Elena PATROLEA: De cât timp sunteți profesor ? Prof. Univ. Dr. Mihai STANCIU: Ca învățător, profesor în învățământul gimnazial, liceal, postliceal și universitar, am încercat în cei aproape 35 de ani de activitate didactică să contribui la modelarea a zeci de generații de tineri. De asemenea, am fost implicat în mai multe programe de formare continuă a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar și universitar. Tuturor am încercat să le insuflu bucuria de a învăța, ca principala modalitate de împlinire umană. Elena PATROLEA: Când ați luat hotărârea de a deveni profesor și care a fost motivul pentru care ați optat pentru această carieră? Prof. Univ. Dr. Mihai STANCIU: Învățătoarea mea, nu numai că m-a inițiat în tainele scrisului și ale socotitului, ci și a contribuit decisiv, alături de fiica sa, la orientarea mea către Liceul Pedagogic din Botoșani

(1971). Aici am avut marele privilegiu de a avea mari dascăli, care m-au format ca Învățător în spiritul marilor valori ale neamului românesc, cu dreaptă deschidere și spre universalitate. Trebuie să măturisesc că mi-am dorit să urmez, după terminarea liceului, cursurile specializării Psihologie. Ceaușescu a desființat toate facultățile și specializările psihopedagogice în anul în care am dat admitere la facultate (1977). Am ales filosofia, unde am dat admitere la filosofie și psihologie. Dupa cele nouă luni de armată la termen redus, am început cursurile specializării Filosofie-Istorie, pe care le-am absolvit în anul 1982. Mi-am susținut definitivatul (1984) și gradul didactic II (1989) în învățământul preuniversitar, după care mi-am susținut doctoratul în științele educației (1998). Consider că venirea mea ca dascăl la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași (în anul 1998) mi-a dat ceea ce poate lipsea personalității mele: pragmatismul. Ceea ce am încercat și cu studenții agronomi a fost de a le stimula bucuria de a învăța, învățarea devenind o temă prioritară a

demersurilor mele teoretice și, mai ales, practice. Elena PATROLEA: Domnule profesor, sunteți un model atât pentru studenți cat și pentru mulți profesori. Ne puteți împărtăși care au fost modelele dumneavoastră ? Prof. Univ. Dr. Mihai STANCIU: Scriam recent (2015) într-un argument la un curs adresat studenților din anul II că, fiecare om se gândește cu bucurie la unul dintre dascălii care și-a pus amprenta asupra formării sale. În anii de facultate m-am bucurat de ”întâlnirile admirabile” cu Dascăli ai Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind fascinat de deschiderile culturale disciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare. Tuturor le sunt profund recunoscător pentru dăruirea în efortul de modelare a noastră ca oameni. În ceea ce mă privește, Profesorul George Văideanu mi-a marcat destinul prin expertiza mondială acumulată în domeniul științelor educației ca expert UNESCO și, mai presus de toate, prin sprijinul dezinteresat acordat în momente mai puțin faste pentru dezvoltarea mea psihopedagogică. Venirea în Iași o datorez tot profesorului George Văideanu, desfășurându-mi o scurtă perioadă activitatea ca cercetător principal III la o filială de la Iași a Institutului de Științe ale Educației.

(continuare în pagina a doua)

” Într-o lume a globalizării, universitățile trebuie să-i pregătescă pe tineri într-o viziune prospectivă (...), să se implice în

rezolvarea problemelor complexe ale lumii contemporane” - interviu cu Prof. Univ. Dr. Mihai STANCIU -

Publicație lunară a Facultății de Agricultură - USAMV Iași

Agricultura și Viața

Nr. 18

7 martie -3 aprilie 2016

Succes în noul mandat !Succes în noul mandat !Succes în noul mandat !

Domnule Rector, vă felicităm pentru

rezultatul obținut și vă urăm să vă duceți la

îndeplinire tot programul managerial pe

care l-ați propus, aceasta fiind, cu

siguranță, un plus pentru întreaga

comunitate academică.

Vă dorim un mandat cu multe realizări și

proiecte noi, alături de întreaga echipă

managerială.

