78, NOIEMBRIE 2012

1 Decembrie în inima României şi a românilor

Asemenea anilor trecuţi şi în 2012 evenimentele programate cu prilejul Sărbătorii Naţionale a României s-au desfăşurat la Agnita în 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor. Deşi ceremonia închinată zilei de 1 Decembrie nu s-a bucurat de acelasi fast asemenea celor din marile oraşe ale ţării, la Agnita s-a simţit o emoţie mai mare în rândul celor prezenţi, dată fiind apropierea de centrul României, inima simbolică a ţării.

Agniţenii au profitat de vremea neobişnuit de frumoasă pentru un sfârşit de toamnă şi s-au adunat în număr destul de mare la ceremonia de depunere a coroanelor de flori la Monumentul Eroilor. Evenimentul a fost precedat de o slujbă religioasă închinată Sfântului Apostol Andrei şi Sfântului Ierarh Andrei Şaguna oficiată de cinci preoţi din parohiile din Agnita. Imediat după depunerea coroanelor de flori au urmat discursuri ale reprezentanţiilor administraţiei locale, respectiv ai bisericii, care au vorbit despre semnificaţia Zilei Naţionale a României.

Şirul de evenimentele dedicate sărbătorii de 1 Decembrie s-au încheiat la Casa de Cultură “Ilarion Cocişiu” cu un spectacol folcloric susţinut de Ansamblul Clubulul Elevilor condus de prof. Doina Părău şi Ansamblul Cununa pregătit de învăţătorul Ioan Sârbu.

Drapelul din suflet arborat la balconDin întreg cadrul festiv al zilei, imaginea drapelului

arborat la unul dintre balcoanele din imediata apropiere a Parcului Eroilor atrăgea atenţia celor prezenţi. Este

drapelul pe care domnul Traian Bologa (foto) l-a servit în aviaţie o bună perioadă de timp din cei 87 de ani şi care acum îl cinsteşte arborându-l în fiecare an de Ziua Naţională a României împreună cu familia. E emoţionat atunci când poartă drapelul nu doar în suflet, ci şi la vedere, pe reverul hainei, în dreptul inimi, dar în acelaşi timp îl încearcă şi un sentiment de tristeţe. “Păcat că de o perioadă de timp sunt foarte puţini cei care mai arborează drapelul în faţa casei. Ca un popor să dăinuie peste veacuri trebuie să aibă un simbol pe care să îl onoreze şi acest simbol este drapelul românesc”, a declarat Traian Bologa pentru Gazeta Hârtibaciului.

Speră ca în urma sa, urmaşii lui şi asemenea lor tot mai multi români să cinstească drapelul românesc aşa cum se cuvine.

Bogdan Albu

NU “plastificării” casei bunicilorVecerdul în topul celor mai bine conservate sate de

pe Valea HârtibaciuluiCum vă amintiţi casa bunicilor? Cu siguranţă nu vă

revin în memorie imagini cu geamuri termopan, poartă din fier forjat sau acoperiş din tablă. Realitatea secolului 21 ne demonstrează însă că aceste materiale de construcţii sunt tot mai des folosite la renovarea caselor din vechile sate româneşti. Perspectiva tradiţională ne îndeamnă să spunem că renovările de acest gen afectează ceea ce numim farmecul casei bunicilor.

Vecerdul este plasat de către arhitecţi în rândul celor mai bine conservate patru sate de pe Valea Hârtibaciului în ceea ce priveşte arhitectura tradiţională. În acest sens Eugen Vaida, preşedintele Asociaţiei Monumentum, spune că Vecerdul este inclus în lista de prioritaţi a asociaţiei în vederea protejării ahticeturii tradiţionale.

Este vorba despre un proiect care vizează documentarea fotografică a circa 15000 de case din cele mai frumoase 96 de sate din sudul Transilvaniei. Dintre aceste sate 30 sunt de pe Valea Hârtibaciului. Fotografierea din exterior a fiecărei case din aceste sate constituie fundamentul pentru alcatuirea Arhivei Caselor din Mediul Rural din Transilvania de Sud. La această ahrivă se vor implica prin servicii de consultanţă membrii Interressengemeinschaft Bauernhaus e.V. din Germania şi a arhitectul Jan Huelsemann.

Totodată, pe lângă documentaţia fotografică, proiectul desfăşuart de către Asociaţia Monumentum presupune şi schimbarea regulamentelor locale de urbanism şi informarea proprietarilor asupra legislaţiei. Plecând de la faptul că până la finele acestui an (2012) primăriile comunale sunt obligate să legalizeze noul Plan Urbanistic General al localităţii, iniţiatorii proiectului împreună cu specialiştii din cadrul Direcţiilor Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Naţional se încearcă să îi convingă pe primari să adopte regulamente severe de protecţie a patrimoniului.

Ca urmare a implementării acestor reguli reprezentanţii asociaţiei se vor deplasa în fiecare dintre cele 96 de sate şi îi vor înştiinţa pe proprietari asupra obligaţiilor pe care le au conform regulamentului local, a legii protecţiei patrimoniului din zonele de protecţie a monumentelor istorice cât şi asupra legii construcţiilor.

Regulile specifice de intervenţie asupra faţadei caselor tradiţionale şi a acoperişurilor se referă la interdicţia de a folosi tablă sau ţiglă din ciment pentru învelitoare, interzicerea edificării porţilor din fier forjat. În schimb se recomandă refolosirea ţiglelor vechi tradiţionale sau a celor noi dar cu forma şi coloarea celor vechi precum şi construirea porţilor din esenţe de lemn după modelul tradiţional.

Deasemenea regulile specifice prevăd demontarea tâmplăriei tradiţionale a ferestrelor şi înlocuirea acesteia cu ferestre din PVC. Recomandarea în acest caz este de a se reabilita vechea tâmplărie.

Bogdan Albu

CONSIDERAŢIILE UNUI ARHITECT SIBIAN DESPRE

NR.77 AL “GAZETEI HÂRTIBACIULUI“

-pag. 2

Salvargardarea patrimoniului construit

tradiţional din mediul rural din România

-pag. 2

ÎN PAŞI DE DANS - ACELAŞI RITM ... CU ROMÂNII DIN SERBIA!

-pag. 3

AU DEPUS PROIECTE ŞI VOR PRIMI BANI

-pag. 4

DESCHIDERE SESIUNE PROIECTE GAL MICROREGIUNEA

HÂRTIBACIU - NOIEMBRIE 2012-pag. 4

-pag. 5, 6

INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ

-pag. 5, 6

Sergiu Pârvu - iconar al secolului XXI

-pag. 5, 6

Activitate în cadrul proiectului FORTE

LA PROTOPOPIATUL AGNITA-pag. 6

FOLCLOR CULES DE MIRCEA DRĂGAN NOIŞTEŢEANU

-pag. 7

NICU GANEA- pag. 7

DORINŢĂ ÎMPLIN ITĂ- pag. 7

2 2012

CONSIDERAŢIILE UNUI ARHITECT SIBIAN DESPRE NR.77 AL

„GAZETEI HÂRTIBACIULUI”Este un mare cîştig faptul că la un ziar

popular, ce trebuie să ajungă în toate căminele de pe Vale, contribuie şi reprezentanţi ai clerului. Părerea mea este că dînşii încă nu sunt suficient de implicaţi în lupta, alături de alte personalităţi şi organizaţii private, pentru orientarea mirenilor către problemele reale ! Şi problemele cu adevărat importante ale românilor astăzi sunt: alegerea unor conducători politici şi administratori mult mai serioşi; / schimbarea concepţiilor populiste despre viaţa economică, pentru a se genera creştere economică fără ajutoare de la stat; / sprijinirea refacerii, în toate localităţile mici şi mijlocii, a vecinătăţilor ca mod de întrajutorare şi de refacere a coeziunii familiei, un pas către creşterea numărului de copii în fiecare familie; /modificarea concepţiei familiei despre educaţia copiilor şi despre învăţămînt, orientarea fermă a celor care nu au rezultate foarte bune în primele clase către meserii manuale şi activităţi economice specifice zonei; / evidenţierea în faţa comunităţii şi cu toate prilejurile festive a fruntaşilor din fiecare localitate, pentru refacerea scării de valori şi oferirea de modele pozitive tinerilor.

Preoţii şi profesorii din întreaga zonă ar putea să-şi reorienteze munca lor cu tinerii şi familiile lor în ideea că trăim o perioadă de criză a părinţilor, de la care derivă de fapt criza morală şi deci cea economică !! S-a constatat că în ultimele decenii (nu numai în România) părinţii au dezertat de prea multe ori de la misiunile lor esenţiale şi au livrat societăţii prea mulţi adulţi cu probleme mari în chiar fiinţa lor interioară, dar dintre care unii ajung conducători !!

Preocuparea gazetei pentru salvarea şi conservarea patrimoniului imobil este poate cea mai importantă opţiune din programul GAL Valea Hârtibaciului. Nimeni dintre cei responsabili n-ar trebui să obosească în a explica oamenilor că întreaga moştenire – terenuri, natura vegetală şi animală, tipul de peisaj, construcţiile, folclorul – sunt marea lor avere materială şi spirituală, care dau identitate şi demnitate ! Fără toate acestea, menţinute organic în viaţa comunităţilor săteşti şi urbane, locuitorii Văii nu vor mai avea forţa istoriei în spatele lor, vor deveni „europeni de nicăieri”, buni numai să consume semi-deşeurile aduse din import… Aici vreau să reamintesc de faptul că în noţiunea de patrimoniu intră multe lucruri, de care oricine este bine să aibă mare grijă: fotografii vechi, de familie sau cărţi poştale ilustrate, mobilier şi chiar jucării, feronerie, cusături vechi, reţete de bucate şi texte de cîntece, tot ce ţine de viaţa normală de dinainte de al doilea război mondial ! Copiii ar trebui duşi încă de la grădiniţă să vadă şi să cunoască rostul colecţiilor de la Muzeele din Agnita, Alţîna (fam. Vaida), şi din cetăţile bisericilor evanghelice săseşti. Dar cel mai important element al patrimoniului este chiar pămîntul, terenul aflat în proprietatea locuitorilor Văii !! La ultima întîlnire de la Agnita a grupului de lucru al Proiectului european VIVA EastPart am aflat că deja mii de hectare din cel mai bun teren agricol de pe Vale a intrat în proprietatea unor grupuri economice străine, străine chiar de Comunitatea Europeană ! Trag şi eu un semnal de alarmă asupra înstrăinării pămîntului – este o greşeală fatală, proprietari de pe Valea Hârtibaciului ! Este o eroare să se vîndă orice hectar intereselor străine ! Nu vă luaţi după poveştile că solul tot aici rămîne, că se măreşte numărul de locuri de muncă,etc… În curînd veţi deveni la fel de neputincioşi ca ţăranii de lîngă Cluj care şi-au vîndut pămînturile pentru fabrica de telefoane Nokia - ce a plecat din România într-o singură noapte ! Cred că au o mare vină îndrumătorii comunităţilor locale ( preoţi,primari,profesori,asociaţii civice) că nu deschid ochii proprietarilor… Există ţări vecine, la fel de atacate de către rechinii de terenuri şi comerţ internaţional, ţări ai căror conducători au interzis prin lege cumpărarea de către străini a solului, a bogăţiilor subsolului şi a loturilor pentru magazine tip supermarket !! Nu este greu de explicat oamenilor că acest bun de patrimoniu care este pămîntul NU E REGENERABIL, ESTE FINIT ! Valoarea lui ca mijloc de producţie merge mînă în mînă cu valoarea peisajului ce-l compune ! Sper ca ziarul d-voastră să prezinte pe viitor şi problema peisajului cultural, un bun

de patrimoniu mai fragil decît o construcţie din piatră !

