1

2

3

Acest volum este dedicat duhovnicului DavidRoşca de la Mănăstirea Putna, judeţul Suceava,cel care, prin blândeţea şi bunătatea sa, a format şizidit sufleteşte mulţi monahi, monahii şi mireni,împlinind adevărata menire a aşezămintelormănăstireşti.

4

Aducem calde mulţumiri celor care au susţinut financiardocumentarea, redactarea şi tipărirea volumului de faţă:

Familia Corneliu şi Nataşa Paraschivescu din Bucureşti,

Familia Leopold şi Altanca Biesiadovschi din Rădăuţi,

Familia Dan şi Anda-Ecaterina Popescu din Bucureşti,

Familia Marian şi Anca Tudorache din Bucureşti,

Familia Călin şi Ioana Niculescu din Bucureşti,

Fraţii Lucian şi George Neacşu din Focşani

5

IEROM. MARCU PETCU NICOLAE LIHĂNCEANU

PR. ADRIAN PINTILIE RAMONA-ANCA CREŢU

PAGINIDIN ISTORIA MONAHISMULUI ORTODOXÎN REVISTELE TEOLOGICE DIN ROMÂNIA

**AŞEZĂMINTE MONAHALE

Carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului PIMEN,Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

EDITURA BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEIEDITURA MITROPOLIT IACOV PUTNEANU

2011

6

Reviste utilizate la alcătuirea acestei lucrări:Biserica Ortodoxă Română (1881-1989); Mitropolia Moldovei şi Sucevei/ Teologie şi Viaţă (1925-2007); MitropoliaArdealului/ Revista Teologică (1956-2007); Mitropolia Olteniei (1950-2007); Mitropolia Banatului/Altarul Banatului(1947-2007); Glasul Bisericii (1945-2007); Studii Teologice (1949-2007); Ortodoxia (1949-2007); Amvonul, Bucureşti(1891-1893); Apostolul, Bucureşti (1900-1901 şi 1924-1943); Biserica şi Şcoala, Galaţi (1889-1897); BuletinulEparhiei Argeşului, Argeş (după 1926); Buletinul Eparhiei Huşilor, Huşi (1924-1934); Calea Vieţii, Curtea de Argeş(1904-1912); Candela, Cernăuţi, (1882-1914; 1923-1946); Consolatorul, Bucureşti (1879-1880; 1898-1904); CronicaHuşilor, Huşi (din 1934); Cronica Romanului, Roman (după 1924); Cuvântul Adevărului, Rm. Vâlcea (1902-1909);Fântâna Darurilor, Bucureşti (după 1923); Îngerul, Buzău (1925-1940); Menirea Preotului, Rm. Vâlcea (1890-1898);Păstorul Ortodox, Piteşti (1904-1912; după 1923); Păstorul Tutovei, Bârlad (după 1923); Revista Ortodoxă, Bucureşti(1912-1916); Revista Societăţii clerului argeşean „Frăţia”, Piteşti (1900-1904); Revista Teologică, Iaşi (1883-1887);Şcoala şi Biserica, Bucureşti (1898-1914); Viaţa Ilustrată, Sibiu şi Cluj (1934-1940); Viaţa Monahală, Iaşi-Cetăţuia(din 1933); Viitorul, revistă bisericească şi didactică, Iaşi (1898-1904); Bucureşti (1904-1916); Vocea Bisericii,Bucureşti (1894-1896); Revista de Istorie Bisericească, Bucureşti (1943).

Referent ştiinţific:Teologie – Lector Dr. Ionuţ-Alexandru Tudorie de la Facultatea de Teologie din BucureştiIstorie – Cercet. Dr. Oana Mădălina Popescu din cadrul Institutului „Nicolae Iorga” din Bucureşti

Colaboratori:Conf. Dr. Elena Târziman, Director General al Bibliotecii Naţionale a RomânieiArhim. Policarp Chiţulescu, Director al Bibliotecii Sfântului SinodIon-Dragoş Vlădescu, Secretar General, Editurile Patriarhiei RomâneIerod. Paulin Ilucă, Mh. Atanasie Avram de la Mănăstirea Putna, judeţul SuceavaBibliografi Gabriela Dumitrescu, Alexie-Marian şi Nicoleta Emandache de la Biblioteca Academiei RomâneProf. Cristina Viţega, Prof. Iulia-Cătălina Rei, Prof. Rodica Onciu, Prof. Maria Bălţei,Prof. Viruţa Irimescu din oraşul Rădăuţi, judeţul SuceavaProf. Elena Andriescu din comuna Putna, judeţul Suceava

Tehnoredactare şi Coperta: Mh. Iachint Sabău de la Mănăstirea Putna, judeţul SuceavaIng. Violeta Negrea din Bucureşti

Volumul este disponibil în format electronic pe:http://www.centrulstefancelmare.ro/ro/publicatii/#imo-2

http://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/pagini%20din%20istoria%20monahismului%20ortodox.pdf

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiPagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România / ierom. Marcu Petcu, Nicolae Lihănceanu, pr. Adrian Pintilie, Ramona-Anca Creţu ; tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. - Bucureşti : Editura

Bibliotecii Naţionale a României ; Putna : Mitropolit Iacov Putneanul, 2011 3 vol. ISBN 978-973-8366-20-6 Vol. 2. : Aşezăminte monahale. - 2011. - ISBN 978-973-8366-22-0 ; ISBN 978-606-92292-6-2I. Marcu Petcu, ieromonahII. Lihănceanu, NicolaeIII. Pintilie, AdrianIV. Creţu, Ramona-Anca

271(498)

7

CUVÂNT ÎNAINTE

ocaţia pentru via ţa monahală în ţara noastră, în Biserica noastr ăstrămoşească este bine cunoscut ă de foartă multă lume din afarahotarelor ei. Trăirea vieţii monahale a fost de-a lungul veacurilor

pe pământul ţării noastre nu numai în locuri retrase, în munţi, dealuri sau câmpiici, şi în centrele eparhiale, slujind cu prioritate la bisericile lor catedrale.

Urmând pilda voievozilor sau a oamenilor de frunte ai ţării, credincioşiinoştri au in iţiat, cu b inecuvântarea chiriarhului eparhiei, zidiri de biserici şimănăstiri, zidiri la care au participat din plin nu num ai la ridicarea, ci şi laînzestrarea lor cu orice posibilităţi economice. Mai mult au participat şi parti-cipă şi astăzi la s lujbele din aces te mănăstiri şi schituri f ără să părăseascăbisericile lor parohiale. Cu totul deosebit este faptul că aceşti credincioşi nusunt cu nim ic mai prejos fa ţă de vie ţuitorii mănăstirilor noastre în p rivinţanevoinţelor duhovniceşti ţinând zile în tregi de ajuna re în perioada PostuluiMare, participând la toate slu jbele, încât nu se deosebesc cu nim ic de vieţui-torii nevoitori ai m ănăstirilor; şi tot aceşti „călugări în civil” particip ă, aju-tând la treburile gospodăreşti ale mănăstirilor.

Râvna după desăvârşire a dat na ştere la zidirea atâto r mănăstiri şi schi-turi pe pământul ţării noastre, a şa cum înţelegem din paginile acestei va-loroase lucrări de zidire sufletească.

Ceea ce caracterizează pe credincioşii pământului strămoşesc, fiii Bise-ricii noastre, este dreapta socoteal ă, cumpănirea lucrurilor. Ei se m istuie derâvna pentru nevoinţele duhovniceşti, dar nu uită de râvna muncii din gospo-dăriile lor, din v iaţa lor de familie în sânul căreia cultivă cumpătarea, acriviaîn tot ceea ce fac, îm pletind lucrarea Martei cu cea a M ariei, dând întâietatelucrării Mariei prin frecventarea d easă a mănăstirilor şi prin dorinţa fierbintede a umple tot cuprinsul ţării cu mănăstiri şi schituri.

În ciuda încercărilor crizei de ordin duhovnicesc şi economic, vocaţiapentru viaţa mănăstirească stăpâneşte încă multe suflete tinere.

V

8

Tradiţiile şi rânduielile vieţii de mănăstire, dacă vor fi respectate, stră-duindu-se în dragostea de m uncă şi cu braţele pentru câştigarea pâinii cea d etoate zilele şi în dragostea pentru rug ăciunile, pravila din biserică şi chilie şi,nu în ultimul rând, ajutorarea „fra ţilor prea mici ai Mântuitorului nostru IisusHristos”, fără a p ărăsi mănăstirea, sfintele noastre m ănăstiri şi schituri vorrămâne mai departe vetre de zidire sufleteasc ă atât pentru cinul m onahal, câtşi pentru obştea cea mare a dreptcredincioşilor creştini, călugări cu sufletul şirâvna spre nevoinţele duhovniceşti şi vrednici creştini, vieţuitori şi călători încorabia sfântă a Bis ericii cu care nav ighează pe m area cea învolburat ă aveacului nostru m arcat de him era globalizării, o sit ă în care se cerne şi sealege neghina de grâu, adevăraţii creştini de lupii îmbrăcaţi în piei de oaie.

Lucrul cel mai îmbucurător cu privire la viaţa monahilor din mănăstirilenoastre îl constituie atelierele în care se pictează sau se brodează sfinte icoane.

Monahii cărturari, oameni de studii sau traduc ători din operele SfinţilorPărinţi conferă mănăstirilor şi schiturilor noastre statutul de vetre de lumină,de cultură, de artă, pe scurt, de înălţare şi zidire sufletească.

Dumnezeu să răsplătească pe alc ătuitorii şi ostenitorii acestei cărţi cubucuria mântuirii!

† P I M E N

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

9

PREFAŢĂ

el de-al doilea vo lum al colec ţiei dedicată istoriei monahismuluiortodoxă reflectată în revistele b isericeşti centrale şi locale dinRomânia acoperă o arie tem atică extrem de larg ă. Astfel, de la

prezentarea acelor te xte care se refer ă în g eneral la is toria bisericească aRomâniei şi la monahismul românesc, autorii au trecut la identificarea tuturorstudiilor şi articolelor care se referă la mitropoliile şi episcopiile existente laun moment dat în îm părţirea administrativ bisericească a Bisericii Ortodoxedin România, dar m ai ales la sch iturile şi mănăstirile din spa ţiul românesc,incluzând aici şi Basarabia sau Bucovina de Nord. De as emenea, o sec ţiunespecială este dedicată catedralelor episcopale şi mitropolitane, care sunt pre-zentate într-un capitol distinct.

Dincolo de volum ul enorm de m uncă al celor p atru ostenitori trebuiesubliniat faptul că împărţirea şi aranjarea materialului informativ s-a realizatîntr-o manieră logică şi coerentă. Tiparul de redactare este unul care depăşeşteîntr-o manieră semnificativă toate ins trumentele de lucru din aceast ă arietematică publicate până în prezent: dacă ghidurile bibliografice dedicate revis-telor bisericeşti se lim itau la o îm părţire tematică (mai mult sau m ai puţincomplexă) şi la transmiterea titlului studiului şi a locului unde acesta poate fiaflat, de această dată, venind în întâmpinarea cercetătorilor este oferit un micrezumat al textului publicat. În func ţie de densitatea inform aţiilor rezumatulvariază de la câteva rânduri pân ă la o pagin ă, fapt care poate l ămuri cercetă-torul dacă este absolut necesar să ajungă la respectiva indicaţie bibliografică.De asemenea, varietatea rev istelor care au fost cercetate p entru alcătuireaacestei lucrări este semnificativă. În mod obişnuit există instrumente de lucrupentru fiecare d intre reviste bisericeşti centrale, iar în unele cazu ri şi pentruperiodicele locale de spec ialitate, însă de aceas tă dată parcurgerea CroniciiHuşilor şi Cronicii Romanului era absolut obligatorie. Astfel, materialul pre-zentat în acest volum acoperă întreaga bibliografie dedicat ă acestor teme decercetare încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi până în prezent.

C

10

Din momentul publicării acestui volum şi a întregii colecţii, orice cerce-tător va f i obligat să îl folosească drept prim mijloc de informare. Pe lângămonografiile publicate în volum şi dedicate unui schit sau unei m ănăstiri,apelul la bogăţia informaţională cuprinsă în studiile şi articolele semnalate înpaginile acestui instrument de lucru devine obligatorie. În special pen trucercetătorii proveniţi din spa ţiul laic şi care cuno şteau într-o măsură redusăpotenţialul colecţiilor periodicelor biserice şti din Rom ânia acest volum vadeveni un reper menit să completeze informaţiile culese din colecţii de docu-mente precum Documenta RomaniaeHistorica.

