Universitatea Bucureşti Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Teza de doctorat

Locul afectivităţii în structura

personalităţii adolescentului

REZUMAT

Conducător ştiinţific

Prof. Univ. Dr. Emil Verza Doctorand

Psiholog Lavinia Maria Pruteanu

-2008-

2

PROLEGOMENE Adolescentul contemporan trăieste într-o lume plină de tensiuni, de schimbări socio-economice şi politice, de evoluţie şi redefinire a profesiilor şi ocupaţiilor. Familia şi şcoala sunt instituţiile a căror sarcină primordială este de a realiza socializarea tânărului, în familie copilul, adolescentul, găsind reperele şi modelele care îi dimensionează structurile flexibile şi stabile ale personalităţii. Sarcinile sociale ale familiei rămân aceleaşi: de a facilita tânărului achiziţia normelor, valorilor şi deprinderilor necesare dezvoltării sale ca individ apartenent al unei societăţi. Rolul şcolii este acela de a crea o punte de legătură între familie şi profesie, deoarece prezintă adolescentului – elev un set de experienţe sociale care au menirea de a-i înlesni învăţarea unor valori ca independenţa, consecvenţa, acumularea academică, responsabilitatea. Adolescenţii se caracterizează şi printr-o evoluţie vulcanică a capacităţilor creative în multe domenii în care până acum nu excelau sau nu se făceau remarcaţi. Aşa cum subliniază Ursula Şchiopu şi Emil Verza, adolescenţa este perioada cu cele mai intense schimbări şi cu cele mai vizibile efecte în înfăţişare, comportamente şi relaţionarea internă cu lumea exterioară. Adolescenţa se caracterizează prin axarea personalităţii pe achiziţii de roluri dobândite şi statusuri sociale în viaţa şcolară sau în cadrul grupului de prieteni. În această etapă se realizează autoeducarea şi dorinţa de perfecţionare ca revers al dorinţei de independenţă. În perioada adolescenţei are loc reconstituirea pe fundamente noi a personalităţii şi a caracteristicilor sale principale de o foarte mare intensitate, şi care crează un joc de libertate interioară a conştiinţei, dialoguri interne tot mai numeroase raportate la momente complexe din viaţă, în care trebuie luate decizii, făcute evaluari, înţelese situaţii. Este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate şi de datorie, ca expresie a sinelui social. Sub aspect afectiv, în adolescenţă se manifestă cea mai evidentă transformare, în care apar accente pasionale (prima iubire, gelozia, ura). Această perioadă este încărcată de intensă maturizare pe toate planurile, inclusiv pe cel sexual, influenţând toate structurile senzoriale. Imaginaţia, afectivitatea, interrelaţiile de toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată şi integritatea ei în sinele corporal. Concluzionând, apare întrebarea firească – de ce am ales ca temă dezvoltarea personalităţii adolescentului în funcţie de afectivitate. Un posibil răspuns reiese din studierea calităţii ataşamentului dezvoltat încă din copilarie de către individ faţă de părinţi şi familie, cu efecte definitorii în dezvoltarea şi structurarea ulterioară a personalităţii, ce se cristalizează în adolescenţă. Studiile şi teoriile existente confirmă prezenţa a trei tipuri principale de relaţii de ataşament, şi anume: ataşamentul sigur (ce dezvoltă încrederea în ceilalţi şi dorinţa de a explora mediul extern),

3

ataşamentul nesigur sau anxios (determinat de comportamentul inconsecvent, contradictoriu al părinţilor şi care îi induce copilului un comportament ambiguu şi nesigur), şi ataşamentul extrem de nesigur sau ambivalent (datorat lipsei de afecţiune şi indiferenţei din partea părinţilor, precum şi absenţei unei relaţii normale, bazate pe dragoste şi siguranţă între părinţi şi copil. Acest tip de ataşament are ca urmare pierderea încrederii în sine şi în ceilalţi, apariţia sentimentului de non-valoare personală şi formarea mecanismelor de apărare faţă de eşecuri şi dezamăgiri prin “îngheţare afectivă” (neimplicare afectivă totală).

Formarea unei personalităţi armonioase este rezultanta dezvoltării unui ataşament securizant, bazat pe afecţiune şi siguranţa familială încă din primii ani de viaţă, asumarea valorilor unui model de comunicare adecvat cu ceilalţi, stimulării aptitudinilor creative, a responsabilităţii şi independenţei individuale, ansamblul factorilor purtători de educaţie reprezentând şi ei un element important în formarea personalităţii.

4

CAPITOLUL I FUNDAMENTE TEORETICE

I.1. Adolescenţa – definire şi caracteristici

Despre adolescenţă s-a scris mult, mai mult decât despre oricare altă etapă a dezvoltării umane, ea constituind, pe plan mondial, obiectul unor lungi şi stăruitoare preocupări, atât din partea psihologilor, cât şi a pedagogilor, sociologilor, fiziologilor, medicilor şi psihiatrilor. Cu toate că numărul celor care au scris despre adolescenţă este foarte mare şi numărul lucrărilor legate de această etapă a vieţii este poate chiar şi mai mare, adolescenţa rămâne o temă controversată.

Considerată, metaforic, când “vârsta de aur”, când “vârsta ingrată”, adolescenţa rămâne, pe drept cuvânt, ceea ce J.J.Rousseau numea “a doua naştere”, sau, conform definiţiei date de Pantelimon Golu („Psihologia copilului”, 1994, p.159), „vârsta oglinzii, vârsta la care adolescentul caută să coincidă cu sine”.

Etimologic, cuvântul adolescenţă provine din limba latină, în care “adolesco-ere” înseamnă a creşte, a căpăta putere, a se maturiza. În acest sens îl găsim la cei mai reprezentativi scriitori latini: la Plautus: “Pestgnam adolevit ad eam aetatum” (după ce a crescut până la această vârstă); la Cicero: “Cupiditas agendi adolevis” (plăcerea de a lucra a crescut); la Tacitus: “Ver adolescit” (primăvara capătă putere). Prin urmare, fie că este vorba despre organism, despre anumite procese psihice sau despre fenomene ale naturii, cuvântul “adolesco” înseamnă a creşte, a se maturiza. Astfel putem consemna că încă întemeietorul cercetărilor în domeniul adolescenţei – G. Stanley Hall („Adolescence: Its Psychology and Its Relations to Physiology, Anthropology, Sociology, Sex, Crime, Religion, and Education”, 1904) – consideră această fază ca o “tinereţe a popoarelor”, pornind în interpretarea datelor fundamentale de la o concepţie biologică prin esenţă, din care se desprind aspectele fiziologice, genetice, statistice şi “dramatice”, insistând mai mult asupra dominării trăsăturilor negative ca: spirit de contradicţie, vanitate, egoism, altruism etc. Printre cei mai cunoscuţi cercetători care s-au ocupat de adolescenţă, de anumite probleme ale ei, punând accent pe diferite trăsături, se pot enumera: F. Mendeuse, care considera adolescenţa “o anarhie mintală”; M. Debesse (Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Bucureşti, 1970), care arată că adolescenţa este „epoca entuziasmului juvenil”, este “afirmarea eului”, ocupându-se şi de “criza juvenilă”; Ch. Buhler, care arată că adolescenţa este “epoca negaţiei” şi indică consecinţele maturizării sexuale prin “criza juvenilă”, care implică abateri comportamentale ca: anarhism,

5

fuga de acasă, izolare, deznădejde etc., dar care sunt mai mult fenomene izolate determinate de factori nefavorabili, decât trăsături specifice adolescenţei; E. Spranger consideră că adolescenţa se caracterizează prin “sentimentul adânc de singurătate”, prin “radicalism şi tendinţă de idealizare”, acordând importanţă fenomenului de conştientizare. V. Pavelcu, ocupându-se de formarea şi dezvoltarea personalităţii cu toţi factorii şi trăsăturile sale, punctează unele caracteristici ale adolescenţei, considerând-o “vârstă a furtunilor”, a “conflictelor şi frământărilor”, o “vârstă metafizică a sistemelor şi teoriilor”, “vârsta adevăratei prietenii”, scoţând în evidenţă trăsături psihologice şi sociale ca: afirmare de sine, autonomie, independenţă, aspiraţii şi năzuinţe, izolare şi singurătate, solidaritate, egoism şi altruism, realizarea personalităţii pe plan social prin integrarea în profesie şi societate în conformitate cu un “plan de viaţă” şi cu schimbarea normelor de conduită prin voinţă liberă, autocontrol şi creaţii personale şi originale (1972, p. 89-90).

I.2. Stadialitatea adolescenţei

Majoritatea specialiştilor subdivizează adolescenţa în trei etape care, în ordine cronologică, sunt:

• Preadolescenţa: 11-14 ani, caracterizată prin întrepătrunderea şi oscilaţia între conduitele infantile şi cele “mature”. Familia şi ambianţa îl consideră pe adolescent când copil, când tânăr, ambiguitate care îi creează anxietate, irascibilitate, chiar ostilitate. În această etapă se conturează dorinţa să de afirmare personală, creşte nevoia de cunoaştere abstractă.

• Adolescenţa propriu-zisă: 14-19 ani, marcată de diversificarea şi precizarea aptitudinilor particulare şi a gândirii abstracte, îmbogăţirea cunoştinţelor, socializarea aspiraţiilor. Adolescentul îşi stabileşte opţiunile profesionale, conturându-şi concepţia despre lume şi viaţă, căpătând drepturi şi obligaţii civice prin majorat .

• Adolescenţa prelungită: 19-25 de ani, caracterizată prin câştigarea independenţei într-o măsură mai mare de către tineri, care capătă un statut nou din punct de vedere profesional şi social cu responsabilităţi crescute.

I.3. Profilul psihologic al adolescenţei

În definiţia apărută în „Dicţionar enciclopedic de psihiatrie” (coord. C-tin Gorgos, 1984), adolescenţa constituie “etapa de tranziţie în dezvoltarea individului care a depăşit puseul puberal, caracterizată prin transformări biologice şi psihologice majore”.

După caracteristicile acestui “echilibru care se rupe”, M. Debesse a încercat să întrevadă sensul viitoarei deveniri, separând tipurile de adolescent în două categorii:

• rectilinii – subiecţi cu personalitate puţin afirmată, conformişti, subordonaţi idealurilor celorlalţi (având ca tip extrem amorful);

6

revoluţionarii – subiecţi care caută spargerea tiparelor, din rândul cărora se vor recruta atât artiştii, exploratorii, descoperitorii, cât şi rataţii sau “revoluţionarii eterni”.

I.4. Ataşamentul - componentă a afectivităţii în adolescenţă

În funcţie de natura şi gradul de constituire al bazei de ataşament există şi se manifestă trei tipuri de ataşament (Miftode V. – “Teorie şi metodă în asistenţa socială” – Iaşi, 1995, p. 135): 1. Sigure, când copilul simte o protecţie puternică şi definitivă asigurată de dragostea permanentă a părinţilor, dragoste care îndepărtează orice stres, tristeţe sau nesiguranţă şi care dezvoltă curajul copilului în a explora lumea; 2. Nesigure sau anxioase când copilul nu este sigur de sentimentele părinţilor, situaţie alimentată tocmai de comportamentul contradictoriu, incert, "şovăielnic", al părinţilor faţă de proprii copii; într-un asemenea caz, copilul este îngrijorat de fiecare dată când părinţii pleacă de acasă. În faţa inconsecvenţei reacţiilor acestora la "semnalele" lui, şovăie şi el în explorarea lumii din jur şi resimte ca pe o ameninţare orice absenţă părintească, orice parţială indisponibilitate a unuia dintre părinţi la exigenţele pe care le impune (conceptul de serendipity = aptitudinea de a face descoperiri norocoase din întâmplare, şi fenomenul serendipitaţii în volumul „Introducere în metodologia investigaţiei sociale”, Iaşi, Junimea, 1982, p. 10-11); 3. Foarte nesigure sau ambivalente, datorită lipsei unei relaţii normale între părinţi şi copii şi îndeosebi lipsei totale de afectivitate, de dragoste părintească, în perioada cea mai importantă din acest punct de vedere: primul an de viaţă, care este anul formării ataşamentului faţă de adulţii cei mai apropiaţi (părinţi, bunici, alte rude, educatori-îngrijitori etc., în funcţie de situaţia familială a copilului respectiv) (M John Bowlby şi Mary Ainsworth vorbesc de aceste trei tipuri de ataşament. Vezi J. Bowlby apud D. Howe, ”Attachment and Loss in Child and Family Social Work”).

I.5. Trăsătura dominantă a adolescenţei, conflictul

Etimologic, noţiunea de “conflict” provine din limba latină în care “confligo-ere-flixi-flictum” înseamnă “a se lovi, a se ciocni, a se lupta”. Se delimitează două nuanţe de interpretare: una se referă la obiecte fizice, referindu-se la ciocnire, şoc, zdruncinare, iar a doua nuanţă se referă la oameni, însemnând dispută, polemică, ceartă, discuţie, discordie. Folosit într-o serie largă de accepţiuni de către psihologie, conceptul îşi schimbă conţinutul specific după diversele orientări teoretice, fără a fi însă privat de principalele sale caracteristici – antagonism, dinamică, disfuncţie.

Procedând la o analiză sistematică, Lazarus clasifică conflictul după sursa cerinţelor intrate în competiţie:

7

• ciocnirea dintre cerinţele interne şi cele externe, care reprezintă sursa predominantă a conflictelor în copilărie;

• competiţia între două cerinţe externe, care constituie conflictul exogen obiectiv, interpersonal, intersubiectiv, interpsihic;

• conflictul care are loc între două cerinţe interne, numit conflict endogen, subiectiv, intrapersonal, intrapsihic.

Între aceste categorii de conflicte există condiţionări reciproce şi treceri succesive în dinamica endo-exogenă.

Kurt Lewin descrie conflictul ca efect al opoziţiei între două forţe, între două aspecte polare apărute în mediul intern al organismului: cel de atragere şi cel de respingere. Pe baza acestui raport de forţe el ajunge la o clasificare, devenită clasică, a conflictelor: Conflictul de tip atracţie-atracţie (A-A) este situaţia în care alternativele puse în faţa individului sunt la fel de dezirabile, adică ambele variante sunt pozitive. Conflictul de tip respingere-respingere (R-R) apare în cazul în care subiectul trebuie să aleagă între variante la fel de indezirabile, ambele având valenţe negative. Conflictul de tip atracţie-respingere (A-R) – apare atunci când un scop are atât valenţe pozitive, cât şi negative.

Referindu-se la particularităţile bio-psiho-sociale pe care le impune ierarhizarea calitativă şi motivaţională a conflictelor în adolescenţă, Maurice Debesse sublinia necesitatea precizării particularităţilor dominante “nucleare”, pe seama cărora apar anumite conflictualităţi dinamice corespunzătoare “schemei lor ontogenetice, situaţiilor-tip şi evenimentelor”. Astfel, el identifica:

• la 11-13 ani - conflictul pubertar (căutarea de sine)

• la 14-17 ani - conflictul de afirmare (afirmarea de sine)

• la 17-20 de ani - conflictul între rol şi statut, profesie, carieră, vocaţie, prin care se realizează sau nu dominanta vectorială de integrare socio-profesională, de adaptare şi integrare.

I.5.1. Fenomenul de frustrare în adolescenţă

Fenomen general uman, frustrarea se plasează în centrul problematicii umane, a problemei educaţiei, a formării şi integrării etico-sociale a personalităţii. Studiul acestui fenomen contribuie la elucidarea numeroaselor probleme ridicate de diferitele ramuri ale ştiinţei despre om.

Frustrarea este un fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalităţii în mod tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a nerealizării unei dorinţe, a obstrucţionării satisfacerii unei trebuinţe, a privării subiectului de ceva ce îi aparţinea anterior

8

în ordinea materială sau în plan proiectiv şi afectiv. Frustrarea intervine şi atunci când, după expresia lui N. Sillamy, “subiectul se înşală în speranţele sale”.

Dintre reacţiile la frustrare trebuie menţionate:

• Agresivitatea, care poate fi orientată asupra obiectului frustraţiei sau, prin comutare, asupra oricărui alt obiect (R. Sears constată că violenţa actelor agresive se măreşte în funcţie de intensitatea motivaţiei frustrate);

• Regresia la modalităţi inferioare de comportament (primitivizarea);

• Depresia;

• Reacţiile de abandon;

• Procesele de compensaţie corelate cu tendinţa de exaltare a dificultăţilor şi dobândirea de performanţe în acelaşi sau în alt domeniu.

Cunoaşterea fenomenului de frustrare ne permite:

• prevederea conduitei de frustrare pe baza cunoaşterii structurii personalităţii şi a situaţiei obiective de frustrare;

• diagnosticarea personalitatii celui frustrat pe baza cunoaşterii conduitei şi a situaţiei frustrante;

• discernerea modului în care se reflectă situaţia contrariantă în conştiinţa subiectului, pornind de la analiza conduitei în situaţii de frustrare şi a structurii personalităţii celui frustrat.

La copil, frustrarea este provocată, de obicei, de interdicţiile părinţilor sau de simple conflicte cu fraţi, surori sau alţi copii. Se apreciază că frustrările produse în copilărie au efecte persistente, influenţând reactivitatea adultului în situaţiile de frustrare care în aparenţă sunt analoge celor petrecute în copilărie.

În preadolescenţă se produc profunde restructurări în sfera personalităţii, care va evolua trecând succesiv prin stadiile căutării de sine (11-14 ani), al afirmării de sine (14-17 ani) şi al impunerii de sine.

