NOTIUNI GENERALE DESPRE ADOPTIE

NOTIUNI GENERALE DESPRE ADOPTIE

1.1.1. Scurt  istoric al reglementarii adoptiei

Institutia adoptiei a fost reglementata de Codul civil roman din 1864 prin prisma

interesului adoptatorului, lipsit de copii, nepoti sau stranepoti legitimi, de a-si crea o

descendenta fictiva. Cel adoptat, desi era considerat ca un copil firesc al adoptatorului,

ramanea mai departe supus puterii parintesti a parintilor firesti si isi pastra legaturile de

rudenie cu toate rudele sale de sange. Cu alte cuvinte, efectele adoptiei nu erau depline,

deoarece legatura de filiatie se stabilea numai intre adoptat si adoptator, pe de o parte, iar pe

de alta parte, adoptatorul nu rupea legaturile de rudenie cu familia de origine. De asemenea,

adoptia producea efecte numai cu privire la numele de familie al adoptatului, obligatia de

intretinere si dreptul la mostenire.

In ceea ce priveste conditiile de fond la adoptie, adoptatul putea sa fie minor sau major, iar 

adoptatorul, intotdeauna persoana majora, putea sa fie casatorit sau necasatorit, barbat sau

femeie, dupa cum si sotii aveau dreptul sa adopte[1]. Diferenta de varsta dintre adoptator si

adoptat trebuia sa fie de cel putin 18 ani.

Considerata un contract solemn, cererea de adoptie era de competenta instantei de judecata,

care verifica indeplinirea conditiilor de fond cu privire la adoptator si adoptat, inclusiv

conditia ca adoptatorul sa se bucure de o buna reputatie si sa prezinte incredere pentru

cresterea si educarea copilului minor. Hotararea judecatoreasca de adoptie era nemotivata si

irevocabila.

Dispozitiile art. 309 si art. 311-314 din Codul civil referitoare la adoptie au fost modificate

prin Decretul nr. 131/1949, consacrandu-se regula ca numai minorii pot fi adoptati si numai

daca adoptia era in interesul acestora. Adoptia a fost permisa si persoanelor care aveau copii,

indiferent daca erau firesti sau adoptati. De asemenea, copilul adoptat era asimilat, din punct

de vedere al statutului juridic, cu copilul firesc al adoptatorului, astfel ca adoptia determina

incetarea legaturilor de filiatie si de rudenie de sange dintre adoptat si familia de origine, el

stabilindu-si legaturile de rudenie cu toate rudele adoptatului.

O noua reglementare in domeniul adoptiei a fost introdusa prin Decretul nr. 182/1951, sub

denumirea „infiere”, care producea efectele depline ale filiatiei firesti. Astfel, infiatul si

descendentii sai deveneau rude cu infietorii si cu toate rudele acestora, rupandu-se orice

legatura de rudenie dintre infiat si familia de origine[2]. Principalele conditii de fond la infiere

erau urmatoarele: numai sotii puteau infia, impreuna sau concomitent; putea fi infiat numai

copilul nascut din parinti necunoscuti sau daca parintii acestuia au decedat, sunt disparuti ori

l-au parasit de mai mult de un an si numai daca infiatul era in varsta de pana la 5 ani.

Cativa ani mai tarziu, Codul familiei[3] a reglementat institutia adoptiei, denumita

„infiere”, sub cele doua forme- infierea cu efecte depline si infierea cu efecte restranse.

Scopul infierii era acela ca, prin intermediul acestei institutii de dreptul familiei, sa se

inlocuiasca o alta institutie de dreptul familiei, si anume ocrotirea parinteasca, in situatia in

care copiii sunt lipsiti de parinti sau beneficiaza de o ocrotire parinteasca necorespunzatoare

intereselor minorilor (art. 66-85).

Prin Decretul nr. 32/1954 de punerea in aplicare a Codului familiei s-au abrogat

prevederile Codului civil referitoare la adoptie si ale Decretelor nr. 131/1949 si nr. 182/1951,

dispunandu-se ca toate adoptiile si infierile incuviintate sub imperiul acestor reglementari sa

ramana valabile, insa efectele lor vor fi supuse Codului familiei, astfel ca fostelor adoptii li se

aplica reglementarile cu privire la infierea cu efecte restranse din Codul familiei, iar fostelor

infieri realizate in baza Decretului nr. 182/1951, reglementarile de la infierea cu efecte depline

din Codul familiei. De asemenea, s-a dat posibilitatea legala ca, la cererea persoanelor

interesate, adoptiile incuviintate anterior Codului familiei sa fie transformate in infieri cu

efectele depline de filiatie fireasca.

Supusa respectarii principiului interesului celui care urmeaza a fi infiat, infierea 

reglementata de Codul familiei[4] era deschisa oricarei persoane majore, casatorita sau

necasatorita, care indeplinea conditiile cerute de lege pentru a fi tutore[5]. Si sotii putea infia,

fie impreuna, fie succesiv. In regula generala, infiatul era minor, iar prin exceptie si persoana

majora putea fi infiata de cel care o crescuse in timpul minoritatii. Conditia diferentei de

varsta de cel putin 18 ani intre infiat si infietor era mentinuta. Daca infierea se incheia intre un

cetatean roman si un cetatean strain, se impunea incuviintarea prealabila a Presedintelui

tarii[6]. Autoritatea tutelara de la domiciliul infietorului incuviinta cererea de adoptie, insa

desfacerea si desfiintarea infierii au ramas, mai departe, in competenta instantei judecatoresti.

In ceea ce priveste desfacerea infierii, posibila numai in situatii expres prevazute de art. 80

din C.fam. (infierea a fost incheiata fara consimtamantul parintilor firesti ai infiatului si

ulterior incuviintarii infierii au intervenit cauze care impun desfacerea acesteia), actiunea in

justitie apartinea numai infiatului, parintilor firesti ai acestuia, institutiilor de ocrotire,

autoritatii tutelare si procurorului, infietorii neavand, in nici o situatie, calitate procesuala

activa.

Incepand cu anul 1990, adoptia a fost supusa, sub aspectul dreptului material si al celui

procesual, unor modificari legislative impuse de reintoarcerea la traditia juridica romaneasca

si de ralierea Romaniei la conventiile internationale in materie, astfel incat se poate afirma ca,

in ultimele doua decenii, nici o alta institutie de dreptul familiei nu a cunoscut o asemenea

efervescenta legislativa ca institutia adoptiei.

Principalele modificari ale adoptiei au fost cuprinse in urmatoarele acte normative:

- Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea infierii[7] care, fara a aduce modificari

esentiale adoptiei, asa cum ea era consacrata in Codul Familiei, a reglementat, in principal,

adoptia internationala[8], prevazand expres actele necesare pentru realizarea adoptiei,

procedura speciala de judecata a cererii de adoptie, legea aplicabila conditiilor de fond cu

privire la adoptator si adoptat. Judecarea cererii de adoptie trecea in competenta instantelor

judecatoresti, respectiv judecatoria, daca adoptia era interna, si tribunalul, daca adoptia era

internationala. Pentru a se asigura supraveghea si sprijinirea actiunile de ocrotire a minorilor

prin adoptie, realizandu-se astfel si cooperarea internationala in domeniul adoptiei, s-a

infiintat Comitetul Roman pentru Adoptii, ca organ guvernamental. Cetatenii straini si

cetatenii romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate nu puteau adopta decat copiii aflati

in evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii si care, in intervalul de cel putin 6 luni de la

luarea lor in evidenta, nu au putut fi incredintati sau adoptati in tara;

- Legea nr. 48/1991 pentru completarea si modificarea unor dispozitii legale privind

infierea[9]. In temeiul art. III din aceasta lege, termenul „infiere” din Codul familiei si din

orice alte acte normative s-a inlocuit cu termenul „adoptie”.

- Legea nr. 65/1995[10] prin care s-au adus modificari si completari unor dispozitii

referitoare la adoptia internationala din cuprinsul Legii nr. 11/1990, dintre care cea mai

importanta este cea privitoare la interdictia adoptiei internationale a copiilor din familie;

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al

adoptiei[11] a adus urmatoarele modificari:

-  capitolul Adoptia din Codul familiei si Legea nr. 11/1990, asa cum a fost republicata cu

toate modificarile in baza Legii nr. 65/1995, au fost abrogate expres (art. 27 alin.1);

- adoptia este considerata o masura speciala de protectie a drepturilor copilului (art. 1

alin.1);

-  este consacrata o singura forma de adoptie, si anume, adoptia cu efecte depline sau cu

efectele unei filiatii firesti. Astfel, din dispozitiilor alin. 2 si 4 ale art. 1 rezulta ca adoptia

stabileste legatura de filiatie dintre adoptator si cel adoptat, precum si rudenia dintre acesta

din urma si toate rudele adoptatorului, in acelasi timp, incetand filiatia dintre copil si parintii

lui naturali;

- scopul adoptiei este acela de a se proteja interesele superioare ale copilului, ramanand

ca, la finalul procedurii, judecatorul sa aprecieze daca cererea adoptatorului ofera garantii

materiale si morale suficiente pentru realizarea acestui scop;

- conditiile de fond cu privire la adoptat, asa cum au fost consacrate de Codul familiei si 

Legea nr. 11/1990, au fost mentinute si in aceasta reglementare ( art. 2, art. 4, art. 5 alin. 1);

- conditiile de fond cu privire la adoptator au fost si ele, in principal, mentinute (art. 5, art.

6 alin.1), insa dovedirea faptului ca persoana sau cuplul care doreste sa adopte prezinta

conditii materiale si garantii morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului se

realizeaza prin atestatul eliberat de Comisia pentru protectia copilului (art. 6);

- consimtamantul la adoptie se exprima in forma autentica de toate persoanele prevazute

de lege, cu exceptia adoptatului care a implinit varsta de 10 ani si pentru care, art. 18 alin. 4,

impune exprimarea consimtamantului in fata instantei judecatoresti. De asemenea, legiuitorul

precizeaza data de la care ia nastere dreptul parintilor de a-si exprima consimtamantul la

adoptia copilului lor, precum si conditiile in care acest consimtamant devine irevocabil;

- in situatia copilului declarat abandonat pe cale judecatoreasca, legiuitorul prevede ca,

pentru adoptia lui, nu mai este necesar consimtamantul parintilor sai firesti, deoarece prin

hotararea judecatoreasca de declarare a abandonului, pronuntata in conditiile Legii nr.

47/1993[12], exercitiul drepturilor parintesti este delegat institutiei de ocrotire sau persoanei

in grija careia se afla minorul;

- legiuitorul a inclus in categoria impedimentelor exprese impedimentul care rezulta din

calitatea de soti a adoptatilor, considerat multa vreme de doctrina ca fiind un impediment

virtual (art. 3. alin. 2);

 - procedura adoptiei cuprinde doua etape, o etapa administrativa si una judiciara, scopul

acestora fiind acela de a se verifica de catre Comisia pentru protectia copilului, Comitetul

Roman pentru Adoptii si, in ultima instanta, de catre instanta de judecata, daca minorul si

adoptatorul indeplinesc conditiile de fond prevazute de lege si daca exista vreun impediment

la adoptia solicitata;

- pentru ca adoptia sa poata fi incuviintata, este necesara incredintarea copilului

adoptatorului sau adoptatorilor, dupa caz, pe o perioada de minimum 3 luni, masura dispusa

de Comisia pentru protectia copilului (art. 9);

- Comisia pentru protectia copilului elibereaza adoptatorului sau familiei adoptatoare 

avizul favorabil adoptiei minorului incredintat (art. 9 alin. 6);

- in vederea obtinerii confirmarii adoptiei, cererea adoptatorului sau a familiei adoptive se

transmite, prin intermediul serviciului public specializat sau al organismului privat autorizat,

Comitetului Roman pentru Adoptii. Cererea este insotita de inscrisurile enumerate la art. 6

alin. 3, art. 7, art. 11 alin. 3, art. 12 alin. 5, precum si de o copie certificata conform cu

originalul de pe hotararea de incredintare;

- toate aceste inscrisuri, precum si cererea persoanei sau cuplului care doreste sa adopte

un minor se transmit de serviciul public specializat sau organismul privat autorizat, dupa

obtinerea confirmarii Comitetului Roman pentru Adoptii, instantei de judecata competente

(art. 14);

- competenta materiala a instantei judecatoresti a fost mentinuta, in schimb, competenta

teritoriala apartine tribunalului in raza caruia se gaseste domiciliul copilului (art. 16 alin. 1).

Daca nu se poate determina competenta teritoriala a instantei judecatoresti, Tribunalul

municipiului Bucuresti incuviinteaza adoptia solicitata;

- cererea de incuviintare a adoptiei se judeca in camera de consiliu de catre judecatori

desemnati de ministrul justitiei (art. 18 alin. 1);

- judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protectia copilului care il reprezinta

pe adoptat, a adoptatorului sau a adoptatorilor si a Comitetului Roman pentru Adoptii.

Participarea procurorului este obligatorie;

- ancheta psihosociala a copilului se prezinta, la cererea instantei judecatoresti, de

Comisia pentru protectia copilului care a avizat favorabil adoptia (art. 18 alin. 5);

- in cazul adoptiei internationale, pe baza hotararii judecatoresti irevocabile, Comitetul

Roman pentru Adoptii elibereaza un certificat care atesta ca adoptia incuviintata este

conforma cu normele impuse de Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia

adoptiei internationale incheiata la Haga, la 29 mai 1993 (art. 20);

- desfacerea adoptiei poate fi solicitata numai de copilul care a implinit varsta de 10 ani si

de Comisia pentru protectia copilului de la domiciliul adoptatului;

- in ceea ce priveste adoptia internationala, dispozitiile acestui act normativ se coreleaza

cu cele ale Legii nr. 105/1993 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international.

De remarcat este faptul ca, si de data aceasta, legiuitorul roman a acordat prioritate adoptiei

nationale, in ipoteza in care o familie de cetateni romani si o familie de cetateni straini solicita

sa adopte acelasi minor[13].

Prin acest act normativ s-a urmarit alinierea legislatiei interne la cea internationala in

domeniu, pe de o parte, iar de de alta parte, rezolvarea situatiei copiilor institutionalizati, insa

practica a dovedit ca legea nu cuprindea garantii suficiente ca adoptia, in mod special cea

internationala, sa se faca punandu-se pe primul loc interesul copilului cetatean roman,

transformand Romania intr-o „piata” a adoptiilor internationale. Aceasta situatie a determinat

suspendarea tuturor procedurilor de adoptie internationala pe o perioada de 12 luni[14].

Ulterior, acest termen a fost prelungit, prin acte normative succesive, pana la data de 1 iunie

2003, iar, apoi, prin Legea nr. 233/2003 prin care a fost aprobata Ordonanta de urgenta a

Guvernului nr. 7/2003[15] s-a prevazut ca adoptiile internationale se suspenda pana la data

intrarii in vigoare a noilor reglementari privind regimul juridic al adoptiilor, respectiv pana la

data de 1 ianuarie 2005.

Impusa ca o conditie a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, legislatia in domeniul

ocrotirii drepturilor a suferit importante modificari prin adoptarea unui pachet legislativ avand

ca piloni trei acte normative[16]: Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea

drepturilor copilului, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei si Legea nr.

274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii.

 

1.1.2. Reglementarea actuala a adoptiei

Incepand cu data de 1 ianuarie 2005, a intrat in vigoare Legea nr. 273/2004 privind

regimul juridic al adoptiei[17], care a abrogat atat Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.

25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, cu modificarile si completarile ulterioare, cat

si orice alte dispozitii contrare.

In vederea aplicarii prevederilor acestei legi, au fost adoptate o serie de acte normative,

care au intrat in vigoare la aceeasi data, 1 ianuarie 2005, dintre care enumeram pe cele la care

vom face referire in acest studiu: Hotararea Guvernului nr. 1435/2004[18] prin care au fost

aprobate Normele metodologice pentru punerea in aplicare a noii legi a adoptiei, Ordinul

Secretarului de stat al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie nr. 45/2004

pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind procedura adoptiei interne[19],

Hotararea Guvernului nr. 1442/2004 privind serviciile si activitatile ce pot fi desfasurate de

catre organismele private romane in cadrul adoptiei interne[20], Hotararea Guvernului nr.