(continuare din prima pagină) Elena PATROLEA: Domnule profesor, ne puteți mărturisi care sunt momentele semnificative pentru formarea dumneavoastră profesională? Prof. Univ. Dr. Mihai STANCIU: Un moment de cotitură în formarea mea ca dascăl a reprezentat-o anii cât mi-am desfășurat activitatea ca profesor de psihopedagogie la Școala Normală ”Vasile Lupu” din Iași, unde, datorită marilor săi dascăli, m-am format ca formator de dascăli. În paralel, am funcționat ca profesor asociat la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași (1991-1998), susținând seminarii de pedagogie pentru studenții de la facultățile de istorie (unde am colaborat cu profesorul George Văideanu), științe economice, matematică, chimie, biologie, geografie și pedagogie. Am participat la stagiul de formare ca formator, sub conducerea MEN și cu participarea unor experți din SUA, Marea Britanie și România. Sutele, poate chiar miile de ore de formare continuă pe care le-am desfășurat cu cadre didactice din învățământul preuniversitar și universitar au reprezentat adevărate provocări pe diferite teme de mare actualitate pentru reforma sistemului de învățământ românesc. Aș aminti, de asemenea, anii de elaborare a tezei de doctorat (1991-1998), atmosfera de mare emulație spirituală din cadrul Catedrei de Pedagogie, care se crea cu prilejul susținerii examenelor și referatelor. Elena PATROLEA: Care considerați că sunt principalele direcții de acțiune pentru modernizarea demersului didactic? Prof. Univ. Dr. Mihai STANCIU: O direcție importantă de modernizare a demersului didactic trebuie să valorifice potențialul imens de inteligență și creativitate de care dispun tinerii. Într- o lume a globalizării, universitățile trebuie să-i pregătescă pe tineri într-o viziune prospectivă, care să-i stimuleze pe tineri să exploreze curajos mediul economico-social și, în parteneriat cu diferiți actori sociali, să se implice în rezolvarea problemelor complexe ale lumii contemporane. Internaționalizarea universităților trebuie să se concretizeze în realizarea unor proiecte de cercetare partenerială de anvergură, care să asigure o bază materială la nivel mondial, o pregătire de excepție în domeniul metodologiei cercetării științifice și, nu în ultimul rând, o stimulare a celor implicați în asemenea proiecte, îndeosebi a celor tineri. Ar trebui să crească rolul consilierilor și psihopedagogilor în procesul de integrare rapidă în mediul universitar, să-i ajutăm pe tineri în depășirea dificultăților care apar în anii studenției.

Agricultura și Viața

2

” Într-o lume a globalizării, universitățile trebuie să-i pregătescă pe tineri într-o

viziune prospectivă (...), să se implice în rezolvarea problemelor complexe ale

lumii contemporane” - interviu cu Prof. Univ. Dr. Mihai STANCIU -

Sărbătoriții perioadei 7 martie— 3 aprilie:

07 martie - Profesor universitar CULIȚĂ SÎRBU, Facultatea de Agricultură 08 martie - Cercetător științific ANCA-ELENA CALISTRU, Facultatea de Agricultură 08 martie - Lector universitar VALERICA GÎLCĂ, Facultatea de Zootehnie 11 martie - Asistent universitar Dr. ALINA ANTON, Facultatea de Medicină Veterinară 11 martie - Conferențiar universitar Dr. IONEL BONDOC, Facultatea de Medicină Veterinară 12 martie - Conferențiar universitar Dr. FEODOR FILIPOV, Facultatea de Agricultură 12 martie - Profesor universitar STEJĂREL BREZULEANU, Facultatea de Agricultură 12 martie - Asistent universitar CORNELIU-FLORIN GORBAN, Facultatea de Agricultură 13 martie - Șef lucrări Dr. STELIAN CIOBANU, Facultatea de Medicină Veterinară 13 martie - Șef lucrări Dr. CORNELIU GASPAR, Facultatea de Medicină Veterinară 14 martie - Conferențiar universitar GETA PAVEL, Facultatea de Medicină Veterinară 15 martie - adm.fin.I S PETRU POPA, Baze practică 17 martie - Prof. ELENA ISAN 18 martie - Șef lucrări Dr. FLORIN-DANIEL LIPȘA, Facultatea de Agricultură 19 martie - adm.fin.I S GABRIELA RADU, Contabilitate 21 martie - Prof. MIHAI-MARIUS BĂETU 23 martie - Cercetător științific principal CRISTINA MIHAELA RÎMBU, Facultatea de Medicină Veterinară 23 martie - Prof. ANDREI SLONOVSCHI 23 martie - adm.fin.I M FLORINA-GABRIELA MEZOFI, Baze practică 25 martie - bibliotecar ELENA STAVARACHE, Bibliotecă 26 martie - adm.fin.I S ELENA-EVELINA PAVEL, Contabilitate 27 martie - Profesor universitar NICOLAE HAGIU, Prof. consultant 27 martie - Prof. GABRIELA FRUNZĂ 28 martie - Lector universitar IULIANA MOTRESCU, Facultatea de Horticultură 03 aprilie - Inginer agr. I VASILE LEȘAN, Facultatea de Agricultură 03 aprilie - inginer FLORIN VIERIU, Facultatea de Horticultură 03 aprilie - Asistent universitar RAMONA-FLORINA MORARU, Facultatea de Medicină Veterinară

Vă dorim tuturor o primăvară cu sănătate, pace în

suflete, frumoase împliniri personale și profesionale. Felicităm în mod deosebit și pe toate doamnele și domnișoarele din cadrul Universității noastre cu

prilejul zilei de 8 Martie ! La mulți ani !

PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN D. VASILICĂ

– OMAGIU ANIVERSAR -

Prof. univ. Dr. Valeriu D. COTEA (continuare din numărul trecut) Omagierea unor personalităţi ale ştiinţei agricole româneşti şi străine, concretizată în mai multe articole publicate în presa centrală şi reviste de specialitate, a constituit de asemenea o preocupare constantă a profesorului Constantin Vasilică. Graţie lui, ştiinţa agricolă dispune de câteva scrieri-portret (E.V. Boguslawski, H.Vasiliu, N. Atanasiu, Miloslav Vavra, I. Gologan, F. Canţăr, Norman Borlaug, Georg H. Schull ş.a.), între care unele ar putea fi considerate reale monografii. Dintre profesorii emblematici ai Universităţii noastre, Nicolae Zamfirescu a fost şi rămâne, prin activitate şi realizări, o glorie a ştiinţei fitotehnice româneşti, despre care s-a scris mai mult decât despre alţii, dar nu suficient de mult, în orice caz mai puţin decât a meritat. Din aceste considerente, Constantin Vasilică, recunoscut ca cel mai autentic urmaş, încearcă şi reuşeşte, prin lucrarea pe care i-o dedică, să situeze „viaţa, omul şi opera“ magistrului său pe soclul meritat. Scrierea a necesitat un volum impresionant de muncă, iar apariţia ei a fost un act de cultură pe cât de necesar, pe atât de meritat de eminentul savant. Cu respect şi adâncă veneraţie, Constantin Vasilică pune constant în relief creditul de care s-a bucurat din partea magistrului său, pe care l-a simţit deopotrivă ca mentor şi părinte spiritual. Cert este că, datorită colegului Constantin Vasilică dispunem în prezent de una dintre cele mai complete lucrări de referinţă privitoare la ilustrul om de ştiinţă Nicolae Zamfirescu şi la locul de excepţie pe care-l ocupă opera sa în ştiinţa agricolă românească. Pe magistrul său l-a considerat şi consacrat, pe drept, unul dintre ctitorii învăţământului agronomic universitar ieşean. Ca şef de disciplină, şef de catedră, secretar ştiinţific sau decan, Constantin Vasilică a vădit atributele necesare creării unei atmosfere lucrative. Îndrumând cu înţelegere tinerii, impunând rigoare, dar cu doza de toleranţă necesară, Constantin Vasilică se bucură de simpatia studenţilor, fiindcă aceştia preţuiesc competenţa lui, generosul său ataşament faţă de ei, faţă de nevoile şi aspiraţiile lor. Greşelile tinerilor nu-i provoacă reacţii punitive, fiindcă profesorul Constantin Vasilică, cu un rar simţ al relativizării, are filosofia lui: „greşelile nu se pedepsesc, se îndreaptă“ – spune el. În alegerea şi promovarea cadrelor didactice, profesorul Constantin Vasilică se ghida după două criterii esenţiale: profesionalism autentic şi calitate umană – umanism. Desigur, printre colaboratorii săi apropiaţi există reale capacităţi. Deasupra lor însă e recunoscută exemplara lui personalitate. Prin întreaga sa activitate, Constantin Vasilică se înscrie cu cinste pe un loc de prim ordin al Universităţii noastre. Calităţile lui umane şi cele profesionale au făcut din el, dacă nu sună prea strident, un model sau, poate mai puţin stingheritor pentru dânsul, un reper. Un indiciu în acest sens, al primatului acordat timpului pregătirii profesionale şi

omeniei, este şi demisia sa, la un moment-dat, din funcţia de decan, tocmai atunci când căpătase în acest post cea mai deplină autoritate. Devotat profesiei până la imposibil, Constantin Vasilică a realizat o operă ştiinţifică impunătoare şi diversă, concretizată în peste 150 de lucrări publicate dintre care multe în periodice străine. Îi apreciez nu numai potenţialul, ci şi împlinirile. Muncitor, tenace, cum nu sunt mulţi dintre noi, a reuşit să situeze cercetarea ştiinţifică a domeniului căruia i s-a consacrat la un nivel de invidiat. Meticulos, aproape tipicar, scormoneşte până unde n-ai crede, chiar dincolo de spaţiul la care-l obligă subiectul. Şi, după ce redactează, se întoarce pe urmele propriilor paşi, parcă suspicios, parcă îngrijorat să nu-i fi scăpat ceva important. Se bucură de o inteligenţă mobil-asociativă care-i ordonează munca în aşa fel încât cercetarea, fie ea şi a detaliilor, merge până la nesperate structuri şi rezultate. Lucrările sale reprezintă diagrama unor fecunde angajări profesionale care reţin prin informaţia la zi, prin obiectivitatea analizelor care impun eventuale reevaluări, prin argumente de autoritate, în fine, printr-un stil adecvat problematicii abordate. Cu expertizele sale de specialist, Constantin Vasilică ar fi putut scrie desigur mai mult, cu deosebire „cartea vieţii sale“. Autoexigenţa maximă, însă, bănui a-i fi amânat proiectul până la a i-l elimina. Cu toate acestea, Constantin Vasilică este conştient că, printre fitotehniştii români, vocea sa sună mai distinct, că atât cât va exista va fi „cartea vie“ a disciplinei, cu un relief unic în ştiinţa fitotehnică românească. Problematica lucrărilor sale ştiinţifice, elaborate ca unic şi prim autor sau în colaborare, poate fi materializată în cele ce urmează. Experimentările cu soiuri de grâu, mazăre, soia, in pentru fibre şi hibrizi de porumb, ocupă un loc de primă mărime în activitatea sa ştiinţifică. Citite şi citate la locul cuvenit de colegii de breaslă, ele sunt mult preţuite de cei cărora le revine responsabilitatea ca, în funcţie de condiţiile concrete, de complex natural, să aleagă şi să cultive cele mai adecvate soiuri. Dintre numeroasele reuşite în această direcţie, de mare succes s-a bucurat realizarea sa ca, în unele zone din Moldova, soiul sovietic de in pentru fibre L-120 să fie înlocuit cu soiurile olandeze Hera şi Primo, pe care le-a experimentat prima data în ţara noastră. Eficienţa îngrăşămintelor chimice şi organice şi a unor microelemente asupra creşterii, producţiei şi calităţii acestora la unele plante de câmp şi plante medicinale, reliefează preocuparea şi reuşita autorului pentru cercetări interdisciplinare, care să-i permită ieşirea din albia obişnuitului în vederea realizării de studii în toată complexitatea lor şi de mare eficienţă. Ritmul absorbţiei şi bilanţul macroelementelor la unele soiuri de grâu şi in pentru fibre constituie o altă direcţie de cercetare. Prin îndelungi şi pertinente experienţe, efectuate în teren şi în laborator, Constantin Vasilică ajunge la rezultate pe cât de durabile pe atât de semnificative, consolidându-i şi mai pregnant statutul de cel mai autentic discipol al profesorului Nicolae Zamfirescu.