Până a ajunge însă la acest ultim stadiu al integrării socio-profesionale, adolescentul va trece prin vârsta pubertală a conflitelor, când apar numeroase cazuri de inadaptare, de rupere a echilibrului psihic în favoarea emoţionalităţii, când tensiunea interioară este mai puternică decât controlul de sine, când instalarea funcţiilor de reproducere generează transformări ce influenţează capacitatea intelectuală, afectivitatea şi temperamentul puberului.

Pe măsură ce adolescentul se va maturiza, reacţiile imediate la frustrare vor deveni mai puţin frecvente şi vor pierde din intensitate, aceasta datorită, pe de o parte, creşterii gradului de toleranţă la frustrare, iar pe de altă parte interdicţiilor educaţiei care va sancţiona în principiu toate reacţiile inadaptate ale adolescentului.

I.5.2. Adolescenţa, etapa crizei de originalitate

9

Literatura de specialitate vorbeşte în acest sens de adevãrata “crizã” a adolescenţei, constând în multiple conflicte interne şi externe, acte impulsive sau conduite deviante, exprimate prin ostilitatea faţã de pãrinţi, revolta contra interdicţiilor puse de adult şi afirmarea unor modele contestatare de conduitã.

Trãsãturi specifice crizei de originalitate:

• atunci când apare se manifestã prin episoade lente şi spectaculoase;

• este generatã se pare chiar de ambiguitatea statusului adolescentin; adolescentului i se neagã identitatea de copil, dar nu i se recunoaşte încã capacitatea de a îndeplini rolurile adultului. Ralph Linton („The Study of Man, 1936) defineşte doi termeni fundamentali în psihosociologia personalităţii: status şi rol. El acordă termenului de „status“ înţelesul de „loc al individului în societate“, definitorie fiind „colecţia de drepturi şi datorii“, care este asociată poziţiei sociale a individului. Rolul, în concepţia autorului, reprezintă aspectul dinamic al status-ului;

• sentimente de solitudine şi tandreţe egocentrista;

• anumitã oscilaţie a personalitãţii adolescentine între normal şi patologic. După opiniile mai multor cercetători, criza de originalitate comportã trei etape:

1. Perioada revoltei:

• prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din dezgustul pe care i-l provoacã ideea cã i se ordonã ceva;

• adolescentul nu mai este serviabil şi se înfurie împotriva micilor ajutoare pe care trebuie sã le dea în casã;

• revolta împotriva pãrinţilor şi a familiei este cea mai frecventã şi mai evidentã; 2. Perioada inchiderii în sine: Aceste excentritãţi dureazã de la caz la caz, de la un an la trei ani, apoi se atenueazã, pentru a dispare între 16 şi 17 ani;

• gustul pentru scandal scade când personalitatea a devenit destul de puternicã încât sã nu mai aibã nevoie de a se afirma; 3. Perioada de exaltare şi afirmare:

• în urma acestui examen de conştiinţã, tânãrul se simte gata sã înfrunte pe cei de o seamã cu el şi pe cei mai vârstnici;

• plin de încredere în el, este gata să ia cu asalt tot ceea ce e mai plãcut sau mai dificil de obţinut din lume;

I.6. Arhitectura socială a personalităţii

10

În definirea personalităţii, se apelează la formula consacrată a lui G. Allport („Structura şi dezvoltarea personalităţii”, 1991): ”personalitatea este unică şi irepetabilă”.

Atributul “individualitate” ataşat personalităţii, accentuează această semnificaţie. Esenţa personalităţii rezultă din trăsăturile sale particulare şi articularea lor originală, manifestându-se în comportamentul persoanei, în acţiunile sale.

Personalitatea, în termenii trăsăturilor, rezumă şi comunică semnificaţia comportamentelor, ea este socialmente construită din comportamente. Trei componente pot fi identificate în “construcţia” personalităţii:

• comportamentul pe care actorul, ca individ biologic distinct, îl aduce pe scena socială;

• semnificaţiile pe care le ataşează acestui comportament individul însuşi;

• semnificaţiile ataşate comportamentului actorului de către ceilalţi. I.6.1. Concepţia constructivistă în analiza comportamentului cotidian

Concepţia constructivistă are la bază 3 perspective din care personalitatea este abordată:

• perspectiva personalităţii teoreticianului

• perspectiva proprie a subiectului

• perspectiva observatorului cotidian I.6.2. Formarea conceptului de personalitate

Personalitatea este o sinteză bio-psiho-socio-istorică şi culturală. Noţiuni ca cele de individualitate, unitate, distincţie (P. Janet), organizare dinamică (G. Allport), organism, ansamblu integrat (J. Nuttin), sau totalitate servesc pentru a sugera ideea de organizare unică a fiecărei personalităţi.

Teoria personalităţii trebuie să răspundă la 3 intrebari: ce?, cum?, de ce? (L. A. Pervin).

• ce fel de om este individul? (însuşirile persoanei şi relaţiile dintre acestea);

• cum a devenit ceea ce este? (influenţa mediului, istoria devenirii persoanei);

• de ce a evoluat astfel? (care au fost condiţiile concrete în care s-au dezvoltat motivele unui anumit tip de comportament). I.6.3. Personalitate şi cooperare

11

Alături de inteligenţă, ca semn al personalităţii autentice a fost propusă creativitatea, dar nu ca trăsătură în sine, ruptă de context. Finalitatea organizării şi dinamicii personalităţii este acţiunea, valorizarea, integrarea şi afirmarea în realitatea socială. Deci, de eficienţa socială depinde succesul personalităţii. Realizarea personalităţii nu poate fi deci concepută în afara socialului, care-şi pune amprenta asupra dezvoltării individului, îi modelează comportamentul şi stilul gândirii. I.6.4. Teorii reprezentative ale dezvoltării

Modelul sociopsihologic al devenirii personalităţii la Erik Erikson

Pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra dezvoltării personalităţii suntem nevoiţi să coroborăm şi să operăm corespondenţele necesare între:

• stadialitatea cognitivă, explicată şi validată experimental din perspectiva organismică, constructivist-interacţionistă, de Jean Piaget şi şcoala sa de la Geneva;

• stadialitatea afectivă, conceptualizată de Sigmund Freud în limbajul psihanalitic al psihologiei sale dinamice;

• stadialitatea motivaţională, identificată şi elaborată de Abraham Maslow, de pe poziţiile orientării existenţialist-umaniste;

• stadialitatea morală, teoretizată de Lawrence Kohlberg, din perspectiva intreracţionist cognitivistă a şcolii piagetiene.

Un demers inedit în peisajul abordărilor limitative ale procesualităţii devenirii este cel întreprins de Erik Erikson, în teoria sa asupra ciclurilor vieţii (E. Erikson, „Childhood and Society”, 1950).

Fără a respinge sau a ignora contribuţiile psihanalizei ortodoxe în explicarea dinamicii dezvoltării personalităţii, Erikson plasează în centrul observaţiilor şi interpretărilor sale relaţiile omului cu societatea şi cultura, cărora le atribuie o mai mare importanţă decât instinctelor şi impulsurilor inconştiente.

Un alt element de noutate adus de Erikson, alături de viziunea holistă asupra dinamicii evolutive a individului uman, îl constituie adoptarea, pentru propria să teorie, a punctului de vedere al celei mai recente orientări psiho-sociologice, cunoscută în literatura de specialitate ca “life span perspective” (“perspectiva asupra întregii vieţi”). În contrast cu perspectiva tradiţională asupra dezvoltării, care limitează spaţiul de derulare al procesului formării şi devenirii personalităţii, în mod strict, la perioada copilăriei şi adolescenţei, noua orientare apreciază că dezvoltarea este un proces continuu, ce se prelungeşte pe parcursul întregului ciclu al vieţii, chiar şi dincolo de vârsta adultă, la senectute.

Plasat în acest context teoretic, modelul eriksonian acoperă întreaga durată de viaţă a individului. Combinând stadiile dezvoltării psiho-sexuale descrise de Freud cu propriile observaţii asupra experienţei sociale a individului, caracteristice fiecărei etape, Erikson a

12

propus un nou model interpretativ al evoluţiei socio-afective a personalităţii, prin care identifică şi descrie opt cicluri ale vieţii omului. În fiecare perioadă (ciclu) a vieţii, fiinţa umană îşi defineşte sau îşi redefineşte atitudinea faţă de sine şi faţă de alţii, în funcţie de relaţiile favorabile sau nefavorabile pe care le stabileşte cu mediul social înconjurător. Cu alte cuvinte, la fiecare vîrstă (ciclu) în parte se realizează şi /sau devine posibilă o nouă coordonată – pozitivă sau negativă - a interacţiunii sociale cu sine şi cu ceilalţi. Stadiile dezvoltării morale la Lawrence Kohlberg

Într-un amplu studiu, care s-a impus ca model teoretic de referinţă în ştiinţele educaţiei şi dezvoltării, psihologul L. Kohlberg identifică principalele secvenţe ale procesului de formare şi cristalizare a standardelor morale. Punctul de plecare al cercetărilor sale l-a constituit lucrarea lui J. Piaget, „Judecata morală la copil” (E.D.P., Bucureşti, 1980). În această lucrare psihologul elveţian analizează prin prisma concepţiei sale interacţionist-cognitiviste evoluţia diferitelor forme ale judecăţii morale infantile şi a sentimentului de "dreptate" sub influenţa cerinţelor şi constrîngerilor exercitate de societate asupra copilului, prin intermediul părinţilor. Astfel, în accepţiunea piagetiană, judecata morală a copilului este iniţial heteronomă, adică este preluată "neselectiv, nesituativ şi rigid" din mediul familial, vizînd doar fapta, nu şi motivaţia.

Printr-un demers asemănător, Kohlberg va extinde şi va nuanţa analiza dezvoltării morale pe baza investigării interviurilor luate unor copii şi adolescenţi între 10 şi 16 ani, care erau puşi în faţa unor dileme morale în care obedienţa şi supunerea la regulile de autoritate impuse de adulţi intrau în contradicţie cu nevoile proprii, reale şi justificate. În funcţie de preferinţa sa, fiecare copil trebuia să aleagă între cele două soluţii posibile ale dilemelor şi să explice apoi de ce a optat pentru o soluţie şi nu pentru cealaltă. Interpretarea răspunsurilor şi a justificărilor date acestor dileme de copii şi adolescenţi îl va conduce pe Kohlberg să distingă trei niveluri ale dezvoltării morale, subdivizate la rândul lor în câte două stadii. În opinia sa, ordinea stadiilor este invariabilă, dar acestea nu sunt parcurse de toţi oamenii la aceeaşi vârstă. I.6.5. Consilierea adolescentului Abordarea consilierii din perspectiva lui Carl Rogers Carl Rogers ,psihiatru şi consilier american a dezvoltat o abordare a consilierii care a devenit cunoscută ca "non-directivă", "umanistă", sau consiliere "centrată pe client". Această abordare este bazată pe înţelegerea fundamentală a naturii vieţii umane şi a celor trei principii de creare a unei relaţii eficiente de sprijin.

13

Alte modele de abordare în consiliere Gerard Egan („Egan’s Skilled Helper Model: Developments and applications in Counseling”, 2001) a dezvoltat un model de consiliere în patru etape. Fiecare etapă începe cu o discuţie generală, atot-cuprinzătoare, despre probleme, şi care apoi se concentrează pe un anumit subiect de discuţie. Consilierea şi rolul consilierului scolar

Una din problemele majore pe care trebuie să le accentueze demersul de consiliere este dezvoltarea la subiect a unui sistem coerent de scopuri de viaţă, cu alte cuvinte, întărirea comportamentului intenţional. O persoană orientată spre scop are sentimentul propriei sale capacităţi, este capabilă să pună în acţiune modele alternative de comportament, poate aborda problemele de viaţă din unghiuri diferite de vedere, fără a se cantona rigid în anumite soluţii prefabricate.

Consilierul trebuie să urmeze următoarea schemă în cursul procesului de abordare a sprijinului clientului: 1. Definirea clară a problemei clientului. 2. Elaborarea unor alternative posibile de soluţii. 3. Alegerea unei alternative şi implementarea ei în practică.

I.7. Comunicarea - o perspectivã fundamental umanã

Dacã am încerca sã definim concepte cum ar fi: „individ social", „sistem social", „societate", am descoperi cã factorul decisiv ar fi prezenta sau absenţa dispoziţiei spre comunicare a participanţilor la sistemul respectiv. Pentru o persoanã membrã a unei societãţi sau uniuni particulare, a unui sistem social sau grup, criteriul fundamental al comunicãrii este dacã acel membru poate fi „centrat" (focalizat) pe cunoaşterea importanţei sistemului de comunicare. Cu alte cuvinte, subiectul ar trebui sã dispunã de capacitãţi de a se angaja în activitatea de comunicare cu alţi membri ai grupului (C.Flament în "Psychologie expérimentale", vol.IX "Psychologie sociale", P.Fraisse, J.Piaget, PUF, 1969).

Într-o perspectivã istoricã, teoriile privind comunicarea, au la bazã înţelegerea societãţii ca non-staticã, în dezvoltare, cu numeroase schimbãri dependente în timp de relaţiile economice.

14

Familia poate fi analizatã din perspectiva tiparelor de comunicare existente în familie, tot aşa cum aceste tipare se stabilesc în familie şi mediul social. O societate poate fi descrisã prin intermediul sistemelor de comunicare care au contribuit la dezvoltarea ei. I.7.1. Comunicarea verbalã

Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit în comunicarea interumanã. El a fost definit de aceea ca fiind un vehicul ce transportã intenţii, atitudini, un simplu mijloc de transmisie a informaţiilor care circulã fãrã rezistenţã de la un sistem cognitiv la altul. I.7.2. Structurarea sistemului psihic uman din perspectiva comunicarii

Comunicarea constituie o precondiţie bazalã pentru toate corespondenţele şi legãturile sociale. Nici un sistem social, organizat dupã legitãţile unei societãţi nu se poate stabili şi menţine, ori schimba fãrã relaţii de tipul comunicãrii interumane. Numai participând la activitãţile de comunicare omul poate deveni fiinţã socialã - fapt care a fost demonstrat de numeroase şi adecvate cercetãri care au obţinut validarea unor itemi în foarte multe planuri şi în foarte multe moduri de abordare a sistemului psihic uman.

I.8 Educaţia

Diversele definiţii abordează fie scopul educaţiei, fie natura procesului, fie conţinutul educaţiei, fie laturile sau funcţiile actului educativ. Definirea educaţiei se poate realiza din unghiuri diferite de vedere.

a. educaţia ca proces; b. educaţia ca acţiune de conducere; c. educaţia ca acţiune socială; d. educaţia ca interrelaţie umană; e. educaţia ca ansamblu de influenţe.

I.8.1. Educaţia formală, nonformală şi informală

Pornind de la varietatea situaţiilor de învăţare şi de la gradul diferit de intenţionalitate acţională, educaţia se poate obiectiva în trei ipostaze: educaţia formală, educaţia nonformală şi educaţia informală.

15

Educaţia formală. Se referă la totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematice, elaborate în cadrul unor instituţii specializate (şcoală, universitate), în vederea formării personalităţii umane. Educaţia nonformală. Cuprinde totalitatea influenţelor educative ce se derulează în afara clasei (activităţi extraşcolare) sau prin intermediul unor activităţi opţionale sau facultative. Educaţia informală. Include totalitatea informaţiilor neintenţionate, difuze, eterogene, voluminoase - sub aspect cantitativ - cu care este confruntat individul în practica de toate zilele şi care (nu) sunt selectate, organizate şi prelucrate din punct de vedere pedagogic. I.8.2. Forme ale educaţiei moderne “Peer Education” – formă specifică a educatiei nonformale “Peer Education” – este bazat pe folosirea în mod pozitiv a potenţialul influenţei unui egal, aşa cum este acesta văzut în timpul adolescenţei, când foarte adesea relaţia colegială devine dominantă, iar tinerii vor învăţa mai bine unul de la celălalt. “Peer Education” – implică împărtăşirea de informaţii, atitudini sau comportamente de către colegi, care nu au pregătire profesională ca instructori, dar al căror scop este educarea.

I.9. Familia şi modelele educaţionale

Una dintre cele mai importante funcţii ale familiei constă în educarea şi formarea tinerilor în vederea integrării lor optime în viaţa şi activitatea socială. Aici, în cadrul grupului familial, părinţii exercită, direct sau indirect, influenţe educaţional-formative asupra propriilor lor copii. Cuplul conjugal, prin întreg sistemul său de acte comportamentale, constituie un veritabil model social care, fiind de altfel primul în ordinea influenţelor din partea modelelor sociale existente, are o influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale.

Pe de altă parte, părinţii exercită influenţe educaţional-modelatorii în cadrul familiei şi în mod direct, în baza unei anumite strategii educaţionale, folosind mai mult sau mai puţin sistematic şi organizat anumite metode şi tehnici educaţionale.

I.10. Delincvenţă în adolescenţă

16

Una din funcţiile orcãrui grup social este aceea de a institui norme şi de a încerca sã le aplice, fie chiar numai în anumite circumstanţe. Normele sociale definesc situaţii şi moduri de comportament, din care unele sunt dezirabile, astfel sunt interzise. Atunci când un individ încalcã norma ce defineşte o situaţie dezirabilã, el va fi perceput ca un “strãin”, ca un individ periculos şi particular, deseori denumit deviant.

Comportamentul deviant este o formã a comportamentului antisocial şi constã în încãlcarea regulilor morale, integritãţii fizice, drepturilor sociale ale individului.

Comportamentul delincvenţial este comportamentul care apare ca urmare a inadaptãrii sociale, manifestatã sub forma unor comportamente agresive îndepãrtate fie spre colectivitate, legile morale, sau spre distrugerea de bunuri de operã de artã, violentarea bunelor moravuri, furturi, vandalism, incendii.

