64138405 Curs Estetica Tehnologia Lemnului 31I 32I 33I 31D

Tehnologia si estetica lemnului 2008

TEHNOLOGIA ȘI ESTETICA LEMNULUI

NOTE DE CURS

Autori:

Arh. Gheorghe Mihai

Lect. Drd. Arh. Oana Ionescu

2008 - 2009

1


CUPRINS

I - Generalități 3

II - Structura lemnului 4

1 - Părți componente 4

2 - Structura macroscopică a lemnului 4

III - Caracteristici macroscopice ale lemnului 7

IV - Compoziția chimică a lemnului 10

V - Defectele lemnului 12

VI – Principalele proprietăți ale lemnului 14

A - Proprietăți fizice 14

B - Proprietăți mecanice 16

C - Proprietăți tehnologice 17

VII – Specii lemnoase utilizate în construcții 18

1 – Specii lemnoase indigene 18

2 – Specii lemnoase exotice 25

VIII – Prelucrarea lemnului în semifabricate 28

- Panouri înnobilate 31

IX – Sortimente utilizate în construcţii şi la fabricarea mobilei 32

A – Cherestea 32

B – Furnire 33

C – Placaje, panel, PAL, PFL, MDF 34

X - Reprezentări convenționale în secțiune a diferitelor materiale folosite la

construcția mobilei 35

- Reprezentarea bordurilor folosite la panourile din PAL 36

XI - Fluxul tehnologic în procesul de fabricaţie al mobilei şi al altor elemente

folosite pentru decoraţiuni interioare 37

XII - Fabricarea mobilei din lemn masiv 41

XIII - Fluxul tehnologic parcurs de un panou de ușă celulară în procesul de

fabricație 42

XIV - Finisarea mobilei 44

XV - Pardoseli din lemn 50

XVI - Ornamentația 57

2


I - Generalități

Lemnul este un material cu multiple utilizări, în multe cazuri încă de

neînlocuit și frecvent utilizat ca materie primă la fabricarea mobilei și în

decorațiunile interioare. În această situațe îl gasim fie în structura sa naturală

(lemn masiv) fie sub formă de semifabricate pe baza de lemn (furnir, placaj,

panel, plăci din așchii, plăci din fibre din lemn).

El provine din plante perene lemnoase, alcătuite din celule care conțin

lignina, constituent de bază rezistent la putrezire și care mărește rezistența

mecanică și stabilitatea acestora. Anual, aceste plante se dezvoltă atât în

înălțime cât și în diametru și le găsim sub formă de arbori (o tulpină și o

coroană ramificată, cu înălțimi totale peste 7m, la vârste mari, 150-200 ani,

pot atinge 1m diametru și 50-100m înălțime), arbuști (mai multe tulpini fără o

coroană distinctă, cu înălțimi de cca 8m), subarbuști ( plante lemnoase cu

înălțimi până la 1m) și liane lemnoase. Un ansamblu de arbori, crescuți pe o

suprafață mare de teren, formează pădurile.

După modul cum apar, pădurile pot fi:

- naturale (se nasc, dezvoltă și se perpetuează după condițiile date de

natură)

- cultivate (se dezvoltă și mențin prin acțiunea omului)

După regiunea de pe glob în care se formează, avem:

A - păduri nordice și de mari altitudini, ale căror esențe sunt rășinoase,

scunde, închircite de intemperii;

B - păduri de altitudini mijlocii (600-1200m) în care predomină bradul și

molidul (30-40m, molidul ajungând și până la 60m și fiind cel mai înalt din țara

noastră) dar și alte rășinoase și foioase, în special fagul;

C - păduri mediteraneene, în care predomină pinii sau stejarii cu frunze

persistente;

D - păduri de șes, care se caracterizează prin prezența foioaselor cu frunze

3


caduce (care cad în fiecare an);

E - păduri ecuatoriale, în care se găsesc esențe de diferite specii cu frunze

persistente, cu înălțimi de 15-40m și cu diametru mic.

După tipul de arbori care alcătuiesc pădurea, deosebim:

1 - păduri de rășinoase, care sunt majoritare și cuprind esențe ca brad,

molid, pin, larice etc. alături de foioase, mai puțin numeroase, ca mesteacăn,

salcie, plop etc.;

2 - păduri de foioase (de vară), cu frunze care cad iarna, care cuprind

esențe principale ca fag, stejar, și esențe secundare ca arțar, mesteacăn,

castan, frasin, nuc, tei, ulm etc.;

3 - păduri de foioase (de iarnă), cu frunze căzătoare vara, în regiuni ale

emisferei sudice (India, Java etc.);

4 - păduri de laur și cu frunze persistente, care cresc în regiuni cu veri

călduroase și ierni blânde și bogate în precipitații (China, Golful Mexic, Marea

Mediterană etc.) și unde predomină laurul (arbust înalt de 2m, cu frunze

persistente, lucioase, cu flori mici și fructe roșii), măslinul, stejarul etc.;

5 - păduri tropicale și subtropicale, unde se găsesc plante agățătoare,

liane, arbuști, ierburi de pământ care sunt greu de pătruns.

În țara noastră, pădurile sunt alcătuite din cca. 70 specii forestiere, ca

urmare a condițiilor de climă și pământ. Majoritatea o reprezintă cele foioase,

cca. 75%, (fag, stejar, nuc, mesteacăn, plop, ulm, salcie, tei, paltin, frasin,

anin, carpen, salcâm, arțar etc., iar restul sunt arbori rășinoși (molid, brad,

larice, pin silvestru, pin austriac, pin cembra, duglas și tisa).

II - Structura lemnului

1. Părți componente

Arborii sunt formați din două părți principale: rădăcina și tulpina.

Rădăcina fixează arborele în sol și reprezintă cca. 5-25% din volumul

arborelui. Cele de dimensiuni mari se pot debita în furnire estetice (de ex.

nucul).

4


Tulpina, partea aeriană vizibilă, este formată din trunchi, de la nivelul

solului până la coroană, și coroana, 5-20% din volum, alcătuită din crăci,

ramuri, muguri vegetativi, frunze, flori și fructe.

Trunchiul, care reprezintă 50-90% din volumul arborelui, este partea

prelucrată sub diverse produse utilizate în industrie.

2. Structura macroscopică a lemnului

Fiecare specie lemnoasă poate fi identificată după anumite elemente

specifice cum ar fi:

• Aspectul, culoarea, structura cojii;

• Mărimea, forma și aspectul frunzelor;

• Aspectul, forma și mărimea mugurilor;

Analiza elementelor se poate face pe cale macroscopică sau microscopică.

Aspectul macroscopic al lemnului este identificat cu ochiul liber și este

necesar să fie analizat funcție de trei secțiuni principale executate prin trunchi:

- secțiunea transversală (perpendiculară pe axa arborelui);

- secțiunea radială (longitudinală, trecând prin axa arborelui);

- secțiunea tangențială (longitudinală, tangentă la inelul anual).

Într-o secțiune transversală putem observa o alcătuire a trunchiului din:

coajă, alburn, duramen, măduvă, inele anuale, raze medulare.

Coaja – un strat de celule solzos, format din două zone: celule vii la interior

(scoarța vie sau liber) și celule moarte la exterior (ritidom). Este un țesut

protector extern, format din celule mari, parenchimatice, poliedrice sau

5

Secţiuni de bază prin trunchiul arborilor

A – secţiune transversalăB – secţiune radială C – secţiune tangenţialăC’ - secţiune tangenţială oblică

1 – inel anual2 – rază medulară3 – măduvă4 - coajă


rotunde, care acoperă ramurile, tulpina și rădăcina plantelor lemnoase.

Alburnul – totalitatea straturilor lemnoase tinere situate între inima

lemnului și imediata apropiere a cojii, active fiziologic, care rămân necolorate

sau devin alb gălbui, reprezentând inelele anuale din ultimii ani, cu conținut

mare de apă, prin care se face transportul apei și al sărurilor minerale. Poate fi

colorat distinct sau nu față de duramen.

