Agoniseste pentru viata de dupa moarte
-
Upload
lumea-islamica -
Category
Documents
-
view
229 -
download
7
description
Transcript of Agoniseste pentru viata de dupa moarte
Agoniseste
pentru
Viata de dupa
moarte!
2
Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul spune în Coranul cel Nobil:
18. O, voi cei care credeţi, fiţi cu frică de Allah! Şi
fiecare suflet să bage de seamă ce trimite înainte pentru
Ziua de mâine (Ziua Judecăţii). 19. Nu fiţi ca aceia care L-
au uitat pe Allah şi pe care El i-a făcut de aceea să uite de
ei înşişi! Aceştia sunt nelegiuiţii. [Coran, 59:18-19]
De asemenea Allah spune:
64. Şi nu este această viaţă lumească decât joacă şi
glumă, însă în Lumea de Apoi este viaţa cea adevărată!
Dacă ei ar şti! [Coran, 29:64]
Invatati au definit inteligenta în cel mai profund sens ca fiind
adaptarea, acomodarea, în raport cu viitorul. Din acest punct de
vedere au făcut oamenii de ştiinţă diferenţa între cei inteligenţi şi
cei mai puţin inteligenţi, întrucât cei mai puţin inteligenţi trăiesc
în trecut, în vreme ce cei mai inteligenţi trăiesc în viitor.
Asadar inteligent este acel om care se gândeşte si planica
confruntările viitorului şi nu preaslăveşte trecutul chiar şi în
pofida realităţii lui crunte.
In aceste versete Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul atrage
atenţia asupra celor ce ne aştepta după moarte, întrebând: “Oare
ţi-ai pregătit tu provizii pentru momentul morţii tale?!” “Oare ţi-
ai agonisit tu o bună provizie pentru ziua în care te vei îndrepta
din propria ta casă către mormânt?!” “Oare ţi-ai făcut tu vreo
provizie care să îţi fie de ajutor în momentul în care toate
plăcerile fi-vor sfârşite?! În momentul în care în mormântul tău fi-
vor pierduţi pentru tine soţia ta, şi neamul tău, şi copiii tăi, şi
3
afacerile tale, şi călătoriile şi plimbările tale, şi petrecerile şi
timpul petrecut cu cei dragi, cu toate…?! ”
Cel înţelept este acela care şi-a făcut o bună provizie, înainte
de a Îl întâlni pe Allah Azzauageal.
Allah Preaînaltul cunoaşte intenţiile ce îl pun în mişcare pe om
pentru a da curs anumitor fapte şi acestea sunt cele în lumina
cărora va fi el socotit.
Iar acceptarea faptelor de către Allah este legată de intenţia
celui care le da curs şi spune Prainaltul:
19. El [Allah] cunoaşte hainia din ochi(25) şi ceea ce
ascund piepturile. [Coran, ghafir:19]
Se spune că povestea unul dintre fraţi, studentul unui
renumit învăţat cum că acesta obisnuia din când în când sa-l duca
la inmormantari si morminte şi îi spunea: O, tu, fiule, cu adevărat
aceasta este destinaţia noastră, cu adevărat această este
destinaţia noastră!”
Aşadar, o, tu, omule, adu-ţi aminte de moarte! Adu-ţi aminte
aminte de ea în toate împrejurările în care te afli şi făţi o bună
provizie pentru aceasta prin constuirea spre exemplu a unei
fundaţii care să susţină răspândirea islamului, căci islamul este
fapta, dăruire şi dezvoltare superioară – dar intenţiile tale să fie
sincere, iar faptele tale să fie intru servirea dreptcredincioşilor şi
al întăririi lor prin cunoaşterea pe care tu o deţii, şi prin averea
ta, şi prin poziţia ocupată de tine, şi să fie acestea ghidate si
trasate de orânduirea divină care te pune în mişcare, şi sa faci in
acest fel ca reamintirea mortii sa fie pentru tine o oprire de la
deviere, şi căutam adăpost la Allah de aceasta.