Comportament aberant este comportamentul care se abate de la normele medico-legale.

Devianţa reprezintã ansamblul comportamentelor care se abat de la / sau intră în conflict cu standartele socio-culturale general acceptate în cadrul unui grup sau sistem social.

Predelincvenţa, devianţa potenţialã, se referã la ansamblul de acte intrate în conflict cu norma de comportare moralã, care pot în anumite condiţii conduce pe un individ în faţa instanţei de judecatã, iar în alte condiţii nu.

Comportamentele predelincvente manifestate de anumiţi indivizi nu reprezintã întotdeauna un preludiu al comportamentului delincvent, dupã cum nici acesta nu reprezintã consecinţa fireascã a sãvârşirii anterioare a unor acte predelincvente.

I.10.1. Comportamente deviante în adolescenţã

Dimensiunea socialã comunã a devianţei de naturã moralã a adolescentului, caracterul individual al acestei conduite este foarte diferitã de la un caz la altul, de la o situaţie familialã la alta.

Conduitele de “rupturã”, se pot observa atât la adolescenţii a cãror personalitate reprezintã trãsãturi “normale”, cât şi la cei care manifestã tulburãri ale acesteia de naturã mai mult sau mai puţin patologicã. Prezenţa tulburãrilor de comportament este un indicator al inadaptãrii sociale. Astfel, se poate vorbi de trei categorii de copii inadaptaţi: a) inadaptaţi psihic; b) inadaptaţi senzoriali (categoria deficienţilor senzorial); c) inadaptaţi sociali (categoria delincvenţilor, psihopaţilor, psihoticilor).

Simptomatologia tulburãrilor de comportament cuprinde o gamã diversã de manifestãri, atât ca numãr cât şi ca intensitate. Ea pleacã de la o simplã minciunã, putând sã ajungã la acte de mare gravitate, periculozitate, ca de exemplu omucidere.

17

I.10.2. Forme de manifestare a tulburărilor de comportament

Tulburările de comportament prezintă mai multe forme de manifestări: fugă, vagabondaj, minciuna, comportamente instabile (hiperemotivitate, negativism, agresivitate), furt, reacţii afective instabile.

Frustrarea afectivă din familie influenţează calitatea relaţiilor sexuale ale adolescentelor, în funcţie de structura personalităţii acestora. Frustrarea este definită, în general, ca „situaţia în care un obstacol (denumit eveniment sau element frustrant) intervine în calea satisfacerii unei trebuinţe (intenţii, dorinţe) şi modifică astfel comportamentul persoanei.” (Gorgos, C. – „Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”, vol. II, Bucureşti, Ed. Medicală, 1988, p. 231).

Frustrarea afectivă în familie apare, prin urmare, din cauza nesatisfacerii adecvate a nevoii de afectivitate a unei persoane, în cadrul relaţiilor intrafamiliale, în special al celor parentale.

I.10.3 Factori implicaţi în comportamentul delincvent al adolescentului

Factorii implicaţi în determinarea comportamentului deviant al minorilor se împart în principal în douã categorii: - factori interni, care ţin de individualitatea subiectului - factori externi, care ţin de componenta socio-comunitarã I.10.4. Particularitati în devianţa adolescentului

Adolescentul instituţionalizat

Dificultãţile educative în casa de copii au drept cauzã principalã eterogenitatea mediilor de provenienţã şi a experienţelor sociale anterioare. Transferul dintr-o instituţie în alta constituie fondul crizelor de adaptare care, de asemenea prejudiciazã dezvoltarea şi maturizarea copilului. Practica a dovedit cã cele mai mari probleme educative sub aspectul integrãrii în regimul vieţii le au copiii proveniţi din familii dezorganizate şi din relaţii de concubinaj.

18

I.10.5. Profilul psihosocial al adolescentului instituţionalizat cu tulburãri de comportament Adolescentul instituţionalizat ce prezintă tulburări comportamentale comportă următoarele caracteristici:

- este introvertit, timid şi introspect; - este neadaptabil şi nesociabil; - este anxios; - nu este capabil de a realiza o sarcinã importantã; - este dependent de altã persoane; - nu este iniţiator; - are un grad al responsabilitãţii scãzut; - posedã capacitatea de a domina pe cei mai slabi sau mai mici decât el; - nu este amuzant, distractiv; - în alegerea prietenilor apare factorul selectiv; - este indiferent faţã de pãrerile celorlalţi; - este mai puţin obiectiv; - nu este refractar la sugestii, opinii, idei noi; - nu coopereazã, colaboreazã cu cei din jur; - are tendinţe de subaprecire; - este uşor influenţabil; - manifestã agresivitate vebalã şi / sau fizicã asupra celor din jur; - manifestãrile sale comportamentale sunt inhibate; - prezintã instabilitate emoţionalã şi afectivã; - neîncredere faţã de cei din jur; - are o stare de echilibru psihic scãzută; - are un nivel scãzut al imaginii de sine;

Abordarea din perspectiva anturajului

Este important de precizat că, deşi tradiţia criminalităţii şi delincvenţei sunt o forţă importantă în anumite comunităţi, ea nu figurează ca o parte singulară a sistemului lor de valori. În fiecare comunitate, tradiţia dominantă este cea convenţională, chiar unde sunt cele mai mari procentaje de delincvenţă. Valorile convenţionale care vehiculează tradiţia sunt cele reprezentate de familie, biserică, şcoală şi alte instituţii şi organisme.

În acelaşi timp, progresul cunoaşterii psihismului uman - psihologia clinică, psihiatria copilului, etc. a făcut posibilă partajarea a ceea ce este relevant. Succesul tezelor despre

19

dezvoltarea individului a contribuit mult la discreditarea teoriilor deterministe prin orientarea către experienţa copilăriei. Astfel, adultul poate fi conceput ca produsul experienţelor acumulate în timpul copilăriei. Un nou câmp se deschide astfel în prevenţia delincvenţei: corectarea brutală a conduitelor deviante este substituită de căutarea problemelor precoce în construirea personalităţii. Abordarea la nivel societal

Forma sub care se prezintă autoritatea instituţiilor sociale se modifică: munca femeilor, simplificarea divorţului, recunoaşterea drepturilor copilului, creşterea autonomiei acordate adolescenţilor, renovarea pedagogică, raţionalizarea sistemului penal, primatul prevenţiei asupra represiei. Ştim că fiecare din aceste efecte ale schimbărilor sociale implică efectul său pervers: disoluţia familiei, neresponsabilizarea părinţilor, pierderea influenţei educatorilor, declinul moralei, etc. Educaţia şi integrarea socială

Factorii generali utilizaţi pentru a ţine cont de influenţa cadrului familial asupra achiziţiei de către copil a atitudinilor conforme cu aşteptărilor sunt de natură esenţial psihologică. Este vorba despre constituirea unei personalităţi în reacţie la solicitările parentale. Variabilele reţinute evaluarea reuşitei educative sunt considerate în măsurarea relaţiei între integrare socială şi devianţă: mărimea familiei, serviciul mamei, gradul de atenţie al părinţilor, nivelul de afecţiune, frecventarea instituţiilor de cultură, conştiinciozitatea şcolară, participarea la asociaţii sau mişcări de tineret etc. Sentimentul de sancţiune Deasupra rolului instrumental pe care o deţine procesul judiciar, incriminarea are semnificaţia să socială: este vorba de momentul când sancţiunea actului ilegal este formulată. Dar, regulile care guvernează această formulare variază; se ştie că sentinţa pronunţată într-un tribunal nu este identică după epoca sau clasa socială a inculpatului. Abordarea din perspectiva structurii sociale

Ca regulă generală, societăţile umane sunt ierarhizate: o diferenţă de statut distinge

grupurile de populaţie din care se compun. Această stratificare socială produce de obicei un efect: grupurile dominante acaparează controlul instituţiilor care organizează relaţiile colective permiţând, membrilor claselor dominante, o ordine legitimă ce favorizează păstrarea

20

puterii. În această distribuţie inegală de acest tip, grupuri de populaţie sunt regulat conduse la ocuparea ultimelor nivele ale vieţii sociale.

Inegalitatea social - economică Pentru a înţelege mai bine fenomenul delincvenţei juvenile este necesar să se facă o

caracterizare psihologică, şi psiho-comportamentală a minorului, a copilului. În cadrul Dicţionarului Webster, de exemplu, copilul este definit a fi “persoana tânără ce aparţine oricăruia dintre cele două, sexe, ce se află, ca vârsta, între perioada prunciei şi cea a tinereţii”.

Evidenţierea caracteristicilor psihice specifice personalităţii delincventului minor prezintă o mare importanţă pentru organizarea activităţii recuperative, care trebuie să intervină în direcţia restructurării şi rearmonizării profilului acesteia. Influenţele educative, reeducative şi recuperative trebuie să pătrundă, adânc în substructurile de personalitate ale minorului delincvent, depăşindu-se aspectul pur formal prin utilizarea activă şi adecvată a unor metode şi procedee eficiente terapeutic-suportive şi constructiv-compensatorii.

21

Capitolul II Metodologia cercetării

În cercetarea realizată am aplicat un chestionar, un interviu, metoda observaţiei, testul

de personalitate 16 P.F. şi testul proiectiv al arborelui (Koch). Acestea au fost aplicate în perioada 2004 – 2007 în şcoli din judeţul Iaşi, după cum urmează:

- un liceu considerat cu performanţe educaţionale foarte bune, un liceu teoretic şi un colegiu tehnic din oraşul Iaşi

- un liceu teoretic din oraşul Paşcani - un liceu şi o Şcoală de Arte şi Meserii din judeţul Iaşi, comuna Trifeşti.

Au fost implicaţi în cercetare un număr de 600 de elevi din clasele 9 – 12. Menţionez că la liceul teoretic din Paşcani studiază şi elevi care locuiesc în mediul rural, fiind navetişti. La liceele din Iaşi studiază şi elevi care locuiesc în mediul rural şi sunt navetişti, dar şi elevi din mediul rural sau din Republica Moldova care locuiesc pe perioada anului şcolar în internatele liceelor sau în apartamente închiriate.

Vârstele elevilor chestionaţi sunt cuprinse între 15 şi 19 ani. Cercetarea efectuată urmăreşte să identifice rolul afectivităţii în dezvoltarea

personalităţii adolescentului. Am folosit un chestionar prin care am urmărit imaginea de ansamblu asupra populaţiei

şcolare vizate şi care să evidenţieze raporturile dintre tineri, familie şi societate. Chestionarul este compus din două părţi: în prima i se cere adolescentului să-şi descrie mediul familial, iar în a doua să prezinte raportul între aşteptările privind viitorul său şi mediul familial. Utilizarea chestionarului este motivată de faptul că dezvoltarea afectivităţii este cel mai bine evidenţiată de modul în care tânărul îşi exprimă speranţele de viitor şi de modul în care acesta descrie raporturile cu familia.

În urma aplicării chestionarului am încercat să identific legătura dintre dezvoltarea afectivă şi expectanţele tinerilor. Aceasta reiese din prezentarea mediului familial făcută de adolescent şi prezentarea raporturilor acestuia cu societatea şi nivelul de expectanţe.

Interviul l-am utilizat pentru a identifica particularităţile specifice fiecărui tânăr privind dezvoltarea afectivităţii, nivelul expectanţelor şi relaţia cu familia.

Testul de personalitate 16 P.F., coroborat cu testul arborelui (Koch), l-am utilizat în cadrul cercetării pentru a stabili nivelul de dezvoltare a personalităţii adolescentului.

Metodologia utilizată a fost folosită în etape succesive, iar rezultatele obţinute prin probele standardizate (16 P.F.), proiective (testul arborelui) şi prin probele specifice

22

(interviul, chestionarul), au fost coroborate şi cu informaţiile obţinute cu ajutorul metodei observaţiei.

Obiectivele cercetării Am aratat în prezentarea teoriilor studiate faptul ca afectivitatea joaca un rol deosebit de important în dezvoltarea personalitatii tinerilor. In cadrul cercetarii practice am abordat dezvoltarea afectiva din perspectiva coroborării celor mai importanti factori purtatori de educatie: familia şi scoala.

În cercetarea de faţă am folosit câteva sintagme: „consumul de alcool”, ”viaţa religioasă”, „prezenţa ataşamentului”, prin care am încercat să obţin o imagine condensată asupra stabilităţii comportamentului părinţilor faţă de copil, a sistemului de atitudini parentale în raport cu diferite norme şi valori sociale şi morale.

Obiectivele generale ale cercetării de faţă vizează: 1. Descrierea dimensiunilor contextului familial si social cu influenta asupra dezvoltarii psiho-afective a adolescentilor din mediul urban si rural 2. Descrierea mecanismelor prin care variabilele/dimensiunile afective influenteaza structurarea trasaturilor de personalitate 3. Investigarea nivelului de expectanta a tinerilor privind calitatea vietii, functie de natura climatului afectiv din familia de origine

Ipotezele cercetării

Ca punct de plecare în demararea cercetării, am pornit de la premisa că echilibrul emotional al adolescentului este influentat de calitatea mediului familial cu toate componentele pe care acesta le presupune; ne intrebam ce influenta are in dezvoltarea personalitatii tânărului familia, sub aspectul sau structural si moral. Adolescentii care fac parte dintr-o familie dezorganizata, in care etilismul reprezinta o componenta principala a vietii cotidiene se simt mai putin apreciati şi valorizati de catre parinti. Ca percepţie general-umană, considerăm că dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii ne asigură o calitate ridicată a vieţii. Cu toate acestea, ne întrebăm în ce măsură prezenţa computerului şi a Internetului au o influenţă benefică asupra dezvoltării afectivităţii, ca dimensiune a personalităţii unui individ aflat în plin proces de formare şi structurare interioară, cum este adolescentul. Comunicarea, accesul la informaţie, se realizează mult mai rapid şi facil cu ajutorul telefonului mobil şi al Internetului, dar ne punem problema dacă nu împietează asupra nivelului de socializare, de inter-relaţionare umană a individului.

23

Noţiunea de „relaxare” comportă modificări sub aspect conceptual. Dacă adolescentul anilor ’70 înţelegea prin relaxare petrecerea timpului liber împreună cu prietenii, făcând excursii în aer liber, ascultând muzică şi schimbând opinii pe diverse teme de interes general, mare parte dintre adolescenţii anilor 2000 îşi petrec timpul liber în faţa calculatorului, iar forma de comunicare şi socializare preponderentă o reprezintă chat-ul şi jocurile on-line în reţea, cu un grad ridicat de agresivitate. Aceşti tineri vor avea o dezvoltare ascendentă, vor reuşi să înţeleagă şi să răspundă în mod adecvat la solicitările pe care societatea le presupune? O altă ipoteză asupra căreia ne-am aplecat o reprezintă viaţa spirituală privită prin perspectiva relaţiei cu biserica, ce presupune alcătuirea unui sistem axiologic, în sensul în care se pune accentul pe toleranţă, deschidere, altruism, lipsa vanităţii şi diminuarea comportamentelor egoiste şi egocentrice. În ce măsură aceste noţiuni sunt compatibile cu valorile prezente în societatea actuală, dominată de “legea junglei” şi lupta pentru supravieţuire, şi cum influenţează aceste aspecte dihotomice dezvoltarea tânărului? Totalitatea manifestărilor afective dezvoltate în cadrul relaţiei părinte - copil sunt regăsite în formula generică de “ataşament”. Ne-am propus să investigăm în ce măsură calitatea ataşamentului din familie, corelat cu mediul socio-educaţional (incluzând aici şi sistemul de sancţiuni şi recompense practicat în familie), se conturează într-un pattern comportamental şi atitudinal ce determină nivelul motivaţional şi expectativ al tânărului.

Tehnici, metode şi mijloace folosite în cadrul cercetării Ca tehnici de lucru am folosit chestionarul, interviul, observaţia ştiinţifică, şi două teste psihologice: testul 16 P.F. şi testul proiectiv al arborelui (Koch). Primele trei tehnici au vizat obţinerea unui răspuns viabil, realist, pe tema relatiei dintre adolescent, familie şi scoala.

Testele psihologice mi-au oferit o imagine obiectivă despre personalitatea adolescentilor vizati.

Interviul Interviul reflectă şi semnifică una din cele mai caracteristice activităţi umane - comunicarea, convorbirea, “discuţia liberă” sau transmiterea verbală a unor informaţii între oameni, relaţia specifică omului de a întreba şi de a primi răspunsuri. Interviul nu este însă numai o simplă discuţie “în doi”, ci şi o tehnică de investigare ştiinţifică, aplicată de echipe pentru cunoaşterea ştiinţifică şi “interdisciplinară” a unui fenomen sau domeniu social, caz în care “discuţia în doi” se integrează unui ansamblu de mijloace de culegere a datelor.

24

Interviul folosit în cercetarea de faţă este structurat pe 12 secţiuni, încercând să realizeze un portret cât mai complet şi mai condesat al adolescentului, realizat într-un timp cât mai scurt.

În prima secţiune se regăsesc datele esenţiale referitoare la subiect: numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, nivelul de studii ( clasa/liceul) şi data completării chestionarului.