Articolul despre Proiectul Viva EastPart este destul de cuprinzător şi vorbeşte despre o iniţiativă care ajută mult dezvoltarea viitoare a Văii, în acelaşi sens cu activitatea GAL condusă de dl. Ilarion Bârsan. Dar am un mare semn de întrebare asupra conceptului ce defineşte acest proiect, care se doreşte un ghid al „sistemelor culturale, …al valorizării patrimoniului material şi non-material” de pe Valea Hârtibaciului. Păi cum va rezolva acest program generos cînd, într-o pagină întreagă de ziar, nu apare nici măcar o dată atributul de „CREŞTIN” ?? Eu m-am lovit de această ideologie europenistă zisă „umanistă” la fiecare program pornit pe aceste principii în ultimii 20 de ani – de fiecare dată se încearcă ştergerea pe nesimţite, cu un noian de vorbe şi fraze prefabricate, a aspectelor spirituale în general şi a celor creştine în special ! Nu văd cum s-ar putea valorifica potenţialul specific al Văii Hârtibaciului fără moştenirea mileniilor de cultură creştină, materializată în splendide tradiţii, scrise sau orale, în biserici şi o întreagă cultură a locuirii comunităţilor creştine de diferite confesiuni !! Sau să ştergem cu buretele tot specificul culturii româneşti, săseşti şi ungureşti de pe Valea Hârtibaciului şi să adoptăm ideologii străine, serbări străine, de fapt ocazii de consum comercial şi smintire a copiilor şi tinerilor, să scoatem icoanele şi troiţele de la încrucişarea drumurilor, ca să nu deranjăm instalarea noilor zei aduşi cu tir-ul… Cred că aici proiectul are o mare problemă ! Şi ar putea, tocmai avînd misiunea de a pune în colaborare o regiune românească cu una din sudul Basarabiei şi cu una armenească, să adopte ca fir conducător cultura creştin-ortodoxă, pe care se bazează integral patrimoniul celor trei regiuni amintite !!

În încheiere, doresc să mă refer la cîteva aspecte legate de „Pagina GAL”. S-a discutat la seminarul proiectului VIVA EastPart despre faptul că este imperios necesară stoparea răspîndirii în teritoriu a zonelor urbane, inclusiv cele de aşa-zise vile de vacanţă (structuri nesustenabile, care consumă enorme resurse şi nu aduc nimic folositor teritoriului) şi în nici un caz acceptată aşa-zisa urbanizare a satelor, ceea ce ar duce la pierderea definitivă a specificului acestor aşezări multi-centenare şi, mai ales, a ritmurilor vieţii rurale, mai apropiate de normalul unei vieţi sănătoase ! Toate cele spuse de arhitectul irlandez în articolul despre patrimoniul tradiţional încă păstrat pe Valea Hârtibaciului sunt adevărate şi promovate de majoritatea arhitecţilor români responsabili din ţară. Este un lucru de bun-simţ că spaţiile vechi renovate sau nou propuse trebuie să respecte condiţiile geografice-climatice ale zonei, să utilizeze materiale locale, fasonate conform tradiţiilor meşterilor locali. L e g i l e urbanistice sunt aceleaşi în toată Europa – nici un proprietar nu are voie să facă tot ce-l taie capul la construcţiile sale, pentru că ele sunt o parte a unui ansamblu şi deci poate, cu un material, o culoare, un acoperiş nepotrivite, să distrugă armonia localităţii şi valoarea peisajului (construit şi natural). Specialiştii, proiectanţii, activiştii civici, pot să le explice proprietarilor de case vechi (foste ale saşilor sau românilor aşezaţi în satele de pe Valea Hârtibaciului), că locuitorii care au ridicat satele acelea, cu biserici fortificate, au terasat dealurile şi au amenajat lunca Hârtibaciului, construiau după reguli foarte stricte, începînd de la alinierea la stradă ! Toate locuinţele aveau acelaşi tip de volume, deci şi acoperişuri, aceleaşi culori ale faţadelor, aceleaşi porţi din lemn. Toate anexele din curţi şi toate şurile se aliniau cuminţi pe parcela fiecăruia, de unde şi aspectul ordonat al satului ca întreg, mai eficient şi mai simplu de întreţinut ! Tocmai acest specific arhitectural exprimă puternica credinţă creştină a acelor oameni, pentru care lucrurile importante erau solidaritatea comunităţii, împlinirea familiei, respectul legilor, şi nu ieşirea în evidenţă prin stridenţe afişate la stradă, comportament necivilizat, indiferenţa faţă de vecini şi de sănătatea propriului suflet !

Pornind de la aceste fapte istorice, se poate construi un proiect de ridicare a Văii Hârtibaciului pe o bază spirituală creştină, de la care „toate vi se vor adăuga vouă”, cum a spus Iisus Hristos!

arh. Dorin BoilăSibiu, nov. 2012.

Salvgardarea patrimoniului construit tradiţional din

mediul rural din RomâniaTitlul programului coaguleaza efortul Asociaţiei

Monumentum de a da un impuls decisiv salvării fondului construit tradiţional din România. In acest scop asociaţia a încheiat un parteneriat cu Ministerul Culturii si Patrimoniului Naţional prin Direcţiile Judeţene de Cultură si Patrimoniu Naţional propunându-şi identificarea şi salvarea patrimoniului construit ameninţat din mediul rural . În prima etapa de lucru se desfăşoară proiecte în zona de sud a Transilvaniei , în special in satele săseşti, urmând ca în faza a doua să se implementeze programul şi în regiunea Olteniei de nord si a Bucovinei.

Intr-un interval de 5 luni s-au documentat fotografic un număr de 15.000 de case dintr-o serie de 50 de sate aparţinătoare judeţelor Sibiu, Mureş şi Braşov. De asemenea s-au purtat discuţii cu 30 de primarii în vederea introducerii unor reguli severe în Regulamentele Urbanistice Generale pentru protejarea fondului construit tradiţional şi au fost informaţi în mod direct 10.000 de locuitori asupra regulilor amintite mai sus. Programul va cuprinde un număr tot mai mare de localităţi până când peisajul cultural al satelor va fi salvat integral. Aceasta pentru că dupa incheierea programului de documentare şi informare va urma o perioadă de monitorizare a intervenţiilor asupra caselor care se va face cu inspectori locali responsabili pentru fiecare zonă.

Din păcate în România conştiinţa prezervării patrimoniului cultural cât şi nivelul informării populaţiei asupra legislaţiei atinge cote extrem de joase, proprietarii caselor neştiind nici măcar că sunt obligaţi să obţină o autorizatie de demolare sau construcţie când purced la acţiunile amintite. In satele săseşti lucrurile sunt şi mai grave : locuitorii români şi de etnie romă care locuiesc în prezent casele saşilor emigraţi în Germania, neavând o continuitate de identitate cu predecesorii lor , demolează sistematic casele şi le “modernizează’’ dupa modele de import. Astfel se pot deosebi case săseşti modificate în stil spaniol sau italienesc dupa regiunea în care lucrează în timpul verii proprietarul casei. Nici casele cu proprietari saşi nu scapă în totalitate de „modernizări”. Adepţi ai unei viziuni în care cladirea trebuie în principal să stea bine în picioare şi să funcţioneze ireproşabil , neglijează adeseori chiar şi în procesul restaurarii parametrii estetici şi pitorescul arhitecturii vernaculare facând compromisuri în ceea ce priveşte folosirea materialelor tradiţionale. Mult mai atenţi în acest sens şi mai sensibili la patina timpului, sunt restauratorii englezi care au lucrat în Transilvania, de la care specialiştii autohtoni au învăţat în primul rînd a face pasul de la restaurare la conservare şi de a realiza că o construcţie tradiţională reprezintă mai întâi de toate un obiect care îmbătrâneşte în timp trebuind periodic întreţinut , decât un obiect care trebuie îngheţat pentru vecie. Nu departe de această situaţie se află bisericile saseşti, integral monumente istorice de categoria A sau UNESCO , asupra cărora s-a dus o campanie masivă de înlocuire nejustificată a invelitorii tradiţionale cu ţiglă de fabrică, atentand astfel la imaginea de ansamblu a monumentului privită implicit in contextul satului. Ţiglele vechi, de o calitate net superioara, au fost sparte în unele cazuri intenţionat pentru a justifica prezenţa acelora de fabrică . Schimbând invelitoarea se schimbă jumătate din imaginea clădirii . Dacă până nu demult surprindeam o imagine plastică a satului transilvănean, cu acoperişuri ţuguiate într-o linie uşor curbă modelată de timp, şi cu o culoare pamântiu-bruna ce se integra în coloritul ogoarelor şi păşunilor înconjurătoare, în prezent linia se îndreaptă vizibil sub mantia strălucitoare a unei aşezări îmbrăcate în roşu care nu va putea deveni niciodată pământie.

Documentaţia fotografică a caselor tradiţionale pe care o derulăm în prezent are scopul de a reţine valoarea documentar-istorică a caselor pentru a folosi generaţiilor viitoare care vor dori să reconstruiască ceea ce distrug în prezent , intenţionat sau indirect, din nepăsare , părinţii şi bunicii lor. Nu in ultimul rând, ea înmagazinează detalii specifice ale stilurilor arhitecturale referitoare la ancadramente,

tâmplărie , zidărie sau dulgherie care constituie informaţii importante pentru specialiştii din domeniul arhitecturii.

Proiectul se referă la documentarea fotografică a 15000 de case din cele mai frumoase 96 de sate din sudul Transilvaniei, şi va constitui baza de plecare pentru alcătuirea Arhivei Caselor din Mediul Rural din Transilvania de Sud care se va constitui beneficiind de consultanţă din partea membriilor asociaţiei Interressengemeinschaft Bauernhaus e.V.- IGB din Germania şi a arhitectului Jan Huelsemann.

Schimbarea regulamentelor locale de urbanism şi informarea proprietarilor asupra legislaţiei, este un proiect care dă în prezent roade extrem de pozitive. Până la sfârsâşitul anului 2012 toate primăriile din mediul rural sunt obligate de lege să legalizeze noul Plan Urbanistic General al localităţii. Profitând de acest fapt , reprezentanţii asociaţiei Monumentum împreună cu specialiştii Direcţiilor Judeţene de Cultură si Patrimoniu Naţional întreprind vizite la primăriile din judeţ convingându-i pe primari să adopte în PUG-uri regulamente severe de protecţie a patrimoniului. Ulterior, echipele asociaţiei Monumentum purced la înştiinţarea proprietarilor caselor asupra obligaţiilor pe care le au conform regulamentului local, a legii protecţiei patrimoniului

din zonele de protecţie a monumentelor istorice cât şi asupra legii construcţiilor.

