DOCUMENTATIA DE CREDITARE PENTRU PERSOANE FIZICE (RETAIL BANKING)

Capitolul 1. Documentatia si rolul ei in creditare1.1 Documentatia & Conditii minime de acceptare 1.2 Dobanzi si comisioane

Capitolul 2 Creditarea bancara 2.1 Ce este creditulul2,2Principalele operatiuni bancare2..3Intermedierea bancara si avantajele ei Capitolul 3.Orzanizarea bancara3.1Organigrama bancara3.2Analiza si acordarea solicitarii de credit3.3Creditarea pe termen mediu si lung

Capitolul I

Documentatia si rolul ei in creditare

1.1 Documentatia & Conditii minime de acceptare

A. Venituri din salarii CONDITII DE ELIGIBILITATE:

1. Vechimea minima in munca : 3 luni la actualul angajator.2. Angajatorul isi desfasoara activitatea de minim 1 an3. Pentru a fii considerate eligibile, trebuie sa fie obtinute in baza contractelor de munca

incheiate pe perioada nedeterminata (atat cu norma intreaga, cat si cu fractiune de norma) dar si pe perioada determinata numai categoriile de exceptii prezentate mai jos:

angajatii companiilor multinationale, ambasadelor organizatiilor sau institutiilor internationale prezente in Romania care, ca regula generala, nu incheie contracte de munca pe perioade nedeterminate, daca contractul de munca este incheiat pe minim 1 an ( de la data cererii) si a fost reinoit cel putin o data , la ultimul angajator ( emitentul adeverintei de salariu)

profesori, militari, angajati in Ministerul Sanatatii (de ex:medici rezidenti, cu minim 1 an de rezidentiat incheiat)

Angajatorul trebuie sa isi desfasoare activitatea de minimum 1 an, iar vechimea la actualul loc de munca trebuie sa fie de minim 3 luni

Pentru: militarii din unitatile militare din cadrul Ministerului Apararii Nationale si ai

Ministerului Administratiei si Internelor medicii se asistente din cadrul Ministerului Sanatatii cdrele didactice din cadrul Ministerului Educatiei , Cercetarii si Inovarii in cazul

transferului intre diverse structuri ale acestor ministere, angajatorul se considera acelasi definit drept angajator actual

Observatii pentru calculul vechimii: vechimea la locul de munca se calculeaza ca perioada de desfasurare neintrerupta a activitatii pentru un angajator, indiferent de fapul ca in aceasta perioada a fost angajat pe perioada determinata si/sau nedeterminata.

4. Comisioanele din vanzari se vor lua in calcul doar suplimentar veniturilor din salarii, in cuantum de 50.

5. Urmatoarele categorii de venituri vor fi luate in calculul bugetului ca o pondere de 100: Orele suplimentare; Veniturile variabile incasate ca urmare a garzilor pentru angajaii

Ministerului Sanatatii( medici, asistente medicale); Veniturile variabile incasate sub forma de stimulente pentru

angajatii Ministerului de Finante/ Ministerul Muncii; Norma de hrana pentru angajatii Ministerului Apararii

Naionale/Ministerului Administratiei si Internelor / Serviciului Roman de Informatii/ Politistii comunitari;

Venituri din plata in acord; Veniturile din fractiunea de norma; Sporuri cu caracter permanent( ex. spor vechime)

-Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea . Adeverinta de salariu:

original(formular cu continut standard stabilit de catre Banca) este semnata din partea angajatorului de catre doi reprezentanti legali( formatul

standard este stabilit de catre banca) emisa cu maximum de 30 de zile calendaristice inaintea semnarii cererii de credit

de catre client sa aiba toate campurile completate sa fie stampilata sa mentioneze salariul net pe 3 luni

Fisa fiscala 1:( pentru functia de baza, corespuzator venitului din cartea de munca) si/sau Fisa fiscala 2 ( pentru alte locuri de munca de unde obtine venituri din salarii, altele decat functia de baza.) :

emisa pentru anul precedent ; in situatia in care nu s-a emisinca Fisa fiscala pentru anul precedent , se va prezenta Fisa fiscala emisa pentru anul anteprecedent.

formular cu continut standard stabilit de catre legiuitor copie certificata pentru conformitate cu originalul de catre reprezentantul

bancii care primeste documentatia

Situatii in care NU se va solicita Fisa Fiscala:

a ) Clientul are in derulare un credit bancar contractat la Banca , in dosarul caruia este deja atasata Fisa fiscala pentru anul anterior celui in care se solicita noul credit. Creditul in derulare trebuie sa nu inregistreze restante la data depunerii noii cereri de credit, iar veniturile prezentate sa nu depaseasca veniturile luate in considerare la aprobarea creditului anterior cu peste 20%, vor fi luate in considerare doar in cazul in care vor putea fii justificate conform celor de mai sus . b) In cazul persoanelor aflate in concediu de crestere copil

c) In situatia in care clientul indeplineste conditia de vechime minima in munca , este sau nu la primul loc de munca, dar nu are emisa Fisa fiscala la data aplicarii creditului Raiffeisen( ex. Clientul este angajat din Ianuarie 2009 si aplica la credit in Februarie 2010, cand nu i s-a emis inca Fisa fiscala pe anul 2009).

La momentul analizarii cererii de credit, se poate solicita unul din documentele urmatoare; copia primelor si ultimelor doua pagini ale cartii de munca, certificata pentru

conformitate cu originalul de catre reprezentantul legal al societatii angajatoare sau de catre reprezentatul bancii/analistul partenerului

copia contractului individual de munca, inregistrat de catre Inspectoratul teritorial de Munca ( daca este cazul, conform legii)

copie dupa ultimul stat de plata (extras), semnat si stampila de catre angajator sau Inspectoratul teritoial de Munca, etc.

In cazul perosanle aflate in concediu de crestere copil se vor prezenta urmatoarele documente :

adeverinta de salariu emisa de angajator cu ultimele 3 venituri realizate anterior perioadei de concediu crestere copil

ultimul mandat postal prin care se incaseaza indemnizatia / extras de cont in original (semnat si stampilat de institutia emitenta)

decizia autoritatii locale prin care a fost aprobata cererea depusa pentru plata indemnizatiei.

B. Venituri din exercitarea unorprofesii liberale sau activitati independente

Pentru a fi considerate elegibile, persoana respectiva trebuie sa-si desfasoare legal activitatea independenta sau profesia liberala de cel putin 2 ani. Ex: avocati, notari, medici, contabili autorizati, lichidatori, arhitecti etc. NU se vor credita persoanele care obtin venituri din desfasurarea unor activitati economice independente in baza O.U.G. 44/2008( florari, taximetristi, etc)

Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea: Autorizatia de functionare. copie certificata, valabila, emisa de forul care

guverneaza tipul respectiv de activitate profesionala Decizia de impunere finala a impozitului, copie certificate pe ultimii 2 ani

fiscali incheiati,inregisrata la administratia financiara In cazult in care nu s-a emis decizia de impunere pentru ultimul an, atunci Declaraia speciala privind veniturile realizate( sau daca aceasta nu este depusa, Declaratia privind veniturile estimate), copie certificata pentru ultimul an fiscal incheiat inregistrat la administratia financiara

Nota 1: In cazul in care se constata o depasire a pragului cu 20 se vor solicita documente suplimentare care sa justifice cresterea volumului de afaceri al solicitanrului, cum ar fi Registrul de incasari si Plati( copie certificata)

C. Venituri din cedarea folosintei bunurilor imobile

Conditii de eligibilitate: Veniturile se vor accepta numai ca venituri suplimentare veniturilor salariale. Pentru a fi considerate eligibile, trebuie sa indeplineasca urmatoarea conditie:

contractele de incheiere sunt inregistrate la Administratia Financiara cu cel putin 6 luni inainte de data depunerii cererii de credit

contractul actual de incheiere sa fie incheiat si inregistrat la Administratia Financiara de minim 1 an.

Valabilitate contract de inchiriere: acopera itrreaga perioada de creditare/contine clauze de reinoire automata sau imprumutatul se obliga prin contractul de credit sa reinoiasca sau sa prelungeasca contractul de inchiriere existent sau sa incheie noi contracte de inchiriere, pe toata perioada de creditare

Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea: Contractul de inchiriere, copie certificata inregistrata la Admistratia Financiara .

D. Venituri din pensii Pentru a fi considerate eligibile, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: caracter definitiv si nerevizuibil, precum: a) pensiile pentru limita de varsta b) pensiile pentru invaliditate care nu sunt supuse revizuirii periodice in vederea stabilirii mentinerii, schimbarii categoriei de invaliditate sau incetari calitati de pensionar de invaliditate Nota: Nu se vor lua in calcul pensiile alimentare, pensiile de urmas, pensiile de revolutionari, pensiile de deportati( indemnizatii reparaorii) si indemnizatiile pentru persoanele insotitoare ,primite de catre persoanele cu handicap, care au dreptul la insotitor.

Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea ultimul talon de pensie emis pana la data solicitarii creditului – copie certificata decizia de pensionare - copie certificata decizia comisiei medicale / certificatul de incadrare in grad de handicap, copie

certificata, numai in cazul pensiilor dde invaliditate.