4
Ia aminte, dragă musulman, oare ar putea cineva să se
trezească mâine în aceeaşi situaţie şi în acelaşi împrejurări ca şi
ieri? – Cu siguranţă că nu! Este imposibil ca un om să poată
rămâne fără de întrerupere intr-una şi aceeaşi situaţie. Căci
exista in ceea ce-l priveşte pe om boli şi dureri şi moarte. Şi
totodată există în cazul omului si posibilitatea de a se întoarce la
Allah cu căinţa.
Dacă ai întâmpinat tu moartea cu onoare si intelepciune,
atunci cu adevărat ca nu te vei mai gândi tu la nimic după
aceasta, căci cu adevărat trecutul nu mai este în mâinile tale. A fi
erou si a detine inţelepciunea şi puterea sta în a trăi în viitor si
pentru si catre viitor înainte de a te ajunge pe tine acest moment
al despărţirii.
Mormântul reprezintă începutul părăsirii vieţii lumeşti –
primul pas în trecerea dinspre Viaţa Lumească către Viaţa de
Apoi. Şi oare este cineva care ar putea nega moartea?
Cu adevărat un om înţelept şi care este consecvent întru
dobândirea izbândei de după moarte este acela care îşi
agoniseşte o bună provizie pentru mâine şi trăieşte pentru viitor,
întrucât este el un om cu o minte luminată, în vreme ce cel care
trăieşte în trecut este un om cu un orizont îngust întrucât trecutul
nu se întoarce şi nici nu ţi se poate potrivi întru a trăi în el.
Dacă pe om l-a luat o durere de măsea şi nu poate dormi
întreaga noapte, şi îşi aminteşte de o mie şi o sută de ospăţuri la
care a mâncat cele mai bune mâncăruri, oare aceste amintiri îi
vor opri lui durerea pe care o resimte?! – Cu siguranţă că nu! –
5
Aşadar, îndrăzneală şi curajul si intelepciunea îl reprezintă
puterea de a trăi în viitor.
Nu se înalta omul în relaţia sa, prin supunere şi adorare, cu
Domnul său, decât prin fapte drepte şi bune şi din care el să nu
urmărească niciun folos şi niciun interes expres pentru această
Viaţă Lumească. Căci Allah este Creatorul cerurilor şi al
pământului, iar omul este umilul Sau supus pe care El l-a dăruit
cu binecuvântarea fiinţării sale, şi l-a binecuvântat pe el cu cele
necesare traiului, şi l-a binecuvântat cu o minte înţeleaptă şi l-a
călăuzit… Si tu, o, omule, oare ce ai făcut tu pentru a Il întâlni pe
Domnul tău?
Se poate că faptele tale să fie legate în mod exclusiv de
interesele tale personale însă nu te vei putea înălţa tu prin aceste
fapte condiţionate de interese, ci te vei înălţa tu prin acele fapte
cărora le dai curs de dragul lui Allah şi nu ai tu în urma lor niciun
interes explicit de atins.
Mărimea ta la Allah, pentru Allah este pe măsură faptelor tale
bune.
Şi îndrăzneala şi curajul şi intelepciunea consta în a trăi
viitorul şi nu a trăi în trecut si sa nu uiti că cel mai periculos
eveniment ce te-ar putea aştepta în viitor nu poate fi altul decât
moartea.
