§6. Dascăli de excepţie în arta educaţieiCe este vocaţia? In ce raport se află vocaţia, harul, darul şi misiunea în profesia pedagogică a fost discutată mai sus.Aici doar vom aminti că vocaţia este un „complex de aptitudini: astfel încât ceea ce o generează poartă marca interacţiunii dintre dat şi dobândit” (F. Tătă- ruşanu, Iaşi, 2004, p. 103).Din punct de vedere teologic, vocaţia este un „dar de la Dumnezeu”, o „chemare”, care permanent se află în perfecţiune prin muncă.Misiunea educatorului/profesorului trebuie să fie însoţită de vocaţie, talent, reieşind din caracterul special al misiunii de învăţător, permanent au menţionat pedagogi români notorii din diferite epoci şi timpuri- In cele ce urmează ne vom opri doar la unele exemple.Niciunul din învăţătorii noştri Sfinţi Părinţi, începând de la Apostolul Andrei, Clement Alexandrinul, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Augustin, iar mai apoi Grigore Ureche, Varlaam, Miron Costin, Nicolae MilescuDosoftei, Dimi trie Cantemir, Gh. Asachi, Gh. Lazăr, M. Sadoveanu, Nicolae Bălcescu, C. Dimitrescu- Iaşi, Spiru Haret, N. Iorga, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ioan Găvan eseul, Ştefan Bârsănescu, Constantin Marii, Petre Andrei, G.G. Antonescu până la O. Ghibu şi S. Mehedinţi, C. Răduiescu-Motru - toţi câţi au fost din cei mai talentaţi au preţuit vocaţia ca dar, har, menire".în ţările române ideile lui Dimitrie Cantemir, activitatea Colegiului de la „Trei Ierarhi”(Iaşi, 1640), a „Şcolii greacă şi latină” (1646), a „Academiei domneşti” şi activitatea cronicarilor Grigore Ureche, Varlaam, Miron Costin, Nicolae Milescu Spătarul, Dosoftei au îmbogăţit gândirea pedagogică despre educaţie cu idei asemănătoare ale gânditorilor IA* Comenius, John Locke. Este vorba despre conceptul educaţiei virtuţii.în opera sa Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea (1968) D. Cantemir a ales ştiinţa ca cea mai înălţătoare cu privire la educaţie. Aici el se opreşte asupra unor aspecte ale educaţiei. în concepţia lui D. Cantemir, | idealul educaţiei îl constituie virtutea, care se dobândeşte printr-o triplă cunoaştere — cunoaşterea de sine,Mai întâi, Academiile domneşti din Bucureşti şi Iaşi, Seminarul de la Socola au luat ca bază în educaţie anume acest ideal, care apoi a rămas să fie al românilor de pretutindeni.Seminarul de la Socola (1803) a promovat cel mai înalt nivel alSpătarul, Constantin Cantacuzino,cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea lumii. Învăţământului superior In limba română. Iar ctitorii Învăţământului superior In limba română Gh. Asachi ţi Gb. Lazăr, pregătind In limba română ingineri hotărnici, au trezit conştiinţa naţională.

Este important să menţionăm că In prima jumătate a secolului al XlX-lea, Nicolae Bălcescu a promovat In România una din cele mai progresiste idei revoluţionare In domeniul educaţiei. El considera că factorii principali ai transformărilor sociale sunt economia ţi educaţia. Lui li aparţine chemarea; „Să luminăm dar poporul, dacă vrem să fim liberi”.De acum In a doua jumătate a secolului al XTX-lea In presa pedagogică română, ca, bunăoară, „Revista pedagogică” (Bucureşti, 1881-1891), C. Dumitrescu-Iaţi a promovat conceptul „caracterului naţional al educaţiei”, la baza căruia trebuie să se ţină cont de „morala reală a poporului”, urmărind scopul „ştiinţei morale”Spira Haret, C. Dimitrescu-Iaşi au demonstrat practic şi teoretic o adevărată vocaţie pedagogică. Ei au demonstrat că măiestria şi tactul pedagogic se întemeiază pe o bună cunoaştere atât a teoriei educaţiei, cât şi a individualităţii elevului.C. Dimitrescu-Iaşi a determinat o valoroasă concepţie Intr-un studiu de psihologie socială, întitulat Două morale („morala oficială” şi „morala reală”).