Mulţumim tuturor c elor patru iubitori ai c ărţii care s-au o stenit să nefaciliteze accesul la o inform aţie de prim ă mână şi necesară în abordareaoricărei teme dedicată istoriei schiturilor, mănăstirilor şi catedralelor episco-pale şi mitropolitane din România! Dumnezeu să le călăuzească paşii fie că auales sau vor alege viaţa monahală despre care au ales să scrie în această operănecesară în literatura românească de specialitate.

Bucureşti, 10 octombrie 2011

I.-A. T.

11

I. STUDII, ARTICOLE ŞI DOCUMENTE CUCARACTER GENERAL DESPRE ISTORIA

BISERICEASCĂ A ÎNTREGII ŢĂRI

***, „Sinodal care cuprinde Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române şi relaţiile eicu Patriarhia de Constantinopol”, în: BORom VI (1881-1882), 12, p. 738-757.Actul este formulat c a un răspuns al Sfântului Sinod la epistola lui Ioachim ,

patriarhul de Constantin opol, către mitropolitul primat Calinic Miclescu, prin caresunt arătate argumentele autocefaliei Bisericii României – argumente istorice şi cano-nice. În legătură cu sfinţirea Marelui Mir, de asemenea, sunt aduse temeiuri canonice şidogmatice care conchid că orice biserică autocefală poate sfinţi Sfântul şi Marele Mir.

***, „Acte privitoare la Autocefalia Bisericii Ortodoxe Rom âne”, în: BORomIX (1885-1886), 5, p. 333-354. Cu text în greacă. Semnăturile consemnate suntprezentate în facsimil.Articolul cuprinde: mesajul regal pentru deschiderea şedinţei Sfântului Sinod

din primăvara anului 1885, scrisoarea ministrului Cultelor şi al Instrucţiunii Publicecătre patriarhul ecumenic Ioachim IV, scri soarea mitropolitului primat al RomânieiCalinic către patriarhul ecumenic Ioachim I V, scrisoarea Sanctităţii Sale patriarhulecumenic Ioachim IV c ătre ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, scrisoareapatriarhului ecumenic Ioachim IV către mitropolitul primat al României Calinic, to-mosul autocefaliei Bisericii Ortodoxe Româ ne. Tomosul este semnat de: patriarhulConstantinopolului Ioachim IV, Calinic al Halchedonului, Nicodim al Cizicului, Neo fital Adrianopolei, Sofronie al Amasiei, Procopie al Melanicului, Ignatie al Litiţiei ş.a.

***, „Acte privitoare la Autocefalia Bisericii Ortodoxe Rom âne”, în: BORomIX (1885-1886), 8, p. 553-557.În articol sunt cuprinse: epistola Î.P.S. m itropolit primat al Ro mâniei şi pre-

şedinte al Sfântului Sinod, în care îi m ulţumeşte patriarhului ecumenic Ioachim IVpentru recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Rom âne, enciclica patriarhuluiecumenic către Patriarhiile Ierusalimului, Alexandriei, către arhiepiscopul Ciprului,Sinoadele Rusiei, Greciei şi Serbiei şi către Arhiepiscopia Carloviţului şi epistolamitropolitului primat al Români ei şi preşedinte al Sfântului Sinod c ătre bisericileortodoxe prin care li se face cunoscută recunoaşterea autocefaliei Bisericii OrtodoxeRomâne de către patriarhul ecumenic.

***, „Acte privitoare la Autocefalia Bisericii Ortodoxe Rom âne”, în: BORomIX (1885-1886), 12, p. 920-933. Cu text în limbile sârbă, rusă şi greacă.

12

Articolul cuprinde mesajele de felicitare primite de Biserica Ortodoxă Românăpentru obţinerea recunoaşterii autocefaliei sale. Aceste mesaje sunt venite din partea:Patriarhiei de Ierusalim , Mitropoliei Se rbiei, Sinodului Greciei, ArhiepiscopieiCiprului, Sinodul Rusiei.

***, „Acte privitoare la Autocefalia Bisericii Ortodoxe Rom âne”, în: BORomX (1886-1887), 2, p. 82-83. Cu text în limba sârbă.În articol este redat mesajul arhiepiscopului Gherman al Carloviţului către mi-

tropolitul primat Calinic, prin care a cesta felicită Biserica Ortodoxă Română pentruobţinerea recunoaşterii autocefaliei.

***, „Starea cultului în jude ţe. „Despre expunerea f ăcută în Co mitetul Per-manent înaintea Consiliilor Jude ţene la 15 octom brie 1885”, în : BORom X(1886-1887), 6, p. 431-454.Este prezentată starea cultului în fiecare jude ţ şi anume: numărul de biserici,

numărul şi starea materială a preoţilor, numărul cântăreţilor bisericeşti, al diaconilor,al paraclisierilor, numărul bisericilor vacante şi date despre între ţinerea personaluluibisericesc. Este prezentată starea cultului în judeţele: Brăila, Buzău, Bacău, Dolj, Do-rohoi, Falciu, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Mehedin ţi, Olt, Prahova, Romanaţi, Tulcea, Tu-tova, Vâlcea, Vlaşca, Covorlui, Gorj, Putna, Teleorman şi judeţul Muscel – în acestjudeţ sunt cinci m ănăstiri întreţinute de stat şi schiturile: Ciocan (schit în care vie-ţuiesc opt monahi) şi Nămăieşti (schit în care vieţuiesc 17 monahi); judeţul RâmniculSărat – care ar e şi cinci schituri dintre care trei sunt de călugări şi anume: PoianaMărului, Dălhăuţi, Vărzăreşti şi două de călugăriţe şi anume: Rogoz şi Coteşti; jude-ţul Vaslui - în care bisericile de la Fâ stâci, Lipovăţ, Dubrovăţ şi Rafaila sunt între-ţinute de stat ca foste schituri în vechim e; judeţul Neamţ - care are nouă mănăstiri şinouă schituri pentru călugări şi trei mănăstiri şi patru schituri pentru călugăriţe, toateîntreţinute de stat.

Erbiceanu, C., „Material pentru istoria bisericească şi naţională a românilor”,în: BORom XII (1888-1889), 2, p. 116-133.În articol este prezentat un extras din cartea „Acta Patriarhatus Constan-

tinopolitani”, scriere publicată de Fr. Miklosich şi Ios. Müller. Aut orul menţioneazăcă în acest extras întâlnim: date care vorbesc despre faptul că noi românii am avut oierarhie mult mai veche decât cea consemnată de cronicarii noştri, date care arată căîn secolele XII, XIII, XI V existau ro mâni în spa ţiile în care s-au format apoi ŢaraRomânească şi Moldova şi date despre mitropolitul Ungrovlahiei Iachint şi Ieremiaal Mavro-Vlahiei (ambii au păstorit în secolul al XIV-lea).

Erbiceanu, C., „Material pentru istoria bisericească şi naţională a românilor”,în: BORom XII (1888-1889), 3, p. 192-202.Este redat un extras din cartea „Acta Patriarhatus Constantinopolitani”, scriere

publicată de Fr. Mikl osich şi Ios. Müller. Sunt prezentate date despre raporturilePatriarhiei ecumenice şi Biserica din Moldo va de la sfâr şitul secolului al XIV-lea şi

13

mai ales demonstrează insistenţa cu care patriarhul ecumenic dorea ca la conducereaMitropoliei din Moldova să fie Ieremia (acesta fusese alungat din acest scaun).

Erbiceanu, Constantin, „Material pentru istoria uni versală bisericească şilaică a românilor. Extras din istoria bisericească a lui Sergiu Macreu, publicatăde eruditul C. N. Satha în Biblioteca sa intitulat ă: Evul Mediu vol. III” în:BORom XIII (1889-1890), 2, p. 65-73.Din aceste extrase aflăm următoarele: domnul Alexandru Mavrocordat, dup ă

moartea mitropolitului Gavriil al Moldovei şi după ce i-a luat r ăposatului şi familieisale averea, l-a mutat în scaunul m itropolitan, fără ecdosul patriarhal, pe Leon,episcopul de Roman; mai aflăm şi despre amestecul aceluiaşi domnitor în afacerilePatriarhiei ecumenice; despre caterisirea mitropolitului Gavriil; despre faptul c ă nu-mirea lui Dositei al Buz ăului în scaunul Mitro poliei din Bucureşti s-a făcut după cepatriarhul a primit o importantă sumă de bani şi despre faptul că Grigorie Ghica, celcare a domnit şi în Moldova şi în Ţara Românească, a fost ucis în 1776.

Erbiceanu, C., „Studii istorico-canonice asupra existen ţei ierarhiei biseri ciiromâne, între secolele IX-XIV”, în: BORom XVII (1893-1894), 7, p. 536-557.Cu texte în limba greacă.Autorul dovedeşte vechimea ierarhiei bisericii ro mâne sprijinindu-se pe dife-

rite izvoare: informa ţiile istoricului Di mitrie Fillipid, ale patriarhului Ierusalim uluiHrisant Notara, din documente ale Academiei Ro mâne, din colec ţiiile Hurmuzaki,Acta Patriarhatus Constantinopolitani şi Acta et Diplomata Monast erion et Eclesia-rum Orientis. Autorul ofer ă şi câteva nume de ier arhi care au p ăstorit în actualulteritoriu al ţării noastre.

M., P., „Teză de Licen ţă M. Popescu”, în: BORom XXII (1898-1899 ), 6, p.566-579. Recenzie.Recenzie. Teza poartă titlul „Încercări asupra originii administraţiei în Biserica

creştină în secolele primare” şi este structurată pe 11 capitole intitulate astfel: „Drep-tul îndătinat în Biserica creştină”; „Originea şi dezvoltarea puterii administrative spi-rituale în Biserică în secolele primare”; „Eparhiile locale în biserica ant ică”; „Despreîntâietatea unor episcopi”; „Originea num irii mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi exar-hilor”, „Instituirea patriarhatului”; „Întinderea circumscripţiilor antice patriarhale şidrepturile patriarhilor”; „Episcopii neatârnaţi, horepiscopii, arhipresbiterii şi arhidia-conii”, „În secolele primare ţările locuite de noi rom ânii de astăzi în circumscripţiacărui dintre patriarhi c ădeau: al Romei sau al Constantinopol ului?”, „Originea şidezvoltarea puterii spirituale în România”; „Administraţia bisericească la români însecolele XVII-XVIII”; „Privire generală asupra administraţiei bisericeşti la ro mânidupă legea organică de la 187 2 şi legea clerului m irean de la 1893”; „Administraţiabisericească la catolici şi protestanti”.

C., E., „Vechile privilegii ale Bisericii române în secolele trecute”, în: BORomXXII (1898-1899), 8, p. 721-736.

14

În articol este prezentat un hrisov din a doua domnie a lui Mihail Racovi ţă. Seenumeră canoanele biserice şti şi comentariile la acest ea după Zonara, Balsam on şiAristen, prin care se dovede şte că acestea trebuie respectate la fel ca şi legile civile,după modelul utilizat în Imperiul Bizantin. Niciun cleric nu se poate sustrage de subautoritatea canoanelor şi nici de sub autoritatea Bisericii din ţară.

Din hrisov aflăm că au fost anumite cauze care au determinat diminuarea pre-rogativelor şi a privilegii lor bisericii şi anume: răzmeriţe, răscoale, intrigi şi, maiales, predominarea elementului străin în biserică în special în perioada fanarioţilor. Oaltă cauză a fost închinarea de mănăstiri la diferite locuri din Orient, Muntele Athos,Ierusalim. Încet acele mănăstiri sau patriarhate către care au fost închinate mănăs-tirile româneşti, au pus stăpânire pe mănăstirile noastre, sustrăgându-le de sub juris-dicţia canonică a mitropoliţilor şi episcopilor ţării. Pe multe dintre ele le-au declaratstavropighii, fapt ce a determinat o serie de abuzuri. Egumenii erau puşi din afară, iaraceştia nu ascultau de episcopul sau m itropolitul ţării, exploatând mănăstirile numaiîn folosul locurilor la care aceste a erau închinate. În hrisov, dom nul arată că nu s-aţinut cont de dorinţele ctitorilor de mănăstiri.

