MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Motto : “Se poate guverna de departe,

Dar se poate administra numai de aproape.”

Decret francez-1982

Introducere

Administratia se regaseste pretutindeni, in toata complexitatea vietii sociale, constituind una

din cele mai utile activitati umane.

Administratia publica, in statul de drept, reprezinta principala parghie prin care se realizeaza

valorile stabilite la nivelul palierului politic. Notiunea de administratie are mai multe acceptiuni. In

limbajul curent, a administra inseamna a conduce, a organiza, a dirija activitati publice si particulare.1

Administratia reprezinta totalitatea organelor administrative ale unui stat; sectie a unei institutii

insarcinata cu administrarea acelei institutii. Administratia de stat poate fi:

a) forma de activitate (executive si de dispozitie) a statului pentru realizarea functiilor sale;

b) totalitatea organelor de stat prin care se desfasoara aceasta aceasta activitate.

De asemenea administratia reprezinta si conducerea politica-administrativa a unui stat, regiuni,

etc.2

Cand dezvoltarea societatii a impus necesitatea studierii faptului administrativ si in general a

problemelor legate de administratie, aceasta preocupare a facut obiectul stiintei juridice. Aceasta stare

de fapt a durat timp de mai mult de un secol, deoarece abordarea juridica a fenomenului administrativ

era considerata ca fiind singura valabila.

O prima definitie a administratiei publice ar putea fi cea data de Antonie Iorgovan, conform

caruia reprezinta „o categorie de autoritate publica, care potrivit Constitutiei si legilor este chemata sa

1 Emil Balan, “Drept administrativ”, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 19992 DEX, editia “98

1

execute legea, sau, in limitele legii sa presteze servicii public, uzand, in acest scop, de prerogativele

specifice puterii publice”.

O alta definitie a administratiei publice, conform lui J. P. Harris si John J. Corson sustine ca ea

este „activitatea prin care se realizeaza scopurile si obiectivele guvernului”. O a treia definitie a

administratiei publice ar fi cea a lui John Pfiffner si Robert Presthus, conform carora „Administratia

publica, ca domeniu de activitate este in principal preocupata de mijloacele pentru implementarea

valorilor politice”. De asemenea definitia apartinand lui Melin J. Dubnick si Barbara S. Romzek releva

ca „practicarea administratiei publice presupune reconcilierea dinamica a diferitelor forte in eforturile

statului de administrare a politicilor si programelor publice”.

Sistemul stiintelor administrative este in expansiune, incorporand metode si experiente noi,

abordari noi, chiar concepte si practici noi. Vectorii acestei expansiuni se refera la noul management

public, la capacitatea administrative si de guvernare, precum si la noile strategii de informare si

comunicare publica. Sistemul stiintei administratiei încorporeaza efectele globalizarii care, prin

emergenta sistemica, devin cauza sau efect al unor procese si fenomene din spatiul public.3

Scopul final al oricarui studiu ce priveste administratia este de a construi un model al

sistemului administrativ, pe baza caruia administratia, ca sistem, sa fie inteleasa ca un proces evolutiv,

pornind de la obiecte, atribute si relatii ce se combina si permit functionarea optima.

O abordare de ansamblu asupra sferei si continutului administratiei publice nu poate fi realizata

decat cu ajutorul unei abordarii sistemice.

Utilizarea analizei sistemice in administratie si in cercetarea administrativa nu este noua. Din

punct de vedere sistemic administratia este vazuta ca o entitate sociala specifica unei perioade de

dezvoltare caracterizata printr-un mod de actiune, o structura si o logica, care-i sunt proprii.