Instiinţarea conţine reguli specifice de intervenţie asupra faţadei caselor tradiţionale şi a acoperişurilor cum ar fi interdicţia de a folosi tabla sau ţigla din ciment pentru invelitoare, recomandându-se refolosirea ţiglelor vechi tradiţionale sau a celor noi dar cu forma materiale şi culoare identică, interzicerea edificării porţilor din fier forjat recomandându-se reabilitarea celor vechi sau construirea unora noi din esenţe de lemn dupa modelul tradiţional sau interzicerea demontarii tâmplăriei tradiţionale şi înlocuirea ei cu ferestre într-un singur canat din PVC, recomandându-se reabilitarea celor vechi . Restaurarea caselor tradiţionale a fost începută pentru a da un contra-exemplu la intervenţiile neadecvate de modernizare ale caselor din satele cu valoare ridicată a fondului construit. In lipsa acestor exemple locuitorii nu văd în arhitectura tradiţională decât nişte case vechi ,ruinate şi spălăcite care trebuiesc îndepartate în cel mai scurt timp. Proiectul îşi propune ca in fiecare din cele 64 de sate de pe prima listă de priorităţi să se restaureze câte o casa tradiţională cu potenţial arhitectural ridicat. Se acordă, de asemenea, o atenţie sporită caselor cu probleme structurale grave încercându-se într-o primă faza stabilizarea lor până la intervenţia finală de restaurare.

Fenomenul „modernizării” atinge in prezent cote inimaginabile, de aceea contracararea lui necesită o implementare imediată, în caz contrar riscând să pierdem în numai doi ani aproape integral fondul construit tradiţional . Totuşi, motivele principale pentru care proprietarii recurg la modificarea neadecvată a caselor sunt costul mai scăzut al tehnicilor de punere în opera a materialelor moderne ( fier forjat, PVC, tablă) în comparaţie cu cele tradiţionale ( lemn, piatră naturală, ceramică, mortar de var etc ) cât şi a lipsei de meşteri cunoscători ai tehnicilor tradiţionale de construire . Dupa 1989, şcolile de meserii (zidari, tâmplari, dulgheri, etc.) au fost desfiinţate sistematic ajungându-se în momentul de faţă să activeze în construcţii personal necalificat, luat direct de pe stradă neavând nici măcar o zi de pregătire. Rezultatul este şi el pe măsură.

Dacă în ţările din Uniunea Europeana, statul îi sprijina inclusiv financiar pe cei cărorara le impun reguli de păstrare a arhitecturii tradiţionale , România nu reuşeste încă să găsească soluţii în acest sens. Sperăm că pentru absorbţia noilor fonduri EU 2014-2020 statul Roman să includă în noua strategie şi posibilitatea subvenţionării materialelor şi tehnicilor tradiţionale.

arh. Eugen Vaida,(Preşedinte Monumentum)

32012

Cu câţiva ani în urmă, Scoala Gimnazială ,, G. D. Teutsch’’ din Agnita a demarat un proiect cultural – „În pasi de dans ... prin Europa !” – menit să facă cunoscut şi în afara graniţelor ţării frumuseţea dansului şi portului popular românesc, prin graţia şi măiestria elevilor noştri.

Un prim pas a fost făcut în septembrie 2010, când un grup de dansatori ai Ansamblului Hârtibaciul de la Şcoala gimnazială G. D. Teutsch a realizat spectacole în mai multe şcoli din Austria, în localităţi din jurul Vienei. Anul acesta, în luna aprilie, s-a făcut un al doilea pas: dansatorii şcolii noastre au prezentat spectacole folclorice la şcoli româneşti din Voievodina – Serbia – în localităţile Petrovasâla (Vladimirovăţ), Nicolinţ şi Vârşeţ. Dansatorii noştri au fost oaspeţii elevilor şi profesorilor din Petrovasâla care i-au întâmpinat cu multă căldură şi i-au găzduit bucuroşi.

Între 16 – 19 octombrie a fost rândul elevilor şi profesorilor din Petrovasâla să ne facă o vizită. Şcoala G. D. Teutsch, ajutată de partenerii de proiect şi de Primăria oraşului, s-a pregătit să-i primească cum se cuvine. Înainte de venirea oaspeţilor, în cadrul unei şedinţe cu părinţi şi elevi ai şcolii, aceştia s-au angajat să cazeze unul, doi sau chiar trei copii din Serbia. Organizatorii au fost deosebit de impresionaţi de ospitalitatea agniţenilor – bunăvoinţa cu care părinţii elevilor noştri au dorit să-şi pună casa şi timpul liber la dispoziţia oaspeţilor.

Grupul din Serbia a fost format din 44 de persoane, dintre care zece adulţi ( profesori, instrumentişti, cadru medical, şofer). Dintre cei 34 de elevi, 27 au fost de naţionalitate română, iar 7 de naţionalitate sârbă, aceştia din urmă nevorbind limba română. Pentru a se putea înţelege cu gazdele, a fost necesar să fie cazaţi cu un elev român din Serbia; din acest motiv am apreciat mult gestul celor care au găzduit mai mulţi copii.

Oaspeţii au sosit în 16 octombrie, spre seară. Au fost aşteptaţi in Centrul de Documentare si Informare al şcolii de către elevi, părinţi ai elevilor şi cadre didactice din scoala. După repartizarea la familii şi contactul cu noul lor cămin, au fost invitaţi la Casa de Cultură pentru a se familiariza cu locul în care urma să aibă loc spectacolele şi, bineînţeles, pentru a se împrieteni cu cât mai mulţi dintre elevii noştri în cadrul unui program de discotecă, la care aceştia i-au invitat.

În 17 octombrie oaspeţii din Serbia, însoţiţi de organizatorii acestei întâlniri – prof. Floriţa Marina (director), Varga Ioan (director adjunct), Sârbu Ioan (conducătorul Ansamblului Hârtibaciul) – au făcut o excursie pentru a cunoaşte frumuseţile meleagurilor noastre. Un prim popas a fost la „borna din centrul ţării”, după care am vizitat biserica fortificată din Dealu Frumos, prezentându-le şi câteva date din istoria acestei fortificţii. Următorul popas a fost la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, centru important al ortodoxiei şi românismului ardelean. Un călugăr ghid le-a prezentat istoricul mânăstirii, biserica, centrul de conferinţe, colecţia de icoane pe sticlă. Oaspeţii au avut ocazia să guste din mâncarea de post a mânăstirii, ei fiind invitaţi să ia aici masa de prânz.

De la Sâmbăta am mers pe şoseaua Făgăraş - Sibiu, de-a lungul Oltului, după care am cotit la dreapta, peste Olt şi ne-am afundat printre dealurile Transilvaniei, prin Noul Român, făcând popas la Săsăuş. Aici am fost aşteptaţi de reprezentanţi ai primăriei Chirpăr (secretar Rus Rodica , primar Stanulet Chirion ) şi de domnul

ÎN PAŞI DE DANS - ACELAŞI RITM... CU ROMÂNII DIN SERBIA!Marius Halmaghi care ne-a prezentat proiectul „Săsăuş - patrimoniul în pericol”. Reprezentantii Asociatiei Obstea Satului ne-au condus de-a lungul unui traseu prin sat, marcând câteva obiective reprezentative. Cu competenţă şi entuziasm, dar şi cu amărăciune am aflat ce a fost odată satul Săsăuş, ce a mai rămas din el şi ce ar mai putea fi salvat pentru ca satul tradiţional românesc să nu se piardă în uitare. La sfârşitul vizitei gazdele le-au împărţit oaspeţîlor noştri materiale promoţionale despre proiect şi despre satul Săsăuş. Oaspeţii au fost impresionaţi, mai ales că există similitudini cu satul lor, Petrovasâla, cândva un sat pur românesc,care trăieşte şi el pericolul depopulării prin plecarea românilor în străinătate şi venirea altor etnii. Ne-am despărtit cu părere de rău de domnul Halmaghi, fiind profund impresionaţi de gestul domniei sale de a veni din Sibiu la Săsăuş numai pentru noi.

Ne-am continuat drumul spre şcoala din Chirpăr unde am fost aşteptaţi cu sucuri şi prăjituri de către elevi, profesori şi primarul localităţii Chirpăr. Elevii şcolii din Chirpăr au prezentat oaspeţilor un spectacol folcloric cu dansuri şi cântece specifice acestei zone. A urmat o seară de socializare în care copiii din Serbia şi cei din Chirpăr s-au simţit bine împreună timp de câteva ore, de data aceasta în ritmurile tinereşti ale muzicii moderne.

Tot în aceeasi zi ne-am bucurat împreună de o vizita la frumosul muzeu din Agnita , unde oaspeţii au parcurs cu gândul istoria zonei noastre .

Joi, 18 octombrie, oaspeţii nostri au vizitat Sibiul. Timpul fiind foarte scurt, le-am prezentat doar centrul istoric – Piaţa Mare cu clădirea Primăriei şi Muzeul Bruckenthal, Piaţa Mică, Podul Minciunilor, Biserica evanghelică şi Liceul german, Catedrala mitropolitană, parcul şi Biblioteca Astra. Am continuat cu vizitarea cartierului Valea Aurie unde l-am

avut ca ghid pe părintele Simion Săsăujan care ne-a prezentat biserica, Centrul de sprijin şi asistenţă pentru copil şi familie „ Sfântul Nicolae” şi Căminul pentru persoane vârstnice „ Sfânta Muceniţă Irina” unde elevii din familii nevoiaşe sau cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate sunt sprijiniţi să-şi pregătească temele, iar bătrânilor fără ajutor le este dusă mâncare caldă acasă. Tot cu ajutorul părintelui Săsăujan am putut lua o masă de prânz gustoasă şi îmbelşugată. Ne-am grăbit spre Agnita deoarece după amiază avea loc marele spectacol !

La ora anunţată, sala Casei de cultură era plină. Ne-am bucurat că printre spectatori erau : primarul oraşului Ionel Dragoman, viceprimarul Dan Niculescu , primarul si

secretarul comunei Chirpăr, precum şi consilierii locali Agnita – Curcean Radu , Sasu Magda ,Terbea Emil .

Programul a fost deschis de către formaţiile de dansatori din clasele I –IV ale Şcolii Gimnaziale ,,G. D. Teutsch” Agnita . A urmat programul oferit nouă de oaspeţii din Serbia. Spectacolul s-a desfăşurat pe fondul unei prezentări a satului Petrovasâla cu ajutorul unui videoproiector. Elevii au prezentat diferite tipuri de costume

populare specifice românilor din Banatul Sârbesc. Portul lor este impresionant prin croială, formă, culoare şi, deşi seamănă cu al nostru, este altfel, mai complex , parcă mai expresiv . De remarcat este şi grija cu care îl păstrează, precum şi răbdarea cu care îl îmbracă (îmbrăcatul fetelor poate dura ore întregi), felul în care ştiu să-l preţuiască . Au urmat dansuri şi cântece specifice românilor din Banatul Sârbesc şi de asemenea câteva melodii populare sârbeşti. Programul a continuat cu „junii” noştri – ansamblul „Cununa” al Casei de Cultură Agnita condus de coregraful Sârbu Ioan – care ne-a bucurat sufletul cu măiestria lor.