Acest document este şi un tratat de drept bisericesc care aminteşte despre loculpe care trebuie să-l ocupe într-un stat canoanele şi legislaţiile bisericeşti.

M., P., „Dare de sea mă”, în: BORom XXIII (1899-1900), 3, p. 339-343.Recenzie.Articolul conţine recenzia la lucrare a de licen ţă a lui G. M. Ionescu intitulată

„Istoricul închinării mănăstirilor româneşti şi abuzurile călugărilor străini”, în cincicapitole intitulate astfel: „Cauzele care au determinat venirea clerului din OrientulOrtodox în ţările noastre după milă”; „Patriarhii şi mitropoliţii greci în ţările ro-mâne”; „Călugării greci în Principatele Ro mâne”; „Abuzurile clerului grec”; „ Se-cularizarea averilor mănăstireşti.”

De menţionat este şi faptul c ă în capitolul al doilea g ăsim amănunte desprecondiţiile în care se închinau m ănăstirile. Aceste stipulaţii erau opt la num ăr: 1. Po-menirea donatorilor şi a ctitorilor şi săvârşirea pomenilor 2. Ajutorarea rudelor lor. 3.Întreţinerea bisericii şi a odoarelor ei. 4. M ăritarea de fete. 5. Facerea de ospe ţe. 6.Facere de spitale. 7. Facerea şi întreţinerea ospiciilor pentru b ătrâni. 8. Trim itereaprisosului din venituri la mănăstirile din Europa, Africa, Asia.

***, „Cronica bisericească. O publica ţie în lim ba românească”, în: BORomXXIII (1899-1900), 6, p. 587-590. Recenzie.Este vorba despre lucrarea lui G.M. Ionescu intitulat ă „Influenţa culturii gre-

ceşti în Muntenia şi Moldova cu privire la biserică, şcoală şi societate (1359-1873)”.Lucrarea are opt capitole intitulate astfel: „Primele începuturi de influen ţă culturalăgrecească până la gre cizarea bisericii româneşti în elementele ei superioare” – înacest capitol, printre altele, g ăsim şi amănunte despre prim ii mitropoliţi; „Apelulortodoxiei la români şi grecizarea bisericii româneşti (1739) – în acest capitol, printrealtele, găsim amănunte şi despre: începutul închinării mănăstirilor; mitropoliţii, epis-copii şi călugării greci; istoricul închinării mănăstirilor; scopul închin ării mănăs-

15

tirilor, cauzele care i-au deter minat pe români s ă închine mănăstirile, condiţiile cucare românii au închinat m ănăstirile, introducerea li mbii române în biserică; „Gre-cizarea societăţii înalte româneşti”; „Cultura greacă în imperiul Otoman şi înfiinţareaAcademiilor greceşti din Iaşi şi Bucureşti”; „Academiile din Iaşi şi Bucureşti” – înacest capitol, printre altele, găsim şi amănunte despre: istoricul Academiei din Iaşi dela Vasile Lupu pân ă la reorganizarea ei de Gr. Ghica (1744-1765 ), istoricul Acade-miei din Bucureşti de la Şerban Cantacuzino până la Nicolae Mavrocordat; „Revo-luţia de la 1821” – în acest capitol sunt şi amănunte despre alungarea c ălugărilorgreci de prin mănăstiri şi şcoli, călugării greci şi mănăstirile închinate după Revoluţiade la 1821; „Moravurile greceşti în Principatele Ro mâne”; „Sfârşitul influenţei gre-ceşti în Ro mânia” – în acest capitol găsim şi un tabel cu num ărul mănăstirilor,metoacelor şi moşiilor închinate la Patriarhiile din Orient.

Stănescu, B., „Din istoria Biseri cii române”, în: Şcoala şi Biserica V (1902),2, p. 34-37.Articolul prezintă informaţii despre alegerea mitropoliţilor, episcopilor şi

arhiereilor titulari. Atât în Moldova cât şi în Muntenia, alegerea se f ăcea deObşteasca Adunare şi se întărea de Domn, acesta la rândul său înştiinţa Patriarhia, iarpatriarhul printr-un ecdosis recunoştea pe cel ales. Se exemplifică cu momentul cândSofronie Miclescu a fost ales epis cop de Hu şi, cel care a convocat Adunarea fiinddomnul Ioan Sandu Sturza. Articolul detaliază în întregime procesul alegerii, precumşi protocolul de investire în funcţie.

Stănescu, B., „Din istoria Bisericei Române”, în: Şcoala şi Biserica V (1902),4, p. 66-69.Informaţia din acest articol o continu ă pe cea din Şcoala şi Biserica V (1902),

2, p. 34-37.Aici sunt prezentate date despre administrarea Bisericii care depindea de pre-

laţii Bisericii (în frunte cu mitropolitul), de Domn şi de Divan, atât în Muntenia cât şiîn Moldova. F ără a forma o autoritate colectiv ă bisericească, prelaţii puteau s ă seunească în vederile lor şi în com un să ceară domnului acelaşi lucru. Egum enii,arhimandriţii şi arhiereii titulari erau judecaţi de Domnie după ce episcopul respectivîl înştiinţa pe mitropolit iar acesta pe domn. Toate acestea se făceau numai cu motivebine întemeiate. Articolul conţine diferite exemple.

Stănescu, B., „Din istoria Bisericei Române”, în: Şcoala şi Biserica V (1902),5, p. 83-86.În acest articol s e prezintă puterea pe car e o avea în vechi me Biserica în jus-

tiţie, contribuind astfel la menţinerea şi îmbunătăţirea bunelor moravuri în Principate.„Cartea de blestem” pe care o cereau judecătorii civili era ultima probă, dacă greşeausau nu. Autorul afirm ă că: „de s-ar fi păstrat în unele chestiuni vechiul calapodrefăcut în spiritul timpului de astăzi, pòte că în prezent justi ţia ar contribui mai multla edificarea nostră morală şi socială”.

16

Stănescu, B., „Din istoria Bisericei Romane”, în: Şcoala şi Biserica V (1902),6, p. 82-86.Articolul prezintă atât l ăcaşurile monahale româneşti închinate ce depindeau

de mănăstirile şi schiturile din Orient, cât şi cele neînchinate. Testamentele pe care lefăceau donatorii prevedeau ca mănăstirile şi acareturile de pe moşiile lor să fie ţinuteîn bună stare, din avutul lor să se mărite fetele sărace, să se dea ajutor celor lipsiţi, in-firmi, călătorilor şi numai de va prisosi ceva în afara a cestor binefaceri, să se trimităca ajutor locurilor sfinte. Egum enii greci căutau să distrugă aceste testamente, celemai multe acte de felul acesta au fost arse, precum a făcut şi Nectarie, ultimul mitro-polit grec. În această stare se aflau mănăstirile din secolul al XV-lea, până după 1822.

După Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, numindu-se în Principate dom ni pă-mânteni, aceştia au căutat a curăţa sfintele lăcaşe de cult de „cangrena grecească”.Astfel, au fost daţi afară toţi preoţii greci şi au fost înlocuiţi cu cei români. Mai toatemănăstirile neînchinate aveau epitropi şi primeau de la do mnii fanarioţi hrisoave şireînnoiri de hrisoave pentru diferite privilegii (articolul conţine exemple de astfel dehrisoave), iar cele închinate aveau ctitori. În secolul al XIX-lea, în timpul domniei luiAlexandru Moruzi, egumenii se numeau la m ănăstiri neînchinate, de c ătre domn, larecomandarea episcopului sau a mitropolitului. Mai târziu, această recomandare de-venise pentru dom n dispensabilă. De exemplu, pe 14 februarie 180 3, domnul rân-duieşte egumen la Mănăstirea Căşcioara din Vlaşca pe arhimandritul Macarie, fără săamintească de recomndarea mitropolitului. Când acesta din urm ă dorea să schimbeun egumen, el trebuia însă să se adreseze domnului printr-o anafora. Se d ă exemplulmitropolitului Dositei, care cere să se înlocuiască egumenul de la Strehaia cu un fa-vorit al său, însă cererea i-a fost refuzată.

Stănescu, B., „Din istoria Bisericei Române”, în: Şcoala şi Biserica V (1902),7, p. 100-103.Din acest articol deduce m că eclesiarhul bisericii curţilor domneşti se alegea

de mitropolit şi marele logofăt din Ţara de Sus, iar dom nul întărea prin cartea do m-nească această lege. Sunt prezentate şi alte dispoziţii ce vizau legăturile dintre domnişi reprezentanţii bisericii, dările făcute către mănăstiri, cu exemple. În RegulamentulOrganic, datorită intervenţiei mitropolitului Grigorie, se prevedea num irea Comi-siunii compusă din m itropolit, logofătul treburilor biserice şti, patru boieri, cei maiînsemnaţi şi patru reprezentanţi ai Locurilor Sfinte, care să se ocupe cu administrareaaverilor de la mănăstirile închinate

Stănescu, B., „Din istoria Bisericei Române”, în: Şcoala şi Biserica V (1902),9, p. 130-132.Este prezentată starea clerului din secolul al XIX-lea, ca re nu era deloc una

bună. În am bele Principate acest a era ignorat şi sărac, nu avea şcoli pentru a seinstrui, în ambele Principate. Domnul ordonă mitropolitului ca, împreună cu ceilalţiepiscopi, să se adune la Mitropolie şi să ia cele mai severe măsuri, după care el vaîntări decizia pentru a distruge orice abuz referitor la hirotonii. Sunt surprinse diferiteaspecte negative ale păstoririi clerului.

17

Stănescu, B., „Din istoria Bisericei Române”, în: Şcoala şi Biserica V (1902),10, p. 148-149.Sunt continuate informaţiile despre cler. Se prezintă taxele date de cler c ătre

Mitropolie şi eparhie. În Muntenia, m itropolitul Grigorie desfiin ţează aceste dăripentru Sf. Mir, rămânând să plătească Mitropolia pentru aducerea lui. Pentru a m ic-şora numărul preoţilor, Grigorie intervine la Patriarhie, care îi interzice episcopuluide la Vidin de a mai hirotoni preoţii pentru Ţara Românească.

Stănescu, B., „Din istoria Bisericei Române”, în: Şcoala şi Biserica V (1902),11, p. 161-163.În acest articol s e prezintă reorganizarea Bisericii sub Regulam entul Organic.

Pentru elaborarea acestuia s-au fondat dou ă comisii, una pentru Muntenia şi altapentru Moldova, ambele sub prezidenţa consilierului de Stat, Miniaţki. Prin acest Re-gulament se recunoaşte mitropoliţilor şi episcopilor dreptul de a fi membrii direcţi înAdunarea Obştească şi de asemenea sunt stabilite reguli şi taxe. Sunt redate am ă-nunţit aceste prevederi.

Stănescu, B., „Din istoria Biseri cei Române”, în: Şcoala şi Biserica VI(1902), 12, p. 178-179.Articolul continuă informaţiile despre prevederile Regulamentului Organic. Se

prezintă o reorganizare în biserica ro mânească, cum ar fi: înfiin ţarea la Mitropolie aunei case centrale unde se va aduna tot prisosul m ănăstirilor, sumele fiind folosite lacele trebuincioase; preoţii care se amestecă în lucrurile care nu-i privesc, sau mireniicare necinstesc biserica, se pedepsesc cu închisoare; la mănăstirile Snagov şi Măr-gineni şi la schiturile Bătesci şi Ostrovul se vor face închisori. Aşadar Regulamentuldă Principatelor „o situaţie canonică”, înlăturând orice acţiune a Bisericii în afacerilelumeşti şi mărginindu-i activitatea şi puterea numai în problemele spirituale.

Stănescu, B., „Din istoria Bisericei Române.Şcoalele bisericesci”, în: Şcoalaşi Biserica VI (1903), 1, p. 3-5.Sunt prezentate informaţii despre înfiin ţarea şi funcţionarea unor şcoli biseri-

ceşti. Învăţământul superior în ambele Principate era grecesc şi foarte rar întâlneai unprofesor de rom ână. Clerul, atât în Muntenia, cât şi în Mol dova era îns ărcinat cuplata profesorilor şi întreţinerea şcolilor. În Academia din Iaşi, în cea de la Bucureştide la Sfântul Sava şi Sf. Gheorghe, era câte un profesor de limba română. Copiii erauinstruiţi pentru deprinderea limbii strămăşeşti prin învăţarea pe de rost a Ceaslovuluişi a Psaltirii, în casa preotului sau a dascălului bisericii.