1441/2004 cu privire la autorizarea organizatiilor private straine de a desfasura activitati in

domeniul adoptiei internationale[21].

Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 369/2008 din 20 martie 2008[22], au fost

declarate neconstitutionale prevederile art. 35 alin. (2) lit. i) teza intai si ale art. 63 alin. (3) si

(4) din Lege.

Criticile Curtii Constitutionale au vizat faptul ca, din analiza prevederilor art. 35 alin.

(2) lit. i) teza intai, rezulta ca solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei se face fara sa se

prevada exprimarea consimtamantului parintilor firesti, in fata instantei de judecata, in aceasta

etapa, ci numai pe baza documentelor care atesta exprimarea acestui consimtamant in faza de

deschidere a procedurii adoptiei interne. Totodata, a fost considerat neconstitutional faptul ca,

potrivit art. 63 alin. (3), parintii firesti nu sunt parti in procedura de incuviintare a adoptiei,

judecarea cererilor de incuviintare a acesteia facandu-se fara citarea lor.

Orice decizie a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, prin

care se admite exceptia de neconstitutionalitatea a unor dispozitii legale produce urmatoarele

efecte[23], si anume:

- pe o perioada de 45 de zile, dispozitiile declarate neconstitutionale sunt suspendate de

drept, dupa care ele isi inceteaza efectele juridice, conform art. 147 alin. (1) din Constitutia

Romaniei;

- in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz,

are obligatia de a pune de acord dispozitiile neconstitutionale cu prevederile Constitutiei, in

caz contrar, aceste dispozitii isi inceteaza aplicabilitatea;

- instantele judecatoresti si orice autoritate publica au obligatia de a respecta decizia

Curtii Constitutionale, in sensul de a nu aplica dispozitiile constatate ca neconstitutionale pe

perioada de 45 de zile de la publicarea deciziei, deoarece aplicarea lor se suspenda de drept.

Asa fiind, avand in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. 369/2008 si luand in

considerare faptul ca incetarea aplicarii dispozitiilor speciale prevazute in art. 63 alin. (3) si

(4) din Legea nr. 273/2004, cu privire la citarea separata a parintilor firesti in procedura de

deschidere a adoptiei si, respectiv a viitorilor adoptatori in procedurile de incredintare in

vederea adoptiei si de incuviintare a adoptiei, este de natura sa afecteze interesul superior al

copilului si dreptul celor doua categorii de parti la ocrotirea vietii private si a datelor cu

caracter personal[24], putand conduce, totodata, la incalcarea art.20 din Conventia europeana

in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg, la care Romania a aderat prin Legea nr.

15/1993[25], se impunea adoptarea de urgenta a unei reglementari care sa asigure

continuitatea desfasurarii procedurilor de adoptie, cu asigurarea tuturor garantiilor, inclusiv a

celor procedurale, pentru respectarea interesului copilului si a dreptului la viata intima,

familiala si privata, precum si pentru respectarea principiului confidentialitatii in ceea ce

priveste datelor cu caracter personal ala adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum si ale

parintilor firesti.

De asemenea, in practica, s-a dovedit ca nefiind complet acoperita, din punct de

vedere al reglementarii, situatia in care consimtamantul la adoptie este dat doar de catre un

parinte datorita faptului ca celalalt parinte este necunoscut, declarat mort sau disparut, pus sub

interdictie, iar ulterior, pe parcursul procedurii de adoptie, aceasta cauza inceteaza.

Pentru aceste argumente[26], la data de 3 septembrie 2008, a fost adoptata Ordonanta

de urgenta a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.

273/2004 privind regimul juridic al adoptiei[27], din care prezentam cele mai importante

reglementari:

- consacrarea unui nou principiu, alaturi de celelalte cinci enumerate in art. 2, care sa

guverneze procedura adoptiei, si anume principiul confidentialitatii in ceea ce priveste datele

de identificare ale adoptatorului sau, dupa caz, ale familiei adoptatoare, precum si in ceea ce

priveste identitatea parintilor firesti;

- in cazul adoptiei copilului de catre sotul parintelui sau, consimtamantul parintelui firesc

se da in fata instantei judecatoresti odata cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei si

nu prin inscris notarial, asa cum este prevazut in art. 15 din Lege. De asemenea, in acest

moment procesual, instanta de judecata solicita directiei raportul de consiliere si informare

care confirma indeplinirea obligatiei prevazute la art. 14 din Lege;

- in dispozitivul hotararii judecatoresti de admitere a cererii de deschidere a procedurii

adoptiei interne se va face mentiune despre constatarea existentei consimtamantului ambilor

parinti, a unui singur parinte, a tutorelui sau, dupa caz, a trecerii peste refuzul abuziv de a

consimti la adoptia copilului, in conditiile art.13 din Lege;

- dreptul parintelui de a formula o cerere de revizuire pana la data pronuntarii hotararii de

incuviintare a adoptiei, daca ulterior ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de

deschidere a procedurii adoptiei a disparut cauza potrivit careia s-a aflat in imposibilitatea de

a-si exprima consimtamantul in etapa deschiderii procedurii de adoptie interna, potrivit art.12

alin.(3) din Lege.

- norme procedurale privind judecarea cererii de revizuire a hotararii judecatoresti de

deschidere a procedurii adoptiei interne

- efectele hotarariii judecatoresti de admitere a cererii de revizuire

 - posibilitatea ca instanta de judecata sa solicite din nou, la judecarea cererii de

incuviintare a adoptiei, consimtamantul la adoptie al parintilor firesti, daca exista indicii ca

dupa data la care consimtamantul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de natura sa

determine revenirea asupra consimtamantului initial

- citarea parintilor firesti in fata instantei pentru solutionarea cererii de incuviintare a

adoptiei se face in conditii de confidentialitate, prin invitatie adresata acestora, in camera de

consiliu, fara a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, in orice fel,

divulgarea identitatii sau a altor informatii cu privire la persoana sau familia adoptatoare.

De asemenea, in materia adoptiei interne si adoptiei internationale mai sunt aplicabile

dispozitiile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Legii nr.

105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat[28] si Legii nr.

119/1996 cu privire la actele de stare civila[29].

In ceea ce priveste conventiile internationale in materia adoptiei, sunt incidente

dispozitiile urmatoarelor conventii: Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de

Adunarea Generala a O.N.U. la New-York, la 20 noiembrie 1989, si ratificata de Romania

prin Legea nr. 18/1990[30]; Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la

Strasbourg la 24 aprilie 1967 si la care Romania a aderat prin Legea nr. 15/1993; Conventia

asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la

29 mai 1993 si ratificata de Romania, prin Legea nr. 84/1994[31].

 

1.1.3.Terminologie

Notiunea de adoptie este folosita in legislatie, doctrina[32] si practica judecatoreasca in

mai multe acceptiuni. In ceea ce ne priveste, consideram ca adoptia prezinta cinci acceptiuni.

Acceptiunea adoptiei ca fiind o operatiune juridica prin care se creeaza legatura de filiatie

intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptator si rudele adoptatorului

a fost folosita pentru prima data de legiuitor in continutul art. 1 din Lege[33]. Legiuitorul reia

o mai veche idee din doctrina, conform careia adoptia, avand o natura juridica speciala si

complexa, reprezinta “o operatiune juridica realizata prin juxtapunerea unor acte juridice

unilaterale care dau nastere raporturilor de rudenie civila in conditiile legii si intre persoanele

prevazute de lege”[34].

In al doilea rand, ca act juridic, notiunea de adoptie desemneaza manifestarea

consimtamantului persoanelor expres prevazute de lege si prin care ia nastere, in principal,

raportul de filiatie dintre adoptat si adoptator (de exemplu, art. 11 din Lege).

De asemenea, avand in vedere efectele personale nepatrimoniale si cele patrimoniale pe

care le produce hotararea judecatoreasca prin care s-a incuviintat actul juridic de adoptie,

notiunea de adoptie are si acceptiunea de situatie juridica, asa cum rezulta de exemplu, din

continutul art. 50 alin. (1) din Lege.

 Ca institutie juridica, adoptia reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza

conditiile de fond si de forma pentru incheierea si incuviintarea adoptiei, efectele juridice pe

care le produce hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei, precum si incetarea

adoptiei.

In fine, asa cum rezulta din art. 39 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si

promovarea drepturilor copilului, adoptia este alaturi de tutela, de masurile de protectie

speciale (plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata), una

dintre masurile de protectie alternativa a copilului, reglementate de legiuitor pentru a suplini

ocrotirea parinteasca.

De asemenea, la fel ca si in cazul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, care

facea distinctie intre adoptia nationala si adoptia internationala, consacrand caracterul

subsidiar al acesteia din urma (art. 12 alin. 3–5), actuala reglementare a adoptiei, mentine

aceasta distinctie, cu anumite particularitati, dintre care cea mai importanta este cea prevazuta

de art. 39 din Lege, potrivit careia adoptia internationala a copilului care are domiciliul in

Romania poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii din

familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului pentru care a fost

incuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne.

Plecand de la dispozitiile art. 3 lit. c) si d) si art. 41-42 din Lege, raportat la art. 30-33 din

Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat, rezulta ca

adoptia este interna atunci cand atat adoptatorul sau familia adoptatoare, cat si adoptatul au

domiciliul in Romania si este internationala, atunci cand fie domiciliul adoptatorului sau

adoptatorilor este in strainatate, iar adoptatul are domiciliul in Romania, adoptia presupunand

si deplasarea copilului cetatean roman in strainatate, fie domiciliul acestora este in Romania,

iar adoptatul are domiciliul in strainatate. Asa fiind, elementul care califica o adoptia ca fiind

interna sau internationala nu este cetatenia adoptatorului sau adoptatorilor, ci, in primul rand,

domiciliul.

Adoptia este nationala daca se incuviinteaza de catre instanta judecatoreasca romana, in

conditiile in care adoptatorul si adoptatul, chiar cu cetatenii diferite, au domiciliul pe teritoriul

Romaniei (de exemplu, un cetatean roman cu domiciliul in Romania adopta un copil roman cu

domiciliul in Romania, sau o familie de cetateni francezi cu domiciliul in Romania adopta un

copil roman cu domiciliul in Romania).

Adoptia este internationala[35] atunci cand intervin unul sau mai multe elemente de

extraneitate, precum cetatenia, domiciliul adoptatorului sau a adoptatului, locul incuviintarii

adoptiei (de exemplu, un cetatean roman cu domiciliul in strainatate adopta un copil roman cu

domiciliul in Romania, o familie de cetateni francezi cu domiciliul in Franta adopta un copil

roman cu domiciliul in Romania).

 

1.1.4. Formele adoptiei

Sub reglementarea Codului familiei, adoptia a cunoscut doua forme- adoptia cu efecte

depline si adoptia cu efecte restranse[36], supuse indeplinirii acelorasi conditii de

incuviintare, deosebirea esentiala dintre ele privind intinderea efectelor filiatiei si ale rudeniei.

Adoptia cu efecte depline da nastere raporturilor de rudenie intre adoptat si descendentii

sai, pe de o parte, si adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte, incetand, in acelasi timp,

rudenia fireasa a adoptatului si descendentilor sai, fata de parintii sai firesti si toate rudele

acestora (art. 79 din C. fam., text abrogat). Aceasta forma de adoptie permite integrarea totala

a copilului adoptat in noua familie, situatia juridica a celui adoptat fiind identica cu cea a

copilului firesc al adoptatorului sau adoptatorilor.

Adoptia cu efecte restanse determina stabilirea raporturilor de rudenie intre adoptat si

descendentii sai, pe de o parte, si adoptator, pe de alta parte, cu mentinerea legaturilor de

rudenie intre adoptat si descendentii sai, si parintii sai firesti si rudele acestora (art. 67-78 din

C. fam., texte abrogate).

Asa cum am mai aratat, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 a eliminat forma

adoptiei cu efecte restranse, iar actuala lege in materia adoptiei a mentinut aceasta situatie,

astfel incat, si in prezent, prin adoptie se intelege numai forma adoptiei cu efecte depline.

Bineinteles, adoptiile cu efecte restranse incuviintate sub imperiul vechii reglementari, cea a

Codului familiei, au ramas mai departe sa-si produca efectele juridice.

Referindu-ne la conventiile internationale din materia adoptiei, observam ca art. 10 din

Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg, la 24 aprilie 1967,

prevede ca prin adoptie adoptatorul dobandeste, cu privire la copilul adoptat, drepturile si

indatoririle de orice natura ale unui parinte firesc fata de copilul sau legitim, incetand sa mai

existe drepturile si indatoririle de aceeasi natura intre adoptat si parintii sai firesti sau orice

alta persoana. In ceea ce priveste Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia

adoptiei internationale, incheiata la Haga, la 29 mai 1993, prin art. 26 si 27, aceasta 

mentioneaza ambele forme de adoptiei.

 

1.1.5. Definitia adoptiei

      In lipsa unei definitii legale, elaborarea unei definitii a adoptiei a reprezentat intotdeauna o

dificila misiune pentru autorii de specialitate, deoarece, pe de o parte, institutia adoptiei a avut

si are o natura juridica complexa, iar pe de alta parte, adoptia reprezinta o unitate indisolubila

intre actul juridic al adoptiei si efectele sale[37].

Pentru prima data, in actuala reglementare a adoptiei, legiuitorul ofera o definitie a acesteia

in cuprinsul art. 1 din Lege, in urmatoarea formulare: “Adoptia este operatiunea juridica prin

care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie

intre adoptat si rudele adoptatorului”.

Plecand de la aceasta definitie legala care surprinde adoptia numai partial, prin prisma unor

efecte juridice, in literatura de specialitate recenta s-au exprimat mai multe definitii ale

adoptiei, dintre care am retinut urmatoarele:

- Adoptia este operatiunea juridica prin care, la initiativa si cu consimtamantul persoanelor

implicate, avand incuviintarea instantei, ia nastere rudenia civila dintre adoptat, descendentii

sai, pe de o parte, si adoptator (adoptatori) si rudele acestora, pe de alta parte, concomitent cu

stingerea rudeniei firesti care lega adoptatul si descendentii sai de parintii firesti ai adoptatului

si de rudele acestora[38];

- Adoptia este actul juridic in temeiul caruia se stabilesc raporturi de rudenie intre adoptat

si descendentii sai, pe de o parte, si adoptator ori adoptatori si rudele acestuia, pe de alta parte,

asemanatoare acelor care exista in cazul rudeniei firesti[39];

- Adoptia este un act juridic sui generic, esentialmente civil si solemn, in care se regasesc

corespunzator elemente ale actului juridic administrativ si judiciar, in temeiul caruia inceteaza

legatura de filiatie naturala dintre copil si parintii lui firesti si se stabileste legatura de filiatie

civila intre acesta si adoptator sau sotii adoptatori precum si legatura de rudenie civila intre

adoptat si adoptatori[40].

In ceea ce ne priveste, consideram ca adoptia este un act juridic complex de dreptul

familiei prin care, in baza hotararii judecatoresti, se stabileste atat filiatia intre adoptat si

adoptator, cat si rudenia intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si adoptator si rudele

acestuia, pe de alta parte, cu incetarea legaturilor de filiatie fireasca si rudenie fireasca pentru

adoptat.

 

            1.2. NATURA JURIDICA A ADOPTIEI

            Indiferent de perioada legislativa, natura juridica a adoptiei a reprezentat obiect de

disputa doctrinara. Astfel, sub Codul familiei si anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 11/1990,

cand adoptia era de competenta autoritatii tutelare, s-au exprimat urmatoarele opinii in

legatura cu natura juridica a adoptiei:

- adoptia este un act juridic de drept administrativ, deoarece ceea ce confera valoare

juridica consimtamantului exprimat la adoptie este numai decizia de incuviintare a adoptiei

emisa de autoritatea tutelara[41];

- adoptia este un act juridic complex, pentru ca decizia autoritatii tutelara desavarseste

actul de dreptul familiei realizat prin exprimarea consimtamantului persoanelor indicate de

lege[42];

- adoptia este un act de dreptul familiei al carui continut este determinat de consimtamantul

exprimat de anumite persoane prevazute de lege si fata de care decizia de incuviintare a

adoptiei apare doar ca o conditie de eficacitate[43].