Lemnul din alburn este mai ușor, mai elastic, mai permeabil și mai puțin

rezistent la solicitările mecanice. Este mai ușor atacat de insecte și ciuperci

decât restul lemnului.

Duramenul – strat lemnos situat în zona centrală a tulpinii și ramurilor,

inactiv fiziologic, cu conținut scăzut de apă, format din celule cu pereții

impregnați cu diferite substanțe, și care servește pentru rezistența arborelui la

solicitări mecanice. Procesul duramenificării lemnului începe numai de la o

anumită vârstă, diferită de la o specie la alta.

Lemnul din duramen are densitate mai mare, este mai dur și mai rezistent

la solicitările mecanice.

La unele specii partea centrală a trunchiului este colorată neuniform și

neregulat, colorație de natură patologică, care este denumită "duramen fals"

(caracteristică fagului).

Specii cu duramen diferit de alburn:

• rășinoase – pin silvestru, duglas, larice, tisă, ienupăr etc.

• foioase – stejar, frasin, nuc, ulm, castan brun, cireș, dud, plop alb,

salcie albă, gorun, prun, plop negru, platan, salcâm etc.

• exotice - macore, cosipo, mahon, mansonia, amazac, mutenie, sapeli

etc.

Specii cu duramen nediferit de alburn:

• rășinoase – brad, molid;

• foioase – arin negru, anin, carpen, fag, jugastru, mesteacăn, paltin,

plop tremurător, tei, castan porcesc etc.

Măduva – este situată în mijlocul secțiunii transversale a tulpinii și este

formată dintr-un țesut moale și celule de parenchim afânat, având culoarea

diferită de a lemnului înconjurător. Ea poate avea formă circulară (castan, nuc,

paltin), triunghiulară (alun, anin, fag, mesteacăn), stelată etc. fiind înconjurată

6


de o zonă de lemn mai puțin densă.

Inelele anuale – sunt straturi lemnoase formate succesiv, în fiecare an, la

speciile din zona temperată. Sunt constituite din lemn timpuriu (lemn de

primavară), mai puțin dens, poros, mai deschis la culoare, format în prima

perioadă a sezonului vegetativ și lemnul târziu (lemn de vară), mai dens,

compact, mai închis la culoare, format în a doua perioadă a sezonului activ.

În secțiunea transversală, ele apar sub forma unor inele concentrice, cu

contur regulat (la majoritatea speciilor), ondulat fin (tisă, arin), ondulat

grosolan (carpen, ienupăr) sau retras în dreptul razelor (fag, anin și stejar).

În secțiunea radială, inelele anuale apar sub forma unor benzi longitudinale

paralele, iar în cea tangențială apar ca suprafețe cu contur curb, parabolic sau

ondulat.

Alte elemente anatomice care pot ajuta la definirea speciei mai sunt:

Porii – găuri de diferite forme și mărimi, mai mari în lemnul timpuriu și mai

mici în cel târziu. Funcție de așezarea lor în cuprinsul inelului anual, avem lemn

cu pori așezați inelar și lemn cu pori împrăștiați. Pot fi dispuși radial sau în

benzi. Pot fi goi sau umpluți cu membrane celulozice (tile).

Specii cu pori inelari: stejar, ulm, salcâm, frasin, dud, castan etc.

Specii cu pori împrăștiați: nuc, fag, măr, mesteacăn, paltin, plop, salcie, tei

etc.

Razele medulare – sunt țesuturi alcătuite din șiruri de celule parenchim

radial. Ele pornesc din măduvă și ajung până la coajă.

În secțiunea transversală apar sub formă de linii sau benzi, de grosimi

diferite, care pornesc din centru către coajă, radiale, drepte sau curbe, cu luciu

și culoare deosebită de a lemnului înconjurător. Pot fi continui sau întrerupte,

dar au totdeauna o continuitate prin cilindrul lemnos către coajă.

În secțiunea radială razele apar sub forma unor benzi de diferite lungimi si

înălțimi, numite "oglinzi" care dau un luciu deosebit de apreciat suprafeței

lemnului (stejar, paltin, platan, fag).

După aspect și dimensiuni razele medulare pot fi:

• late (anin, carpen, dud, fag, paltin, platan, stejar etc.),

• înguste (brad, duglas, larice, pin, alun, arțar, frasin, jugastru, mesteacăn,

7


nuc, plop, salcie, ulm),

• fine

• foarte fine (corn, unele specii de plop, salcie etc.).

Zonele de parenchim – în secțiunea transversală se observă zone de

celule de culoare mai deschisă, dispuse în forme mai mult sau mai puțin

regulate. Datorită conținutului mare de substanțe minerale și gume ele

creează dificultăți la prelucrările mecanice (încleiere, finisare).

Celulele de parenchim – zone de celule de culoare mai deschisa, grupate

sub diverse forme, formând uneori desene caracteristice în cuprinsul inelului

anual.

Petele medulare – formațiuni patologice în urma vătămării scoarței vii de

către insecte sau ger. Pete mici, rare, mate de formă neregulată ce se găsesc

numai la unele specii de foioase cu porii împrăștiați (anin, arțar, jugastru, măr,

mesteacăn, paltin de câmp, păr, salcie etc.).

Zona de fibre – grupare care caracterizează specia lemnoasă. Se distinge

cu ochiul liber mai des la speciile cu porii așezați inelar (stejar, ulm, salcâm).

Zonele de fibre se întâlnesc rar, mai ales la speciile foioase cu porii dispuși

tipic inelar (flăcări de stejar).

Canalele intercelulare sunt formațiuni anatomice alcătuite din celule

parenchimatice epiteliale care secretă rășini, gume, uleiuri etc.:

Canalele rezinifere – canalele în care este depozitată rășina, mărimea și

dispoziția lor diferind de la o specie la alta. Pot fi în lemnul târziu, la limita

inelului anual, sau împrăștiate în toată masa inelului anual.

În secțiunea transversală se observă bine cu ochiul liber, la lemnul verde

fiind de culoare gălbuie și la cel uscat fiind de culoare albicioasă.

În secțiunea longitudinală apar ca linii discontinue, de culoare galben-brună

sau albicioasă.

În secțiunea tangențială sunt dispuse în razele medulare, făcând legătura

între scoarță și centrul arborelui.

Specii indigene care secretă rășina: pin, molid, larice, duglas, jneapăn,

zâmbru.

Specii rășinoase care nu au canale rezinifere: brad, tisă, ienupăr, tuie,

8


chiparos de baltă.

Canalele gumifere – care secretă gume se întâlnesc foarte rar la speciile

foioase din zona temperată, dar mai frecvent la speciile exotice (mutenie,

dibetou).

III - Caracteristici macroscopice ale lemnului

Examinând cele trei secțiuni principale ale trunchiului unui arbore putem

face o analiză și din punct de vedere al: culorii, luciului, texturii, desenului,

greutății, tăriei etc.

Culoarea – este dată de cea a membranelor celulare și anume de culoarea

substanțelor chimice de natură organică impregnată în pereții celulari. Funcție

de specie poate varia de la alb până la negru. Analiza ei trebuie făcută când

lemnul este proaspăt tăiat (nealterat, neoxidat etc.), ținându-se seama dacă

lemnul este verde sau uscat.

Culoarea poate fi uniformă sau în zone (benzi) și se referă la culoarea

duramenului.

Speciile din zona temperată se pot clasifica în:

Lemn de culoare - albă: alun, arțar, brad, jugastru, mesteacăn, molid,

plop tremurător;

- alb-gălbui: paltin, salcie, alburn de pin, alburn de salcâm;

- alb-gălbui-roșiatică: alburn de duglas, tei, ulm de munte, păr;

- alb-gălbui-roz: cer;

- alb-gălbui-cenușiu: plopi;

- alb-roșiatic: anin, cireș, corn, fag, mesteacăn, pin;

- alb-cenușiu: carpen;

- brun deschis: frasin, castan;

- brun deschis-roz-roșiatic: duglas, tisă, larice, ienupăr, ulm,

corn, măr, platan, prun;

- brun-gălbui: stejar, gorun;

- brun-cenușiu-negricios: nuc, plop negru;

- brun-verzui: salcâm.