Evidentiind o diferenta specifica, sistemul administrativ va fi un ansamblu de fapte administrative

aflate in interactiune, desfasurate într-o anumita perioada de timp si care iau aspectul unei realitati

obiective incorporate in viata sociala cotidiana.4

Precizarea rolului administratie publice, in conditiile statului de drept, atrage dupa sine o

analiza sistemica mai ampla, care – depasind analiza structurala si functionala (ce se refera la

comportamentul intern al administratiei) – urmareste studierea relatiilor dintre elementele sistemului,

precum si intre acestea si intregul sau si celelalte elemente ale sistemului social. In acest fel, este

posibil sa se faca distinctia intre relatiile interne ale sistemului (care sunt considerate relativ stabile,

fiind consacrate, mai ales, in norme juridice) si relatiile sistemului cu mediul social înconjurator.5

3 Matei Ani, “Analiza sistemelor administratiei publice”, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p. 8.4 Matei Ani, op.cit., p. 815 Ioan Alexandru, “Curente de gândire privind administratia publica”, Editura Economica, Bucuresti, 2000, p. 21.

2

Ultimele decenii ale secolului XX prezeinta ca preocupari importante ale cercetatorilor si

specialistilor, oamenilor politici sau guvernantilor, acelea privind eleborarea unor modele ale

administratiei publice.

“Abordarea sistemica a administratiei publice ofera fundamentul unui demers consistent si

riguros pentru un model ideal al administratiei publice care sa insumeze toate avantajele – deziderate

pentru orice administratie, adica: nationalitate, eficacitate, servire optima a cetatenilor, etc.”6

Ca parte a sistemului social, administratia publica are doua elemente componente esentiale si

indispensabile, si anume: elemental structural-organic si elementul functional.

Necesitatea abstractizarii si definirii apare evidenta. O asemenea posibilitate o ofera abordarea

sistemica. Aceasta presupune o abordare cuprinzatoare, relevanta pentru precizarea statutului si rolul

administratiei publice in conditiile statului de drept.

Abordarea sistemica a administratiei publice ofera fundamentul unui demers consistent si

riguros pentru un model ideal al administratiei publice care sa însumeze toate avantajele – deziderate

pentru orice administratie, adica: nationalitate, eficacitate, servire optima a cetatenilor etc.7

Conceptul de sistem administrativ poate fi considerat, uneori, echivoc si polisemic. Din punct

de vedere sistemic, acesta va fi o entitate sociala specifica unei perioade de dezvoltare caracterizate

printr-un mod de actiune, o strcutura si logica care ii sunt proprii. Evidentiind o diferenta specifica,

sistemul administrative va fi “un ansamblu de fapte administrative aflate in interactiune, desfasurate

intr-o anumita perioada de timp si care iau aspectul unei realitati obiective incorporate in viata sociala

cotidiana”.

Sistemele administratiei sunt rezultatul unui proces evolutiv care cuprinde:

-exteriorizarea, care desemneaza detasarea aparenta a sistemelor de indivizii care le-au creat;

-obiectivarea elementelor sistemului in realitati sociale;

-interiorizarea prin care faptele administrative sunt proiectate in constiintele individuale.

Sistemele administrative au legaturi intre ele, precum si cu alte sisteme sociale, legaturi care

determina o serie de trasaturi commune, dar si diferentieri specifice.

O teorie integrala a sistemelor este extreme de necesara in administratia publica. In timp ce

organizatiile private si organizatiile non-profit erau dormice sa primeasca si chiar sa experimenteze

teoria generala a sistemelor, administratia publica a aratat un interes partial pentru aceasta, prin

6 Ioan Alexandru, “Structuri, mecanisme si institutii administrative”, vol. II, Editura Sylvi, Bucuresti, 1996, p. 1407 Ioan Alexandru, “Structuri, mecanisme si institutii administrative”, vol. II, Editura Sylvi, Bucuresti, 1996, p. 140

3

adoptarea si adaptarea la nevoile reale a unoe metode si tehnici de analiza sistemica, in special sisteme

de management al informatiilor, sisteme support al deciziilor, analiza politica, metode de evaluare, etc.

De fapt, analiza sistemica este foarte necesara in administratia publica datorita complexitatii, in

crestere, a problemelor publice. Datorita magnitudinii lor, actualele probleme publice par pe moment

dificile si multe persoane vorbesc de o noua era de “neguvernabilitate” si haos sau cel putin o

“adversitate” persistenta.