            Sub dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, in literatura juridica

au fost sustinute urmatoarele opinii in legatura cu natura juridica a adoptiei:

- adoptia este un act juridic complex, deoarece ea nu se poate incheia decat prin

indeplinirea celor trei categorii de acte juridice, de dreptul familiei, de drept administrativ si

de drept procesual civil, fiecare reprezentand un element esential al adoptiei[44];

- dupa cum familia fireasca este rezultatul consimtamantului viitorilor soti, cuprins in actul

juridic al casatoriei[45], si familia adoptiva are la baza consimtamantul persoanelor indicate

de lege, ceea ce determina ca adoptia sa fie calificata un act de dreptul familiei. In justificarea

opiniei sale, autorul arata ca incuviintarea sau autorizarea unor acte juridice de drept civil, de

drept comercial sau de dreptul familiei, prin decizii ale unor autoritati administrative sau prin

hotarari judecatoresti, nu este de natura a schimba caracterul acestor acte[46].

Desi adoptia se incuviinteaza de instanta judecatoreasca dupa ce aceasta isi exercita

atributiile de control al legalitatii si de apreciere a oportunitatii adoptiei, prin prisma

interesului superior al copilului, ea nu este posibila decat cu indeplinirea unor conditii de fond

si de forma specifice si riguroase. Interventia anumitor autoritati publice- administrative si

judiciare- in procedura adoptiei este ceruta imperativ de lege[47];

- adoptia este o operatiune juridica bazata pe juxtapunerea unor acte unilaterale de vointa

care da nastere raporturilor de rudenie civila in conditiile legii si intre persoanele prevazute de

lege[48]. Astfel, se sustine ca in structura adoptiei intra intotdeauna doua elemente esentiale

diferite si invariabile, si anume, consimtamantul adoptatorului si hotararea judecatoreasca de

incuviintare a adoptiei, si elemente variabile, cum ar fi consimtamantul celorlalte persoane

prevazute de lege, actele administrative unilaterale. Unitatea operatiunii juridice a adoptiei

este asigurata de scopul comun al manifestarilor de vointa, si anume realizarea protectiei

copilului prin crearea raporturilor de filiatie si rudenie civila. 

            Adoptia, asa cum este in prezent reglementata de Legea nr. 273/2004, se

caracterizeaza prin complexitate, in structura ei intrand mai multe categorii de acte juridice,

care apartin unor ramuri de drept distincte, cu observatia ca atributiile si rolul instantei

judecatoresti in realizarea adoptiei au crescut simtitor. 

            Astfel, in primul rand, adoptia implica incheierea unor acte juridice de drept civil prin

care persoanele prevazute expres de lege isi exprima, in forma solemna, consimtamantul la

adoptie. Adoptia se poate realiza si in lipsa consimtamantului adoptatorului, parintilor firesti

ai adoptatului, dar numai daca instanta judecatoreasca apreciaza ca refuzul acestora este

abuziv si contrar interesului superior al copilului.

            In al doilea rand, procedura adoptiei presupune obtinerea unor acte administrative,

care sunt emise de organele administratiei publice locale cu atributii in domeniul adoptiei, asa

cum este cazul atestatului de persoana sau familie apta sa adopte.

            In al treilea rand, procedura adoptiei impune interventia instantei de judecata care

pronunta o serie de hotarari judecatoresti- hotararea de deschidere a procedurii adoptiei

interne, de incredintare in vederea adoptiei, iar in final, hotararea de incuviintare a adoptiei.

           

1.3. Conditiile  DE FOND LA adoptie[49]

Conditiile de fond la adoptie sunt acele cerinte prevazute de lege, indiferent daca sunt

formulate pozitiv sau negativ, si care trebuie sa fie indeplinite de catre adoptator sau familia

adoptatoare si de adoptat[50]. Unele conditii de fond vizeaza un anumit raport dintre adoptat

si adoptator sau familia adoptatoare, cum ar fi diferenta de varsta.

Cu alte cuvinte, conditiile de fond reprezinta imprejurari sau stari de drept fata de care

trebuie sa se conformeze persoanele prevazute de lege, pentru ca adoptia sa fie valabil

incuviintata de catre instanta judecatoreasca.

 

1.3.1 Conditiile de fond cu privire la adoptator sau familia adoptatoare

Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca o serie de conditii privitoare la

numarul persoanelor care pot adopta acelasi copil, capacitatea de exercitiu, diferenta de varsta

dintre acestia si adoptat si aptitudinea psihologica, morala si materiala pentru a adopta.

Verificarea indeplinirii acestor conditii se face pe tot parcursul procedurii adoptiei, atat de

directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, cat si de instanta judecatoreasca.

1)  Numarul adoptatorilor. Potrivit art. 7 alin. (1) din Lege, o persoana nu poate fi adoptata de

mai multi adoptatori, nici simultan si nici succesiv. Prin urmare, in regula generala, adoptia

poate fi solicitata numai de catre o singura persoana, indiferent daca aceasta este barbat sau

femeie, daca este casatorita sau necasatorita, ori daca mai are copii sau nu.

De la acesta regula, legiuitorul a prevazut trei exceptii, si anume:

a) adoptia se face de catre sot si sotie, simultan sau succesiv. Am fi dorit ca noul act normativ

sa rastoarne consacrarea legislativa in aceasta materie, in sensul ca exceptia adoptiei unui

copil de catre doua persoane, care au calitatea de soti, sa devina regula, iar actuala regula a

adoptiei unui copil de catre o singura persoana sa devina exceptie. Se pot invoca cel putin

patru argumente pentru sustinerea acestei propuneri de lege ferenda, si anume:

- regula potrivit careia numai o singura persoana poate adopta intra in contradictie cu

dispozitiile art. 97 din C.fam., care prevad ca ocrotirea parinteasca se exercita in mod egal de

ambii parinti asupra copiilor lor minori, fara a deosebi daca acestia sunt din casatorie, din

afara casatoriei sau adoptati. Asa fiind, prin dispozitiile art. 7 alin. (2) din Lege se creeaza in

drept o situatie care nu este in interesul copilului adoptat, de vreme ce, prin adoptie, unui copil

i se ofera, in regula generala, un singur parinte. Conditia ca, in regula generala, numai sotii sa

poata adopta ar aduce o garantie de stabilitate suplimentara copilului ce urmeaza a fi adoptat;

- din punct de vedere statistic, cele mai multe cereri de incuviintare a adoptiei sunt

formulate de soti, iar in cazurile in care se intalneste un singur adoptator, cele mai multe

privesc adoptia copilului firesc al celuilalt sot[51];

- dreptul intern al altor state europene consacra regula adoptiei de catre doi soti, adoptia de

catre un singur adoptator fiind exceptia;

- art. 6 din Conventia europeana in materia adoptiei de copii prevede ca adoptia unui copil

este permisa numai daca se solicita de catre doua persoane unite prin casatorie, adoptia

realizandu-se simultan sau succesiv, ori de catre un singur adoptator.

b) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat, situatie in care, prin vointa legiuitorului,

conform art. 55 raportat la art. 7 alin. (3) lit. a) din Lege, adoptia se considera desfacuta pe

data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii;

c) adoptia anterioara a incetat din orice motiv, cum ar fi de exemplu, incetarea adoptiei

ca urmare a nulitatii adoptiei.

2) Capacitatea deplina de exercitiu a adoptatorului sau adoptatorilor. Pentru a reglementa

aceasta conditie de fond cu privire la adoptator, legiuitorul a tinut seama de urmatoarele

ratiuni:

- prin adoptie, adoptatorul dobandeste drepturile si indatoririle parintesti care, in mod

firesc, apartin numai persoanei cu capacitate deplina de exercitiu;

 - urmand sa-si exprime personal consimtamantul la adoptie, adoptatorul trebuie sa aiba

capacitate deplina de exercitiu;

 - numai o persoana cu capacitate deplina de exercitiu poate sa asigure conditii materiale si

spirituale corespunzatoare cresterii si educarii adoptatului minor, sa ofere garantii morale

necesare dezvoltarii armonioase a personalitatii copilului.

Asa fiind, art. 9 alin. (1) din Lege prevede ca pot adopta numai persoanele care au

capacitate deplina de exercitiu, fiind astfel reluata conditia pe care o regaseam atat in art. 68

alin. 1 din C.fam., cat si in art. 5 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997,

ambele abrogate. Pornind de la textul in vigoare, se poate afirma ca varsta minima pentru ca o

persoana sa poata adopta este de 18 ani, cand, in regula generala, se dobandeste capacitate

deplina de exercitiu (art. 8 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele

juridice prevede ca persoana fizica dobandeste capacitate deplina de exercitiu la implinirea

varstei de 18 ani, devenind astfel majora conform legii civile).

Exista si o exceptie de la aceasta regula, atunci cand adoptatorul este o persoana minora

casatorita.

Prin Legea nr. 288/2007[52] s-au adus modificari esentiale care privesc varsta

matrimoniala reglementata de art. 4 din Codul familiei. Daca anterior acestor modificari,

numai femeia minora se putea casatori de la varsta de 16 ani, iar in mod exceptional, de la

varsta de 15 ani[53], in actuala reglementare, pentru a se da eficienta principiului egalitatii

sexelor, legiuitorul a prevazut pentru soti, indiferent de sex, aceeasi regula pentru varsta

matrimoniala minima, respectiv 18 ani, si aceeasi exceptia, numai pentru motive temeinice,

16 ani[54]. Asa fiind, in mod exceptional, minorul, indiferent ca este barbat sau femeie, daca

a implinit varsta de 16 ani, se poate casatori pentru motive temeinice, in temeiul unui aviz

medical, cu incuviintarea ocrotitorilor legali si cu autorizarea directiei generale de asistenta

sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliu minorul care

intentioneaza sa incheie casatoria.

Aplicand in materia adoptiei dispozitiile art. 4 din C. fam., asa cum sunt ele astazi in

vigoare, atata vreme cat prin casatorie s-a dobandit capacitate deplina de exercitiu, fiind

indeplinita astfel conditia prevazuta de art. 9 din Lege, rezulta ca un minor casatorit, barbat

sau femeie, poate adopta, singur sau impreuna cu celalalt sot (minor sau major). Asa fiind,

raportandu-se si la principiile care guverneaza adoptia, instanta judecatoreasca poate sa

incuviinteze adoptia solicitata de un minor casatorit, verificand in acelasi timp si indeplinirea

celorlalte conditii de fond cu privire la adoptator si adoptat, inclusiv diferenta de varsta dintre

acestia, precum si lipsa impedimentelor la adoptie.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 15/1993, aderarea Romaniei la Conventia europeana in materia

adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg, la 24 aprilie 1967, s-a realizat cu exprimarea

urmatoarei rezerve la textul conventiei: „In temeiul posibilitatilor conferite de art. 25

paragraful I din Conventie, de a formula cel mult doua rezerve cu privire la dispozitiile partii

a II-a, Romania declara ca nu va aplica dispozitiile art. 7, potrivit carora varsta minima a

adoptatorului nu poate fi mai mica de 21 de ani si nici mai mare de 35 de ani, in legislatia

romana varsta minima fiind de 18 ani, fara limita maxima”[55].

In concluzie, potrivit legislatiei romane, varsta minima a persoanei care doreste sa adopte

este de cel putin 18 ani.

Desi nu exista o varsta maxima prevazuta de legiuitor pentru adoptator[56], instanta

judecatoreasca este cea care apreciaza in concreto, de la caz la caz, daca varsta prea inaintata

a adoptatorului impiedica realizarea scopului adoptiei. Intentia legiuitorului roman este de a

da unui copil parinti si nu bunici, in ipoteza in care, de exemplu, cei care solicita adoptia unui

minor de 3-5 ani au o varsta de peste 60 de ani.

Toate legislatiile statelor europene impun conditii de varsta pentru adoptator, iar in plus,

daca adoptia este solicitata de un cuplu, se cere si o durata minima a casatoriei solicitantilor.

Iata cateva exemple:

- in Marea Britanie, este suficient ca, in momentul promovarii cererii de adoptie, cel putin

unul dintre sotii adoptatori sa aiba implinita varsta de 21 de ani. Adoptia solicitata de catre o

persoana necasatorita este interzisa;

- in Franta, adoptia poate fi solicitata de catre sotii nedespartiti in fapt, casatoriti de cel

putin doi ani, sau daca durata casatoriei lor este mai mica de 2 ani, fiecare dintre ei trebuie sa

aiba implinita varsta de 28 de ani (art. 343 C.civ.). Daca adoptia este solicitata de o singura

persoana, ea trebuie sa aiba implinita varsta de 28 de ani;

- in Germania, Spania, Belgia, varsta minima pentru sotii care doresc sa adopte este de

minimum 25 de ani;

- in Italia, adoptia se incuviinteaza numai daca sotii au implinit cel putin trei ani de

casatorie si dovedesc ca in aceasta perioada nu au fost separati in fapt sau in drept.

 

3) Diferenta de varsta intre adoptat si adoptator sau adoptatori. Deoarece ca efect al

adoptiei se stabileste filiatia dintre adoptat si adoptator, era firesc ca legiuitorul sa impuna si

indeplinirea unei conditii referitoare la diferenta de varsta dintre acestia. Diferenta de varsta

de cel putin 18 ani, ceruta expres de dispozitiile art. 9 alin. (1) teza finala din Lege, da

posibilitatea stabilirii intre adoptat si adoptator a unor relatii firesti parinte-copil, realizandu-

se astfel scopul adoptiei.

Legiuitorul prevede si o exceptie de la aceasta regula in cuprinsul alin. (2) al art. 9: „Pentru

motive temeinice, instanta judecatoreasca poate incuviinta adoptia chiar daca diferenta de

varsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica de 18 ani, dar in nici o situatie, mai putin de

15 ani”. Facem precizarea ca reprezinta o noutate pentru legislatia noastra prevederea care

impune o diferenta de varsta de cel putin 15 ani intre adoptator si adoptat, tocmai pentru a

sublinia ca “adoptia imita natura”, pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru a da posibilitatea

crearii si dezvoltarii unor relatii firesti de filiatie intre cel adoptat si adoptator.

Imprejurarile de fapt care pot constitui „motive temeinice” sunt lasate de legiuitor la

aprecierea instantei judecatoresti investite cu cererea de adoptie. Asemenea motive pot fi, de

exemplu, cazul in care o minora casatorita doreste sa adopte un copil impreuna cu sotul sau

sau adoptia unei persoane majore ori situatia in care sotul adopta copil celuilalt sot[57]. Cu

alte cuvinte, asemenea motive temeinice se refera la o legatura de rudenie sau de alianta

existenta intre adoptat si adoptator ori la o situatie de fapt, care urmeaza sa fie recunoscuta de

catre instanta judecatoreasca.

Ratificand Conventia europeana in materia adoptiei de copii, Romania a formulat o rezerva

fata de art. 7 al conventiei, care impunea ca adoptatorul sa aiba varsta de cel putin 21 de ani,

dar fara a depasi varsta de 35 de ani. Asa fiind, nu exista nici o conditie suplimentara

referitoare la varsta adoptatorului. Bineinteles, ramane la aprecierea instantei de judecata sa

aprecieze, de la caz la caz, daca varsta inaintata a adoptatorului reprezinta un impediment

pentru realizarea scopului adoptiei, subordonat de cele mai multe ori principiului interesului

superior al copilului.

4) Aptitudinea psihologica, morala si materiala de a adopta. Obtinerea atestatului de

persoana sau familie apta sa adopte. Dispozitiile art. 10 alin. (1) din Lege prevad:

„Adoptatorii sau familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca garantiile morale si conditiile

materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului”.