Ziua s-a încheiat cu o seară festivă la Grădina de Vară. S-a discutat, s-au schimbat impresii, dar mai ales, s-a dansat, elevii noştri şi cei din Serbia petrecând o seară de neuitat!

Vineri, ultima zi, oaspeţii au vizitat S.C. A.M.T. unde au luat contact cu tehnologia modernă folosită în procesul de producţie iar gazda noastră Mihaela Curcean a reusit sa ne faca placute si ultimele ore ale frumoasei noastre intalniri . La plecare, conducerea intreprinderii le-a oferit oaspetilor câte un pachet cu dulciuri şi sucuri pentru drum.

Înainte de plecarea din Agnita prietenii nostri au vizitat Catedrala Ortodoxă, şederea în oraşul nostru încheindu-se cu un moment de suflet: împreună cu preotul Mihai Naicu au rostit o rugăciune pentru a ajunge cu bine acasă.

Atât noi cât şi oaspeţii noştri am trăit o experienţă inedită; sub auspiciile limbii române şi entuziasmului copilăriei, inimile s-au deschis mai uşor, s-au legat prietenii, orizontul cunoaşterii s-a lărgit, toţi ne-am îmbogăţit sufleteşte.

Mulţumiri C.L. Agnita , C.L. Chirpăr , S.C. A.M.T. , Asociatiei ,, Valea Hartibaciului” ,elevilor si cadrelor didactice din scoli pentru efortul depus în derularea unui proiect cultural de importanţă pentru suflet şi minte .

Prof. Ioan Varga

2012

PAGINA GAL MICROREGIUNEA HÂRTIBACIU

Asociatia GAL Microregiunea Hartibaciu anunta lansarea apelului de selecţie a proiectelor Leader, M4.1:

411-Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier

412- Imbunatatirea mediului si a spatiului rural

413- Calitatea vieţii şi diversificarea economiei rurale

Data publicării anunţului: 29 NOIEMBRIE 2012

Fondul nerambursabil total, disponibil pentru prezenta sesiune: 2.009.554 EURO

MĂSURI DESCHISE MĂSURA 141- Sprijinirea fermelor

agricole de semi-subzistenţăIntensitatea finanţării : 100% din

valoarea totală a cheluielilor eligibile Alocare financiară nerambursabila

pentru sesiunea noiembrie 2012: 123.000 Euro.

Cuantumul finanţării nerambursabile/ proiect: 7.500 euro (1.500 de Euro/an/fermă de semi-subzistentă, timp de maximum 5 ani)

MĂSURA 112 - Instalarea tinerilor fermieri Intensitatea finanţării : 100% din valoarea totală a cheluielilor eligibile

Alocare financiară nerambursabila pentru sesiunea noiembrie 2012: 156.000 Euro

Cuantumul finanţării nerambursabile/proiect: 12.000 euro pentru o exploataţie agricolă cu dimensiunea minima de 6 UDE, iar peste această dimensiune sprijinul pentru instalare poate creşte cu 4.000 euro/1 UDE dar nu va putea depăşi 40.000 euro/exploataţie

MASURA 322 - „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunatatirea serviciilor de baza pentru economia si populatia rurala si punerea în valoare a mostenirii rurale”

Intensitatea finanţării: 100% din valoarea totală a cheluielilor eligibile

Alocare financiară nerambursabila pentru sesiunea noiembrie 2012: 368.554 Euro

Cuantumul finanţării nerambursabile/proiect: 1 proiect cu valoarea maxima de 18.500 euro; 8 proiecte cu valoarea maxima de 20.000; 1 proiecte cu valoarea maxima de 35.000 euro; 2 proiecte cu valoarea maxima 70.000 euro/proiect; MĂSURA 122 – Imbunatatirea valorii economice a padurii Intensitatea finanţării : 50 % din valoarea totală a cheluielilor eligibile

Alocare financiară nerambursabila pentru sesiunea noiembrie 2012: 57 100 Euro

Cuantumul finanţării nerambursabile/proiect: 1 proiect cu valoarea maxima de 14.200 euro; 2 proiecte cu valoarea maxima de 20.000; 2 proiecte cu valoarea maxima de 30.000 euro

MĂSURA 221 – Prima impadurire a terenurilor agricole

Intensitatea finanţării: 100 % din valoarea totală a cheluielilor eligibile

Alocare financiară nerambursabila pentru sesiunea noiembrie 2012: 70 000 Euro

Cuantumul finanţării nerambursabile/proiect: 1 proiect cu valoarea maxima de 23.000 euro; 2 proiecte cu valoarea maxima de 23.500;

MĂSURA 313 – Incurajarea activitatilor turistice

Intensitatea finanţării: medie 89,97 % ( 50% pana la 85 % pentru pentru investitiile generatoare de profit si 100 % pentru investitiile de interes public,

DESCHIDERE SESIUNE PROIECTE GAL MICROREGIUNEA HARTIBACIU – NOIEMBRIE 2012

negeneratoare de profit) din valoarea totală a cheluielilor eligibile

Alocare financiară nerambursabila pentru sesiunea noiembrie 2012: 778 000 Euro

Cuantumul finanţării nerambursabile/proiect: pentru investitiile generatoare de profit: 5 proiecte cu valoarea maxima de 15.000 euro; 5 proiecte cu valoarea maxima de 20.000; 1 proiect cu valoarea maxima de 83.000 euro; pentru investitiile de interes public negeneratoare de profit: 2 proiecte cu valoarea maxima de 40.000 euro; 2 proiecte cu valoarea maxima de 70.000 euro; 2 proiecte cu valoarea maxima de 150.000 euro;

MĂSURA 312 – Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de microintreprinderi

Intensitatea finanţării : 70 % din valoarea totală a cheluielilor eligibile pentru proiecte ce vizeza servicii si 85% pentru activitati de productie

Alocare financiară nerambursabila pentru sesiunea noiembrie 2012: 285.000 Euro

Cuantumul finanţării nerambursabile/proiect: 1 proiect cu valoarea maxima de 15.294,12 euro; 5 proiecte cu valoarea maxima de 20.000; 5 proiecte cu valoarea maxima de 24.000; 1 proiect cu valoarea maxima de 100.000 euro

MĂSURA 123 – Cresterea valorii adaugate a produselor agricole si forestiere

Intensitatea finanţării : 50 % din valoarea totală a cheluielilor eligibile

Alocare financiară nerambursabila pentru sesiunea noiembrie 2012: 85 600 Euro

Cuantumul finanţării nerambursabile/proiect: 1 proiect cu valoarea maxima de 11.200 euro; 3 proiecte cu valoarea maxima de 20.000; 2 proiecte cu valoarea maxima de 50.000;

MĂSURA 121 – Modernizarea exploatatiilor agricole

Intensitatea finanţării : 40 % din valoarea totală a cheluielilor eligibile

Alocare financiară nerambursabila pentru sesiunea noiembrie 2012: 86 300 Euro

Cuantumul finanţării nerambursabile/proiect: 2 proiecte cu valoarea maxima de 16.300 euro; 2 proiecte cu valoarea maxima de 30.000; 2 proiecte cu valoarea maxima de 40.000;

TERITORIUL GALDin teritoriul G.A.L. Microregiunea

Hartibaciu fac parte 14 comune şi 1 oras : Alţîna, Bârghiş, Brădeni, Bruiu, Chirpăr, Iacobeni, Marpod, Merghindeal, Mihăileni, Nocrich, Roşia, Şeica Mare, Şelimbăr, Vurpăr şi Agnita. DEPUNEREA PROIECTELOR : 29 - NOIEMBRIE 2012 – 07 ianuarie 2013, în fiecare zi lucrătoare, între orele 9.00-14.00, la Secretariatul Grupului de Acţiune Locală Microregiunea Hartibaciu, din orasul Agnita, str. Avram Iancu, nr. 66A, jud. Sibiu.

Solicitantul finanţării trebuie să îndeplinească cerinţele de conformitate, eligibilitate si selectie menţionate în cadrul Ghidului Solicitantului aferent fiecărei măsuri (www.apdrp.ro; www.madr.ro) si Planului de dezvoltare locala a GAL MH (disponibil pe site-ul www.gal-mh.eu). Vă rugăm să consultaţi Ghidului Solicitantului aferent măsurii în care se încadrează proiectul propus si Planul de dezvoltare locala a Microregiunii Hartibaciu. Proiectele finantate se vor implementa in teritoriul GAL Microregiunea Hartibaciu si vor urmari concordanta cu directiile de dezvoltare prevazute in Planul de Dezvoltare Locala, GAL MH.

Apelul de selectie, in forma detaliata, este disponibil pe site-ul GAL Microregiunea Hartibaciu, la adresa www.gal-mh.eu:

AU DEPUS PROIECTE ŞI VOR PRIMI BANI

După încheierea primei seiuni de depunere a proiectelor Comitetul de selecţie al GAL Microregiunea Hârtibaciu a analizat şi a aprobat proiectele depuse pentru finanţare cu fonduri europene.

Prin Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-suzistenţă” au fost depuse şi selectate două priecte şi tot atâtea prin măsura 322 „Renovarea, dezvoltarea, satelor, îmbunătăţirea srviciilor de bază pentru economia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”

Dicoiu Maria Mihaela din Şelimbăr are un teren de 1000 mp cultivat cu legume, un solar de 80 mp şi 9 familii de albine. A depus un proiect prin care vrea să realizeze un solar de 300 mp şi să-şi mărească prisaca la 39 familii de albine.

Simon Iuliana din Agnita are 30 de stupi şi vrea să achiziţioneze încă 32 lăzi complete, o centrifugă electrică şi echipament de lucru modern.

Ambele proiecte au fos selectate şi fiecare solicitant va primii câte 7500 de euro, aproximativ 33 750 lei.

Primăria din Nocrich a depus un proiect pentru dotarea Căminului Cultural solicitând suma de 31480 euro adică vreo 142000 lei iar Primăria Vurpăr, tot pentru dotarea Căminului Cultural a solicitat 58466 euro respectiv vreo 263000 lei. După primirea şi folosirea sumelor solicitate cei doi primari vor avea încă un motiv să fie mândri de realizările lor.

Începând cu 29 noiembrie s-a lansat noua sesiune pentru depunere de proiecte. Cine vrea şi ştie ce vrea poate veni la sediul GAL MH din Agnita unde va primii toate informaţiile necesare pentru a beneficia de fonduri europene nerambursabile. Prin GAL MH pot fi aduşi peste 2 milioane de euro pe Valea Hârtibaciului. Dacă vor fi investiţi, zona va fi tot atât de frumoasă dar mai bogată.

VĂ AŞTEPTĂM! Bârsan Ilarion –

preşedinte GAL MH

V, nr. 53, NOIEMBRIE 2012

INTRAREA MAICII DOMNULUIÎN BISERICÃ

21 noiembrie reprezintă pentru creştinii ortodocşi sărbătoarea intrării Maicii Domnului în biserică. În general sărbătorile închinate evenimentelor importante din viaţa Maicii Domnului nu au la bază relatări biblice (cu excepţia Buneivestiri), ci au luat naştere din evlavia populară întemeiată pe sau exprimată în diferite texte din primele secole creştine, texte care însă nu fac parte din întregul Sfintei Scripturi şi astfel sunt mai puţin cunoscute credincioşilor. Un astfel de text este păstrat sub numele de Protoevanghelia lui Iacob, iar în conţinutul lui ne este relatat evenimentul la care se referă sărbătoarea din 21 noiembrie. În continuare vom reda un fragment care ne poate ajuta să înţelegem mai bine sensul sărbătorii intrării Maicii Domnului în biserică (mai exact în templu).