Secţiunea a doua încearcă să delimiteze mediul social în care se desfăşoară viaţa cotidiană a adolescentului: 1. Cu cine locuieşti? a. Cu ambii părinţi b. Cu unul dintre părinţi; Cu care? c. Dacă nu locuieşti cu ambii părinţi, precizează te rog motivul. d. Cu altcineva. Precizează, te rog, cu cine. 2. Ce studii au părinţii tăi / tutorele / persoanele cu care locuieşti? 3. Cu ce se ocupă părinţii / tutorele / persoanele cu care locuieşti? 4. Câţi membri are familia ta şi cu ce se ocupă fiecare? 5. Locuieşti: în: - mediul urban

rural la - casă - bloc 6. Ai camera ta? Dacă nu, cu cine mai locuieşti în acea cameră? Secţiunea a treia doreşte să surprindă climatul emoţional, legăturile afective pe care tânărul le are şi cum le percepe acesta, în relaţia cu familia de origine sau cu persoanele cu care locuieşte. 7. Cum te înţelegi cu părinţii / tutorele / fraţii? - Foarte bine cu ...... - Bine cu ....... - Am mici conflicte cu ........ - Am o relaţie foarte tensionată cu ....... 8. Care sunt motivele tensiunilor sau conflictelor? 9. Părinţii / tutorele / fraţii te pedepsesc? - Care e pedeapsa cea mai des folosită? - Care e pedeapsa cea mai grea?

Secţiunea a patra se referă la petrecerea timpului liber, din două perspective: -perspectiva psihologică, privind conotaţia efectivă pe care o are timpul liber în percepţia adolescentului (modul în care îşi defineşte timpul liber) şi activităţile preferate cu care acesta şi-l ocupă; - perspectiva materialistă, respectiv accesul pe care tânărul îl are la diversele mijloace de recreere şi distracţie (TV, radio, computer, Internet, vacanţe/călătorii). 10. Cum îţi petreci timpul liber? Zilnic: ........ Săptămânal: ......... 11. Ai acces la:

25

- TV - Radio - Computer - CD Player - DVD Player 12. Unde ai acces la acestea? - Acasă - La prieteni - La şcoală - Alte situaţii: ........ 13. Ce muzică asculţi? 14. Ai acces la Internet? - Acasă - La prieteni - La şcoală - Alte situaţii: ........ 15. Ce te interesează când accesezi Internetul? - Filme - Muzică - Jocuri - E-mai şi Messenger - Informaţii diverse - Programe pentru adulţi - Altele .......... 16. Cât timp petreci la computer? Zilnic ........ Săptămânal ......... Alte situaţii ......... 17. Cât de important este computerul în viaţa ta? Argumentaţi răspunsul. În această secţiune am pus accentul şi pe importanţa computerului, şi respectiv a Internetului, acestea fiind componente din ce în ce mai prezente în viaţa fiecărui individ.

Secţiunea a cincea se referă la viaţa şcolară a tânărului, atât sub aspectul interesului cognitiv (materii de studiu preferate, note obţinute), cât şi sub aspect emoţional (profesori agreaţi sau dezagreaţi, colegi sau mediul şcolar, destins sau conflictual). De asemenea, am tratat accesul tânărului la educaţie în sens calitativ (distanţa dintre domiciliu şi şcoală, mijloace de transport), precum şi oportunităţile oferite de mediul şcolar sub aspectul socializării şi relaţionării interindividuale. 18. Care sunt materiile de studiu preferate de tine? 19. Care este media generală cu care ai încheiat anul şcolar trecut? 20. Numeşte 3 lucruri / situaţii / persoane care-ţi plac foarte mult la şcoală. 21. Numeşte 3 lucruri / situaţii / persoane care nu-ţi plac la şcoală. 22. Cît timp îţi ia să ajungi la şcoală şi de la şcoală acasa? 23. Cum parcurgi această distanţă?

26

- Pe jos - Cu ajutorul transportului în comun - Cu taxiul - Cu maşina părinţilor - Cu maşina personală - Alte situaţii ......... Secţiunea a şasea se referă la nivelul de expectanţă profesională, cu toate aspectele interdependente pe care le comportă: vocaţional, grad de dezirabilitate, avantaje materiale. 24. Până la ce nivel vrei să-ţi continui studiile? - Nivel general - 8 clase - Nivel mediu - liceu - şcoală profesională - colegiu - Nivel superior - facultate - masterat - doctorat 25. Spre ce profesie vrei să te îndrepţi? Numeşte 3 variante. 26. În alegerea profesiei, ce va predomina? - Dorinţa ta - Dorinţa părinţilor - Salariul / banii - Îţi este indiferent - Alte situaţii .......

Secţiunea a şaptea vizează tendinţa spre comportament deviant - consumul de tutun, alcool şi droguri în familia de origine şi influenţa acestora asupra tinerilor. 27. În familia ta se consumă alcool? De către cine? - Zilnic - Ocazional 28. În familia ta se fumează? Cine fumează? 29. În familia ta se consumă substanţe cu efect psihotic (droguri)? De către cine? - Da - Nu - Nu ştiu 30. Tu consumi alcool? - Da, zilnic - Ocazional - Nu 31. Fumezi? - Da - Ocazional - Nu 32. Consumi substanţe cu efect psihotic (droguri)? - Da - Am încercat

27

- Nu Secţiunea a opta vizează resursele financiare ale tânărului şi modul de gestionare a acestora. 33. Ai banii tăi de buzunar? - Zilnic - Săptămânal - Lunar - De câteva ori pe an - Niciodată 34. De unde ai banii? 35. Pe ce îi cheltuieşti? Secţiunea a noua se referă la concepţia despre familie, viaţă sexuală, sănătate. 36. Ţi-ai început viaţa sexuală? - Da. Când? ..... - Nu 37. Dacă da, în ce condiţii? - Ţi-ai dorit tu - Şi-a dorit partenerul / partenera ta - Din întâmplare - Ai fost forţat(ă) - Din curiozitate - Alte situaţii ...... 38. În şcoala voastră se ţin ore / discuţii de educaţie sexuală? De către cine? - Profesori - Diriginte - Psiholog - Alte situaţii ......... 39. Consideri că sunt importante orele de educaţie sexuală în şcoală? 40. În familie, ai discutat cu părinţii sau cu alte rude despre sex? - Da. Cu cine? - Nu - Insuficient 41. Ai informaţii despre BTS (boli cu transmitere sexuală) şi despre HIV / SIDA? - Da - Nu - Insuficiente 42. Ce metode contraceptive cunoşti? ............................................................................................................................. - Nu cunosc niciuna 43. Ce metodă contraceptivă foloseşti sau vei folosi? 44. Care crezi că este vârsta potrivită pentru a face copii? 45. Ce părere ai despre căsătorie? 46. Care crezi că este vârsta potrivită pentru căsătorie? 47. Ce părere ai despre divorţ? 48. Ce părere ai despre uniunea consensuală?

28

49. Care este starea ta de sănătate? - Foarte bună - Bună - Nu o cunosc - Am următoarele probleme de sănătate .......... Secţiunea a zecea abordează credinţele religioase şi rolul bisericii în viaţa tinerilor. 50. Ce rol are în viaţa ta credinţa în Dumnezeu? 51. Respecţi sărbătorile religioase? 52. Mergi la biserică? - Săptămânal - De câteva ori pe an - Doar la evenimente specifice (nunţi, botezuri, înmormântări) Secţiunea a unsprezecea se referă la expectanţele şi modul de percepţie a calităţii vieţii, în prezent şi viitor. 53. Cum este viaţa ta acum? 54. Cum crezi că va fi viaţa ta peste 5 ani? 55. Dar peste 10 ani? 56. Dar peste 20 de ani? Secţiunea a doisprezecea vizează capacitatea de autocunoaştere şi autoapreciere a tinerilor. 57. Ce-ţi place cel mai mult la viaţa ta de acum? 58. Ce te deranjează cel mai mult la viaţa ta de acum? 59. Ce-ai dori să schimbi la viaţa ta? 60. Care crezi că sunt principalele tale calităţi? 61. Care crezi că sunt principalele tale defecte? 62. Câţi prieteni ai? 63. Ce ai în comun cu prietenii tăi? 64. Ce te diferenţiază de prietenii tăi? 65. Care este cea mai mare dorinţă a ta? 66. Care este cel mai mare regret al tău?

INTERPRETAREA DATELOR

A. INTERPRETAREA CANTITATIVĂ A DATELOR Rezultatele cantitative brute obţinute în urma cercetării sunt prezentate în graficele următoare, pentru a oferi o imagine clară, de ansamblu

M F

SEX

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

4852

29

Grupul de 600 de subiecţi pe care a fost efectuată cercetarea este distribuit în funcţie de sex într-un procentaj foarte apropiat, aşa cum se observă în graficul de mai sus.

Situatie speciala Familie monoparentala Ambii parinti

familia

0

20

40

60

80

Perc

ent

13.7 12.3

74

In cercetarea de fata, prin “ situatie speciala” am inteles familiile in care unul sau

ambii parinti nu locuiesc impreuna cu copiii, deoarece lucreaza sau locuiesc in localitati sau tari diferite.

Prin “familie monoparentala” intelegem situatia prin care absenta unui parinte este cauzata de deces sau divort.

30

gimnaziale liceale superioare

studiile parintilor

0

10

20

30

40

50Pe

rcen

t

25.3

46.3

28.3

Adolescenţii provin din familii al căror nivel minim de studii este gimnazial, ponderea cea mai mare având-o studiile medii, referindu-ne aici la ambele medii de provenienţă (urban şi rural).

31

colaborare confruntare neutra

comunicarea cu parintii

0

10

20

30

40

50

60

70Pe

rcen

t

63.7

22

14.3

Prin “colaborare” înţelegem o bună relaţie de comunicare, consistentă din punct de vedere cantitativ, bazată pe sinceritate, suport afectiv şi moral, strânse relaţii afective între părinţi şi copii, în care părinţii, pe lângă rolul parental asumat, îl au şi pe cel de „cel mai bun prieten” şi de confident.

Prin “confruntare” intelegem o relatie tensionata intre adolescenti si parinti din diverse motive, caracterizată printr-o comunicare deficitara, cauzata de mentalitati diferite sau de o situatie materiala precara ce conduce la diverse tipuri de conflicte.

Relatia”neutra” se regaseste in familiile in care unul sau ambii parinti sunt plecati sa munceasca in strainatate, ori copiii studiaza in alta localitate decat cea de domiciliu, comunicarea devenind astfel carentata calitativ sau cantitativ.

32

la evenimente speciale

niciodata frecvent in fiecare zi

consumul de alcool

0

20

40

60

80Pe

rcen

t

79.7

14

3.7 2.7

In aceasta cercetare ne referim la etilismul prezent in familie, atat la parinti cat si la adolescenti. Consumul de alcool joacă un rol important în dezorganizarea mediului familial şi dezvoltarea adolescentului, tentativele autolitice survenind într-un anumit moment de convergenţă al factorilor externi, situaţionali, şi al factorilor interni, legaţi de structura personalităţii.

33

da nu

consumul de droguri

0

20

40

60

80

100Pe

rcen

t

99

Referitor la rezultatele cercetarii privind consumul de droguri, ne mentinem rezervati in a considera valid rezultatul obtinut din raspunsurile adolescentilor.

34

da nu

fumatul in familie

0

10

20

30

40

50

60

70Pe

rcen

t

39

61

Am tratat fumatul din perspectiva integrării sociale în grupul de prieteni (gaşcă), fie ca modalitate de dobândire a sentimentului de apartenenţă la grup (normă socială a grupului), fie ca expresie a “teribilismului” şi a imitării comportamentului de adult.

35

da nu

pedepsele in familie

0

10

20

30

40

50

60

70Pe

rcen

t

33.3

66.7

În ceea ce priveşte sistemul de sancţiuni practicat în familia de origine, am luat în

considerare atat aspectul fizic, cat si cel moral al pedepsei, ca manifestare a relaţiei afective dezvoltate între părinţi şi copii.

36

da nu

conditii de studiu

0

20

40

60

80Pe

rcen

t

73

27

În analizarea criteriului “conditii de studiu” ne-am referit la următoarele aspecte:

• nivelul material satisfacator, care permite achiziţionarea necesarului de birotică, papetărie, cărţi sau alte materiale de studiu recomandate de programa şcolară

• spatiul special destinat studiului (cameră proprie)

• accesul la informaţie (frecventarea bibliotecilor, prezenţa dotărilor cu echipamente moderne de comunicaţie şi informare)

37

facil greu

accesul la scoala

0

20

40

60

80Pe

rcen

t

75

25

Prin “acces la scoala” intelegem atât conditiile, cât şi modalităţile pe care le are adolescentul la dispozitie pentru a parcurge distanta dintre casa si scoala:

- distanţa de parcurs până la şcoală - mijloace de transport în comun sau individual (maşina personală, maşina părinţilor,

taxi sau scuter)

38

liceu universitate postuniversitar

nivelul de studii asteptat

0

10

20

30

40

50Pe

rcen

t

2729

44

Gradul de maturizare al adolescentului, în sensul identificării şi stabilirii unui plan de viitor ca premisă a dobândirii sentimentului de împlinire şi satisfacţie profesională şi personală, exprimă nivelul motivaţional şi expectaţional al tânărului.

39

teme distractie comunicare toate deloc

utilizarea internetului

0

10

20

30

40

50

60Pe

rcen

t

1.3 0.7 1

59.3

37.7

Pentru analizarea modului în care adolescenţii de azi îşi petrec timpul liber, am urmărit

influenţa pe care o are Internetul sub aspect cantitativ şi calitativ, deoarece acesta reprezintă o componentă de socializare importantă în viaţa tinerilor, prezentă tot mai mult şi în mediul rural.

40

2 - 3 ore 5 - 6 ore peste 8 ore deloc

utilizarea computerului

0

10

20

30

40

50Pe

rcen

t

45.7

13

3.7

37.7

Utilizarea calculatorului reprezintă o necesitate în sistemul educaţional, prin introducerea în programa şcolară a cunoştinţelor de operare PC şi alocarea de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării a fondurilor necesare achiziţionării echipamentelor IT şi înfiinţării laboratoarelor de informatică, inclusiv în mediul rural. De asemenea, calculatorul reprezintă un mijloc tot mai mult uzitat de socializare.

41

Merg frecvent la bisericaMerg la biserica doar la evenimetele religioase important

Nu merg la biserica

viata religioasa

0

10

20

30

40

50

60Pe

rcen

t

41

56

3

Viaţa religioasă şi relaţia cu biserica au căpătat noi valenţe în societatea românească post-decembristă, modificându-se astfel rolul pe care acestea îl au în modelarea mentalităţilor, dezvoltarea şi interiorizarea sistemului axiologic la tineri.

42

mai buna mai rea la fel nu stiu

asteptarile de viitor

0

10

20

30

40

50

60Pe

rcen

t

59

4.3

14

22.7

Prin aşteptări de viitor ne-am referit la modul în care tinerii îşi conturează atât componenta personală, cât şi cea profesională, la nivel deziderativ şi general de percepţie a calităţii vieţii de adult.

43

de loc minime stiu tot nu raspund

educatia sexuala

0

10

20

30

40

50Pe

rcen

t

28.7

43.3

27.7

Informaţiile obţinute de la tineri în urma aplicării chestionarului şi realizării interviului ne-au oferit informaţii referitoare la imaginea pe care o au tinerii despre perioada optimă din viaţa individului pentru constituirea propriei familii, ca modalitate de evaluare a gradului de maturitate şi responsabilizare.

44

mama tata ambii parinti alt cineva nimeni

atasamentul in familie

0

10

20

30

40

50Pe

rcen

t

16

7.7

49.7

9.3

17.3

Cercetarea de faţă a fost abordată prin prisma ataşamentului dezvoltat de adolescent în familia de origine, ca expresie a relaţiei afective dintre acesta şi părinţi.

Situaţiile în care adolescentul afirmă că nu este ataşat de nici o persoană din familia de origine conduc la ideea că familia respectivă se caracterizează prin dezorganizare la nivel structural şi conflictualitate, neoferind astfel climatul afectiv necesar dezvoltării unei personalităţi echilibrate.

45

da nu nu raspund

aprecierea in familie

0

20

40

60

80Pe

rcen

t

70.3

15 14.7

În accepţiunea noastră, aprecierea în familie reflectă valorizarea tânărului de către membrii familiei, acordarea de către aceştia a suportului emoţional necesar în situaţii dificile sau de criză, dar şi a sprijinului material necesar (condiţii de studiu, resurse financiare, etc.).

46

47

B. ANALIZA CALITATIVĂ ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

1. Influenta pe care o are in dezvoltarea personalitatii tânărului familia, sub aspectul sau structural si moral. Am dorit să vedem în ce măsură calitatea mediului familial influenţează modul în care se dezvoltă echilibrul emoţional al adolescentului, ca trăsătură de personalitate. Calitatea mediului familial e compusă din factorii: - tipul structural de familie (familie monoparentală, ambii părinţi, alte situaţii) - tipul de familie – modern sau tradiţional (relaţie strânsă cu biserica) - comunicarea şi relaţionarea dintre părinţi şi tânăr - sistemul de sancţiuni practicat în familie

Echilibrul emoţional al adolescenţilor, analizat din perspectiva factorilor de personalitate

0-3 4-6 7-10

C

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

27

55

18

Factorul C exprima forta Eu-lui in termeni psihanalitici, vizand urmatoarele aspecte: toleranta scazuta la frustrare vs maturitate emotionala; stabilitate emotionala slaba vs stabilitate emotionala puternica, nervozitate vs calm. Majoritatea adolescentilor chestionati - 55% - se incadreaza pe linia de mijloc. Prin comparatia celor doua extreme, majoritara este prima categorie (27%) ce reprezinta caractere emotive, nestatornice, agitate, influentabile, iritabile. Doar 18% dintre adolescenti au tendinte spre stabilitate emotionala, maturitate, calm.

0-3 4-6 7-10

G

0

10

20

30

40

50

60

70

Proc

ent

20

66

14

Factorul G se refera la supraeul psihanalitic punand accent pe normele morale, tendinta de a sustine eul si a frana impulsurile idului.