Ştefan Bărsânescu (1895-1984), profesor la Universitatea din Iaşi, este reprezentantul pedagogiei culturii. In opera sa pedagogică (.Pedagogia, Didactica, Tehnologia didactică etc.) Şt. Bărsănescu a elaborat o teorie care oferă o explicare cuprinzătoare vizavi de fenomenul educaţiei, potrivit căreia „fiinţa umană nu poate fi Înţeleasă decât prin raportarea la valorile culturii (I. Axenrii, Gândirea pedagogică în Basarabia (1918- 1940), Chişinău, Civitas, 2006, p. 40).Constantin Narlu (1896-1956), profesor la Universităţile din Cernăuţi (1927-1940) şi Bucureşti (1940-1946), este recunoscut pentru sistemul său pedagogic întemeiat pe conceptul dc personalitate, care include atât elemente ale factorului individual, cât şi elemente ale socialului (I. Axcnu.p. 49). Dar conceptul de personalitate bazat pe factorii biosocio universali a fost dezvoltat în continuare de către Constantin Rădulescu- Motru. El a analizat conceptul personalităţii din perspectiva antropologiei filosofice, conform căreia „în personalitate avem o parte curat biologică, pusă în dependenţă de întreg mediul cosmic şi apoi o parte sufletească, pusă în dependenţă de istoria întregii culturi omeneşti”. (Personalismul energetic şi alte scrieri. Editura Eminescu, Bucureşti, 1984, p. 546).C. Rădulescu-Motru a lăsat lucrări de mare valoare culturală în educaţie: Personalismul energetic, Morala personalismului energetic ş. a.Marele filosof, scriitor, istoric şi pedagog, N. Iorga a demonstrat 1a şcoală şi la universitate arta lui pedagogică, artă de mare polemist şi în faţa publicului studenţesc demonstrând calităţi neobişnuite de orator. „Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite, căuta neliniştit prin sală, fulgera uşa cutremurată de spatele staţionarilor pe culoar, se aprindea, vocifera, decapita cu gestul prin aer un duşman nevăzut. Apoi devenea vesel”.(G. Călinescu. Istoria literaturii române de la origini până in prezent, Bucureşti, 1986).Cercetătorii Universităţii de Stat „A. Russo” din Bălţi, în colaborare cu cercetătorii din ţară şi din România, au consacrat celor 135 de ani de la naşterea vestitului savant, enciclopedist,N. Iorga, o conferinţă ştiinţifică şi volumul Profesorul Nicolae Iorga: Omagiu. Bălţi, 2006.Pedagogii români s-au evidenţiat şi ca mari filosofi, aducând obolul lor în fondarea pedagogiei axiologice. O pagină deosebit de importantă în filosofia valorii au fost Marin Aiftincă, Tudor Vianu, Petre Andrei ş. a. Studiind geneza valorii, opera lui Petre Andrei ne permite să înţelegem mai profund şi esenţa valorii. Filosofii români au dat o clasificare a tuturor valorilor:a) valorile etern-umane formează zona cea mai sigură (ele au făcut proba timpului”);b) valorile comunităţii naţionale (constituie de-a lungul istoriei, formând patrimoniul cultural naţional);

c) valorile epocii (cele contemporane ce poartă şl un germene al viitorului)/Datorită acestor moşteniri — care au format cu adevărat bogăţia spirituală a ştiinţei pedagogice In Romănia în secolul al XlX-lea s-au pronunţat o pleiadă de personalităţi printre care: C. Cucoş, Gh. Vă idcanu, Teodor Cozma, Carmen Creţu etc.i pedagogi care promovează pedagogia Interculrurală, pedagogia axiologică, noile educaţii, pedagogia umanistă etc. Cât despre pedagogii români din Basarabia, trebuie să menţionăm, cu durere în suflet, că atât In anii postbelici, cât şi tn anii de tranziţie lucrurile au fost puse astfel ca salariul pedagogului să fie cel mai mic pe ţară, pensionarea pedagogilor a fost luată în râs, iar în ultima vreme pedagogii chiar sunt numiţi batjocura naţiunii, „corupţi”. Trebuie să recunoaştem că doctori şi profesori cu diplome mari avem, care formează palmaresul pedagogiei basarabene de azi, dar ei n-au intrat profund tn conştiinţa pedagogică a basarabenilor, drept patern al şcolii şi asociat cu pedagogia europeană. Şi avem profesori basarabeni cărora le strigăm cu gura plină de cuvinte frumoase Vivat professores!