•„În cronicile celor douăsprezece triburi

ale lui Israel se spune că trăia odată un om pe nume Ioachim din cale-afară de avut, care aducea mereu la templu daruri îndoite zicând: « Prisosul darurilor va fi pentru întreg poporul, iar ceea ce se cuvine pentru iertarea păcatelor mele voi dărui Domnului ca să mă aibă în pază ». Iată, sosi şi ziua cea mare a Domnului. Fiii lui Israel au început să aducă daruri, după cum era obiceiul. Atunci Ruben a stat înaintea lui Ioachim şi i-a zis: « Nu

ţi-e îngăduit s-aduci tu, primul, daruri, căci n-ai născut vlăstar în Israel ». S-a întristat Ioachim foarte tare şi s-a dus la tablele celor douăsprezece triburi zicând: « Am să caut în cele douăsprezece triburi să văd, oare numai eu n-am născut vlăstar în Israel? ». Şi a căutat şi a găsit că toţi drepţii ridicaseră câte o seminţie în Israel. Apoi şi-a amintit de patriarhul Avraam căruia, spre sfârşitul vieţii, i-a dat Dumnezeu fiu pe Isaac. S-a întristat Ioachim foarte tare şi nu s-a mai arătat femeii sale. Ci s-a dus în pustiu, şi-a pus acolo cortul şi a ţinut post patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi zicând în gândul lui: “Nu voi cobor în casa mea după mâncare şi băutură până când Domnul şi Dumnezeul meu nu se va uita la mine; până atunci rugăciunea îmi va ţine de foame şi de sete”. Iar acum femeia lui plângea şi se izbea cu pumnii în piept din două pricini, zicând: “Aşa să-mi pedepsesc văduvia şi pântecele sterp!”. De ziua cea mare a Domnului, Iudita, o slujitoare, i-a zis: “Cât o să stai cu inima-ntristată? Iată, e ziua cea mare a Domnului, nu se cuvine să jeleşti. Ci împodobeşte-ţi capul cu această cunună pe care mi-a dăruit-o stăpâna ţesătoriei, căci o biată slujitoare cum mă aflu nu se cade să poarte un lucru hărăzit doar celor de neam regesc ». Dar Ana i-a răspuns: « Piei din ochii mei!

(continuare în pagina 6)

Sergiu Pârvu s-a născut la Agnita, pe 28 ianuarie 1986. De loc, spune cu mândrie că e chirpărean, de pe Valea Hârtibaciului, chiar dacă a locuit cinci ani la Agnita, iar în prezent e student în anul III la Facultatea de Construcţii / Arhitectură din Cluj Napoca.

Mai vine pe-acasă, pe la Chirpăr, de câte ori are ocazia şi, cu evlavie şi talent, zăboveşte în micul atelier amenajat acasă, pentru a picta icoane pe sticlă.

Primeşte cu drag vizitatori la atelierul de pe Uliţa Mare, cu condiţia să fie anunţat din timp. Casa şi inima sunt deschise pentru toţi cei interesaţi de arta sa.

Întrebat de tehnica de lucru, Sergiu Pârvu ne-a mărturisit că foloseşte clasica tehnică a culorilor de ulei, preluată de la iconarii bătrâni. Meşteşugul l-a dobândit de la călugării mănăstirii Sâmbăta de Sus. Transmiterea meşteşugului direct, de la generaţie la

generaţie, asigură – crede iconarul – autenticitatea lucrărilor.

Conturul îl realizează cu o „pensulă” făcută chiar de el din păr de pisică (din vârful cozii), pentru că este foarte moale. Suportul pentru majoritatea icoanelor e glaja (sticlă veche lucrată manual, în mare parte) pe care o adună de la casele bătrânilor. Face acest lucru pentru că tocmai deformările sticlei „pun icoana oarecum în mişcare şi îi dau timbrul de vechi, iar acest fapt îmi dă satisfacţia că realizez ceva vechi într-o lume plină de nou.”

Se ştie că, prin aşezarea unei foiţe de aur sau argint în dosul picturii, culoarea îşi sporeşte luminozitatea, iar glaja, datorită suprafeţei ondulate, posedă o „licărire inegalabilă”.

Sergiu ne-a confesat că la aureole sau elemente ornamentale lucrează numai cu foiţă de aur, nu bronz. Iar elementul principal în realizarea unei icoane este postul îmbinat cu puţină rugăciune, face mai mult decât cele mai scumpe şi fine culori din lume; dar aceste obiceiuri şi le face fiecare iconar în parte. „Eu, de exemplu, pentru a mă apuca de o icoană, am nevoie de cel puţin trei zile de purificare, în sensul că ţin puţin post şi ascult cât pot de mult Tudor Gheorghe sau Gheorghe Zamfir, pentru a intra în starea de creaţie.”

Icoanele reprezintă sfinţi ce se suprapun peste zeităţi străvechi, păstrând atribute arhaice, îmbogăţite cu elemente creştine. Predomină credinţele legate de fertilitate şi cele apotropaice, oamenii apelând în general la divinităţi asociate belşugului şi protecţiei de rău şi boală.

În portofoliul meşteşugarului putem recunoaşte scene din mitologia creştină: Maica Precistă, Naşterea lui Iisus, Cina cea de taină, Crucificarea, Învierea, Duminica lui Toma, Iisus Pantocrator, Iisus şi viţa de vie, Iisus şi doi îngeri (jertfa). Pictura populară e reprezentată în modul cel mai complex

şi migălos prin pictura pe sticlă. Pornind de la o temă religioasă, acesteia i s-au adăugat elemente de natură laică şi o viziune în consens cu anumite credinţe arhaice. Astfel, prin tehnici ce susţin desenul, de multe ori schematic şi stilizat şi cu aportul de elemente decorative cu motive florale şi geometrice, într-o dispoziţie cromatică nicicând stridentă, ci prin alăturarea de tonuri închise unora deschise şi culori complementare, Sergiu Pârvu a pictat şi pe Sfinţii Ilie, Georghe şi Haralambie. Sfântul Gheorghe, protectorul vitelor şi al oamenilor împotriva molimelor, sfânt legat de calendarul agricol şi pastoral, e pictat călare, ucigând balaurul. Cu aceeaşi funcţie de apărare a fiinţelor cuvântătoare şi necuvântătoare, deopotrivă, e zugrăvit şi Sfântul Haralambie.

Printre temele abordate de tânărul meşteşugar se numără şi Fecioara Maria, în două ipostaze, şi anume Maica Îndurerată şi Fecioara Maria cu Pruncul în braţe.Se remarcă o serie de elemente laice din istorie, literatură, folclor, din viaţa de toate zilele, ceea ce Romulus Vulcănescu numea „folclor religios”.

Sergiu respectă în totalitate tiparul tradiţional, afişează un desen îngrijit, compoziţie complexă şi tonuri calde, armonie a culorilor, iar calitatea sa de meşteşugar - iconar a fost recunoscută de către colectivitate. De multe ori se confruntă cu problema procurării de materiale pentru a putea picta şi, ca orice om al secolului XXI, cu cea a timpului.

În ciuda vârstei, Sergiu are deja o experienţă de zece ani.

(continuare în pagina 6)

Sergiu Pârvu – iconar al

secolului XXI

2012

(continuare din pagina 5) Pentru nimic în lume n-am să fac aşa

ceva. Vezi doar cât de tare m-a umilit Domnul! Ori vreun mişel ţi-o fi dat cununa ca să mă faci părtaşă la păcatul tău? ». Atunci Iudita i-a zis: « De ce să te mai lovesc şi eu când însuşi Dumnezeu ţi-a închis pântecele şi nu-ţi dă voie să rodeşti în Israel!? » Ana s-a întristat foarte tare, şi-a azvârlit veşmintele de doliu, şi-a spălat părul, s-a gătit în haine de mireasă şi pe la ceasul al nouălea a coborât în grădină să se plimbe. Şi văzând un dafin s-a aşezat sub el şi a început să se roage la Domnul atotstăpânitorul zicând: « Dumnezeule al părinţilor noştri, binecuvântează-mă şi împlineşte-mi ruga precum ai binecuvântat pântecele Sarei şi i-ai dăruit fiu pe Isaac! » Ridicându-şi privirile spre cer zări un cuib de vrăbiuţe în frunzişul dafinului şi prinse a jeli de una singură zicând: « Vai mie, nefericita, cine m-a născut? Din ce pântece am ieşit la lumină? Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel şi cu batjocură m-au alungat ei din Templul Domnului. Vai mie, nefericita, cu cine aş putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă şi păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aş putea să mă asemăn? Nu sunt ca vietăţile pământului, fiindcă şi vietăţile pământului pot zămisli, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine oare mă asemăn? Nu sunt ca vietăţile din ape, căci şi ele pot zămisli, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aş putea să mă asemăn? Pământului, nici lui nu-i sunt asemeni, căci şi pământul rodeşte la soroc şi pe tine, Doamne, te binecuvântează! ». Şi, iată, un înger al Domnului a venit asupra ei şi i-a zis: « Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămânţă în pântec şi vei naşte prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea ». Şi a răspuns Ana: « Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naşte prunc - băiat ori fată - îl voi dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieţii sale ». Şi au venit la ea doi îngeri şi i-au zis: « Iată, bărbatul tău se întoarce acasă cu turmele. Căci un înger al Domnului a coborât

(continuare din pagina 5)De la vârsta de 12 ani a participat la Olimpiada

Naţională „Meşteşuguri artistice tradiţionale” până la 18 ani, unde a obţinut numeroase premii întâi, dar şi speciale. A mai participat la olimpiade judeţene, de fiecare dată obţinând Premiul I, dar şi la numeroase expoziţii în ţară (oraşul Agnita – Casa de Cultură, Bibliotecă, Primărie, în Sibiu la

INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICÃ

Sergiu Pârvu – iconar al secolului XXI

la el şi i-a zis: „Ioachim, Ioachim, Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea; coboară cu turmele din pustie căci, femeia ta, Ana, va rămâne grea!” ». Atunci a coborât Ioachim şi a grăit către păstorii lui, zicând: « Aduceţi-mi aici zece mioare curate şi neîntinate pentru Domnul Dumnezeul meu; douăsprezece juninci blânde pentru preoţi şi sinedriu şi o sută de iezi pentru întreg poporul! » Şi, iată, când a sosit Ioachim cu turmele, Ana stătea la poartă. Văzându-l, a alergat şi i s-a prins de gât zicând: « Acum ştiu că Domnul Dumnezeu m-a binecuvântat din plin. Iată, cea care a fost văduvă nu mai este şi cea care n-a avut copii va zămisli ». Prima zi Ioachim a rămas acasă şi s-a odihnit. În ziua următoare, ducându-se cu darurile la templu, cugeta în sinea lui: “Dacă Dumnezeu mă ocroteşte, voi vedea astăzi petalonul marelui preot”. Şi pe când îşi oferea darurile, Ioachim se privi atent în petalonul preotului care urca treptele altarului şi nu văzu nici un păcat în inima sa. Apoi zise: “Domnul mă ocroteşte şi mi-a iertat toate păcatele”. Astfel ieşi din templul Domnului izbăvit şi se întoarse acasă. După nouă luni Ana a născut. Şi a întrebat-o pe moaşă: « Ce-am adus pe lume? » Iar moaşa i-a răspuns: “O fată”. Şi a zis Ana: “Sufletul meu a fost azi preamărit”. Şi a culcat pruncul în leagăn. Trecând zilele cuvenite Ana s-a spălat, şi-a alăptat pruncul şi i-a pus numele Maria. Zi după zi prindea puteri copila. Când a împlinit şase luni, a pus-o Ana jos, pe pământ, să vadă numai dacă poate sta în picioare. Şi ea, făcând şapte paşi roată-mprejur, s-a întors în braţele Anei. Iar aceasta, ridicând-o, grăi aşa: « Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, n-o să mai umbli pe pământ până când nu te voi duce în Templul Domnului ». Şi i-a făcut copilei loc de rugăciune în odaia ei, nemaiîngăduindu-i să se atingă de lucruri pângărite şi impure. Apoi le-a chemat pe fiicele neîntinate ale evreilor, ca să se joace cu ea. Când pruncul împlini un an, Ioachim făcu masă mare şi chemă preoţii, învăţaţii, bătrânii şi întreg poporul lui Israel. Şi o aduse pe copilă înaintea preoţilor care o binecuvântară zicând: « Dumnezeule al părinţilor noştri, binecuvântează pe copila aceasta şi dă-i un nume slăvit în veci de toate

neamurile pământului ». Şi întreg poporul răspunse: « Aşa să fie, aşa să fie, amin! » Şi o duse apoi Ioachim înaintea arhiereilor care o binecuvântară zicând: « Dumnezeule preaînalt, coboară-ţi privirea peste copila aceasta şi dă-i o binecuvântare desăvârşită! » După aceea Ana o luă în braţe, o duse în micul templu din odaia ei şi începu s-o alăpteze. Şi cântă Ana întru slava lui Dumnezeu aşa: « Voi înălţa un cântec de slavă Domnului Dumnezeului meu pentru că m-a luat în seamă şi a şters batjocura duşmanilor mei; şi mi-a dat rod sfânt, unic după fire, dar cu mai multe chipuri înaintea Lui. Cine va vesti fiilor lui Ruben că Ana îşi alăptează pruncul? Auziţi, auziţi toate cele douăsprezece triburi ale lui Israel, Ana îşi alăptează pruncul! » Apoi o culcă pe Maria în pătuţul ei din templu şi se îngriji de oaspeţi. Aceştia, după terminarea petrecerii, se risipiră pe la casele lor slăvindu-l cu mare bucurie pe Dumnezeul lui Israel. Lunile se adăugau una câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani Ioachim îi zise Anei: « Iată, a venit timpul s-o ducem la templul Domnului. Trebuie să ne ţinem cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul şi să rămână darul neprimit ». Dar Ana răspunse: « Hai să mai aşteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl şi după mama ei ». « Să mai aşteptăm », încuviinţă Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: « Chemaţi pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să ţină în mână o făclie aprinsă pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de templul Domnului ». Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria şi, sărutând-o, o binecuvântă zicând: « Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârşitul veacurilor El îşi va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel ». Şi a aşezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze şi toată casa lui Israel o îndrăgi. Părinţii plecară uimiţi şi mulţumeau Dumnezeului atotstăpânitor că fiica lor nu şi-a întors privirea înapoi. Maria rămase în Templul Domnului curată ca o porumbiţă şi primea hrană din palma unui înger”.

Biblioteca Astra, Muzeul Astra), dar şi în străinătate (Germania, Olanda).

A fost premiat la concursul naţional Icoana din Sufletul Copilului cu Premiul Arhiepiscopiei Române pentru icoană, precum şi alte numeroase premii, mapa actuală de diplome conţinând în jur de 18-20 distincţii.

Fiind atât de tânăr, nu se poate pune problema

de a avea continuatori în meşteşugul pe care îl practică, dar mărturiseşte cu emoţie că a fost, câteva veri la rând, instructor în tabere de creaţie organizate la Sibiel şi Cacova.

În prezent studiază arhitectura, pictează icoane, ori de câte ori îşi permite luxul de a intra în starea de creaţie şi face, la cerere, troiţe pe tablă, în mărime naturală. Intenţionează să urmeze Şcoala Populară de Arte din Cluj.

Ni se par potrivite cuvintele lui I. D. Ştefănescu care, vorbind despre cele mai vechi momente de artă populară, spunea că acestea sunt legate de o perioadă de înflorire şi manifestă siguranţă de lucru şi maturitate în gândire. Nu este vorba despre o copie, ci despre o nouă realizare ce păstrează structura, caracterele fundamentale ale modelului, dar pe care fiecare meşter îl îmbogăţeşte cu elemente noi, ce se potrivesc spiritului şi viziunii sale, dar şi abilităţilor, potrivit stilului său.

Centrul de Resurse al Arhiepiscopiei Sibiului a susţinut în data de 19 noiembrie 2012, la Protopopiatul Ortodox Român din oraşul Agnita o informare privind activitatea Centrului. În cadrul acestei informări din cadrul proiectul FORTE - Formare trainică pentru parteneriat social a fost discutată posibilitatea de formare continuă a preoţilor din acest protopopiat.

Scopul proiectului FORTE este dezvoltarea capacităţii organizaţionale a structurilor active în domeniul parteneriatului social din cadrul Administraţiei Patriarhale şi a nouă eparhii din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române, printre care şi al ARHIEPISCOPIEI SIBIULUI pentru a deveni parteneri mai puternici pentru incluziunea socială la nivel naţional.

Pentru a pregăti resursele umane locale astfel încât să se poată implica eficient în programe sociale proiectul oferă o componentă de training - formare consistentă, structurată în funcţie de nevoile identificate local. Sunt organizate sesiuni de training, workshop-uri şi seminari pe teme de dezvoltare organizaţională. Scopul acestor formări este să îmbunătăţească competenţele şi abilităţile de management ale preoţilor şi să-i sprijine în activităţile social-misionare din parohi. Prin acest proiect se oferă posibilitatea investirii în formarea, perfecţionarea şi instruirea unui număr mare de persoane, în diverse domenii de activitate.

A fost propus modulul de formare – E-learning –Scriere de proiecte în sprijinul activităţilor din parohii pentru preoţii din Protopopiat, care sa constituie un instrument practic de eficientizare a programelor misionar-pastorale şi sociale. Cursul este alcatuit din 6 lecţii care vor fi transmise săptămânal pe adresa de email a fiecărui participant. Acestea vor fi alcătuite dintr-o secţiune de informaţii teoretice, si o secţiune practică ce conţine un exemplu şi o aplicaţie practică, pentru a oferi posibilitatea de a se exersa abilităţile şi de a se primi feed-back din partea formatorilor.

Preoţii s-au arătat interesaţi. Formările urmează a se derula după un calendar care va fi stabilit de comun acord. Această întâlnire a avut loc în cadrul proiectului FORTE - Formare trainică pentru parteneriat social POSDRU 93/3.3/S/62277, derulat de Federaţiei Filantropia în parteneriat cu Patriarhia Română, Instituto de Formacion Integral (IFI) şi Global Commercium Development.

Activitate în cadrul proiectului

FORTE LA

PROTOPOPIATUL AGNITA

“[…] Trei fenomene ale timpului: invazia verticalã a barbarilor, domnia proştilor, trãdarea oamenilor cumsecade. Primul: nãvãlesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se aflã. Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptã expectative binevoitoare, se fac cã nu vãd şi nu aud, pe scurt trãdeazã. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezãtorii înregistreazã şi tac. Sunt cei mai vinovaţi”.

Şmecherul şi boala endemica a bãnuielii Se prea poate ca şi în lumea veche

mângâietoarele cuvinte afecţiune şi încredere sã fi sfârşit prin a se goli de conţinut, sã fi ajuns formale ca atâtea altele. Dar de vãzut am vãzut noi ce înseamnã o lume întemeiatã numai pe concurenţã, lumea cãreia urmaşa ei dialecticã i-a pus capac venind cu noile ei temeiuri: ura, invidia şi bãnuiala. Marea tainã a tuturor nenorocirilor: bãnuiala. Otrava, neghina, pârjolul […] Cine s-a gândit în primii ani ai veacului cã acestea vor fi problemele noastre de cãpetenie: frica, bãnuiala generalizatã, şmecheria

atotputernicã? Iatã cã totuşi sunt… Pentru creştinism bãnuiala e un pãcat grav şi oribil. Pentru creştinism încrederea e calea moralã a generãrii de persoane. Numai omul îşi fãureşte semenii proporţional cu încrederea pe care le-o acordã şi le-o dovedeşte. Neîncrederea e ucigãtoare ca şi pruncuciderea; desfiinţeazã ca om pe cel [asupra] cãruia este manifestatã. Omul însuşi, fãurit de Dumnezeu, îşi transformã pe aproapele sãu în persoanã – printr-un act creator secund – datoritã încrederii pe care i-o aratã. Dând nume animalelor, potrivit poruncii dumnezeeşti, omul le rânduieşte în cuprinsul creaţiei: purtând aproapelui dragoste şi acordându-i încredere, face din el o Persoanã, altceva decât un individ. Iatã pentru ce bãnuiala este atât de nocivã. Din persoanã omeneascã ea îl transformã pe cel bãnuit în – în ce? Nu în brutã, ar fi prea bine, ci în ceva nespus mai fãcãtor de rãu, în fãptura cea mai abjectã, mai pernicioasã, mai cancerigenã ce poate fi – în şmecher. Când însã ne formãm convingerea cã un individ ori un grup de indivizi intrã sub calificarea de ticãlos ori ticãloşi, altul e procedeul (tot creştin): neîntârziata, neşovãitoarea luare demãsuri – stârpirea”.