A spus Allah Preaînaltul:
1. Binecuvântat fie Acela care are în mâna Lui
împărăţia şi este cu putere peste toate, 2. Acela care a
făcut moartea şi viaţa, ca să vă încerce pe voi, [pentru a
vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă. Şi El este
6
Puternic [şi] Iertător [Al-’Aziz, Al-Ghafur]. [Coran, Mulk:1-
2]
Omul în această viaţă Lumească are numeroase alternative şi
numeroase şi felurite cai de a alege, însă în momentul morţii sale
nu va găsi el decât două alternative posibile în faţa sa, şi nu mai
există alta în afara acesteia – şi pentru aceasta şi în versetul de
mai sus a pus Allah în Cuvântul Sau “moartea” înaintea “vieţii”
datorită importantei şi însemnătăţii sporite a morţii, întrucât
atunci când se naşte un om, în faţa lui există zeci de mii de
oportunităţi şi moduri în care îşi poate trăi viaţa, însă atunci când
i se înfăţişează lui Îngerul morţii nu are el în faţa sa decât două
drumuri posibile, fără de un al treilea, si cu adevarat nu există o
altă casă după Viaţa Lumească, decât sau Raiul, sau Iadul.”
Atunci când un om vede un cortegiu funerar, cu adevărat
destinaţia acestuia este fie Raiul, ori fie Iadul, şi faptele celui ce
este purtat au fost pecetluite şi au fost încheiate toate cele ce îl
priveau pe el. Aşadar ţi se impune ţie să ai teama de Allah şi să I
te supui Lui, astfel încât să clădeşti între tine şi mânia lui Allah şi
pedeapsa Lui o pavăză, care să nu te lase pe tine pedepsit şi să
te apere de pedeapsa Iadului, şi aceasta pavăză aşadar, nu poate
fi alta decât teama de Allah şi pioşenia.
A spus trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!):
“Temeţi-vă şi protejaţi-vă de Iad, chiar şi cu o bucăţică
de curmală (dată ca milostenie).”[Bukhari, Muslim]
Imaginează-ţi tu că ai împodobit casa ta într-o manieră foarte
stilată! – Oare aceasta îţi va fi ţie de vreun folos în Ziua Judecăţii?
7
Se spune că un om îşi strângea prietenii la fiecare sfârşit de
săptămână în casa sa primitoare şi impunătoare, în întâlniri
stilate şi cu mult bun gust, şi avea el numeroase proprietăţi, şi
maşini şi afaceri, şi în fiecare vară facea numeroase sejururi în
strainatate. Într-o bună zi însă, amicii săi au fost înştiinţaţi că a el
murit şi au mers la moschee la slujba de înmormântare. Dar, din
păcate, atunci când a dorit să ţină un mic discurs despre omul al
cărui periplul în această scurtă şi trecătoare Viaţa Lumească
tocmai se sfârşise, sheikhul care oficia rugăciunea de
înmormântare nu a găsit să spună altceva despre el decât:
“…Fraţii mei în islam, cu adevărat fratele vostru a fost el dintre
cei care făceau chemarea la rugăciune, aşadar cereţi voi
coborarea indurării lui Allah asupra sa!”… Si nu a mai găsit el alte
cuvinte sau o altă propoziţie pe care să o fi putut spune despre el,
şi oricine poate trage din aceasta o lecţie importanta – şi anume
aceea că i se impune omului să facă dintre fapte bune cele despre
care cei care l-au cunoscut să găsească cuvinte bune cu care să îl
amintească mai mult de cinci sau zece minute dupa ce el va fi
murit.
Cu adevărat era acest om despre care vorbeam, Allah să îl
ierte, aşa cum povesteau prietenii săi dintre cei care făceau
chemarea la rugăciune si obişnuiau ei atunci când făceau
rugăciunea împreună să îl roage pe el să facă chemarea la
rugăciune, şi aceasta este o faptă prin care s-ar putea apropia el
de Allah, însă, din păcate, eleganta şi fineţea sa, şi casa sa, şi
călătoriile sale, şi poziţia sa socială … nu îi vor folosi lui cu nimic
întru a se apropia de Allah şi a atrage asupra sa mulţumirea
Acestuia, Preaînaltul.
8
Aşadar, dragă omule, ai tu nevoie de fapte care să nu fie
legate în niciun fel de interesele ce conturează Viaţa ta Lumească,
ai nevoie de fapte cărora să le dai tu curs de dragul lui Allah,
pentru a putea tu ca în Ziua Judecăţii să spui: “O, Allah, am dat
eu de mâncare unui sărman, şi am pus eu bazele unui loc în care
să se înveţe religia lui Allah, şi am ajutat nişte orfani, şi am
contribuit la o fundaţie de binefacere, de dragul Tau.”
