Avicultura ecologica

Productia ecologica

Productia ecologica este un sistem global de gestiune agricola si de productie alimentara care

combina cele mai bune practici de mediu, un nivel inalt de biodiversitate, conservarea resurselor

naturale, aplicarea unor standarde inalte privind bunastarea animalelor si o metoda de productie

care respecta preferintele anumitor consumatori pentru produse obtinute cu ajutorul unor

substante şi procese naturale. Astfel, metoda de productie ecologica joaca un dublu rol social,

deoarece, pe de o parte, alimenteaza o piata specifica ce raspunde cererii consumatorilor de

produse ecologice, iar, pe de alta parte, furnizeaza bunuri publice, contribuind la protectia

mediului si la bunastarea animalelor, precum si la dezvoltarea rurala.

Rolul sistemului de agricultura ecologica este de a produce hrana mai curata, mai potrivita

metabolismului uman, in deplina corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre

principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole şi alimentare

proaspete şi autentice, prin procese create sa respecte natura şi sistemele acesteia. Agricultura

ecologica are o contribuţie majora la dezvoltarea durabila, la creşterea activitaţilor economice cu

o importanta valoare adaugata şi la sporirea interesului pentru spaţiul rural.

Obiectivele, principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse in legislaţia

comunitara şi naţionala din acest domeniu. Aceste norme, alaturi de definirea metodei de

producţie in sectorul de producţie vegetala, animaliera şi de acvacultura reglementeaza şi

urmatoarele aspecte legate de sistemul de agricultura ecologica: procesarea, etichetarea,

comerţul, importul, inspecţia şi certificarea.

Pentru obţinerea şi comercializarea produselor ecologice care poarta etichetele şi siglele

specifice, producatorii trebuie sa parcurga un proces strict ce trebuie urmat intocmai.

Astfel, inainte de a obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs

ecologic” exploataţia trebuie sa parcurga o perioada de conversie, de minimum doi ani.

Norme aplicabile productiei animaliere

Privind productia animaliera ecologica se aplica urmatoarele norme:

1. in privinta originii animalelor:

- efectivele de animale crescute in mod ecologic se nasc si sunt crescute in exploatatii

ecologice;

- in scopuri de reproducere pot fi aduse in exploatatii, in conditii speciale, animale care nu

au fost crescute in mod ecologic. Astfel de animale si produsele acestora pot fi

considerate ca fiind ecologice dupa respectarea perioadei de conversie

- efectivele de animale existente in exploatatie la inceputul perioadei de conversie si

produsele acestora pot fi considerate ecologice dupa respectarea perioadei de conversie

2. in privinta practicilor de crestere si a conditiilor de adapostire:

- practicile de crestere, inclusiv densitatea efectivelor, precum si conditiile de adapostire

satisfac atat nevoile de dezvoltare, cat si cele fiziologice si etologice ale animalelor;

- animalele au acces permanent la zone in aer liber, de preferinta pasuni, ori de cate ori

conditiile meteorologice si starea solului permit acest lucru, cu exceptia cazurilor in care

se impun restrictii si obligatii legate de protectia sanatatii umane si animale in temeiul

legislatiei comunitare;

- efectivele se limiteaza in vederea reducerii la minimum a suprapasunatului, a tasarii

solului, a eroziunii sau a poluarii cauzate de animale sau de raspandirea ingrasamintelor

de origine animala;

- animalele crescute in mod ecologic se tin separate de celelalte. Cu toate acestea,

pasunatul animalelor crescute in mod ecologic pe un teren comun si pasunatul animalelor

care nu au fost crescute in mod ecologic pe un teren ecologic sunt permise, cu respectarea

anumitor conditii restrictive;

- se interzice priponirea sau izolarea animalelor, cu exceptia unor anumite exemplare

pentru o perioada limitata de timp, daca aceasta se justifica din motive de siguranta,

bunastare sau veterinare;

- se reduce la minimum durata transportului animalelor;

- se reduce la minimum orice suferinta, inclusiv mutilarea, pe parcursul intregii vieti a

animalului, inclusiv in momentul sacrificarii;