1. Prezentarea organizaţiei

Ministerul Sănătăţii este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Cristian

Popisteanu nr. 1—3, sectorul 1, şi reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistentei de sănătate

publică.

Conducerea Ministerului Sănătăţii Publice se exercită de către ministrul sănătăţii publice este

ajutat de 3 secretari de stat, un subsecretar de stat, un secretar general şi de un secretar general

adjunct.În conformitate cu prevederile HG 548/2007 pentru modificarea şi completarea Hotărârii

Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi componenţa

Ministerului Sănătăţii Publice se regăsesc 10 structuri care funcţionează la rang de direcţie generală

sau direcţie, după cum urmează: Direcţia generală organizare, resurse umane, dezvoltare profesională

şi salarizare, Direcţia juridică, Direcţia farmaceutică, Direcţia generală politici, strategii şi

managementul calităţii în sănătate, Autoritatea de sănătate publică, Inspecţia sanitară de stat, Agenţia

naţională de programe, Direcţia logistică, administrativ, relaţii publice şi mass-media, Direcţia

generală buget şi credite externe şi Direcţia generală relaţii externe şi afaceri europene.

2. Misiunea organizaţiei

Ministerul Sănătăţii Publice aplică strategia şi politica Guvernului în domeniul asigurării

sănătăţii populaţiei şi răspunde de realizarea reformei în sectorul sanitar. Ministerul Sănătăţii Publice

organizează, coordonează, îndrumă activităţile pentru asigurarea sănătăţii populaţiei şi acţionează

pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează sănătăţii.Urmăreşte îmbunătăţirea stării de

4

sănătate a populaţiei şi realizarea un sistem de sănătate modern şi eficient, compatibil cu sistemele de

sănătate din Uniunea Europeană, pus permanent în slujba cetăţeanului.

Obiective

· Informatizarea sistemului medical cu prioritate pentru introducerea cardului naţional de

sănătate ;

· Investiţii pentru domeniile de cancer şi AŢI;

· Reorganizarea sistemului spitalicesc prin comasarea sau desfiinţarea unor unităţi

sanitare;

· Mai multe măsuri care vizează pregătirea tinerilor medici

Implementarea cardului naţional de sănătate reprezintă o necesitate pentru eficientizarea

sistemului sanitar. Acest proiect reprezintă de fapt primul pas spre informatizarea sistemului medical

care va conduce la disciplină financiară şi medicală. Introducerea cardului va aduce beneficiu atât

pacienţilor, cât şi autorităţilor sanitare. Pacienţii vor scăpa de birocraţie şi de drumurile între serviciu şi

casa de asigurări pentru a dovedi calitatea de asigurat când au nevoie de servicii medicale sau concedii

medicale, autorităţile vor putea cunoaşte exact câte servicii medicale au fost efectuate unui pacient,

care sunt nevoile reale în sistem. Persoanele asigurate vor avea obligaţia prezentării cardului naţional

de asigurări sociale de sănătate în scopul acordării serviciilor medicale de către furnizorii aflaţi în

contract cu casele de asigurări de sănătate.

Pentru realizarea obiectivelor Ministerul Sănătăţii îndeplineşte următoarele funcţii:

a) elaborează politici, strategii şi programe de acţiune în domeniul sănătăţii populaţiei, în

acord cu Programul de guvernare, coordonează şi controlează implementarea politicilor, strategiilor şi

programelor din domeniul sănătăţii populaţiei, la nivel naţional, regional şi local;

b) evaluează şi monitorizează starea de sănătate a populaţiei, ia măsuri pentru

îmbunătăţirea acesteia şi informează Guvernul referitor la indicatorii de sănătate, tendinţele de evoluţie

şi despre măsurile necesare pentru îmbunătăţirea acestora;

c) reglementează modul de organizare şi funcţionare a sistemului de sănătate;

d) monitorizează, controlează şi evaluează activitatea instituţiilor sanitare şi ia măsuri

pentru îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale acordate populaţiei;