În 1800 în Slatina exista şcoala românească a lui Iona şcu. Sunt enumerate şialte locaţii ale şcolilor româneşti. Învăţământul era public şi privat, iar dasc ălii erauscutiţi de dări. Sunt consemnate date despre şcoala de la Sf. Gheorghe din Bucure şti,înfiinţată de Dositei Filitis, despre o şcoală de cântări bisericeşti, care a fost instalatăîn hanul lui Constantin Vodă, despre o şcoală „de zugrăveală”. În ti mpul mitro-politului Ignatie, pe la 1811, apare ideea de înfiin ţare a unui Sem inar la MănăstireaSnagov, dar care nu a putut l ua naştere. În timpul lui Dionisie Lupu se înfiin ţează la

18

Antim o şcoală pentru clerici, apoi acest a îl ajută pe George Laz ăr să înfiinţeze în1818, în Sfântul Sava, o şcoală de „bogoslovenie şi inginerie”. Aproape tot înv ăţă-mântul se preda în strânsă legătură cu cel religios.

D., „Ierarhia bisericii noastre”, în: BORom XXVI (1902-1903), 1, p. 114-118.În articol se men ţionează despre ierarhia Bisericii Ortodoxe Române care, la

acel timp, era alcătuită din 16 ierarhi dintre care opt chiriarhi şi opt arhierei. To ţi cei16 alcătuiesc Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Din cei opt chiriarhi do i sunt mitropoliţi, iar şase sunt episcopi eparhio ţi.Primul mitropolit are reşedinţa în Bucureşti şi are următoarea titulatură: „Arhiepiscopşi Mitropolit al Ungr ovlahiei, Exarh Plaiurilor, Primat al României şi Preşedinte alSfântului Sinod”; la 1902, în această funcţie se afla Î.P.S. Iosif Gheorghian.

Al doilea mitropolit are re şedinţa în Ia şi şi are ur mătoare titulatură: „Arhi-episcop şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei – la 1902, în această funcţie era Î.P.S.Partenie.

Ceilalţi şase episcopi eparhioţi erau: P.S. Atanasie Mironescu episcop al Râ m-nicului Noul-Severin, P.S. Gherasim Timuş episcop al Argeşului, P.S. Dionisie Cli-mescu episcop al Buz ăului, P.S. Pim en Georgescu episcop al Dunării de Jos, P.S.Conon Arămescu Donici episcop al Hu şilor şi P.S. Gherasim Safirim episcop al Ro-manului. Articolul mai conţine informaţii referitoare la: ce judeţe şi cam câţi locuitoricuprinde fiecare eparhie şi cum se aleg ierarhii. După aceea se aminteşte despre ceiopt arhierei. Fiecare eparhie ar e şi un arhiereu titular. Cei opt arhierei sunt: ValerianRâmniceanu – locotenent al Episcopiei Buzăului, Calistrat Bârlădeanu, Meletie Gălă-ţeanu, Nifon Ploie şteanu, Calist Boto şăneanul, Sofronie Craioveanu, MelchisedecPiteşteanu şi Ghenadie Băcăoanu.

G., „Pentru Monastiri”, în:BORom XXVII (1903-1904), 1, p. 2-10.Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, datorit ă faptului că tot m ai mulţi oameni

veneau la mănăstire să petreacă câteva zile la aer curat şi în linişte, a dispus ca atât lamănăstirile de monahi, cât şi cele de monahii să vină doar familişti. Autorul redă unhrisov al lui Alexandru Ipsilanti relativ la mănăstiri şi chinovii.

Actul conţine 10 puncte referitoare la: grija pe care trebuie s-o poarte chino-viarhul faţă de ceilal ţi ce se sihăstresc împreună cu el; fie care mănăstire să aibăskevofilakt – dintre cei crescu ţi în mănăstire şi să rămână în dreg ătorie toată viaţaavând grijă de bunurile şi veniturile mănăstirii, împrumuturile mănăstirii; cercetareacelor ce doresc s ă devină călugări; mutarea călugărilor dintr-o m ănăstire în alta;despre mirenii care vin să stea în mănăstire .

***, „Biserica Ortodoxă a României”, în: Candela XXIV (1905), 7, p. 484-486.În 1905, în România existau dou ă mitropolii şi şase episcopii. Cele trei

episcopii din Muntenia aparţineau de Mitropolia Ungrovlahiei din Bucureşti, iar celetrei din Mol dova de Mitr opolia Moldovei şi Sucevei din Ia şi. Mitropolia Ungro-vlahiei a avut 57 de mitropoliţi, primul fiind P.S. Iachint (1359), iar în 1905 era înfuncţie Î.P.S. Iosif Gheorghian. Acesteia i se subordonează: Episcopia Râmnicului-

19

Noului Severin (primul episcop a fost P.S. Daniil Critopol cu numele de P.S. Antimîn 1370, în 1905 fiind P.S. Atanasie Mironescu); Episcopia Buzăului (primul episcopa fost P.S. Atanasie, la anul 1905 fi ind P.S. Dionisie Climescu); Episcopia Munteniei(întâiul episcop a fost P.S. Iosif, la anul 1905 fiind P.S. Gherasim Timuş).

Mitroplia Moldovei şi a Sucevei a fost întem eiată după al doilea desc ălecat.Numărul mitropoliţilor a fost de 77, în 1905 ocupând scaunul acestei eparhii P.S.Partenie Clinceni. Aceasta are în subor dine: Episcopia Rom anului, cea mai vechedintre episcopiile Moldovei, fiind m enţionată din 14 07 (primul episcop a fost P.S.Meletie, iar în 1905 era titular P.S. Gherasim Safirim), Episcopia Huşilor întemeiatăîn 1592 (întâiul episcop a fost P.S. Ioan, iar în 1905 păstorea P.S. Conon Arămescu),Episcopia Dunărea-de-Jos care a fost înfiin ţată la 1828 (în 1905 păstorea P.S. PimenGeorgescu). În afara acestor mitropolii şi episcopii a existat şi Episcopia Rădăuţilorcare a durat pân ă la 1777, când Bucovi na a fost luată de Austria. Articol extras din„Telegraful Român”.

Popescul, Emilian, prof., „Obiceiul practicat cu prilejul când făcea Domnul Mi-tropolit ţării Moldovei sau Episcop”, în: Candela XXVIII (1909), 7, p. 442-445.Articolul surpinde etapele urmate pentru alegerea mitropolitului sau episcopului.

În partea a doua a articolului sunt consemnate etapele urmate pentru demisia acestora.

***, „Liste”, în: BORom XXXIII (1909-1910), 12 Supliment, p. 4.Sunt prezentate două liste.1. Lista superiorilor de mănăstiri din eparhiile Ungrovlahiei, Râmnicului Noul-Se-

verin, Buzău şi Argeş ce vor forma colegiul electoral pentru alegerea unui repre-zentant în Consistoriul superior bisericesc. Această listă conţine 10 nume.

2. Lista superiorilor de mănăstiri din eparhiile Moldovei şi Sucevei şi Dunăriide Jos ce vor forma colegiul electoral pentru alegerea unui reprezentant în Consis-toriul superior bisericesc. Aceasta listă conţine şase nume.

Erbiceanu, C., „Combaterea unei scrieri papistaşe ce tratează despre clerul şibiserica română în special”, în: BORom XXXV (1911-1912), 7, p. 727-741.Din articol aflăm următoarele: în secolul al XVIII-lea m ănăstirile închinate au

fost administrate numai spre folosul grecilor. Dintr-o notă de subsol reiese c ă baniimănăstirilor închinate din am bele Principate au fost folosi ţi în scopuri politice prinamestecul ruşilor şi al grecilor.

***, „Mănăstirile din ţară”, în: Viitorul XVI (1914), 17-18, p. 11.În articol sunt redate câteva din ideile arhimandritului m itrofor Dionisie, sta-

reţul Mănăstirii Sinaia şi membru în Consistoriu bisericesc, referitoare l a situaţiamănăstirilor din ţară. Amintind de faptul că majoritatea călugărilor şi a călugăriţelordin mănăstirile româneşti sunt bătrâni sau infirm i, stareţul menţionează că esteimposibil ca aceştia să lucreze în ateliere, prestând o muncă fizică.

Monahii trebuie, î n primul rând, să respecte pravila biseri cească şi să aplicetipicul în mănăstiri, iar cei care sunt în putere de muncă lucrează fie cu ţesutul, fie cu

20

agricultura sau îngrijirea vitelor. Stare ţul identifică necesitatea înfiinţării a dou ăSeminarii elementare, precum şi a unei tipografii la M ănăstirea Neamţ, menţionândtotodată faptul că mănăstirile trebuie ţinute cât mai departe de viaţa laică.

G., „Vechile noastre biserici”, în: BORom XXXIX (1915-1916), 6, p. 577-583.În articol se men ţionează despre restaurarea bisericilor şi despre odoarele

sfinte. Curtea de Arge ş a fost re staurată prin îngrijirea lui Gr. Cerchez, curăţareapicturii fiind încredinţată lui Norocea. La pictura de la biserica dom nească, Tafrali afăcut o descoperire şi anume a identificat data 1262, opinie ce a fost aprobat ă şi dedomnul G. Murnu.

Datorită nepriceperii, multe biserici s-au distrus prin procesul de restaurare –s-a stricat pictura tâmplei de la Cozia, s-a stricat pictura paraclisului de la EpiscopiaRâmnicului, s-au stricat frescele exterioare ale bisericii lui Petru Rareş de la Baia, s-astricat pictura de la Mănăstirea Zamfira, iar din lipsa de discern ământ a autorităţilor,biserica Sărindar din Bucureşti a fost dărâmată. Multe odoare sfinte au fost luate saufurate şi acum ele fac parte din diferite muzee particulare sau din averea unorpersoane. După ce înfăţişează acestea, autorul articolului red ă ordinul MinisteruluiCultelor referitor la odoarele biserice şti. În 1910 s-a întem eiat „Muzeul de icoane şiobiecte sfinte”.

Bobulescu, C., „Lucruri mărunte de arheologia bisericii ro mâne”, în: BORomXL (1921-1922), 2, p. 116-127. Cu o fotografie.Sunt tratate mai multe chestiuni.1. „Podurile” pentru cei m orţi. Aflăm despre: a) semnificaţia podurilor; b) ce

spune Paul de Alep despre o înmormântare la care a asistat la Târgovi şte; c) cerezultă, referitor la „poduri”, din „Molitfelnicul” tipărit în 1713.

2. Lăutarii la înmormântări. Din secolul al XVII-lea afl ăm că dacă mortul eramai înstărit avea la înmormântare, pe lângă bocitoare şi lăutari. În această parte esteredat raportul prot opopului Constantin Vrabie din Bârlad către episcopul MeletieIstrati (1851-1857), prin care îl roagă să dea binecuvântare ca la mort să vină şi lăutari.

3. Obiceiul de a se arunca ţărână pe mort. Obiceiul acesta a fost practicat degreci, cumani etc. În „Molitfelnicul” slavon din 1545, „ Molitfelnicul lui Dosoftei”,„Vieţile Sfinţilor” ale mitropolitului Dosoftei, „ Molitfelnicul” din 1713 şi într-orelatare a lui Del Chiaro care a asistat la în mormântarea doamnei Porfira, soţia luiNicolae Mavrocordat, găsim mărturii despre acest obicei.

4. „Apaos sau paos” – reprezint ă vinul amestecat cu untdele mn cu care er astropit mortul. În Transilvania mortul se stropeşte cu apă. În această parte ni se ar atăce întâlnim în „Vie ţile Sfinţilor ale mitropolitului Dosoftei”, „ Molitfelnicul” din1545, „Molitfelnicul lui Dosoftei” şi „Molitfelnicul” din 1713 cu privire la stropireamortului. În finalul acestei părţi aflăm că existau chiar şi sudălmi cu „paosu”.

5. Ce puneau cei din trecut la tem elia bisericii de zid. Episcopul Buzăuluirânduia la 1839 pe protopopul din Pârscov să meargă să citească molitvele rânduitepentru clădirea unui schit. Iosif Naniescu relateaz ă cum s-a pus piatra de te melie aCatedralei din Iaşi în 1833.

