Abordarea psihoterapeutica a tulburarilor de personalitate este mult

Abordarea psihoterapeutica a tulburarilor de personalitate este mult

mai nuantata deciit in cazul altor conditii psihiatrice intrucat:

- spre deosebire de celelalte conditii c1inice (unde este yorba de

"reaetii" sau de "procese", a caror durata este inscrisa in evolutia lor

natural a) tulburarile personalitatii sunt expresia unor "dezvoWiri" la

care s-a ajuns prin indelungate ~i, poate, definitive structurari;

- in timp ce tulburarile nevrotice ~ipsihotice sunt distoniee, tulburiiri

pe care pacientii, dorind sa Ie depa~easca, sunt astfel motivati

pentru terapie, in tulburarile de personalitate trasaturile sunt egosintoniee,

fapt care ii indeparteaza de terapie;

- stabile ~i relativ constahte in evolutia lor, tulburarile de personalitate

au incorporate, chiar structurate, modele atitudinale, c1i~ee

relationale ~i stiluri comportamentale;

- influentarea ~i schimbarea lor, demers temerar ~i uneori sisific,

implica din partea terapeutului 0 bogata experienta de viata, de invatare

sociala ~i constructiva, precum ~i 0 experienta indelungata in

psihoterapie.

In mod concret, tehnica terapeutica utilizata trebuie sa fie bazata

pe interpretari repetate ~i confruntari, susceptibile de a transforma

trasaturile egosintonice ale acestor pacienti in trasaturi distonice, ceea

ce ar conditiona valoarea adaptativa a schimbiirii.

15.1.1. Reeomandari generale in psihoterapia tulburarilor

de personalitate

Spre deosebire de alte domenii c1inice, aici nu putem stabili 0

alianta terapeutica propriu-zisa, ci mai ales 0 intelegere in cadrul

careia, psihoterapeutul cere pacientului:

- sa nu lipseasca de la ~edinte,

- sa respecte programul ~edintelor

- sa renunte la consumul de alcool sau de drog.

Ascultarea, pe care terapeutul trebuie sa 0 manuiasca rabdator,

cu abilitate ~i chiar cu virtuozitate, prezinta, aici, doua aspecte:

- terapeutul nu trebuie sa asculte ceea ce i s-a mai relatat de c~itre

pacient, sa asculte in mod repetat un fapt anterior invocat (atribuiri,

acuze, invinuiri), chiar dadi pacientulle considera importante; aceasta

intrucat, fiecare repetare (mai ales in acest cadru avizat prin prezenta

psihoterapeutului) constituie un pas spre consoli dare a unui

mod lamentativ ~i heteroatribuitiv de comportare;

- dimpotriva, cand pacientul relateaza fapte dezirabile ~i utile

procesului psihoterapeutic, terapeutul trebuie sa-~i faca simtit interesuI;

- calauzit de 0 "neutralitate binevoitoare", psihoterapeutul (in

anumite situatii) i~i poate exprima dezacordul, dar nu poate repro~a,

sanctiona sau blama, el limitandu-se, cu precadere, la solicitarea

responsabilitatii pacientul ui;

- evident, psihoterapeutul, caHiuzit de regula de aur a neutralWitii,

cu atat mai putin nu trebuie sa se implice in problematica

pacientului; de fapt, orice incercare de rezolvare a situatiilor in care

astfel de paeienti sunt, cu precadere, implicati este antiterapeutiea ~i

determina, in mod inerent, ineetarea psihoterapiei sau transformarea

ei intr-o relatie manageriala;

- intrucat unii pacienti cu tulburari de personalitate prezinta 0

indoielniea moraIitate, psihoterapeutul poate fi confruntat eu repro~uri,

ironizari, acuze sau blamari din partea lor, expresie a transferului

negativ; in astfel de situatii psihoterapeutul nu trebuie sa se simta

ofens at, jenat sau umilit, nu trebuie sa riposteze sau sa incerce a-~i

salva reputatia, mentinandu-se astfel deasupra acestor incidente;

- pe de alta parte, terapeutul nu trebuie sa apara in fata pacientului

(nu trebuie sa se ofere pe sine) ca un ecran alb, lipsit de emotii;

dimpotriva:

- terapeutuI trebuie sa vorbeasca, sa actioneze ~isa se relationeze

cat mai firesc, mai natural, ca un om investit cu posibilitati terapeutice,

acreditat ~i, totodata, profund interesat in sehimbarea pacientului;

- in acela~i timp, prin conduita autentica mai susmentionata, se

reduce (de dorit pana Ia anulare), neincrederea initiaUi, extrem de

putemica, a acestor pacienti:

- aceste atribute ale comportamentului ~i mesajului psihoterapeutului

trebuie sa fie transmise prin toate canalele de comunicare,

verbale ~i nonverbale, prin tacere, prin privire, prin intreaga sa

atitudine.

15.1.2. Recomandari specifice in psihoterapia tulburarilor

de personalitate

eu toate ca sunt denumite "specifiee" aceste, recomandari nu se

refera:

- la un anumit tip de tulburare a personalitatii, sau

- Ia 0 anumita metoda de psihoterapie, in pofida faptului ea psihanaliza

apare aici ca un sistem general de referin!a~ aceasta fiind

insa metoda psihoterapeutica cea mai complexa, mai nuantata, mai

riguros structurata ~i mai ferm argumentata, apelul Ia psihanaliza,

incon~tient sau deliberat, este astfel justificat.

Evident, aceste recomandari au 0 anumita adresabilitate referindu-

se in special Ia cei care vor sa faca psihoterapie, sau psihoterapeutilor

cu experienta limitata in aceasta arie nosografica atat de COI1troversata.

Aceste recomandari au in vedere:

- prezentarea problemei esentiale a psihoterapiei - schimbarea nu

ca 0 incercare, nici ca 0 solicitare, ci ca 0 posibilitate implicita ~i

inerenta procesului psihoterapeutic;

- la inceputul tratamentului trebuie evitate atat interpreHirile,

cat ~i clarificarile; de fapt, ele nici nu pot fi suportate sau acceptate

acum, ~i tocmai de aceea trebuie plasate la locullor, in ultima pm1e a

curei, calld pot fi cu tohll altfel valorificate sub aspectul beneficiului

terapeutic;

- temporizand interpretarile, in tulburarile de personalitate I1U

trebuie evitate confruntarile pentru care se va ocaziona un mediu

suportiv ~i, pe cat posibil apariat, alcatuit din persoane pereepute ca

egale ~i cu acelea~i probleme; a~a cum se mentioneaza, "metoda

socratica serve~te mai bine bolnavului cu tulburare a personalitatii

decat toate sfaturile bune ~i interpretarile dinamice din lume". (J.e.

Perry, G.E. Vaillant, 1989, p.1364);

- in demersul sau, psihoterapeutul trebuie sa fie preocupat in

special de trairea ~i conduita pacientului ~i mai putin de explicarea

comportamentului sau;

- modelul relational adoptat de terapeut trebuie sa fie de tip

"adult-adult" ~i nu "parinte-copil", model care compromite a priori

cura psihoterapeutidi; aItfel spus, In cadrul modelului relational ales,

psihoterapeutul trebuie "sa fadi ceva cu bolnavul" Indepart