea Infernul vine ºimãnâncã tot. Chiar Biserica n-a explicat nimic, se mulþumeºte doar sã repete: “Creºteþi ºi vã înmulþiþi”, ºi toþi se împerecheazã în tenebre spre marea bucurie a Infernului. Se vorbeºte de taina cãsãtoriei, dar în realitate, chiar dacã oamenii se cãsãtoresc urmând anumite reguli, ei se destrãbãleazã cu soþul sau soþia lor, la care invitã tot Infernul. Iatã-i împreunã într-un pat, încercând tot felul poziþii pentru a trãi maximum de senzaþii posibile, pentru a se satisface ca niºte animale, ºi asta numim sfinþenia cãsãtoriei! Biatã umanitate!

Eu înþeleg ca partea fizicã a dragostei sã fie importantã, ºi chiar cã poate sã ajute la gãsirea pãrþii spirituale, dar trebuie sã învãþaþi sã le consideraþi ca un punct de plecare, nu un scop. Sã presupunem cã simþiþi o atracþie fizicã pentru un bãrbat sau o femeie: ei bine, în locsã vã scufundaþi pentru a vã îneca, folosiþi aceastã atracþie ca un punct de plecare de a vãridica spiritual. Vi se poate întâmpla, de asemenea, sã vedeþi un spectacol, sã citiþi o carte, sã frunzãriþi o revistã care vor declanºa în voi anumite reacþii; în loc sã vã lãsaþi furaþi ºiîntunecaþi, luaþi aceasta ca pe un punct de plecare, o trambulinã ºi strãduiþi-vã sã vã înãlþaþiaºa de sus în contempare divinã cã, atunci când veþi coborî veþi fi mirat sã vedeþi câtãbogãþie aþi adunat, ºi cum ceea ce v-a tulburat v-a servit de fapt ca stimulant, ajutor ºiîncurajare pentru a progresa.

Dacã simþiþi o senzaþie care vã tulburã, de ce sã vã abandonaþi ei orbeºte fãrã a ºtiunde vã duce? Aduceþi-vã aminte cã în ªtiinþa iniþiaticã utilizãm totul; deci, bucuraþi-vã ºi mulþumiþi Cerului spunând: “Ah! Ce bucurie, ce ºansã, ce binecuvântare astãzi! Iatã o

situaþie în care toatã lumea îºi smulge pãrul ºi sucombã, dar eu am posibilitatea de a triumfa. Mulþumesc Domnului, am înþeles. Deci, între noi doi!” ªi aplicaþi metodele pe care vi le-amdat. Astfel, vã veþi obiºnui sã triumfaþi peste tot, nimic nu va putea sã vã tulbure nici sã vã învingã, veþi deveni tare ºi puternic, veþi deveni o divinitate. Dar, nu, ne lãsãm sã mergem orbeºte, pentru cã suntem împinºi. Evident, toatã lumea e împinsã... Numai cã existã diferite direcþii, ºi e preferabil sã ne lãsãm împinºi spre înalt.

De unde e venitã dragostea umanã, dacã nu de la Dumnenzeu Însuºi? Spunem cã Dumnezeu este dragoste, dar nu ºtim ce este aceastã dragoste, deosebim dragostea fizicã, dragostea senzualã de dragostea divinã. Nu, nu existã nici o deosebire, acestea sunt nuanþe, e aceeaºi forþã, aceeaºi energie care vine de foarte sus. Nu aveþi încã destulã luminã asupra numãrului 1, indivizibil, inseparabil. Tocmai aceasta este dragostea: numãrul 1, este cel care le produce pe celelalte; 2,3,4 nu sunt decât manifestaþii ale lui 1, nuanþe, forme ale lui 1; deaceea trebuie sã ne întoarcem la unitate.

Suntem în multiplicitate, suntem la periferie, ºi când vorbim de întoarcerea la unitate, aceasta înseamnã cã trebuie sã ne întoarcem la Dumnezeu, spre aceastã dragoste care este 1. Când vã spuneam cã trebuie sã retrimitem dragostea spre Cer, era pentru cã dragosteatrebuia sã se întoarcã la sursã. Poate n-aþi înþeles cã Dumnezeu este dragoste, cum poatenu aþi înþeles cuvântul “unitate” ºi cã trebuie sã ne întoarcem spre unitate. Dar pentru minee atât de clar! Unitatea, e Dumnezeu, Dumnezeu este dragoste, trebuie sã ne întoarcem spre aceastã dragoste.