21

6. Ce se săvârşea la punerea temeliei casel or. Date despre aceasta g ăsim în„Vieţile Sfinţilor” ale mitropolitului Dosoftei, „Molitfelnicul” din 1713.

7. „Vidomoste” – listele f ăcute de preo ţi în perioada 180 6-1812 pentru a ţineevidenţa celor ce s-au spovedit.

8. Constituirea lăutarilor într-o breaslă. Este redat aici un docum ent din 1795,prin care lăutarii s-au constituit într-o breaslă la Huşi.

9. Care au fost cert ările bisericii făcute credincioşilor ei pentru lăutari. Împo-triva sătenilor cărora le plăceau lăutarii şi cântările, a luat atitudine Dositei Herescu şimitropolitul Veniamin Costache.

Scriban, arhim., „Patriarhul României”, în: BORom XLIII (1925), 1, p. 65-67.Din articol afl ăm că Sfântul Sinod, Senatu l României şi Camera au hot ărât

ridicarea „primatului” României la rangul de „patriarhat”. Autorul tratează în acestarticol trecerea de la un statut la altul şi arată ce presupune această schimbare.

Berechet, Şt., „Un nou docum ent privitor la reform ele lui Alexandru IoanCuza”, în: BORom XLIII (1925), 2, p. 75-78.În articol este preluat ă scrisoarea ce a fost publicat ă în fosta revistă a Acade-

miei Teologice din Sankt Petersburg „ Hristianscoe citenie”. Această scrisoare a apă-rut în revista m enţionată mai sus, în articolul intitulat „ Scrisorile persoanelor biseri-ceşti şi laice către mitropolitul Filaret al Moscovei”. În articol este redat ă scrisoarealui Nicolae Roznovanu către Filaret al Moscovei. Din acea stă epistolă aflăm că emi-tentul dorea să capete tronul Moldovei cu ajutor rusesc. Autorul misivei îi prezintămitropolitului Moscovei abuzurile f ăcute de gu vern în peri oada 1860-1864 – celfăcut cu mitropolitul Moldovei, Sofronie şi cele din acţiunile guvernului - alungareacălugărilor greci, oprirea de a se mai săvârşi Sfânta Liturghie în lim ba greacă,introducerea studiului limbilor latină şi franceză în şcoli - pe care le califică dreptanti-ortodoxe.

***, „Cronica bisericească internă. O nouă treaptă ierarhică în bisericaromânească. Ridicarea Primatului la rangul de Patriarh”, în: BORom XLIII(1925), 2, p. 100-105.În articol este redat actul de înfiin ţare al Patriarhatului Român, cuvântarea

Î.P.S. Miron întâiul patriarh Român, discursul lui I. C. Br ătianu, răspunsul patriarhu-lui la discursul lui I. C. Brătianu, expunerea de motive a ministrului Cultelor pentruridicarea Primatului României la rangul de Patriarhat şi legea pentru ridicarea Pri-matului României la treapta de Patriarhat.

Scriban, arhim., „Cărţi, reviste ziare. Discuţii privitoare la treapta de Patriarhîn Biserica Românească”, în: BORom XLIII (1925), 3, p. 179-182. Recenzii.Sunt făcute recenzii la:-Cuvântarea lui Nicolae Iorga din ziarul „Neamul Românesc” – prin aceasta se

arată necesitatea ca Biserica Română să aibă un patriarh;

22

-Articolul pr. I. N ămăieşti din ziarul „Neamul Românesc” intitulat „Rostul şiviitorul Patriarhatului românesc” – unde părintele arată necesitatea de a avea unpatriarh şi îl atacă foarte dur pe patriarhul de Constantinopol;

-Articolul lui N. Brataria din ziarul „ Dimineaţa” în care arată trebuinţa exis-tenţei unui patriarh al României.

Scriban, arhimandrit, „Tomosul Patriarhiei de Constantinopol pentru Patriar-hul României”, în: BORom XLIII (1925), 9, p. 562-565.În articol sunt înfăţişate cititorului: recunoaşterea treptei de patriarh în Biserica

României din partea Patriarhiei din Constantinop ol, serbările din Bucureşti, gramatade împuternicire a delegaţilor Patriarhiei ecumenice, Tomos-ul patriarhului ecumenicdin Constantinopol şi cuvântarea patriarhului Miron.

Scriban, „Cronica bisericească. Învestitura Patriarhului României”, în: BORomXLIII (1925), 11, p. 700-710. Cu o fotografie a alaiului patriarhal.În articol autorul arat ă: istoria ideii trecerii de la Pri mat la Patriarhat; când şi

cum a luat fiin ţă această idee, sosirea oaspeţilor, pregătirile făcute pentru ceremoniade învestire, desfăşurarea acesteia. Totodată sunt redate: cuvântarea patriarhului Ro-mâniei rostită îndată ce a pri mit cârja păstorească, cuvântarea regelui, cuvântareaÎ.P.S. Pimen mitropolitul Moldovei, cuvântarea m inistrului Cultelor AlexandruLepădatu şi cuvântarea prim-ministrului, I.C. Brătianu,

Berechet, Şt., „Documente slave privitoare la Ba sarabia în tipărituri ruseşti”,în: BORom XLIV (1926), 3, p. 113-115.Autorul articolului prezintă cu p ărere de r ău faptul c ă la noi n u se consult ă

tipăriturile care au apărut la vecinii noştri şi înfăţişează următoarele exemple:a) Al. G. Lebedni ţev prezintă 14 documente referitoare la trecutul Mitropoliei

Proilaviei în”Revista Episcopiei Hersonului” nr. 6/1860.b) În istoriografia bisericeas că s-a acreditat p ărerea greşită că mitropolitul

Dosoftei al Moldovei a murit ca mitropolit de Azov, fiind pus în această funcţie dePetru cel Mare. Părerea această a apărut la români prin anul 1871. Din notele dintr-unmanuscris reiese că mitropolitul Dosoftei a m urit în apropierea anului 1694. ŞtefanCiobanu a stabilit prin cuvântarea sa de recep ţie la Academia Română că Dosoftei amurit la 13 decembrie 1693. Adevărul despre data morţii mitropolitului Dosoftei alMoldovei se afla într-o carte a lui A. S. Petrusaewics, publicată în 1873 la Lemberg.

c) Nimeni nu ştia unde sunt îngropate osemintele lui Vasile Lupu. O not ă peun „Minei” din 1467, de la 1661, arată că Vasile Lupu a fost îngro pat la MănăstireaSfinţii Trei Ierarhi din Iaşi.

d) Grigorie Ghica nu a fost om orât de turci fiindc ă a protestat pentru luareaBucovinei, ci pentru c ă el înclina spre politica rus ă. Trei scrisori vin în sprijinulacestei afirmaţii. Ele au fost scoas e dintr-o colec ţie intitulată „Notiţele societăţiipentru istorie şi antichităţi din Odessa”.

După ce scrie acestea, autorul articolului arat ă că N. Murzachevici a publicat21 de documente slave din secolele X V-XVII privitoare la oa menii, lucrurile şi

23

localităţile din Basarabia. Aceste 21 de documente sunt: actul lui Alexandru cel Bundin 1407, actul lui Ştefan al II-lea din 1434, act al lui Ştefan cel Mare din 1483, al luiPetru Rareş din 1535, actul lui Iancu Sasu din 1543, al lui Petru Rareş din 1546, al luiIliaş Vodă de la 1547, actul lui Bogdan al IV-lea din 157 0, cel al lui Ierem ia Movilădin 1600 şi 1603, actul lui Constantin Movilă din 1609 prin care li se dă mănăstirilorDragomirna şi Secu pământ pe malul Răutului lângă Orhei, actul lui Radu Mih neadin 1618, actul lui Ştefan Tomşa din 1623, actul lui Alexandr u Iliaş din 1632, actullui Vasile Lupu din 1636, actul l ui Istrate Dabija din 166 2 prin care se dăruieşteMănăstirii Căpriana siliştea Popăuţi de pe pârâul Negru din jud. Orhei, actul luiAntioh Cantemir din 1698 prin care se închină Mănăstirea Căpriana către MănăstireaZograf din Sfântul Munte ş.a.

Bobulescu, C., pr., „Un caz curios de arheologie bisericeas că românească”,în: BORom XLIV (1926), 4, p. 207-210.Autorul articolului se întreabă dacă a existat la noi obiceiul ca m ortului să i se

pună în mână o rugăciune de rămas bun sau de iertăciune.Dr. Iulian Marinescu a publicat câteva doc umente referitoare la I. Neculce.

Printre aceste documente se află şi condica cu cheltuielile făcute la moartea soţiei luiI. Neculce întâmplată la 20 ianuarie 1738. În aceast ă condică aflăm despre o chel-tuială care a constat în darea de parale mitropolitului pentru a i se da r ăposatei cartede dezlegare. Autorul articolului scrie c ă „Molitfelnicul” din 1545 face referire la ocarte de dezlegare la înmormântare şi prezintă din acest Molitfelnic rânduiala sfâr-şitului slujbei înmormântării. C. Bobulescu arat ă că nu găsim o menţiune despre unastfel de obicei care s-ar fi practicat la noi la Leonard Josecius sau Paul de Alep.

După aceea, C. Bobulescu prezint ă pe scurt ce prevedea „Molitfelnicul” din1681 al m itropolitului Dosoftei cu pri vire la molitvele de dezlegare a blestemului.Înainte de anul 1 781, se practica datina ca preo ţilor sau diaconilor s ă li se pună însicriu cartea de hirotonie şi se redă un fragment din enciclica episcopului de Râmnic,Filaret, referitoare la această chestiune. Autorul presupune c ă obiceiul de a pune înmâna mortului o rugăciune sau o carte de dezlegare este unul rusesc. Un obicei ase-mănător ar fi avut şi cumanii – fapt arătat de povestirea lui Noriot de Touc y de pe la1239 care este prezentată pe scurt în articol. În finalul articolului aflăm că de la ruşiacest obicei a apărut şi în Basarabia dup ă anul 1812, când acest teritoriu a trecut înstăpânirea rusă.

Bobulescu, C., „Odinioară la instalare, Patriarhii, mitropoliţii şi Episcopii eraupurtaţi călare prin Capitala ţării”, în: BORom XLIV (1926), 8, p. 462-466.Charles Diehl mărturiseşte continuitatea în Ţările Române a tradiţiei bizantine

ca mitropoliţii ori episcopii, la instalare, s ă fie purta ţi călare. Această tradiţie s-apăstrat la noi până la jumătatea secolului al XVIII-lea, ea încetând la venirea lui IoanMavrocordat (1743-1747) în scaunul Moldovei. Aşadar, a încetat odat ă cu alegerealui Iacob Putneanu ca episcop al Rădăuţilor.

Patriarhul Hrisant al Ierusalimului, în cartea sa „Sintagmatron”, ce a fost tipă-rită la Târgovişte în 1715, vorbind despre arhiepiscopul Ardealului , arată că relaţia

24

acestuia cu toată puterea sa jurisdic ţională către mitropolitul Ungrovlahiei esteasemenea cu cea pe care ar avea-o cu un patriarh.

Se menţionează că, în 1776 pe 10 octombrie mitropolitul Ungrovlahiei a primittitlul de „Locţiitor al Cezareei Capadociei”.

Constantin Bobulescu mai aminteşte despre instalarea patriarhilor dup ă cere-monialul bisericesc din Imperiul Bizantin care s-a aplicat şi la instalarea mitropoli-ţilor şi episcopilor noştri. Când era să fie pedepsit un patriarh de către împărat, acestaera suit invers pe un m ăgar spre batjocura popula ţiei (ca de exem plu patriarhul Ata-nasie la 742). Tot despre această tradiţie vedem ce se relatează în cartea logof ătuluiGheorgachi. În trecutul n ostru întâlnim patriarhi, mitropoliţi, episcopi care c ălăreauşi cu alte ocazii în afara ceremoniei de in stalare – în vremea lui Vasile Lupu, pa-triarhul Macarie al Antiohiei, dup ă ce a slujit la o m ănăstire de lângă Iaşi, a plecatcălare; în vremea lui Constantin Basarab Cârnul (1654), mitropolitul Ignatie Sârbul aînconjurat Bucureştiul călare; la sfârşitul secolului al XVII-lea, episcopul Inochentieal Huşilor (1752-1782) umbla călare prin sate. La înscăunarea mitropolitului Meletieal Moldovei, scrie ziarul „ Albina Românească”, arhidiaconul care purta cârja mitro-politului a fost singurul care era călare la această ceremonie, iar la înscăunarea mitro-politului Neofit, ce a avut loc la Bucureşti, la 28 iunie 1840, au participat m ai multeescadroane călare. Cu tim pul, acest obicei ca mitropoliţii, episcopii s ă fie purta ţicălare la instalarea lor a intrat în desuetudine. În Transilvania, afirm ă C. Bobulescu,această tradiţie s-a desfiinţat sau chiar nu a existat deloc, deoarec e episcopii pentruaceastă regiune primeau hirotonia la Bucureşti.