Fiecărui dreptcredincios i se impune lui să cheme la credinţa
în Allah, şi să folosească toată vârsta sa în acest sens – aşa cum
ar fi să chemi tu la credinţa în Allah şi constanta în supunerea
faţă de Acesta – precum să îi chemi pe fii tăi, şi pe fraţii tăi, şi pe
prietenii tăi, şi pe colegii tăi, să facă rugăciunea în congregaţie la
moschee, şi ca şi cum ai da cuiva o înregistrare cu pomenirea lui
Allah, sau ai convinge o soră de importanta şi însemnătatea
acoperirii corespunzatoare şi a hegeabului în islam.
Un dreptcredicnios nu trebuie să fie el negativist în raport cu
societatea să şi să se retragă el departe de aceasta, ci,
dimpotrivă, se impune ca el să se integreze în comunitatea din
care face parte şi să fie o sursă de bunăvoinţă şi oferire de sfaturi
pentru ceilalţi.
De multe ori se intampala ca un om să o întâlnească spre
exemplu pe nepoata sa, fiica fratelui său şi sa discute el cu ea
vrute şi nevrute despre viaţa ei şi despre studiu şi despre ieşirile
ei cu prietenii şi să îi facă complimente în privinţa frumuseţii ei şi
a hainelor ei elegante, însă nu îi trece lui nici măcar prin minte
aceea că ar putea-o sfătui în privinţa obligativităţii acoperirii sale
corespunzătoare şi a hegeabului, a cărui lipsa atrage asupra
fratelui său, tatăl ei musulman o imensă pedeapsa.
9
Pentru aceasta era dintre motivele distrugerii neamului lui
Israel si aceea că nu se sfătuiau ei unii pe altii şi nu se susţineau
intru facerea de fapte bune şi nu opreau ei de la ceea ce era rău
şi nepermis. A spus Allah Preaînaltul:
79. Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care
le-au săvârşit. – Şi ce fapte rele au săvârşit! [Coran, 5:79]
Drumurile către Creator sunt numeroase, şi poate fi numărul
lor cât şi numărul creaţiilor lui Allah. Si poate fi apropierea de
Allah intru adorare, fie prin oferirea unui sfat bun, fie prin
chemarea cuiva la credinţa în Allah, fie prin convingerea
oamenilor în privinţa religiei, fie prin oferirea suportului văduvelor
şi orfanilor în Ramadan, şi căutarea celor nevoiaşi pentru a le
oferi o mână de ajutor de dragul lui Allah şi sperând la raspalta
Acestuia, căci aceste sunt cu adevarat faptele prin care omul se
poate înălţa.
Exista zeci şi sute şi mii de fapte bune cărora le-ai putea da
curs, chiar şi dacă nu esti prea bogat, şi poţi tu chiar şi numai să
sfatuiesti pe cineva în privinta religiei lui Allah – şi orice fapta
bună prin care tânjeşti tu spre obţinerea multumirii lui Allah te
poate apropia de Acesta.
Se spune că unul dintre fraţii musulmani care nu era un
învăţat şi-a propus să se implice pe calea răspândirii religiei lui
Allah - a strans un număr consistent cu casete ce conţineau lecţii
de religie, a făcut o listă cu toţi membrii familiei sale, mai
apropiaţi şi mai îndepărtaţi, apoi a început, pe rând, să le ofere
lor aceste casete spre a le asculta rugându-i să le innapoieze
dupa aceasta, pentru a putea fi oferite mai departe si altcuiva.