Influenţa desimii semănatului asupra nivelului cantitativ şi calitativ al producţiei unor cultivare de grâu de toamnă, porumb, mazăre, in pentru fibre, în condiţiile de climă şi sol din Moldova, este o temă căreia, de asemenea, i s-a acordat multă atenţie. Lucrările elaborate în această direcţie, prezentate la diferite reuniuni ştiinţifice şi publicate în reviste de specialitate, au suscitat interesul şi peste hotare. La noi în ţară, „rezultatele acestor cercetări au determinat, în multe unităţi agricole, să se renunţe la practica însămânţării unei cantităţi de sămânţă fără să ţină seama de capacitatea de germinaţie a seminţelor şi au diferenţiat norma semănatului în funcţie de numărul boabelor germinabile care să asigure desimea optimă de plante recoltabile pe unitatea de suprafaţă“. Efectul unor erbicide în combaterea buruienilor din lanurile de grâu, porumb, mazăre,mac şi in pentru fibre, a constituit o problemă în care, explorându-se teritorii inter- şi pluridisciplinare, se dau soluţii şi opţiuni înnoitoare. Experimentarea unor parametri tehnologici în scopul îmbunătăţirii tehnologiei de cultivare a secarei, inului, cartofului, macului şi a unor plante medicinale, i-au permis autorului să aducă date cu totul noi. Prezentate la diferite reuniuni ştiinţifice, aceste cercetări şi-au găsit un binemeritat loc în literatura de specialitate, unde sunt citate şi comentate pentru autenticitatea, originalitatea şi valoarea lor. Studiul zonării, a dezvoltării sistemului radicular, a rezistenţei la smulgere şi comportarea la prelucrare a tulpinilor diferitelor soiuri de in pentru fibre, prin amploarea cercetărilor şi importanţa rezultatelor experimentale obţinute, s-a dovedit un studiu de o valoare excepţională. Se impune subliniat faptul că autorul a efectuat primele experienţe trifactoriale din ţara noastră şi printre primele pe plan mondial cu privire la efectul factorilor agrofond-soi-desimea plantelor şi a interacţiunii acestora asupra creşterii şi producţiei inului pentru fibre.

(sursa: Lucrări ştiinţifice - vol. 54, Nr. 2/2011, seria Agronomie)

Nr. 18

3

Pentru afecțiuni respiratorii : bronșita În medicina tradițională, dar nu numai, infuzia de rozmarin este utilizată adesea pentru tratarea bronșitei : Mod de preparare: Se toarnă 200 ml de apă clocotită peste 2 lingurițe de plante mărunțite și se acoperă, se lasă la infuzat până se răcește, se bea câte o cană de 3-4 ori pe zi. Se mai poate folosi și în cazul în care ai gâtul inflamat, făcând gargară cu infuzia preparată. Planta de Tuia ușurează respirația, descongestionează plămânii, căile respiratorii, fiind indicate în tratarea tusei, a bronșitelor și a răcelilor. Uleiul esențial omoară microbii, iar picăturile de extract de mlădiță ușurează respirația. Problemele bronșitei se pot ameliora și cu ajutorul altor leacuri. Untul pământului spre exemplu: se amestecă într-un vas 3 linguri de rădăcină cu 3 linguri de hrean și 4 linguri de semințe de in măcinate, se obține o pastă care se recomandă să se așeaze pe torace într-un material de bumbac. Uleiul de mușețel este folosit pentru durerile de gât, fiind recomandată gargara cu 15 picături de ulei de mușețel în 200 ml de apă. Gargara ajută la

dezinfectarea locală și la eliminarea bacteriilor. De asemenea se poate bea un ceai de soc care se prepară astfel: o linguriță în 200 ml de apă, se bea cu înghițituri mici, iar pentru durerile mai mari în gât sau răgușeală se folosește nalba mare: se pun la fiert 20 g de rădăcină în 200ml apă rece, apoi se pune la fiert 10 min, ceaiul de servește călduț, nu fierbinte. În bronșite, pneumonii, laringite, faringite, amigdalită, viroze respiratorii este indicată și planta de Ciuboțica cucului. Siropul de muguri de brad sau de pin este de nelipsit în bucătăria noastră deoarece ajută la tratarea problemelor respiratorii. Acesta se bea ca atare sau diluat în apă. În caz de gripă, ne putem trata cu tinctură de

cătină, echinaceea, soc și crețușcă. O altă metodă în tratarea afecțiunilor respiratorii: laringită, tuse și răceală: zilnic, 20-30 de picături de tinctură de tămâie diluate în ½ pahar de apă. Suplimentar, gargară cu infuzie de tămâie, care are puternice efecte antiinflamatoare și antiinfecțioase.

