8.Datoria publica1. Împrumutul public: noţiunea, funcţiile şi clasificareaCreditul comercial este cel la care apelează societăţile comerciale pentru susţinerea

activităţii curente (prin credite pe termen scurt) sau pentru efectuarea de investiţii (prin credite pe termen mediu sau lung).

Creditul public reprezintă resursele împrumutate pe piaţa internă sau externă de capital în vederea acoperirii deficitului bugetar sau a golurilor temporare de trezorerie.

Creditul public reprezintă de fapt o înţelegere intervenită între stat pe de o parte şi o persoană fizică sau juridică pe de altă parte prin care cea din urmă consimte să pună la dispoziţia statului o sumă de bani sub formă de împrumut pe o perioadă determinată de timp.

Totodată statul se angajează să restituie această sumă la un anumit termen, plătind şi dobânda cuvenită.

În general, împrumutul este o modalitate de anticipare a resurselor viitoare, o demobilizare imediată a sumelor necesare care se vor recupera mai apoi pe parcursul unui an sau a mai multor ani. împrumutul de stat reflectă fluxuri financiare de atragere la dispoziţia statului a unor economii băneşti disponibilizate pentru a fi plasate în titluri de valoare emise de stat sau în credite în contul statului. Aceste sume servesc la completarea resurselor ordinare ale guvernului sau ale autorităţilor locale. Ele reprezintă resurse extraordinare .

Împrumutul public se caracterizează prin următoarele trăsături:1.are caracter contractual - exprimă acordul de voinţă al părţilor (spre deosebire de

impozit, care constituie o prelevare cu caracter obligatoriu, stabilită în mod multilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice). De regulă creditul public este facultativ, subscrierea fiind lăsată la latitudinea subscriitorilor. Practica s-a confruntat însă şi cu cazuri de împrumuturi forţate, dar numai în situaţii excepţionale.

2. are caracter rambursabil - urmărind a fi restituit la termenul fixat persoanelor care l-au acordat (spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, definitivă, nerambursabilă). Există şi unele excepţii: aşa-numitul „împrumut perpetuu", când statul se limitează la plata unei dobânzi creditorilor săi pe o perioadă nedeterminată de timp.

3. presupune o contra-prestaţie - şi anume dobânda, câştigul sau ambele forme. Aceasta reprezintă „preţul" pe care statul se angajează să-1 plătească în calitate de debitor pentru sumele avansate sub formă de împrumut.

Împrumutul public este o totalitate a relaţiilor economice între stat(organele publice administrative şi legislative) dintr-o parte şi persoanele fizice şi juridice din altă parte, la care statul este prezentat ca debitor, creditor şi garant.

Împrumutul de stat poate fi contractat pentru următoarele destinaţii:1. necesitatea de trezorerie - împrumut pe termen scurt;2. echilibrarea bugetului de stat - împrumut pe termen mediu şi lung.Datorită faptului că utilizarea împrumutului de stat are consecinţe multiple, rolul

acestuia se manifestă pe mai multe planuri:- folosirea lor ca instrument de politică economică pentru impulsionarea activităţii

economice şi restabilirea echilibrului macroeconomic;- redistribuirea prin intermediul creditului public a PIB, deoarece sumele temporar

disponibile (inclusiv în sectorul productiv) sunt plasate hârtii de valoare emise de stat şi folosite, în general, în scopuri neproductive;

- reprezintă o modalitate de procurare rapidă a fondurilor, dar mai costisitoare decât impozitele (din punct de vedere al producţiei).

Elementele tehnice ale împrumutului public:- denumirea împrumutului;

- valoarea nominală;- valoarea reală;- termenul de rambursare;- forma sub care se contractează împrumutul public;- „costul" plătit pentru împrumutul contractat.

Operaţiuni legate de acordarea creditului public:- plasarea împrumutului;- modificarea nivelului dobânzii;- rambursarea împrumutului;- modificarea termenului de rambursare;- automatizarea împrumutului.Administrarea creditului public poate fi privită:în sens larg - formarea unei din direcţii ale politicii financiare a statului, legate de

activitatea lui în calitate de debitor, creditor şi garant. Acest tip de administrare se află în mâinile organelor legislative şi executive ale puterii de stat;

