ABORDAREA FILOSOFICĂ A OMULUI ÎN EVUL MEDIU ŞI

RENAŞTERE

Plan:

1. Specifcul filosofiei medievale

2. Patristica – Aureliu Augustin (independent)*

3. Caracteristica filosofiei renascentiste (umansimul)

4. Nicollo Machiavelli – „Principele” (independent)

Specifiul filosofiei medievale

Conform revelaţiei creştine DUMNEZEU a creat lumea din nimic

(ex nihilo), prin actul voinţei şi atotputerniciei sale

Eixstă un început absolut, unde DUMNEZEUL a creat toate lucrurile existente, fiind veşnic neschimbat el

este dincolo de actul cunoaşterii, însă EL este dat omului prin revelaţie în

textele Bibliei

Motivele gîndirii religioase Filosofia creştină este o sinteză între:

Religia iudaică(Noul testament)

O sumă de doctrine filosofice

Platon

Aristotel

Plotin

Stoicii

Motivele gîndirii religioase

Filosofia medievală este complementară teologiei, iar specificul ei este transmis de relaţia:

DUMNEZEU - om

Aspectele de etică, ontologie, gnoseologie, estetică erau admise numai sub aspectul sensului divin al existenţei

Îndoiala filosofică în faţa adevărului este înlăturată cu ajutorul raţionamentelor deductive – Totul de ce are nevoie omul este scis în BIBLIE

Ştiu că nu ştiu nimic

Cunoaşte-te întru adevărul BIBLIC

Cunoaşte-te pe tine însuţi

Fundamentele filosofiei medievale

I. Teocentrismul

Esenţa tuturor formelor de existenţă, al frumuseţii este DUMNEZEU, fiind totodată şi scopul slujirii

omului

Fundamentele filosofiei medievale

II. Creaţionismul

Lumea este creată din nimic de către DUMNEZEU - EL este FIINŢA

Fundamentele filosofiei medievale

III. ProvidenţialismulIstoria reprezintă manifestarea voinţei

lui DUMNEZEU, realizarea proiectului ce vizează „salvarea omului”.

Omul subiectiv acţionează liber, dar toată realizarea sa este posibilă doar prin voinţa LUI.

Fundamentele filosofiei medievale

IV. SimbolismulÎn centrul religiei se află simbolul prin care

se subînţelege imaginea lumii divine. Simbolul există nu ca realitate ci ca tendinţă

dinamicăMarile simboluri ale credinţei sunt încifrate

în BIBLIE, care este o revelaţie. Cu ajutorul raţiunii este imposibil de înţeles

revelaţia şi credinţa.

Etapele de constituire a filosofiei E.M.

Etapa I Apostolică

Răspîndirea şi primele interpretări verbale, predici

religioase ale discipolilor lui Iisus

Începutul sec I e.n.

Etapele de constituire a filosofiei E.M.

Etapa II EvanghelicăMarcu Matei Luca Ioan

Sfîrşitul sec I e.n.

Se oficiază principiile universale ale creştinismului, apar evangheliie

Etapele de constituire a filosofiei E.M.

Etapa III Apologetica Din sec I pînă în313

Primile expuneri în forma cugetativă a credinţei creştine, cît şi promovarea superiorităţii ei faţă de alte religii.

Etapele de constituire a filosofiei E.M.

Etapa IV Patristica Din 313 pînă sec VIII

Vasilie cel Mare

Grigore de Nazianz

Ioan Gură de Aur

Grigorie de Nissa

Iustin Martirul şi Filosoful

Maxim Mărturisitorul

„Părinţii bisericii” – se constituie formele de bază a normelor, valorilor şi conduitelor atît monahale cît şi mirene

Etapele de constituire a filosofiei E.M.

Etapa V Scolastica Din sec VIII- XV

Reinterpretarea principiilor teologice în maniera aristotelică. Instituţionalizarea şcolii de către

biserică.