E. Venituri din cesiunea drepturilor de autor Pentru a fi considerate eligibile, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

contractul este incheiat pe perioada nedeterminata in contract se specifica un venit lunar fix contractul sa aiba vechime de minim 6 luni de la data depunerii cererii de

credit Documentele din care sa rezulte veniturile si vechimea Contract incheiat si actele aditionale, copie certificata

F. Venituri din renta viagera

Pentru a fi considerate eligibile, trebuie sa se prezinte documentele justificative ( adeverinta de la institutiile de specialitate).

Documentele din care sa rezulte veniturile si vechimea un document oficial, copie certificata, emisa de autoritatea care a decis plata

rentei, atesta obtinerea veniturilor si contine decizia de acordare(plata) a rentei viagere

ultimul talon de incasare a veniturilor sau extras de cont care atesta incasarea rentei- copie certificata

Documente

In scopul identificarii informatiilor depuse de solicitant, urmatoarea documentatie minima va trebui prezentata :

1. Act de identitate: buletin sau carte de identitate valabile pentru solicitant si sot/sotie cu mentiunea obligatorie a CNP. In cazul in care domiciliul se dovedeste prin viza de flotant aplicata pe BI/CI aceasta trebuie sa fie valabila la data depunerii cererii. Nu se accepta carti de identitate provizorii. In cazult in care sotul / sotia nu participa cu veniturile in calculul indicatorilor de buget si nu poate prezenta BI/CI se poate accepta pentru efectuarea verificarilor in bazele de date ale bancii un alt document din care sa reiasa CNP-ul sotului / sotiei ( pasaport, certificat de casatorie, permis de conducere, etc)

2. Factura de utilitati emisa pe adresa domiciliului / resedintei actual (a) .In cazul in care adresa de domiciliu inscrisa in buletin /cartea de identitate difera de adresa inscrisa in factura de utilitati , dar clientul dovedeste ca locuieste la adresa mentionata in factura de utilitati ( prin alte documente si / sau viza de resedinta ), creditul va fi procesat in continuare, iar adresa din factura va fi adresa de corespodenta

3. Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea.( cele mentionate pentru fiecare dintre sursele de venit)

4. Declaratie pe propia raspundere privind valoarea angajamentelor( crredite, rate de leasing, alte rate aferente vanzarii- cumpararii in rate, chirii, pensii de intretinere , C.A.R. , descoperit de cont etc.- extrase de cont - daca este cazul, dovada ultimei rambursari etc.) lunare de plate ale solicitantului si ale familiei acestuia.

Declaratia va fi inclusa in cererea de credit5. Acord de consultare a bazei de date a CRB- in cazul creditelor mai mari de 5000

Euro( echivalent lei) pentru solicitant si sotul/sotia acestuia ( in cazul in care este casatorit, chiar daca nu se iau in considerare veniturile lui/ei)

6. Declaratie B.N.R, se completeaza daca pe cererea de credit clientul mentioneaza ca se afla sub incidenta normelor BNR privind expunerileinstitutiilor de credit.

Bonitatea solicitantului si sotului/sotie acestuia

Veniturile nete lunare vor fi calculate ca diferenta intre veniturile totale certe, cu caracter de permanenta si angajamentele de plata de alta natura decat cele decurgand din contractele de credit( pensii alimentae, chirii, popriri etc) Analiza bonitatii solicitantului de credit se va efectua obligatoriu in functie de veniturile totale, cu caracter permanent ale familiei, respectiv ale solicitantului si ale sotului/sotiei acestuia(in cazul in care este castorit si doreste sa se ia in calcul si veniturile sotului/sotiei). In cazul in care solicitantul /sotul/sotia beneficieaza de card de credit Raiffeisen Bank sau de laalta banca, in calculul bugetului lunar se va lua in considerare: *In cazul in care credit cardul emis de RBRO/alta institutie nu are facilitate de postare in rate: Angajament = 5%* limita de card In cazul in care credit cardul (RBRO/alta institutie) are facilitate de postare in rate, inclusiv in cazul cardurilor de credit Eurolines sau a celor similare, care au o componenta de tip limita de credit si o componenta de tip credit de consum :

Angajament = 5%* limita credit card + valoarea lunara a ratrlor postate

In cazul in care solicitantul / sotul/sotia este este detinatorul unui card Raiffeisen sau al unui card emis de alta banca si beneficieaza de facilitatea de overdraft, in calculul bugetului lunar se va lua in considerare :

2,5% limita overdraft( la solicitarea unui alt tip de credit decat overdraft) dobanda calculata la limita soliciata ( in cazult solicitarii unui overdraft)

Angajamentele de plata lunare -rate credite bancare, rae leasing, rate cumparare bunuri in rate, CAR-uri.

1.2 Dobanzi si comisione

Dobanda reprezinta suma de bani pe care trebuie sa o plateasca beneficiarul imprumutului (debitorul) celui care acorda imprumutul (creditorul), pentru folosirea disponibilitatilor banesti ale acestuia din urma, pana la restituirea lor. In cazul creditului, creditorul este banca sau o alta insitutie financiara. In cazul depozitelor, creditorul este persoana fizica sau firma care isi tine economiile la banca.

Ati auzit probabil de tipurile de dobanzi: dobanda simpla si dobanda compusa.

Ce e dobanda simpla si cum se calculeaza

Atunci cand creditul sau depozitul nu depaseste un an, se calculeaza dobanda simpla.

D = S0 * d’ * nUnde D = dobandaS0 = suma depusa initial ( in cazul depozitelor) sau suma creditata

d’ = rata dobanziin = perioada de timp ; n = numarul de zile ale depozitului/360 zileIn acest caz, dobanda nu se capitalizeaza ci se incaseaza la sfarsitul perioadei.

Ce e dobanda compusa si cum se calculeaza

Cand se acorda un credit pe o durata mai mare de un an si dobanda nu este platita anual creditorului, se foloseste dobanda compusa :D = S0 (1 + d’)n - S0Dobanda compusa inseamna ca dobanda din fiecare an se adauga la suma initiala data cu imprumut si de aceea, in anul urmator, va fi luata in calculul dobanzii la fel ca suma initiala. Altfel spus, primim dobanda si la dobanda din anul precedent.

Suma ce va fi returnata dupa „n” ani se calculeaza prin formula :

Sn = S0 (1 + d’)n

Rata nominala a dobanzii

Rata nominala a dobanzii este rata dobanzii care apare in contractul de credit sau a contractului pentru depozit.De exemplu, rata dobanzii de 10% afisata de banca in cazul unui depozit sau de 5% in cazul unui credit.

Rata reala a dobanzii

Rata reala a dobanzii este rata nominala a dobanzii (prezentata mai sus) din care se scade rata inflatiei.r = d’ – i’r = rata dobanzii realed’ = rata dobanzii nominale i’ = rata inflatiei

Rata dobanzii nete reprezinta rata dobanzii nominale din care s-a scazut impozitul. Dobanda neta este de fapt, dobanda primita efectiv de catre cel care imprumuta (creditor).De exemplu, in cazul unui depozit se plateste impozit de 16% din dobanda primita.

Dobanda fixa

Dobanda fixa ramane neschimbata pe toata perioada creditarii sau a depozitului facut. In cazul unui depozit la termen cu dobanda fixa, de exemplu, veti sti din momentul constituirii depozitului care va fi suma totala acumulata din dobanda, de care veti beneficia la finele acestuia (scadenta).

Dobanda variabila

Dobanda variabila este dobanda care se calculeaza periodic (de regula la 3 luni) in functie de evolutia dobanzii pe piata. Acest tip de dobanda ii ofera creditorului posibilitatea de a se apara de pierderea care ar rezulta pentru el din fixarea unei dobanzi neschimbate la acordarea creditului intr-o perioada de ascensiune a dobanzii.

Cum se calculeaza dobanda la un depozit mai mic de un an

E bine de stiut ca in cazul unui depozit, rata dobanzii afisata de banca este rata dobanzii anuala.

In cazul depozitelor pe o perioada mai mica de un an, de exemplu 3.6,9 luni, dobanda se calculeaza astfel: vom raporta numarul de zile al depozitului la 360 de zile ale anului.

Sa luam si un exemplu :

depozit pe 3 luniSuma depusa : 1.000 RONDobanda afisata de banca : 10%

Cum calculam dobanda

D = 1.000 RON * 10% * 90zile/360 zile D = 25 RON

Deci, la sfarsitul celor 3 luni dobanda calculata este de 25 RON. Dupa un an de zile, dobanda primita va fi de 100

RON.

Comisionul bancar:

Suma incasata de banca pentru operatiile efectuate de catre clientii sai. Exista foarte multe tipuri de comisioane bancare, dintre care amintim: comision de gestionare a creditelor sau a conturilor, comision de finantare, comision de gestiune, comision pentru efectuarea operatiunilor in numerar, comision pentru operatiuni de cont curent, etc.