în sens restrâns - totalitatea acţiunilor legate de prepararea pentru emisie şi plasare a obligaţiunilor de stat, reglementarea pieţei de hârtii de valoare de stat, deservirea şi rambursarea datoriei publice, eliberarea împrumuturilor şi garanţiilor.FORMELE CREDITULUI PUBLIC1)IMPRUMUTURI BANCARE2)IMPRUMUTURI OBLIGATARE – se contracteaza prin emitere de obligatiuni sau alte titluri de stat.In functie de termenul pentru care se contracteaza imprumuturile, titlurile emise au denumiri diferite.          a)imprumuturi pe termen scurt.-certificatele de depozit = titluri pe 3 sau 6 luni, emise la hotarirea guvernului pt. a acoperi deficitul bugetar al anului in curs. Au dobinda fixa, valoarea de emisiune este egala cu valoarea nominala exceptind certificatele de depozit cu discount.-certificate de trezorerie= inscrisuri pe 1, 3 sau 6 luni emise de catre trezoreria statului pentru a acoperi nevoia temporara de resurse care apare din cauza necolectarii corespunzatoare si la timp a venitului public.Au rata dobinzii fixa si o valoare nominala predefinita.-certificate de impozit= titluri care apar pe pietele dezvoltate si sint folosite de populati pentru plata impozitelor datorate statului. Suma imprumutata nu este rambursabila dar se face o compensare intre datoria statului fata de creditor, care este detinatorul inscrisului si datoria creditorului fata de stat reprezentata de impozitul pe profit.          b)imprumuturi pe termen mediu si lung.-obligatiuni= valori mobiliare care dau posesorului calitatea de creditor dar si dreptul de a incasa la un anumit termen dobinda cuvenita si suma de rambursat. Aceasta se face fie la maturitatea imprumutului (scadenta finala) fie in rate anuale.Statul emite  obligatiuni publice  iar colectivitatile locale (judete, municipii, orase) emitobligatiuni municipale.          c)imprumuturi fara termen.-titluri de renta perpetua . Statul se obliga sa plateasca dobinda anuala dar nu face nici o precizare cu privire la momentul rambursarii creditului.Rambursarea poate avea loc oricind in viitor atunci cind statul va dispune de resurse. Statul rascumpara titlurile de renta perpetua prin tragere la sorti.

2. Datoria publică: noţiunea, structura şi mecanismul de administrare a ei2. Prin datoria publică se înţelege totalitatea obligaţiunilor băneşti pe care le are statul

la un moment dat faţă de creditorii interni şi externi, rezultat de împrumuturi în monedă naţională şi în valută, pe termen scurt, mediu şi lung, contracte de stat în mod direct sau

garantate de către acesta, inclusiv şi obligaţiile faţă de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar pentru acoperirea deficitelor bugetului de stat.

Datoria publică, în funcţie de categoriile de creditori, are două forme:- datoria publică internă (faţă de creditori interni);- datoria publică externă (faţă de creditori externi).în funcţie de termenul pentru care se contractează împrumuturile, datoria publică poate

fi:- datoria publică pe termen scurt (flotantă);- datoria publică pe termen mediu şi lung (consolidată).In funcţie de calitatea creditorilor, datoria publică poate fi:- datoria publică brută - valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate

acestea;- datoria publică netă - în care nu este inclusă valoarea împrumuturilor plasate în

instituţiile statului.Serviciul datoriei publice - cheltuielile anuale care reprezintă plăţile exigibile (adică

suma de bani care poate fi cerută sau asupra căreia se pot ridica pretenţii) în contul datoriei publice.

Datoria publică internă - este parte integrantă a datoriei publice reprezentând totalul sumelor principale ale tuturor obligaţiunilor directe neonorate contractate de Ministerul Finanţelor în numele Republicii Moldova în monedă naţională.

O problemă deosebit de importantă, în primul rând pentru debitor, dar în bună măsură şi pentru creditor, este aprecierea gradului de îndatorare a unei ţări. Ele se poate exprima prin următorii indicatori:

1. rata de îndatorare 1 = (Suma datoriilor pe termen scurt şi lung) / (Suma exporturilor de bunuri şi servicii)* 100

2. rata de îndatorare 2 = (Suma datoriilor pe termen scurt şi lung) / (Produsul Intern Brut)* 100

3. rata de îndatorare 3 = (Suma datoriilor pe termen scurt şi lung) / (Numărul Locuitorilor)* 100

4. rata de îndatorare externă = (Suma datoriilor externe) / (Produsul Intern Brut)* 1005. rata serviciului datoriei = (Principal + Costul creditului) / (Suma exporturilor de

bunuri şi servicii)* 100 în procesul de administrare a datoriei publice se rezolvă următoarele sarcini:- minimizarea costului datoriei pentru debitor (rata dobânzii);- neadmiterea supraumplerii a pieţei cu obligaţiunile de stat şi a fluctuaţiei bruşte a

cursului lor;- folosirea eficientă a mijloacelor mobilizate şi controlul utilizării creditelor alocate

după destinaţie;- asigurarea rambursării creditelor la timp;- soluţionarea maximală a problemelor determinate de politica financiară.