9


Speciile exotice se pot clasifica în:

Lemn de culoare - albă: balsa, koto;

- alb-gălbui: framire, avodire;

- roșu: santhal;

- roșiatic-închis: mahon, pernambuc, palisandru;

- brun-roșcat: macore, kosipo, sapeli, sipo;

- brun-verzui: mansonia, guaiac;

- brun-cenușiu: amazac, mutenie;

- violet: amarant;

- negru: abanos.

Luciul – este determinat de razele medulare care în secțiune radială

reflectă foarte bine lumina dar nu numai. Și zonele de fibre pot da un anumit

luciu. El se pune foarte bine în evidență în secțiunea radială și mai puțin în cea

tangențială.

Prin similitudine cu alte materiale luciul poate fi:

- mătăsos: paltin, platan;

- argintiu: mesteacăn;

10

a bAspectul macroscopic al lemnului de

răşinoasea – secţiune radială

b - secţiune tangenţială

a bAspectul macroscopic al lemnului de

stejara – secţiune radială

b - secţiune tangenţială

a bAspectul macroscopic al lemnului de cireş

a – secţiune radialăb - secţiune tangenţială

a bAspectul macroscopic al lemnului de fag

a – secţiune radialăb - secţiune tangenţială


- auriu: framire, salcâm;

- sidefiu satinat cu ape: paltin creț.

Din speciile indigene, au un luciu pronunțat paltinul, stejarul, gorunul, fagul,

platanul.

Luciul lemnului poate ajuta la deosebirea lemnului de molid de cel de brad

sau a lemnului de carpen de cel de tei și plop.

Textura – este imaginea vizuală creată de elementele anatomice ale

lemnului pe diverse secțiuni. Pot fi regulate, neregulate, expresive, șterse etc.

Poate fi: - fină, uniformă: tei, mesteacăn, păr;

- mijlocie: cireș, fag;

- grosieră: stejar, frasin, ulm.

Poate fi foarte expresivă la speciile lemnoase cu diferențe de culoare în

cadrul inelului anual, cu raze medulare late.

Desenul – este determinat de structura diferită a inelului anual, diferențe

de culoare, mărimea elementelor anatomice și modul lor de grupare. Poate fi

regulat sau nu, evident sau abia vizibil.

Desene deosebite se obțin în secțiuni radiale sau tangențiale sau prin

derulări excentrice sau conice a unor specii. De asemenea se obțin de la

speciile cu fibra creață (paltin, frasin creț), noduri mici (paltin, mesteacăn

măzărat), gâlme (nuc), creșteri neregulate etc.

Desenul este indicat prin termeni care sugerează formele obținute prin jocul

de linii și suprafețe:

- desen riglat sau dungat (rășinoase, frasin, specii exotice);

- piele de șarpe – datorat razelor (paltin);

- măzărat cu "ochi de pasăre" – de la nodurile mici din mugurii dorminzi

(paltin, arin, mesteacăn);

- ondulat – de la fibra creață (paltin, frasin);

- înflorat (mahon);

- penat sau "coadă de păun" (paltin);

- cu flăcări (macore);

- marmorat (kosipo).

Mirosul – este specific fiecărei specii și este determinat de seva din arbore

și substanțele chimice din pereții celulari. Uneori se poate identifica specia cu

11


ajutorul lui. Prin uscare, mirosul se schimbă, își pierde din intensitate sau

dispare.

Tăria – este rezistența pe care o opune lemnul împotriva pătrunderii în el a

altui corp.

Funcție de tărie lemnul se clasifică astfel:

• lemn foarte moale – pinul strob, aninul, bradul, castanul, duglasul,

ienupărul, mesteacănul, molidul, nucul american, pinul, plopul, salcia,

teiul etc.;

• lemn potrivit de tare – arțarul, oțetarul, platanul, stejarul, ulmul, vișinul;

• lemn tare – alunul, carpenul, cireșul, dudul, fagul, frasinul, jugastrul,

paltinul, prunul, stejarul;

• lemn foarte tare – cornul, glădița, lemnul câinesc, salcâmul galben,

sângerul, socul etc.

IV - Compoziția chimică a lemnului

Lemnul este un material complex, anizotrop (nu are aceleași proprietăți

fizice în toate direcțiile), eterogen și poros. Aceasta justifică comportarea sa

diferită la prelucrări mecanice (rindeluire, tăiere, frezare), încleiere și finisare.

Din punct de vedere chimic, lemnul este alcătuit din compuși principali -

macromoleculari (hidrații de carbon, formați din celuloză-component

principal al pereților celulari ai plantelor și hemiceluloza-amestec complex de

polizaharide- și lignina-substanță organică complexă care dă impermeabilitate

și rigiditate) și compuși secundari - substanțe extractibile și substanțe

minerale.

Compușii principali determină în mare măsură proprietățile fizice, elastice,

rezistențele mecanice și comportarea la diferite tratamente ale lemnului.

Compușii chimici secundari variază ca natură și cantități în funcție de

specie. Cantitățile, deși sunt foarte mici, 0,1-10%, pot determina culoarea

lemnului, rezistența la acțiunea dăunătorilor biologici, compatibilitatea la

încleiere și finisare, comportarea la prelucrări mecanice precum și toxicitatea

acestuia.

Cei mai importanți compuși chimici sunt rășinile, substanțele tanante,

12


acizii organici, grași, cerurile, gumele, alcaloizii, substanțele colorante,

polizaharidele extractibile, cauciucul și substanțele minerale.

Rășina – este o substanță amorfă, vâscoasă, și inflamabilă, constituită din

uleiuri volatile (terebentina-lichid incolor cu miros pătrunzător și gust

caracteristic și acizi rezinici), secretată de majoritatea rășinoaselor și de unele

specii exotice, cu întrebuințări în prepararea lacurilor, cleiurilor, adezivilor etc.

Ea crează probleme la prelucrările mecanice depunându-se pe sculele

tăietoare (freze, circular), și la finisare. Înlăturarea ei se face prin saponificare

cu alcool sau spălare cu solvenți.

Substanțele tanate – se găsesc în rădăcina, lemnul, coaja, frunzele și

fructele unor arbori și arbuști din zona temperată și în special din zona

tropicală. Dau reacții de inhibare a lacurilor poliesterice (nu fac priză și nu se

întăresc) și produc variații de culoare în timp a unor specii. Aceste pete pot fi

îndepărtate cu soluție de acid oxalic/ citric.

Specii care se pătează datorită conținutului în tanin (produs cu gust

astringent și solubil în apă) sunt: stejarul, castanul brun, nucul, makore,

afrormorsia. În prezența amoniacului culoarea acestor specii devine gri

(fenomen de argintare).

Acizii organici – formic, acetic, lactic, acrilic, citric etc. Îngreunează

încleierea (nu face priză), băițuirea (fuge apa) și finisarea (nu fac priză, nu se

lipește).

Acizii grași – oleic (acid monobazic, lichid, incolor sau gălbui, inodor, solid

la cca 4˚, insolubil în apă, solubil în alcool și eter, care se găsește sub formă de

trioleină în grăsimile naturale), palmitic (acid gras saturat, monobazic, solid, de

culoare albă, fără miros, fără gust, insolubil în apă, ușor solubil în eter și în

alcool cald, care se găsește în grăsimile vegetale și animale), linoleic (acid gras

nesaturat, conținut în uleiurile sicative). Influențează încleierea, băițuirea și

finisarea. Înainte de finisare se degreseză zona respectivă cu alcool sau

acetonă.