Cand vrem un credit, tot mai multi dintre noi cauta sa afle toate costurile acestuia, nu doar dobanda si rata lunara. Exista multe comisioane mai mult sau mai putin ascunse pe care le aflam abia atunci cand semnam contractul de credit sau cand platim rata lunara. Cat trebuie sa platesc atunci cand depun actele sau inainte de a primi creditul? Vin cu bani de-acasa sau banca retine din credit suma aferenta diverselor comisioane de acordare? Si nu se opreste totul aici. Unele banci te vor pune sa platesti comisioane si pe parcursul derularii creditului. E vorba de comisioane de administrare a creditului, prima de asigurare sau pentru administrarea contului. In cele mai multe cazuri, aceste comisioane sunt lunare, dar exista si anuale. E foarte important daca un comision de gestiune se calculeaza la valoarea creditului acordat sau daca se aplica la soldul creditului, in acest din urma caz fiind mai ieftin. Daca achiti mai devreme creditul, platestiCredeati ca ati scapat de comisioane? Nu. Mai exista si cel perceput pentru rambursarea in avans a creditului. Daca vrei sa te achiti de imprumut mai devreme decat perioada convenita initial, va trebui sa platesti un comision care variaza intre 1% si 5%, in functie de banca de la care ai luat creditul. Cel mai mare comision de rambursare anticipata este peceput de Bancpost, pentru Creditul Imediat de nevoi personale fara ipoteca, de 5% din suma achitata in avans.

Exista insa banci, e drept, doar doua-Banca Transilvania si Finansbank, care nu percep acest tip de comision nici pentru creditele fara ipoteca, nici pentru cele cu ipoteca. Asadar, daca sunteti sigur ca peste un an sau doi veti da lovitura si veti avea bani sa va achitati mai devreme creditul, alegeti una dintre cele doua banci.

Comision si pentru schimbarea datei de plata a rateiUn alt cost ascuns, sau mai degraba necunoscut initial este cel al modificarii datei scadente de plata a ratei lunare. Iti schimbi serviciul si primesti salariul mai tarziu sau intervine o alta problema si vrei sa platesti ratele intr-o alta zi, atunci trebuie sa anunti banca in acest sens sa-ti schimbe data la scadentarul de credite. Altfel risti sa ai intarzieri mari si sa ajungi la Biroul de Credit. Pentru modificarea datei insa, o serie de banci percep un comision de rescadentare/reesalonare de 1% sau chiar 2,5% la sold, in cazul Bancpost.

Plata asigurariiO serie de banci solicita si o asigurare de viata pentru un credit de nevoi personale, plata acestei asigurari urmand a se face distinct de rata creditului. In cazul ABN AMRO, de pilda, asigurare de viata este de 0,102% lunar din soldul creditului, in timp ce la BRD, aceasta este de 0,085%.

Comisionul de analiza a dosaruluiSa o luam insa cu inceputul, adica primul comision pe care-l ai de platit la un credit de nevoi personale, cel de analiza a dosarului de credit.

Unele banci, precum, ABN Amro, HVB sau BRD nu percep acest comision, altele, precum Bancpost sau Finansbank, il includ in comisionul de acordare a creditului, iar la alte banci comisionul de analiza a dosarului este reprezentat fie de o suma fixa-10 euro in cazul BCR, fie de un procent din creditul acordat-1,5% in cazul Bancii Transilvania.

Comisionul de acordare a credituluiComisionul de acordare a creditului este un cost destul de important, el variind, de asemenea, foarte mult de la o banca la alta: daca la BCR este de 0,3% din valoarea creditului, la Alpha Bank ajunge la 6%, in cazul unui credit fara ipoteca. In schimb, aceasta banca nu percepe comisionul de gestiune, care in cazul BCR este de 0,05%, perceput lunar la valoarea creditului. Adica 0,6% in fiecare an.

O serie de banci, precum Raiffeisen Bank sau Banca Romaneasca nu percep comisioane de acordare a creditului. In schimb, exista comisioane lunare de gestiune creditului.

Comisionul de gestiuneComisioanele de gestiune a creditului variaza intre 0,05% la BCR, peceput lunar la valoarea creditului si 4,5% in cazul Piraeus Bank. Aceste comisioane se aplica la valoarea creditului acordat. La alte banci insa, precum HVB sau BRD, comisionul de gestiune este mai mare, dar se aplica la soldul creditului, adica la ce a mai ramas din ceea ce rambursam lunar, in consecinta costul comisionului fiind mai mic.

Capitolul 2 Creditarea bancara

2.1 Ce este creditulul

Creditul poate fi definit ca o formă specială de mişcare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plata amânată sau transferarea de monedă cu titlul de împrumut. Caracteristicile creditului sunt: subiecţii relaţiei de credit (creditorul şi debitorul), promisiunea de rambursare, termenul de rambursare, dobân-da, acordarea creditului (tranzacţia), consemnarea şi transferabilitatea. Prudenţa bancară, destinaţia creditului, planificarea creditelor, garantarea creditelor şi rambursarea creditelor la scadenţă sunt principiile creditării. Principalele trăsături distinctive ale relaţiilor de credit sunt finanţarea agenţilor economici pe baza disponibilităţilor latente ale econo-miei, în condiţiile rambursabilităţii şi perceperii de dobândă şi emisiune monetară. Funcţiile creditului, ca expresie a dezideratelor fundamentale faţă de existenţa şi menirea operaţională a relaţiilor de credit, sunt: funcţia de mobilizare, de ameliorare calitativă a disponibilităţilor băneşti şi de redistribuire, funcţia de emisiune, funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei în activitatea agenţilor economici. Criteriile care determină delimitarea principalelor tipuri de credite sunt: persoana creditorului, modalitatea specifică de formare şi utilizare a capitalurilor disponibile, persoana debitorului, dimensiunile şi dinamica necesităţilor debitorului şi modul de folosire a capitalurilor împrumutate, obiectul creditului şi sfera de utilizare, duratele de constituire a capitalului disponibil şi de utilizare de către împrumutaţi. Creditul poate fi clasificat după mai multe criterii, astfel: a) după natura economică şi participanţi (comercial, bancar, de consum, obligatar, ipotecar); b) după destinaţie (productiv şi neproductiv); c) după natura garanţiilor (real şi personal); d) după termenul de rambursare (rambursat la o dată stabilită şi fără termen); e) după fermitatea scadenţei (denunţabil şi nedenunţabil); f) după modul de stingere a obligaţiilor (amortizabil şi neamortizabil). Dobânda este preţul plătit în schimbul punerii la dispoziţia unui subiect economic a capitalului necesar, rata dobânzii reprezentând preţul pentru o anumită unitate de capital şi o anumită unitate de timp. Din punct de vedere al băncii, se pot deosebi două categorii de dobânzi: dobânda bonificată

(remunerarea disponibilităţilor băneşti constituite ca depozite la bancă) şi dobânda percepută (încasată de bănci de la clienţii lor în calitate de debitori, corespunzător creditelor acordate). În economia de piaţă există o diversitate de tipuri de dobânzi: taxa oficială a scontului, taxa privată a scontului, dobânda bonificată, dobânda percepută, dobânda practicată la efectele comerciale. Dobânda poate fi simplă (plata pentru serviciul adus de un capital în condiţiile în care dobânda nu e capitalizată) şi compusă (în condiţiile în care dobânda este capitalizată). În contextul inflaţionist existent în aproape toate ţările se iau în considerare două ipostaze ale dobânzii: nominală (exprimată ca atare prin rata curentă de piaţă) şi reală (ca diferenţă între dobânda nominală şi gradul de eroziune al capitalului, determinat de evoluţia procesului inflaţionist). În sens larg, clientul este persoana juridică sau fizică, care în mod frecvent sau întâmplător, apelează la serviciile băncii, în scopul satisfacerii unor nevoi, producând astfel efecte economice asupra băncii. În sens restrâns, clientul este persoana juridică sau fizică, având deschise unul sau mai multe conturi în evidenţele băncii, o denumire clară, un sediu sau domiciliu şi adresă bine definite, un statut juridic legal, care apelează în mod constant şi frecvent la produsele şi serviciile băncii pentru satisfacerea unor nevoi, producând astfel efecte economice la nivelul băncii. Băncile îşi împart clienţii în următoarele mari categorii de clientelă: persoane juridice (societăţi comerciale cu capital de stat, regii autonome diverse, societăţi comerciale cu capital privat, companii naţionale); instituţii bugetare; instituţii financiar-bancare; persoane fizice şi persoane fizice autorizate. Cele mai importante avantaje ale strategiei cu orientare asupra relaţiei bancă-client sunt: obţinerea unei profitabilităţi stabile pe termen lung, deoarece clientul în sine este sursa de profit a băncii; preferinţa clientului pentru banca cu care are cea mai stabilă şi puternică relaţie în cazul în care primeşte oferte de produse similare, cu execuţie şi costuri similare. Pachetele de produse şi servicii bancare oferite clienţilor de către bănci sunt: pachetul „cash management – gestiunea lichidităţilor”,pachetul de creditare a necesităţilor de capital circulant al firmelor, pachetul de creditare multiprodus (linie de credit, emitere scrisori de garanţie, avalizare bilete la ordin. Băncile utilizează pe scară largă segmentarea clientelei în funcţie de codurile CAEN, având în vedere următoarele motive: adaptarea corespunzătoare a produselor şi serviciilor băncii fiecărui tip de activitate economică; gestiunea corespunzătoare a riscului de credit; specializarea analistului de credite. Obiectivul principal al îmbunătăţirii managementul relaţiilor cu clienţii este calitatea informaţiilor despre clienţi în scopul identificării acestora, a adaptării la nevoile acestora şi a gestionării eficiente a relaţiei cu clientul. Alte obiective sunt: îmbunătăţirea modului de servire a clientelei prin adaptarea continuă la cerinţele acesteia; creşterea eficienţei comerciale prin realizarea de vânzări încrucişate şi revânzări către segmentele de clientelă care doresc astfel de achiziţii; creşterea ratei profitului prin gestiunea corespunzătoare a profitului pe client, canal de distribuţie, sucursală, produs. Pe baza rezultatelor bilanţului şi a contului profit şi pierdere, banca analizează eligibilitatea solicitanţilor de împrumuturi pe baza unui sistem de indicatori care exprimă bonitatea. Indicatorii de analiză a bonităţii corporate banking sunt: cifra de afaceri, capitalurile proprii, rezultatul exerciţiului (profit/pierdere), fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă, lichiditatea, solvabilitatea, gradul de îndatorare, viteza de rotaţie, rentabilitatea (de exploatare, economică, financiară), indicatori ai riscului financiar, rata valorii adăugate, politica de dividende. În cazul creditelor destinate persoanelor fizice (retail banking), analiza bonităţii presupune stabilirea a patru elemente de bază: volumul creditului solicitat, nivelul ratei lunare totale pe care clientul o poate plăti, numărul de rate totale în care urmează să se ramburseze creditul, nivelul dobânzii. Banca întocmeşte scoring-ul pentru fiecare client persoană fizică şi pe baza acestuia apreciază dacă solicitantul este în măsură să asigure rambursarea şi garantarea creditului şi a dobânzii aferente.

