Nota de curs

Modulul:

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

1 INTRODUCERE :

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilitati ale asistentei. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasa eficienta si corecta, asistenta trebuie sa fie familiarizata cu indicatiile, dozarile si efectele medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuie interogat inaintea fiecarei administari despre eventualele reactii alergice din trecut la substanta respective. Asistenta trebuie sa aiba cunostintele si abilitatile de a minimiza anxietatea pacientului si de maximize eficienta medicamentului (cunoscand modalitatea de administare, timpul etc.)

Medicamentele. Sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică transformate într-o

formă de prezentare care este prescrisă de medic. Substanţa care are efect asupra organismului poartă denumirea de substanţă activă, alături de ea în compoziţia medicală regăsindu-se şi alte substanţe fără acţiune asupra organismului, acestea fiind excipienţi de aglomerare, de lustruire a gustului şi coloranţi.

Pentru a putea fi utilizate ca medicament substanţele trebuie prelucrate corespunzător, purificate, dozate corect astfel încât să nu producă efecte secundare.

Scopul administrării medicamentelor este: prevenirea îmbolnăvirilor, ameliorarea bolilor vindecarea bolilor.

Medicamentele sunt prezentate sub forme farmaceutice, solide sau lichide, în funcţie de calea administrată.

Căile de administrare a medicamentelor.

Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai: calea de administare mucodermica : administrare oculara, vaginala, nazala, auriculara,

transdermala (prin absorbtie), orofaringelal (inhalatii)

1

calea de administare enterala : absorbtia medicamentelor prin tractul gastrointestinal calea de administrare parenterala : injectii sau perfuzii intradermale, subcutanate,

intramusculare, intraevenoase, intrarectale, intraosoase, intraartriale cale de administrate endotraheala : administarea medicamentelor in sistemul respirator

cu ajutorul sondei endotraheale cale de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic sau analgezice

opioide) printr-un cateter introdus peridural calea de administare intrapleurala : injectarea de medicamente in spatiul pleural

Calea de administrare este aleasă de medic în funcţie de scopul urmărit, de capacitatea de absorbţie a căii respective, de acţiunea medicamentelor, mai lentă su mai rapidă şi de toleranţa organismului faţă de medicament.

Formele farmaceutice ale medicamentelor.

MEDICAMÉNT = Substanţă naturală sau de sinteză utilizată pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boală; doctorie, leac

POSOLOGÍE - Parte a terapeuticii care se ocupă cu indicaţiile referitoare la dozele şi la modul în care trebuie administrate medicamentele

Doza - cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o datăPerfuzie - Introducere lentă şi continuă, picătură cu picătură, a sângelui sau a unei substanţe medicamentoase în vână ori în ţesutul subcutanat, în scopuri terapeutice.

INFÚZIE - Soluţie apoasă obţinută dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conţine; medicament astfel obţinut.

SOLÚȚIE - Amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporţii. Lichid care conţine o substanţă solidă dizolvată.

TINCTÚRĂ - medicament lichid obţinut prin dizolvarea în alcool sau eter a unor extrase din plante, din organe de animale sau din minerale.

EXTRÁCT - Preparat, substanţă chimică extrasă din plante, din organisme, din organe etc.

EMÚLSIE - Amestec lichid care conţine în suspensie particule insolubile.

SIRÓP - Soluţie concentrată, constând din zahăr şi apă sau suc de fructe, întrebuinţată la prepararea unor dulciuri, a băuturilor răcoritoare şi a unor medicamente.

TABLÉTĂ - Preparat farmaceutic, dozat, solid, de forma unui disc mic, care se administrează pe cale bucală; pilulă; pastilă; comprimat.

2

Capsula - Înveliş solubil în care se pun unele medicamente în formă de praf, cu gust neplăcut, pentru a fi înghiţite mai uşor; bulin; caşetă.

CAȘÉTĂ - Cutie mică din substanţă amilacee(constituit din amidon), în care se introduc, spre a fi înghiţite, medicamente sub formă de pulbere; bulină

POMÁDĂ - Preparat farmaceutic sau cosmetic moale, obţinut din substanţe grase şi din componente medicamentoase, întrebuinţat pentru îngrijirea (sau tratarea) pielii şi a părului.

UNGUÉNT - Preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie consistentă, compus din substanţe grase şi elemente active; cremă cu proprietăţi curative sau cosmetice; unsoare; alifie

Bolus - Cantitate mare de medicament introdus in organism la inceputul tratamentului in scopul obtinerii unui efect terapeutic maxim.

Patch - plasture

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentului medical este administrarea medicamentelor. Acţiunea asupra organismului depinde în primul rând de structura lor chimică dar şi de doza administrată, precum şi de calea de admnistrare. Astfel, aceeaşi substanţă poate să acţioneze ca medicament, ca aliment sau toxic (vinul), după cantităţile care au fost introduse în organism.

Diferenţierea acţiunii medicamentelor asupra organismului este în funcţie de dozele administrate şi din aceste motive la fiecare medicament se vor deosebi:

1. Doza terapeutică . Este doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit, fără ca prin aceasta să se producă vreo acţiune toxică asupra organismului.