Factorul G este doar aparent asemanator cu factorul C, deoarece “se distinge de stabilitatea emotionala masurata de factorul C prin faptul ca rezulta dintr-o integrare dinamica adecvata de-a lungul vietii” ( Mihaela Minulescu- Chestionarele de personalitate in evaluarea psihologica, Garell Publishing House, Bucuresti 1996, p.232).

Un procent de 14 % dintre adolescenti au obtinut note ridicate la acest factor, manifestandu-se ca fiind respectuosi, reflectand inainte de a vorbi, dand dovada de o buna organizare mentala, cu premise reale spre o viata de succes.

48

În coroborare cu rezultatele obţinute prin interviu şi chestionar, am constatat că în familiile în care nu se consuma alcool in exces - 79,7 % si nu se fumeaza - 61 %, există o apreciere înaltă a valorilor morale, fapt ce confirmă rezultatele obţinute la factorul G.

Notele scăzute la acest factor, obţinute de 20% dintre respondenţi, coroborate cu rezultatele de la celelalte probe, indică faptul că normelor socio-morale nu li se acordă o valoare prea mare, majoritatea familiilor din care provin subiecţii cu note scăzute făcând parte din categoria familiilor dezorganizate.

0-3 4-6 7-10

I

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

29

55

16

Factorul I se formeaza prin influenta culturii si a mediului. Notele scazute la acest factor indica un comportament realist, relativ insensibil, cinic, imatur emotional, nerezonant estetic.

Astfel, 29 % dintre adolescentii evaluaţi au obtinut note scazute la acest factor, ei provenind din familii organizate cu un nivel material ridicat dar cu o comunicare carentata calitativ din cauza lipsei timpului fizic, dar si din familii in care unul sau ambii parinti sunt extrem de ocupati profesional sau sunt plecati efectiv din tara pentru perioade foarte lungi de timp. Valoarea principala ce coordoneaza asteptarile de viitor, nivelul de studii, intemeierea unei familii (ca expresie a echilibrului emoţional) este dominată de aspectul material, pragmatic cultivat în familie.

49

Un procent de 16 % dintre adolescenti au obtinut cote ridicate la acest factor, accentul fiind pus pe comportamentul sensibil la estetic, relativa imaturitate emotionala, bogata viata interioara, intuitie, sensibilitate, tandrete, dependenta afectiva.

Fetele prezinta in general cote mai ridicate la acest factor, opozitia masculin-feminin fiind aici bine reflectata.

0-3 4-6 7-10

O

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

9

52

39

Factorul O reprezinta incredere, calm, armonie vs neliniste, deprimare, tendinta de culpabilitate.

Se observa din grafic ca un procent destul de mare 39 % dintre tinerii examinati au obtinut note inalte la acest factor. În coroborare cu interpretarea desenelor realizate prin aplicarea testului arborelui, a reieşit faptul că peste jumătate din tinerii cu note mari la acest factor, ce provin din familii dezorganizate, cu relaţii parentale deficitare, prezintă o slabă încredere în propriile forţe, un echilibru emoţional fragil, tendinţe depresive.

50

4-6 7-10

Q4

0

10

20

30

40

50Pr

ocen

t

50 50

Factorul Q4 pune in evidenta tensiunea energetica. Notele scazute indica destindere, liniste, apatie, nepasare, lipsa sentimentului de frustare. Notele ridicate indica incordare, iritare, frustrare, surmenaj.

In cercetarea realizata, la nivel global, raspunsurile adolescentilor se impart pentru acest factor in doua parti egale .

51

Tipologia familiei – perspectivă generală

Situatie speciala Familie monoparentala Ambii parinti

Tipul structural de familie

0

20

40

60

80

Proc

ent

13.7 12.3

74

Din perspectiva interpretării testului arborelui, la peste jumătate din tinerii ce provin din familii cu o situaţie specială sau din familii monoparentale au reieşit următoarele aspecte:

- dificultăţi de adaptare – plasarea desenului în partea stângă a paginii - conflicte afective – prezenţa scorburii în tulpină, ramuri retezate

52

- labilitate sau inconstanţă emoţională – trunchi înclinat, coroană cu contur tremurat, bătută de vânt, baza trunchiului aşezată direct pe marginea paginii

53

Relaţia cu religia – perspectivă generală

Merg frecvent la bisericaMerg la biserica doar la evenimentele religioase importante

Nu merg la biserica

Viata religioasa

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

41

56

3

Sub aspect psiho-social, relaţia cu biserica influenţează sistemul axiologic al familiei, ce se reflectă în tipologia mentalităţilor şi atitudinilor acesteia, fie în sensul tradiţional, fie în cel modern, având efecte asupra dezvoltării personalităţii tinerilor.

Calitatea comunicării adolescenţilor cu părinţii – perspectivă generală

colaborare confruntare neutra

Comunicarea cu parintii

0

10

20

30

40

50

60

70

Proc

ent

63.7

22

14.3

După cum reiese din graficul prezentat, observăm că majoritatea adolescenţilor percep relaţia lor cu părinţii ca fiind armonioasă, bazată pe o bună comunicare. Din punctul lor de vedere, această relaţie se caracterizează prin sinceritate, fair-play, încredere reciprocă şi necondiţionată în abordarea oricărui tip de subiect, ceea ce nu se poate spune despre cei 22% dintre tineri, care consideră că relaţia lor cu părinţii este conflictuală, comunicarea fiind distorsionată sau trunchiată.

14,3% dintre respondenţi au caracterizat relaţia cu părinţii ca fiind neutră, indiferentă, valoarea calitativă a comunicării în aceste familii fiind minimă. Din celelalte probe aplicate a reieşit că această deficienţă în comunicare este cauzată în principal de distanţa fizică dintre membrii familiei.

54

Aprecierea adolescentului în familia de origine – perspectivă generală

da nu nu raspund

Aprecierea in familie

0

20

40

60

80

Proc

ent

70.3

15 14.7

Majoritatea adolescenţilor (70,3%) se simt apreciaţi în familiile de origine, afirmând că părinţii le oferă suportul psiho-afectiv de care au nevoie.

55

Prezenţa sistemului punitiv în familia de origine – perspectivă generală

da nu

Pedepsele in familie

0

10

20

30

40

50

60

70

Proc

ent

33.3

66.7

După cum se observă din grafic, noţiunea de pedeapsă în sens general este întâlnită la un procent de 66,7% dintre tineri.

Apar însă diferenţe ca percepţie şi aplicare a pedepsei. Astfel, pentru elevii din liceele de elită din mun. Iaşi, pedeapsa este privită din punct de vedere calitativ, ca interzicerea micilor capricii sau luxuri (spre exemplu, ca privarea de maşina personală a tânărului pe o perioadă scurtă de timp). Pentru tinerii din mediul rural, pedeapsa se referă la latura fizică (bătaie) sau consemnarea în casă, dar şi sporirea responsabilităţilor la nivelul gospodăriei (treburi casnice, agricole, îngrijirea fraţilor mai mici).

56

colaborare confruntare neutra

Comunicarea cu parintii

0

50

100

150

200

250

300

Can

titat

e

consumul de alcoolla evenimente specialeniciodatafrecventin fiecare zi

Apreciere in familie = da

În analiza factorilor de personalitate care reflectă nivelul echilibrului emoţional (C, G,

I, O şi Q4) am ţinut cont numai de extreme, notele medii neluându-le în considerare. Deşi majoritatea au tendinţa de a fi independenţi, siguri pe ei, orientaţi spre activităţi practice, agitaţi (tendinţe spre teribilism, reacţii infantile în situaţii de criză) şi uneori insensibili şi dispreţuitori, adolescenţii dau dovadă de o oarecare integritate morală, seriozitate şi sunt capabili să-şi asume responsabilităţi în sarcinile în care sunt co-interesaţi.

Majoritatea subiecţilor provin din familii organizate, cu ambii părinţi (74%), caracterizate printr-o relaţie bună cu copiii (63,7% au o relaţie de colaborare şi comunicare), cu o orientare tradiţională a valorilor morale, exprimată prin relaţia strânsă cu biserica.

57

58

În cele mai multe familii, atât în cele în care adolescenţii au o relaţie apropiată cu părinţii, cît şi în cele în care calitatea comunicării este carenţată, se consumă doar ocazional alcool.

Din rezultatele obţinute, nu observăm nici o legătură semnificativă între aprecierea adolescentului în familie şi consumul de băuturi alcoolice în familia de origine, ceea ce conduce la concluzia că aprecierea adolescentului nu depinde de consumul de alcool în familie. Dintre subiecţii intervievaţi, doar la 11% din cazuri tânărul are o relaţie tensionată cu părinţii, mari consumatori de alcool.

În urma interpretării desenelor realizate (prin aplicarea testului arborelui) de adolescenţii proveniţi din familii monoparentale sau în situaţii speciale, caracterizate printr-o comunicare deficitară între părinţi şi copii, lipsa aprecierii tinerilor şi utilizarea pedepselor ca metodă de educare, a reieşit (în coroborare cu testul de personalitate 16 P.F.) un profil al adolescentului caracterizat prin instabilitate emoţională, conflicte afective, deficienţe de relaţionare şi dificultăţi de adaptare la mediul social.

În cazul tinerilor proveniţi din familii cu ambii părinţi, dar caracterizate de relaţii conflictuale între părinţi şi copii, nu am observat nici un element dizarmonic, care să iasă din tiparul normal al profilului adolescentului. Un factor posibil de echilibrare emoţională a tânărului aflat într-o asemenea situaţie îl reprezintă mediul social asigurat de grupul de colegi şi prieteni, în care adolescentul “evadează” din climatul familial tensionat. 2. Mediul social al adolescentului influenţează dezvoltarea sa psiho-afectivă Am dorit să vedem în ce măsură prezenţa computerului şi a Internetului influenţează dezvoltarea afectivităţii, ca dimensiune a personalităţii. Mediul social implică:

- grupul de prieteni şi colegi - modul de petrecere a timpului liber (care influenţează pozitiv sau negativ socializarea

adolescenţilor) - nivelul social al familiei (accesul la şcoală, nivelul de studii ale părinţilor, resursele

materiale şi financiare ale familiei) - viaţa religioasă (valori morale, mentalităţi de educare a copilului)

Dezvoltarea psiho-afectivă presupune:

- nivelul motivaţional / expectaţional (privind calitatea vieţii, proiecţia viitorului profesional şi familial)

- factorii A, E, F, G, H, M, N, Q3 (16 PF)

59

Internetul ca mijloc de petrecere a timpului liber

teme distractie comunicare toate deloc

Utilizarea internetului

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

1.3 0.7 1

59.3

37.7

Observăm că majoritatea tinerilor care au acces la Internet îl folosesc atât pentru

realizarea temelor pentru şcoală, cât mai ales acesta reprezintă o componentă importantă a loisir-ului (muzică, filme, jocuri, chat, comunicare indirectă cu terţe persoane).

Computerul ca mijloc de petrecere a timpului liber

2 - 3 ore/zi 5 - 6 ore/zi peste 8 ore/zi deloc

Utilizarea computerului

0

10

20

30

40

50

Proc

ent

45.7

13

3.7

37.7

Din totalul adolescenţilor care folosesc calculatorul, observăm că 20,83% petrec zilnic cca 5-6 ore la calculator, timp care, raportat la media programului şcolar (6 ore/zi), timpul de somn necesar şi programul de mese, indică prezenţa tendinţelor de dependenţă faţă de mijloacele indirecte de socializare, car nu implică contactul şi interacţiunea directă cu ceilalţi.

Dintre utilizatorii de calculatoare, 5,93% petrec mai mult de 8 ore/zi la calculator, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că aceasta este singura modalitate de petrecere a timpului liber. Cercetările şi studiile realizate în ultima perioadă trag un semnal de alarmă privind dependenţa de calculator, ce are efecte devastatoare asupra dezvoltării individului ca fiinţă socială, şi a interrelaţionării cu grupul.

60

Accesul adolescentului la şcoală

facil greu

Accesul la scoala

0

20

40

60

80

Proc

ent

75

25

Dintre adolescenţii intervievaţi, 75% parcurg uşor distanţa dintre domiciliu şi unitatea de învăţămînt; dintre aceştia 5,3%, care provin din familii caracterizate printr-o situaţie socio-economică medie sau ridicată, folosesc maşina personală, scuterul sau taxiul pentru deplasare.

Restul de 69,7% utilizează mijloacele de transport în comun sau se deplasează pe jos, ca urmare a distanţei mici până la şcoală.

Dintre cei 25% din tinerii care parcurg cu greutate distanţa dintre şcoală şi casă, 11,7% au de parcurs mai mult de 4 km. Familiile de origine se caracterizează printr-o situaţie socio-economică precară.

61

Relaţia adolescentului cu religia

Merg frecvent la bisericaMerg la biserica doar la evenimentele religioase importante

Nu merg la biserica

Viata religioasa

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

41

56

3

41% dintre tineri au o relaţie strânsă cu biserica, participând săptămânal la slujbele religioase. La aceşti subiecţi, în cadrul interviului, am constatat un nivel mai scăzut din punctul de vedere motivaţional şi al expectanţelor profesionale, cauza insucceselor şcolare sau personale fiind percepută într-o viziune fatalistă şi nu prin prisma incapacităţii de a-şi asuma responsabilităţi sau ca urmare a unui nivel crescut de auto-suficienţă.

62

Trăsăturile psiho-afective ale adolescenţilor

0-3 4-6 7-10

A

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

11

38

51

Factorul A schizotimie VS ciclotimie

Se observa ca majoritatea adolescentilor au obtinut note ridicate la acest factor, ciclotimia exprimand o dispozitie tonico-afectiva ciclica cu alternante intre stari euforice si depresive, stări specifice etapei de adolescenţă.

Note scazute la acest factor sunt obtinute de 11% dintre adolescentii intervievati, care se regasesc în special in categoria tinerilor care au ca statut familial preponderent “ situatia speciala”, si intr-o masura mai mica si in celelalte doua categorii: “familie monoparentala” si “ambii parinti”.

63

0-3 4-6 7-10

E

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

10

63

27

Factorul E se refera la subordonare vs dominare, siguranta de sine vs nesiguranta, conformism vs neconformism. Majoritatea adolescentilor (63%) se situeaza in segmentul de mijloc.

Note ridicate la acest factor obtin 27 % dintre tineri, ceea ce confirma caracterul independent-dominant, incapatanarea, independenta in opinii a adolescentilor.

10% dintre subiecti au obtinut note scazute, ce reprezinta tendinta de a ceda altora, docilitate, simt dezvoltat al culpabilitatii, “spiritul de turmă”. Aceasta situatie se regaseste in procentul de 12,3 % dintre tinerii care provin din “familia monoparentala” si respectiv 13,7 % din familia aflata in “situatie speciala”.

64

0-3 4-6 7-10

F

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

7

41

52

Factorul F. vizeaza expansivitatea exprimata prin taciturnie vs comunicativitate, deprimare vs entuziasm. Majoritatea adolescentilor evaluaţi (52 %) a obtinut note ridicate, ceea ce indica un comportament impulsiv, entuziast, vesel, direct, plin de viata, legat de grup, spontan in reactii.

Acest factor suporta influenta mediului de formare, in sensul in care cei expansivi au un mediu de viata mai putin sever, cu valente optimiste, dar si cu aspiratii lipsite de exigenta. Acesti adolescenti provin din segmentul familiilor in care parintii au studii medii, in care relatia de comunicare presupune in mod special colaborare si in care pedepsele nu exista sau au doar o valoare simbolica.

7 % dintre adolescenti au obtinut note scazute la acest factor, fapt ce indica un comportament taciturn, introspectiv, cu tendinta spre deprimare si reverie, cu provenienta din familii aflate intr-o situatie speciala (despartiri, divort, deces) si au in general o comunicare deficitara sub aspect atat calitativ cat si cantitativ.

Rezultatul este corelat si cu consumul de alcool, consum frecvent sau zilnic de alcool, precum si cu pedepsele exagerate, in unele cazuri.

Nivelul de expectanta este adeseori foarte scazut; 4,3% se astepta la o viata cu un nivel mai scazut decat cea din prezent.

65

0-3 4-6 7-10

G

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

20

66

14

Factorul G se refera la supraeul psihanalitic, punand accent pe normele morale, tendinta de a sustine eul si a frana impulsurile idului.

În coroborare cu celelalte probe aplicate, am observat că tinerii cu note ridicate la acest factor provin din familii organizate (74 % familii cu ambii parinti), in care studiile parintilor sunt de nivel superior; aceşti tineri manifestă un nivel ridicat de responsabilitate, stabilitate în conduită, integritate, morală şi atenţie la normele sociale de convieţuire.

În cazul unor adolescenţi proveniţi din familii dezorganizate, celelalte probe au evidenţiat faptul că, în funcţie de modelele socio-morale pozitive pe care tinerii le-au identificat în afara familiei de origine, aceştia s-au distanţat de modelul parental deficitar şi au obţinut note ridicate la acest factor.

66

0-3 4-6 7-10

H

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

7

64

29

Factorul H

7 % dintre tineri au obtinut note scazute la acest factor, regasindu-se intre cei proveniti din familiile in care nu sunt foarte apreciati- 15 %, 14,7 %, sau in care atasamentul este inexistent sau precar- 17,3 %, 9,3 %, dar care merg frecvent la biserica- 41 %. Credinta in Divinitate si in institutia bisericii reprezinta pe de o parte un suport moral, spiritual important dar care, pe de alta parte submineaza ambitia, vointa de a avea un traseu personal, profesional ascendent. In filosofia de viata a acestor persoane un loc important il ocupa autosuficienta si justificarea ca “ asa vrea Dumnezeu, nu avem ce face!”.

Tinerii care au obtinut note scazute la acest factor provin din mediul rural in mare masura, din familii a caror studii sunt de nivel gimnazial - 25,3 %.