(fragment din Jurnalul fericirii)

NICOLAE STEINHARDT, DESPRE DERBEDEI,ŞMECHERI, PROŞTI ŞI INCULŢI

“Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii”(Matei 24, 10)

COLEGIUL DE REDACŢIEOrtodoxia pe Valea Hârtibaciului

Str. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269 510325Preşedinte: Pr. Protopop Ioan JurcaRedactor responsabil: Pr. Axente-Cosmin Coşorean (Coveş)Colectivul de redacţie: Pr. Marius-Ciprian Bogdan (Vecerd), Pr. Aurel Dolea

(Stejerişu), Pr. Ion Popescu (Noiştat), Pr. Sebastian Toma (Movile), Pr. Ioan-Dumitru Tãtoiu (Fofeldea)

Colaboratori: Luminiţa Feldara, Bogdan FolobaTiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape SibiuAşteptãm opiniile şi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacţiei sau pe

email la urmãtoarele adrese: ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com şi ortodoxiapehartibaci@yahoo.com

72012

Ţerbea Paraschiva 03 dec. 92 de ani CoveşPasăre Nicolae 03 dec. 86 de ani RujaFlităr Maria 04 dec. 87 de ani BrădeniStoica Ruxandra 04 dec 83 de ani RetişPrescurea Elvira 05 dec. 90 de ani MerghindealBarbu Emilia 05 dec. 84 de ani RetişBucholtzer Emilia 07 dec. 90 de ani MerghindealBalaban Filofteia 07 dec. 81 de ani AlţânaIgnat Silvia 10 dec. 85 de ani IlimbavIonaş Paraschiva 11 dec. 93 de ani MihăileniSân Octavian 12 dec. 88 de ani MerghindealBârsan Livia 12 dec. 86 de ani Retiş Gruncă Ana 14 dec. 92 de ani FofeldeaVasiu Pavel 15 dec. 80 de ani BeneştiTatu Maria 17 dec. 85 de ani AlţânaDobre Valeria 17 dec. 84 de ani RetişChiru Maria 19 dec. 91 de ani Dealu FrumosMarin ileana 21 dec. 83 de ani MarpodDeneşan Emilia 23 dec. 84 de ani ŢelineŢichindelean Eufimia 23 dec. 81 de ani AlţânaMoldovan Cornel 24 dec. 85 de ani MihăileniCernea Grigore 24 dec. 81 de ani AgnitaTecpanţă Ioan 28 dec. 84 de ani AlţânaCoşorean Emanoil 30 dec. 91 de ani CoveşOros Ioan 30 dec. 91 de ani Dealu FrumosVulea Elena 31 dec. 93 de ani Merghindeal

Noi le dorim sănătate, bătrâneţe liniştită şi bucurii din partea urmaşilor. Celor ce nu mai sunt le dorim odihnă veşnică de-a dreapta Tatălui.

N.R. RUGĂM PRIMĂRIILE SĂ REACTUALIZEZE LISTELE ŞI SĂ LE TRIMITĂ LA REDACŢIA G.H. Agnita Piaţa Republicii nr. 19

EI S-AU NÃSCUT ÎNDECEmBRIE

FOLCLOR CULES DE MIRCEADRÃGAN NOIŞTEŢEANU

STRIGĂTURI DIN SĂSĂUŞI

Tu mireasă, draga mea,Nu hi cu inima rea,Că ce te duci de-aicea.Curtea-i bună, la loc bun,Mirele-i ca un păun.Curtea-i bună, la loc larg,Şi mirele-i ca un steag.

Uită-te, mireasă, roată,C-aici o vint lumea toată.Ş-o vint şi duşmanii tăiŞi să uită cu ochi răi.Uită-se pân-or plezni,Unde eşti tu, ei n-or hi.Uită-se pân-or crepa,Unde stai tu, ei n-or sta.

Mirele nost’-ca un miel,Multe-ar hi vint după el.Asta o fost mai aproape,Le-o făcut ciudă la toate.

Nună, şurţă galbină,Inima ţi-i jalnică.Jalnică poate să-ţi hie,Nunu mi-are grija mie;Şi jalnică îţi şi este,Pe min’nunu mă iubeşte!

Nună, vălitoare mare,Nunu tău izmene n-are.Rupe-ţi, nuno, străjacu’Şi-ţi îmbracă bărbatu’.

De ţ-a părea lucru greu,Dă-mi-l să ţi-l îmbrac eu.Că-i dau şi carne de pui,Lângă mine-n pat îl pui!

Foaie verde de cicoare,Ba nunu izmene are.Dacă nu vrei să mă crezi,Dă-te şi-l caută şi vezi!

Ieşi afară, soacră mare,Că ţ-aducem noră tare;Să-ţi ajute la ciubăr,Ş-apoi să vă luaţi de păr.Ea să-ţi ajute pe trepte,Ş-apoi să vă luaţi de plete!

Mireasă, mireasă hăi,De va hi soacră-ta rea,Mătură curtea cu ea.De va hi soacră-ta bună,Omeneşte-o ca pe-o mumă!

Asta-i nuntă, nu-i tomneală,Că mi-o căz’t un domn în zamă;Şi ş-o umplut pantalonii,Şi de-atunci nu-mi mai plac domnii!

Socăciţă de la oale,Cu bucile mari şi goale.Să crească urzicileSă-ţi copere bucile.

Cui nu-i place ce-am strigat,Să mă dea la advocat.Să mă dea şi la judeţ,C-aşa-i legea la ospăţ!

NICU GANEA

INTREBARI

Ce e cuvântul Tău?E o pâine cât pământulDin care mici fărâme de miez ne laşi pe caleŞi nu vedem sărmanii pe când călcăm CuvântulCă îndurăm de foame călcând o pâine moale.

Şi ce-i iubirea Ta?O ploaie cât potopul....Ai cărei picuri repezi ne caută cu dorDar câţi sub streşini strâmbe nu ne ferim de stropulRăcoritor de suflet, ce cade iubitor...

Ce e puterea Ta? E-o şoaptă cât un tunetReverberând credinţă, cunoaştere, speranţăDar câţi din noi percepem Cuvântul pentru sufletŞi câţi vibrăm prin Tine în marea Rezonanţă.

POLIGAMSavura cu ochii un MUŞCHI ŢIGĂNESCAsortat cu ŞUNCĂ DE PRAGA, firesc.În BERLINĂ ţinea o LUPOAICĂ ALSACIANĂDin Inlgitera îşi luase una Kentană

Cu un Kojak în bot, sugera importanţăO mioritică şargă ne ţinea la distanţăIar de la ruşi şi-a tras o KatiuşaŞi tot cu ea îşi desfereca nopţile, uşa

Se scufunda în VIRGINE şi MARIANESe lupta cu MALVINELE cele britaneÎşi ghicea viitorul în funduri de ceaşcăCând sorbea pe-ndelete câte o TURCEASCA

În ochi îi sclipea o plăcere perversăCând cu CHEIA FRANCEZĂ strângea OLANDEZĂ.

Se văzuse şi cu FATA MORGANACălărise pe şa cu ILEANA cea COSÂNZEANAAvea o BASCĂ şi o CANADIANĂMânca JAPONEZĂ cu NAPOLITANĂ

DORINŢĂ ÎMPLINITĂ

Un ins moare într-o cafenea, subit, într-o seară, în timp ce juca o partidă de cărţi cu prietenii. Aceştia, clienţi fideli, ca şi el, ai localului, se întrabă cum s-o anunţe pe soţia mortului despre neaşteptatul şi tristul eveniment.Unul dintre amici acceptă delicata misi-une, se duce acasă la răposat şi îi spune văduvei, pe care o ştie foarte credioncioasă:- Bună seara. Vin din partea soţului dumnevoastră....- Mare bucurie! Spune femeia. Bănuiesc că joacă şi acum cărţi, la cafe-nea...- Într-adevăr...- Şi, fireşte, a pierdut bani...- Întocmai...- O grămadă de bani, sunt sigură...- Da, aşa e, o grămadă de bani.- Ah, dobitocul! Dar-ar Dumnezeu să-l lovească damblaua şi să moară pe scaun, cu cărţile în mână! strigă femeia.- Ei bine, doamnă, Dumnezeu v-a împlinit dorinţa, îi spuse mesagerul.Din volumul „ Povestiri filozofice” de Jean-Claude Carriere

20128

Pentru toţi românii Crăciunul e cea mai importantă sărbătoare religioasă, prilej de bucurie, de purificare, de împăcare.

Colindatul deschide ciclul celor 12 zile (de la Crãciun la Boboteazã) ale sãrbãtorilor de iarnã. Existã şi colinde de Sf. Nicolae, de Anul Nou, de Boboteazã şi chiar de Paşti, dar fenomenul propriu-zis al colindatului este legat de sãrbãtorirea Crãciunului. El este cel mai răspândit în Transilvania, mai ales în partea ei de sud.

Colindatul era o datinã strãveche referitoare la întâmpinarea Anului Nou, cea mai mare sãrbãtoare a omului precreştin. Biserica a integrat-o în cadrul creştin al sãrbãtorii naşterii lui Isus. Din colindatul precreştin ne-a rãmas azi colindatul cu mãşti. Iniţial, începutul anului era corelat cu momentul reînvierii naturii, deci cu sosirea primăverii. Romanii sărbătoreau această zi la 1 martie. În anul 153 î. Hr. data anului nou a fost stabilită pentru ziua de 1 ianuarie, momentul intrării în funcţie a noilor consuli romani. Biserica impune Anul Nou la 25 decembrie şi astfel Crăciunul capătă semnificaţia de An nou, substituindu-se Calendelor, Saturnaliilor şi zilei lui Mithra. Aşa a fost câteva secole. Caracterul de obicei agro-pastoral specific colindatului provine din sărbătorile de primăvară mutate, datorită schimbărilor calendarului, iarna. Aşa, de exemplu, exista credinţa că, dacă se colindă, se face grâul.

Constituirea ceteiPentru a organiza colindatul,

feciorii se asociazã în cete. Scopul principal al cetei junilor e de a-i iniţia în normele şi valorile comunitãţii, spre a le transmite, la rândul lor, generaţiilor urmãtoare. Tinerii învaţã cã au obligaţii sociale în viaţa satului. La ceatã ei se iniţiazã în cântece, joc, obiceiuri, spre a se integra în colectivitatea sãteasca. Aici se înscrie colindatul întregului sat, cãci se considerã cã, în aceastã perioadã de tranziţie spre Noul An, omul poate influenţa, prin urarea cântatã a colindãtorilor, desfãşurarea ciclului naturii. Tot la ceatã feciorii învaţã sã coopereze şi sã se subordoneze unei autoritãţi (conducãtorul cetei, tata de feciori). Ceata organizeazã petrecerile tineretului din perioada sãrbãtorilor de iarnã. Feciorii şi fetele sunt acum împreunã la multe astfel de ocazii şi aşa se apropie unii de alţii, se încheagã noile familii, „se aşeazã”, „intrã în rândul lumii”.