A consemnat Roxana-Alexandrina Radu Clinciu

10 curiozități despre plante

Cel mai bătrân arbore din lume are

aproximativ 5000 de ani. Baobabul crește în Africa răsăriteană.

Frunzele cele mai mari sunt ale palmierului rafie. Frunzele arborelui pot ajunge la aproximativ 22 m lungime și 12 m lățime și pot adăposti până la 10 oameni.

Cea mai înaltă specie de copaci din lume este eucaliptul. Acesta mai este cunoscut și sub numele de copacul fără umbră sau copacul care transpiră foarte mult. Poate atinge aproximativ 150 m și, după bambus, crește cel mai rapid.

Planta care crește cel mai repede este bambusul. Într-o oră tulpina unui bambus poate crește cu 2-3 cm, iar în 5 săptămâni poate ajunge la o înălțime de aproximativ 20 cm.

Tulpina nufărului de baltă poate atinge până la 5 m înălțime. Floarea acestuia se ofilește în momentul în care este ruptă, chiar dacă,ulterior, este așezată în apă.

Mimosa pudica, denumită și planta rușinoasă își închide frunzele atunci când este atinsă cu degetul.

Daca pui un trandafir alb într-un vas cu apă colorată, petalele trandafirului se vor colora și ele, în aceeași culoare.

Planta cu cea mai mare floare este Rafflesia arnoldi. Aceasta crește în insulele Filipine. Floarea ei are circumferința de 3 m și poate atinge greutatea de 10 kg. Bobocul acestei flori este de aproape trei ori mai mare decat o căpățână de varză.

Amorphophallus titanum este cea mai înaltă floare din lume. Ea are 2,5 m înălțime și 1 m în diametru. Poate cântări peste 75 kg.

Mirosul florii de cactus american se poate simți și de la o distanță de 1 km, fiind cea mai parfumată floare cunoscută.

Rețete din bătrâni pentru diverse afecțiuni

Agricultura și Viața

4

Ştiaţi că: 1. 40% din terenul nostru arabil ar fi deținut de străini! În 2014, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) ar fi plătit subvenția pe suprafață pentru 800.000 ha, care aparțin cu acte în regulă unor fermieri străini. Ar fi putut România să le interzică străinilor să cumpere pământ? Fiind parte a Uniunii Europene noi nu putem refuza vânzarea de teren către cetățenii europeni. Dar puteam fi mai atenți cu condițiile pentru vânzarea terenului. Cine cumpără teren agricol să-l folosească în scopul agriculturii, pe de o parte, dar, pe de altă parte, să fim asigurați într-un fel că nu se cumpără terenuri pentru a se specula. Au fost multe situații de acest gen sau situații în care se cultivă ceva ce nu se înscrie în politica statului român. 2. Nici în 2019 fermierul român nu ajunge la subvenția pe suprafață pe care o încasează fermierul francez. Ministrul agriculturii Achim Irimescu spune că aceasta va crește la o medie de 196 euro/ha.Subvenția pe suprafață va ajunge la 196 de euro/ha/an în condițiile în care pentru 2015 subvenția a fost de 170 euro/ha/an pentru fermierii care exploatează până-n 5 ha și 220 euro/ha/an pentru cei care explotează între 5 ha și 30 ha. 3. Indicele preţurilor produselor alimentare la nivel mondial, calculat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), a scăzut cu 19% în 2015. Anul care tocmai s-a încheiat este al patrulea an consecutiv de scădere a preţurilor la alimente, pe fondul producţiilor mari şi al încetinirii economiei mondiale, arată datele FAO, publicate pe 7 ianuarie 2016. 4. Peste 9.000 de euro a ajuns să coste hectarul de teren arabil în unele zone din România. Mai exact, 1,307 milioane euro a plătit o societate agricolă pentru 142,42 hectare de teren în localitatea Voiteg din judeţul Timiş, arată datele Ministerului Agriculturii privind ultima tranzacţie cu teren arabil din România, înregistrată la finalul lunii decembrie 2015.

A consemnat Bianca-Mihaela Petrea

Sursa: Agroinfo

Nr. 18

5

22 Martie – Ziua Mondială a Apei

Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul

Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și

Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22

decembrie 1992. În România, această zi se

sărbătorește din 1993.

Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca

scop aducere în atenția opiniei publice a

problemelor legate de necesitatea protejării

cantitative și calitative a apelor și de a pune în adevărata lumină

rolul, îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții în

întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă.

23 Martie - Ziua Mondială a Meteorologiei

Ziua mondială a meteorologiei (World Meteorological Day) se

marchează la 23 martie, din 1961, și

reprezintă intrarea în vigoare, la 23

martie 1950, a Convenției ONU care

a transformat vechea Organizație

Meteorologică Internațională într-o

organizație interguvernamentală,

cunoscută sub numele de Organizația

Meteorologică Mondială (OMM). În

1951, aceasta a devenit agenție specializată a ONU pentru

meteorologie, hidrologie operațională și științe conexe geofizice.

Misiunea sa fundamentală este de a sprijini țările lumii în

furnizarea de servicii meteorologice și hidrologice, de a proteja

viața și proprietatea de dezastre naturale legate de vreme, climă și

apă, de a proteja mediul, precum și de a contribui la dezvoltarea

durabilă.