Tot din aceasta categorie face parte si o parte dintre tinerii care au devenit dependenti de computer- 3,7 % si respectiv de internet - 59,3 %. O persoana excesiv de temătoare, lenta, fuge de situatii care ii cer contacte sociale, evita reuniunile sau competitiile publice.

Un procent de 29 % dintre adolescenti au obtinut note ridicate la acest factor, fiind astfel persoane indraznete, active, impulsive, frivole, nelinistite. Acesti adolescenti provin cu precadere din mediul urban, au o relatie neutra de comunicare cu familia, consumul de alcool si fumatul in familie sunt constante.

67

0-3 4-6 7-10

M

0

10

20

30

40

50

60Pr

ocen

t

36

58

6

Factorul M – vizează convenţionalism vs. neconvenţionalism, spirit practic vs. indiferenţă faţă de realităţile materiale, pragmatism vs. idealism

6 % dintre adolescenti au realizat note ridicate la acest factor, motivate de faptul ca dezinteresul fata de valorile materiale este o trasatura rar intalnita in societatea actuala.

68

0-3 4-6 7-10

N

0

10

20

30

40

50

60Pr

ocen

t

13

57

30

Factorul N reprezinta naivitatea vs subtilitatea în relaţionarea cu ceilalţi, putând fi asociat cu capacitatea de adaptare în mediul social.

Notele ridicate obţinute de adolescenţi (30%) indica perspicacitate si luciditate, capacitate de analiza si sinteza ridicata, abilitate şi perseverenţă în urmărirea şi atingerea propriilor interese (ca urmare a tendinţelor egocentrice), tendinţe de epatare, viclenie.

69

0-3 4-6 7-10

Q3

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

22

66

12

Factorul Q3. Acest factor depinde de mediu in sensul dependentei de incurajare, stimularea valorilor constructive si a respectului de sine. Cota scazuta Q3 este asociata cu delincventa juvenila.

Un procent de 22 % dintre tineri au obtinut note scazute la acest factor, manifestandu-se comportamental prin lipsa de autocontrol, neglijarea convenientelor, supunerea fata de impulsuri, iar 12 % dintre tineri au obtinut note ridicate la acest factor caracterizându-se prin autocontrol ridicat, stapanire de sine, vocatie de lider. Ei provin din familii cu un nivel material si intelectual ridicat, caracterizate prin expectanţe ridicate privind nivelul de studii (postuniversitar); în aceste familii, adolescenţii beneficiază de sprijinul necondiţionat al părinţilor – material şi moral, valorizare şi centrarea pe nevoile psiho-afective.

70

Nivelul aşteptărilor adolescentului cu privire la viaţa sa, ca expresie a nivelului motivaţional

gimnaziale liceale superioare

Studiile parintilor

0

20

40

60

80

100

120

Can

titat

e

domiciliul familieiruralurban

Expectanta privind viitorul = mai bun

Observăm că în mediul rural, caracterizat de o slabă ofertă educaţională şi motivaţie

profesională (lipsa de perspective), completat de nivelul mediu de studii al părinţilor (aici ne referim în special la lipsa modelelor de succes profesional, performanţe intelectuale medii sau chiar scăzute în rândul membrilor familiei de origine), nivelul de expectanţă al adolescenţilor privind viitorul lor profesional şi personal este mai mare decît al tinerilor proveniţi din mediul urban.

71

Raportul dintre nivelul expectanţelor adolescentului şi situaţia familiei

Nivelul de studii aşteptat – medii

Situatie speciala Familie monoparentala

Ambii parinti

Familia

0

20

40

60

80

100

120

Cant

itate

conditii de studiudanu

Nivelul de studii asteptat / structura familiei

Faptul că tînărul provine dintr-o familie cu posibilităţi materiale reduse şi nivelul de studii al părinţilor este mediu limitează nivelul motivaţional şi expectaţional al tânărului şi îşi pune amprenta asupra nivelului de studii dorit de adolescent, în sensul că acesta nu consideră factorul educaţional ca fiind important în asigurarea unui nivel decent de viaţă.

Rezultatele obţinute nu susţin ideea că tipul structural de familie se află într-o relaţie de interdependenţă cu dobândirea unui nivel intelectual înalt.

72

Situatie speciala Familie monoparentala

Ambii parinti

Structura familiei

0

20

40

60

80

100

120

Can

titat

e

conditii de studiudanu

Nivelul de studii asteptat = universitate

73

teme distractie comunicare toate deloc

Utilizarea internetului

0

50

100

150

200

250

Can

titat

e

viata religioasaMerg frecvent la bisericaMerg la biserica doar la evenimetele religioase importantNu merg la biserica

Raportul dintre utilizarea internetului si participarea la activitatile religioase

În urma analizării rezultatelor obţinute, reiese faptul că majoritatea adolescenţilor găsesc un echilibru între utilizarea calculatorului şi Internetului ca mijloc de recreere şi comunicare, fără a diminua legătura cu mediul social din care fac parte (participă la evenimentele religioase importante din cursul anului sau chiar frecventează în mod regulat biserica, şi în acelaşi timp menţin un contact strâns cu grupul de prieteni şi colegi).

Totuşi, în rândul tinerilor care manifestă tendinţe de dependenţă faţă de calculator şi internet (ne referim aici la tinerii care petrec în faţa calculatorului aproximativ 5 – 6 ore pe zi şi chiar peste 8 ore pe zi), în urma analizei rezultatelor obţinute prin celelalte probe, se remarcă o mai slabă integrare psiho-socială în cadrul grupului de colegi şi prieteni.

74

3. Calitatea ataşamentului din familie, corelat cu mediul socio-educaţional (incluzând aici şi sistemul de sancţiuni şi recompense practicat în familie), se conturează într-un pattern comportamental şi atitudinal ce determină nivelul motivaţional şi expectativ al tânărului. Dorim să analizăm în ce măsură expectanţele de viitor ale adolescentului sunt influenţate de climatul afectiv din familia de origine a acestuia.

mama tata ambii parinti altcineva nimeni

Atasamentul in familie

0

10

20

30

40

50

Proc

ent

16

7.7

49.7

9.3

17.3

În funcţie de subiectul ataşamentului dezvoltat de tânăr în familie, am distins 5 dimensiuni ale acestuia, tocmai pentru a observa cît mai fin calitatea relaţiei afectice dintre părinţi şi tineri.

75

da nu nu raspund

Aprecierea in familie

0

20

40

60

80Pr

ocen

t

70.3

15 14.7

Nivelul de apreciere în familie reprezintă rezultanta dimensiunilor date de ataşament, sistemul de recompense şi sancţiuni practicat în familie, calitatea comunicării între părinţi şi adolescenţi şi valorile axiologice după care se ghidează familia.

76

da nu

Pedepsele in familie

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

33.3

66.7

Prin analiza informaţiilor culese şi din aplicarea celorlalte probe, observăm că în majoritatea familiilor nu se mai pune accentul pe aspectul punitiv fizic pentru reprimarea comportamentelor indezirabile, ci pe latura morală şi emoţională, vizând responsabilizarea adolescentului. Acest tip de sancţiune nu este perceput de tânăr ca pedeapsă, ci mai mult ca o atenţionare.

77

Relaţia dintre aprecierea tânărului de către părinţi, comunicarea cu aceştia şi consumul de alcool în familia de origine

colaborare confruntare neutra

Comunicarea cu parintii

0

50

100

150

200

250

300

Can

titat

e

consumul de alcoolla evenimente specialeniciodatafrecventin fiecare zi

Apreciere in familie = da

În cazul adolescenţilor care se simt apreciaţi în familie, calitatea comunicării cu părinţii nu este în relaţie de dependenţă cu comportamentul etilic al părinţilor (prezenţa sau absenţa consumului de alcool).

78

colaborare confruntare neutra

Comunicarea cu parintii

0

10

20

30

40

50

Can

titat

e

consumul de alcoolla evenimente specialeniciodatafrecventin fiecare zi

Apreciere in familie = nu

Consumul frecvent de alcool influenţează în mod negativ nivelul de apreciere în familie, doar în cazurile famiilor în care adolescentul nu relaţionează optim cu părinţii.

79

Relaţia dintre prezenţa ataşamentului adolescentului faţă de familie, sistemul punitiv din familia de origine şi calitatea comunicării cu părinţii

da nu

Pedepsele in familie

0

50

100

150

200

Can

titat

e

comunicarea cu parintiicolaborareconfruntareneutra

Atasamentul in familie = ambii parinti

În familiile în care se aplică sistemul punitiv, deşi au o relaţie de colaborare şi sunt

ataşaţi de ambii părinţi, adolescenţii prezintă într-o anumită măsură resentimente şi frustrări, neînţelegând întotdeauna valoarea educativă a sancţiunii.

80

da nu

Pedepsele in familie

0

5

10

15

20

25

30

Can

titat

e

comunicarea cu parintiicolaborareconfruntareneutra

Atasamentul in familie = nimeni

În familiile în care adolescentul nu a dezvoltat ataşament faţă de nici un membru al familiei, prezenţa sau absenţa pedepsei nu influenţează în mod semnificativ comunicarea cu părinţii, aceasta fiind preponderent deficitară, de confruntare. Singura diferenţă remarcată este în ceea ce priveşte relaţiile neutre cu părinţii, aceştia implicându-se foarte puţin în viaţa adolescenţilor şi dând importanţă redusă sistemului punitiv.

81

Relaţia dintre calitatea comunicării adolescent – părinţi şi prezenţa ataşamentului faţă de familie

colaborare confruntare neutra

Comunicarea cu parintii

0

50

100

150

200

250

300

Can

titat

e

atasamentul in familiemamatataambii parintialt cinevanimeni

Comunicarea cu parintii - atasamentul in familie

Tipul de relaţie din familie se află în legătură directă cu relaţia de ataşament pe care o dezvoltă tânărul în familia de origine. Ataşamentul adolescentului faţă de ambii părinţi îl găsim în proporţii covârşitoare numai în cazul relaţiilor de colaborare, în celelalte tipuri de comunicare cu părinţii (confruntare şi neutră), tinerii nu se simt ataşaţi de nici un membru al familiei, iar în procente mai mici de alt membru al familiei în afară de părinţi.

82

Perspectivă asupra factorilor de personalitate ai adolescenţilor vizând dimensiunile afective ale acesteia

0-3 4-6 7-10

A

0

10

20

30

40

50

60

Proc

ent

11

38

51

Factorul A schizotimie vs. ciclotimie

Note scazute la acest factor sunt obtinute la 11% dintre adolescentii intervievati si se regasesc in categoria tinerilor care au ca statut familial preponderant – “ situatia speciala”, dar si intr-o masura mai mica si in celelalte doua categorii: “familie monoparentala” si “ambii parinti”.

83

0-3 4-6 7-10

C

0

10

20

30

40

50

60Pr

ocen

t

27

55

18

Factorul C exprima forta Eu-lui in termeni psihanalitici vizand urmatoarele aspecte: toleranta scazuta la frustrare vs maturitate emotionala; stabilitate emotionala slaba vs stabilitate emotionala puternica, nervozitate vs calm. Majoritatea adolescentilor chestionati -55%- se incadreaza pe linia de mijloc. Prin comparaţia celor doua extreme, majoritara este prima categorie (27%) ce reprezinta caractere emotive, nestatornice, agitate, inflentabile, iritabile. Doar 18% dintre adolescenti au tendinte spre stabilitate emotionala, maturitate, calm.

84

0-3 4-6 7-10

E

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

10

63

27

Factorul E se refera la subordonare vs dominare, siguranta de sine vs nesiguranta, conformism vs neconformism.

Note ridicate la acest factor obtin 27 % dintre tineri ceea ce confirma caracterul independent dominant, incapatanarea, independenta in opinii a adolescentilor.

10% dintre subiecti au obtinut note scazute ce reprezinta tendinta de a ceda altora, docilitate, simt dezvoltat al culpabilitatii. Aceasta situatie se regaseste in procentul de 12,3 % dintre tinerii care provin din “familia monoparentala” si respectiv 13,7 % din familia aflata in “situatie speciala”.

85

0-3 4-6 7-10

H

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

7

64

29

Factorul H puternic dominat de ereditate vizeaza timiditatea, prudenta excesiva, sensibilitatea la amenintare vs indrazneala, curaj dar si lipsa de sensibilitate.

Astfel, 7 % dintre tineri au obtinut note scazute la acest factor, regasindu-se intre cei proveniti din familiile in care nu sunt foarte apreciati- 15 %, 14,7 % sau in care atasamentul este inexistent sau precar- 17,3 %, 9,3 % , dar care merg frecvent la biserica- 41 %. Credinta in Divinitate si in institutia bisericii reprezinta pe de o parte un suport moral, spiritual important dar care , pe de alta parte submineaza ambitia , vointa de a avea un traseu personal, profesional ascendent. In filosofia de viata a acestor persoane un loc important il ocupa autosuficienta si justificarea ca “ asa vrea Dumnezeu, nu avem ce face!”

Tinerii care au obtinut note scazute la acest factor provin din mediul rural in mare masura, din familii a caror studii sunt de nivel gimnazial -25,3 % .

Un procent de 29 % dintre adolescenti au obtinut note ridicate la acest factor, fiind asfel persoane indraznete, active, impulsive, frivole, nelinistite. Acesti adolescenti provin cu precadere din mediul urban, au o relatie neutra de comunicare cu familia, consumul de alcool si fumatul in familie sunt constante.

86

0-3 4-6 7-10

L

0

10

20

30

40

50Pr

ocen

t

17

49

34

Factorul L exprima atitudinea increzatoare vs suspiciune, cu urmatoarele caracteristici contrare: indrazneala si chiar nerusinare, lipsa invidiei si a gelozii, incredere, adaptabilitate vs gelozie, incapatanare, suspiciune, timiditate, rigiditate.

Un procent de 34 % dintre adolescenti au obtinut cote ridicate la acest factor, datorita relatiei conflictuale sau superficiale cu parintii- 22 % si respectiv 14,3 %, a caracterului distorsionat al educatiei primate, cum ar fi de exemplu tinerii care nu au informatii in domeniul educatiei sexuale-28,7%, 43,3 % .

87

0-3 4-6 7-10

O

0

10

20

30

40

50

60Pr

ocen

t

9

52

39

Factorul O reprezinta increderea, calm, armonie vs neliniste, deprimare, tendinta de culpabilitate.

Se observa din grafic ca un procent destul de mare 39 % dintre tineri examinati au obtinut note inalte la acest factor. Acesti adolescenti dezvolta o relatie de atasament incomplete sau trunchiata cu membrii familiei nu au o imagine foarte clara asupra viitorului lor.

88

89

0-3 4-6 7-10

Q1

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

15

68

17

Factorul Q1 reprezinta conservatorismul vs radicalism.

Conservatorismul se poate defini prin urmatoarele caracteristici: conformism si toleranta la deficientele traditiei, prudenta si suspiciune fata de nou. Radicalismul presupune spirit novator, scepticism fata de vechi, interes pentru analiza.

Cele doua extreme date de cotele scazute si cotele ridicate sunt foarte asemanatoare sub aspect procentual, fapt ce sugereaza ca cei 15 % dintre tineri provin din familii organizate, majoritatea din mediul rural, principala activitate spirituala fiind frecventarea bisericii.

In procentul de 17 %, respectiv cei care au obtinut cote inalte, se regasesc tinerii din mediul urban, proveniti din familii monoparentale in care divortul sau separarea nu reprezinta un tabu.

Conditiile de studiu pentru acesti tineri sunt printre cele mai bune, accesul la informatie si accesul la scoala se face cu usurinta, iar expectantele pe toate planurile sunt foarte ridicate.

0-3 4-6 7-10

Q2

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

16

66

18

Factorul Q2 ofera informatii despre atitudinea de dependenta vs independenta fata de grup. Tinerii cu Q2 ridicat sunt mai rationali, mai hotarati si cu tendinte de independenta sociala.

Adolescentii cu Q2 scazut sunt “victimele” modei, au tendinta de a urma calea grupului, “gastii”, lipsindu-le initiativa personala.

90

0-3 4-6 7-10

Q3

0

10

20

30

40

50

60

70Pr

ocen

t

22

66

12

Factorul Q3 se refera la integrare, sentiment de sine slab vs sentiment de sine puternic.Acest factor depinde de mediu in sensul dependentei de incurajare, stimularea valorilor constructive si a respectului de sine. Cota scazuta Q3 este asociata cu delincventa juvenila.

Un procent de 22 % dintre tineri au obtinut note scazute la acest factor, manifestandu-se comportamental prin lipsa de autocontrol, neglijarea convenientelor, supunerea fata de impulsuri, iar 12 % dintre tineri au obtinut note ridicate la acest factor, manifestandu-se comportamental ca avand un autocontrol ridicat, stapanire de sine, vocatie de lider. Ei provin din familii cu un nivel material si intelectual ridicat, nivelul studiilor expectat fiind maxim si fiind apreciati in familie.

91

92

Expectanţele adolescenţilor privind propriul lor viitor – perspectivă generală

mai buna mai rea la fel nu stiu

asteptarile de viitor

0

10

20

30

40

50

60

Perc

ent

59

4.3

14

22.7

Din analiza rezultatelor reiese că majoritatea (59% dintre tineri) au o viziune optimistă asupra propriului viitor, şi doar un procent extrem de mic (4,3%) au o perspectivă pesimistă asupra viitorului. Aceşti tineri fac parte, în principal, din familii dezorganizate, cu o situaţie materială precară sau la limita subzistenţei, ai căror părinţi nu au o conduită morală adecvată rolului parental. În urma interpretării desenului arborelui, mulţi dintre aceşti adolescenţi prezintă slabă încredere în sine, frustrări, conflicte afective, dificultăţi de relaţionare şi adaptare, informaţii confirmate şi în cadrul interviului.