Băncile îşi desfăşoară întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente. Activitatea de creditare a persoanelor fizice se bazează pe identificarea şi evaluarea capacităţii de plată a solicitanţilor, ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor. Principalele condiţii care se cer îndeplinite de persoanele fizice (populaţie) pentru contractarea de credite sunt: să fie angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată şi să realizeze venituri certe; să deschidă la unităţile băncii un cont curent; să garanteze rambursarea creditelor şi a dobânzilor aferente cu veniturile pe care le realizează, cu garanţii reale şi personale; să accepte ca plăţile din cont să fie efectuate numai prin virament; să nu înregistreze debite sau obligaţii neachitate la scadenţă către bancă şi terţi; să participe la realizarea afacerii (proiectului) cu surse proprii (dacă este cazul). Verificarea conţinutului şi analiza documentaţiei de aprobare a creditului se fac de ofiţerul de credite prin parcurgerea următoarelor două etape: încadrarea solicitării în criteriile şi condiţiile specifice categoriei de credit solicitate; determinarea capacităţii de rambursare a creditului şi a dobânzilor aferente. Fişa scoring prin care se determină bonitatea solicitanţilor de credit persoane fizice cuprinde opt criterii de apreciere, fiecărui criteriu atribuindu-se un număr de puncte. Referatul de credite, împreună cu întreaga documentaţie, se prezintă de către directorul unităţii bancare care coordonează activitatea de creditare, Comitetului director. Competenţele de aprobare a creditelor şi a scrisorilor de garanţie bancară se stabilesc în raport cu expunerea totală a băncii faţă de debitorul respectiv. Băncile îşi definesc strategiile de atins, atât pe termen mediu şi lung, cât şi pe termen scurt. Obiectivele concrete ale băncilor în politica de creditare (strategia) sunt: consolidarea poziţiei băncii pe piaţă; stabilirea unei creşteri medii anuale a creditului corporate; stabilirea unui raport optim între creditele acordate în moneda naţională faţă de cele acordate în valută; stabilirea unui procent maxim de provizionare . Analiza bazei de credit corporate vizează două aspecte: analiza istoricului firmei şi analiza viitorului firmei. Documentele minime necesare analizei sunt documente contabile (bilanţ, situaţia stocurilor, bugetul de venituri şi cheltuieli, declaraţii lunare de impozit, decont TVA, situaţia creanţelor, situaţia debitelor etc.), documente referitoare la obiectul creditului (plan de afaceri, fluxul de numerar, studiu de fezabilitate etc.) şi documente de garantare (ipoteci, gajuri etc.). Principalele tipuri de credite bancare acordate persoanelor juridice sunt: credite globale de exploatare, utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite), credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare, credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere, credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie, credite pentru prefinanţarea exporturilor, credite pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra străinătăţii în lei şi valută, credite de scont, creditele pe documente de plată aflate în curs de încasare (creditele pe cecuri remise spre încasare, credite pe ordine de plată), factoring, credite pentru facilităţi de cont, credite pe descoperit de cont (overdraft), credite pentru echipament (investiţii) în completarea surselor proprii, credite pentru cumpărarea de acţiuni şi active, credite promotorii, credite ipotecare, credite pentru activitatea de leasing, credite de forfetare. Analiza creditului reprezintă procesul prin care banca, pe baza unor informaţii furnizate de documente puse la dispoziţie de client şi a oricărei informaţii relevante obţinute din alte surse, stabileşte dacă clientul are bonitatea necesară (capacitatea de a-şi achita obligaţiile pe care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credit) şi urmăreşte limitarea la maxim a expunerii băncii la riscul de credit. Procesul de analiză a creditului va cuprinde o analiză formală şi o analiză de fond, care va avea atât o dimensiune cantitativă, cât şi una calitativă. Verificarea de fond calitativă a persoanelor fizice presupune verificarea comportamentului solicitantului/soţului, soţiei, codebitorului, girantului, verificarea adresei domiciliului/reşedinţei

solicitantului, verificarea unităţii care a eliberat adeverinţa de venit pentru solicitant/codebitori/giranţi. Pentru efectuarea analizei dosarului de creditare pentru persoane juridice, banca utilizează următoarele surse de informaţii: situaţiile financiare, analizele economice şi sectoriale şi informaţiile complementare. Elementele de analiză financiară a întreprinderii se referă la analiza bilanţului, a lichidităţii şi solvabilităţii, analiza sistemelor de rate (profita-bilitate, lichiditate, rate financiare), analiza capacităţii de autofinanţare (CAF), analiza fluxului de numerar (cash-flow), anticiparea falimentului unei companii (prin metoda contabilă şi metoda bancară). Formatul aplicaţiei este relativ tipizat; el poate varia, însă va trebui să conţină următoarele informaţii: propunerea de credit, sumarul aplicaţiei, prezentarea societăţii, prezentarea sectorului de activ, analiza situaţiilor financiare a societăţii, recomandarea finală a analistului de credit. Elementele esenţiale în analiza procesului de creditare sunt: persoana, capacitatea de rambursare, garanţiile, scopul în care creditul este solicitat, perioada (durata) creditului, rentabilitatea, valoarea creditului, avantajele băncii şi ale beneficiarului, piaţa. Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape: etapa preli-minară, etapa depunerii dosarului, etapa analizei documentaţiei, etapa determinării indicatorilor de apreciere, etapa aprobării creditelor, etapa constituirii garanţiei, etapa încheierii contractelor, etapa derulării şi urmăririi creditelor. Garanţia este denumirea generică utilizată pentru a desemna orice metodă, instrument sau angajament accesoriu contractului de împrumut, pus la dispoziţia sau emis în favoarea băncii, în virtutea contractului încheiat, în măsură să asigure banca de realizarea certă a bunurilor garantate, respectiv recuperarea sumelor împrumutate (inclusiv dobânzile), în cazul nerambursării acestora de către debitor. Reglementările prevăzute în legislaţia română în vigoare cuprind două categorii principale de garanţii: garanţii reale (gajul, ipoteca, cesiunea de creanţe, depozitul bancar); garanţii personale (cauţiunea sau fidejusiunea, garanţia bancară). Garanţia reală reprezintă un activ acordat de către debitor unui creditor (banca), astfel încât datoria să fie însoţită de o anumită siguranţă. Garanţia reală constă în rezervarea unor bunuri individualizate în scopul garantării creditului. Garanţiile reale cuprind gajul, ipoteca, cesiunea de creanţă şi depozitul bancar. Garanţiile personale reprezintă angajamente ale agenţilor economici şi persoanelor fizice prin care aceştia se obligă să suporte datoriile debitorilor către bancă, pentru creditele acordate. Acest tip de garanţie mai poartă denumirea de cauţiune sau fidejusiune şi este valabil dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să existe un contract separat prin care o persoană fizică sau juridică se obligă să garanteze obligaţiile agentului economic împrumutat cu întregul său patrimoniu; cel ce garantează să aibă deplină capacitate; garantul să fie solvabil; garantul să domicilieze sau să aibă sediul în judeţul unde funcţionează banca ce acordă creditul; patrimoniul ce se constituie garanţie să nu fie afectat de alte datorii sau obligaţii. Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă un înscris prin care o bancă (garant) se angajează necondiţionat şi irevocabil, în cazul în care un debitor (împrumutat) nu execută obligaţia de a plăti la o dată bine stabilită o sumă de bani determinată, să plătească suma neachitată în favoarea creditorului (împrumutător). În dimensiunea sa istorică, riscul este un concept tânăr şi în acelaşi timp unul din puţinii termeni de afaceri cu origini directe în mediul comercial şi financiar, şi nu derivat din vocabularul militar, psihologic sau ştiinţific. Conceptul poartă două înţelesuri: „hazardul monetar în afaceri” şi „pericolul care trebuie luat în considerare”. Riscul economic este definit în „Dicţionarul de economie” (coordonator: Niţă Dobrotă) ca fiind acel eveniment sau proces nesigur şi probabil care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o activitate, operaţiune sau acţiune economică. Spre deosebire de incertitudine, riscul economic se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de probabilitate pentru rezultatele scontate, ca şi prin cunoaşterea acestei legi de către cei interesaţi.