Consacrarea aceastei conditii este, pe de o parte, consecinta indatoririlor parintilor firesti

prevazute in art. 101 alin. 2 din C.fam. Or, in urma adoptiei, adoptatorul este asimilat

parintelui firesc al copilului si, deci, supus incidentei textului citat. Astfel, parintele este

obligat „sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea,

invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui…”. Pe de alta parte,

aceasta conditie de fond este rezultatul scopului adoptiei. Or, adoptia se face numai pentru

protejarea intereselor superioare ale copilului, care presupun ca acesta sa creasca in noul

camin, intr-un mediu familial, intr-un climat de fericire, de iubire si de armonie, propice

dezvoltarii personalitatii lui.

Verificarea indeplinirii de catre adoptator sau adoptatori, dupa caz, a conditiei prevazute de

art. 10 din Lege se concretizeaza in faza administrativa a procedurii de adoptie, prin obtinerea

atestatului de persoana sau de familie apta sa adopte. Reglementarea atestatului a fost

necesara si pentru a se asigura conformitatea legislatiei romane cu dispozitiile art. 5 din

Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata

la Haga, care prevad ca adoptia nu poate avea loc decat daca autoritatile competente ale

statului primitor au constatat ca viitorii parinti adoptivi sunt corespunzatori si apti sa adopte.

Obtinerea atestatului de persoana sau de familie apta sa adopte reprezinta prima etapa a 

procedurii administrative si individuale pe care trebuie sa o parcurga orice persoana care

doreste sa adopte, cu exceptia celor doua situatii prevazute in mod expres de art. 20 din Lege,

si anume: adoptia unei persoane majore si adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau

adoptiv.

Daca in anterioara legislatie verificarea conditiilor materiale si a garantiilor morale ale

adoptatorului era de competenta fie a instantei judecatoresti, fie a comisie pentru protectia

copilului[58], in actuala reglementare a adoptiei, directia generala de asistenta sociala si

protectie a copilului de la domiciliul adoptatorului este cea care evalueza aptitudinea de a

adopta a adoptatorului sau familiei adoptatoare.

            Din analiza dispozitiilor legale, rezulta ca persoana sau familia adoptatoare trebuie sa

parcurga patru etape:

A. Formularea cererii de evaluare. Adoptatorul sau adoptatorii, dupa caz, se adreseaza

cu o cerere scrisa directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului[59] in a carei

raza teritoriala domiciliaza, solicitand evaluarea garantiilor morale si a conditiilor materiale in

vederea adoptiei. La cererea de evaluare pentru obtinerea atestatului de persoana sau familie

adoptatoare, se anexeaza urmatoarele inscrisuri enumerate in art. 2 din Normele metodologice

de aplicare a Legii:

- copie a buletinului sau cartii de identitate, copie legalizata a certificatul de nastere si a

celui de casatorie, copie a hotararii de divort, daca este cazul, copie a titlului de proprietate a

locuintei sau a altui titlu sub care se foloseste locuinta (de exemplu, contract de inchiriere),

certificat de cazier judiciar, certificat medical special pentru adoptie, adeverinta de venituri;

- certificatul de cazier judicar al tuturor persoanelor cu care locuieste solicitantul;

- caracterizari de la ultimul loc de munca (minim doua pentru fiecare persoana sau sot);

- certificat medical privind starea de sanatate a persoanelor cu care locuieste adoptatorul

sau adoptatorii;

- declaratie pe propria raspundere a adoptatorului, a sotilor adoptatori ori, dupa caz, a

sotului persoanei care doreste sa adopte, potrivit careia nu au fost decazuti din drepturile

parintesti. Aceasta declaratie imbraca forma inscrisului autentic la notarul public;

- declaratie privind motivatia de a adopta si asteptarile persoanei sau familiei adoptatoare

in legatura cu varsta, sexul si situatia psihosocio-medicala a copilului pe care doresc sa-l

adopte;

- declaratia sotului referitor la motivele pentru care nu doreste sa adopte impreuna cu

celalalt sot.

B. Informarea. La inregistrarea cererii privind evaluarea, reprezentantul serviciului de

adoptie din cadrul directiei este obligat, conform art. 3 din Nomele metodologice, sa

informeze solicitantul cu privire la urmatoarele aspecte: etapele procedurii de adoptie;

serviciile sau grupurile de suport care activeaza in comunitate; procedura de evaluare si

pregatire in vederea obtinerii atestatului; termenul de solutionare a cererii privind evaluarea;

dreptul de a solicita reevaluarea si de a contesta rezultatul acesteia in cazul neobtinerii

atestatului[60].

De asemenea, in vederea realizarii evaluarii, responsabilul de caz desemnat de seful

serviciului de adoptie din cadrul directiei are obligatia de a stabili impreuna cu adoptatorul

sau familia adoptatoare programul interviurilor, al vizitelor la domiciliul acestora, al

intalnirilor cu rude, vecini, colegi de munca sau cu orice persoana care poate da relatii despre

calitatile de parinte a adoptatorului ori adoptatorilor.

C. Evaluarea. Responsabilul de caz procedeaza la indeplinirea planului stabilit cu

adoptatorul sau familia adoptatoare, procedura de evaluare a acestora cuprinzand urmatoarele

aspecte necesare pentru obtinerea atestatului prevazute de art. 19 din Lege[61] si art. 5-8 din

Normele metodologice:

a) evaluarea din punct de vedere social. Pentru aceasta, responsabilul de caz are cel putin

sase intalniri si discutii cu persoana, respectiv cu sotii adoptatori, cu membrii familiei si cu

celalalte persoane mentionate in plan, respectiv rude, prieteni, colegi, vecini etc. Evaluare este

adaptata specificului persoanei sau familiei adoptatoare si se concretizeaza in urmatoarele

aspecte care sunt consemnate de responsabilul de caz in fisa de evaluare si care va sta la baza

intocmirii raportului de evaluare:

- informarea si consilierea privind procedura adoptiei, metodologia de evaluare si pregatire

si crearea unei relatii de respect si incredere intre responsabilul de caz si adoptatorul sau

familia adoptatoare;

- determinarea profilului individual al adoptatorului sau familiei adoptatoare, capacitatile

parentale si resursele persoanei sau ale familiei, perceptia familiei largite si rolul jucat de

comunitate in structurarea atitudinii familiei fata de adoptie;

- culegerea informatiilor cu privire la structura familiei, istoria maritala si relatiile actuale

ale adoptatorului sau adoptatorilor, modelul de viata al familiei, comunicarea, nivelul

educatiei, statutul profesional, habitatul si insertia comunitara, relatiile cu familia largita,

trasaturile de personalitate, interesele, capacitatea de adaptare, interactiunea adoptatorul cu

copii sai, daca exista, rezultatele lor scolare, starea lor de sanatate;

- informarea familiei cu privire la concluziile preliminarii rezultate, precum si la

propunerile ce urmeaza a fi formulate pentru acordarea atestatului.

b) evaluarea din punct de vedere psihologic. Aceasta evaluare cuprinde observatia,

interviul, chestionarele si aplicarea unor teste cu scopul determinarii profilului psihologic al

persoanei sau familiei adoptatoare. Psihologul consemneaza rezultatele evaluarii, precum si

recomandarile date adoptatorului sau familiei adoptatoare in fisa de evaluare psihologica care

va sta la baza intocmirii raportului de evaluare;

c) evaluarea din punct de vedere al pregatirii adoptatorului pentru rolul de parinte.

Pregatirea persoanei sau a familiei adoptatoare pentru asumarea in cunostinta de cauza a

rolului de parinte este destinata dezvoltarii capacitatii acesteia de a raspunde nevoilor

copilului adoptat. Ea se realizeaza prin furnizarea de informatii privind motivele

institutionalizarii si efectele acesteia asupra copilului, posibilele tulburari reactive de

atasament, modalitatile de interactiune, atitudinea nediscriminatorie si acceptarea identitatii si

istoriei copilului, precum si acceptarea diferentei dintre imaginea unui copil “ideal” si copilul

care va fi considerat compatibil din punct de vedere teoretic cu persoana sau familia

adoptatoare.

Pe parcursul acestei etape se evalueaza sentimentele si capacitatile parentale ale

solicitantului: propria copilarie, intelegerea nevoilor copilului si a dezvoltarii acestuia,

maturizarea, acceptarea sarcinilor parentale si a modificarilor din stilul de viata al familiei ce

vor aparea dupa adoptie, modul in care solicitantul intelege sa informeze copilul ca este

adoptat.

Asistenta sociala in adoptie trebuie sa se bazeze pe acceptarea a doua idei esentiale. In

primul rand, interventia asistentului social se concentreaza asupra ajutarii viitorilor adoptatori

de a decide daca sunt in stare si vor sa faca fata sarcinilor suplimentare impuse de parentatea

adoptiva. Informarea specifica, pregatirea si suportul profesional depind, in egala masura, si

de copilul ce urmeaza a fi adoptat. In al doilea rand, recunoasterea faptului ca adoptia implica

sarcini parintesti nu trebuie sa fie confundata cu mesajul ca parentatea adoptiva ar fi mai putin

valoroasa sau mai putin “adevarata” decat parentatea biologica, ori ca ea, fiind bazata pe

“aranjamente” sociale, este lipsita de responsabilitate[62].

Pe baza celor trei fise, responsabilul de caz si psihologul intocmesc un raport de evaluare a

capacitatii de a adopta a adoptatorului sau familiei adoptatoare, in finalul raportului

mentionandu-se propunerea de acordare sau neacordare a atestatului de persoana sau familie

apta sa adopte, care intra in competenta directorului general al directiei.

D. Decizia. Potrivit art. 19 alin. 2 din Lege, in termen de 60 de zile de la data depunerii

cererii de evaluare de catre adoptatori sau familia adoptatoare, pe baza raportului de evaluare

primit de la responsabilul de caz si psiholog, directia este obligata sa se pronunte asupra

capacitatii de a adopta a solicitantului sau solicitantilor[63]. Directorul general al directiei are

la indemana una din urmatoarele doua solutii:

- daca rezultatul evaluarii este favorabil, aproba eliberare atestatul de persoana sau familie

apta sa adopte. In termen de 5 zile de la emiterea atestatului, directia este obligata, in baza art.

66 din Lege, sa-l transmita Oficiului Roman pentru Adoptii impreuna cu toate informatiile

referitoare la persoana sau sotii adoptatori, titulari ai atestatului;

- daca rezultatul evaluarii este nefavorabil, se elibereaza o dispozitie in acest sens, iar in

termen de 30 de zile de la comunicare acesteia, adoptatul sau familia adoptatoare au dreptul sa

solicite reevaluarea, conform art. 19 alin. (4) din Lege si a art. 10 alin. (1) din Normele

metodologice.

In situatia in care dupa reluarea intregului proces de evaluare efectuata de un alt

responsabil de caz desemnat de seful serviciului adoptie din directie, reevaluarea se incheie

tot cu cu rezultat negativ, decizia directiei poate fi atacata, in termen de 15 zile de la data

comunicarii ei, la tribunalul de la domiciliul adoptatorului. Dupa administrarea probelor care

privesc aptitudinea de a adopta a solicitantului sau solicitantilor, instanta judecatoreasca se

pronunta asupra cererii cu care a fost investita, obligand directia la eliberarea atestatului sau,

dimpotriva, respingand cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare.

Bineinteles, adoptatorul sau familia adoptatoare pot sa solicite, din nou, evaluarea

capacitatii lor de a adopta atunci cand, intre timp, fie cauza pentru care nu au obtinut atestatul

a fost inlaturata, fie conditia a careia neindeplinire a stat la baza raspunsului negativ dat de

directie si de instanta de judecata a fost indeplinita.

In final, se impun a fi facute cateva mentiuni referitoare la atestatul de persoana sau

familie apta sa adopte.

In primul rand, atestatul nu presupune o selectie a persoanelor care doresc sa adopte, ci

doar o evaluare a acestora cu privire la capacitatea lor educativa, psihologica si materiala de a

primi in familia lor un copil si de a deveni parinti, in baza legii si prin efectul hotararii

judecatoresti[64].

In al doilea rand, pentru directie, existenta acestui atestat nu creeaza obligatia de a oferi

adoptatorului sau familiei adoptatoare un copil, ci doar obligatia legala de a acorda acestora

serviciile prevazute de lege pentru derularea procedurii adoptiei. Atestatul de persoana sau

familie adoptatoare acorda dreptul celor in cauza, titulari ai atestatului, de a continua

procedura de adoptie, proband astfel faptul ca este indeplinita o conditie de fond la adoptie.

In al treilea rand, in situatia in care perioada de un an de valabilitate a atestatului a expirat,

solicitantii sunt obligati sa formuleze o noua cerere de evaluare si sa anexeze din nou

inscrisurile prevazute de art. 2 din Normele metodologice, procedura de evaluare urmand a fi

reluata.

 

1.3.2. Conditiile de fond cu privire la adoptat

In acceptiunea Legii, potrivit art. 3 lit. a), prin adoptat se intelege persoana care a fost sau

urmeaza a fi adoptata. Deci, pentru legiuitor, nu varsta sau capacitatea de exercitiu reprezinta

criteriul in functie de care o cineva se numeste adoptat, ci calitatea pe care o are cineva

raportat la institutia adoptiei.

Cu toate acestea, nu orice persoana poate fi adoptata, ci numai aceea care indeplineste

conditiile de fond prevazute de lege si care se refera la varsta, diferenta de varsta dintre

adoptat si adoptator si dobandirea, prin deschiderea procedurii adoptiei interne, a calitatii de

copil adoptabil. Uneori, aceste conditii se particularizeaza prin raportarea la persoana sau

familia care doreste sa adopte, cum ar fi de exemplu, conditia diferentei de varsta sau cazul

persoanei majore, care nu poate fi adoptata decat de persoana sau familia adoptatoare care a

crescut-o in timpul minoritatii.

Pe parcursul procedurii adoptiei, atat directia, cat si instanta judecatoreasca mai ales,

verifica indeplinirea conditiilor de fond cu privire la adoptat. In toate situatiile, in ultima etapa

a procedurii, cea a incuviintarii cererii de adoptiei, instanta judecatoreasca supune unei

analize amanuntite conditile de fond ale adoptatului si adoptatorului sau familiei adoptive,

apreciind daca adoptia solicitata este in interesul superior al copilului.

1) Varsta adoptatului. Fata de reglementarea anterioara care prevedea in art. 2 alin. 1 din

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997: „Copilul poate fi adoptat pana la dobandirea

capacitatii depline de exercitiu”, noua lege a adoptiei rezolva toate situatiile juridice incerte

care decurgeau din existenta unui “decalaj”[65] intre implinirea varstei majoratului

(intotdeauna la varsta de 18 ani) si dobandirea capacitatii depline de exercitiu (in regula

generala, la implinirea varstei de 18 ani, iar prin exceptie, ca efect a incheierii casatoriei de la

varsta de 16 ani, in actuala reglementare art. 4 alin. 2 din C.fam.).

Astfel, copilul poate fi adoptat pana la implinirea varstei majoratului civil, potrivit art. 5

alin. (2) din Lege,. Prin exceptia prevazuta de alin. (3) al aceluiasi text de lege, persoana

majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul

minoritatii sale.

Asadar, in regula generala, orice persoana lipsita de capacitate de exercitiu si care nu a

implinit varsta de 18 ani poate fi adoptata[66]. In situatia in care aceasta fie a implinit varsta

de 18 ani, fie anterior acestei varste a dobandit capacitatea deplina de exercitiu prin casatorie,

ea poate fi adoptata numai in conditile de exceptie prevazute de art. 5 alin. (3) din Lege,

respectiv sa fi fost crescuta in timpul minoritartii de adoptator sau familia adoptatoare.

In plus, este necesar sa mai facem o precizare terminologica cu implicatii in materia

adoptiei. Potrivit art. 3 lit. g) din Lege, prin termenul de “copil” se intelege persoana care nu a

implinit varsta de 18 ani sau care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu. Asadar, prin

incheierea casatoriei, minorul cu varsta cuprinsa intre 16 si 18 ani pierde calitatea de copil in

intelesul legii speciale, ceea ce inseamna ca adoptia lui este posibila numai in conditiile de

exceptie ale art. 5 alin. (3) din Lege.