Specii cu conținut ridicat de substanțe grase: tei, larice, teak etc.

Ceruri – produse insolubile în apă, care se înmoaie și se topesc la

temperaturi destul de joase.

Gumele - substanțe vâscoase, secretate de plantele lemnoase (rășinoase și

13


în special de un salcâm exotic), având proprietatea de a se întări în contact cu

aerul, folosite în industrie pentru lipit.

Alcaloizii - substanțe bazice azotate, toxice, folosite în medicină.

Substanțele colorante - substanțe organice care au proprietatea de a

colora.

Polizaharidele extractibile - substanțe cu structură macromoleculară,

rezultate prin policondensarea unor monozaharide.

Cauciucul - substanță elastică și rezistentă care se găsește în sucul unor

arbori tropicali originari din America de sud.

Substanțele minerale – sunt dure și produc uzura prematură a sculelor

tăietoare.

V - Defectele lemnului

Anomaliile lemnului reprezintă neregularități ale structurii sau compoziției

chimice normale. Ele contribuie la scăderea valorii lemnului dar unele, prin

aspectul lor, pot ridica valoarea lui.

Pot apărea datorită acțiunii unor factori exteriori, în timpul manipulării sau

prelucrării acestuia. Cele datorate condițiilor în care se dezvoltă, naturii

speciilor, a solului, tratamentelor aplicate etc. pot apărea la lemnul rotund de

la stadiul de puiet până la maturizarea arborelui.

Cele mai frecvent întâlnite sunt:

a - defectele de formă ale sortimentelor de lemn rotund;

b - de structură;

c - noduri;

d - crăpături;

e - găuri și galerii de insecte;

f - colorații și alterații;

g – depuneri anormale etc.

14


a – un prim defect ar fi că după tăiere, doborâre și înlăturarea crăcilor,

trunchiul nu are formă cilindrică ci conică.

Apoi curbura, este devierea curbă a axei arborelui, într-un plan pe toată

lungimea, mai multe curburi în același plan sau o curbură în mai multe planuri.

Acest defect duce la un randament scăzut la debitare (pierderi), sortimente cu

dimensiuni reduse, cu fibrele neparalele cu axa lor și cu crăpături și deformări

la uscare.

Însăbierea este o curbură simplă la partea de jos a trunchiului (la arborii ce

cresc pe terenuri în pantă). Daca este mare curbura atunci se înlătura zona.

Conicitatea este descreșterea treptată a trunchiului, de la bază către vârf.

Dacă este foarte pronunțată, duce la micșorarea randamentului în sortimentele

debitate.

Lăbărțarea este îngroșarea anormală la baza trunchiului. Și în cazul ei, dacă

este prea mare, se înlătură.

Canelura reprezintă vălurarea conturului exterior sau apariția de denivelări

longitudinale pe trunchi, în timpul creșterii. Acest defect îl găsim frecvent la

carpen, anin, ienupăr, corn, tisa și brad. Forma sinuoasă a conturului se

transmite și la inelele anuale.

Ovalitatea apare la bază sau pe o porțiune mai mare din trunchi. Se observă

în secțiunea transversală o formă de elipsă. Devine defect când este prea

pronunțată.

Înfurcirea este o creștere ce apare la trunchiul principal ce se desparte în 2-

3 tulpini dând naștere la ramificații care se dezvoltă ca tulpini separate. În

zona de înfurcire lemnul are o structură neuniformă, secțiunea având 2-3 inimi

și coaja înfundată.

b – aceste defecte apar in structura anatomica a lemnului.

Excentricitatea reprezintă o situare a măduvei excentric față de centrul

secțiunii și se găsește în special la arborii crescuți pe terenuri înclinate.

Excrescența este o umflătură de formă variată, pe trunchi, cu structura

neregulată, având noduri de diferite forme.

Fibra creață este o ondulare în creștere a fibrelor, întâlnită mai ales la paltin

și fag. Deși defect, este mult apreciat la producerea furnirelor.

15


Fibra înclinată înseamnă devierea fibrelor față de axa longitudinală. Creează

greutăți la prelucrarea lemnului, îi reduce mult rezistența.

Fibra răsucită se datorează poziției elicoidale a fibrelor în jurul axei

arborelui. Aceasta duce la un lemn slab calitativ, care se despică și prelucrează

greu.

Neregularitatea lățimii inelelor anuale este datorită creșterii anormale ca

urmare a condițiilor de sol, mod de vegetație etc. Rezultă un material

neomogen cu o comportare neuniformă.

Inimile concrescute se formează când se dezvoltă două sau mai multe

tulpini, conturul exterior având o formă eliptică sau trapezoidală. De cele mai

multe ori în interiorul tulpinii se află și coajă înfundată.

Lemnul de compresiune este o formațiune care ia naștere în special la

rășinoase (brad, pin, larice), la arborii expuși la acțiunea vântului sau la cei pe

pante. Spre înclinarea terenului sau în partea opusă vântului iau naștere inele

anuale mai late, cu celule cu pereți groși, colorate mai intens. Forma secțiunii

este în general ovală, cu inima excentrică iar materialul din zona respectivă se

umflă și contrage mai puternic decât cel normal.

c – rezultă în urma creșterii și dezvoltării crăcilor la arbori, dar în urma

tăierii sau uscării lor, nodurile sunt înglobate în trunchi fiind acoperite de

inelele anuale. Reprezintă unul din defectele cele mai frecvente și reduc

valoarea de utilizare a lemnului.

După forma secțiunii pe suprafața piesei pot fi: rotunde, ovale, alungite.

După poziția lor în piesă pot fi: pe față, pe cant, pe muchie, transversale,

longitudinale, străpungătoare, nestrăpungătoare.

După gruparea pe suprafața cherestelei pot fi: izolate, grupate, mustață.

După gradul de aderență cu lemnul înconjurător pot fi: concrescute, parțial

concrescute, căzătoare.

După gradul de sănătate, integritate și colorație pot fi: sănătos, vicios,

putred, crăpat, normal colorat, de culoare închisă.

d – pot fi interne, nevizibile, exterioare, de capete, inelare. Pot fi cauzate de

ger, de desprinderea parțială a inelelor anuale, de tensiunile interne sau de

uscarea rapidă la vânt sau soare.

e – aceste defecte se întâlnesc în special la rășinoase, iar foioasele precum

16


plopul, aninul, mesteacănul, fagul, stejarul, nucul etc. sunt atacate de insecte

și înainte și după ce lemnul este tăiat, debitat chiar și produs finit.

f – acestea sunt abateri de la culoarea și starea normală a lemnului. Sunt

provocate de ciuperci, bacterii etc. În majoritatea cazurilor colorația este

urmare a fenomenului de alterare.

- albăstreala este o colorație albăstruie cenușie provocată de ciuperci.

- inima roșie a fagului este o colorație roșu deschis până la brun a părții

centrale a trunchiului, cu un contur neregulat.

- inima stelată a fagului este o colorație anormală a părții centrale, brună-

roșiatică până la cenușie-negricioasă, cu contur stelat (stadiu avansat de

alterare).

- inima neagră a paltinului este o colorație anormală negricioasă a zonei

centrale a trunchiului de paltin.

- putregaiul interior apare la lemnul rotund în partea centrală.

- răscoacerea este un stadiu avansat de alterare a foioaselor ca fag,

mesteacăn, carpen, paltin, tei, anin, plop etc., prin atacare de ciuperci xilofage.

- lunura apare la stejar și gorun sub forma unor inele de alburn situate în

interiorul duramenului.

VI - Principalele proprietăți ale lemnului

A - Proprietățile fizice

- DENSITATEA APARENTĂ – este raportul, exprimat în g/cm³, dintre masa

aparentă și volumul lemnului. Ea variază de la o specie la alta. Poate varia și

la aceeași specie funcție de condițiile de creștere, de lățimea inelelor anuale,

proporția de lemn târziu sau timpuriu, existența unor substanțe de încrustare

și umiditate.