În funcţie de gama de operaţiuni bancare ce pot genera riscuri, acestea din urmă pot fi: riscuri financiare, care afectează în mod direct gestiunea bilanţului şi care includ: riscul de creditare, riscul de lichiditate, riscul de schimb valutar şi riscul ratei dobânzii; riscuri de prestare, asociate operaţiunilor din sfera serviciilor financiar-bancare şi care includ: riscul operaţional, riscul tehnologic, riscul produsului nou şi riscul strategic; riscuri ambientale, care sunt generate de faptul că banca operează într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea bancară (BNR, în ţara noastră) şi într-un mediu economic care are propria sa dinamică. Riscul de creditare mai este numit şi risc de insolvabilitate a debitorului, risc de nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (atunci când celelalte active au o pondere redusă în bilanţul băncii) şi exprimă probabilitatea neîncasării efective, la scadenţă, a fluxului de numerar anticipat determinat de creditare (principalul plus dobânzile). Riscul de lichiditate este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de imposibilitatea băncii de a-şi plăti datoriile la scadenţă fără a înregistra pierderi inacceptabile. Riscul de schimb valutar este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de modificarea cursului valutar. Riscul ratei dobânzii este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de modificarea ratei dobânzii. Riscul operaţional este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de eşuarea tranzacţiilor cu clienţi sau terţe părţi, de un proces decizional ineficient şi de resursele umane inadecvate sau ineficiente. Riscul informatic (tehnologic) este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de o tehnologie informaţională inadecvată în ceea ce priveşte uşurinţa în folosire, exclusivitatea, integritatea, controlabilitatea şi continuitatea. Riscul legal şi de integritate este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de violarea sau nerespectarea legilor, regulilor, reglementărilor, înţelegerilor, practicilor prescrise sau a standardelor etice. Riscul strategic este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de decizii greşite, implementarea improprie a decizilor sau lipsa de reacţie la schimbări în mediul de afaceri. Riscul de reputaţional este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de perceperea greşită a imaginii instituţiei financiare de către clienţi, terţe părţi, acţionari sau autorităţi. Riscul sistemic se referă la manifestarea unei crize financiare generalizate atunci când neîndeplinirea obligaţiilor financiare de către o instituţie bancară sau financiară, ori probleme foarte grave de lichiditate ale acestuia, determină manifestarea unor dificultăţi similare la alte instituţii, printr-o reacţie în lanţ propagată cu rapiditate în întregul sistem, din cauza interconexiunilor. Prevenirea riscului global de creditare are la bază două principii: divizarea riscurilor şi limitarea riscurilor. Prevenirea riscului individual de creditare se desfăşoară de-a lungul întregului proces de creditare şi priveşte fiecare credit în parte. Ea începe cu etapa selectării cererilor de creditare şi se termină atunci când se rambursează creditul şi se plătesc dobânzile şi comisioanele. Urmărirea creditelor se face pentru aflarea situaţiei la zi a afacerii clientului, precum şi a posibilităţii acestuia de a plăti în continuare datoria către bancă, identificarea tendinţelor contrare astfel încât să se poată lua măsuri preventive, confirmarea folosirii creditului în scopul acordării, infirmarea sau confirmarea informaţiilor date de client, descoperirea practicilor neobişnuite folosite de client şi informarea despre activitatea clientului şi a credibilităţii sale, asigurarea că acest client este încă solvabil. Responsabilităţile ofiţerului de credit sunt: comunicarea dintre acesta şi client; verificarea contului curent al clientului; vizita la sediul clientului; întocmirea dosarului de credit. Informaţiile cuprinse în dosarul de credite se grupează în următoarele categorii: documente de creditare; informaţii financiare; garanţii; corespondenţă; rapoarte; note.

Controlul faptic al creditelor bancare are ca obiect: urmărirea şi analizarea gradului de realizare a principalilor indicatori (realizarea fluxului de disponibilităţi monetare, existenţa resurselor şi a factorilor de producţie, conservarea garanţiilor, respectarea destinaţiei creditelor; existenţa pieţelor de desfacere etc.); evaluarea garanţiilor; prezentarea măsurilor luate; întocmirea şi înregistrarea actelor de control. Băncile care au un portofoliu de credite mare şi diversificat organizează un departament care se ocupă cu analiza creditelor. O analiză a creditelor trebuie să cuprindă: asigurarea concordanţei cu politica de creditare a băncii; scopul (obiectul) creditului; evidenţa rambursărilor; situaţia financiară a clientului; documentaţia; garanţiile; respectarea reglementărilor legale. Activitatea de creditare generează atât credite performante, cât şi, datorită gestionării greşite a riscului, credite problemă şi neperformante. Creditele neperformante apar atunci când există o întârziere în rambursarea şi recuperarea arieratelor, iar achitarea obligaţiilor de plată asumate nu este asigurată sau este asigurată parţial. Creditele problematice sunt cele care, la data analizei, prezintă semnale evidente referitoare la imposibilitatea rambursării viitoare la termenele stabilite, ca urmare a deteriorării activităţii clientului. Procesul creditării este, prin natura sa, imperfect. Analiza creditului poate fi incompletă sau bazată pe date eronate, ofiţerul de credit poate ignora adevăratele condiţii ale unui debitor, astfel capacitatea debitorului de a rambursa se poate efectiv schimba după ce creditul a fost acordat, Dacă managementul se concentrează exclusiv pe eliminarea în totalitate a riscurilor, o bancă nu va mai acorda credite, profiturile se vor restrânge şi nevoile de creditare ale clienţilor nu vor fi satisfăcute. Creditorii nu pot elimina complet riscul, astfel pot apărea unele pierderi din credite. Obiectivul unei bănci este de a-şi stabili optimul relaţiei risc – venit. În scopul administrării eficiente a activelor şi pasivelor, în fiecare bancă funcţionează Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor. Creditele neperformante determină suportarea de către bănci a următoarelor costuri: scăderea reputaţiei, creşterea cheltuielilor administrative şi creşterea cheltuielilor juridice. Principalele cauze ale apariţiei creditelor neperformante sunt: erori comise de către creditor (interviu necorespunzător, analiză financiară necorespunzătoare, necunoaşterea activităţii clientului, garantarea defectuoasă a creditului, documentaţia incorectă sau incompletă). Experienţa insuficientă în afaceri (management necorespunzător, capitalizare iniţială inadecvată, deteriorarea producţiei, activitate insuficientă de marketing, control financiar necorespunzător) determină, de asemenea creditele neperformante ale companiilor. Creditele devin neperformante aproape întotdeauna ca urmare a unei deteriorări graduale a activităţii companiei, care este însoţită de numeroase semnale de avertizare. Acestea sunt semnale de avertizare generale (avertismente care reies din analiza bilanţului, din analiza contului de profit şi pierdere etc.), semnale ale actului managerial, semnale tehnice şi comerciale, precum şi alte avertismente rezultate în urma contractului direct cu clientul sau indicaţii furnizate de către terţi. Soluţionarea creditelor neperformante presupune parcurgerea următoarelor etape: consideraţii preliminare, acţiune competentă, evaluarea situaţiei, aprecieri asupra clientului, analiza documentaţiei, evaluarea situaţiei reale a garanţiilor, urmărirea şi controlul contului bancar al clientului, consultanţă juridică. Convocarea clientului şi analiza modului de gândire a acestuia cu urmărirea evoluţiei stărilor emoţionale ale clientului (negarea, supărarea, târguiala, deprimarea, acceptarea) constituie o altă etapă principală a urmăririi şi soluţionării creditelor neperformante. Elaborarea unui plan de acţiune presupune o serie de măsuri în vederea corectării factorilor care au generat problema (vânzarea activelor care nu mai pot fi utilizate, obţinerea de capital suplimentar, schimbarea strategiei de piaţă adoptate de client, găsirea unei noi conduceri, planificarea unei fuziuni sau achiziţii).