5

e) asigura, în colaborare cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, resursele

umane, materiale şi financiare necesare funcţionării instituţiilor din sistemul public de sănătate;

f) colaborează cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cu

cei ai societăţii civile şi cu massmedia în scopul educaţiei pentru sănătate a populaţiei şi adoptării unui

stil de viaţă sănătos;

g) participa la Limitarea efectelor apărute în urma dezastrelor, calamitaţilor şi epidemiilor

în domeniul său de competentă;

h) reprezintă Guvernul României în relaţiile cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi cu alte

organisme internaţionale, în domenii de interes;

i) elaborează, implementează şi coordonează programe naţionale de sănătate, în scopul

realizării obiectivelor politicii de sănătate publică;

j) gestionează, prin structuri specializate, programele internaţionale de asistenţă financiară

pentru susţinerea reformei în sănătate şi pentru creşterea calităţii asistenţei medicale acordate

populaţiei;

k) colaborează cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi

implementează proiecte şi programe.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

LISTA OBIECTIVELOR DE INVESTIŢII CARE S-AU FINALIZAT ÎN PERIOADA 2009-2011

Denumire obiectiv de investiţii în continuare Anul finalizării

● Centrală termică, corp de legătură şi şarpantă

6

Spital Clinic Clujana în municipiul Cluj Napoca

(Spitalul Municipal Cluj Napoca), judeţul Cluj 2009

● Spital cu 150 paturi şi dispensar policlinic în

Oraşul Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş 2009

● Spital cu 250 paturi în municipiul Carei, judeţul

Satu Mare 2010

● Spital cu 250 paturi şi dispensar policlinic în

municipiul Huşi, judeţul Vaslui 2010

● Spaţii cazare Spital orăşenesc Horezu,

judeţul Vâlcea 2010

● Spital boli contagioase cu 100 paturi în

municipiul Focşani, judeţul Vrancea 2010

● Centrul de sănătate cu staţionar-Dumitreşti,

judeţul Vrancea 2010

LISTA OBIECTIVELOR DE INVESTIŢII CARE SE FINALIZEAZĂ SAU SE DAU ÎN

EXPLOATARE ÎN ANUL 2011

7

● Spital cu 250 paturi în municipiul Urziceni, judeţul

Ialomiţa

● Spital cu 250 paturi şi dispensar policlinic în

municipiul Feteşti, judeţul Ialomiţa

● Extindere şi amenajare Centrul de Cardiologie

Timişoara (Institutul de Boli Cardiovasculare

Timişoara), judeţul Timiş

● Spital orăşenesc cu 100 paturi în oraşul Ineu,

judeţul Arad

3. Tipul campaniei

a) campanie de informare şi de educare a publicului adolescent;

b) este o campaniile de informare;

c) campanii de prevenire a cancerului de col uterin,de vaccinare împotriva gripelor;

d) campanii împotriva fumatului;

4. Stabilirea obiectivelor campaniei

· Creşterea nivelului de informare şi conştientizare a populaţiei tinta privind factorii de

risc pentru cancer;

8

· Informarea privind tipurile de cancer care pot fi prevenite şi/sau depistate prococe prin

teste de screening;

· Discutarea, revizuirea şi adoptarea Strategiei naţionale şi a planului de acţiune pentru

programele de screening vizând depistarea precoce a cancerului de co uterin, sân şi cancerului colo –

rectal

Activităţile campaniei, parteneri, materiale IEC, buget estimate,obstacole,indicatori de

monitorizare:

· Conferinţe de presă

· Promovare pe website-ul instituţiei

· Comunicate de presă

· Masă rotundă cu specialiştii(gastroenterologi, ginecologi, oncologi)

· Sesiuni informative

· Distribuire materiale informative prin reţeaua de medicină primară şi voluntari ai Crucii

Roşi;

Concepte cheie Concepte derivate

· stabilitate

· viitor

· Încredere

· unitate

· constantă

· proiecte şi planuri

· raliere şi consimţământ

· solidaritate şi susţinere

5. Strategia pe termen lung a organizaţiei

Pe termen lung, efectul vizat al strategiei este îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi,

prin aceasta, a calităţii vieţii.