Nivelul de studii aşteptat – perspectivă generală

liceu universitate postuniversitar

Nivelul de studii asteptat

0

10

20

30

40

50

Proc

ent

2729

44

La modul general, tinerii evaluaţi şi-au exprimat opţiunea cu privire la nivelul dorit de studii, expectanţele înalte fiind determinate fie de suportul şi modelul pozitiv oferit de familie, fie de dorinţa de evadare dintr-un climat familial dizarmonic, conflictual, în care primează dificultăţile materiale şi un nivel scăzut de trai.

93

deloc minime stiu tot nu raspund

Educatia sexuala

0

10

20

30

40

50Pr

ocen

t

28.7

43.3

27.7

În ceea ce priveşte expectanţele adolescenţilor referitoare la modul în care îşi proiectează viaţa în viitor pe plan personal, la întrebările care au vizat vârsta şi modalitatea de întemeiere a propriei familii, precum şi vârsta optimă de a deveni părinţi (întrebări cuprinse în interviu în tema referitoare la educaţia sexuală), majoritatea subiecţilor consideră oportună vârsta de 23 – 25 de ani pentru căsătorie, cu diferenţe semnificative totuşi de mentalitate între mediul urban şi cel rural.

Sub aspect general, nivelul de informare privind educaţia sexuală comportă diferenţe între mediul rural şi cel urban, în sensul în care tinerii din mediul urban au un acces mai facil la informaţie.

94

da nu

Pedepsele in familie

0

50

100

150

200

250

Can

titat

e

asteptarile de viitormai bunamai reala felnu stiu

Asteptarile adolescentilor si prezenta pedepsei

La nivelul mentalităţii tinerilor, pedeapsa nu este privită prin prisma valenţelor sale educaţionale, ci contribuie la deteriorarea relaţiilor afective din familie şi la demotivarea adolescenţilor.

95

colaborare confruntare neutra

Comunicarea cu parintii

0

50

100

150

200

Can

titat

e

educatia sexualade locminimestiu totnu raspund

Comunicarea cu parintii si nivelul educatiei sexuale

Deşi comunicarea cu părinţii este apreciată de către adolescenţi ca fiind optimă, se

remarcă totuşi existenţa unor tabuuri legate de educaţia sexuală şi planning-ul familial. Analizând cele trei tipuri de ataşament (sigur, nesigur sau anxios şi foarte nesigur), rezultă că formarea unui viitor adult stabil, încrezător în capacităţile lui psiho-sociale, este posibilă numai prin asigurarea unei dezvoltări normale a tânărului, adică a afecţiunii şi siguranţei familiale, a stimulării atitudinilor creative, a responsabilizării şi încurajării independenţei individuale. În urma analizării rezultatelor, am observat există o influenţă a relaţiilor afective dezvoltate între părinţi şi adolescenţi şi a mediului social care caracterizează familia de origine a acestuia, asupra motivaţiei tânărului şi modului în care acesta îşi proiectează viitorul profesional şi familial.

Astfel, în cazul tinerilor ce provin din familii dizarmonice, caracterizate prin relaţii conflictuale, lipsă de comunicare, un nivel socio-educaţional scăzut, şi nivelul de expectanţă al adolescenţilor este limitat.

96

97

CONCLUZIILE CERCETARII Chestionarul aplicat ne arata faptul ca speranta pentru o viata mai buna este strans legata de mediul familial şi de relatia cu scoala, tinerii care au conditii să invete, care au o relatie buna cu parintii sunt mult mai optimisti în raport cu propriul lor viitor. Conditiile precare sau insuficiente pentru studiu şi formare profesionala nu pot fi suplinite de o relatie buna cu parintii în raport cu modul în care tanarul isi vede viitorul, asa cum nici relatiile conflictuale din familie nu sunt compensate de conditiile bune şi chiar foarte bune pentru studiu şi formare profesionala. Optimismul sau pesimismul cu care tanarul priveste viitorul sunt în fapt o masura a dezvoltarii sale, a constiintei propriei valori şi a dezvoltarii sale afective care ii caracterizeaza şi nivelul de securizare sociala. Afectivitatea nu se dezvolta armonios în conditii de dezechilibru, adolescentul are nevoie şi de familie şi de mediul social pentru a se autodefini şi pentru a-si gasi propriul drum şi locul în societate. Imaginea generala oferita de chestionar asupra grupului de adolescenti studiat, interviul, observatia, testul arborelui şi testul de personalitate se conturează astfel: Adolescentii cu o dezvoltare afectiva situata în limitele normalitatii sunt cei care au un mediu familial stabil, au conditii optime pentru a se dezvolta social şi profesional. Problemele de dezvoltare afectiva apar în cazurile în care exista divergente intre valorile promovate de mediul social al tânărului şi cele din familie.

În contextul socio-economic actual, sunt diferente sensibile intre mediul urban şi cel rural.

În mediul urban comunicarea se face aparent mult mai facil, tinerii au acces mult mai usor la internet, la telefoane mobile, distantele dintre casa şi scoala sunt parcurse cu usurinta, spre deosebire de mediul rural unde accesul la informatie este deseori foarte limitat . Una dintre probleme o constituie însă calitatea comunicarii. În mediul urban, comunicarea este restrictionata de timpul limitat petrecut în familie. Parintii sunt foarte ocupati la locul lor de munca, pornind deseori de la premisa falsa ca un nivel material ridicat suplineste orice alte nevoi spirituale, emotionale.

In mediul rural exista aparenta unei comunicari mai ample, datorate timpului petrecut impreuna în activitatile casnice, gospodaresti, în care sunt implicati de obicei toti membrii familiei. Parintii din mediul rural sunt totusi mai mult ancorati în traditie şi prezinta o rezistenta mai mare la schimbare.

In ambele medii de habitatie este tot mai des intalnita ideea şi actiunea plecarii la munca în strainatate. Astfel, adolescentii se confrunta cu schimbari în structura familiei lor, schimbari ce ii bulverseaza şi le redimensioneaza dezvoltarea afectivitatii şi personalitatii.

O posibilă aprofundare a temei cercetării realizate este studierea influenţei pe care o are curentul nou apărut – emo – asupra modelării afectivităţii şi personalităţii adolescenţilor, în special a celor care prezintă o dezvoltare sinuoasă a acestora.

98

Curentul emo este identificat cu o anumită modă, fiind deseori asociat stereotipic cu blugi strâmţi, breton lung întins pe o parte a feţei sau peste unul sau chiar amândoi ochi, drept, negru închis la culoare, tricouri strâmte care de obicei au inscripţionate pe ele numele unor trupe de rock, curele cu ţinte cu catarame, tenişi de pânză în genul converşi all stars, adidaşi de skater sau alţi papuci negri (în general vechi, ponosiţi) şi groşi, ochelari cu ramă neagră groasă, eventual şi o geantă lungă tip poştaş.

Trendul emo este asociat cu un stereotip ce constă în a fi emoţional, sensibil, timid, introvertit, anxios. Mai este asociat şi cu stări de depresie, tendinţe de auto-provocare de răni, chiar şi sinucidere.

În urma acestor concluzii, se simte nevoia introducerii unui nou element care să poata media relatia dintre tanar, familia în permanenta schimbare structurala, mediul social şi scoala, care nu poate conferi în totalitate o buna premiză a dezvoltarii personalitatii tanarului, mai ales ca deseori este şi ea perfectibila.

99

Anexa I

EXEMPLIFICĂRI TESTUL ARBORELUI

FIGURA I Prezenţa bazei trunchiului pe o insulă indică tendinţa de a ieşi în evidenţă, de a face opinie separată, dificultăţi de relaţionare, sentimente de singurătate, autoadmirare, raportare la sine. Ramurile cu formă apropiată de cea a flăcărilor indică reacţii pasionale, entuziaste. Coroana cu contur ondulat indică o bună capacitate de adaptare, sociabilitate. Scoarţa alcătuită din linii curbe, rotunjite, reliefează capacitate de contact social, adaptabilitate, dorinţa de a fi plăcut.

FIGURA II

Ramurile retezate (tăiate cu fierăstrăul) sugerează schimbarea interioară, nerealizare, reţinere afectivă, inhibiţie, tendinţa de a poza, lipsa încrederii în sine, a sentimentului sinelui, complex de inferioritate. Se simte neînţeles, exlus. Rădăcina formată din linie dublă deschisă indică nevoia de sprijin, instabilitate. Trunchiul cu bază tubulară sugerează rigiditate adaptativă. Fructe căzând indică izolare, sensibilitate, lipsă de fermitate. Plasarea desenului în partea stângă a paginii sugerează dificultăţi de adaptare, conflicte afective, efort de cenzurare.

FIGURA III Fuziunea bazei trunchiului cu originea rădăcinilor şi linia solului este frecventă la tineri, indicând un obiectivism slab şi o relativă inconştienţă. Absenţa rădăcinii sugerează ezitarea în a se fixa, statornici. Trunchiul deschis în jos indică dorinţa de explorare, descoperire, maleabilitate, incapacitate de decizie, lipsă de realism.

100

Ramurile tubulare cu linii paralele deschise la ambele părţi sugerează indecizie, neangajare, incapacitate de finalizare a problemelor, caracte impresionabil, influenţabil, maleabil. Absenţa frunzelor sugerează vitalitate redusă.

FIGURA IV

Înclinarea trunchiului spre dreapta sugerează capacitate adaptativă, spirit influenţabil, slăbiciunea Eului, lipsa consistenţei şi a stabilităţii. Coroana cu contur tremurat indică un spirit problematic, nesiguranţă, indecizie, tendinţe spre anxietate. Înclinarea coroanei spre dreapta sugerează egocentrism, neîncredere, introversie, inconstanţă, spirit rezervat, sensibilitate şi instinct de conservare. Corona arborelui bătută de vânt sugerează inconsecvenţă, consistenţă redusă, spirit schimbător, labilitate psiho-emoţională. Baza trunchiului aşezată pe marginea foii indică imaturitate psihică, infantilism.

FIGURA V

Plasarea desenului în partea stângă a paginii indică efort de concentrare, dificultăţi de adaptare, conflicte afective. Prezenţa scorburii în tulpină indică traume afective în copilărie. Ramurile închise sugerează introversie, incapacitate de relaţionare. Ramurile retezate sugerează schimbare interioară, reţinere afectivă, complex de inferioritate. Fuziunea bazei trunchiului cu originea rădăcinilor şi linia solului indică lipsă de obiectivism, slabă ancorare în realitate. Absenţa rădăcinilor sugerează ezitare în a se fixa. Prezenţa subdimeansionată a trunchiului indică un nivel redus de maturizare socială, reflexivitate, autopercepţie dificilă.

101

Anexa II

GHID DE INTERVIU

Nume Prenume Varsta Vă rugăm să încercuiţi răspunsul care vi se potriveşte cel mai bine la întrebările de mai jos: Intrebari referitoare la mediul familial:

Familia: Situatie speciala

(locuieste cu bunicii sau alte rude, in perioada scolii departe de casa)

Familie monoparentala Ambii parinti

Studiile parintilor Gimnaziale Liceale Superioare

Arealul de domiciliu al familie Rural Urban

Comunicarea cu parintii Colaborare Confruntare Neutra

in familie se consuma alcool la evenimente speciale niciodata frecvent in fiecare zi

in familie se consuma droguri da nu

in familie se fumeaza da nu

Parintii obisnuiesc sa te pedepseasca?

Da Nu

Familia iti ofera condiile sa studiezi pentru scoala.

Da Nu

102

Adolescentul:

. Drumul spre scoala este: Facil Greu

. doresc sa imi termin studiile: la liceu la studii universitare la studii postuniversitare

. utilez internetul pentru teme distractie comunicare toate cele de mai sus deloc

. cat timp petreci la computer? 2 – 3 ore pe zi 5 – 6 ore pe zi peste 8 ore deloc

. participi la viata religioasa? Merg frecvent la biserica Merg la biserica doar la

evenimetele religioase importante Nu merg la biserica

. Cum crezi ca va fi viata ta de adult?

Mai buna Mai rea La fel Nu stiu

. ce cunostinte de educatie sexuala ai?

De loc Minime Stiu tot Nu raspund

. de cine te simti mai atasat in familie?

Mama Tata Ambii parinti Alt cineva Nimeni

. te simti apreciat in familie? Da Nu Nu raspund

103

Anexa III

CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE PRUTEANU LAVINIA MARIA COD 1IS0021

CHESTIONAR A-P

Va rugam sa cititi cu atentie intrebarile Va rugam sa raspundeti cat mai sincer si mai spontan la acest chestionar. Va asiguram confidentialitatea raspunsurilor oferite, informatiile privind

identitatea respondentilor fiind necesare pentru corelarea datelor din aceasta cercetare. 1 NUME SI PRENUME 2 DATA NASTERII 3 LOCUL NASTERII 4 DOMICILIU 5 NIVELUL DE STUDII/ CLASA SCOALA/LICEUL 6 DATA COMPLETARII CHESTIONARULUI 1 Cu cine locuiesti?

a) cu ambii parinti ……………………………………………………….. b) cu unul dintre parinti ; cu care? .............................................................. c) daca nu locuiesti cu ambii parinti, precizeaza motivul ...……………… d) d cu altcineva, precizeaza cu cine …………………………………….

2 Ce studii au parintii tai/ tutorele/ persoanele cu care locuiesti? ..………………………………………………………………………………. 3 Cu ce se ocupa parintii/tutorele/ persoanele cu care locuiesti?

104

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 4 Cati membri are familia ta si cu ce se ocupa fiecare? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..………………………………………………………………………………. 5 Locuiesti : in - mediul

urban rural

la casa bloc

6 Ai camera ta ?Daca nu cu cine mai locuiesti in acea camera? ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 7Cum te intelegi cu parintii/ tutorele/ fratii ?

foarte bine cu:

………………………………………………..………………………………. …………………………………………………………………………………

bine cu ……………………………………………………..…………………………………………………………………………………………………………..

am mici conflicte cu ………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………

105

am o relatie foarte tensionata cu ………………………………….………………………………………………

8 Care sunt motivele tensiunilor sau conflictelor? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 9 Parintii/ tutorele/fratii te pedepsesc ? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

a Care e pedeapsa cea mai des folosita? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

b Care e pedeapsa cea mai grea ? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 10 Cum iti petreci timpul liber? zilnic …………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………… saptamanal …………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 11 Ai acces la:

TV

radio

casetofon

CD-player

DVD- player

Computer

106

12 Unde ai acces la acestea?

acasa

la prieteni

la scoala

alte situatii……………………………. 13 Ai acces la internet ? ………………………………………………………………………………… Unde?

acasa

la scoala

la prieteni

alte situatii……………………………………… 14 Ce te intereseaza cand accesezi internetul? filme……………………………………………………………………. muzica………………………………………………………………….. jocuri…………………………………………………………………… e-mail……………………………………………………………………. messenger……………………………………………………………….. chat……………………………………………………………………… informatii diverse……………………………………………………….. programe pentru adulti………………………………………………….. altele…………………………………………………………………… 15 Cat timp petreci la computer? zilnic…………………………………………………………………………

107

saptamanal………………………………………………………………….. alte situatii…………………………………………………………………. 16 Cat de important este computerul in viata ta? Argumentati raspunsul ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 17 Care sunt materiile de studiu preferate de tine? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 18 Care este media generala cu care ai incheiat anul scolar trecut ? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 19 Numeste 3 lucruri/ situatii/ persoane care iti plac foarte mult la scoala . ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………..………………………………………………………………………………… 20 Numeste 3 lucruri/situatii/persoane care nu-ti plac deloc la scoala. ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 21 Cat timp iti ia sa ajungi de acasa la scoala si de la scoala acasa? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 22 Cum parcurgi aceasta distanta ?

pe jos

108

cu ajutorul transportului in comun

cu taxiul

cu masina parintilor

cu masina personala

alte situatii ………………………………………………………… 23 Pana la ce nivel vrei sa-ti continui studiile?

nivel general

• 8 clase

nivel mediu

• liceu

• sc profesionala

• colegiu

nivel superior

• facultate

• masterat

• doctorat 24 Spre ce profesie vrei sa te indrepti? Numeste 3 variante ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 25 In alegerea profesiei ce va predomina ?

dorinta ta

dorinta parintilor

salariul/ banii

iti este indifferent

alte situatii……………………………………………………………

109

26 Ce muzica asculti? Exemplifica …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 27 In familia voastra se consuma alcool ?De catre cine?

zilnic…………………………………………………………………

ocazional……………………………………………………………… 28 In familia voatra se fumeaza? Cine fumeaza? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 29 In familia voastra se consuma substante cu efect psihotic (droguri) ?De catre cine?

da ……………………………………………………………………….

nu ……………………………………………………………………….

nu stiu………………………………………………………………….. 30 Tu consumi alcool?

da – zilnic……………………………………………………………….

ocazional………………………………………………….…………….

nu………………………………………………………..……………… 31 Fumezi ?

da ………………………………………………………………………….

ocazional ………………………………………………………………..

nu……………………………………………………………………… 32 Consumi substante cu efect psihotic( droguri)?

da………………………………………………………………………

110

am incercat……………………………………………………………

nu……………………………………………………………………… 33 Ai banii tai de buzunar?

zilnic……………………………………………………………………

saptamanal……………………………………………………………

lunar………………………………………………………………….

de cateva ori pe an……………………………………………………

niciodata……………………………………………………………… 34 De unde ai banii? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 35 Pe ce ii cheltuiesti? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 36 Ti-ai inceput viata sexuala?

Da./ Cand?...............................................................................................