1 Aprilie - Ziua Păsărilor

Această zi este, anual, marcată în cadrul programului UNESCO

“Omul şi biosfera”,

neîntâmplator fiind

celebrată în Aprilie. La 1

aprilie 1906 a fost

semnată Convenţia

Internaţională pentru

Protecţia Păsărilor, unul

din primele documente

ecologice.

Din cele aproximativ

100.000 păsări din lume

avifauna din România

include un total de 383 specii, dintre care o specie a fost introdusă

de oameni şi alte 10 specii enumerate se găsesc accidental în

România și nu sunt incluse în numărul total al speciilor. 12 specii

sunt ameninţate la nivel global.

În România, această sărbătoare îşi are originea în perioada dintre

cele două războaie mondiale, fiind sărbătorită, mai ales, în şcoli.

Elevii instalau în acea zi sau în duminica apropiată cuiburile

artificiale pe care le construiseră pentru păsari în timpul iernii.

Această tradiţie a fost reînviată în 1993 de Societatea Ornitologică

Română. Din luna martie a anului 1994, Ziua Păsărilor este

sărbătorită în fiecare an în România.

Calendar ecologic

Teodor Iacob, Vasile Vîntu, Costel Samuil, Plante furajere-tehnologii de cultivare. Editura Ion Ionescu de la Brad,Iaşi, 2015 Semnalele încurajatoare de creştere a efectivelor de animale după anul 2000, organizarea de microferme cu sprijin din partea U.E, necesită o nouă abordare privind producerea furajelor şi structurarea bazei furajere, cunoscând faptul că factorii esenţiali pentru hrănirea optimă a animalelor influenţează producţia zootehnică. Plantele furajere anuale şi perene sunt considerate sursele de hrană importante în asigurarea bazei furajere. La fiecare plantă furajeră se prezintă importanţa, însuşirile morfologice, sistematica și soiurile, cerinţele faţă de factorii de vegetaţie şi sol şi tehnologiile de cultivare. Cartea, reprezintă o sinteză a cunoştinţelor de bază din domeniul producerii, conservării şi gestionării furajelor şi se adresează specialiştilor şi studenţilor. Bazată pe multă competenţă şi o documentare bine aleasă şi abil fructificată, lucrarea în ansamblul ei, este un valoros reper, de nelipsit în bibliografia de specialitate.

Prof. univ. Dr. Teodor IACOB

SEMNALE EDITORIALE

Agricultura și Viața

6

LIMBA NOASTRĂ-I ÎNCURCATĂ

Figura de stil sub a cărei generoasă cuprindere pornim la drum şi care ne întâmpină drapată în titlul micuţei noastre ru-

brici, sinecdoca, ne vorbeşte, în cazul de faţă, despre restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea particularului în locul generalu-

lui, a părții în locul întregului. Cuvenita menţiune aşează lucrurile în reală lor dimensiune, „disculpând” frumoasa limbă română

(întregul) de orice strâmbăciune, altminteri imposibil de închipuit în riguroasa, matematica, dar infinit eleganta sa structura şi de-

plasând accentul asupra părtii, a particularului, a fiecăruia dintre noi, truditorii săi vorbitori. Să rămânem, aşadar, în starea de graţie a

rostirii curate şi în deplină armonie cu substanţa limbii despre care Emil Cioran spunea că a “trece de la limba română la limba

franceză e ca şi cum ai trece de la o rugăciune la un contract.” Îndrăznim să aşezăm, într-o perspectivă retorică, nedumerirea nostră

legată de ce ar spune marele gânditor, un fin cunoscător şi scriitor în limba lui Voltaire, dacă ar face aceeaşi trecere către lingua fran-

ca a momentului, limba engleză.

A avea experienţă sau expertiză, aceasta este întrebarea…

Unul dintre calcurile semantice care provin din limba engleză este substantivul expertiză, tot mai folosit în ultimii ani cu un sens

sensibil diferit de cel consemnat de dicţionarele limbii romane – „cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situaţie, la o prob-

lemă, etc; raport al unui expert” (Dicţionar de Neologisme, 1978); „cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui or-

gan de jurisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra unei situaţii, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluţionarea cau-

zei” (DEX, 2009). Etimologic, cuvântul se revendică din latinescul expertus, care se referă la “persoana cu experienţă, care a probat, a

încercat”, ajungând în limba română pe la mijlocul secolului al XIX-lea prin intermediul limbii franceze, care îl consemnează încă din

1500 cu aproximativ acelaşi sens pe care îl are şi astăzi “constatation ou estimation effectuée par un spécialiste mandate; rapport d’un

expert” (Larousse, 1975). Un preferat allimbajelor de specialitate, termenul, corect folosit, se raportează la diverse tipuri de examinări

-expertiză tehnică, expertiză contabilă, expertiză medicală, expertiză juridică, expertiză grafologică, etc. Noul sens din limba română

- „competenţă”, „pricepere”, este rezultatul unui calc semantic, al unei transpuneri a substantivului englezesc expertise, la rândul său

un împrumut din franceză, la aceeaşi jumatate a secolului XIX, dar care se defineşte ca „expert knowledge or skill in a prticular sub-

ject, activity or job” (Oxford Advanced Dictionary, 8th Edition, 2010). Iată cum îndepărtarea de sursă, atât ca dimensiune temporală,

cât şi culturală, racordează noile generaţii exclusiv la modelele ultimilor decenii, confirmand supremația celui mai de succes produs al

globalizării – limba engleză. În cazul nostru, cu preţul unei exprimări ambigue, adesea supărătoare

Lect. dr. Catrinel-Simona AVARVAREI

Lect. dr. Elena PETREA

Fii Pozitiv - un citat motivațional menit să vă facă ziua mai frumoasă

Facem, oare, tot ceea ce trebuie atunci când căutăm fericirea? Este fericirea o stare firească? Iată ce credea Samuel Johnson despre căutarea fericirii.