10
Şi stă în puterea ta a fi folositor oamenilor si dacă ai tu o
anumită meserie, sau ai tu experienţă într-o anumită privinţă, aşa
cum, spre exemplu un simplu electrician ar putea să îşi pună
experienţa sa pe calea lui Allah, reparând, de dragul lui Allah,
ceva în casa unui frate de-al său dreptcredincios nevoiaş, sau
într-o şcoală, sau într-o moschee.
Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul este cu ştiinţa asupra tuturor
celor cărora le da curs un om, şi atunci când omul Îl va întâlni în
Ziua Judecăţii pe Domnul şi Stăpânitorul sau spunând: “O, Allah,
am făcut aceasta de dragul Tău şi pentru a atrage asupra mea
Mulţumirea Ta!” cu siguranţă că Allah va şti cel mai bine intenţiile
sale şi ce l-a împins întru a da curs acestor fapte.
Există şi oameni care nu fac nici măcar o mişcare decât dacă
li se plăteşte lor pentru aceasta, şi nu fac ei nimic decât
aşteptând sa li se intoarca lor cu un favor şi elogiul celor în slujba
căruia s-a pus; dar există totodată şi oameni care ştiu că Allah
este Cel care ştie ceea ce este ascuns şi ceea ce este lăsat la
vedere şi de fiecare dată când are un mic răgaz îşi reaminteşte el
şi se întreabă pe sine însuşi oare ce a agonisit el pentru
momentul morţii sale, şi ce a agonisit el pentru sălăşluirea sa în
mormânt?!
Dacă ai spune: “Am făcut aceasta, şi aceasta, şi aceasta…”
Oricât de mult ai fi făcut tu dintre fapte, Allah Preaînaltul ştie
aceste fapte ale tale, şi ştie intenţiile ce te-au pus în mişcare intru
săvârşirea acestora.
Poţi tu să vorbeşti despre faptele bune cărora le dai curs şi
poţi uneori să îi convingi pe unii dintre oameni de acestea, şi
11
uneori pe toţi oamenii; şi poţi uneori să tinzi prin acestea către
atragerea Mulţumirii lui Allah asupra ta, şi poţi uneori să cauţi
interese legate de Viaţa Lumească, însă Cel care cunoaşte intru
exactitate toate acestea nu este altul decât Allah, Ştiutorul a tot
şi a toate, al celor văzute şi al celor nevăzute, subhan Allah –
slavă lui Allah.
Probabil că ar trebui ca întotdeauna să ne punem în Paza lui
Allah şi să îi cerem Acestuia Preaînaltul călăuzirea şi protecţia Sa.
Să îi cerem lui Allah să ne apere pe noi de a fi alţii mai buni
practicanţi decât noi ale celor pe care noi le ştim. Şi se poate că
spre exemplu, un om să caute ştiinţă, şi să citească interpretarea
anumitor sure din Coran, sau diverse hadisuri şi să înţeleagă el
semnificaţiile acestuia în cel mai pătrunzător mod cu putinţă, însă
să nu le aplice pe ele. Şi se poate să vină altcineva care doar sa
auda aceste sensuri şi semnificaţii şi să le şi pună în aplicare, cu
voia lui Allah. Si astfel, se poate că acest om care nu are atâta
ştiinţă precum cel dintâi să aplice el ceea ce a auzit, deşi este el
mai puţin bogat în ştiinţă, şi a cules astfel roadele acestei
grandioase religii, subhan Allah – slavă lui Allah!
Aar trebui ca, deasemenea, să ne rugăm lui Allah Preaslăvitul
şi Preaînaltul să nu ne lase pe noi să ne înfrumuseţăm în faţa
oamenilor ascunzând ceea ce ar putea atrage asupra noastră
mânia lui Allah, aşa cum, spre exemplu, povestea cineva că ar fi
văzut odată un om ieşind din moschee purtând cea mai elegantă
şi mai impecabilă îmbrăcăminte, şi având imaginea unuia în
adevăratul sens al cuvântului dreptcredincios, însă ajunşi la
maşina acestuia, în ea era aşteptat de soţia sa …mai mult
dezbrăcată decât îmbrăcată, iar aceasta nu era cu siguranţă o
12
situaţie pe care un dreptcredincios să o fi putut accepta pentru
sine însuşi, şi Allahu Al-Musta’an – Cel la care se caută ajutorul.