Scriban, arhim., „Cronica biseric ească. Deschiderea celui de al doileaCongres Naţional Bisericesc”, în: BORom XLIV (1926), 10, p. 599-606.La 14 octombrie 1926, î n Bucureşti, a avut loc întrunirea celui de al doilea

Congres Naţional Bisericesc. În articol este reprodusă cuvântarea rostită de patriarhulMiron în deschiderea acestui Congres, sunt prezentate chestiunile care figurau peordinea de zi a Congresului şi este prezentată desfăşurarea sa în cele trei zile.

Chestiunile care figurau pe ordinea de zi a Congresului su nt: regulamentulintern al Congresului Na ţional Bisericesc; regulamentul pentru reglarea af acerilorepitropeşti în parohii şi eparhii; regulamentul pentru alegerea membrilor în adunărileeparhiale: regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Eforiei Bisericii OrtodoxeRomâne; alegerea unui consilier cleric ca r eprezentant al Mitropoliei Basarabene înlocul pr. C. Popovici; problema mutării reşedinţei episcopale a Episcopiei Cet ăţii-Albe-Ismail din Ismail la Cetatea Albă; administrarea averilor biserice şti din Basa-rabia; paşii făcuţi pentru aşezarea locului pe care se va construi „Catedrala MântuireaNeamului”; plătirea preoţimii; cheltuielile pentru sesiunile Congresului Na ţionalBisericesc. Arhim. Scriban prezintă toate aceste probleme care s-au discutat inclusivşi cea legată de administrarea averilor bisericeşti din Basarabia.

***, „Bibliografie. „Schituri şi biserici de sat ” de Pr. Do minic Ionescu,Bucureşti, 1931”, în: BORom XLIX (1931), 1, p. 88.

25

Cartea are 126 de pagini şi în ea se a minteşte despre „marile bogăţii aletrecutului nostru”, împrăştiate prin biserici şi mănăstiri, care nu sunt luate în seamă şicare sunt în primejdie de a fi pierdute.

Ciuhandu, prof. dr., „Întru cinstea şi pomenirea Sfinţilor româneşti MuceniciBrâncoveni şi ardeleni”, în: BORom XLIX (1931), 4, p. 323-335.Autorul articolului se întreab ă: „de ce nu se pune odat ă din partea Bisericii

Ortodoxe Române problema cultului Sfinţilor din Sânul pop orului român?” şiînfăţişează motivele pentru care ar tr ebui să se pună această problemă, arătând ca onecesitate canonizarea sfinţilor români. Prof. Ciuhan du enumeră o serie de martirigreci şi români. Tot de la autor afl ăm că în sâm băta a doua după Rusalii se facepomenirea tuturor „noilor martiri” care au fost ucişi de la căderea Constantinopoluluiîncoace – aici fiindu-ne redat ceea ce se cânt ă la litia din aceast ă sâmbătă. În articolmai este redat cuvântul prof. Ciuhandu la Duminica Ortodoxiei din 1930 cu privire lacanonizarea sfinţilor români. În finalul articolului aflăm că Sfântul Nicodim de laTismana a fost trecut în Mineiul de pe luna decembrie cu încuviinţarea mitropolituluiMeletie al Moldovei şi cu aprobarea tacită a Sfântului Sinod.

Ciuhandu, Gh., prof. dr., „Iarăşi pentru sfin ţi din sânge românesc”, în:BORom XLIX (1931), 10, p. 588-594.Autorul articolului militează pentru ca Biserica noastră să canonizeze sfinţi din

neamul românesc. Sunt amintiţi o serie de martiri de pe p ământul românesc. Înfinalul găsim propuneri cu privire la comemorarea din 1931 a martirilor români.

***, „Ştiri. Preot la slujbă românească peste ocean”, în: BORom L (1932), 2, p. 184.Cronica de faţă face referire la un articol din „ Neamul românesc”, în care pă-

rintele G. Moraru, din M ontreal, Canada, cere consimţământul lui Nicolae Iorga caşcoala românească de acolo, a c ărei director este, s ă poarte numele marelui istoric.De asemenea, se menţionează că părintele a solicitat ca o învăţătoare din ţară să vinăîn Canada pentru a-i învăţa pe copiii de acolo limba română.

***, „Ştiri. Sfântul Sinod”, în: BORom L (1932), 6, p. 459.Articolul anunţă reluarea şedinţelor Sfântului Sinod, în care s-au discutat ches-

tiunile ce urmau a fi dezbătute la Prosinodul de la Sfântul Mu nte Athos, 15 întrebărice trebuiau limpezite. De asemenea, o altă problemă ivită este cea a înmulţirii numă-rului candidaţilor la preoţie. Măsura luată în acest sens a viz at hirotonirea, pe viitor,doar a celor care sunt licenţiaţi în teologie.

***, „Ştiri. Canonizarea Sfinţilor în Biserica Ortodoxă”, în: BORom L (1932),7, p. 509.Articolul anunţă că în numărul următor vor tipări un studiu despre motivaţiile

canonizărilor în Biserica Ortodox ă, scris de Titu Târgovi şteanu, în urma discuţiilordin cadrul Sfântului Sinod.

26

***, „Ştiri. Pregătirea Sfântului Mir”, în: BORom LI (1933), 3-4, p. 189.Exarhul mănăstirilor din Mitropolia Ungrovlahiei, arhim andritul Filaret Jocu,

precum şi referentul economic protosinghel C. Moldovanu, au plecat la Salonic, lunidimineaţa în Săptămâna Patimilor, pentru a aduce m irodeniile necesare la pregătireaSfântului Mir.

***, „Cronica bisericească. Alegerile de epis copi”, în: BORom LI (1933), 9-10, p. 432-436.La începutul articolului, sunt amintite câteva adunări, precum cea de la Sofia,

în Bulgaria, Congresul misionar de la Mănăstirea Poceaiev, din Polonia, - CongresulNaţional Bisericesc de la noi din ţară, din octombrie, întrunit pentru alegerea a treiepiscopi, Congresul Naţional din Chişinău.

De asemenea, aflăm că pe 26 octom brie a avut loc sfinţirea bisericii SfântulDumitru din Craiova, de fa ţă fiind regele şi patriarhul Miron. În continuare, articolulse opreşte asupra alegerilor de episcopi, desf ăşurate în zilele de 19, 20 şi 21 octom-brie 1933, în Palatul Adunării Deputaţiilor din Bucureşti, pentru episcopiile Huşiilor,Ismailului si Caransebeşului.

Astfel, în ziua de 19 octom brie a fost ales, pentru Eparhia Hu şiilor, P.S. NifonCraioveanul, vicarul eparhiei Olteniei, ca cel care a avut cele mai multe voturi, sufletliniştit, luminat şi priceput în treburile d uhovniceşti. Absolvent al Facult ăţii deTeologie din Montpellier, Preasfinţia Sa a tipărit o serie de scrieri de bună învăţătură.Alegerea pentru scaunul de la Ismail a decurs mai greu. Întrucât, după un prim tur,niciunul dintre cei doi candidaţi nu a avut m ajoritatea, s-a realizat o nouă alegere, lacare însă au fost mai puţini votanţi, dobândind majoritatea P.S. Dionisie Tighineanul.Sfântul Sinod îns ă nu a aprobat alegerea, deoarec e candidatul nu avea licen ţa saudoctoratul în teologie. În ceea ce priveşte scaunul de la Caransebeş, acesta a fost ocu-pat de către părintele arhimandrit dr. Vasile Lăzăreanu, cel mai tânăr din generaţia deepiscopi.

***, „Ştiri. Religiunea în înv ăţământul profesional”, în BORom LI (1933), 9-10, p. 494.Articolul face ref erire la vest ea că Ministerul Şcolilor lucrează la o nou ă

organizare a înv ăţământului profesional tehnic, care prevede înl ăturarea religiei caobiect de studiu. Ministerul în ştiinţează că în a cele şcoli se vor sus ţine conferinţemorale şi religioase. Se precizează că acestea însă nu sunt eficiente din moment ce nuau un caracter permanent şi nu se stabileşte cine le va ţine.

Reli, S., dr., „Relaţiile dintre Biserică şi Stat în Ro mânia veacurilor trecute”,în: Candela XLIV (1933), 1-12, p. 21-43.În capitolul I, intitulat „Consideraţiuni generale despre raporturile dintre Bise-

rică şi Stat în cursul veacurilor trecute” est e explicată noţiunea de „autonom iebisericească”, fiind men ţionat ca sens dreptul Bisericii de a se guverna, a şa numitaautonomie a bisericii care poate exista numai acolo unde Biserica şi Statul suntprivite ca două instituţii sociale independente.

27

În capitolul II „ Raporturile Bisericii române cu Statul în Rom ânia de eri” semenţionează legătura strânsă între momentele de organizare politic ă şi cele de orga-nizare bisericească. În Moldova şi Muntenia, Biserica şi Statul s-au îmbinat laînceputul existenţei organizaţiilor lor, formând o unitate desăvârşită, conform vechiiconcepţii bizantine imperiale. Din mărturiile istorice reiese că Statul şi Biserica, prinreprezentanţii supremi ai puterilor lor, colaborau, se controlau şi se îndemnau reci-proc în exercitarea drepturilor lor în probleme de viaţă bisericească externă. În ceeace priveşte politica, unde şi mitropolitul avea un rol ca reprezentant al Bisericii,domnul, ca reprezentant al puterii Statului, î şi păstra întotdeauna autoritatea sa ne-atinsă. Mitropolitul şi episcopii se bucurau în eparhiile lor de o perfect ă libertate înafacerile bisericeşti. Ei puteau aplica clericilor inferiori şi pedepse pentru oricarepăcate sau infracţiuni săvârşite. Aşezarea sau scoaterea din func ţie a egumenilor şiarhimandriţilor mănăstireşti era rezervată domnului şi puterii statului, la fel şi pedep-sirea episcopilor şi a mitropolitului.

Domnul nu putea fi tras la r ăspundere pentru păcatele şi faptele rele în afaceripublice decât de „Dumnezeu şi conştiinţa sa”. Sfera autorităţii judiciare a Bisericii înraport cu cea a Statului, a fost definit ă în Moldova de c ătre Vasile Vodă Lupul, în1649. În rezolvarea problemelor bisericeşti şi în alegerea episcopilor puteau lua parteşi clerul mirean conform Statutului Organic al Bisericii ardelene române.

Amestecul prea mare al politicienilor laici în activit ăţile vieţii interne şi ex-terne ale Bisericii şi punerea Sf. Sinod sub tutela miniştrilor de culte, au fost de multeori dăunătoare vieţii bisericeşti.

***, „Cronica internă. Congresul Asociaţiunei generale a clerului ortodox dinRomânia”, în BORom LII (1934), 5-6, p. 484.Articolul consemnează întrunirea Congresului Asocia ţiei generale a clerului

ortodox român, care a avut loc în Ateneul parohiei Dichiu , în zilele de 12-13 iunie,sub preşedinţia P.S. Cosma al Dunării-de-Jos, delegat din partea Sfântului Sinod. Or-dinea de zi a numărat două probleme importante: poziţia Bisericii Ortodoxe în statulromân, prezentată de părintele Valeriu Iordăchescu şi situaţia Bisericii Ortodoxe faţăde celelalte culte, expusă de părintele Anton Anghelescu din Br ăila, discutate înprima zi.