Nu……………………………………………………………………… 37 Daca da, in ce conditii ?

ti-ai dorit tu………………………………………………………………

si-a dorit partenerul/partenera tau………………………………………

din intamplare …………………………………………………………

ai fost fortat(a)…………………………………………………………

din curiozitate………………………………………………………….

111

alte situatii…………………………………………………………….. 38 In scoala voastra se tin ore/ discutii de educatie sexuala ? de catre cine?

Profesori……………………………………………………………….

Diriginte…………………………………………………………………

Psiholog…………………………………………………………………

Alte situatii……………………………………………………………… 39 Consideri ca sunt importante orele de educatie sexuala in scoala? ……………………………………………………………………… ……………………………………………………………………… 40 In familie ai discutat cu parintii sau cu alte rude despre sex? Da/ Cu cine?…………………………………………………………… Nu…………………………………………………………………….. Insuficient…………………………………………………………….. 41 Ai informatii despre BTS ( bolile cu transmitere sexuala) si despre HIV/SIDA ? Da …………………………………………………………………. Nu……………………………………………………………………. Insuficiente……………………………………………………………. 42 Ce metode contraceptive cunosti? ………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………

nu cunosc niciuna 43 Ce metoda contraceptiva folosesti sau vei folosi? ………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………

112

………………………………………………………………………………… 44 Care crezi ca este varsta sau etapa de varsta potrivita pentru a face copii? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 45 Ce parere ai despre casatorie ? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 46 Care crezi ca este varsta cea mai potrivita pentru casatorie? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 47 Ce parere ai despre divort? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 48 Ce parere ai despre uniunea consensuala? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 49 Care este starea ta de sanatate ? foarte buna………………………………………………………………… buna………………………………………………………………………. nu o cunosc ………………………………………………………………. am urmatoarele probleme de sanatate……………………………………. ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 50 Ce loc are in viata ta credinta in Dumnezeu?

113

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 51 Respecti sarbatorile religioase? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 52 Mergi la biserica ? Saptamanal…………………………………………………………………… de cateva ori pe an………………………………………………………….. doar la evenimente specifice( nunti, botezuri,inmormantari)………………. 53 Cum este viata ta acum? …………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 54 Cum crezi ca va fi viata ta peste 5 ani? …………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………… 55 Dar peste 10 ani? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 56 Dar peste 20 de ani?

114

………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 57 Ce iti place cel mai mult la viata ta de acum? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 58 Ce te deranjeaza cel mai mult la viata ta de acum? ………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 59 Ce ai dori sa schimbi la viata ta? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 60 Care crezi ca sunt principalele tale calitati? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… 61 Care crezi ca sunt prrincipalele tale defecte? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 62 Cati prieteni ai? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 63 Ce ai in comun cu prietenii tai?

115

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......................................................................................... 64 Ce te diferentiaza de prietenii tai? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 65 Care este cea mai mare dorinta a ta ? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 66 Care este cel mai mare regret al tau ? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 67 Doresti sa raspunzi sau sa adresezi vreo intrebare care nu se regaseste in acest chestionar ? ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

116

BIBLIOGRAFIE

1. ADLER, A. – „Cunoaşterea omului”, IRI, Bucureşti, 1996 2. ALEXIU, T. M., SELLICK, C. - Asistenţa Socială în Marea Britanie şi România,

UNICEF, Bucuresti, 2000 3. ALLPORT, G.W. - "Structura şi dezvoltarea personalitãţii", EDP, Bucureşti,1991 4. AMERICAN PSYCHOLOGICAL ASSOCIATION (APA) – „Developing

Adolescents: A Reference for Professionals”, Washington DC, 2002 5. BANCIU, D., RĂDULESCU, D., VOICU, M. – „Adolescenţii şi familia”, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985 6. BANDURA, A. – „Social Learning Theory”, Pretine Hall, 1977 7. BANDURA, A. - "Principles of Behavior Modification", N.Y., Holt, Reinehart and

Winston, 1969 8. BĂRBULESCU, EL., RADOVAN, V. - „Educaţie şi reintegrare socială”, Ed. Scrisul

românesc, Craiova, 1987 9. BERKOWITZ, L.- „Control of Aggresion”, Caldwell and Ricciuti (Eds.), “Review of

Child Development Research”, vol. III, Univ. of Chicago Press, 1972 10. BLAU J. P. - The Cost of Inequality: Metropolitan Structure and Violent Crime,

Annual Review of Sociology, 47 (1), 1982 11. BOGDAN, T.- „Probleme de psihologie judiciară”, Ed. ştiinţifică, Bucureşti; 1973 12. BOGDAN, T. - Introducere în psihologia judiciară, Lit. Învăţământului, Bucureşti,

1957 13. BUHLER, CH. – „The Courve of Life as Studies in Biographies”, in „Jounal of

Applied Psychology”, 19/1955 14. CATTEL, R. B. – „The Personality Structure and Dr. Eysenck”, Journal of Social

Behavior and Personality, I, 1986 15. CLAPAREDE, ED. – „Psychologie de l’enfant et de l’adolescent”, Geneva, 1926

117

16. COHEN, D. - "Psychologists on Psychology Ask Paperbaks”, London, Cox & Wyman Ltd, Reading, 1985

17. COSMOVICI, A., IACOB, L. – “Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iasi, 1998 18. CREŢU, T. – „Psihologia vârstelor”, Ed. Universităţii, Bucureşti, 1994 19. CUBER, F. J. – „Five Types of Marriage”, in Skolnick, S.A., Skolnick, M. J. (ed.),

Family in Transition, University of California, Berkeley, 1971

20. DEBESSE, M. – „Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă”, EDP, Bucureşti, 1970

21. DEBESSE, M. – „Etapele educaţiei”, EDP, Bucureşti, 1981 22. DOLLE, J.-M. - „De Freud à Piaget: elements pour une approche integrative de

l’affectivité et de l’intelligence”, Edouard, Editeur, Toulouse, 1987 23. DRAGOMIRESCU, V., „Psihosociologia comportamentului deviant”, Ed. ştiinţifică

şi enciclopedică, Bucureşti, 1976 24. DUREA, M. A. – „The Emotional Maturity of Juvenile Delinquents”, în Journal of

Abnormal and Social Psychology, vol. XXXI, 1936 25. DURKHEIM E.- “Les Regles de la methode sociologique”, Paris, PUF, 1977 26. DURKHEIM, E.- “L’Education Morale”, Paris, Alcan, 1992 27. DURKHEIM E. - „Educatie si sociologie”, Bucuresti, Editura Didactica si

Pedagogica, 1980 28. EGAN, G. – „Egan’s Skilled Helper Model: Developments and applications in

Counseling”, Brooks/Cole, 2001 29. EMPEY, T. L. – “American Delinquency”, The Dorsey Press, Chicago, Illinois, 1982 30. ERICKSON, E. – “Childhood and Society”, New York, Norton, 1950 31. ERICKSON, E. – “Identity, Youth and Crisis”, New York, Norton, 1968 32. EYSENCK, M.W.; KEANE, M.T. - "Cognitive Psychology", London, Lawrence

Erlbaum Associates, Publishers, 1990 33. EYSENCK, H. J. – „Dimensions of Personality”, Routledge şi Kegan Paul, London,

1947 34. EYSENCK, H. J.- „Crime and Personality”, Routledge and Paul, London, 1965 35. FERREOL, G. (coord.) – „Adolescenţii şi toxicomania”, Ed. Polirom, Iaşi, 2000 36. FESTINGER, I.; KATZ, D. - "Les Methodes de recherche dans les sciences sociales",

Paris, PUF, 1963 37. FLAMENT C. - "Psychologie expérimentale", vol.IX "Psychologie sociale",

P.Fraisse, J.Piaget, PUF, 1969 38. FREUD, S. – „Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie”, 1905

118

39. GESELL, A., ILG, F., AMES, L.B. – “Youth, the Years from Ten to Sixteen”, Hamish Hamilton, London, 1946

40. GILLY, M.- „Elev bun, elev slab”, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976 41. GLUECK E. şi S.- “Ventures in Criminology”, Londra, Tavistock, 1964

42. GLUECK, S., GLUECK. E.- „Unraveling Juvenile Delinquency”, Harvard University

Press, Cambrige, Mass, 1950 43. GOLEMAN, D. - "Perspectives sur la psychologie, la realite et l`etude de la

conscience", in Walsh, R.N.; Waughian, F.E. (Ed.). Au-dela de l`ego, Paris, Table Ronde, 1984

44. GOLEMAN, D. – „Inteligenţa Emoţională”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008 45. GOLU, M - "Dinamica personalităţii", Bucureşti, Ed. Geneze, 1993 46. GOLU, P. - „Psihologia copilului”, EDP, Bucureşti, 1994 47. GORGOS C-TIN. - „Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”, Ed. Medicală,

Bucureşti,1984 48. GRAHAM, G. - "How to Change Your Life", Real Option Press, 1990 49. HALL, S. – „Adolescence: Its Psychology and Its Relations to Physiology,

Anthropology, Sociology, Sex, Crime, Religion, and Education” 2 vols. New York, Appleton. 1904

50. HOLDEVICI, I. – “Elemente de psihoterapie”, Editura All, Bucureşti, 1996 51. HOWE, D. - ”Attachment and Loss in Child and Family Social Work”, New York,

1995 52. JANET, P. - „L’Automatisme Psychologique: Essay de psychologie experimentale sur

les formes inferieures de l’activite humaine”, 1973 53. JARVIS – “Probation Service Manual”, edited by Alan Sanders and Paul Senior,

Shefield Hallem University, 1993 54. JOHN, F., DERMOTT, MC. – „Divorce and its psychiatric sequelare in children”, în

,,Arch. gen. Psychiat.,”, 23, nr. 5, nov., 1970 55. KOHLBERG, L. – “Moral Education in the schools!” A developmental View, 1969 56. KOHLBERG, L. – „The Philosophy of Moral Development: Moral stages and the Idea

of Justice”, Harper and Row, San Francisco, 1981 57. KUNKEL, F. – „Caracterul, dragostea, căsnicia”, Ed. de Stat, Bucureşti, 1947 58. LAZARUS, R.S.; FOLKMAN, S. - "The Handbook of Behavioral Medicine", N.Y.,

Guilford, 1982 59. LEWIN, K. – „A Dynamic Theory of Personality”, McGraw-Hill, New York, 1935 60. LINTON, R. – „The Study of Man”, New York, Appleton,1936

119

61. LOHMAN, D. J., FOREWORD, Delinquency Prevention, Ed. W E. Amos and C. F. Wellford, Prentice-Hall, Englewood Cliff, New Jersey, 1967

62. MASLOW, A. – “Motivation and Personality”, N.Y. Harper & Row, 1954 63. MIFTODE, V.- „Metodologia sociologică”, Editura Porto-Franco, 1995

64. MIFTODE V. – „Teorie şi metodă în asistenţa socială”, Editura fundaţiei “Axis”, Iaşi,

1995 65. MIFTODE V. – „Introducere în metodologia investigaţiei sociale”, Ed. Junimea, Iaşi,

1982 66. MINULESCU, M. - ,,Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică”,

Garvel Publishing House, Bucureşti, 1994 67. MITROFAN, I. - ,,Psihologia, psihoterapia şi consilierea copilului: aboedare

experienţială”, Ed. S.P.E.R., Bucureşti, 2001 68. MITROFAN, I.- „Cuplul conjugal. Armonie şi dizarmonie”, Ed. ştiinţifică şi

enciclopedică, Bucureşti, 1989. 69. MITROFAN, N. şi alţii – “Psihologie Judiciară”, Casa de editură şi presă “Şansa”,

Bucureşti, 1992 70. MITROFAN, N. - ,,Testarea psihologică a copilului mic”, Mihaela Press, Bucureşti,

1997 71. MITROFAN, N., MITROFAN I. – “Familia de la A... la Z”, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1991 72. MUCCHIELLI, A. – „Arta de a influenţa: Analiza tehnicilor de manipulare”, Ed.

Polirom, Iaşi, 2002 73. NECULAU, A. - "Personalitatea - o construcţie socialã", Revista de Psihologie, 1,

1988 74. NEVEANU, P.P. - "Personalitatea şi cunoaşterea ei", Bucureşti, Ed. Militarã, 1969 75. NEVEANU, P.P.– „Dicţionar de psihologie”, Editura Albatros, Bucureşti, 1978 76. OGIEN A. – “Sociologie de la deviance”, Armand Colin, 1995 77. PAVELCU, V. – “Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii”, EDP, Bucuresti,

1970, 1982 78. PAVELCU, V. – „Tratat de psihologie experrimentală”, Bucureşti, 1963 79. PAVELCU, V. – „Drama psihologiei”, Bucureşti, 1972 80. PERKINS, D. F. – „Adolescence: Four Questions”, FCS 2117, Gainesville, FL

University of Florida Extension, 2001 81. PIAGET, J.; CHOMSKY, N. - "Teorii ale limbajului. Teorii ale învãţãrii", Bucureşti,

Ed. Politicã, 1988

120

82. PIAGET, J. – “Judecata morală la copil”, EDP, Bucureşti, 1980 83. PIAGET, J. – „Epistemologie des sciences de l’homme”, 1972 84. POPESCU, T.- “Psihologia copilului şi a adolescentului”, Editura Scrisul Românesc,

Craiova, 1943 85. PREDA, V. – „Profilaxia delincvenţei şi reintegrarea socială”, Ed. ştiinţifică şi

enciclopedică, Bucureşti, 1981 86. PRUNĂ, T. – “Conştiinţa de sine la adolescent”, în “Adolescenţă şi adaptare”, red. P.

Brânzei, C.C.P.T., Iaşi, 1974 87. RĂDULESCU, S. – “Sociologia vârstelor”, Ed. Hyperion, Bucureşti, 1994 88. RÃŞCANU, R. - "Psihologia comportamentului deviant", E.U. Bucureşti, 1994. 89. RĂŞCANU, R. -,,Psihologie medicală şi asistenţă socială”, Ed. Soc. Ştiinţă şi

Tehnică, Bucureşti, 1996 90. ROGERS, C. R. – „Counseling and Psychoteraphy”, 1942 91. ROGERS, C. R. – Freedom to Learn, Corsini, 1983 92. ROŞCA, A., Delincventul minor, Ed. Institutul de psihologie, Cluj, 1932 93. ROSE, V. – “Cunoaşterea copilului”, EDP, Bucureşti, 1972 94. ROUSSELET, J. – “Adolescentul, acest necunoscut”, Ed. Politică, Bucureşti, 1969 95. RUDICĂ, T. – “Maturizarea personalităţii”, Ed. Junimea, Iasi, 1980 96. RUDICĂ, T. – “Familia în faţa conduitelor greşite ale copiilor”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1981 97. SHAW, C. şi MAC KAY, H. – “Juvenile Delinquency and Urban Areas”, Chicago,

University of Chicago Press, 1942 98. SILLAMY, N. – „Dicţionar de Psihologie”, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti,

1996 99. SKOLNICK, A. – “The Intimate Environment: Exploring Marriage and the Family”,

Boston, Little Brown, 1973 100. SZYRUNSKI, V. – „New trends in theory of the disturbed family”, în “Rev. Univ.

Ottawa” 41, nr. 1, ian-mar., 1971 101. ŞCHIOPU, U. (coord.) - "Dicţionar de psihologie", Bucureşti, Ed. Babel, 1997 102. ŞCHIOPU, U. – „Psihologia copilului”, Bucureşti, EDP, 1967, pg. 296 103. ŞCHIOPU, U. - ,,Introducere în psihodiagnostic”, Ed. Fundaţiei ,,Humanitas”,

Bucureşti, 2002 104. ŞCHIOPU, U. – „Psihologia copilului”, partea a II-a, “Copilul şcolar şi

adolescentul”, Editura Litografia învăţământului, Bucureşti, 1956 105. ŞCHIOPU, U., VERZA, E. – “Psihologia vârstelor”, ediţia a treia revizuită şi

adăugită, EDP, Bucureşti, 1997

121

106. ŞCHIOPU, U., VERZA, E. – “Adolescenţa – personalitate şi limbaj”, Ed. Albatross, Bucureşti, 1989

107. TEODORESCU, S. – „Metode pentru cunoaşterea personalităţii”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972

108. TEODORESCU, S. – „Psihologia educaţiei şi a dezvoltării”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1984

109. VERZA, E., VERZA F. E. – “Psihologia vârstelor”, Editura Pro Humanitate, Bucureşti

110. VLAD, T., VLAD, C. – „Psihologia şi psihopatologia comportamentului”, Editura Militară, Bucureşti, 1970

111. VOICULECU, D. - "Negocierea - o formã de comunicare în relaţiile interumane", Ed. Ştiinţificã, Bucureşti, 1991.

112. WALLACE, J. – „An abilities conception of personality. Some implications for personality measurement”, American Psychologist, 21, 1966

113. WALLON, H. – „L’evolution psychologique de l’enfant”, 1941 114. WEDDING, D., CORSINI, R. J. – Current Psychotherapies – Fourth Edition, F. E.

Peacock Publishers Inc., Itasca, Illinois, 1989 115. WOLF, K. - The Personality of the Pre-school Child, Grune and Stratton, 1945 116. ZABCZVYNSKA, E. – „Longitudinal Study of Development of Juvenile

Delinquency”, “Polish Psychological Buletin” vol. 8, 1977 117. ZLATE, M. - "Omul faţã în faţã cu lumea", Bucureşti, Ed. Albatros, 1988 118. ZLATE, M. - ,,Eul şi personalitatea”, ed. a III-a, Ed. Trei, Bucureşti, 2002 119. ZLATE M. - „Fundamente ale psihologiei", partea III, Ed. Hyperion, Bucureşti, 1994