In ceea ce priveste exceptia de la regula potrivit copilul poate fi adoptat pana la implinirea

majoratului civil, persoana majora sau cea cu capacitate deplina de exercitiu poate fi

adoptata daca sunt indeplinite cumulativa doua conditii:

a) cel care urmeaza a fi adoptat sa fi fost crescut in timpul minoritatii de o alta persoana

decat parintii sau parintele sau firesc. Desi legea nu precizeaza continutul notiunii de 'crestere'

si nici nu o conditioneaza de o anumita durata in timpul minoritatii, totusi, fata de scopul

urmarit de legiuitor, prin 'crestere' trebuie sa se inteleaga nu numai acordarea intretinerii si

educatiei in timpul minoritatii, ci si existenta unor relatii afectiv- spirituale intre adoptat si

adoptator asemanatoare celor existente intre parinte si copil. Notiunea de 'a creste copilul '

trebuie inteleasa in sensul art. 101 din C. fam., dar ea este, in materia adoptiei, mult mai

extinsa si complexa.

In plus, desi legea nu prevede o anumita perioada de timp in care adoptatul sa fi fost

crescut in timpul minoritatii sale de catre cel care doreste sa-l adopte, ea trebuie sa fie totusi

destul de lunga si sa aiba caracter de continuitate, astfel incat sa excluda ideea unei ingrijiri

ocazionale, facuta in alt scop decat cel al adoptiei. Doar in acest fel vor fi create legaturile

afective intre adoptat si adoptator, care sa justifice admisibilitatea cererii de adoptie a

persoanei majore;

b) adoptatorul sa fie persoana sau familia care a crescut-o in timpul minoritatii. Asadar, nu

orice persoana poate sa adopte un major, ci doar aceea care l-a crescut pe adoptat in timpul

minoritatii.

Asadar, urmeaza a se dovedi in fata instantei judecatoresti, cu orice mijloc de proba, ca, in

fapt, intre adoptator sau adoptatori, pe de o parte, si adoptat, pe de alta parte, s-au statornicit

relatii firesti, ce caracterizeaza legatura parinte-copil, iar adoptia incuviintata de instanta de

judecata nu face decat sa transforme o situatie de fapt, care dureaza de ani, intr-o situatie de

drept. De asemenea, de vreme ce scopul adoptiei este acela de a se proteja interesele

superioare ale copilului, in cazul adoptiei persoanei majore acest scop a fost atins cu

anticipatie in timpul minoritatii adoptatului. In concluzie, intr-un astfel de caz, instanta de

judecata are o misiune mai usoara decat in cazul adoptiei unui minor, rolul sau reducand-se la

verificarea conditiilor de fond la adoptiei, mai ales a imprejurarii de fapt legata de cresterea

adoptatului in timpul minoritatii sale de catre adoptator sau familia adoptatore, pentru ca in

final, sa dea valoare juridica unei situatii de fapt.

2) Conditia de copil adoptabil dobandita prin hotararea judecatoreasca de deschidere

a procedurii adoptiei interne. Din analiza dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 272/2004

privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art. 22 din Lege si ale art. 20 din

Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului rezulta ca nu orice copil poate fi adoptat,

ci numai copilul lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai si de mediul sau

familial, precum si cel care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in acest

mediu[67], si pentru care, prin hotarare judecatoreasca, a fost deschisa procedura adoptiei

interne.

Asadar, devine adoptabil numai copilul pentru care s-a deschis procedura adoptiei interne

printr-o hotarare judecatoreasca ramasa irevocabila. Sau, cu alte cuvinte, conditia de

adoptabilitate rezulta din existenta unei hotarari judecatoresti de deschidere a procedurii

adoptiei interne pentru acel copil.

Potrivit art. 4 lit. e) din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 22 din Lege, pentru copilul

lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai si de mediul sau familial, precum si

cel care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in acest mediu se intocmeste de

catre directia de la domiciliul copilului un plan individualizat de protectie.

Planul individualizat de protectie reprezinta documentul prin care directia, pe baza

evaluarii psihosociale a copilului si a familiei sale, realizeaza planificarea serviciilor,

prestatiilor si masurile de protectie speciala,, in vederea integrarii copilului, in cel mai scurt

timp, intr-un mediu stabil permanent, care poate fi oferit de familia biologica sau, dupa caz,

de familia extinsa ori substituita[68]. Exista o anumita ordine legala a masurilor de protectie

alternativa a copilului, in cazul in care reintegrarea copilului in familia biologica nu este

posibila, propunerea de adoptie fiind ultima masura pe care legea o lasa la aprecierea directiei.

Astfel, daca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau darea lui in plasament

au esuat[69], directia este obligata ca, in termen de 30 de zile, sa sesizeze instanta

judecatoreasca cu o cerere de deschidere a procedurii adoptiei interne[70].

In concluzie, atata vreme cat un copil nu a devenit adoptabil prin efectele hotararii

judecatoresti de deschidere a procedurii adoptiei interne pronuntata atunci cand planul 

individualizat de protectie stabileste necesitatea adoptiei interne si cand parintii firesti sau

tutorele copilului si-au exprimat consimtamantul la adoptie sau, in lipsa acestui consimtamant,

instanta judecatoreasca apreciaza atitudinea lor ca fiind abuziva si in detrimentul interesului

superior al copilului, el nu poate sa fie sa treaca la urmatoarele etape ale adoptiei, pentru a fi

incuviintata, in final, cererea de adoptie.

Asa cum vom vedea in sectiunile dedicate consimtamantului la adoptie si procedurii

adoptiei, hotararea judecatoreasca de deschidere a procedurii adoptiei interne poate fi

revizuita, la cererea oricaruia dintre parinti sau a directiei, iar daca instanta apreciaza ca

interesul copilului este de a reveni in familia biologica, pronunta, dupa caz, respingerea cererii

de incredintare in vederea adoptiei sau a celei de incuviintare a adoptiei.

In final, o apreciere legata de evidenta copiilor adoptabili tinuta de catre Oficiul Roman

pentru Adoptii. In reglementarea anterioara a adoptiei, art.13 din Ordonanta de urgenta a

Guvernului nr. 25/1997 prevedea ca este interzisa adoptia copiilor care nu se afla in evidenta

Comitetului Roman pentru Adoptii, cu exceptia cazului in care sotul adopta copilul celuilalt

sot, a cazului in care adoptatorii sunt rude pana la gradul al IV-lea inclusiv cu unul dintre

parintii copilului, sau a adoptiei unei persoane majore[71]. Desi actuala Lege privind regimul

juridic al adoptiei nu mentioneaza in mod expres aceasta interdictie, putem considera ca ea

rezulta implicit din prevederile art. 65-66 din Lege, potrivit carora Oficiul Roman pentru

Adoptii are obligatia de a intocmi si de a tine evidenta in materia adoptiei prin Registrul

national pentru adoptii, in care se mentioneaza datele referitoare la adoptator sau familii

adoptatoare, precum si cele referitoare la copii pentru care s-a deschis procedura adoptiei

interne, pentru cei care a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca de incredintare a adoptiei,

de incuviintare a adoptiei sau de declarare a nulitatii acesteia.

Putem afirma ca si in actuala reglementare a adoptiei se pot adopta persoane care nu

sunt in evidenta Oficiului Roman pentru Adoptii si pentru care nu a fost necesara parcurgerea

procedurii de deschidere a adoptiei interne in urmatoarele doua situatii de exceptie prevazute

de art. 24 din Lege, si anume: persoana majora este adoptata de persoana sau familia care a

crescut-o in timpul minoritatii si copilul este adoptat de sotul parintelui firesc sau adoptiv al

acestuia.

 

1.3.3. Conditii cu privire la consimtamantul la adoptie

1) Forma in care este exprimat consimtamantul la adoptie. Din analiza dispozitiilor art.

15, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2008, si art.

17-18 din Lege, rezulta ca persoanele isi exprime consimtamantul la adoptie intr-o anumita

forma solemna. Exprimarea consimtamantului la adoptie, conditie ad solemnitatem si nu ad

probationem, se concretizeaza fie intr-o declaratie unica, fie in declaratii separate,

concomitente sau succesive, date in forma prevazuta de lege si de catre persoanelor chemate

in mod expres de lege.

Se poate observa ca, in actuala reglementare a adoptiei, rolul instantei judecatoresti a

crescut considerabil, judecatorul fiind suveran, printre altele, de a percepe in mod direct si

personal consimtamantul la adoptie exprimat de toate persoanele chemate de legiuitor sa-si

exprime vointa cu privire la adoptie. Astfel, in etape diferite ale procedurii de adoptie, in fata

instantei judecatoresti isi exprima consimtamantul la adoptie urmatorii: parintii firesti, sau,

dupa caz, parintele firesc ori tutorele copilului (in etapa deschiderii procedurii adoptiei sau,

ulterior, dupa formularea cererii de revizuire si, cel mai tarziu, odata cu solutionarea cererii de

incuviintare a adoptiei), adoptatorul sau familia adoptatoare, adoptatul care a implinit varsta

de 10 ani, sotul adoptatorului, daca adoptia este solicitata numai de unul dintre soti, parintele

firesc al copilului, daca adoptia este ceruta de sotul acestuia.

Daca in reglementarea initiala a Legii, exista numai un singur caz in care consimtamantul

se dadea in forma autentica, prin inscris notarial (un sotul adopta copilul firesc al celuilalt

sot), in actuala reglementare, potrivit art. 15 alin. (2), si acest consimtamant se exprima in fata

instantei judecatoresti, odata cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.

In continuare, analizam aspecte legate de consimtamantul persoanelor prevazute de lege de

a-si exprima vointa la adoptie.

2) Consimtamantul parintilor parintii firesti ai copilului. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din

Lege, indiferent daca acestia sunt casatoriti intre ei, divortati sau despartiti in fapt, parintii

firesti ai copilului au dreptul sa-si exprime consimtamantul la adoptie. Daca din actul de

nastere rezulta ca filiatia este stabilita fata de ambii parinti, acestia isi exprima

consimtamantul la adoptia copilului lor. Avem in vedere numai adoptia copilului minor si

necasatorit, deoarece pentru adoptia persoanei majore si a celei minore care, prin casatorie, a

dobandit capacitate deplina de exercitiu, consimtamantul parintilor sai firesti nu se impune,

potrivit prevederilor art. 12 alin. (4) din Lege.

Asadar, calitatea de parinte dovedita cu certificatul de nastere al copilului acorda persoanei

in cauza dreptul de a consimti la adoptia copilului sau.

In actuala reglementare, nici o sanctiune care priveste exercitarea drepturilor parintesti

aplicata parintelui firesc nu inlatura acest drept subiectiv al parintelui firesc. Asa fiind, spre

deosebire de vechea reglementare a adoptiei, art. 12 alin. (2) din Lege prevede ca parintele

sau parintii decazuti din drepturile parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii

drepturilor parintesti, pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului. Dreptul parintilor

de a consimti la adoptie isi gaseste izvorul in filiatia ce exista intre parinti si copil si nu in

ocrotirea parinteasca, aceasta reprezentand, asa cum se stie, un efect juridic al filiatiei,

stabilite conform legii.

In legatura cu consimtamantul parintilor firesti, se ridica patru probleme pe care le

analizam in cele ce urmeaza si care au fost rezolvate, de altfel, de catre leguitor, fie prin textul

initial al Legii, fie prin modificarea acestuia datorata Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.

102/2008, si anume:

-              momentul cand parintii firesti dobandesc dreptul de a-si exprima consimtamantul la

adoptia copilului lor;

-              verificarea faptului ca parintii firesti si-au exprimat consimtamantului la adoptie in

deplina cunostinta de cauza

-              caracterul irevocabil al consimtamantului;

-              refuzul nejustificat al parintilor firesti sau al unuia dintre ei de a-si exprima

consimtamantul la adoptie.

a) Daca in vechea reglementare[72], legiuitorul a impus regula inspirata din textul

Conventiei de la Strasbourg[73], a exprimarii consimtamantului la adoptie de catre parintii

firesti numai dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la nasterea copilului, in actuala

reglementare, potrivit art. 16 alin. (1) din Lege, acest termen este mai lung, de 60 zile, si curge

de la data nasterii copilului inscrisa in certificatul de nastere.

Credem ca ratiunile pentru care s-a instituit acest termen sunt de ordin medical, pentru ca

efectele nasteri sa dispara pentru mama, aceasta putand sa-si exprime un consimtamant la

adoptie in deplina cunostiinta de cauza, de ordin psihologic, in sensul ca intr-o perioada de 60

zile se pot stabili relatii afectiv-spiritual intre mama si copil, mama evaluandu-si capacitatea

de a fi parinte sub toate aspectele, si chiar de ordin legislativ, in sensul ca se clarifica situatie

juridica a copilului.

b) Conform prevederilor art. 14 din Lege, directia in a carei raza teritoriala locuiesc parintii

firesti, sau, dupa caz, parintele firesc al copilului este obligata sa asigure consilierea si

informarea acestora inaintea exprimarii consimtamantului la adoptie si sa intocmeasca

un raport in acest sens. Consimtamantul parintilor firesti ai copilului ce urmeaza a fi adoptat

trebuie sa fie obtinut in mod liber, neconditionat si numai dupa ce au fost informati in mod

corespunzator asupra consecintelor adoptiei, in special asupra incetarii legaturilor de rudenie

ale copilului cu familia biologica. Ca o garantie a indeplinirii acestui principiul, legiuitorul a

introdus, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2008, prin art. 15 alin. (3) obligatia

instantei judecatoresti de a solicita directiei raportul de consiliere si informare a parintilor

firesti ai copilului.

c) In ceea ce priveste caracterul irevocabil al consimtamantului parintilor firesti sau, dupa

caz, al parintelui firesc, in temeiul art. 12 alin. (2) din lege, acesta apare dupa expirarea unui

termen de 30 de zile de la data exprimarii lui in conditiile legii[74]. Or, dupa cum prevede

art. 15 alin. (1) din Lege, consimtamantul parintilor firesti se da in fata instantei judecatoresti

o data cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei, ceea ce inseamna ca numai

dupa implinirea termenului de 30 de zile de la data exprimarii lui in fata instantei

judecatoresti, aceasta dezbate fondul si ramane in pronuntare asupra necesitatii deschiderii

procedurii adoptiei interne.

Daca exista indicii ca, dupa data la care consimtamantul parintilor a devenit irevocabil, au

intervenit elemente noi, de natura sa determine revenirea asupra consimtamantului initial, prin

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2008, a fost prevazut dreptul instantei de judecata

de a solicita sau nu exprimarea, din nou, a consimtamantul la adoptie al parintilor firesti.

Ramane la aprecierea instantei de judecata daca este oportun sau nu, in functie de situatia de

fapt si de interesul copilului, de a cita parintii firesti pentru a le cere din nou consimtamantul

la adoptie.

In ceea ce priveste citarea parintilor firesti in fata instantei pentru solutionarea cererii de

incuviintare a adoptiei, aceasta se face prin invitatie adresata acestora, in camera de consiliu,

fara a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, in orice fel, divulgarea

identitatii sau a altor informatii cu privire la persoana sau familia adoptatoare.

Citati in fata instantei de judecata in conditii de confidentialitate, parintii firesti pot sa isi

exprime refuzul la adoptie, caz in care instanta procedeaza la urmatoarele:

-suspenda solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei

- declaratia parintilor firesti impreuna cu incheierea de suspendare se comunica directiei in

raza careia se afla domiciliul copilului pentru ca acesta sa formuleze cererea de revizuire a

hotararii de deschidere a procedurii de adoptie.

d) Instanta judecatoreasca poate trece, in mod exceptional, peste refuzul parintilor firesti,

sau dupa caz, al parintelui firesc, de a consimti la adoptia copilului, si admite cererea de

deschidere a procedurii adoptiei interne daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

-              prin orice mijloc de proba se dovedeste ca refuzul parintii firesti sau parintele firesc

de a-si exprima consimtamantul la adoptie reprezinta un abuz de drept al acestora vis-

a-vis de interesul copilului

-              se  apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului

-              copilul, daca a implinit varsta de 10 ani, este chemat sa-si exprima opinia la adoptie

in fata instantei judecatoresti, in conditiile art. 11 din Lege si art. 24 din Legea nr.