Samuel Johnson, sau Dr. Samuel Johnson, născut la 7 septembrie (sau la 18 septembrie stil nou) 1709 și mort la 13 decembrie 1784, este unul dintre principalii autori ai literaturii engleze din secolul al XVIII-lea: poet, eseist, bibliograf; lexicograf și de asemenea unul dintre cei mai fini critici ai acestei literaturi. A fost editor al operelor lui Shakespeare și al revistelor The Rambler și The Idler. A fost ultimul mare reprezentant al clasicismului englez prin a cărui operă a dominat viața literară a Angliei acelei epoci. Fiul unui librar sărac, Samuel Johnson a studiat în localitatea natală Lichfield (Staffordshire), până la intrarea sa la colegiul din Pembroke, la Universitatea din Oxford unde a rămas doar 13 luni, fiind nevoit să-și întrerupă studiile datorită situației materiale. Scrieri: Londra ("London"), Zădărnicia dorințellor omenești ("The Vanity of Human Wishes"), Irene, Dicționarul limbii engleze ("Dictionary of the English Language"), Rasselas, Viețile poeților ("The Lives of the Poets").

Nr. 18

7

Postul, fapta bună și omul mai bun - interviu cu Pr. Mihai Mărgineanu, membru al Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor și paroh la Biserica Toma Cozma din Iași -

Creștinii care se privează de anumite mâncăruri doar din rațiuni alimentare (privitoare la dietă, pentru detoxifiere etc.) sau medicale, aceia țin post ? Este adevarat, nu putem considera post orice privare alimentară, voluntară sau accidentală. Scopul postului nu are în vedere ceea ce dăm jos, din meniul zilnic, sau din kilogramele proprii, ci dimpotrivă, ceea ce punem în ființa noastră, în plan spiritual, ceea ce adăugăm la cunoașterea de sine și pentru apropierea de Dumnezeu. Diminuarea calitativă și cantitativă a hranei trebuie însoțită de intensificarea rugăciunii, de exercițiul pocăinței și de lucrarea faptelor bune. Precum se știe, atunci când alimentația este prea consistentă și angajantă pentru sistemul digestiv ea generează o stare de apatie și irascibilitate a omului, de indiferență și refuz al implicării sociale. Starea de confort trupesc întotdeaua te însingurează. Abia starea de postire te face să vibrezi și să fii sensibil în raport cu semenul și mai ales în raport cu Dumnezeu. Instituirea postului creștin a avut în vedere și crearea unui excedent de produse alimentare, care să poată fi oferite altora. Așadar, postul trebuie adauge restricțiilor mentale și comportamentale milostenia, ca necesară reflexie în exteriorul ființei noastre, prin căutarea și ajutorarea celor care au nevoie de noi. Simpla restricționare nutritivă în scopuri dietetice poate fi privită doar ca un act medical. Postul trebuie privit ca un urcuș, treaptă cu treaptă, ce are ca finalitate îmbunătățirea relației mele cu Dumnezeu și înmulțirea faptelor bune, al căror scop nu e doar ameliorarea situației aproapelui, ci transformarea lui în bine. Scopul postului se împlinește atunci când eu am devenit mai bun și când bunătatea mea l-a făcut și pe semenul meu mai bun. Abia bunătatea devine pentru mine un imn de slavă lui Dumnezeu, precum spune Mântuitorul: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât văzând ei faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5,16) În post, trebuie să ne rugăm mai mult ? Nu putem să ne lipsim în post de practica rugăciunii. Mai mult ca oricând, postul trebuie însoțit cu rugăciunea pentru că schimbarea noastră în bine este posibilă abia atunci când se întâlnește cu lucrarea lui Dumnezeu care coboară asupra noastră la ceas de rugăciune, la Sfânta Liturghie. Așadar, am putea vorbi de trei trepte ale urcușului nostru duhovnicesc: sfințenia slujbelor, rugăciunea stăruitoare personală și citirea din Sfintele Scripturi, de care cam ducem lipsă. Ne informăm cu de toate, dar mai puțin în raport cu voia lui Dumnezeu, cu Cuvântul lui Dumnezeu. Putem posti oricând sau se recomandă să postim doar în zilele rânduite de Biserică ? Respectând rânduielile Bisericii referitoare la post, vom observa că sănătatea noastră se ameliorează, aspectele legate de conviețuirea noastră se schimbă pozitiv. Creștinul poate adăuga și perioade de postire personală, dar este bine să fie făcute cu binecuvântarea sau măcar sfatul unui duhovnic. Este foarte important să nu ne angajăm în sens unilateral, pentru că, să nu uităm, în perioada de postire nu doar binecuvântările lui Dumnezeu se înmulțesc, ci se intensifică și ispitirie celui rău spre a strica sau denatura buna noastră postire. De aceea, la începutul postului, de obicei creștinii se spovedesc pentru a primi un sfat de la duhovnic, o temă de lucru spiritual, astfel încât la finalul postului să poată spună că au lucrat ceva și pentru sufletul lor. La finalul interviului, aveți un sfat, un îndemn scurt pentru cititorii noștri ? Dacă aș vorbi ore întregi și dacă v-aș aduce o bibliotecă întreagă de scrieri despre post, nu ar cântări niciodată cât propria voastră postire!

