„Pentru că am rămas singur,m-am hotărât să încep chiar azi << Romanul adolescentului miop >>. ”

Romanul adolescentului miop

de Mircea Eliade( rezumat )

„ Romanul adolescentului miop ” de Mircea Eliade tratează tema adolescenţei.Naraţiunea este la persoana I, scrisă sub forma unui jurnal, care devine romanul de

mai târziu.Romanul-jurnal este structurat în trei părţi, alcătuite din capitole cu titluri sugestive

pentru conţinutul lor :„Trebuie să scriu un roman ”, „Corigenţă ”, „Premianţii”, „Vacanţa”, „Mansarda ”, „Drumul către mine însumi ”, „Bacalaureat ”.

Acţiunea romanului se declanşează atunci când adolescentul se hotărăşte să scrie un roman, aşternând pe hârtie propria viaţă. Adolescentul îşi propune să lucreze în fiecare după-amiază. Considerând că cititorii nu vor fi interesaţi de durerea unui adolescent miop, el se hotărăşte să scrie un roman , aşternând pe hârtie propria viaţă. Adolescentul îşi propune să lucreze în fiecare după-amiază. Considerând că cititorii nu vor fi interesaţi de durerea unui adolescent miop, el se hotărăşte să imagineze o poveste de dragoste. Începător în dragoste, adolescentul crede că cel mai în măsură să îi ofere experienţa sentimentală ar fi Dinu, prietenul său cel mai bun. Adolescentul consideră că nu ar fi bine să descrie o fată pe care o cunoştea Dinu. Cu toate acestea, protagonistul doreşte să scrie un roman având ambiţia de a se face respectat de către profesorii care îl lăsau corigent : Vanciu la matematică şi Faradopol la germană. Adolescentul decide ca înainte de a scrie romanul,să-şi facă un jurnal în care să noteze scene din mediul şcolăresc şi impresii. El alege drept personaje pentru roman colegii de clasă. Încearcă să găsească intriga romanului, fără de care subiectul ar fi neinteresant. Un prim personaj este Jean Victor Robert, un adolescent care i se pare naratorului sentimental. Hotărât să-şi înfrunte miopia, adolescentul-narator însoţit de Robert Perri şi Dinu se întâlneşte cu o fată în Parcul Carol. După această întâlnire, el este furios pe sine, pentru că făcuse gesturi care îi nelinişteau sufletul şi spusese lucruri străine.

Adolescentul-narator este poreclit de colegii săi „ doctorul ” pentru că este„ miop ” şi citeşte multe cărţi. El i se confesează lui Robert, avertizându-l că va întruchipa un personaj grotesc în romanul său. În timpul excursiei la Făgăraş, naratorul consemnase în jurnalul său portretul lui Pake, un prieten din acea zonă cu care făcuse multe drumeţii. Deşi Robert era prieten cu Dinu, aceştia sunt rivali din perspectiva succesului la fete. Ei inventează trăiri erotice după tiparul unor poveşti de dragoste din literatură.

Un bun prieten de-al naratorului-personaj este Marcu, un adolescent evreu, care citeşte romane franţuzeşti. Pasionat de literatură, Marcu citeşte chiar şi în orele de curs. El este surprins de profesorul de istorie. Marcu reuşeşte să-i inducă protagonistului atracţia către Balzac. Adolescentul-narator descoperă că se îndrăgostise pentru prima dată de Sonia, o tânără din cartea lui Ionel Teodoreanu, „ Uliţa Copilăriei ”. El îşi formează idealul frumuseţii feminine. Teza la matematică se apropia însă adolescentul are mustrări

de conştiinţă fiindcă nu învăţase nimic tot anul. El se consolează şi îşi promite că va învăţa temeinic la matematică pentru a nu rămâne corigent nici anul următor şi nici în clasa a VIII-a.

Serbarea de sfârşit de an este prezentată detaliat în capitolul „Premianţii”. Corigent, adolescentul miop îi dispreţuieşte pe cei premianţi. El îşi minte părinţii că rămăseseră 16 elevi corigenţi deşi erau numai 4.

Vacanţa reprezintă pentru adolescentul miop un prilej de a citi ceea ce îi place. El plănuieşte să înveţe la matematică la sfârşitul lunii august. Adolescentul pleacă în tabăra de la Dumbrava Sibiului la sfârşitul lui iulie. Se întoarce mai devreme din tabără pentru a se pregăti la matematică. Adolescentul miop convine să nu mai înveţe nimic pentru corigenţă şi să scrie „ Romanul adolescentului miop ”. Vanciu îi promovează în toamnă pe toţi cei corigenţi.

Partea a doua aduce în prim-plan aura misterioasă a mansardei. Adolescentul consideră că aceasta a căpătat suflet, devenind prietena lui cea mai bună. El participă în clasa a VII-a la cenaclul literar „Muza”. Adolescentul miop joacă şi în piese de teatru ajungând până la a susţine adevărate dezbateri filozofice despre un profet indian, Rama. Societatea pregăteşte o piesă de teatru care câştigă repede simpatia publicului prin priceperea actorilor.

Adolescentul-narator este dezamăgit atunci când nu mai este plătit pentru articolele care îi apăruseră într-o revistă literară. Tulburat ca orice adolescent, protagonistul face o introspecţie pentru a se descoperi mai bine. Adolescentul se mută de la profilul real la cel uman pentru a scăpa de matematică. Deşi nu se pricepea la latină,profesorul dovedeşte multă înţelegere faţă de el.

Partea a treia ni-l înfăţişează pe adolescentul miop aflat în pragul absolvirii liceului. El se identifică în paginile lui Giovanni Papini. Ambiţios, adolescentul miop se hotărăşte să îşi aloce mai mult timp pentru aspectul său fizic şi să cucerească femeile. Din această pricină, el nu mai consemnează nimic în roman. Cu toate acestea, scrie în jurnal după un an. În ultimul an de liceu, băieţii se întâlnesc în mansarda adolescentului miop fiind copleşiţi de ultimele lor întâlniri. Deoarece era corigent la matematică, protagonistul trebuia să îşi ia mai întâi corigenţa urmând ca, după aceea, să susţină examenul de bacalaureat. Odată cu venirea vacanţei de vară, tristeţea lui se acutizează. Vanciu îl trece la examenul de corigenţă. Adolescentul miop reuşeşte să promoveze în toamnă examenul de bacalaureat. Profesorii şi prietenii săi îl felicită. Emoţiile şi tristeţea îl copleşesc fiindcă o etapă din viaţa lui se încheie. El se hotărăşte să scrie romanul sub forma unui jurnal.

Prin prezentarea adolescentului miop, Mircea Eliade pledează ca tinerii să-şi formeze o personalitate încă din perioada adolescenţei şi să se familiarizeze cu o gândire pozitivă cât şi critică ( în limitele normalului ).