Scopul Strategiei naţionale privind serviciile de sănătate

9

Scopul Strategiei naţionale privind serviciile de sănătate, denumită în continuare strategie, este

creşterea accesului populaţiei la servicii medicale de calitate şi eficientizarea modului de furnizare a

serviciilor medicale spitaliceşti.

Principalele obiective ale acestei strategii, care vor direcţiona furnizarea serviciilor de sănătate

în România pentru cel puţin următorii 10 ani, sunt următoarele:

· Îmbunătăţirea accesului populaţiei şi creşterea echităţii în acordarea serviciilor de

sănătate;

· Îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate;

· Îmbunătăţirea eficacităţii şi a eficienţei serviciilor de sănătate

Prezenţa strategie are la baza strategia de raţionalizare a serviciilor spitaliceşti, elaborată în

anul 2003 în cadrul derulării proiectului de planificare şi reglementare a sistemului de servicii de

sănătate al Băncii Mondiale în România.

Principiile acestei strategii vor direcţiona furnizarea serviciilor de sănătate în România pentru

cel puţin următorii 10 ani.

Viziunea strategiei privind serviciile de sănătate din România

Cetăţenii României vor avea un acces îmbunătăţit pe plan local la servicii de sănătate de

calitate, inclusiv accesul la medicamente prescrise raţional, medicina de familie, servicii de sănătate

publică şi la programe de prevenire a îmbolnăvirilor. Cetăţenii vor avea încredere în pregătirea

medicilor de familie şi se vor baza pe aceştia pentru rezolvarea majorităţii problemelor lor de sănătate,

apelând la medicii de specialitate sau la serviciile spitaliceşti doar atunci când este nevoie.

6. Strategia pentru relaţii publice şi comunicare

a) colaborează cu structura de specialitate a Ministerului Sănătăţii în realizarea

obiectivelor de comunicare prin mass-media ori prin mijloacele proprii ale direcţiei de sănătate publică

judeţene sau a municipiului Bucureşti;

10

b) asigura desfăşurarea optimă a activităţii de relaţii publice;

c) asigura informarea permanenta referitoare la principalele activităţi ale direcţiei de

sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti;

d) asigura o legătură permanentă între comunitate şi direcţia de sănătate publică judeţeana

şi a municipiului Bucureşti, organizând pe baza unui program stabilit activitatea de audienţe pentru

populaţie;

e) desfăşoară activitatea de analiză a cererilor cetăţenilor şi disponibilizează toate

informaţiile necesare pentru soluţionarea problemelor prezentate sau solicitate;

f) informaţiile care constituie secrete de stat şi de serviciu vor fi accesate şi gestionate

conform standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate;

g) comunica Ministerului Sănătăţii date privind: adresa direcţiei de sănătate publică,

numele şi prenumele persoanelor din conducere, numărul de telefon fix, mobil şi de fax, adresa de e-

mail; denumirea şi adresa spitalelor din teritoriu, numele şi prenumele directorilor acestora, numărul

de telefon şi de fax; denumirea şi adresa altor unităţi importante din teritoriu; modificările ce intervin

în datele comunicate.

7. Obiectivele şi operaţionalizarea acestora

Obiective Operaţionalizarea

obiectivelor

Acţiuni

îmbunătăţirea imaginii în

rândul angajaţilor

un procent important dintre

angajaţi să-şi poate să-şi

reafirme încrederea pentru

locul de muncă sigur

jumătate din angajaţi să

depăşească starea de

nesiguranţă

trei sferturi dintre angajaţi să

vadă un mediu propice pentru

vizite ale directorilor de

direcţie în compartimente şi

birouri

consultarea personalului

despre problemele

organizaţiei (mediul, întâlniri

de lucru)

transmiterea mesajelor cu

scop informativ (note interne,

broşuri, avize,discuţii între

11

desfăşurarea activităţii medici şi cu populaţia)