Specificul filosofiei renaşterii

Cuprinde sec. XIV-XVII. A corespuns perioadei de început a formării societăţii burgheze, în care înoirile din viaţa economică şi socială reclamau un nou mod de a gîndi şi a simţi. Schimbări radicale s-a produs în:

Ştiinţă Artă Politică

DreptEtică

RE

- voluţiafaţă de dogmele teologico-religioase ale Epocii Medievale (protestanitsm)

- venireala forma de gîndire din perioada antică – Platon, stoicism, Aristotel ne-teleogizat

- construireaunei societăţi burgeze pe nişte principii raţionale, culturale şi umanistice

Caracteristicile centrale ale renaşterii

Antropocentrismul

Semnifică plasarea omului, proprietăţilor şi intereselor sale în centrul reflecţiilor, reprezentărilor artistice şi studiilor ştiinţifice. Omul este re-perceput ca centrul şi scopul universului.

Caracteristicile centrale ale renaşterii

Panteismul

Dumnezeu , ca existenţă primordială este identificat cu Natura şi legităţile sale, unde raţionalitatea şi creativitatea îşi recapătă rolul său de cunoaştere a Dumnezeului prin ştiinţă şi artă.

Caracteristicile centrale ale renaşteriiNaturalismul

Se manifestă în reconceperea importanţei naturii pentru Om. Odată ce se dezvoltă ştiinţa, natura începe să fie concepută ca realitate obiectivă. Se stabileşte un nou raport al omului cu mediul natural, dar şi cel social.

Caracteristicile centrale ale renaşteriiIndividualismul

În avanscena reflexiilor umane apare individul – care este solicitat să fie activ în acţiunile sale şi introspect. Nu omenirea ci omul posedă raţiune şi poate să o utilizeze după voinţa şi interesul său propriu.

Laicizarea vieţii Decade autoritatea decizională a bisericii, apar

universităţile cu caracter mai democratic decît şcolile scolastice. În artă se abdică simbolismul re-staurîndu-se realismul orientat că tre societatea burgheză

Curentul umanist al renaşteriiDoctrină morală care recunoaşte valoare supremă a

omului. Se opune atît fanatismului religios, cît şi etatismului politic (sacrificarea individului din

raţiunea de Stat).

Principiul moral al umanismului - TOLERANŢA

Graţie progresului ştiinţific omul va putea să-şi recapede libertatea: atît de contingenţele naturale (foame, frig, boală), cît şi de ceilalţi oameni, dacă ei se vor conduce de o Constituţie ideală şi mondială. Prin intermediul educaţiei individul poate accede spre adevăruri măreţe.

Reprezentanţii umanismului

Francesco Petrarca

Giovanii Boccaccio

Pico della Mirandola

Dante Alighieri

Giordano Bruno

François Rabelais

Erasmus de RotterdamusCu ajutorul „Prostiei” (alegoric) – personajul principal, tălmăceşte vualat viciile societăţii clerice şi nobilimea

Instituţiile sociale: biserica, dreptul, educaţia scolastă – susţin caracterul antiumanist şi cel iraţional, prin superstiţii şi dogme bruiază dezvoltarea omului

Războiul sub orice formă este contradictoriu naturii şi firii umane. Înflorirea statului depinde de învăţămînt şi conducătorul iluminat

Michel de Montaigne

Atît trupul cît şi sufletul formează elementele indispensabile ale existenţei umane. Odată ce conveţuiesc împreună sufletul nu trebuie să desconsidere trupul, ci să-l îndrumeze.

Sceptic. Omul se schimbă mereu, în raport cu împrejurările morale sau metriale. Simţurile sunt nesigure, iar raţiunea este slabă şi incapabilă de a vedea întotdeauna limpede

„ ...omul este o înfiripare uimitor de vană, felurită şi unduitoare şi cu anevoie se paote întemeia o judecată statornică şi desăvîrşită în cele ce-l privesc, pentru că toţi suntem făcuţi din bucăţi şi înădiţi atît de felurit şi peteciţi cu frînturi, încît fiecare bucată, în fiecare clipă, îşi face de cap. Se face tot atîta osebire de la noi pînă la noi, cît de la noi la altul”