De asemenea, să ne rugăm lui Allah Preaînaltul sa ne lase pre
noi să spunem vreo vorbă sau să facem vreo faptă dintre cele
care Îl mulţumesc pe Allah şi să căutăm de fapt prin aceasta
mulţumirea altcuiva decât El, Preaînaltul. Aceasta pentru că se
poate întâmpla că de multe ori să vorbeşti tu intru dreptate, dar
să urmăreşti prin aceasta mulţumirea lui “x” sau “y” dintre cei ce
se afla în preajma ta, şi astfel, deşi fapta căreia tu i-ai dat curs
este o faptă bună, întrucât nu ai făcut-o sincer şi devotat de
dragul lui Allah, probabil că nu îţi va putea fi ţie o bună provizie
pentru Viaţa de Apoi.
Mai mult un bun musulman ar trebui să caute adăpost la
Allah de a fi dat el însuşi ca şi pildă pentru ceilalţi, adică de a fi el
“povestea” şi “pilda” din care ceilalţi să ia aminte. – Viaţa este ca
o piesă de teatru – în ea se afla podeaua scenei şi tot în ea se
afla şi spectatorii… Şi se spune că cei care au menţinut drumul
drept în religia lui Allah ar fi ei spectatorii, ce stau aşezaţi şi văd
pildele pe care le da Allah prin poveştile ce îi caracteriazeaza pe
ceilalţi, fără a fi el personajul principal al poveştii, şi Allah să ne
păzească pre noi toţi, amin.
Zi de zi auzim zeci de ştiri şi de întâmplări, dar înţelepciunea
consta tocmai în a te pune la adăpost de mânia lui Allah şi de a ta
pune la adapost de a fi tu însuţi în situaţia de a fi dat ca şi pilda
altora şi căutam adăpost la Allah de aceasta.
Pentru că atâta vreme cât nu ai încetat tu întru a fi pe drumul
cel drept, nu va înceta Allah să te aibă pe tine sub pavăza Sa,
13
însă dacă nu vei fi tu consistent pe cale cea dreaptă, poţi deveni
tu însuţi povestea şi întâmplarea care se va trece de la unul la
altul prin gurile oamenilor.
Spune Allah Preaînaltul:
Însă ei au zis: „Doamne, depărtează mai mult
distanţele noastre!” Însă ei au fost nedrepţi faţă de ei
înşişi, aşa încât Noi i-am făcut [subiecte de] legende şi i-
am risipit pe ei, despărţindu-i. Întru aceasta se află semne
pentru cel răbdător şi mulţumitor! [Coran, 34:19]
Erau ei nişte persoane, nişte oameni, şi i-am făcut noi nişte
întâmplări si niste subiecte de legemde… Allah sa ne apere pe
toti!
Astfel, ca în fiecare dimineaţă, fiecare om ar trebui să se
oprească pentru o clipă din tumultul acestei vieţii şi să se întrebe,
să îşi stabilească, si să îşi propună sa faca faptele bune de dragul
lui Allah, tinzând către atragerea asupra sa a Mulţumirii Acestuia,
iar cel care a uitat de Allah Preaînaltul, a uitat de fapt de el însuşi
şi de destinaţia spre care ar dori să se îndrepte după această
scurtă şi pasagera Viaţa.