În funcție de specie, densitatea variază de la cca 0,04 g/cm³ (balsa) până la

1,40 g/cm³ (guaiac).

- specii foarte ușoare – până la 0,40 g/cm³;

- specii ușoare – de la 0,40 – 0,50 g/cm³;

- specii semiușoare – de la 0,50 – 0,60 g/cm³;

- specii semigrele – de la 0,60 – 0,70 g/cm³;

17


- specii grele – de la 0,70 – 0,80 g/cm³;

- specii foarte grele – peste 0,80 g/cm³.

Funcție de densitatea aparentă putem clasifica lemnul astfel:

• ușor: anin, brad, castan, duglas, ienupăr, molid, nuc american, pin,

plop, salcie, tei etc.;

• potrivit de greu: alun, arțar, cireș, dud, larice, mesteacăn, paltin,

platan;

• greu: anin de munte, carpen, corn, fag, frasin, jugastru, paltin, prun,

salcâm, stejar, ulm, tisa etc.

Densitatea aparentă a speciilor de la noi din țară este cuprinsă între 0,35 și

0,98 g/m³.

Un rol important îl joacă și în prelucrarea lemnului în semifabricate, a căror

densitate este mai mare decât a lemnului masiv (placaj de plop – 0,40-0,50

g/cm³, placaj de fag – 0,75 g/cm³, PAL din plop – 0,43-0,70 g/cm³, PAL din fag –

0,66-0,82 g/cm³, PFL plăci moi – 0,22-0,40 g/cm³-poros, PFL densitate medie –

0,60-0,73 g/cm³, PFL plăci dure – 1,00-1,10 g/cm³-MDF).

- UMIDITATEA este conținutul de apă, exprimat în procente, din greutatea

lemnului. Ea influențează mai toate proprietățile mecanice și fizice ale

lemnului: durabilitatea, uscarea, impregnarea și prelucrarea mecanică și

chimică. Datorită structurii și compoziției chimice complexe, lemnul se

comportă ca un material coloidal capilar, având capacitatea de a absorbi și

reține apa din atmosferă (higroscopicitate). Datorită higroscopicității, lemnul

tinde permanent să realizeze o umiditate corespunzătoare condițiilor de

păstrare sau de folosință. Funcție de umiditate, lemnul își modifică

dimensiunile, ceea ce produce deformarea sau crăparea lemnului. O umiditate

de echilibru pentru realizarea mobilei și a obiectelor de interior este 10 ± 2%.

- UMFLAREA ȘI CONTRAGEREA reprezintă mărirea dimensiunilor respectiv,

micșorarea volumului lemnului datorită creșterii sau scăderii umidității. Acest

fenomen se produce în limita absorbției sau pierderii apei legate (umiditate 0-

30%). Pătrunderea sau pierderea apei lichide în sau din golurile celulare nu

influențează variațiile dimensionale ale lemnului. Acestea sunt influențate și de

alte lichide sau substanțe chimice.

Mărimea umflării și contragerii lemnului se exprimă prin coeficienți, funcție

18


de variația dimensiunilor pe direcțiile de măsurare, în raport cu poziția inelelor

anuale și a fibrelor – radială, tangențială, longitudinală.

Umflarea și contragerea lemnului diferă de la o specie la alta și chiar la

aceeași specie pot fi valori diferite. Mărimea coeficienților depinde de proporția

de lemn timpuriu și târziu și de substanțele lichide cu care lemnul vine în

contact. În general, raportul între coeficienții de umflare sau contragere este

următorul: (longitudinal) αl=1; (radial) αr=10; (tangențial) αt=20.

- PROPRIETĂȚILE TERMICE cele mai importante sunt:

• dilatarea termică – reprezintă schimbarea dimensiunii unei piese de lemn

sub acțiunea căldurii. Coeficientul de dilatare termică depinde de specia

lemnoasă, densitatea și umiditatea lemnului.

• difuzibilitatea termică – indică viteza de conducere a căldurii. Este un

indice important în practica uscării, impregnării, încleierii și presării

lemnului.

• conductivitatea termică – este proprietatea de a conduce căldura. Având

o conductivitate termică redusă, lemnul este utilizat ca material de

izolare termică.

- PROPRIETĂȚILE ELECTRICE ȘI MAGNETICE – depind de umiditatea lemnului

și de direcția fibrelor. În general lemnul este un bun izolator electric, în special

când este uscat. Crescând umiditatea, scade rezistența electrică. La aceeași

umiditate dar temperatură mai mare, scade și mai mult rezistența electrică.

- PROPRIETĂȚILE ACUSTICE ale lemnului sunt:

• viteza de propagare a sunetelor, care depinde de lățimea inelului anual,

mărimea și distribuția porilor, fibrelor, densitatea aparentă, temperatura,

umiditatea și frecvența sunetelor.

• rezistența acustică este cea pe care o opune lemnul răspândirii sunetelor

și este proporțională cu modulul de elasticitate si densitatea aparentă.

• Amortizarea sunetelor prin radiația energiei sonore este capacitatea

lemnului de a amortiza sunetele prin frecări interne. Este determinantă

în alegerea materialelor pentru instrumente muzicale. Depinde de viteza

de propagare a sunetelor în lemn și de densitatea aparentă.

• Izolația sonoră a lemnului este un indice redus. Absorbția sonoră este

mai mare la lemnul cu densitate aparentă mare, umiditate ridicată și cu

19


suprafețe neregulate.

• Rezonanța lemnului este proprietatea lui de a propaga sunetele. Această

capacitate l-a recomandat ca material valoros pentru fabricarea

instrumentelor muzicale, în special lemnul cu inele anuale regulate. Cel

cu inele anuale înguste (1-2mm) este apreciat pentru realizarea viorilor

iar cel cu inele anuale late este recomandat instrumentelor ce produc

sunete joase (violoncel, contravas etc.).

B - Proprietățile mecanice

- ELASTICITATEA este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea

sarcinilor exterioare și de a-și reveni la forma inițiala după îndepărtarea lor.

Pentru aceasta există însă o limită de elasticitate ce nu trebuie depășită altfel,

deformările devin remanente.

- PLASTICITATEA este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea

sarcinilor exterioare și de a-și menține noua formă după îndepărtarea lor. După

natura solicitării, deosebim plasticitate la compresiune, întindere și încovoiere.

În cazul mobilei curbate, mai importantă este plasticitatea la încovoiere, cea

mai bună esență pentru realizarea mobilei curbate fiind fagul.

- REZISTENȚA LA COMPRESIUNE reprezintă efortul unitar la care materialul

solicitat la compresiune se rupe, pentru lemn interesează în special rezistența

la compresiune perpendiculară pe fibre. Ea este influențată de densitatea

aparentă, umiditatea și temperatura lemnului. Rezistența la compresiune

paralelă cu fibrele este influențată de densitatea aparentă, umiditatea,

temperatura și defectele lemnului.

- REZISTENȚA LA TRACȚIUNE este influențată de densitatea aparentă,

umiditatea, temperatura și defectele lemnului. El poate fi solicitat la tracțiune

în sens paralel sau perpendicular pe fibre. Rezistența la tracțiune paralel cu

fibrele crește cu greutatea specifică și scade cu creșterea umidității și

temperaturii. Rezistența la tracțiune perpendicular cu fibrele crește odată cu

creșterea densității aparente și scade cu creșterea umidității și temperaturii.

- REZISTENȚA LA ÎNCOVOIERE STATICĂ apare la lemnul solicitat în special în

lucrări de construcții și industrie. Ea depinde de densitatea aparentă,

umiditatea, temperatura și defectele lemnului.

- REZISTENȚA LA ÎNCOVOIERE PRIN ȘOC este o însușire care permite

20


clasificarea lemnului pentru utilizări la care intervin solicitări dinamice și

identificarea unor alterații, îmbătrâniri sau influența unor tratamente fizice sau

chimice forțate.