recunoaşterea performantelor

angajaţilor

reuniuni ale personalului în

scopul creării de relaţii

informale pentru scăderea

bolilor şi pentru reamenajarea

spitalelor

realizarea unor audit-uri ale

comunicării

reafirmarea valorilor

organizaţiei

angajaţii ar trebui să nu aibă

dificultăţi în a descrie

misiunea organizaţiei la care

sunt angajaţi

50% dintre angajaţi trebuie să

cunoască obiectivele

organizaţiei

Comunicarea idealului

organizaţional a misiunii

Definirea valorilor şi

înţelegerea lor

8. Suporturile de comunicare

a) Reviste

b) Broşuri

c) Analize

d) Fotocopii

e) Mesaje orale (şedinţe, conferinţe, întâlniri de grup, vizite, dialog prin telefon, mesaje audio-

vizuale,campanii,dialoguri cu cetăţenii);

12

9. Succesul în executarea unui program bine planificat

Factori

· Delegarea responsabilităţilor

· Fixarea termenelor limita de execuţie a acţiunii

· Controlul calităţii

· Comunicarea în interiorul echipei cu beneficiarul programului

· Evaluarea permanentă

Bugetul alocat

· Salarizarea programului

· Cheltuielile cu informarea publică şi de întreţinere a echipamentului

· Campania trebuie monitorizată, iar apoi se face evaluarea ei, se măsoară în practică şi în

măsurarea eficienţei campaniei

Model de campanie ( august 2011 – mai 2012 )

Obiective

operaţionale

Suport de

comunicare

Calendar Indicatori Responsabili Resurse

1. Angajaţii

nu trebuie

să aibă

Seminarii de

informare

lunar Reprezentanţi ai

birourilor şi secţii

Direcţia generală

pentru politici şi

resurse umane

umane

financiare

13

dificultăţi

în

descrierea

mişunilor

editarea de

broşuri şi

pliante,campanii

septembrie

şi martie

Câte un exemplar

pentru fiecare secţie

său birou

Direcţia generală

pentru politici şi

resurse umane

Umane

Financiare

Instrumente de lucru şi

aparatura

Avizier permanent Department de relaţii

publice

Finaciare

Instrumente de lucru şi

aparatura

Umane

Mailuri de

informare în

reţeaua intra-net

Permanent Între direcţii, secţii

şi birouri

Personal pentru

gestionarea

informaţiilor în

general sau particular

pentru anumite

direcţii

Financiare

Umane

Actualizare site Permanent Numărul de accesări

ale site-ului

Direcţia de

tehnologie

informaţională

Financiare

Umane

2. Angajaţii

în

proporţie

de 50%

trebuie să

cunoască

obiectivel

e

organizaţi

ei

Mailuri de

informare în

reţeaua intra- net

Permanent Între direcţii

compartimente şi

birouri

Gestionarea

informaţiilor de

interes general

Financiare

Umane

Întâlniri de grup Săptămânal Participarea tuturor

directorilor, şefi de

direcţii

Departamentul de

relaţii publice

Financiare

Instrumente de lucru şi

14

aparatura

Umane

Seminarii de

informare a

publicului intern

Lunar Reprezentan

ţi ai

birourilor,

compartime

ntelor şi

direcţiilor

Directori, şefi de

agenţii

Financiare

Instrumente de

lucru şi aparatură

Umane

Editarea de

broşuri

2 luni pe an Câte un

exemplar

pentru

fiecare

compartime

nt său birou

Direcţia de politici

şi resurse umane

sunt implicate în

editare

Umane

Financiare

Instrumente de

lucru şi aparatură

Cel puţin 50%

dintre angajaţi să

depăşească starea

de nesiguranţă şiş

a fie parte a

organizaţiei

Vizite lunare Număr de

birouri sau

secţii vizate

Directori de

directive

Financiare

Umane

Mailuri de

informare

De câte

ori este

nevoie

în sens

descend

ent

Birouri

Directori de agenţii,

direcţii

Financiare

Umane

15

BIBLIOGRAFIE

1. HG 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii;

2. www.wikipedia.com ;

3. www.juridice.ro ;

4. http://www.ms.gov.md/public/legal/ordinele/ ;

5. http://www.gov.ro/programul-de-guvernare-2013-2016__l1a117322.html ;

16