Activitatea de creditare generează atât credite performante cât si, datorită gestionăriigresite a riscului, credite problemă si neperformante.Creditele neperformante apar atunci când există o întârziere în rambursarea sirecuperarea arieratelor, iar achitarea obligaŃiilor de plată asumate nu sunt asigurate sau suntasigurate parŃial. Creditele problematice sunt cele care, la data analizei, prezintă semnaleevidente referitoare la imposibilitatea rambursării viitoare la termenele stabilite, ca urmare adeteriorării activităŃii clientului.Pentru diminuarea nivelului creditelor neperformante si a impactului acestora asupraprofitabilităŃii băncii este necesară o politică de creditare prudentă si eficientă, care să conducăatât la apariŃia prevenirii acestor credite, cât si la posibilitatea de recuperare a lor.Totusi, creditele neperformante reprezintă o consecinŃă inevitabilă a activităŃii decreditare. Fiecare credit presupune apariŃia unor evenimente neprevăzute, ce fac dificilărespectarea de către client a termenilor contractului de creditare.Unele credite neperformante pot apărea în urma unor erori ale ofiŃerului de credit. Esteposibil ca un ofiŃer de credit să evalueze în mod necorespunzător caracterul clientului, sau săinterpreteze gresit cifrele în cadrul unei analize financiare. Acestea, ca si alte cauze similare careduc la apariŃia unor credite neperformante, pot si trebuie reduse la minimum.Un credit neperformant poate surveni chiar si atunci când ofiŃerul de credit nu comitenicio greseală în vreuna dintre etapele de evaluare a creditului. De exemplu, nici un ofiŃer decredit nu poate prevedea o perioadă nefavorabilă dezvoltării recoltelor agricole sau o scădere avalorii pământului care pot fi cauza unui credit agricol neperformant.1.1 Creditele neperformanteProcesul creditării este, prin natura sa, imperfect. Analiza creditului poate fi incompletăsau bazată pe date eronate, ofiŃerul de credit poate ignora adevăratele condiŃii ale unui debitor,astfel capacitatea debitorului de a rambursa se poate efectiv schimba după ce creditul a fostacordat, Dacă managementul se concentrează exclusiv pe eliminarea în totalitate a riscurilor, obancă nu va mai acorda credite, profiturile se vor restrânge si nevoile de creditare ale clienŃilornu vor fi satisfăcute.Creditorii nu pot elimina complet riscul, astfel pot apărea unele pierderi din credite.Obiectivul unei bănci este de a-si stabili optimul relaŃiei risc - venit. In scopul administrăriieficiente a activelor si pasivelor, în fiecare bancă funcŃionează Comitetul de Administrare aActivelor si Pasivelor.Procedurile de revizuire a creditului identifică momentul când creditul a început să sedeterioreze si ajută la instituirea acŃiunilor corective. Cele mai multe credite problemă pot firestructurate printr-o utilizare eficientă a perioadei până la îmbunătăŃirea condiŃiilor financiareale debitorului. Astfel, în analiza creditelor problema constă în detectarea situaŃiilor problemă simodificarea termenilor iniŃiali, spre a îmbunătăŃi perspectiva rambursării.OfiŃerul de credit monitorizează constant circumstanŃele fiecărui debitor, spre a detectaeventualele probleme ale creditului, înainte ca ele să devină imposibil de corectat. El informeazădespre calitatea datelor financiare, istoria creditului ca rezumat în fisierul creditului, completareadocumentaŃiei creditului si valoarea garanŃiilor. Dacă există slăbiciuni el poate clasificaîmprumutul ca substandard, îndoielnic sau pierdere. Atunci banca trebuie să aloce rezerve îndiferite procente, proporŃionale cu creditul acordat, împotriva pierderilor potenŃiale.1.2. Principalele cauze ale apariŃiei creditelor neperformanteExistă numerosi factori care ar putea genera apariŃia unui credit neperformant. Cel maiadesea, apariŃia unui credit neperformant este, mai degrabă, rezultatul acŃiunii conjugate a maimultor factori, decât a unuia singur. MulŃi dintre acesti factori ies din sfera de control a băncii.Un singur factor - greselile comise de funcŃionarul bancar - poate fi menŃinut la un nivel minim,dacă ofiterul de credit a parcurs si executat cu atenŃie si minuŃiozitate fiecare etapă a procesului de creditare .

A) Erori comise de către creditor (bancă - ofiŃerul de credit)Evitarea apariŃiei creditelor neperformante începe printr-o evaluare atentă si minuŃioasă acererii de creditare. Orice etapă a procesului de creditare executată necorespunzător, de la uninterviu nesatisfacător până la un proces inadecvat de monitorizare a creditului, poate avea dreptrezultat apariŃia unui credit neperformant.Unele dintre cele mai frecvente greseli comise pe parcursul procesului de creditare sunturmătoarele:a) Interviu necorespunzător (inadecvat)DiscuŃiile preliminare purtate cu clientul se dovedesc a fi necorespunzătoare atunci cândofiŃerul de credit, în loc să se axeze pe întrebări la obiect, cu scopul precis de a afla informaŃiidespre situaŃia financiară a clientului, preferă o conversaŃie prietenească cu acesta. Un alt neajunsconstă în incapacitatea de a pune întrebări semnificative sau de a urmări o anumită linie, atuncicând răspunsurile primite sunt gresite sau echivoce. Interviul preliminar reprezintă cea mai bunăocazie în care ofiŃerul de credit poate evalua trăsăturile de caracter ale clientului. Dacă interviuleste efectuat într-un mod necorespunzător, poate duce la concluzii gresite în ceea ce privestebuna intenŃie a clientului de a rambursa creditul.b) Analiză financiară necorespunzătoareMulte dintre creditele neperformante apar atunci când ofiŃerul de credit nu consideră căanaliza financiară este un factor important în luarea deciziei finale, deci de acordare saurespingere a unei cereri de creditare. Nimic nu poate substitui o analiză financiară completă încadrul procesului de creditare. O analiză financiară necorespunzătoare constă în interpretareasuperficială a bilanŃului si a contului de profit si pierdere, precum si neverifîcarea corectitudiniisituaŃiilor financiar contabile.c) Necunoasterea activităŃii clientuluiProblemele apar atunci când ofiŃerul de credit nu cunoaste activitatea clientului sicondiŃiile în care aceasta se desfăsoară. Dacă nu se cunosc aceste lucruri, este dificilă anticipareanecesarului de finanŃare în viitor si determinarea celui mai adecvat tip de credit, valoareaacestuia si condiŃiile de rambursare. Pentru mulŃi beneficiari de credite, chiar dacă au o situaŃiefinanciară bună, este dificil să-si onoreze datoriile dacă scadenŃa acestora nu este în concordanŃăcu ciclurile fluxului de lichidităŃi.d) Garantarea defectuoasă a credituluiO altă cauză care duce la apariŃia pierderilor în activitatea de creditare o reprezintăconstituirea unor garanŃii necorespunzătoare pentru creditele acordate. Acceptarea unorgaranŃii care nu au fost corect evaluate în ceea ce priveste posesia, valoarea si posibilitatea derealizare, poate pune banca într-o situaŃie lipsită de protecŃie sau slab protejată în cazul în careclientul nu-si mai poate onora obligaŃiilee) DocumentaŃie incorectă sau incompletăLipsa unei documentaŃii corecte în cadrul contractului de credit, care să prevadă în modprecis, atât obligaŃiile băncii, cât si ale clientului, poate, de asemenea, conduce la apariŃiacreditelor neperformante.B) ExperienŃă insuficientă în afaceriMulte dintre creditele neperformante pot fi atribuite lipsei de experienŃă în afaceri pe careo are clientul.a) Management necorespunzătorO cauză frecventă a creditelor neperformante o constituie conducerea necorespunzătoarea activităŃii. De exemplu, chiar dacă într-o întreprindere deciziile sunt luate de către o singurăpersoană, tot se va ajunge într-un punct în care este necesară angajarea unor noi factori dedecizie pentru domenii specifice: financiar, marketing si vânzări, întrucât această infuzie de ideisi creativitate este necesară pentru desfăsurarea unei activităŃi performante - desi câteodată s-arputea ca numărul managerilor să fie insuficient pentru o activitate eficientă în cadrul companiei.Dar principala cauză în esecul unei activităŃi, o reprezintă pur si simplu o conducere

incompetentă sau nepăsătoare. b) Capitalizare iniŃială inadecvatăFirmele mici adesea au probleme chiar imediat după înfiinŃare datorită capitalizăriiinadecvate. Proprietarii subestimează costurile afacerii si supraevaluează viteza cu care ei potobŃine profit. Ei îsi recunosc problemele, după un timp, atunci când capitalul lor se epuizează sicreditorii refuză acordarea de credite adiŃionale.c) Deteriorarea productieiDeseori, un credit neperformant apare după ce preŃul unui produs sau serviciu rezultat alactivităŃii unei societăŃi, devine necompetitiv sau produsul are o calitate necorespunzătoare.Cresterea cheltuielilor (materiale sau cu forŃa de muncă) sau lipsa unor utilaje moderne sineŃinerea pasului cu cele mai recente tehnici de producŃie, pot genera preŃuri necompetitive saupot forŃa compania să scadă nivelul de calitate pentru produsul respectiv.d) Activitate insuficientă de marketingCreditele neperformante pot apărea si în cazul în care societatea nu desfăsoară o activitatede marketing corespunzătoare. O afacere trebuie să aibă un plan bine definit cu privire lareclamă, volumul vânzărilor si modul de distribuire al produselor. Lipsa acestei activităŃi vaduce, în mod invariabil, la scăderea volumului vânzărilor si, în consecintă, a profitabilitătii.O alta cauză pentru aparitia creditelor neperformante o constituie incapacitatea deanticipare a conjuncturii de piată si de adaptare la schimbările acesteia.e) Control financiar necorespunzătorUn control financiar insuficient reprezintă deseori cauza prăbusirii multor societăŃi. Artrebui să funcŃioneze un sistem de încasare a debitorilor si de evaluare a stocurilor, de asigurare acalităŃii produselor si de control al cheltuielilor. De exemplu, probleme, cum ar fi nivelul excesivsau insuficient al stocurilor, pot trece neobservate până când ating proportii critice sau crestereadebitelor poate reprezenta o ameninŃare asupra capacitătii societătii de rambursare a creditelor.C) Aparitia unor situatii nefavorabilea) Factori de mediuO altă cauză care poate duce la aparitia creditelor neperformante, este incapacitateabeneficiarului de credit de a face fată consecintelor unor dezastre naturale cum ar fi incendii,secete, inundatii si furtuni. De exemplu, o inundatie care poate distruge cea mai mare parte arecoltei unui producător individual, amenintă starea economică nu numai a producătorului, dar sia furnizorului de utilaje agricole, îngrăsăminte si fortă de muncă angajată pentru recoltare, chiarsi a producătorului de produse alimentare, pentru care o diminuare a materiilor prime alimentarepoate duce la cresterea costurilor.b) Recesiune economicăScăderile în activitatea economică pot stânjeni capacitatea beneficiarului de credit de a-sionora datoriile. De exemplu. în timpul perioadelor de recesiune, multe societăti se confruntă culipsa de lichidităti cauzată de scăderea vânzărilor, cu cresterea debitelor cauzată de plătileefectuate cu întârziere si cu cresterea costurilor.c) Concurentă puternicăO concurentă puternică poate pune în dificultate alte societăti atunci când acesteaoperează pe aceeasi piată. O societate se poate confrunta cu scăderea vânzărilor si va fi obligatăsă sporească costurile si/sau să reducă marja de profit atunci când intră în competiŃie cu altecompanii mai puternice din punct de vedere economic, care au o mai bună cercetare în domeniulproducŃiei, au produse mai noi si mai eficiente, fac o reclamă mai bună sau acordă un buget maimare pentru reclamă etc.1.3 Identificarea creditelor neperformanteRareori creditele devin neperformante sau generează pierderi peste noapte. Există,aproape întotdeauna, o deteriorare graduală a calităŃii creditului, care este însotită de numeroasesemnale de avertizare.A. SEMNALE DE AVERTIZARE GENERALE