Specii cu rezistență bună: frasin, hicori, molid, brad (construcții de avioane,

schiuri, piese de mașini etc.).

Specii cu rezistență mijlocie la șoc: stejar, fag (vagoane, traverse etc.).

Specii cu rezistență mica la șoc: rășinoase, castan, plop, oțetar etc. (utilizări

limitate).

- REZISTENȚA LA FORFECARE intervine în construcții la asamblare prin

scobituri sau buloane, grinzi supuse efortului de încovoiere etc. Ea crește cu

densitatea aparentă și scade pe măsură ce crește umiditatea lemnului.

- REZISTENȚA LA DESPICARE apare datorită proprietății lemnului de a se

diviza sub acțiunea unor unelte tăietoare în formă de pană. Rezistența depinde

de densitatea aparentă, structura lemnului și defectele lui (fibra răsucită,

înclinată, noduri).

- DURITATEA este proprietatea lemnului de a rezista pătrunderii unor

corpuri mai tari. Ea clasifică lemnul în "tare" sau "moale", indicând și

posibilitățile de prelucrare a lemnului cu sculele tăietoare.

C - Proprietăți tehnologice

- UZURA este fenomenul de distrugere a lemnului în timp prin contactul sau

frecarea lui cu alte corpuri sau prin modificări ale formelor, dimensiunilor,

densității aparente etc. Cel mai mult se uzează lemnul folosit la pardoseli.

- CURBAREA este o proprietate a lemnului de care depinde utilizarea

lemnului în construcții, aviație, mobilă, ambarcațiuni etc. Cel mai bine se

comportă speciile precum fagul, stejarul, frasinul, ulmul. Raza minimă de

curbură depinde de specia lemnoasă, de densitatea aparentă, lățimea inelelor

anuale, umiditatea, temperatura și unghiul de înclinare al fibrelor față de

direcția longitudinală. Mai bine se realizează cu piese cu secțiuni reduse,

densitatea aparentă mică, umiditatea și temperatura mai ridicate.

Raza minimă pentru un element din lemn de 25mm grosime: - fag = 40-

100mm

- stejar = 50mm

- frasin = 65mm

21


- REZISTENȚA LA SMULGEREA CUIELOR ȘI ȘURUBURILOR apare la utilizarea

lemnului în construcții, mobilă, vagoane, ambarcațiuni etc. Asamblarea

elementelor din lemn prin cuie sau șuruburi se bazează pe forța de frecare

dintre lemn și suprafața laterală a cuiului sau șurubului. Rezistența la smulgere

depinde de densitatea aparentă, direcția de batere a cuielor față de inelele

anuale, forma secțiunii cuiului și asperitatea suprafeței acestuia, scăzând pe

măsură ce crește umiditatea.

- DURABILITATEA este aptitudinea lemnului de a-și păstra nealterate

caracteristicile sale naturale și însușirile de lemn sănătos în mediile în care

este întrebuințat. Ea depinde de specie, de natura mediului în care este folosit,

rezistența la acțiunea bacteriilor și ciupercilor xilofage.

Lemnul poate fi folosit în aer liber, încăperi închise, pământ, apă etc. Cel

mai bine se păstrează cel scufundat în apă, evitându-se și atacul ciupercilor

xilofage. Cel utilizat în aer liber, în contact cu solul sau îngropat, are o

durabilitate mai redusă.

Durabilitatea medie a speciilor: - în aer liber: stejar (80 ani), larice (60 ani),

pin, nuc (50 ani) etc.

- sub șopron: stejar (150 ani), larice (120 ani), pin,

salcâm (100 ani) etc.

- scufundat: stejar, larice (500 ani), pin (400 ani),

salcâm (300 ani) etc.

VII - Specii lemnoase utilizate în construcții

1 - Specii lemnoase indigene

Anin/ Arin

1 - arbori, spontani în zonele reci și temperate ale Europei

> Anin negru

- arbore până la 25m înălțime, cu tulpina dreaptă cilindrică, coroană îngustă.

Cere terenuri umede și zăvoaie.

> Anin alb

22


1 - arbore până la 20m înălțime, scoarța cenușiu-albicioasă, lucitoare, coroana

deasă și înflorire timpurie, crește pe coaste calcaroase și erodate, lemn de

culoare alb-roșiatic (proaspăt tăiat) devenind roșiatic-portocaliu (în contact cu

aerul);

2 - este potrivit de greu, moale, se prelucrează ușor, puțin durabil;

3 - sortiment: cherestea, furnir

4 - se întrebuințează în industria placajelor, intarsie, sculptură, obiecte de uz

casnic.

Arțar

1 - cca. 115 specii în America de Nord, Europa, Asia și nordul Africii ca arbori

de talie înaltă, mijlocie și mică. Unele specii intră în componența pădurilor fiind

utilizate pentru lemnul lor valoros (ex: jugastrul și paltinul de câmp), altele

pentru însușirile decorative (ex: arțarul american).

>Paltin roșu

1 - în Europa și America, arbore cca. 40m.

>Jugastrul de Banat

1 - arbore de talie mai redusă, cca. 12-15m, rezistă pe soluri calcaroase,

sensibil la geruri mari, lemn de culoare alb-gălbui-roșiatic;

>Paltin de câmp

1 - arbore de talie mare, 30m, coroana deasă, lemn de culoare alb-gălbui;

>Paltin de munte

1 - arbore până la 30m, lemn de culoare alb;

Paltin (de munte, de câmp, jugastru)

1 - lemn fără duramen, cu pori mici, uniform împrăștiați, raze medulare late

(paltinul de munte) și fine;

2 - este omogen, tare, greu, cu rezistențe medii, stabil, puțin durabil, se usucă

greu, se prelucrează ușor, prin băițuire se pretează la imitarea altor specii, se

lăcuiește și lustruiește bine;

3 - sortiment: cherestea, furnir;

4 - paltinul de munte se întrebuințează pentru instrumente muzicale, obiecte

de artă, de uz casnic etc. Paltinul de câmp și jugastrul fiind mai tari, se folosesc

la unelte, strungărie, obiecte artă, decorațiuni interioare, în industria mobilei

pentru acoperiri de panouri, intarsii, elemente masive vizibile, ornamente

23


sculptate.

Brad

1 - specii originare din regiunile temperate ale emisferei nordice, de talie mare,

port regulat-conic, lemn de culoare alb-gălbui, fără diferență de culoare între

alburn și duramen, fără canale rezinifere dar cu pungi de rășină, cu raze

medulare fine, abia vizibile, cu inele anuale bine delimitate;

2 - este ușor, moale, fără luciu, cu contrageri reduse, rezistențe mecanice

medii, se usucă ușor fără deformări, prelucrări mecanice fără dificultăți dar mai

greu decât la molid din cauza smulgerilor de fibre, se încleiază și finisează

bine;

3 - sortiment: cherestea, furnir, panel;

4 - folosit în construcții ca elemente structurale, pentru grinzi, stâlpi, piloți,

case prefabricate, la fabricarea celulozei și hârtiei, a PAL-ului, PFL-ului, lemn

lamelat, tâmplărie, rame și schelete pentru tapițerii, rame panouri celulare,

elemente masive mobilier rustic, intarsie și pirogravură etc.

> Brad alb

1 - comun pădurilor noastre, 50-55m, coroana piramidală, scoarța cenușiu-

verzuie și pungi de rășină.

> Brad argintiu

1 - înălțime mai redusă, cca. 30m, îl găsim în parcuri, rezistent la fum și gaze

din atmosferă.

> Brad grecesc

1 - foarte sensibil la ger.

> Brad de Caucaz

1 - cca. 30m, sensibil la geruri mari sau secete prelungite.

Carpen

1 - componentă a masivelor de foioase din țara noastră și a spațiilor verzi,

până la 20m înălțime, scoarța netedă, cenușie, coronament larg și des,

rezistent la ger, umbră, mai puțin la secetă;

2- lemn greu și tare, cu contrageri mari și rezistențe mecanice medii,

superioare fagului;

3 - sortiment: cherestea;

4 - folosit ca elemente structurale cu solicitări reduse, șarpante cu deschideri

24


mici și medii.