3. in privinta reproducerii:

- se folosesc metode naturale de reproducere. Cu toate acestea, este permisa inseminarea

artificiala;

- reproducerea nu este indusa prin tratament hormonal sau substante similare, decat ca

forma de tratament terapeutic veterinar, in cazul unui exemplar individual;

- nu se folosesc alte forme de reproducere artificiala, precum clonarea sau transferul

embrionar;

- se selectioneaza rase adecvate. Selectionarea raselor contribuie, de asemenea, la

prevenirea oricarei suferinte si la evitarea oricarei necesitati de a mutila animalele;

4. in privinta modului de hranire:

- obtinerea hranei pentru animale se face in principal din exploatatia in care sunt crescute

acestea sau din alte exploatatii ecologice din aceeasi zona;

- animalele trebuie hranite cu hrana ecologica pentru animale ce satisface cerintele

nutritionale ale animalelor in diverse etape de dezvoltare. O parte din ratie poate sa

contina hrana din exploatatii care se afla in procesul de conversie la agricultura

ecologica;

Fermele avicole ecologice – cresterea gainilor

Cresterea ecologica a gainilor

Tehnologia de crestere ecologica a gainilor, tine seama de exigentele sporite ale zootehniei

ecologice. Produsele alimentare certificate ecologic nu trebuie sa contina: urme de substante

chimice; pesticide, antibiotice, hormoni, metale grele.

Trebuie respectate cu strictete anumite conditii privind: alegerea locului; amenajarea adapostului;

furajarea; conversia; prevenirea bolilor; inspectia si certificarea produselor.

In sistemul ecologic se respecta cerinta de adapost de maxim 6 pasari la metru patrat de suprafata

neta. Numarul de gaini ouatoare dintr-un adapost (efectivul total) nu poate depaşi 3.000 de

capete. Gainile trebuie sa aiba acces liber in padoc/spaţii exterioare, cel puţin o treime din

perioada de viaţa, cel puţin o treime din suprafaţa neta a adapostului trebuie sa fie cu aşternut.

densitatea maxima in padoc (spaţiile exterioare) este de 2.500 gaini ouatoare la un hectar. minim

un cuibar la 7 gaini sau 120 cm² suprafaţa de cuibar pe cap de gaina.

Spatiul interior este prevazut cu ferestre pentru lumina si trape de iesire in exterior pe timp

favorabil. De asemenea spatiul din interior trebuie sa raspunda urmatorilor nevoi ale gainilor:

asternut; nisip sau pietris; praf; apa; aer; hrana; alte gaini; cocosi.

Spatiul exterior este format din padoc si pasune. Spatiul exterior este prevazut cu umbrare si

garduri mobile. Acolo unde iarba a fost consumata complet, spatiul respectiv se ingradeste, se

iriga iar gainile sunt dirijate spre locul cu iarba proaspata.

Alimentatia pasarilor in sistem ecologic

Pentru a trai si a produce normal, gainile trebuie sa primeasca in hrana toate substantele

hranitoare: proteine, glucide, grasimi, substante minerale, vitamine etc. Cum in natura toate

acestea nu se gasesc niciodata impreuna si in proportiile trebuitoare, se impune folosirea de

amestecuri obtinute din mai multe materii prime furajere.

Pentru producerea amestecului furajer de ferma destinat hranirii gainilor ouatoare sunt necesare

cate minimum 2 - 4 materii prime furajere din urmatoarele grupe de furaje care trebuie prevazute

obligatoriu:

- graunte de cereale, bogate in glucide (porumb, orz, sorg, grau etc.), care sa participe in

amestec in proportie de 65%;

- nutreturi bogate in proteine vegetale (mazare, tarate, seminte sau turte de floarea-soarelui,

sroturi de soia sau floarea-soarelui etc.), care pot fi folosite in proportie de 22 - 26%;

- nutreturi bogate in proteine animale (fainuri de carne sau de peste, zer sau zara etc.), care

pot fi folosite in cantitati relativ mici, chiar de numai 2 - 4%;

- nutreturi minerale in proportie de 8% din care obligatoriu 7% calciu (creta furajera, faina

din cochilii de scoici, var stins de cel putin 6 luni etc.), 0,8% sursa de fosfor (fosfat de

calciu, faina de oase etc.) si maximum 0,2% sare;

- nutreturi specifice vitaminoase, ca un zoofort A5, A6 sau A7 care se poate procura prin

FNC-uri si se introduce in proportie de 1% (continand si microelemente minerale si alte

substante utile) sau preparate farmaceutice, ca de exemplu preparatul vitaminic A, D, E,

ce pot fi procurate de la farmaciile veterinare.