Regretatul Ion Osadcenco, profesor de literatură la Universitatea de Stat din Moldova; absolvenţii UPS „Ion Creangă** Gr. Vieru, Sp. Vangheli, Gh. Vodă — ei sunt model pentru desăvârşirea noastră spirituală.Ne bucură faptul că avem pedagogi-scriitori maeştri ai cuvântului, artei oratorice şi ai măiestriei pedagogice.Iată cum scrie Lidia Codrean ca despre fostul ei profesor Ion Osadcenco: „Avem profesori la care le purtăm cu pietate nu doar respectul declarat, ci şi memoria dezgolită de înflorituri. Le purtăm şi amintim de ei în linişte şi cu sinceritatea pe care au semănat-o cândva în sufletele noastre......Nenumărate prelegeri! Veritabile reproduceri din opera fi momente necunoscute din viaţa scriitorilor noţtri clasici: de la Eminescu până abia viabilul Daniil Scavinschi. NenumărateA se vedea: Virgil MândAcanu. Etica pedagogică, Liccum, Chlşlnâu, 2001, p. 31; Ioan Bontaş, Liviu Antonesci, Adrian Nlcolau, Constantin Cucof, Vasile Pavelcu, Sorin Cristea, Carmen Creţu, Gheorghc Viideanu, Cezar Bănea, Eugen Noveanu ş. a. In lucrările acestor cercetători găsim răspuns la problemele studierii vocaţiei, artei şl măiestriei pedagogice.fragmente rostite pe de rost ţi nenumărate vorbe de duh semănau la cea mai nevinovată ocazie. “(„Literatura fi arta”, 13 dec. 2007)In zilele când scriam aceste rânduri, profesoara dţ matematică (grad didactic doi, Şcoala medie Şirăuţi, Briceni) Tatiana Barbaras scria în „Făclia” din 26 mai 2007: „Din dascăli umiliţi am devenit dascăli corupţi. De ce?”Dascălii basarabeni sunt indignaţi nu numai de salariile,de condiţiile antiumane de muncă, ci şi de neîncrederea ce li se atribuie — a nu primi examenele de absolvire la elevii săi.Până unde poate ajunge neîncrederea şi deznădejdea?Dar cel mai interesant şi paradoxal este că majoritatea dascălilor mai găsesc puteri şi rabdă această înjosire.Dar cum rămâne cu exigenţa înaintată de N. Iorga faţă de personalitatea pedagogului „independenţa în gândire şi acţiune”? Independenţa este văzută de Iorga ca profesională, ce caracterizează un aspect al structurii măiestriei pedagogice — capacitatea de a acţiona destul de volitiv.Care e cauza lipsei acestei calităţi profesionale la dascălii noştri?Iată ce ne spune N. Iorga: „E ce poate fi mai formalistă în această dominaţie fără margini a formelor şi mii de oameni, uneori de la miniştri chiar şi, trecând toate gradele de învăţământ, cu toţi revizorii, subrevizorii, inspectorii şi directorii lor, stau de pază ca nu cumva prin vreo măsură de iniţiativă mai îndrăzneaţă să se tulbure sacra cazarmă formalistă, care îndobitoceşte generaţiile una după alta”.(N. Iorga. O viaţă de om aţa cum a fost. Voi. I, Bucureşti 1934,p. 36).$7- Învăţătorul viitoruluiTeoriile filosofice ale lui F. Nietzsche, A, Scho- penhauer, A. Hartman au influenţat conceptual asupra lui S. Freud In studierea structurii psihologice a personalităţii. Prin determinarea sistemelor psihologice — conştiinţa, subconştiinţa şi inconşti- inţa — putem Înţelege că ştiinţa Încearcă să pătrundă In esenţa omului, facându-şi o anumită Închipuire despre modelul structurii psihice (S. Freud. Psihanaliza fi gândirea rusă, Moscova, 1994).Acest model a fost dezvoltat de către C. Jung, care a explicat esenţa inconştiinţei colective, a Încercat să deosebească unele tipuri de personalităţi după funcţiile psihice: raţionale, emoţi-onale, senzitive şi intuitive (C. Jung, Problemt dufi naşego vremeni, Moskva, 1994).