A doua zi s-a votat un Regulam ent nou al Asociaţiei, discutându-se şi unelechestiuni legate de salarizare şi misionarism. În legătură cu prima dintre acestea, s-ahotărât întocmirea unei delegaţii care să se prezinte guvernului pentru a cere recupe-rarea nedreptăţilor financiare din anul precedent. Din aceasta au făcut parte vlădicii:mitropolitul Gurie al Basarabiei, Ghenadie al Buz ăului şi Vartolomeu al Râmnicului.Articolul se încheie cu aprecier ea meritelor acestei Asociaţii, care tinde s ă ajungă oforţă socială puternică.

Bădicescu, Dimitrie, „Episcopia misionară şi alegerea de episcop”, în BORomLIII (1935), 3-4, p. 172-174.Autorul studiului de faţă consemnează importanţa pe care a avut-o adunarea

bisericească a românilor ortodocşi din Youngstoum, S.U.A., din februarie 191 8,

28

moment decisiv în evolu ţia Bisericii Ro mâne din A merica de Nord, în care s-ahotărât ieşirea de sub jurisdicţia canonică a Sibiului şi intrarea acesteia în grija Mitro-poliei Ungrovlahiei, ca şi organizarea într-o episcopie autonom ă. Odată cu însc ău-narea lui Miron ca mitropolit primat, problema organizării bisericii emigrante acunoscut o curbă ascendentă. Prin aprobarea legii de imigraţie din S.U.A., valul repa-trierii, cunoscut până atunci la rom ânii din America, a încetat brusc, aceştia simţindnevoia unei organizări a institu ţiei bisericeşti de acolo. Ei şi-au manifestat nevoiaapartenenţei la o episcopie de sine stătătoare, de care să depindă, la rândul lor , toatebisericile din S.U.A., cât şi din Canada, chivernisite de un episcop cu puteri canonicedepline. Luând în considerare ac eastă necesitate, Sf. Sinod şi după aceea CongresulNaţional Bisericesc din 1928 au hotărât înfiinţarea Episcopiei, condusă provizoriu deI. Truţia, până la aflarea mijloacelor materiale care să suporte această nouă orânduire.Până în 1934 s-au făcut neîncetate tatonări pe lângă Guvernul României în vedereaalocării fondului necesar, lucru realizat odat ă cu promulgarea legii din 8 m ai 1934,„Lege pentru înfiinţarea unei episcopii misionare pentru creştinii ortodocşi din ţărileneortodoxe apusene”. Aceasta prevedea înfiinţarea unei episcopii, în subordinea Mi-tropoliei Ungrovlahiei şi sub jurisdicţia canonică a Sfântului Sinod, episcopul coor-donator având dreptul să participe la reuniunile Sf. Sinod sau ale celorlalte întâlniribisericeşti ce aduc în discu ţie Episcopia nou î nfiinţată. Astfel, în şedinţa din 26 ia-nuarie 1935, prin vot secret, cei doisprezece membri ai Sfântului Sinod l-au desem -nat, dintre cei trei candida ţi (arhimandritul Policarp Moruşca, arhimandritul Moglanşi P. I. Felea), pe Policarp Moruşca episcop în noua eparhie înfiin ţată peste hotare.Stareţ al mănăstirii de lângă Arad, Hodoş-Bodrog, acum noul episcop, Policarp M o-ruşca a cu mulat nouă voturi, di n cele dou ăsprezece posibile, iar patriarhul Miron,preşedintele Sfântului Sinod, l-a declarat episcop prin examen canonic, în şedinţa din9 martie a aceluiaşi an. Pe 24 martie a fost hirotonit arhiereu de către mitropolitul Ba-sarabiei, Gurie, P.S. Ghenadie al Buz ăului, P.S. Veniamin Bârl ădeanu, încredinţân-du-i-se şi cârja păstorească de episcop misionar al românilor din S.U.A. şi Canada.

Viaţa noului îndrumător al turmei lui Hristos este surprins ă succinct de c ătreautorul articolului de faţă, câteva detalii semnificative referindu-se la originea sa, fiude preot ortodox din Ardeal, studiile liceale le-a urmat la Blaj, iar pe cele universitarela Sibiu, în 1908 fiind hirotonisit preot în Şeica Mare, judeţul Târnava Mare, unde apăstorit până la term inarea războiului şi alipirea Ardealului la patria mam ă. Dupăacest important eveniment istoric, Policarp Moru şca a fost che mat să deţină altefuncţii importante, precum acelea de referent al sec ţiei economice pentru cler de pelângă Consiliul diri gent din Sibiu. Odată cu m utarea eparhiei la Cluj a fost num itreferent în Consiulul eparhial al acestei ep iscopii, apoi duhovnic al Institutului dinSibiu, unde a mai îndeplinit şi funcţia de director al Internatului de fii de preoţi, fiindşi redactor al revistei teologice. În 1925 s-a călugărit în Mănăstirea Hodoş-Bodrog şia fost stare ţul acestei mănăstiri până în anul alegerii sale c a episcop al Episcopieiromânilor din America de Nord.

S., T., „Cronica internă. Sfântul Sinod şi Maglavitul”, în: BORom LIII (1935),11-12, p. 496-497.

29

Reacţia Bisericii faţă de învăţătura lui Petrache Lupu a reprezentat punctul deinteres al dezbaterilor din 3-5 octom brie 1935. Î n aceast sens, s-a c ăzut de comunacord că aceasta nu constituie o abatere de la norm ele Bisericii, astfel încât poate fiorganizat un pelerinaj la Maglavit.

S., T., „Cronica internă. Sesiunea ordinară a Congresului Na ţional Bisericescdin zilele de 14, 15, 16 şi 17 octombrie 1935”, în: BORom LIII (1935), 11-12,p. 497-499.De asemenea, Sfântul Sinod a m ai organizat în zilelele de 14-17 octom brie

1935 o sesiune extraordinar ă a Congresului Na ţional Bisericesc. La ac easta au luatparte 83 de m embri din totalul de 133, ministrul cultelor, Lapedatu, a citit m esajulregal, după care patriarhul Miron a rem arcat împlinirea unui deceniu de cândBiserica este guvernată de existenta lege, subliniind şi viitoarea orientare legislativă.Printre proiecte se numără zidirea unui cămin al bisericii Antim , prin contribuţia tu-turor eparhiilor; s-a stabilit, drept condiţie de bază a înfiinţării unei parohii, existenţaa cel puţin 200 de familii în mediul rural, respectiv 400 în mediul urban.

O altă decizie a Congresului a vizat ins tituirea unei episcopii în Maramureş,episcopie cu trei protopopiate. În ceea ce prive şte fundarea unei episcopii în Timi-şoara, această problemă a fost pusă în legătură cu asigurarea de fonduri de c ătre pri-măria acestui oraş, de o im portanţă cardinală fiind constituirea unei episcopii orto-doxe în zonă. O altă chestiune luată în discu ţie a fost acee a a averilor din bisericiledin Basarabia, solu ţia adoptată fiind aceea a a cordului între eparhii. Tot cu aceast ăocazie, s-a stabilit votarea unui proiect de lege special care s ă garanteze buna admi-nistrare a averilor pe care le posedă în ţară schiturile româneşti de la Athos.

În acord cu asocia ţia generală a preoţilor s-a decis înlăturarea regionalismelorîn ceea ce prive şte alegerea de episcopi, înt ărind prin aceasta şi unitatea spirituală aromânilor de pretutindeni. De asemenea, s-a hotărât ca toate parohiile din ţară să con-tribuie cu un procent pentr u crearea fondului general bisericesc. Tot în acest sens, afost întărită ideea înfiinţării unui fond comun, numit „Dinarul Patriarhiei”, alimentatdintr-o coletă anuală, efectuată într-o anumită zi în toate bisericil e. Printre celelaltehotărâri se numără şi aceea care interzice orice alegere fără caracter liturgic în bise-rică. Tot în această ultimă zi, s-a votat un regulament pentru construcţii bisericeşti, caşi tipărirea unei istorii a Bisericii noastre, tradus ă în limba franceză de către NicolaeIorga. În plus, s-a luat în discu ţie şi problema salarizării clerului, fiind decisă plătireaacestora de către stat doar către cei din corpul didactic.

Popescu, Victor N., „Cronica internă. Alegeri de episcopi la eparhiile OradeaMare, Cluj şi Curtea de Argeş”, în: BORom LIV (1936), 3-4, p. 205-208.Articolul de faţă face referire la zilele de 28-30 aprilie în care s-au desf ăşurat

alegerile pentru trei eparhii: Oradea, Cluj şi Curtea de Argeş. Preşedinte al Colegiuluielectoral al pri melor două eparhii a fost num it Î.P.S. Nicolae B ălan, mitropolitulArdealului, iar la Curtea de Arge ş, Î.P.S. Nicodim, mitropolitul Moldovei. GuvernulRomâniei a fost reprezentat de ministrul de interne, Angelescu.

30

S-a stabilit, în zile diferite, dar în unanim itate de voturi, ca Nicolae Popovici,profesor la Academia Teologică din Sibiu, să conducă Eparhia Oradei, părintele pro-topop Nicolae Colan să împlinească funcţia de episcop la Eparhia Clujului, iar Gri-gorie Leu, vicarul Sfintei Mitropolii de Iaşi, să conducă Episcopia Curtea de Argeş.

Episcopul Nicolae, născut în 1903, în comuna Biertan, judeţul Târnava Mare,va fi cel mai tânăr membru al Sfântului Sinod. Între studiile urmate se numără Liceul„Andrei Şaguna” din Braşov, Academia Teologică din Sibiu, Facultatea de Teologiedin Cernăuţi, cursuri de specializare la Aten a, München, Leipzig şi Breslau. A pu-blicat lucrări de valoare, printre care un studiu de o adâncă înţelegere, „EpiclezaEucharistică”, dar şi „Începuturile nestorianismului”.

Clujul va fi cârmuit de părintele protopop Nicolae Colan, originar din Arpătac,judeţul Trei Scaune, născut în 1893. A absolvit Liceul „ Andrei Şaguna” din Braşov,urmând Academia Teologică din Sibiu şi făcând ulterior studii superioare la Berlin,luându-şi apoi licenţa în Litere la Bucureşti. În 1922 este numit profesor la AcademiaTeologică şi secretar al Consiliului arhiepiscopal. În 1929 e num it rector al Acade-miei din Sibiu, î n 1934 este hirotonit preot, fiind ales apoi protopop. Pasionat pu-blicist, printre revistele coordonate se înscriu „Revista teologică” şi „Viaţa ilustrată”,în jurul cărora a reuşit să adune multe personalităţi ale vieţii culturale ale epocii. Caelement specific modului său de a fi este preci zat caracterul animator, dinamic, spi-ritul de ini ţiativă, care vivifică orice activitate pe care o desf ăşoară, precum şi ele-ganţa stilului, demne de ţinuta intelectuală a unui om de litere, lucru rem arcat în-deosebi în lucrările publicate: „Epistola Sfinţilor Apostol Pavel către Filimon”, „Laluptă dreaptă”, „Hristos şi viaţa omenească”.

De cealaltă parte a eparhiei Sibiului, la Curtea de Arge ş, este al es GrigorieLeu, vicarul Sfintei Mitropolii de Iaşi, acum episcop la Curtea de A rgeş. Acesta s-anăscut în 1881, în comuna Ţuţcani, judeţul Covurlui, într-o veche familie preoţească.Şcoala primară a făcut-o în satul natal şi în Bârlad, apoi la Sem inarul din Ro man,unde a intrat bursier. În 1902 finalizeaz ă studiile seminare, fiind cântăreţ şi ţinând şipredici la biserica Sf. Gheorghe din Galaţi.

Pleacă la Kiev pentru a studia teologia, dar se întoarce dup ă o lună, căci co-respondenţa Mitropoliei de Iaşi spre Kiev se rătăceşte. Se căsătoreşte şi este hirotonitpreot în Oancea, unde va fi şi învăţător. În 1910 î şi pierde so ţia, mutându-se înBucureşti, unde are posibilitatea de a- şi continua studiile, care vor fi însă din nouîntrerupte de r ăzboi. Între 19 16 şi 1918 se înroleaz ă ca preot militar, pentru ca în1918 să fie numit director al Seminarului de la Ism ail, unde începe s ă ducă o ade-vărată muncă de ro mânizare, înfiinţând societatea muzicală „Gavril Muzicescu” şialtele culturale. În 1924 a fost ales arhiereu-vicar al Mitropoliei din Iaşi, unde a re-prezentat o oază duhovnicească pentru mulţi dintre preoţii de aici.