2. Doza maximă . Reprezintă doza cea mai mare suportată de organism fără să apară fenomene toxice secundare.

3. Doza toxică reprezintă cantitatea de medicamente care introdusă în organism provoacă o reacţie toxică periculoasă pentru organism.

4. Doza letală este doza care omoară omul.

Din doza de medicamente care a fost introdusă în organism va acţiona asupra acestuia numai partea care va reuşi să se absoarbă prin tegumente şi mucoase care reprezintă porţi de intrare ale medicamentelor, dar în acelaşi timp şi adevărate bariere contra substanţelor străine. Astăzi medicamentele introduse pe cale bucală pot fi distruse de sucurile digestive, deci cantitatea utilă absorbită va fi mai mică decât cea administrată. Medicamentele sunt prescrise de medic iar asistenta care administrează aceste medicamente trebuie să aibă o serie de cunoştinţe pentru a nu transforma efectul terapeutic într-o otravă cu acţiune ireversibilă.

Calea de administare a medicamentului determina efectele acestuia. De exemplu, medicamentele administrate intravenos actioneaza instant deoarece intra imediat in circulatia sangvina. De aceea antibioticele se fac de obicei intravenous pentru a determina un raspuns imediat si costant.

3

Prevenirea erorilor in admnistarea medicatiei

Inaintea admnistarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu medicatia prescrisa de medic din foaia de observatie. Se va verifica mental regula celor cinci “p”:

pacientul potrivit medicamentul potrivit doza potrivita calea de administare potrivita timpul (ora) de administare potrivit

Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom administra.

Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in vedere drepturile pacientului:

dreptul de a stii de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce efecte adverse sa se astepte

- dreptul de a refuza medicatia prescrisa

Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a medicamentelor cu risc crescut constau in prepararea acestora astfel incat ele sa poata fii imediat perfuzate, asa-numitele “premixed infusion”. Inainte de administarea lor trebuie verificate de catre doua nurse diferite (dozajul si rata perfuziei).

Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele:

Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament necesita o buna cunoastere a starii pacientului si a efectelor asteptate de la medicamentul administrat. De exemplu, daca un pacient primind un antiaritmic continua sa prezinte contractii ventriculare premature, trebuie anuntat medicul ca medicamentul administrat nu produce efectul scontat.

In cadrul monitorizarii eficientei unei anume terapii medicamentuoase, trebuie luate in calcul si rezultatele testelor de laborator, care pot indica un efect terapeutic, un efect advers sau un nivel toxic. De exemplu, timpii de protrombina ajuta la evaluarea efectului administarii de heparina, sau nivelul scazut al potasiului poate fi un semn al efectelor adverse ale unui diuretic. Unele medicamente insa pot afecta rezultatul testelor de laborator, cauzand asa-zisele rezultate “fals pozitive”. De exemplu, codeina poate creste presiunea intracraniana.

Se va monitoriza cu atentie starea pacientului. Anumite modificari ca scaderea sau cresterea in geutate pot afeta actiunea anumitor medicamente. Alti factori ca varsta

4

pacientului, constitutia fizica, sexul, statusul emotional pot afecta, de asemenea, rapunsul pacientului la admnistraea medicamentelor.

Deoarece majoritatea pacientilor primesc mai mult de un medicament, trebuie,de asemenea, avute in vedere interactiunile dintre ele. O interactiune intre medicamente inseamna o schimbare in absorbtia, distributia, metabolismul si excretia acestuia, care poate aparea la administrarea altui medicament sau imediat dupa aceea. O interactiune de dorit folosita ca baza in terapiile medicamentuoase combinate, este potentarea efectului unui medicament, ajutarea mentinerii unui anumit nivel sangvin sau mnimalizarea efectelor adverse, cu ajutorul altui medicament. Pe de alta parte, anumite interactiuni pot avea rezultate nedorite ca diminuarea efectului unu medicament, sau, din contra, maximizarea sa pana la efect toxic. De exemplu, pacientii fumatori necesita doze mai mari de teofilina (medicament administart din ficat care cresc metabolizarea teofilinei.

Urmarirea efectelor adverse

La administrarea unu medicament este necesara reunoasterea si identificarea efectelor adverse, reactiilor toxice si alergiilor medicamentuoase. Unele efecte adverse sunt trecatoare si de intensitate redusa, pacientul dezvoltand o toleranta fata de medicament. Altele necesita o schimbare a terapiei medicamentuoase.

O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor excesive, sau cronica, datorata acumularii progresive a medicamentului in corp. De aemenea, reaciile toxice pot aparea ca rezultat al modificarii metabolismului sau excretiei care determina astfel cresterea nivelului medicamentului in sange.

O reactie alergica la un medicament este rezultatul unei reactii antigen-anticorp. Reactia poate fii de la o urticarie banala pana la soc anafilactic. De aceea inaintea administarii medicamentelor se verifica eventualele reacti alergice. In principiu, testul alergic se face inaintea administrarii primei doze dintr-un medicament. De asemenea trebuie avut in vedere ca un istoric alergenic negativ la un anume medicament nu exclude posibilitatea aparitiei reactiei alergice in prezent sau viitor.

Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenta si reactiile idiosincrazice (care apar la personae cu anumite deficite genetice).

Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul, refuzul pacientuli, aparitia efectelor adverse, trebuie notificate corect si eligibil in planul de ingrijire cu semnatura asistentei.

5