Toate elementele componente mentionate, uruite si bine amestecate, se pot administra in stare

uscata sau ca pasta umeda, in vase de hrana construite si amplasate astfel, incat sa nu permita

risipa prin racaire sau prin scuturare cu ciocul.

La toate acestea, pentru a completa hrana cu substante nutritive importante, trebuie sa se adauge

zilnic, la discretie (o data pe zi atat cat pasarile pot consuma la un tain) furaje verzi sau

inlocuitori ale acestora, mai ales atunci cand ne lipseste zoofortul.

Pentru furaje verzi se pot folosi cele mai diverse vegetale, plante verzi tinere, incepand cu secara,

lucerna (trifoiul), urzica, diverse alte frunze de sezon (sfecla, salcam, floarea-soarelui, resturi de

varza, ceapa, usturoi etc.).

Pentru inlocuirea furajelor verzi in perioadele de seceta si mai ales iarna se pot folosi, in acelasi

timp, urmatoarele: frunze din fan de lucerna inmuiate in apa fierbinte si amestecate in furajul

umed, bostanoase si radacinoase tocate marunt (sfecla si morcov), precum si graunte incoltite

(cel mai bun este ovazul incoltit cu coltul alb de 5 - 8 mm lungime).

In hrana gainilor crescute ecologic sunt introduse produsele bio. Materiile prime de baza, de

natura vegetala, sunt procurate din tara iar premixurile biologice din import.

Toate aceste produse folosite in hrana gainilor ouatoare, in sistem ecologic, sunt purtatoare de

certificate ecologice eliberate de organismele internationale in domeniu, recunoscute de UE.

Furajul combinat este alcatuit din cereale, sarurile minerale, premixurile vitamino-minerale, etc.

Incubatia gainilor pe cale naturala

La pasari, ca si la celelalte specii de animale, fecundarea se produce in interiorul organismului

femel. Dezvoltarea embrionului in continuare, se face in afara organismului pasarii, de closca

prin incubatie naturala. Procesul denumit clocit dureaza 3 saptamani in cazul gainilor.

Pentru a realiza un procent de ecloziune cat mai mare de la o closca (peste 70%), trebuie sa se

tina cont de urmatoarele aspecte:

- starea de sanatate a pasarilor;

- raportul de sex (un cocos la 10-12 gaini, un ratoi la 5-7 rate, un gascan la 3-4 gaste, un

curcan la 12-15 curci);

- vasta maxima de folosire pentru reproducere (4-5 ani la cocos, curcan, ratoi si 6-7 ani

pentru gascani);

- reproducerea la pasari are loc dupa varsta de 11 luni la cocosei si curcani si dupa varsta

de 2 ani la ratoi si gascani;

- calitatea si cantitatea furajelor administrate pe cap si pe zi;

- prospetimea oualor folosite la incubatie (maxim 7 zile la gaini, 6-8 zile la curci, gaste,

rate);

- varsta pasarilor (cele mai bune oua pentru incubat sunt obtinute in primul an de

exploatare de la gaini si se mentine 1,5 ani, iar la curci, gaste si rate in al doilea an si se

mentine 3-4 ani);

- ouale pentru incubat (clocit) trebuie sa fie curate, cu coaja neteda, intacta, de marime

normala.

Dupa recoltare, ouale se asaza in cofraje cu varful ascutit in jos, se tin intr-o camera racoroasa,

slab luminata sau chiar la intuneric, cu o temperatura de 12°C si cu posibilitati de aerisire

(ventilare).