în concepţia psihologului american K. Rogers, care a studiat aspectul umanist şi cognitiv al înţelegerii psihicului personalităţii, o mare importanţă are autoanaliza şi autoevaluarea.

Psihologul englez G. Aizeng a continuat cercetarea personalităţii cu ajutorul testelor, determinând indicii intraver- sici, extraversici şi neuroversici. Acestea şi alte cercetări au permis filosofilor, psihologilor şi pedagogilor să tindă spre a determina un model cât mai clar al personalităţii. Astfel, filosoful M. Weber a observat: capitalismul biruitor, în secolul al XX-lea, a încetat să mai aibă nevoie de sprijinul creştinismului şi în modelul personalităţii domină cerinţele care sunt legate de „obligaţiuni profesionale”, „de carieră”, „de succes în business” (M. Weber. Opere alese, Moscova, 1990). Unul din profesorii mei moscoviţi VA. Slastionov, a observat că socialismul dezvoltat în sec. al XX-lea nu are nevoie de valorile moral-religioase şi în pivotul personalităţii pedagogului vor fi plasate valorile ideinico-politicc (VA. Slastionov. Formi- rovanie licinosti sovetskoi fkolî v proţesse professionalnoi podgo- tovke, Moskva,1976).‘Dacă pragmaticii puneau accent pe valorile material — sociale, iar umaniştii cognitivi puneau accent pe valorile sodai-ideinice, apoi cercetătorii creştini au pus accent pe valorile religioase determinând idealul moral al pedagogului in baza valorilor: adevărul, binele, bunătatea, dragostea, frumosul, modestia, regretul, reţinerea, necondamnarea, curăţenia, ascultarea.Aceste valori n-au putut fi evitate în lucrările vestiţilor pedagogi IA. Comenius, John Locke, I. Pestalozzi, J.I. Herbart, J. Dewey, M. Montessori.Pivotul personalităţii în viziunea dasidlor din diferite epod rămâne moralitatea, precum este idealul care a fost implantat de către Dumnezeu în făptura umană chiar de la început.La începutul secolului al XXI-lea ne confhintăm cu aceeaşi situaţie ca şi în secolul trecut. Unii cercetători pun accent pe valorile sodale, pe succesele în busi- ness, pe pragmatism. Alţi cercetători, mai puţini la număr, înţeleg că moralitatea — pivot al personalităţii umaniste — nu poate fi demodată.Mutaţiile care au loc în prezent în profesiograma personalităţii pedagogului, în legătură cu schimbarea accentului pe valorile postmodernismului (profit, investiţii, concurenţă liberă, succes în business etc. ) nu ţin cont de esenţa personalităţii morale.O dovadă elocventă în acest domeniu ne serveşte Procesul de la Bologna, conform căruia reforma învăţământului superior nu mai ţine cont de experienţa naţională a pregătirii cadrelor didactice în contextul formării bazelor măiestriei şi tehnologiei pedagogice, fără a se mai lua în considerare învăţămintele culturii europene din trecut sau rolul credinţei în educaţie.*Ce vrea astăzi să obţină dvilizaţia şi cultura curo- Cultura şi dvilizaţia . . , . .