Ceata de colindãtori poartã felurite denumiri:

-bute- în Vecerd, Ghijasa de Jos, Mihãileni, Şalcau, Ighişul Vechi, Bârghiş, Apoş, Beneşti, Coveş, Agnita (românii de Pe Vale), Ghijasa de Sus, Ţichindeal, Ruja

-ceată-- în Bãrcut, Toarcla, Netuş ,Vărd, Noiştat, Ilimbav, Hosman

- ceata junilor--Marpod

-crâşma feciorilor- în Fofeldea-vecinãtate- în Pelişor-ne bãgãm cu ficiorii--- în

Sãsãuş, Chirpãr, RetişAlegerea conducătorilorPrima grijã a feciorilor este sã-şi

aleagã conducãtorii şi gazda. În Retiş şi Bãrcut toţi cei aleşi se numeau tistii. Conducãtorul cetei trebuie să aibă armata făcută şi se numeşte primar de ficiori (Vecerd, Ghijasa de Sus), primar mare (Retiş), jude (Sãsãus, Pelişor, Fofeldea, Bãrcut, Chirpãr, Marpod, Nocrich, Ţichindeal, Vărd, Netuş, Beneşti, Ghijasa de Jos, Ilimbav, Hosman, Nou, Roşia, Vurpăr), jude mare (Noiştat, Ruja) funogi (Ighişul Vechi), vătaf (Agnita), tată de bute (Coveş). În unele sate existã şi un ajutor de jude, numit pârgar (Chirpãr, Nocrich, Ţichindeal, Ghijasa de Sus), subprimar (Coveş) , jude mic (Ruja, Noiştat, Ilimbav, Bârghiş), primar mic (Retiş, Fofeldea). Judele mic era responsabil cu jocul în Ilimbav. În Noiştat judele mic tomnea muzicanţii şi-i aducea la sala rumânilor. Până acolo se cânta, se chiuia, lumea ştia că începe jocul. În Nocrich pârgarul şi pristavul invitau fetele la joc. Cel care se ocupa de aprovizionarea cu bãuturã era crâşmarul (Vecerd, Pelişor, Bãrcut, Ţichindeal, Beneşti, Ighişu Vechi) sau paharnicul (Vecerd, Sãsãuş, Retiş, Chirpãr). El o şi distribuia la petrecere, gustând-o întâi. În Fofeldea şi Beneşti erau doi crâşmari, cel mare şi cel mic. Ei trebuiau să guste tot ce aduceau la bute. Gociul (Chirpãr) aduna colacii şi carnea la colindat. În Pelişor aveau doi pârgari ce duceau sacii cu darurile, numiţi măgăriţe în Noiştat, măgari în Nou, Brădeni. De mâncare se ocupa bucãtarul (Retiş), sucaciul (Bãrcut, Coveş, Chirpãr). În Retiş mamele celor doi paharnici şi ale celor doi bucătari făceau mâncare la feciori până la Bobotează.În Bârghiş şi Apoş erau aleşi doi feciori mai în vârstã, numiţi tisturi, ce rãspundeau de mâncare şi bãuturã. Retişenii, agniţenii şi noişteţenii mai alegeau un notar şi un casier (numit pârgar în Chirpãr), ce aduna banii strânşi de la fete şi bãieţi. Doi pârgari aveau şi beneştenii, dar şi un sătean, care se ocupau de mâncare. În Ighişu Vechi pârgarul anunţa, cu o casă înainte, fetele că vine colida, să lase jocul. Doi feciori mai tineri, numiţi funoage în Bârghiş şi Apoş, aveau în grijã organizarea jocului. În Chirpãr un fecior bun dansator, numit judecãtor, avea ca sarcinã sã invite la joc fata rãmasã fãrã partener. Supraveghea îndeplinirea sarcinilor în ceată pristavul (Nocrich, Ţichindeal, Ghijasa de Jos, Nou) sau controlorul (Retiş). În Retiş pristavul avea grijă ca la joc toate fetele să fie jucate. Ducea fata la un fecior şi acesta era

obligat s-o joace, nu putea refuza! În Roşia şi Vurpăr pristavul aduna banii. Cei doi pristavi din Ruja mânau fetele la joc a doua zi de Crăciun. Numai cele chemate veneau la joc şi asta , de la vârsta de 14 ani, când terminau şcoala. Pârgarii (erau doi) îndeplineau ordinele date de judele mare în Ilimbav, adică mânau jocurile şi verzele. Mânatul verzelor însemna să meargă la tatăl unei fete şi să-l anunţe să ducă verzele la jude. Tot pârgarii duceau sacii cu colacii, pecia şi merele.

În vechime conducerea cetei era numitã de bãtrânii satului, apoi de preot, iar dupã înfiinţarea primãriilor româneşti pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, de primar. Astfel, pe la 1890 primarul din Fofeldea strângea într-o duminicã tineretul în faţa primãriei şi anunţa:

„Ia ascultaţi cu toţii ! Am aflat de bine sã punem în acest an jude mare pe (cutare). Sã-l ascultaţi şi sã vã purtaţi bine!” Mai târziu, feciorii şi-au ales ei conducerea. De fapt, în secolul al XIX-lea, vechiul obicei al junilor, cu originea în riturile de iniţiere ale adolescenţilor din vremurile strãvechi, intra într-o fazã modernã. Numãrul feciorilor creşte, cãci satele s-au mãrit şi iau fiinţã cetele. Fiind mulţi, nu mai pot trãi toţi la o gazdã şi astfel apare a doua ceatã sau mai multe.

Ca reprezentanţi ai satului, în Chirpãr erau aleşi doi taţi, oameni mai în vârstã, cu mult prestigiu, care vegheau şi rãspundeau de ordinea şi disciplina tinerilor din ceatã. El îi supraveghea pe colindători, având grijă să nu se întâmple incidente. În Bãrcut preotul era informat obligatoriu de alegerea fãcutã de feciori şi, la rândul lui, anunţa în bisericã. Un bãrbat însurat era „tata” feciorilor în Retiş şi avea grijã de ei peste an. Spre exemplu, duminica seara, când trãgea de vecernie, el spunea celor de la joc: „gata!” şi toţi mergeau la bisericã! În Sãsãuş primãria numea o fatã de frunte sã fie judeceasã.A doua zi de Crãciun, dupã slujbã, judele, paharnicul şi gociul mergeau cu o „fele”(sticlă de 0,5 l) de rachiu la ea şi o cereau ca judeceasã. O luau si mergeau cu ea la gazdã şi petreceau.

Pregătirea pentru colindatCeata se organiza la lãsarea

postului (Vecerd, Retiş, Marpod), de Sf. Nicolae (Ighişu vechi) sau dupã Sf. Nicolae (Sãsãuş), oricum în intervalul 15 noiembrie - Ajunul Crãciunului. Bãieţii intrau în ceatã în general la terminarea şcolii, pragul inferior fiind 15 ani şi rãmâneau pânã la cãsãtorie. În Ighişu Vechi numai cei cu armata făcută făceau parte din ceată. Numãrul cetelor dintr-un sat e variabil. Obişnuit se alcãtuia o singurã

ceatã (Chirpãr), dar se fãceau şi 2-3 [Fofeldea, Bârghis, Ighişul Vechi ( Până la pod şi Dincolo de pod) , Pelişor, Sãsãuş, Ghijasa de Sus], ba chiar 4 (Ghijasa de Jos). În Fofeldea, de exemplu, erau trei vătăşii: Rohină, Joseni, Uliţeni + Fundătură. În Nucet erau trei cete: Costeni, Joseni, Prislău. Foarte importantã era alegerea gazdei, cãci acolo învãţau colindele, acolo depozitau vinul şi alimentele şi tot acolo petreceau la Crãciun, Anul Nou şi Boboteazã. În Chirpãr, Coveş se prefera o casã mare, situatã în centrul satului, ai cãrei proprietari se bucurau de autoritate în sat. În Ghijasa de Sus gazda era aleasă pentru mai mulţi ani şi era preferată una cu două rânduri de case. Dacã judele dispune de condiţiile necesare, gazda se organizeazã în casa familiei lui. Gazda primeşte în schimb de la feciori un car cu lemne, colaci sau chiar bani. Tistiile din Retiş fãceau cerere la preturã ca sã se poatã bãga la o gazdã, aleasã dintre fruntaşii satului şi cu copii mai puţini. În Vecerd gazda nu era fixã: ori la un fecior, ori la oricine dispus, cãruia îi aduceau un car de lemne. În Bãrcut duceau lemne şi la bisericã.

Repetarea colindelor se făcea la gazdă (numită tată de feciori în Bârghiş) în majoritatea satelor, la primarul cetei în Retiş, la jude în Vurpăr, Roşia, la crâşma feciorilor (= la jude) în Fofeldea ( acum îşi iau gazdă), la casa judelui în Brădeni sau pe rând, la fiecare casă a membrilor cetei. În Nucet, până la Crăciun, colidele se cântau pe uliţă. Când plecau de la gazdă, de la repetiţie, feciorii mergeau în şezătorile fetelor cântând colinda Zâuori, zâuori, dragi zâuori.

Cu douã zile înaintea Crãciunului, feciorii din Bârghiş, Pelişor mergeau prin sat dupã varzã, pe care o duceau

la gazdã, unde se fãcea mâncare. Fetele din Pelişor duceau hencleşe (lichie). Vinul era adus de feciori cu cãruţa, în bute, cel mai adesea de pe Valea Târnavelor. În Chirpãr grupul de feciori era însoţit de tata feciorilor. Caii şi cãruţa erau

împodobiţi cu panglici colorate şi flori . Când strãbãteau satul, la dus şi la întors, feciorii chiuiau şi cântau. În Ţichindeal, înainte de Crăciun cu 8-10 zile , fiecare fecior se înscria la jude cu cantitatea de vin pe care o dorea (5-20l). Se stabilea cât vin trebuia şi 3-4 membri ai cetei (judele şi crâşmarul – obligatoriu!) pleacu cu sania să-l cumpere din Ţara vinului (zona Târnavelor). Butoiul cu vinul cumpărat era dus la jude, sigilat şi închis în pivniţă cu un lacăt cu două chei. Şi în Coveş fiecare fecior se înscria la crâşmar cu câţi litri de vin voia pentru cele trei zile. Vinul era adus dn Gherdeal, Nemşa ori Richiş.

La aceastã manifestare participa tot satul, întreaga obşte, fie primind colindãtori, fie colindând. Dupã un an de muncã, de sãrbãtori viaţa oamenilor cunoştea o adevãratã descãtuşare spiritualã. Se colinda în tot satul, cãci la baza obiceiului stã acest principiu pe care se întemeiazã rânduiala convieţuirii şi a solidaritãţii colective din satele noastre: toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Prin venirea „lãturenilor” (de exemplu, din Movile în Retiş ) se ajunge la coeziunea intrazonalã. Cãci partea nu existã în sine, în afara întregului.

În Ardeal colindatul aproape se confundã cu Crãciunul. Pe Valea Hârtibaciului se mai colinda şi de Anul Nou, de exemplu în Chirpãr, Retiş. Se cânta colinda numitã „a zorilor”, cãci acest tip de colindat se desfãşura de obicei în zorii zilei:

Zâori, zâori, dragi surori,Da grãghiţi cu revãrsatuCã ne-apucã ziua-n satu;Sã hii, gazdã, sãnãtos,Peste ani mai veselos!

Colindatul pe Valea HârtibaciuluiProf. Mircea Drãgan-Noişteţeanu

ASOCIAŢIA A.P.A.D.O.RSERVICIUL DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU

Acest serviciu vine în sprijinul persoanelor vârstnice cu probleme de sănătate şi neajutorate oferind:

- servicii medicale de calitate, promovarea unui stil de viaţă echilibrat, îngrijirea persoanelor aflate în suferinţă, prevenirea apariţiei sau reapariţiei bolilor.

Servicii medicale oferite: Tensiune, glicemie, tratament injectabil, pansamente etc.

Servicii suport: plata facturi utilităţi, cumpărături, menaj etc.Aparat alarmă medicală (24/24) MONTAJ GRATUIT: Opertatorul

răspunde prompt la apelul dumneavoastră la orice oră din zi şi din noapte.Pentru înscrieri şi detalii:Fix: 0269/513.141 0269/513.051Mobil: 0784/391.031 0785/428.764

COLEGIUL DE REDACŢIE AGNITAColectiv de redacţie: Ilarion Bârsan, Mircea Drăgan, Marius Halmaghi, Cătălin Varga

Str. P-ţa. Republicii nr. 19