Ofiterul de credit trebuie să primească, în mod regulat, din partea beneficiarului de creditsituatii financiare asupra activitătii acestuia. Legat de acestea, există semnale de avertizareasupra problemelor ce pot surveni în viitor: ¨ beneficiarul de credit nu furnizează la termen situatiile financiare (bilantul, contul deprofit si pierderi etc.);¨ schimbarea contabilului sau a cenzorului.Situatiile financiareAvertismente care reies din analiza bilanŃului:¨ schimbări semnificative în structura bilantului;¨ deteriorarea lichiditătii sau a pozitiei capitalului circulant;¨ cresterea rapidă a debitelor;¨ cresterea duratei medii de încasare a creantelor;¨ procent ridicat al creantelor devenite scadente si neîncasate;¨ cresterea nivelului pierderilor din credite;¨ cresterea accentuată a stocurilor, peste necesitătile de consum sau încetinirea vitezeide rotaŃie a acestora;¨ investirea în mijloace fixe, fără o finantare corespunzătoare;¨ un nivel scăzut al raportului dintre capitalul social (propriu) si cel împrumutat;¨ cresteri substantiale ale pasivelor pe termen lung;¨ cresterea mare a rezervelor.Avertismente care reies din analiza contului de profit si pierderi:¨ schimbări semnificative în structura contului de profit si pierderi;¨ pierderi rezultate din activitatea de exploatare;¨ cresterea costurilor si micsorarea marjelor de profit;¨ cresterea vânzărilor si scăderea profiturilor.Astfel, evolutia nefavorabilă a rezultatelor economice si financiare si, mai mult, rezultateeconomice si financiare mai slabe decât ale altor firme din acelasi domeniu de activitate suntsemnale certe ale aparitiei creditelor neperformante.Alte semnale generale¨ Vânzarea unor active importante care afectează continuitatea procesului economic.¨ Pierderea încrederii unor clienti traditionali.¨ Diferente mari, în sens negativ, între prognoze si realizări.¨ Discrepante în informatiile antecedente.¨ Cresteri abrupte în volumul cererii de credite.B. SEMNALE ALE ACTULUI MANAGERIAL¨ Falimente anterioare.¨ Lipsa sau modificarea frecventă a structurii societătii.¨ Asocieri noi, inclusiv achizitii, activităti noi, o nouă zonă geografică sau o linie nouăde producŃie.¨ Compania este fragmentată într-o serie de mici departamente interconectate slaboperaŃional.¨ Schimbări în atitudinea fată de bancă sau fată de ofiterul de credit, în special lipsa decooperare.¨ Răspunsuri nefundamentate la semnalele băncii.¨ Schimbarea personalului de conducere, a proprietarilor sau a personalului cheie.¨ Îmbolnăvirea sau decesul personalului de bază.¨ Lipsa evidentă a unei succesiuni manageriale.¨ Raporturi de muncă degradate.¨ Probleme cu forŃa de munca.¨ Incapacitatea de planificare a activitătii.¨ NeînŃelegeri în cadrul managementului sau între parteneri.

¨ Aventurarea în operatiuni noi, incerte.¨ Litigii împotriva beneficiarilor de credite.¨ Publicitate negativă.

C. SEMNALE TEHNICE SI COMERCIALE¨ Stabilirea unor preŃuri nerealiste pentru produse si servicii.¨ DorinŃe speculative si insistentă în realizarea de afaceri riscante.¨ ReacŃii întârziate la restrângerea pietelor sau la conditiile economice nefavorabile.¨ Abateri de la disciplina contractuală.¨ Pierderea principalelor linii de productie, a drepturilor de distributie, "franchises" saua surselor de aprovizionare.¨ Pierderea unuia sau mai multora dintre clientii puternici din punct de vederefinanciar.¨ ApariŃia unor concurenti puternici si pierderea unui segment foarte mare de piată.¨ Cumpărări speculative de stocuri, care par să nu aibă nici o legătură cu activitatea.¨ Utilizarea slabă a capacităŃilor de producŃie.¨ Stagnări nejustificate ale procesului de productie.¨ Schimbări nefavorabile în profilul de afaceri.D. ALTE AVERTISMENTEa) Contacte directe cu clientulMenŃinerea unui canal de comunicare, deschis în permanentă, între bancă si beneficiarulde credit este o practică foarte bună din mai multe puncte de vedere, în special prin faptul căadună la un loc toate informatiile nonfinanciare care ar putea indica eventuala aparitie a unuicredit neperformant.Unele dintre primele semnale de avertizare, cum ar fi slaba întretinere a utilajelor,deteriorarea stocurilor sau neutilizarea întregului personal angajat, sunt mult mai bine reperate întimpul unei vizite la societatea respectivă.În timpul unei conversatii telefonice, clientul poate face aluzii la anumite dificultătipersonale sau financiare care s-ar putea să nu reiasă din bilant sau din situatia contului de profitsi pierderi.Informatii importante pot fi obtinute în avans, prin contactarea directă, cât mai frecventă,a clientului.b) Indicatii furnizate de către tertiTranzactiile dintre client si terti pot furniza unui ofiter de credit prevăzător, o imagineintuitivă cu privire la aparitia unui credit neperformant. De exemplu, ofiterul de credit s-ar puteasă observe în tabloul financiar aparitia altor creditori sau să primească telefoane de la furnizoricare solicită informatii despre situaŃia creditelor, cu scopul de a evalua clientul respectiv.c) Situatia contabilăPot apărea semne de deteriorare a situatiei contabile a clientului. Cererile pentru noiîmprumuturi sau pentru extinderea celor existente constituie, de asemenea, un indicator evident.Clasificarea clienŃilor debitorului în grupe inferioare poate afecta, într-o mare măsură, bonitateadebitorului.1.4 Solutionarea creditelor neperformante. Evaluarea situatiei createAparitia multor credite neperformante poate fi evitată prin identificarea promptă adificultătilor si prin remedierea acestora. Atunci când se confruntă cu aparitia unui creditneperformant, ofiterul de credit trebuie să actioneze imediat.Consideratii preliminareCu cât este mai rapidă reactia, cu atât deciziile luate de către ofiterul de credit sunt maiviabile. Pe de altă parte, în cazul în care nu se iau măsuri imediat ce sunt sesizate anumiteprobleme care indică aparitia unui credit neperformant iar beneficiarul de credit întârzie maimulte luni efectuarea plăŃilor, creste posibilitatea ca acesta să fie în întâiziere si fată de altiparteneri, cum ar fi creditorii comerciali sau societăŃile de asigurare.