. . . . . . . , ~ .a " de ână la peana in domeniul pregătim învăţătorului? Desigur,postmodernlsm tindea perfecţionare, desăvârşire, autoeducaţie.spre un învăţător ■ Iată cum concepea marele înţelept IA. Comenius educator universal , 4 ;

, ■ .. . , . . ,pedagogul: „Om deosebit, mai instruit decât toţi, săfie activ, harnic, onest, cuvios, sârguincios, serios, cuminte, liniştit, paşnic, conştiincios, binevoitor şi blând, să fie In toate model pentru elevi.”Să ne întrebăm: este un astfel de pedagog cu credinţă, milostiv, prudent, cu dragoste de copii, de şcoală? Da! Un astfel de pedagog ar putea să redreseze învăţământul, adică „Educaţia pentru toţi”.Dar, spre regret, astfel de pedagogi noi nu pregătim!Când în aprilie 2007 studenţii crengieni au cerut hotărârea Senatului Universităţii Pedagogice de a le permite să deschidă un Paraclis, Senatul a refuzat. Cum pot să creadă studenţii că cuvintele înaripate ale lui IA. Comenius luate din Biblie „Fericirea e în mâinile omului” sunt realizabile în societatea noastră, când oamenii nu vor să înţeleagă aceasta?în anul răsturnării (1989) ideologiei comuniste din învăţământ, la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” a avut loc o conferinţă internaţională cu genericul „Formarea bazelor măiestriei pedagogice a pedagogului”. Impresionant a fost nu numai numărul participanţilor

la conferinţă (profesori şcolari, universitari, cercetători ştiinţifici din mai multe ţări şi din diferite instituţii ştiinţifice din ţările fostei URSS), dar şi tematica abordată în cinci secţii (A se vedea: Formirovanie osnov pedagoghiceskogo masterstva. Tezisi, dokladî i vistuplenia, v 2-h tomah. Coord. V. Mândâcanu, Chişinău, 1989).Problema culturală a conferinţei a fost direcţionată din timp — „Formarea bazelor măiestriei pedagogice”. Această problemă era în centrul atenţiei profesorilor pedagogi crengieni nu întâmplător. în universitate activa de câţiva ani catedra „ Măiestria pedagogică” cu laboratoarele ei: ” Foniatria", "Tehnica pedagogică”, „Arta comunicării pedagogice", Arta oratorică”.Institutul Pedagogic din or. Poltava, acolo unde au învăţat A.S. Makarenko şi VA. Suhomlinski, a întemeiat o astfel de catedră atrăgând atenţia institutelor pedagogice din fosta URSS. Rectorul nostru, I. Borşevici, studiind această experienţă, ne-a încu-rajat ţi noi, crengienii, am activat în acest domeniu. De acum în 1989 a ieşit de sub tipar manualul Bazele măiestriei pedagogice sub red. lui A. Ziaziun.