Conversia pasarilor in productia ecologica

Popularea fermei se face cu puicute de 14 saptamani si vor parcurge o perioada de 8 saptamani

de conversie pana la inceperea ouatului.

Daca au fost aduse in exploatatie animale neecologice( in scopuri de reproducere), daca se

constituie un efectiv si daca produsele animaliere urmeaza sa fie vandute ca produse ecologice se

aplica urmatoarele perioade:

- 10 saptamani pentru pasari pentru carne, aduse inainte de a avea 3 zile

- 6 saptamani pentru pasari de curte pentru oua

Prevenirea bolilor

In primul rand se izoleaza in spatiu ferma, se controleaza circulatia in ferma si se face dezinfectia

la intrare. Prin accesul la pasune si aer liber, precum si prin consumul de vitamine naturale, se

asigura intarirea rezistentei generale si a imunitatii naturale la gaini. De asemenea se vor evita

stresurile accidentale; se vor izola pasarile bolnave; se va face igiena permanenta a asternutului;

se va face parcelarea si rotatia spatiilor de acces la iarba verde, precum si dezinfectiile repetate,

dezinsectiile si deratizarile

Rasele de gaini

Rasele de gaini se impart in 3 categorii:

- -rase de carne

Rasa Brahma – greutatea corporala la cocoş: 3,5 – 5 kg şi 3 – 4,5 kg la gaina. Ouale de 55 kg

minim, cu coaja de culoare galbuie pana la brun roşcat. Productia de oua este de 120 – 140 pe an.

Este o rasa de carne.

Rasa Cornish – S-a format in Anglia (ţinutul Cornwall), fiind specializata pentru producţia de

carne. Masa corporala atinge 4,5-5,5 kg la cocoşi şi 3,5-4 kg la gaini. Producţia de oua este

relative mica, obţinandu-se 80-130 de oua pe an, cu greutatea de 60-65 g.

- -rase mixte

Rasa Rhode - Island – au greutatea vie medie de 2,5 - 3 kg la gaina si 3,5 - 4 kg la cocos. Aceste

gaini o productie anuala de 170 - 180 oua sau mai mult. Puicile incep sa oua dupa 26 - 28

saptamani. Pasarile, tinere sau adulte, furnizeaza o carne de calitate deosebita.

Rasa New-Hampshire – Producţia medie de oua in primul an de ouat este de 170 de bucaţi,

greutatea uni ou fiind de 60 g. Are producţia anuala de oua peste 200 de bucaţi, unele producand

chiar 241 de oua. Greutatea medie a unui ou este de 58,7 g iar culoarea cojii este pigmentata in

cafeniu. Cocoşii cantaresc 3,8-4,2 kg, iar gainile 2,5-3,2 kg

Rasa Sussex – este una dintre rasele de gaini cele mai apreciate de micii crescatori, datorita

insusirilor ei productive, dar si frumusetii ei. Specializate pentru o productie mixta de oua si

carne, au o greutate 2,7 - 3,2 kg gaina si 4 - 4,2 kg cocosul si o productie de oua 170 - 190

buc./an

- -rase de oua

Gainile Leghorn au o producţie medie anuala de aproximativ 200 de oua. Ouale au greutatea de

55-67 g şi coaja de culoare alba. Instinctul de clocit se manifesta foarte slab, gainile din aceasta

rasa cazand cloşti in proporţie de numai 1-4 %. In Romania rasa Leghorn deţine primul loc in

asigurarea producţiei de oua.

Rasa Italiana potarniche – Este o varietate americana a gainii italiene, cu o producţie de 180 de

oua pe an, cu o greutate medie de 60-63 g. Gaina cantareşte 1,75-2,5 kg, iar cocoşul 2,5-3 kg.

Surse bibliografice :

http://www.agrofm.ro/stiri/stiri-ecologie

http://www.fnae.ro

http://www.agriculturae.ro

http://www.fermierul.ro

http://www.e-pets.ro/rase-pasari

http://www.revista-ferma.ro/

Agricultura ecologica

Anul 1, master 2011-2012

Studenta: Bucur Andreea

Prof.: Scortar Lucia