272/2004.

3) Consimtamantul unuia dintre parintii firesti ai copilului. Daca un parinte este

decedat, necunoscut, pus sub interdictie, declarat pe cale judecatoreasca mort sau disparut ori

se afla intr-o situatie in care nu-si poate exprima vointa, potrivit art. 12 alin. (3) din Lege,

consimtamantul celuilalt parinte firesc al copilului este suficient pentru adoptie.

Consimtamantul parintelui firesc se exprima in aceleasi conditii ca in cazul anterior, fiind

valabile inclusiv aspectele legate de irevocabilitate, de dreptul de a fi citat in faza judiciara a

solutionarii cererii de incuviintare a adoptiei, cu posibilitatea revizuirii hotararii de deschidere

a adoptiei, daca instanta de judecata suspenda judecarea cererii de incuviintare a adoptiei.

Potrivit art. 15 alin. (2), asa cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului

nr. 102/2008, in cazul adoptiei copilului de catre sotul parintelui sau, consimtamantul

parintelui firesc se da in fata instantei de judecata, odata cu solutionarea cererii de incuviintare

a adoptiei.

Bineinteles, daca ambii parinti ai copilului se afla in vreuna din aceste situatii,

consimtamantul lor nu mai este necesar, fara ca art. 12 alin. (4) din Lege sa prevada persoana

(fizica sau juridica) care urmeaza sa consimta la adoptie. In literatura de specialitate[75],

plecand de la dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. a din Lege, coroborat cu cerintele Conventiei de

la Strasbourg din art. 5 parag. 3, s-a facut propunerea de lege ferenda ca, intr-o asemenea

situatie, sa se prevada in mod expres faptul ca adoptia se poate incuviinta numai cu

consimtamantul tutorelui.

Facem precizarea ca situatia de fapt care a condus la pronuntarea Decizie Curtii

Constitutionale nr. 369/ 2008 si, apoi. la aparitia Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.

102/2008 s-a incadrat intr-una din situatiile prevazute de art. 12 alin. 3 din Lege, respectiv,

intre data deschiderii procedurii adoptiei si data incuviintarii adoptiei, copilul a fost

recunoscut de tata, stabilindu-si astfel filiatia care nu exista la inceputul procedurii adoptiei.

Or, in lipsa unui text expres, tatal firesc, nefiind parte si nefiind citat la proces, nu avea nici

dreptul si nici cadrul procesual de a-si exprima in fata instantei de judecata consimtamantul la

adoptiei.

In actuala reglementare, s-a pornit de la ideea ca, ulterior deschiderii procedurii adoptiei,

pot sa intervina modificari in imprejurarile legate de acel parinte care a fost in imposibilitatea

sa-si exprime consimtamantului la adoptie, in sensul ca a incetat cauza care a determinat

imposibilitatea exprimarii vointei cu privire la adoptie, cum ar fi de exemplu, declarat pe

cale judecatoreasca mort sau disparut, parintele reapare, sau ii este ridicata interdictia

judecatoreasca. Asa fiind, parintelui firesc nu poate fi privat de dreptul de a-si exprima

consimtamantul la adoptie, dupa cum, mai ales, copilul nu poate fi lipsit de dreptul de a fi

crescut de parintele sau, in mediul sau familial, de origine, daca aceasta situatie coincide cu

interesului superior al copilului. Suntem in fata unei concurente a doua drepturi fundamentale

de care legiuitorul nu putea sa nu tina seama in reglementarea adoptiei, si anume: dreptul

parintelui de a-si exprima consimtamantul la adoptie si dreptul copilului de a fi crescut de

parintii firesti sau de parintele firesc.

Asa fiind, pentru situatiile exceptionale prevazute de art. 12 alin. (3) din Lege, parintele

care nu si-a exprimat consimtamantul la adoptie in faza deschiderii procedurii de adoptie a

dobandit  dreptul de a cere revizuirea hotararii de deschidere a procedurii adoptiei.

Scopul consacrarii acestui drept este ca adoptia sa se realizeze pe baza consimtamantului

parintelui care, initial, din motive obiective a fost in imposibilitatea exprimarii lui..

In ceea ce priveste momentul la care poate fi promovata cererea de revizuire formulata de

parintele care nu si-a exprimat consimtamantul la adoptie, acesta poate fi oricand, in perioada

cuprinsa intre data ramanerii irevocabile a hotararii de deschidere a procedurii adoptiei si data

pronuntarii hotararii de incuviintare a adoptiei.

Exprimandu-si consimtamantul la adoptie in fata instantei de judecata, parintele firesc

poate sa fie de acord cu adoptia sau, dimpotriva, sa se opuna acesteia, caz in care, dupa

administrarea probelor, inclusiv a anchetei sociale, a raportului de consiliere si informare, si

dupa ascultarea copilului cu varsta peste 10 ani, instanta judecatoreasca are la indemana una

dintre cele doua solutii:

- considera ca interesul copilului este de a reveni la acest parinte, adoptia nemaifiind in

actuala situatie de fapt o necesitate. In fucntie de etapa in care se afla procedura adoptiei,

urmeaza a se respinge fie cererea de incredintare in vederea adoptiei, fie cererea de

incuviintare a adoptiei;

- apreciaza ca refuzul parintelui de a–si exprima un consimtamant pozitiv la adoptie este

abuziv si contrar intereselor copilului, astfel incat, potrivit art. 13 din Lege, instanta trece

peste refuzul parintelui si dispune reluarea  procedura adoptiei.

De asemenea, directia care a solicitat deschiderea procedurii adoptiei interne are obligatia

de a formula cerere de revizuire sau, dupa caz, de a solicita suspendarea oricarei proceduri

judiciare, precum si a oricarui demers privind adoptia, daca ia cunostinta, pana la data

pronuntarii hotararii de incuviintare a adoptiei, despre incetarea cauzei care a determinat

imposibilitatea parintelui de a-si exprima vointa cu privire la adoptie.

4) Consimtamantul tutorele copilului. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Lege, daca

parintii firesti ai minorului sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi

sub interdictie, iar copilul se afla sub tutela, pentru adoptia lui, se impune luarea

consimtamantului tutorelui. In legatura cu pozitia tutorelui, exista mai multe ipoteze.

Astfel, daca tutela a fost instituita ca masura de protectie alternativa a copilului ai caror

parinti firesti sunt decazuti din drepturile parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa

interzicerii drepturilor parintesti, in conformitate cu art. 40 alin. (1) din Legea nr. 272/2004,

tutorele nu-si va exprima consimtamantul la adoptie, deoarece parintii firesti nu au pierdut

dreptul de a consimti la adoptia copilului lor, ca efect al sanctiunii aplicate. Daca minorul se

afla sub tutela, consideram ca tutorele trebuie sa-si exprime consimtamantul, chiar daca nu

exista un text legal in acest sens.

O alta situatie posibila este cea care rezulta din art. 29 lit. d) din Lege[76], atunci cand

tutorele doreste sa adopte, singur sau impreuna cu sotul sau, copilul aflat sub tutela. Avand o

dubla calitate- cea de reprezentant legal al copilului si cea de adoptator, tutorele isi exprima

consimtamantul la adoptie in etape diferite ale procedurii adoptiei, dupa cum urmeaza: in

calitate de reprezentant al copilului, in fata instantei judecatoresti, o data cu solutionarea

cererii de deschidere a procedurii interne, in baza art. 15 alin. (1) din Lege, iar ca adoptator isi

exprima consimtamantul, in baza art. 18 alin. (1) din Lege, odata cu solutionarea cererii de

adoptie.

La fel ca si in cazul parintilor firesti, tutorele isi exprima consimtamantul dupa trecerea

unui termen de 60 de zile de la nasterea copilului, consimtamantul sau devine irevocabil la

expirarea termenului de 30 de zile de la exprimarea lui consimtamantul, iar in mod

exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul abuziv al tutorelui de a-si

exprima consimtamantul, daca  se considera ca adoptia este in interesul superior al copilului

(art. 13-16 din Lege).

5) Consimtamantul adoptatul, daca a implinit varsta de 10 ani[77]. Plecand de la

prezumtia potrivit careia un copil care a implinit varsta de 10 ani are discernamant, legiuitorul

a consacrat dreptul copilului de a-si exprima opinia asupra oricarei probleme care il priveste.

Asa se explica faptul ca, pe taramul dreptului familiei, varsta de 10 ani a copilului produce

anumite consecinte juridice[78]. De exemplu, in procesul de divort, potrivit art. 42 alin. 1 din

C.fam., pentru solutionarea cererii accesorii referitoare la incredintarea copiilor spre crestere

si educare, ascultarea minorului rezultat din casatorie este obligatorie, daca acesta a implinit

varsta de 10 ani. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind

protectia si promovarea drepturilor copilului, in orice procedura judiciara sau administrativa

care il priveste copilul care a implinit varsta de 10 ani, acesta are dreptul de a fi ascultat. Cu

toate acestea, poate fi ascultat si copilul care are varsta sub 10 ani, daca autoritatea

competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.

 Acest drept al copilului dobandit la implinirea varstei de 10 ani nu putea sa nu se exercite

si in materia adoptiei. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) lit. b), art.17 si art. 64 alin. (2) si (3) din

Lege, copilul care a implinit varsta de 10 ani participa activ la toate etapele adoptiei, fiind,

ascultat de autoritatea competenta sau, dupa caz, exprimandu-si consimtamantul la

adoptie[79]. Asadar, exista o subtila diferenta intre dreptul de a fi ascultat si dreptul de a-si

exprima consimtamantul la adoptie. Sa le analizam pe rand.

Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice

informatie pertinenta, de a fi consulat, de a–si exprima opinia, de a fi informat asupra

consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca ea va fi respectata, precum si asupra

consecintelor oricarei decizii care il priveste. Opiniile copilului vor fi luate in considerare si li

se va da importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturitate a copilului.

Astfel, copilul care a implinit varsta de 10 ani este ascultat de instanta de judecata pentru

deschiderea procedurii adoptiei interne si pentru incredintarea lui in vederea adoptiei, precum

si de directie, atat in etapa realizarii compatibilitatii dintre copil si adoptatul sau familia

adoptatoare, precum si cu ocazia vizitelor facute pentru intocmirea rapoartelor pe perioada

incredintarii copilului in vederea adoptiei si a rapoartelor postadoptie.

In ceea ce priveste consimtamantul la adoptie, adoptatul care a implinit varsta de 10 ani isi

exprima consimtamantul la adoptie in ultima etapa a procedurii de judecata, respectiv o data

cu judecarea cererii de incuviintare a adoptiei, direct in fata instantei judecatoresti. Fiind un

important act juridic, cu consecinte asupra statutului civil al copilului, asupra relatiilor de

familie si chiar asupra societatii, legiuitorul a dorit sa fie instituite garantii ca minorul isi va

exprima vointa la adoptie in deplina cunostinta de cauza. De aceea, a fost consacrata regula

prevazuta de art. 17 alin. (3) din Lege, potrivit careia, anterior exprimarii consimtamantului in

fata instantei judecatoresti, directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul care a

implinit varsta de 10 ani il va sfatui si informa pe acesta, tinand seama de varsta si maturitatea

sa, in special asupra efectelor juridice ale adoptiei si ale consimtamantului sau la adoptie, si va

intocmi un raport in acest sens.

Bineinteles, adoptatul major sau ca capacitate deplina de exercitiu isi exprima personal

consimtamantul, in fata instantei judecatoresti investita cu cererea de incuviintare a adoptiei. 

6) Consimtamantul adoptatorul sau familia adoptatoare. Potrivit art. 18 alin. (1) din

Lege, consimtamantul adoptatorului sau familiei adoptatoare se da in fata instantei de judecata

odata cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei..

Pentru validitatea consimtamantului la adoptiei, la fel ca in cazul oricarui act juridic civil,

se impune ca acesta sa provina de la o persoana cu capacitate deplina de exercitiu si sa fie

lipsit de vicii (eroare, dol si violenta).

7) Consimtamantul sotului adoptatorului, daca adoptia este solicitata doar de unul dintre

soti. Imprejurarea ca adoptatorul este o persoana casatorita si solicita singur adoptia nu

reprezinta un impediment la adoptie, insa legiutorul impune, in art. 18 alin. (2), cerinta

exprimarii consimtamantul sotului acestuia, cu exceptia cazurilor in care se afla in

imposibilitate de a-si manifesta vointa (de exemplu, este pus sub interdictie sau declarat

disparut). La fel ca in cazul precedent, sotul adoptatorului, prezent in fata instantei de

judecata, isi exprima consimtamantul, o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.

De vreme ce copilul (ne referim numai la minor, nu si persoana majora) urmeaza a locui

impreuna cu parintele adoptator si sotul acestuia, consimtamantul exprimat de acesta din urma

a fost denumit in literatura de specialitate „consimtamant de neimpotrivire la adoptie” [80],

deoarece el are drept scop garantarea in abstracto ca adoptia si prezenta copilului in noua sa

familie nu creeaza o situatie tensionata intre adoptator si sotul acestuia, de natura sa

destabilizeze viata de cuplu.

Asa fiind, refuzul sotului ca celalalt sot sa adopte un copil determina imposibilitatea

incuviintarii ei de catre instanta de judecata. Intr-o astfel de situatie, adoptatorul urmeaza sa-si

evalueze prioritatile, avand la indemana una din urmatoarele variante: fie, acordand prioritate

adoptiei, promoveaza actiunea de divort, pentru a deveni persoana “libera de casatorie”,

consimtamantul ei fiind sufficient pentru realizarea adoptiei, fie, punand pe prim plan relatia

de casatorie, renunta la proiectul de adoptie.

De vreme ce adoptatul nu devine ruda cu sotul adoptatorului, adoptia pare, la prima vedere,

ca nu produce nici un efect juridic fata de acesta din urma. Sotul adoptatorului ramane un

“strain” fata de adoptie si adoptat. Insa, datorita adoptie si ca o consecinta a existentei

casatoriei adoptatorului, adoptatul devine afin de gradul I cu sotul adoptatorului[81].

Or, afinitatea, definita ca fiind legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot[82], produce

consecinte juridice in anumite materii, in anumite cazuri expres prevazute de lege cum ar fi,

de exemplu, in dreptul familiei, obligatia legala de intretinere (art. 87 din C.fam.) si dreptul

copilului de a avea legaturi personale (art. 14 din Legea nr. 273/2004)[83] sau in dreptul

procesual civil, in materie de recuzare a judecatorilor (art. 27-28 din C.p.civ.), de stramutare a

proceselor (art. 37-39 din C.p.civ.), in materia martorilor (art. 189-190 din C.p.civ.)[84].

Astfel, facand aplicarea dispozitilor art. 87 din C.fam. la situatia noastra, sotul neadoptator

care a contribuit la intretinerea copilului adoptat de celalalt sot, este obligat sa continue a da

intretinere copilului, cat timp acesta este minor, insa numai daca parintele adoptator a murit,

este disparut ori in nevoie. Aceasta obligatie de intretinere poate fi reciproca, daca durata

intretinerii copilului de catre sotul parintelui sau a fost de cel putin 10 ani. Asa fiind, adoptia

incuviintata pentru un sot, produce efecte si fata de celalalt sot neadoptator.

Bineinteles, daca ulterior adoptiei solicitata numai de un sot, celalalt sot doreste sa adopte

acelasi copil, ambii soti isi exprima consimtamantul la adoptie, unul in calitate de adoptator,

celalalt in calitate de parinte al copilului. Aceasta situatie este prevazuta expres de art. 12 alin.

(1) teza a II-a din Lege.

Se pune intrebarea ce se intampla daca parintele adoptiv al copilului, cel care a realizat

primul adoptia, refuza sa-si exprime consimtamantul la adoptia solicitata de sot. Consideram

ca, in lipsa unui text expres, o astfel de cerere nu poate fi incuviintata, art. 13 din Lege

neaplicandu-se prin interpretare si acestei situatii.

8. Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 20 martie 2008 referitoare la exceptia de

neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 35 alin. (2) lit. i) si art. 63 alin.

(3) si (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

Datorita importantei sale prin prisma consecintelor practice si legislative, in continuare

prezentam partial Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 20 martie 2008, definitiva si

general obligatorie[85], prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor

art. 35 alin. (2) lit. i) teza intai si, prin extindere, si a  prevederilor art. 63 alin. (3) si (4) din

Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, constatand ca aceste prevederi

contravin art. 20 din Constitutie raportat la art. 5 paragraful 1 lit. a) si art. 9, paragraful 1 din

Conventia europeana in materia adoptiei de copii, in masura in care nu prevad luarea

consimtamantului parintilor firesti, in fata instantei, odata cu solutionarea cererii de

incuviintare a adoptiei si s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15

alin. (1) si ale art. 35 alin. (2), lit.i) teza finala.

Curtea Constitutionala, examinand incheierea de sesizare[86], punctele de vedere ale

Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile

partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

„Autorul exceptiei nu si-a dat consimtamantul la deschiderea procedurii adoptiei, intrucat

nu era stabilita paternitatea fata de copil si nici nu a fost parte in faza incuviintarii adoptiei ce

a facut obiectul dosarului nr.2878/30/2007 solutionat de Tribunalul Timis - Sectia Civila, de

vreme ce, potrivit art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, la incuviintarea adoptiei se citeaza

numai directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului, directia in a carei raza

teritoriala domiciliaza adoptatorul si persoana ori familia adoptatoare.

Potrivit art. 61 alin.(4) din Legea nr.273/2004, cererile de deschidere a procedurii adoptiei,

cererile de incredintare a copilului in vederea adoptiei si cererile de incuviintare a adoptiei se

judeca in prima instanta, la tribunal, potrivit regulilor prevazute de Cartea III - Dispozitii

generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedura civila, iar recursul,

potrivit art. 336 alin. 3 din C.p.civ., 'poate fi facut de orice persoana interesata, chiar daca nu a

fost citata la dezlegarea pricinii'. Ca atare, in materie, recursul, potrivit art. 61 alin. (5) din

Legea nr. 273/2004 coroborat cu art.336 alin.3 din C.p.civ., poate fi formulat si de autorul

exceptiei, care, recunoscandu-si paternitatea fata de copil, intre deschiderea procedurii

adoptiei si incuviintarea acesteia, are calitatea procesuala si justifica un interes.

1. In ceea ce priveste art. 15 alin. (1) din Legea nr.273/2004, criticat pentru

neconstitutionalitate, Curtea observa ca acesta prevede exprimarea consimtamantului

parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui numai odata cu solutionarea cererii de deschidere a

procedurii adoptiei, in fata instantei judecatoresti. Consimtamantul parintilor firesti este o

conditie de fond la adoptia copilului, urmand a fi exprimat in mod liber, neconditionat si

numai dupa ce acestia au fost informati asupra consecintelor adoptiei, in special asupra

incetarii legaturilor lor de rudenie cu copilul, consimtamantul, insa, este de ordin general si nu

are in vedere persoana sau familia adoptatoare. De aceea, Curtea constata ca prevederile art.

15 alin.(1) privind exprimarea consimtamantului parintilor firesti, la momentul deschiderii

procedurii adoptiei, sunt in acord atat cu dispozitiile constitutionale privind familia, viata

familiala si protectia copiilor si a tinerilor ce se regasesc in art. 26, art. 48 si art.49 din

Constitutie, cat si cu interesul superior al copilului. De asemenea, Curtea retine ca prevederile

criticate nu contravin nici art. 20 din Constitutie raportat la art. 8 privind dreptul la respectarea

vietii private si de familie din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor

fundamentale.

2. Cat priveste critica de neconstitutionalitate a art. 35 alin. (2) lit. i) din Capitolul III

'Procedura adoptiei interne', Sectiunea 4 'Incuviintarea adoptiei' din Legea nr.273/2004,

Curtea observa ca acesta cuprinde doua teze, ce se vor analiza prin conformitatea lor cu

dispozitiile din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor

fundamentale.

a. Curtea retine ca art. 35 alin. (2), lit. i) din Legea nr.273/2004 prevede ca, la cererea

de incuviintare a adoptiei, se anexeaza documente doveditoare cu privire la exprimarea

consimtamantului parintilor firesti, din faza de deschidere, fara sa se prevada exprimarea

acestuia, in aceasta etapa, in fata instantei de judecata. In mod exceptional, in masura in care

s-a pronuntat anterior o hotarare judecatoreasca de incuviintare a deschiderii procedurii

adoptiei interne a copilului, documentele doveditoare cu privire la exprimarea

consimtamantului parintilor firesti pot sa lipseasca.

Tot astfel, Curtea retine ca parintii firesti ai copilului sunt citati numai la judecarea

cererilor referitoare la deschiderea procedurii adoptiei, iar potrivit art. 63 alin. (3) din Legea

nr. 273/2004, parintii firesti nu sunt parti in procedura de incuviintare a adoptiei, judecarea

cererilor de incuviintare a acesteia facandu-se cu citarea directiei in a carei raza teritoriala se

afla domiciliul copilului, a directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul si a

persoanei sau familiei adoptatoare.

Totodata, Curtea observa ca, potrivit reglementarilor criticate, pentru incuviintarea adoptiei

de catre instanta, este suficient consimtamantul exprimat numai in procedura deschiderii

adoptiei, constatat prin documente doveditoare sau consimtamantul extrajudiciar al parintilor

firesti constatat prin act notarial, avand forma autentica, desi aceasta a doua posibilitate este

reglementata de Legea nr. 273/2004 doar in cazul adoptiei copilului de catre sotul parintelui

sau.

Eliminarea parintilor din procedura incuviintarii adoptiei este o deficienta a textelor de lege

criticate, de vreme ce prezenta directiei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului si

a directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul nu poate suplini lipsa

consimtamantului parintilor firesti, citarea in instanta a acestora si luarea consimtamantului

lor direct in fata instantei in procedura incuviintarii fiind necesare pentru realizarea interesului

superior al copilului.

Curtea constata ca adoptia este, in egala masura, o operatiune juridica si o masura de

protectie a copilului avand caracterul unui act juridic complex, valabil prin indeplinirea

conditiilor de fond, inclusiv exprimarea consimtamantului de catre parintii firesti si prin lipsa

impedimentelor la adoptie, in acelasi timp fiind si o masura de protectie a copilului ce rezulta

din reglementarile internationale in materie, la care Romania este parte. Curtea constata ca

autorul exceptiei critica prevederile art. 35 alin. (2) lit.i din Legea nr.273/2004, in primul

rand, raportat la art. 20 din Constitutie care prevede ca, in masura in care exista

neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la

care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu

exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

In acest sens, Curtea retine ca, potrivit art. 5 paragraful 1 lit. a) din Conventia europeana in

materia adoptiei de copii incheiata la Strasbourg la 24 Aprilie 1967, la care Romania a aderat

prin Legea nr.15/1993, '[] adoptia nu este pronuntata decat daca cel putin consimtamintele

urmatoare au fost acordate si nu au fost retrase:

a) consimtamantul mamei si, in cazul in care copilul este legitim, cel al tatalui []'.

De asemenea, Curtea constata ca art. 9 paragraful 1 din Conventia europeana in materia

adoptiei de copii prevede ca: 'Autoritatea competenta nu va pronunta o adoptie decat dupa o

ancheta corespunzatoare privind adoptatorul, copilul si familia sa', stabilindu-se astfel

calitatea de parti a parintilor firesti la momentul pronuntarii adoptiei. Asadar, potrivit

Conventiei europene in materia adoptiei de copii, exprimarea consimtamantului de catre

parintii firesti se face la momentul 'pronuntarii adoptiei', deci la momentul incuviintarii

acesteia.

Curtea constata ca omisiunea din cuprinsul prevederilor legale deduse controlului, a

exprimarii consimtamantului parintilor firesti la momentul incuviintarii adoptiei, exigenta

expres reglementata in Conventia europeana in materia adoptiei de copii, constituie o

neconcordanta, in acceptiunea art. 20 alin. (2) din Constitutie, intre legea interna si un tratat

privitor la drepturile fundamentale ale omului, situatie in care textul constitutional consacra

prioritatea reglementarii internationale.

Curtea constata, asadar, ca prevederile art. 35 alin. (2), lit.i) teza intai din Legea nr.

273/2004 sunt neconstitutionale, fiind contrare art. 20 din Constitutie raportat la art. 5

paragraful 1 lit. a) si art. 9 paragraful 1 din Conventia europeana in materia adoptiei de copii,

in masura in care nu prevad luarea consimtamantului parintilor firesti, in fata instantei, odata

cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.

De asemenea, Curtea retine ca art. 35 alin. (2) lit. i) teza intai incalca atat dispozitiile

constitutionale ale art. 26 privitoare la viata intima, familiala si privata, art. 48 relative la

familie si art. 49 privind protectia copiilor si a tinerilor, cat si prevederile art. 8 referitoare la

respectarea vietii private si de familie din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a

libertatilor fundamentale.

b) Cat priveste prevederile art. 35 alin. (2) lit. i) teza finala din Legea nr. 273/2004, avand

urmatorul continut: '[] dispozitiile art.12, alin.(3) sau (4) ori ale art.13 se aplica in mod

corespunzator', Curtea constata ca aceasta consacra cazuri exceptionale in care exprimarea

consimtamantului la adoptie a parintelui ori a parintilor firesti nu este obligatorie, atunci cand

unul dintre ei sau ambii se afla intr-unul din cazurile reglementate expres de lege.

Curtea observa ca se face trimitere la cazuri exceptionale in care este indestulator

consimtamantul unuia dintre parintii firesti, exprimat atat in faza de deschidere a procedurii

adoptiei, cat si in cea a incuviintarii acesteia, daca unul dintre acestia este decedat,

necunoscut, declarat, in conditiile legii, mort sau disparut, pus sub interdictie, precum si daca

se afla, din orice imprejurare, in imposibilitate de a-si manifesta vointa. De asemenea,

consimtamantul parintilor firesti ai copilului nu este necesar daca ambii sunt decedati,

necunoscuti, declarati, in conditiile legii, morti sau disparuti, pusi sub interdictie, precum si

daca se afla, din orice imprejurare, in imposibilitate de a-si manifesta vointa ori daca se

adopta o persoana majora.

In acelasi mod, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau,

dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, in mod exceptional, daca se

dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza, in mod abuziv sa-si dea

consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al

copilului, tinand seama si de opinia acestuia, in cazul in care a implinit varsta de 10 ani, cu

motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta.

Curtea constata ca aceste prevederi criticate sunt in acord cu dispozitiile din

Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,

circumstantierea cazurilor in care consimtamantul parintelui sau al parintilor firesti poate sa

lipseasca, la momentul incuviintarii adoptiei, dand expresie principiului interesului superior al

copilului.

Curtea constata ca prevederile care consacra acest din urma caz sunt in acord atat cu

dispozitiile constitutionale ale art. 26, art. 48 si ale art. 49, cat si cu ale art. 20 din Constitutie

raportat la art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor

fundamentale, intrucat dovedirea refuzului abuziv al parintilor firesti, luarea

consimtamantului copilului care a implinit varsta de 10 ani si, mai ales, obligarea instantei de

a-si motiva expres hotararea dau expresie principiului interesului superior al copilului.

3. Potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, care prevede ca: 'In caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare', intrucat in cauza dispozitiile art. 35 alin. (2) lit. i) teza intai din Legea nr. 273/2004 nu pot fi disociate de cele ale art. 63 alin. (3) si (4) din aceeasi lege[87], Curtea urmeaza sa extinda controlul de constitutionalitate si constata ca ele incalca aceleasi dispozitii din Constitutie ca si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate.

[1] A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil, vol. I, editie ingrijita de D. Radescu, Editura All, Bucuresti, 1996, p. 327-333.

[2] Pentru o prezentare a evolutiei legislative a adoptiei, a se vedea. M. Muresan, Filiatia din infiere, in Filiatia si ocrotirea minorilor, de A. Ionascu, M. Muresan, M.N. Costin, V. Ursa, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980,  p. 95-98.

[3] Publicat in Buletinul oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, Codul familiei a intrat in vigoare la data de 1 februarie 1954.

[4] Pentru o analiza completa a institutiei adoptiei in reglementarea Codului familiei, a se vedea I. Albu, I. Reghini, P.A. Szabo, Infierea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977; I.P Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura Academiei, Bucuresti, 1989, p. 384- 415.

[5] Potrivit art. 117 din C. fam. nu poate fi tutore: minorul sau cel pus sub interdictie judecatoreasca; cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore; cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari; cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a a lege si de a fi ales deputat; cel care, exercitand o alta tutela a fost indepartat din aceasta; cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei.

[6] Decretul nr. 137 din 23 martie 1956 care impunea autorizatia speciala a Presedintelui statului roman a fost abrogat prin dispozitiile art. 13 din Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea infierii.

[7] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 95 din 1 august 1990.

[8] A. Iacovescu, Noua reglementare privind incuviintarea infierii, in Dreptul nr. 9-12/1990, p. 38-40.

[9] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 147 din 17 iulie 1991. In baza art. V din acest act normativ, Legea nr. 11/1990 a fost republicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 159 din 26 iulie 1991, dandu-se articolelor o noua numerotare. Pentru o analiza a prevederilor acestei legi, a se vedea V. Stoica, M. Ronea, Natura juridica si procedura specifica a adoptiei, in Dreptul nr. 2/1993, p. 34.

[10] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 128 din 27 iunie 1995. In baza acestui act normativ, Legea nr. 11/1990 a fost republicata in  Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 159 din 24 iulie 1995.

[11] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997. Ea a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998. Pentru o analiza a prevederilor acestei legi, a se vedea I.P.Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Editura All, Bucuresti, 1997; E. Florian, Unele consideratii asupra noului regim al adoptiei, in Dreptul nr. 11/1998, p. 10; G. Lupsan, Procedura adoptiei, in Dreptul nr. 4/1999, p. 54-72; M. Avram, Filiatia. Adoptia nationala si internationala, Editura All Beck, Bucuresti, 2001,  p. 89-257.

[12] Legea cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului de copii a fost publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993 si a fost abrogata prin art. 75 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 273/2004 cu privire la regimul juridic al adoptiei.

[13] A se vedea G. Lupsan Institutii juridice in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului, in Tratat de  asistenta sociala, volum coordonat de G. Neamtu, Editura Polirom, Iasi, 2003. p. 723- 793.

[14] Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2001, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 633 din 9 octombrie.

[15] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 13 din 28 februarie 2003.

[16] Toate aceste trei legi au fost publicate in acelasi numar al Monitorul oficial al Romaniei, respectiv in nr. 557 din 23 iunie 2004.

[17] Pentru un studiu aprofundat, pertinent si actualizat al acestei legi, a se vedea M. Avram, Noul regim al adoptiei in cadrul Legii nr. 273/2004, in Curierul judiciar nr. 2/2005, p. 67 si urm.; D. Lupascu, Aspecte teoretice si de practica privind adoptia, cu referire speciala la Legea nr. 273/2004, in Dreptul nr. 12/2004; I.P. Filipescu, A.I.Filipescu, Adoptia. Protectia si promovarea drepturilor copilului, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2005; T. Bodoasca, Legislatia adoptilor. Comentarii si explicatii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006.

[18] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 868 din 23 septembrie 2004.

[19] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 306 din 7 aprilie 2004.

[20] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 873 din 2 septembrie 2004.

[21] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 873 din 2 septembrie 2004.

[22] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I nr. 238 din 27 martie 2008. Continutul acestei decizii este prezentat in sectiunea rezervata conditiei de fond la adoptie cu privire la consimtamant.

[23] B.S. Gutan, Exceptia de neconstitutionalitate, Editura All Beck, Bucuresti, p. 213.