Actiune competentăOfterul de credit trebuie să facă o apreciere corectă cu privire la capacitatea sa de arezolva în mod eficient o astfel de situatie. Trebuie avută în vedere posibilitatea solicitării unuialt ofiter de credit cu mai multe cunostinte si experientă în domeniu. Evaluarea situatieiO primă etapă în rezolvarea unui credit neperformant constă în a face un bilanŃ alsituaŃiei.În vederea recuperării debitelor cu vechime de peste 30 de zile, provenite din crediteacordate de către bancă, se va efectua lunar o analiză fundamentată a situaŃiei economicofinanciarăa clienŃilor în cauză, în care se vor urmări, în principal, obiectivele descrise anterior.În urma acestei analize, clientul se va încadra în următoarele 3 grupe:1. Cu posibilităti reale de recuperare a debitelor în maxim două luni.2. Cu posibilităti reale de recuperare a debitelor, dar într-un termen mai îndelungat si cusprijinul băncii, prin încheierea unui act adiŃional la convenŃia iniŃială, referitor la prelungireaperioadei de rambursare, reesalonarea ratelor restante pentru aceeasi perioadă de rambursare,constituirea de garanŃii suplimentare, suplimentarea creditului.3. Pentru care nu există posibilităŃi de recuperare a debitelor, toate celelalte căi deîmbunătăŃire a situaŃiei economico-financiare a clientului fiind epuizate. În acest caz se declarăstarea de incapacitate, prin anunŃarea clientului în cauză, banca valorifică bunurile materiale, cereprezentau garanŃii constituite la acest credit.Aprecieri asupra clientuluiEste imposibil de apreciat caracterul unui client sau alte caracteristici personale pânăcând acestea nu sunt puse la încercare în confruntările cu situaŃiile dificile. În astfel de cazuri,ofiŃerul de credit trebuie să aprecieze clientul în lumina noilor situaŃii. De exemplu, esteimportant dacă clientul recunoaste problemele pe care le are si cooperează cu banca în scopulrezolvării acestora. În cazul în care clientul este necooperant si nu prezintă încredere, o nouăperioadă de încercare pentru redresarea situaŃiei s-ar putea dovedi fără rezultate si, în cazulacesta, banca trebuie să procedeze la lichidarea garanŃiilor cât mai curând posibil. S-ar putea careesalonarea creditului pe o nouă perioadă de timp să fie benefică în cazul în care beneficiarul decredit este o persoană competentă, care, accidental, este victima unor situaŃii nefavorabile,scăpate de sub control.Analiza documentatieiOfiŃerul de credit trebuie să studieze cu atenŃie toate documentele conexe din dosarul decredit. De exemplu, constatarea că a expirat contractul cu un terŃ girant contează, dacă se vacontinua colaborarea cu clientul sau se va căuta o altă variantă.Evaluarea situatiei reale a garantiilorOfiterul de credit trebuie să facă o analiză comparativă între disponibilitatea si valoareagarantiilor reale ale clientului constituite pentru împrumutul pe care l-a primit. Dacă se constatăcă garantiile au o valoare de vânzare redusă, atunci lichidarea acestora trebuie privită ca o ultimăresursă. Pe de altă parte, dacă valoarea de lichidare a garanŃiilor depăseste datoria clientului,atunci este de preferat ca banca să solicite rambursarea decât să se angajeze în prelungireaperioadei de plată.Urmărirea si controlul contului bancar al clientuluiContul curent al beneficiarului de credit trebuie urmărit si controlat cu atenŃie chiar dinmomentul în care creditul este identificat ca fiind neperformant. În cazul în care clientul are sidepozite, probabil va fi necesar să se impună controlul asupra contului bancar, în scopulprevenirii retragerilor de sume mari care ar putea periclita posibilitatea băncii de încasare aîmprumutului.

Consultanta juridicăDepartamentul juridic trebuie să ajute ofiterul de credit la determinarea alternativelor pe

care le are în cazul aparitei unui credit neperformant. Juristul poate face recomandări sau poatesă avertizeze asupra executării anumitor compensaŃii legale, iar un ofiter de credit maiexperimentat poate conduce si superviza măsurile necesare.1.4.1 Convocarea clientuluiAbordare corespunzătoareDupă ce a fost identificată aparitia unui credit neperformant, pasul imediat următor esteprogramarea unei întâlniri cu beneficiarul de credit. Ofiterul de credit trebuie să actionezeprompt si direct. Nu este suficientă trimiterea unei scrisori care să atentioneze clientul că a încălcat anumite clauze ale contractului de împrumut. Rezultatele vor fi foarte probabilnesatisfacătoare, deoarece cei mai multi dintre clienti, ori refuză să accepte că există probleme,ori cred că, în timp, vor reusi să le remedieze singuri. Clientul s-ar putea nici să nu răspundă lascrisoare. Dar ofiterul de credit are datoria să contacteze telefonic clientul, să-i informeze despreproblemele care îngrijorează banca si să programeze o întâlnire cu acesta.Prima întâlnire este cea mai importantă, deoarece stabileste platforma pentru toateîntâlnirile ulterioare. În timpul acestei întâlniri, cele două părŃi trebuie să poarte discutii asupraproblemei apărute, să studieze alternativele posibile în scopul rezolvării ei si să determineacŃiunile necesare. OfiŃerul de credit trebuie să hotărască asupra informaŃiilor suplimentare, cumar fi situaŃiile financiare pe care trebuie să le furnizeze clientul, încât banca să poată urmări maiîndeaproape problemele.Decizia finală pe care o va lua ofiŃerul de credit depinde de cât de minuŃios au fostanalizate problemele si măsurile ce pot fi luate pentru rezolvarea acestora.Modul de gândire al clientuluiIndiferent dacă decizia finală a băncii este de continuare a colaborării cu clientul sau delichidare, este totusi important efortul depus în vederea cooperării. Dacă beneficiarul de creditcrede că situaŃia este fără iesire, ofiŃerul de credit trebuie să respecte modul de gândire al acestuiasi să stie ce anume trebuie întreprins astfel încât obiectivele băncii - recuperarea datoriei - săpoată fi atinse. ÎnŃelegerea aspectelor umane si a celor financiare si juridice ale creditelorneperformante, pot ajuta ofiŃerul de credit să obŃină colaborarea clientului si să măreascăposibilităŃile băncii de recuperare a creditului.Evolutia emotională a clientuluiAtunci când se confruntă cu apariŃia unui credit neperformant, în evoluŃia emoŃională aclientului pot fi percepute cinci etape:• NegareaDeseori prima reacŃie a clientului este de a refuza să accepte existenŃa unei probleme. Oabordare corespunzătoare este ascultarea cu răbdare a argumentelor prezentate de către client sicombaterea acestora folosind evidenŃa documentară.• SupărareaCea de-a doua etapă este. de obicei, supărarea clientului, exprimată printr-uncomportament ostil si blamarea celorlalti - inclusiv a băncii - pentru problemele sale. Atuncicând se confruntă cu situaŃia în care clientul devine furios, ofiterul de credit trebuie să-si exprimesimpatia faŃă de acesta, cu scopul de a-1 ajuta să depăsească momentul.• TârguialaSupărarea este urmată în general de "târguiala". Clientul începe să realizeze că trebuiefăcut ceva, dar nu are voinŃa necesară pentru a întreprinde schimbări importante si încearcă pur sisimplu amânarea unei decizii inevitabile si dure care se impune a fi luată. Ofiterul de credittrebuie să directioneze în continuare clientul spre acceptarea unor solutii realiste.• DeprimareaCând în sfârsit, clientul realizează că se impun anumite măsuri radicale, deseori seinstalează o stare de deprimare. În loc să minimalizeze problema, clientul poate trece în cealaltăextremă si să vadă situatia ca fiind fără sperantă.In acest caz, ofiterul de credit trebuie să i se adreseze cu simpatie, asigurându-l pe clientcă situatia în care se află nu este singulară si că banca are încredere în capacitatea lui de a-si

rezolva problemele.• AcceptareaEtapa finală o constituie acceptarea care este însoŃită de sentimentul unei energiireînnoite si de dorinta de a rezolva problema. Acesta este momentul cel mai potrivit de acolabora cu clientul în vederea găsirii unei solutii corespunzătoare. Se poate ca beneficiarul decredit să nu fie întru totul de acord cu propunerile făcute de ofiterul de credit, dar procesul dejudecată se află acum la un nivel mai rational.1.4.2 Continuarea colaborării cu beneficiarul de creditÎn situatia aparitiei unui credit neperformant, una dintre alternative constă în continuareacolaborării cu beneficiarul de credit, în speranta rezolvării aspectelor negative printr-un programde remediere. Sunt imposibil de enumerat situatiile în care mentinerea colaborării cu clientulreprezintă un mod de actiune corespunzător. Această decizie trebuie să se bazeze pe o analizăminutioasă a cauzelor care au determinat aparitia problemelor, a variantelor disponibile siprobabilitatea rezolvării lor favorabile.Câteva elemente fundamentale sunt următoarele:• societatea trebuie să aibă resurse de personal corespunzătoare;• trebuie să existe o piată de desfacere pentru produsele clientului;• trebuie să existe capitalul disponibil pentru finantarea activitătii.Cerinte fundamentaleUn alt element esential constă în existenta din partea clientului a spiritului si dorintei decooperare cu banca. Banca si clientul trebuie să conlucreze în vederea stabilirii cadrului în carecreditul va fi rambursat. In cazul în care clientul este interesat doar să câstige ceva timp în plus sinu este receptiv la schimbările în activitate ce i-au fost sugerate, este îndoielnic că mentinereacolaborării cu acest client va servi intereselor băncii.Program de remediereProgramul de remediere trebuie să pună la dispozitie cel putin un plan de actiune învederea rezolvării problemelor si mijloace de monitorizare a efectelor sale, în situatia în care seimpune a fi luate măsuri suplimentare Atât clientul cât si ofiterul de credit pot avea în vedere sialte măsuri de redresare, cum ar fi asistenta externă si restructurarea creditului sau chiaravansarea unor fonduri suplimentare.1.4.3 Elaborarea unui plan de actiuneOfiŃerul de credit trebuie să demonstreze că se impune implementarea unui plan deactiune. Planul trebuie să cuprindă o serie de măsuri în vederea corectării factorilor care augenerat problema. În functie de împrejurări, măsurile de redresare pot cuprinde:• vânzarea activelor ce nu mai sunt utilizate;• obtinerea de capital suplimentar;• schimbarea strategiei de piată adoptată de către client;• găsirea unei noi conduceri;• planificarea unei fuziuni sau achizitii.