Spune Allah Preaînaltul:
19. Nu fiţi ca aceia care L - au uitat pe Allah (au
nesocotit poruncile Lui) şi pe care El i-a făcut de aceea să
uite de ei înşişi! Aceştia sunt nelegiuiţii. [Coran, 59:19]
Unii învăţaţi în ştiinţa interpretării sensurilor Coranului au
spus că uitarea în sensul nesocotirii poruncilor lui Allah,, i-a făcut
pe ei să uite de ei înşişi, iar când a uitat omul de Allah cu bună
14
ştiinţă, şi nu este interesat de chestiunile legate de religie, şi nu
ia în seamă nici măcar vreun verset şi nici măcar vreun hadis şi
nici măcar vreo prescriptie religioasă, iar dacă cumva ai îndrăznit
să îi spui lui despre ceva anume cum că aceasta ar fi haram îţi va
spune el: “…Nu, nu fi aşa de exact, nu insista atât de mult,… cu
adevărat Allah este Iertător Îndurător, nu-ţi face tu griji, de-acum
şi până în Ziua Judecăţii…Allah ne face nouă sorţi de izbândă…”
Aacesta este un exemplu dintre acei oameni, care pentru că au
ignorant ei legile şi prescripţiile lui Allah şi s-au făcut uitaţi în
privinţa acestora, au uitat ei de fapt propriile lor sine şi au pierdut
din vedere nevoia lor de a se proteja pe ei înşişi de răul Vieţii de
Apoi şi de flăcările Iadului prin strângerea unei bune provizii
pentru de după moarte.
Acest om a uitat el ca el este cea mai insemanta dintre
creaţiile lui Allah şi că dacă ar respecta el prescripţiile şi legile lui
Allah, ar putea fi el mai presus chiar şi de Îngeri, căci aceştia se
supun ordinelor lui Allah, prin natura lor, ca o calitatea intrinsecă
a acestora, fiind ei creaţii fără de voinţă proprie, în vreme ce
omul a fost el înzestrat de către Creatorul său, Preaînaltul, cu
voinţă proprie, şi pentru aceasta, supunerea şi adorarea şi
pioşenia să poate fi mai presus de cele ale Îngerilor, pentru că în
cazul omului ele izvorăsc din voinţa sa proprie, în acelaşi timp în
care ar fi putut el deasemenea să aleagă să nu creadă, şi Alah să
ne păzească de tot ce e rău!
Omul se poate ridica deasupra nivelului îngerilor prin
supunerea şi pioşenia să deliberate, şi în acelaşi timp s-ar putea
coborî el sub nivelul animalităţii, dacă s-ar lăsa pradă poftelor şi
dorinţelor sale immediate şi efemere. Şi aceasta întrucât Îngerii
15
sunt intelect fără de dorinţă, iar animalele sunt dorinţa fără de
intelect în vreme ce omul, subhan Allah – slavă lui Allah este
definit de intelect şi dorinţa împreună. – Şi dacă intelectul sau a
stăpânit dorinţele sale, s-ar putea situa chiar şi deasupra
Îngerilor, în vreme ce dacă dorinţele şi poftele sale au stăpânit
intelectul sau, a ajuns el şi Allah să ne apere .
Omul ar trebui să dea sinelui sau valoare şi sa se teama de a
îl duce în pierdere şi pieire. El să îşi amintească de valoarea pe
care Allah Preaslăvitul şi Preainaltul a pus-o în el, şi Care l-a făcut
pe el dintre cele mai insemnate creaţii ale Sale, şi a pus în slujba
sa toate celelalte pe care le-a creat pentru a îi fi lui de trebuinţă.
Omul este cel care a luat în grijă să Universul (“al-‘amaanah” – în
limba arabă), atunci când tot ceea ce există a refuzat, cu teamă,
să facă aceasta, însă acesta nu e nici pe departe un act de
nesăbuinţă şi naivitate, ci mai curând vădeşte natura aspiraţiilor
înalte ale fiinţei umane. Însă, dacă el a acceptat această
“amaanah”, această responsabilitate, şi nu o va onora el într-o
modalitatea propice, atunci, cu adevărat, va deveni el, şi căutam
adăpost la Allah de aceasta, un om caracterizat de nedreptate şi
ignoranta.