[24] In practica instantelor judecatoresti, prin aplicarea normelor procedurale de drept comun, parintii firesti si adoptatorii erau citati in acelasi dosar, ceea ce conducea la cunoasterea reciproca a identitatii lor, precum si a unor date de natura strict personala.

[25] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 67 din 31 martie 1993.

[26] A se vedea nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2008.

[27] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 639 din 5 septembrie 2008.

[28] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992.

[29] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996.

[30] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 109 din 28 septembrie 1990 si republicata in nr. 314 din 13 iunie 2001, ca urmare a constatarii in continutul conventiei a unor diferente de traducere din limba engleza in limba romana.

[31] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994.

[32] A se vedea, Al Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, editia a IV-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 218; I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, editia a VIII-a Editura Universul juridic, Bucuresti, 2006, p. 421; E. Florian, Protectia drepturilor copilului, editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 154. Alti autori considera ca adoptia poate fi analizata si ca drept subiectiv recunoscut copilului lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea parintilor sai. A se vedea in acest sens T. Bodoasca, Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 447- 448.

[33] In continuare, orice referire la Legea nr. 273/2004 se va face, brevitatis causa, prin utilizarea prescurtarii “Lege”.

[34] A se vedea, V. Stoica, M. Ronea, op.cit., p. 31.

[35] In legatura cu adoptia internationala, a se vedea I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Tratat de drept international privat, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2007, p. 410-411; I. Chelaru, Gh. Gheorghiu, Drept international privat, Editura CH Beck, Bucuresti, 2007, p. 252-255; O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept international privat, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008, p. 228-231; T. Bodoasca, Legislatia adoptiilor…op.cit., p. 165 si urm.

[36] In functie de consacrarea felurilor adoptiei, statele europene se clasifica in doua grupe: prima grupa include state ca Franta, Belgia, Italia, Spania, Portugalia, Germania, care consacra un sistem dualist, si a doua grupa, state ca Marea Britanie, Olanda, Elvetia, Austria, unde nu se cunoaste decat adoptia cu efecte depline. De asemenea, in unele sisteme de drept

se face distinctie intre adoptia unui minor si adoptia unui major. Astfel, in Germania, Spania, Italia, minorul poate fi adoptat numai cu efecte depline, iar majorul numai cu efecte restranse.

[37] M. Muresan, Filiatia din infiere, in Filiatia si ocrotirea.. op.cit., p. 99.

[38] E. Florian, Protectia .. op.cit. p.  154.

[39]Al. Bacaci s.a, op.cit., p. 218; D. Lupascu, Dreptul familiei, editia a II-a, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2007, p. 225.

[40] T. Bodoasca, Dreptul familiei.. op.cit., p. 447.

[41] A se vedea E. Puscariu, nota la dec. civ. nr. 6648/1957 a fostului Trib. Reg. Craiova, in L.P. nr. 11/1958, p. 105.

[42] T. R. Popescu, Dreptul familiei. Tratat, vol. II, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1960, p. 133; T.S., dec. de indrumare nr. 2/1967, in C.D., 1967, p. 31.

[43] I. Rucareanu, Infierea, in Rudenia in dreptul RSR, de  E. A. Barasch, A. Ionascu, P. Anca, V. Economu, I. Nestor, I. Rucareanu, S. Zilberstein, Editura Academiei, Bucuresti, 1966, p. 200-201; I. Albu, Dreptul familiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975, p. 267-268.

[44] I. P. Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Editura “ALL”, Bucuresti, 1998, p. 43.

[45]  Al. Bacaci, s.a., op.cit., p. 175.

[46] In cadrul procedurii necontencioase, instanta judecatoreasca este uneori chemata sa participe la elaborarea sau perfectarea unor acte sau operatiuni juridice cu caracter privat, cum ar fi, de exemplu, incuviintarea adoptiei, deschiderea unui testament olograf sau mistic (art. 892 din C.civ.). A se vedea, in acest sens, I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. II, Editura Servo-Sat, Arad, 2000,  p. 520.

[47] G. Lupsan, op.cit., p. 730.

[48] V. Stoica, M. Ronea, loc.cit., p. 31-36; M. Avram, Filiatia. Adoptia …, op.cit., p. 125.

[49] Pentru incheierea si incuviintarea adoptiei este necesara indeplinirea urmatoarelor categorii de conditii: conditii de fond care privesc adoptatorul, adoptatul si consimtamantul anumitor persoane expres prevazute de lege; lipsa impedimentelor; conditii de forma.

[50] Potrivit art 56 din Lege, sanctiunea neindeplinirii conditiilor de fond la adoptie este nulitatea absoluta. Potrivit aceluiasi text si nerespectarea oricarei conditii de forma determina nulitatea absoluta a adoptiei.

[51] De exemplu, in anul 2007, din datele statistice publicate pe site-ul Oficiului Roman pentru Adoptii, din 1294 de adoptii incuviintate, 319 cereri au fost formulate de sotul parintelui firesc al copilului, iar 13 % dintre adoptatori sunt persoane singure.

[52] Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007. Aceasta lege a adus modificari si in materia filiatiei fata de tata (art. 54-55 si art. 60 din C.  fam.). O analiza a acestei legi, inclusiv cu aspecte critice, a se vedea F. A. Baias, M. Avram, C. Nicolescu, Modificari aduse Codului familiei prin Legea nr. 288/2007, in Dreptul nr. 3/2008,  p. 9-41.

[53] Minora in varsta de 15 ani se putea casatori, in mod exceptional, in conditiile art. 4 alin. 2 din C. fam. numai daca dovedea existenta unor motive temeinice si numai in baza unui aviz dat de un medic oficial. O asemenea casatorie trebuia incuviintata, printr-o dispensa de varsta, de presedintele consiliului judetean sau, dupa caz, de primarul general al municipiului Bucuresti.

[54] In prezent, art. 4 din C. fam. are urmatorul continut:  “Varsta minima de casatorie este de optsprezece ani.

Pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea parintilor sai ori, dupa caz, a tutorelui si cu autorizarea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul.

Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitatea de a-si manifesta vointa, incuviintarea celuilalt parinte este suficienta”.

[55] Comitetul Ministrilor Consiliului Europei a adoptat, la data de 7 mai 2008, cu ocazia celei de-a 118-a sesiune de la Strasbourg, noua Conventie europeana in materia adoptiei de copii, potrivit careia adoptia este permisa si cuplurilor necasatorite, care au un parteneriat civil in statele care recunosc aceasta institutie, precum si persoanelor singure. De asemenea, conventia permite statelor sa extinda adoptia si la cuplurile casatorite de homosexuali si la cuplurile de homosexuali care traiesc impreuna, avand o relatia stabila. In ceea ce priveste varsta minima a adoptatorilor aceasta este cuprinsa intre 18 si 30 de ani, urmand ca fiecare stat sa prevada in legislatia interna varsta minima pentru adoptatori care sa fie cuprinsa in acest interval. In fine, conventia recomanda ca diferenta de varsta dintre adoptator si copil sa fie de minimum 16 ani.

[56]  A se vedea C.S.J., s.civ., dec. nr. 578/1992, in Dreptul nr. 2/1993, p. 68.

[57]Aceeasi diferenta de 18 ani intre adoptatori si adoptat este prevazuta in majoritatea legislatiilor europene. In Franta, de exemplu, art. 343 alin. 3 C.civ. impune o diferenta de cel putin 15 ani, iar in situatia in care se adopta copilul celuilalt sot, diferenta de varsta poate fi de cel putin 10 ani.

 

[58] Sub imperiul Legii nr. 11/1990, abrogata, verificarea indeplinirii conditiei de fond privitoare la capacitatea adoptatorilor de a asigura copilului o dezvoltare fizica si morala corespunzatoare era in competenta instantei de judecata, pe cand in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, abrogata, aceasta verificare se facea de catre Comisia pentru protectia copilului in raza careia domiciliaza, dupa caz, adoptatorul sau adoptatorii, prin eliberarea unui atestat de persoana sau familie adoptiva.

[59] In continuare, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului va fi denumita “directie”.

[60] Serviciile pentru adoptator sau familia adoptatoare sunt expres prevazute pe standarde, rezultate si proceduri de implementare a standardelor de catre Ordinul secretarului de stat al Autoritatii Nationale penru protectia Copilului si Adoptie nr. 45/2004 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind procedura adoptiei interne.

[61] Continutul art. 19 din Lege reproduce in mod fidel dispozitiile art. 9 alin. 2 lit. a-c din Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg, potrivit carora ancheta sociala pe baza careia autoritatea competenta se pronunta asupra adoptiei trebuie sa cuprinda si urmatoarele elemente:

„a) personalitatea, starea de sanatate si situatia economica a adoptatorului, viata sa familiala, conditiile de locuit, aptitudinea sa de educare a copilului;

b) motivele pentru care adoptatorul doreste sa adopte;

c) motivele pentru care, in cazul in care numai unul dintre soti solicita adoptia, celalalt sot nu se asociaza la cerere”.

 

[62] A se vedea C. R. Smith, Adoptia si plasamentul familial, Editura “Alternative”, Bucuresti, 1993, p. 150.

[63] In termen de 3 zile de la emiterea ei, dispozitia favorabila sau nefavorabila se comunica persoanei sau familiei adoptatoare, potrivit art. 9 alin. (2) din Normele metodologice.

[64] De exemplu, pe parcursul anului 2007, un numar de 1575 de persoane sau familii au fost atestate sa adopte, ele adaugandu-se celorlalte 1001 de adoptatori sau familii adoptatoare care aveau atestatul valabil de anul trecut (conform datelor statistice aflate pe site-ul Oficiului Roman pentru Adoptii). La finalul anului, 997 de persoane sau familii, cu atestat valabil, nu aveau un copil incredintat in vederea adoptiei, 282 de copii erau incredintati in vederea adoptiei, iar 1294 de copii au fost adoptati.

[65] A se vedea, E, Florian, Protectia .., op.cit., p. 169.

[66] Este vorba de orice minor necasatorit.

[67] Pentru o analiza in amanunt a acestor situatii, a se vedea M. Avram, op.cit., p. 135-142.

[68] Legiuitorul expliciteaza anumiti termeni si anumite expresii in cuprinsul art. 4 din Legea nr. 272/2004, printre care si „familia extinsa”, prin care se intelege copilul, parintii si rudele acestuia pana la gradul IV inclusiv, precum si „familia substitutiva”, prin care se intelege persoanele, altele decat cela care apartin familiei extinse si care asigura cresterea si ingrijirea copilului.

[69] Demersurile pe care directia este obligata sa le realizeze pentru stabilirea adoptiei interne ca finalitate a planului individualizat de protectie sunt expres prevazute de art. 12- 17 din Normele metodologice.

[70] Procedura de judecata a cererii de deschidere a procedurii adoptiei si efectele hotararii judecatoresti o vom prezenta in sectiunea rezervata procedurii adoptiei (1.5.3).

[71] Asadar, in regula generala, nu puteau fi adoptati decat copiii aflati in evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii. Erau inscrisi pe listele Comitetului Roman pentru Adoptii acei copii al caror interes reclama protectia drepturilor lor prin intermediul institutiei adoptiei si care se afla in una din urmatoarele situatii: parintii copilului sunt decedati sau au fost declarati judecatoreste morti, sunt necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti sau sunt pusi sub interdictie; unul dintre parintii copilului se afla intr-una din situatiile enumerate mai sus, iar celalalt parinte este de acord cu adoptia, fiind in imposibiltate de a se ingriji de acesta; ambii parinti ai copilului si-au exprimat consimtamantul la adoptie, consimtamant ce a devenit irevocabil; copilul a fost declarat abandonat pe cale judecatoreasca, in conditiile Legii nr. 47/1993; copilul este nascut din parinti  necunoscuti.

 

[72] Art. 8 alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei.

[73] Art. 5 parag. 5 din Conventia de la Strasbourg consacra dreptul mamei de a-si exprima consimtamantul la adoptia copilului sau, la expirarea unui anumit termen prevazut de lege si care nu trebuie sa fie mai mic de 6 saptamani. Daca nu se specifica un termen, consimtamantul mamei va fi exprimat in momentul in care aceasta, potrivit avizului autoritatii competente, va fi putut sa se restabileasca indeajuns ca urmare a nasterii.

[74] S-a pastrat acelasi termen de revocare a consimtamantului de catre parintii firesti ai copilului ca in vechea reglementare prevazuta de art. 8 alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei.

[75] A se vedea T. Bohotici, Legislatia..op.cit., p. 95.

[76] Incredintarea copilului in vedeea adoptiei intere nu mai este neceara daca adoptatorul este tutorele copilului si daca au trecut 90 de zile de la data instituirii tutelei.

[77] Aceasta varsta este diferita. Astfel, 14 ani in Germania, Spania si Portugalia, 15 ani in Belgia si Franta (pentru adoptia cu efecte restranse), 13 ani in Franta. In Marea Britanie si Olanda nu se cere un asemenea consimtamant.

[78] In dreptul civil, minorul care a implinit varsta de 14 ani dobandeste capacitate restransa de exercitiu, putand sa-si exprime consimtamantul si sa participe la circuitul civil, incheind acte juridice, fiind asistat de reprezentatntul legal.

[79]In situatia in care instanta hotaraste in contradictoriu cu opinia exprimata de copil, aceasta este obligata sa motiveze ratiunile care au condus la inlaturarea opiniei copilului.

[80] A se vedea M. Avram, op.cit., p. 149.

[81] Dupa incuviintarea adoptiei, filiatia se stabileste doar intre adoptator si adoptat, acesta din urma devenind descendent de gradul I al adoptatorului  (fiu sau fiica).

[82] Denumita si alianta, afinitate exista intre ginere si socrii, intre un sot si fratii si surorile celuilalt sot (cumnati). Nu exista afinitate intre rudele unui sot si rudele celuilalt sot, de exemplu, cuscrii nu sunt afini.

[83] Copilul adoptat are dreptul, ca urmare a aplicarii art. 14 din Legea nr. 272/2004 intr-o speta concreta, de a mentine legaturi personale si contacte directe cu sotul parintelui adoptiv, daca fata de acesta copilul a dezvoltat legaturi de familie.

[84]Deoarece potrivit art. 189  alin. 1 pct. 1 din C.p.civ., intr-un proces civil, nu pot fi ascultati ca martori rudele si afinii pani la gradul al treilea inclusive, adoptatul nu poate fi martor intr-o cauza civila in care parte este sotul parintelui adoptator si reciproc.

[85] Publicata  Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 238 din 27 martie 2008.  Aceasta exceptie a fost ridicata de T.L.B. in dosarul nr. 2878/30/2007 al Curtii de Apel Timisoara- Sectia Civila, avand ca obiect recursul formulat de acesta impotriva sentintei civile nr.37/PI/CC/04.05.2007, pronuntata de Tribunalul Timis- Sectia civila, in dosar nr. 2878/30/2007, in contradictoriu cu intimata reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis si intimata parata L.C.C.,  privind incuviintarea adoptiei interne.

[86] Curtea de Apel Timisoara- Sectia Civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, aratand ca exprimarea consimtamantului parintilor firesti este prevazuta de art. 14 din Legea nr. 273/2004 ca o conditie de fond la adoptia copilului, consecinta fiind aceea ca, prin adoptie, inceteaza legaturile de rudenie fireasca si orice relatie ce caracterizeaza viata de familie, iar conform art. 15 din lege exprimarea consimtamantului este impusa numai la deschiderea procedurii adoptiei. Or, potrivit art. 5 si art. 9 din Conventia Europeana in materia adoptiei pentru copii, incheiata la Strasbourg, existenta consimtamantului parintilor se analizeaza la momentul 'pronuntarii adoptiei', deci cel al incuviintarii, si nu cel al deschiderii procedurii acesteia.

 

[87] Art. 63 alin.(3) prevede: 'Judecarea cererilor  de incredintare a copilului in vederea adoptiei interne, precum si a celor de incuviintare a adoptiei se face cu citarea diretiei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului, a directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare si a persoanei sau familiei adoptatoare'.

Art. 63 alin.(4) prevede: 'Judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei internationale se face cu citarea directiei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum si a Oficiului'.