Balaur, I., „Cronica internă. Investitura Î.P.S.S. Episcopi: Grigorie (Leu) alArgeşului, Nicolae (Colan) al Clujului şi Nicolae (Popovici) al Oradiei ”, în:BORom LIV (1936), 5-6, p. 339.La Palatul Regal din Bucureşti a avut loc, pe data de 2 iu nie 1936, ceremonia

investirii episcopilor ale şi. La eveniment, au participat regele Carol al II-lea, pa-

31

triarhul Miron, înaltul cler, m embrii guvernului, pre şedinţii corpurilor legiuitoare,„Casa Civilă” şi „Casa Militară” a regelui, alături de reprezentanţi ai eparhiilor numite.

***, „Cronica internă. Paraclise în şcolile secundare”, în BORom LIV (1936),11-12, p. 725.Cronica de fa ţă reia ştirea conform căreia Ministerul Educa ţiei Naţionale, cu

ordinul nr. 58.837, a cerut tuturor şcolilor secundare să construiască câte un lăcaş deînchinare în incintă. Biserica notează că va păstra în memoria colectivă acest gest, deo înţelepciune adâncă a ministrului dr. C. Angelescu, care în ţelege necesitatea deformare spirituală a unor caractere puternice şi verticale. Iniţiativa este preluată de la„Societatea ortodoxă naţională a femeilor române”, care construise deja cap ele înşcoli. Ca aceasta să aibă şi rezultatele sperate, este de dorit ca într-însa să fie angajaţişi preoţi ori profesori de religie capabili, plini de dragoste şi de înţelegere, care să fieaproape de copii. O soluţie în vederea apropierii de tineri ar fi ideea locuirii preotuluiîn ansamblul şcolii.

Nicoreanu, A., preot, „Consiliul Central Bisericesc sub domnia Regelui Carolal II-lea”, în: BORom LVIII (1940), 5-6, p. 462-467.În 1937 se înfiin ţează Episcopia de Maramure ş, în 1939 se înfiin ţează Epis-

copia de Timişoara, în 1939 se înfii nţează Mitropolia Olteniei. În articol sunt pre-zentate: o listă cu ierarhii ale şi între 1930-1940 pentru d iferite eparhii din ţară şi olistă cu mănăstiri şi schituri împroprietărite în perioada domniei regelui Carol al II-lea.

Manolache., T. Theodor, „Note bibliografice. Brătulescu Victor, „Mănăstiridin România”, în: „Cartea Moldovanului pe anul 1943”, întocmită de N.P.Smochină şi Diomid Strungaru, nr . 1, Bucureşti, „Dacia Traiană”, p. 91-96”,în: BORom LXI (1943) 4-6, p. 285-286. Recenzie.Teodor N. Manolache scrie c ă D. Brătulescu grupează în articolul „ Mănăstiri

din România”, pe două coloane, aproape toate m ănăstirile româneşti ortodoxe, pre-zentându-ne pe scurt în dreptul fiecărei mănăstiri cele mai importante date.

T., N. M.,, „Note bibliografice. Teologia istoric ă. Dăianu, Ilie, Dr., „ Un pro-povăduitor din Transilvania – Sf. Nichita Remesianul, apostolul Românilor înDacia –”, în „Voinţa Transilvaniei”, an II, nr. 22, 1 Martie 1945, pp. 1-2”, în:BORom LXIII (1945), 7-8, p. 392-393.Lucrarea prezentată în articol este un rezumat, cu câteva comentarii, al unui

studiu publicat de părinţii iezuiţi la 1750 în anuarul Universităţii din Cluj, în care au-torul anonim îi atribuie lui Niceta de Reme siana câteva fapte neconcludente, pentrucare nu există atestări documentare. Printre acestea, ar fi înfiinţarea unui cin călugă-resc, sau zidirea, pe teritoriul Bulgariei de azi, a unei m ănăstiri cu patru biserici. Deasemenea, în acel studiu se afirmă faptul că, în prima călătorie în Italia, Niceta l-ar fivizitat pe papa Siricius şi că tot el ar fi întemeiat dou ă episcopii – de Arge ş şi deMilcovia. Pentru toate acestea, îns ă, nu sunt indicate docum ente convingătoare şitemeinice.

32

***, „Recenzii şi Mişcarea Literară”, în: Candela LVII (1946), p. 529-568.În articol sunt prezentate recenziile următoarelor lucrări: „Prinos Î.P.S. Arhiep.

şi Mitropolit Nicodim, patriarhul României”, la sărbătorirea vârstei de optzeci de ani,cincizeci de ani de preoţie şi şapte ani de patriarhat, volum editat de Institutul Biblicşi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Ro mâne, Bucureşti, 1946 p. XXX – 312, form atmare şi cu numeroase ilustraţii; „Biserica Ortodoxă Română”, revistă care preamă-reşte pe patriarhul Ro mâniei printr-un număr special, nr. 11/ 12 pe 1945; Ciurea D.Asis. Univ., „Problema începutului Evului mediu occidental”, studiu privi nd stră-duinţele savanţilor apuseni de a form a o cenzură mai corespunzătoare, ca dată şi caintegritate istorică, pentru sfârşitul Evului Antic şi începutul Evului Mediu, publicatîn revista „Ethos”, II, Iaşi, 1945; Gheorghiţă I. dr., „Un veac dela moartea mitropo-litului Veniamin Costachi”, modest omagiu, Mănăstirea Neamţ, 1946; revista „Bise-rica Ortodoxă Română”, studiu ales, temeinic şi de informaţie abundentă, ce redă cufidelitate portretul scris al marelui mitropolit moldovean Veniamin; ConstantinTurcu, „Daniil Sihastru. Figur ă istorică, legendară şi bisericească”, Iaşi, Tip. A.Ţerek, 1947, 14 p., monografie ce conturează personalitatea de aprig dinam ism spi-ritual a sfântului ortodox român Daniil Sihastru; Dan Simonescu, „Un roman spaniolîn Moldova secolului al XVIII-lea”, extras din „Anuarul Liceul Naţional Iaşi pe anii1942-1945”, Iaşi, 1946, - cunoscutul roman „Critil şi Andronius”, tipărit din îndem-nul mitropolitului Iacov Stamati la 1794, după un text grecesc; Alexandru V. Boldur,„Ştiinţa Istorică Română în ultimii 25 de ani. Ia şi, Tip. Al. Ţerek 1946, p. 98, bilanţal studiilor istorice în ul timii 25 de ani din punct de vedere al concepţiilor istoricefundamentale şi al metodei de lucru în cercetarea şi redactarea istoriei; I. Ba rnea,„Contribuţii la studiul Creştinismului în Dacia”, în: „ Revista Istorică Română”, vol.XIII, Fasc. III, p. 31-42; Preotul Niculae M. Popescu, „Antim Critopol”, în: „BisericaOrtodoxă Română”, LXIV, nr. 10-12, p. 600-605, Bucureşti, 1946, o completare dedate referitoare la Antim Critopol, primul mitropolit al Severinului şi apoi a Ungro-vlahiei; Teodor N. Manolache, „ Bibliografia mitropolitului Veniamin Costache, în„Biserica Ortodoxă Română”, LXIV (1946), nr. 10-12, p. 545-600, lucrare ce pre-zintă istoria vieţii şi activităţii mitropolitului Veniamin Costache, una dintre cele maiilustre figuri ale ţării; Aurelian Sacerdoţeanu, „Îndrumări în Cercetări Istorice”, CasaŞcoalelor, 1945, volum cuprinzând o serie de lec ţii şi articole cu con ţinut istoric;G.T. Kirileanu, Gh. Ungureanu şi Constantin Turcu, „Contribuţii documentare cuprivire la mitropolitul Veniamin Costache”, Iaşi. Biblioteca istorică a Mitrop. Mold.,nr. 2, Tip. Lupta Moldovei, 1946, cuprinde studii ale celor trei autori în legătură cumitropolitul Veniamin; „Anuarul Liceului Na ţional Iaşi” pe anii şcolari 1942-43,1943-44 şi 1944-45, Iaşi, tip. Al. Ţerek, 1946, 229 p., volum scos în condiţii tehnicedemne de laud ă, închinat profesorului Mihai Cost ăchescu; G.T. Kirileanu, „Con-tribuţie la Istoricul Raclei Sfiintei Paraschiva din Ia şi. Minunea dela 1888 .” Tip. Al.Ţerek, 1946, 13 p., lucrare care descrie incendiul de la 27 decem brie 1888, cândsfintele moaşte au rămas neatinse de flacără; Diacon dr. Alexandru I. Ciurea. „Figuride ierarhi moldoveni: Iacov Stam ati”, Iaşi, 1946 p. XXVI+256 şi al XV-lea fig.,studiu ce red ă viaţa mitropolitului Iacov Stam ati, punând în valoare docum enteinedite; Dr. V. Gomoniu, „Biserica şi Medicina”, Brăila, 1940 p. 172, carte adresată

33

preotului păstor care zilnic vine în contact cu boli suflete şti şi trupeşti; „Institutul deistorie. La cinci ani de existen ţă. Darea de seamă şi comunicări”, Suceava, 1947, 90p., volum ce cuprinde informaţii privind activitatea institutului şi un număr însemnatde publicaţii ştiinţifice.

Ciurea, Al. I., diac. asist., „Rezistenţa Bisericii româneşti faţă de prozeli-tismul catolic” în: StTeol, Seria a II-a, I (1949), 3-4, p. 205-225.Informaţii despre lupta dus ă în Moldova şi Ţara Românească până în 1918,

despre activitatea episcopiilor de aici: cea a cumanilor-înfiinţată în 122 8, dureazăpână în 1241, fiind atestată în scrisoarea papei Grigorie al IX-lea către Bela al IV-leaal Ungariei; Episcopia Milcoviei (sub aceast ă denumire este r eînfiinţată Episcopiacumanilor în 1332-1375); Episcopia de Argeş (Mitropolia) se constituie în 1359 cuaprobarea patriarhului de Constantin opol; Episcopia de Severin-1370. Schimbareacapitalei Moldovei de la Siret la Suceava ar putea fi o reac ţie faţă de existen ţaepiscopiei catolice de Siret.

***, „Grija pentru restaurarea şi conservarea monumentelor istorice şi de artăreligioasă”, în BORom LXXII (1954), 2-3, p. 237-243.Informaţiile consemnează faptul că patriarhul Iustinian „a iniţiat şi îndrumat o

uriaşă activitate de re staurare a monumentelor istorice, de zidiri şi înfrumuseţări debiserici”, activitate finan ţată de conducerea Bisericii Ortodoxe Române şi deMinisterul Cultelor care, în anii 1951-1952 , a destinat pentru acestea peste un milionde lei, iar în 1953 aproape două milioane.

Cele mai im portante monumente istorice sau de art ă religioasă care au fostrestaurate sunt:

Mănăstirea Plumbuita, Biserica Colţei, Mănăstirea Antim din Bucure şti; Mă-năstirea Căldăruşani, Mănăstirea Sinaia, Biserica Snagov şi Biserica V ăcăreşti delângă Bucureşti; Mănăstirea Dealul de lângă Târgovişte; Biserica Precista din Gala ţi;Mănăstirea Zamfira, regiunea Ploie şti; Mănăstirea Hurezi; Mănăstirea Brâncoveni;biserica din Borzeşti.

De asemenea s-au acordat subven ţii şi ajutoare pentru lucr ări de restaurare,reparaţii sau consolidare a unui mare număr de lăcaşuri de închinare ortodoxe. Dintreacestea amintim mănăstirile: Cernica, Viforâta, Brebu (regiunea Buz ău), MănăstireaSf. Ioan - Brazi (Panciu), Nea mţ, Secu, Dragomirna, Suceviţa, Putna, Cetăţuia (Iaşi),Văratic, Bistriţa (regiunea Piatra – Ne amţ), Gura Motrului, Slatina (F ălticeni),Govora, Arnota, Cozia, Nicula (Cluj), Tismana, Vatra Moldoviţei, Prislop (Hune-doara) etc., precum şi bisericile Stavropoleos, Pitaru – Mo ş, Sf. Gheorghe – Griviţa,Stejarul, Sf. Elefterie, Sf. Nicolae Vl ădica (Bucureşti); Adormirea Maicii Domnului(R. Sărat), Sf. Gheorghe (Tecuci), Bârnova, Frum oasa, Sf. Ioan Gură de Au