A consemnat Vasilica Onofrei

http://www.uaiasi.ro/agricultura/

Publicație lunară a Facultății de Agricultură - USAMV Iași

Sponsori:

Agricultura și Viața

EVENIMENTE Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de

la Brad" reprezentată cu succes la cea de-a 4-ediție a EUROPEAN BIO-

CHAR WINTER SCHOOL

Tema acestei manifestări științifice desfășurată în Palermo, Italia, în

perioada 9-12 Februarie 2016, a fost “Biochar applications: current develop-

ments and future perspectives”. Biochar-ul este considerat material ecologic.

Folosit ca amendament, se menţine în sol, având o perioadă lungă de descom-

punere, circa 800-1.200 de ani. Alte caracteristici: masa de biochar încorporată

în sol este de până la 10% din masa stratului activ (0-30 cm), adică până la 420

tone/ha; un kilogram de carbon din biochar reduce masa de CO2 atmosferic cu

3,66 kg; la o concentraţie medie de carbon de 70% în biochar rezultă că un

hectar de teren agricol ar putea sechestra 1.078 t CO2/ha.

Ca amendament agricol, biochar-ul reprezintă un suport organic-vegetal

pentru amplificarea activităţii microorganismelor din substratul nutritiv şi

aduce un aport substanţial de microelemente, dar ajută la mărirea fertilităţii

solurilor şi prin creşterea capacităţii de schimburi cationice şi de retenţie a apei

în sol.

La manifestare au fost prezenți reprezentanți ai diferitelor instituții de

învățământ sau cercetare dintre care amintim: Universitatea Halle-Wittenberg

(Germania), Unversitatea Tehnică din Berlin (Germania), Institutul Ithaka

(Elveția), IRNAS-CSIC (Spania), USDA (USA), Universitatea Geisenheim

(Germania), Centrul de cercetare Biochar (UK), Africa Rice Center (CIRAD,

Bénin) etc. Universitatea Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu

de la Brad" din Iași a fost singura instituție din România prezentă la

manifestare. În cadrul conferinței, doctoranda Vasilica Onofrei a prezentat

două lucrări, subliniind importanța cultivării plantelor medicinale în contextul

agriculturii ecologice, precum și a utilizării diverselor amendamente și

tehnologii de compostare, astfel încât să fie asigurat cadru natural care să

stimuleze armonioasa dezvoltare a plantelor, fără a antrena schimbări

ambientale nocive pentru om.

Facultatea de Agricultură USAMV Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr.3, Iaşi, 700490 tel./fax: 0232 407 347 Director general: Prof. Dr. Teodor ROBU Director editorial: Prof. Dr. Mihai AXINTE Corector: Conf. Dr. Aglaia MOGÂRZAN Redactor-șef: Vasilica ONOFREI, drd. Fitotehnie, tel. mobil: 0741 706 602, 0761 621 994, e-mail: redactor_sef@yahoo.com Colectiv redacțional: Roxana-Alexandrina CLINCIU-RADU, drd. Fitotehnie, Elena PATROLEA, Costinela PATROLEA, Ramona-Petronela TOMA studente TPPA, III, Petru PRICOP-HARABAGIU, student Agricultură, IV, Bianca-Mihaela Petrea, studentă Inginerie Economică în Agricultură, II

Pentru susţinerea acestei publicaţii, vă rugăm să ne contactați la datele de mai sus în vederea inițierii unei frumoase colaborări.

Puteţi direcţiona 2% din impozitul pe venitul dvs. pentru lucrările şi activităţile pe care le susţine FUSPA

Datele noastre necesare pentru Completarea Formularului 230 sunt: • Numele Asociaţiei: FUSPA • CIF (Codul de Identificare Fiscală): 11609468 • Contul Organizaţiei în format IBAN: RO03BRDE240SV15023262400 •ATENŢIE: La formularul 230 trebuie anexat, în copie, formularul 210 — “Fişa fiscală”, care se

obţine de la angajator. DETALII şi INFORMAŢII: Prof. Univ. Dr. Teodor ROBU, tel./fax: 0232 407 347

Târgul de Dragobete Miercuri, 24 februarie a.c., la Facultatea de Zootehnie, Sala de Marmură, s-a desfășurat Târgul de Dragobete, organizat de Camera Agricolă Județeană Iași în parteneriat cu

Universitatea de Stiințe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași. La acest eveniment, au participat peste 10 producători

agricoli și meșteșugari din comunele județului Iași, care au prezentat și comercializat produse tradiționale de sezon. Târgul de Dragobete a fost un eveniment dedicat micilor

producători, unde consumatorii pot cumpăra produsele tradiționale și locale românești, direct de la cei care le produc. Acest târg face parte din seria de acțiuni din cadrul proiectelor

privind susținerea micilor producători demarată de Camera Agricolă Județeană Iași.