Adaptarea la viaţa de grădiniţă :Acest aspect al adaptării prescolarului cunoaste trei planuri:- planul deservirii;- planul prezenţei regimului de activităţi obligatorii;- solicitarea intensă a activităţilor intelectuale.Ca rezultantă a intercondiţionării celor trei planuri apare planul integrării în colectivitate.Se disting sase tipuri de adaptare:1. adaptare foarte bună: despărţiri fără ezitări de persoana care a adus copilul, conduitesaturate de curiozitate si investigaţie activă în mediul de grădiniţă, stabilirea rapidă de relaţiicu educatoarea si cu copiii din grupă.2. adaptare bună: despărţire fără ezitări de persoana care a adus copilul, stabilirea facilă derelaţii cu educatoarea si câţiva copii din grupă, atitudine de expectativă si nu atitudine activăde investigaţie.3. adaptare dificilă: intermitent tensională, nervozitate, reţinere tacită (de mână) apersoanei care a adus copilul, dispoziţie alternantă, nesiguranţă si curiozitate faţă deambianţă.4. adaptare tensională continuă: nervozitate de fond, reţinere insistentă a persoaneiînsoţitoare (verbal), stabilirea de relaţii foarte reduse cu educatoarea si cu ceilalţi copii,conduite de abandon evidente.5. adaptare foarte dificilă: refuzul copilului de a se despărţi de persoana însoţitoare, refuzulcvasigeneral de a stabili relaţii verbale (mutism), blocajul curiozităţii si al investigaţiei,dispoziţie tensională evidentă si continuă.6. neadaptarea: refuz activ al copilului de a se despărţi de persoana însoţitoare, negativismuneori violent, conduite refractare, uneori agresive.