Atunci când omul uita de Allah, şi de respectarea prescripţiilor
Acestuia, uita de fapt cine este el însuşi, uită de statutul său
privilegiat la Allah, uită că Allah l-a pus pe el pe cea mai inalta
poziţie dintre creaţiile Sale, uită că are el anumite îndatoriri de
îndeplinit şi pentru care va fi socotit. El uită el că Allah i-a dăruit
lui întreg Universul pentru a fi pus în slujba sa, i-a dăruit lui
mintea, şi o natură dreaptă înnăscută, şi calea cea dreaptă (al-
16
minhagi) şi dorinţele, pentru a se înălţa prin ele, intru adorare şi
supunere, către Domnul cerurilor şi al pământurilor.
Dacă ai uitat de Allah şi de respectarea ordinelor şi
prescripţiilor Sale, ai uitat tu de fapt de rostul existenţei tale pe
faţa pământului şi ai ignorant tu ceea ce Preaslăvitul şi Preaînaltul
Însuşi ne-a evidenţiat: “Şi nu am creat oamenii şi djinii decât
pentr a mă adora pe Mine”
Şi uiţi tu taina existenţei tale în această Viaţă Lumească şi
anume aceea de a aduna binele pentru Viaţa de Apoi, şi ai uitat
tu care sunt cele ce îţi pot fi ţie folositoare după moarte…
Îl uita oamenii pe Allah lăsându-se purtaţi de poftele şi
dorinţele lor şi trăind doar aşa cum doresc ei, şi fac tot ce vor şi
cum vor si cand vor, nefiind opriţi de nimeni şi nu se opresc ei de
la nimic dintre cele la care tânjesc din grădinile Vieţii Lumeşti.
Ei nu au luat în seamă nici Coranul, nici legile islamice, şi nici
ceea ce ne-a fost lăsat nouă de nobilul nostrum Profet –
Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) –
nu au fost ei nici dintre care s-au lăsat călăuziţi şi nici dintre cei
acre au chemat la călăuzire.
Cei care s-au bucurat de grădinile Vieţii Lumeşti, uitând de
Allah, nu se vor înfrupta din Grădinile Paradisului, decât aceia de
care a avut mila Allah şi care s-au căit inaite de a veni moartea la
ei, moartea care închide toate uşile în urma ei… Căutam ajutor la
Allah de cruntă rătăcire!
Incheiam cu câteva cuvinte pe care le-am citit de curând:
17
…Noi nu suntem locuitorii băştinaşi ai Pământului, ci noi ne
tragem din Paradis, de acolo de unde străbunul nostru Adam a
locuit la început
…Numai că am coborât aici pentru o vreme, pentru a da un
test scurt, rapid, apoi de vom întoarce cu rapiditate…
…Aşadar, străduieşte-te să faci tot ceea ce îţi stă în putinţă sa
faci parte din caravana celor dreptcredincioşi care se vor întoarce
la prea scumpă şi mult întinsa noastră patrie….
…Nu-ţi pierde timpul, şi nu te pierde pe tine, pe această
minuscula Planeta….
…Despărţirea nu înseamnă călătorie, şi nici distanta, şi nici
despărţirea de cel iubit, până şi moartea nu înseamnă despărţire,
ne vom întâlni noi în Viaţa de Apoi…
….Însă adevărata despărţire este aceea de a fi unul dintre noi
în Iad, şi altul în Paradis….
O, Allah, fă ca noi toţi, împreună cu toţi cei dragi noua să ne
întâlnim, prin Mila Ta, în Grădinile Paradisului şi fereste-ne pe noi
de Foc, amin!
Khairu azzad
Aşadar, să Îl rugăm pe Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul să
întărească paşii noştri pe calea cea dreaptă şi să ne dăruiască pe
noi cu o bună provizie pentru Viaţa de Apoi şi să nu lăsăm
această Viaţă Lumească să ne acapareze şi să ne rătăcească, căci
adevărata noastră viaţa şi şi adevărata fericire vor fi pentru noi în
Viaţa de Apoi, cu voia lui Allah!
18