Sub imboldul acestei mişcări se dorea o schimbare în pregătirea cadrelor didactice. Fiind cucerit total de această idee, am şi scris teza de doctor habilitat, susţinând-o cu succes Ia Moscova în 1992.In monografia Tehnica fi măiestria pedagogei a învăţătorului (Chişinău, 1991) am subliniat necesitatea formării bazelor măiestriei pedagogice la studenţii pedagogi ca rezultat al studierii artei comunicării pedagogice; artei interacţiunii pedagogice; artei oratorice; tehnicii pedagogice etc.Dezvoltarea capacităţii de autoreglare, de interacţiune a învăţătorului ca element al bazelor măiestriei pedagogice impune un antrenament profesional. Obiectivul principal era asistarea la multe lecţii practice în universitate şi în şcoală în timpul practicii pedagogice. Această necesitate a cerut o atenţie deosebită odată cu conştientizarea rolului pivotului principal al personalităţii pedagogului — orientarea umanistă (interesele, motivaţia şi valorile ideale autentice). Dar această concepţie nu şi-a găsit oglindire în noile documente ale democratizării învăţământului şi noua conducere universitară a renunţat la ea.De acum în primii ani ai secolului al XXI-lea, rămânând fidel concepţiei măiestriei pedagogice, Laboratorul cu acelaşi nume a organizat un şir de conferinţe şi simpozioane republicane şi internaţionale care atrăgeau atenţia asupra aspectului formării orientării umaniste — cunoştinţe — convingeri — comportament moral — etic — spiritual.'formarea pivotului personalităţii — convingerile lor moral — etice — spirituale — mă gândesc că tot despre ce‘ A se vedea: Conceptul creştin de educaţie — idealul românilor de pretutindeni. Voi. l-II, Chişinâu, Sirius, 2000; Educaţia morali, etici şi spirituali in contemporaneitate. Chişiniu, Sirius, 2004.Audiind referatele pedagogilor cercetători despre

vorbesc pedagogii părtaşi ai concepţiei ce o promovăm atâţia ani pentru cineva este o adevărată utopie. Eu vorbeam despre necesitatea valorilor creştine în educaţie; despre idealul moral în baza valorilor autentice; despre umanismul idealist care trebuie să stea la baza educaţiei în locul umanismului materialist etc., dar factorii de decizie au altă filosofie. După cum s-a constatat mai târziu, ei sunt îndoctrinaţi de idealul educaţional postmodernist ce pune accent prioritar pe valorile sociale şi pe cele autentice.

însufleţiţi de democratizare, liberalizare şi decentra- lizare a învăţământului, mulţi pedagogi, aflându-se în postură de factori de decizie, au trecut cu vederea idealul umanist promovând conceptul competenţelor profesionale ca necesitate şi ca rezultat al mutaţiilor ce au loc în educaţia bazată pe valorile naţionale.Noul sistem economic bazat pe concurenţă, pe profit va încuraja idealul —, cariera, succesul - care va proclama noua conştiinţă - o conştiinţă postmodernizată.Cercetătorii de la începutul sec. al XXI-lea, spre regret, n-au observat mutaţiile în profesiograma pedagogului, mutaţii ce ţin de educaţia inimii, naşterii ei din nou.Societatea umanistă spre care se tinde în sec. al XXI-lea nu se va dezvolta fără o nouă conştiinţă - conştiinţa creştină. Vor trece ani şi ne vom convinge că oamenii şi pedagogii vor înţelege că, în primul rând, în procesul de pregătire a cadrelor didactice trebuie să revenim la conceptul Sfinţilor Părinţi promovat în zorii creştinismului - să educăm mai întâi inima şi gândirea!mm Astăzi noi suntem departe de aceasta. în cercurile Educaţiei,inimii şi gândiriioficiale sc tem să permită în educaţia pedagogilorpedagogului de tip nou n „ . [ . .. - . , , . .aparţine viitorului aceasta concepţie. Aşa-zişn factori de decizie se temca de foc de cuvintele „spiritualitate”, „religie”. Unii asociază aceste cuvinte cu sectele, alţii cu mistica. Aceşti oameni nu pot fi înţeleşi, ei pot fi doar compătimiţi, căci lor nu le este dat să înţeleagă că în pregătirea cadrelor didactice principalulnu este atât cunoştinţele, cât spirituali ca rea! De ce? Pentru că dragostea, creativitatea este manifestarea duhului. Duhul este