Cer

1 - arbore forestier și ornamental, indigen în zonele de câmpie și coline, 25-

30m;

2 - lemn greu și potrivit de tare, cu contrageri mari și rezistențe apropiate de

cele ale stejarului;

3 - sortiment: cherestea;

4 - stâlpi de rezistență la construcții civile, industriale și agrozootehnice,

șarpante pentru deschideri mici și medii, tâmplărie.

Cireș păsăresc

1 - originar din regiunea cuprinsă între Marea Neagră și Marea Caspică, la noi

răspândit în pădurile din zona dealurilor și chiar în cea montană, 10-15m,

tulpina dreaptă, coroana piramidală, lemn cu alburn îngust alb-gălbui-roșiatic,

duramen brun-gălbui-cenușiu până la roșiatic-brun, în secțiune radială cu dungi

verzui-roz sau violacee, cu pori mici, raze medulare fine;

2 - este omogen, potrivit de greu, tare, se prelucrează ușor, puțin durabil, se

lustruiește și are aspect plăcut;


4 - se întrebuințează mult ca furnir în industria mobilei, la fabricarea

instrumentelor, obiectelor de uz casnic.

Duglas verde

1 - lemn cu alburn alb-gălbui-roșiatic, duramen galben-trandafiriu până la brun-

roșiatic, cu canale rezinifere, rare, vizibile, raze medulare fine;

2 - este ușor, moale, cu textură grosolană, fără luciu, cu cele mai rapide

creșteri anuale, se prelucrează ușor;


4 - folosit asemenea bradului.

Fag

1 - arbore forestier și ornamental, în zona temperată în Europa și parțial în

Asia, 25-30m, trunchi drept, lemnul cu cel mai mare grad de folosire, de

culoare alb-roșiatic, fără duramen, dar prezentând des duramen fals brun-

roșiatic, cu contur neregulat, în secțiune radială cu oglinzi formate de razele

medulare, cu pori împrăștiați, vizibili cu ochiul liber, raze medulare late și

25


înguste vizibile;

2 - este greu și tare, cu tensiuni interne, ceea ce duce la crăpături interne încă

de la doborâre, cu dificultăți la uscare, se deformează ușor, cu proprietăți

mecanice medii, se uniformizează culoarea și se stabilizează prin aburire, se

prelucrează ușor, se defibrează ușor, puțin durabil în condiții de umiditate

necorespunzătoare,;

3 - sortiment: cherestea, furnir, placaj, panel, PFL dur, PAF

4 - se întrebuințează ca elemente masive de rezistență la construcții provizorii,

stâlpi pentru eșafodaje și susțineri, furnir, în industria mobilei, în special la

elemente curbate.

Frasin

1 - arbore forestier și ornamental, cca. 65 specii răspândite în America de

Nord, Mexic, Europa și Asia, cca. 30m, nerezistent la geruri mari, lemn cu

alburn alb-gălbui-roz, duramen brun-roșiatic sau brun-cenușiu, uneori

prezentând duramen fals brun-ciocolatiu, cu diferențe de culoare între lemnul

timpuriu și cel târziu (apare vărgat), cu fibra creață;

2 - este greu, tare, dens, cu contrageri și rezistențe mecanice medii pentru

foioase, rezistent, elastic, se usucă ușor, se curbează bine prin aburire, se

derulează bine;


4 - se întrebuințează ca elemente structurale cu solicitări reduse, șarpante cu

deschideri mici și medii, ca furnir în industria mobilei, elemente masive vizibile,

la fabricarea schiurilor, elementelor curbate.

Larice/ Zadă

1 - conifer forestier și ornamental, originar din zona indo-europeană, răspândit

la noi în toată zona forestieră, lemn cu alburn alb-gălbui-roșiatic, duramen

brun-roșiatic, cu diferențe de culoare între lemnul timpuriu și cel târziu (apare

intens vărgat), cu canale rezinifere mici, izolate sau grupate, bogat în rășină;

2 - este potrivit de greu, moale, cu rezistențe mecanice mari pentru o specie

rășinoasă, se debitează greu, se prelucrează ușor, elastic și durabil;


4 - folosit în construcții pentru tâmplărie și elemente de rezistență la clădiri

civile, industriale și agrozootehnice, eșafodaje, construcții sub apă, căptușeli

26


interioare, lambriuri, ornamente sculptate, acoperire panouri, intarsii etc.

> Larice decidua

1 - 40-50m, tulpina dreaptă, coronament rar-luminos;

> Larice leptolepis

1 - arbore japonez, cca. 30m, coroana lat-conică;

Mesteacăn

1 - arbore forestier și ornamental, originar din emisfera nordică, răspândit în

regiunile submontane, 15-20m, lemn cu creștere rapidă, fără duramen, alb-

roșiatic, cu pori mici, raze medulare fine, cu pete medulare;

2 - este potrivit de greu, tare, omogen, cu textura fină, cu luciu de sidef, mai

puțin dur, rezistent, puțin durabil, se usucă greu, cu contracții mari, se

prelucrează ușor, se despică greu;

3 - sortiment: cherestea, furnir, lemn stratificat;

4 - se întrebuințează ca elemente structurale la construcții civile, industriale și

agrozootehnice, pentru furnire și placaje de aviație, în industria mobilei pentru

acoperiri de panouri, intarsii (furnirul măzărat este foarte apreciat), elemente

vizibile, curbate, sculptate.

Molid

1 - conifer originar din emisfera nordică, 40-50m, lemnul cel mai răspândit la

noi, de culoare alb-gălbui, fără duramen, cu canale rezinifere mici, cu raze

medulare fine, numeroase;

2 - este ușor, moale, cu contragere totală mică și rezistențe mecanice medii,

elastic, cu luciu mătăsos pe secțiunea radială, se usucă ușor, se prelucrează

ușor prin tăiere, despicare, debitare;

3 - sortiment: cherestea, furnir, panel, placaj;

4 - folosit în construcții ca elemente structurale, pentru grinzi, stâlpi, piloți,

șarpante, case prefabricate, lemn lamelat, cofraje, tâmplărie, la construcția

avioanelor, ambarcațiunilor, căptușeli interioare, rame și schelete pentru

tapițerii, rame panouri celulare, elemente masive mobilier rustic, intarsie și

pirogravură etc.

Nuc cenușiu

1 - lemn cu alburn lat alb-cenușiu sau alb-brun-deschis, cu duramen brun-

închis cu dungi negricioase, cu pori mari, vizibili, împrăștiați, raze medulare

27


fine;

2 - este omogen, tare, potrivit de greu, rezistent, durabil, cu textura fină, se

prelucrează și finisează ușor;


4 - se întrebuințează pentru decorațiuni interioare, elemente de construcție,

sculptură, parchet, în industria mobilei pentru acoperiri de panouri, intarsii

(furnir din rădăcina foarte apreciat), elemente masive vizibile, ornamente

sculptate, piese masivuire.

Pin silvestru

1 - o specie de pin comun, care crește în Europa centrală și de nord, are

scoarța de culoare roșie-brună, alburn lat, alb-gălbui sau alb-roșiatic, duramen

roșiatic-roz sau roșiatic-brun, cu inele foarte pronunțat marcate;

2 - este moale, ușor, mai puțin elastic decât cel de lariță (larice), cu multă

rășina și foarte rezistent, se prelucrează ușor prin tăiere și debitare, se

finisează greu;


4 - se întrebuințează ca lemn de construcții, la cele hidraulice, navale, ca lemn

de mină, piloți, stâlpi, traverse de cale ferata, pentru tâmplarie exterioară, în

industria mobilei la elemente nevizibile, rame placate, rame și schelete de

tapițerie.