acel ceva ce vine din inimă. Omul care nu crede în spiritualitate înseamnă că nu crede şi în cordialitate, în valorile superioare ce se nasc din inimă! Competenţa ce se formează în creier este doar unul din factorii pragmatici ai personalităţii pedagogului, dar nu cel mai important — pivotul. Acest pivot fiind înlăturat îi face pe mulţi intelectuali astăzi să salute Procesul de la Bologna, care deja a adus multe pagube viitorului naţional, asigurându-ne starea de subdezvoltare. Dacă nu vom trezi inima şi gândirea generaţiei tinere, dar ne vom limita doar la computerizare, la pregătirea cadrelor competente, dar ascultătoare şi cu puţină iniţiativă, dacă nu vom forma o generaţie devotată culturii şi intereselor naţionale, vom trăi mereu în amăgire, în subdezvoltare şi periferizare. Repet, nu computerul, nu notebook-ul, nu internetul va forma personalitatea tineretului, ci profesorul-maestru va forma moralitatea omului. Aceste mijloace tehnice pot exercita înrâurire asupra formării culturii învăţării, dar nu şi asupra culturii omului.In cele ce urmează în această carte va fi consacrat formării personalităţii capabile de a promova arta pedagogică în educaţia oamenilor noi.Educaţia omului de tip nou nu înseamnă efortul de a-i forma cultura învăţării — cunoştinţe, convingeri, comportament dorit. Istoria învăţământului de milenii ne confirmă că omul nu se schimba spiritual în urma intervenţiei intelectuale a şcolii. Adevărata schimbare a omului este schimbarea spirituală în Hristos, „naşterea din nou”.Deci, nu este vorba despre o „selecţie naturală”, adică de modificări favorabile în rezultatul evoluţiei de mai departe a omului. Nu este vorba nici despre „supranoul” despre care scriu unii autori fantastici. Mă gândesc nu la o schimbare de la oameni inteligenţi la oameni mai inteligenţi, ci la o schimbare care deja merge intr-o direcţie cu totul diferită, despre care noi nu avem închipuire.Este vorba despre o schimbare de la a fi creatori ai lui Dumnezeu la a fi copiii lui Dumnezeu.Aceasta nu este o „evoluţie”, adică o desfăşurare firească a evenimentelor, ci este ceva ce vine în natură din afara ei. Renunţarea la „eul nostru” şi permiterea iui Hristos să preia controlul asupra noastră — acest proces înseamnă dăruirea de sine însuşi Lui, deoarece nu există adevărate personalităţi în afară de Dumnezeu.

Fără să ştim cum va fi societatea, nu putem să ne imaginăm şi modelul personalităţii? Dar, pe de altă parte, ne întrebăm: oare societatea umană nu doreşte, nu tinde spre umanism? Oare valorile lansate de Dumnezeu - valorile autentice, nu mai pot fi actuale? Oare virtutea nu mai rămâne actuală pentru destinul omului pe pământ? Oare evlavia nu va mai fi necesară? Oare totul în viaţa omului trebuie să fie destinat doar nivelului vegetativ al stomacului? Oare nivelul afectiv al inimii va înceta să-l intereseze pe om?Dacă la începutul sec. al XX-lea Dostoevsld a exclamat: „Frumuseţea va salva omenirea!”, iar N. Roerih, pe parcursul sec. XX, a consemnat: „Conştientizarea frumuseţii va salva omenirea”, apoi noi, la începutul sec. al XXI-lea, vom spune: „Conştientizarea şi promovarea frumuseţii va salva omenirea”.Căci desăvârşirea aceasta, ca misiune supremă dată omului de către Dumnezeu, rămâne problema cardinală. Dar, după cum se ştie, desăvârşirea este imposibilă în afara faptelor, în afara slujirii jertfelnice.în contextul slujirii, misiunea de învăţător a fost îndeplinită pe parcursul istoriei de mulţi oameni cu renume: Suhomlinski şi Makarenko, Asachi şi Creangă, O. Ghibu şi Şt. Bârsănescu şi şaisprezece secole în urmă, în veacul de aur al Bisericii, când pe cerul ortodoxiei s-au născut, au trăit şi au luminat cele mai mari stele ale ei — Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur.Ei rămân etalon al culturii vaste, credinţă puternică în Dumnezeu şi slujire jertfelnicâ. Au fost şi sunt modele de viaţă, râvnă pentru cele sfinte şi virtute pentru slujitorii din toate timpurile.Mai moderne cuvinte, idei, concepţii despre educaţie, educa-