Platan

1 - lemn cu duramen de culoare roșiatic-brun, alburn alb-roșiatic;

2 - cu textura fină, și desene apreciate, este omogen, cu contrageri, se

prelucrează mai greu, furnirul este străpuns de clei;


4 - se întrebuințează la elemente nevizibile, acoperirea panourilor cu

subfurnire.

Plop indigen (termurător, alb, negru)

1 - lemn plopului tremurător este fără deosebire de culoare între alburn și

duramen, de culoare alb, alb-gălbui sau puțin roșiatic-brun cand au duramen,

cu pori fini, uniform împrăștiați, raze medulare numeroase și greu vizibile;

2 - este ușor, moale, omogen, rezistențe mecanice reduse, se usucă cu atenție

pentru a nu se crăpa, se prelucrează ușor;

28



4 - se întrebuințează ca elemente structurale în cazul unor solicitări mecanice

reduse, în industria furnirelor, la fabricarea panelului, modelării, elemente

nevizibile etc.

Păr

1 - lemn fără duramen, de culoare alb-gălbui-roșiatic, textura fina si uniforma;

2 - este omogen, dens, greu, tare, se prelucrează și sculptează bine, băițuit

imită abanosul;


4 - se întrebuințează la acoperire de panouri, intarsii, elemente vizibile,

ornamente sculptate, piese strunjite.

Salcia (căprească, albă, răchita)

1 - lemn cu alburn alb-gălbui-roșiatic si duramen de culoare alb-roșiatic-brun,

textura fină și uniformă, cu pori mici uniform împrăștiați și raze medulare

foarte fine;

2 - este moale, ușor, se prelucrează și sculptează bine, băițuit imită abanosul;

3 - sortiment: furnir;

4 - se întrebuințează în special în industria chibriturilor, pentru furnire, placaje,

panele,obiecte mărunte de uz casnic.

Salcâm

1 - lemn cu alburn îngust alb-gălbui, duramen galben-auriu sau brun-verzui, cu

pori dispuși inelar, raze medulare foarte fine;

2 - este tare, greu, durabil, cu contrageri și rezistențe mecanice mari, se

prelucrează greu, furnir rar, străpuns de adeziv;


4 - se întrebuințează ca elemente structurale la constructii agrozootehnice,

stalpi pentru eșafodaje și susțineri, la parchete, intarsie, piese de mașini,

aparate gimnastica, construcții sub apă, elemente masive vizibile.

Stejar (gorun)

1 – arbore forestier și ornamental, 40-50m, crescut în zone de câmpie și coline

joase, coroană largă, neregulată, lemn cu alburn alb-gălbui sau gălbui-brun

deschis, duramen brun-gălbui până la brun-roșcat, cu pori așezați tipic inelar și

raze medulare late și fine, apare vărgat, cu numeroase oglinzi în secțiunea

29


radială;

2 - este tare, greu, rezistent, și cu contrageri mari, durabil, se impregnează

ușor;


4 - se întrebuințează ca elemente structurale cu solicitări mecanice

importante, de rezistență în construcții, case prefabricate, construcții

provizorii, tâmplărie exterioară și interioară, elemente de arhitectură

interioară, scări, căptușeli, lambriuri, parchete, la construcțiile navale, lemn

masiv pentru mobila de interior simplă sau sculptată, furnir natural sau băițuit,

ornamente strunjite, profilate etc.

> Stejar american de mlaștină

1 – originar din estul SUA, la noi în fondul forestier, 25-40m, trunchi drept,

coroană ascuțită, piramidală;

> Stejar brumăriu

1 – răspândit în Asia Mica și de Vest, Europa, la noi sunt păduri în silvostepă,

25-30m, rezistent la secetă;

> Stejar de plută

1 – răspândit în Africa de Nord, Spania, Franța, 15-20m, scoarță groasă;

4 – întrebuințat la dopuri și plăci izolatoare.

> Stejar pufos

1 – 12-15m, crește la noi în stepe (Dobrogea), coroană largă;

> Stejar roșu

1 – cca. 25m, originar din estul Americii de Nord, la noi în plantații forestiere și

parcuri, trunchi drept, scoarță netedă.

Tei (alb)

1 - arbore indigen forstier și ornamental, cca. 30 specii, originar din regiunile

temperate ale emisferei nordice, lemn fără duramen, de culoare alb-gălbui

spre roșiatic, cu pori mici împrăștiați și raze medulare fine;

2 - este omogen, moale, ușor rezistent, stabil, se prelucrează ușor;


4 - se întrebuințează în modelărie, sculptură, pentru instrumente muzicale,

planșete, obiecte mărunte de birou, rechizite școlare, ornamente strunjite,

profilate etc.

30


> Tei argintiu

1 – cca. 30m, coroana ovoidală;

> Tei cu frunza mică

1 – 18-20m;

> Tei cu frunza mare

1 – 25-30m;

Tisa

1 – arbore indigen forstier și ornamental, 12-20m, 4 specii la noi, crește în zona

montană, rezistent la ger, scoarța roșie, lemn cu alburn îngust alb-gălbui,

duramen brun-roșcat, cu diferențe de culoare între lemnul timpuriu și cel târziu

(apare intens vărgat), noduri numeroase;

2 - este greu, tare, dens, cu textură fină, lucios, foarte elastic, foarte rezistent,

se prelucrează și finisează bine;


4 - se întrebuințează în lucrări de artă, obiecte mărunte, piese strunjite, arcuri

și săgeți.

Ulm (de câmp, de munte, velniș)

1 – arbore forestier și ornamental, originar din Europa, Africa, Asia, cca. 20

specii, lemn cu alburn îngust alb-gălbui-roșiatic, duramen brun deschis până la

brun ciocolatiu, cu pori dispuși inelar;

2 - este tare, greu, rezistent, durabil, cu structura fibroasă, se despică greu;


4 - se întrebuințează la acoperiri de panouri, elemente masive vizibile,

elemente curbate, parchete etc.

> Ulm de câmp

1 - răspândit în Asia de Vest, Africa de Nord, Europa, la noi în zonele de cămpie

și dealuri, 25-30m;

> Velniș

1 - răspândit în Europa Centrala, Caucaz, la noi în zonele de câmpie și dealuri,

25-30m;

2 - Specii lemnoase exotice

Abachi

31


1 - originar din Africa de Vest, lemn de culoare galbenă deschisă, colorat

uniform, cu zone de creștere distincte, cu pori de mărime mijlocie;

2 - este ușor, moale, seamănă cu plopul;

3 - sortiment: cherestea, furnir, placaje;

4 - întrebuințat în special pentru furnir, în construcția aeronautică și caroserii.

Abanos african (abanos negru, abanos nigerian – funcție de țară etc.,

kanran, kayu, malam, kukuo)

1 - plantă lemnoasă arborescentă, originară din zona tropicală și subtropicală,

îndeosebi din Africa, lemn cu duramen negru, negru-brun, negru-cenușiu cu

dungi de culori diferite, textură foarte fină, are fibră dreaptă;

abanos gabon abanos macassar abanos macassar

abanos macassar

2 - lemn foarte greu, dens şi tare, durabil, se prelucrează bine dar greu, uzează

sculele, praful este toxic;


4 - întrebuințat în ebenistică (tâmplărie fină), mobilier de lux, sculptură

statuete, instrumente muzicale, pentru acoperire panouri, intarsii, ornamente

strunjite, incrustații mozaic.

Avodiré

1 - lemn de culoare alb-gălbui, galben-deschis până la galben-brun-auriu

(expunerea îndelungată la lumină, închide culoarea considerabil), fără 32


diferență între alburn și duramen. Lemn cu fibra dreaptă, ondulată, cu aspect

vălurit când e tăiat, textură uniformă destul de fină, luciu profund;

2 - lemn ușor potrivit de moale, se derulează bine, se finisează bine, praful

irită;

3 - sortiment: cherestea, furnir, placaj;

4 - întrebuințat pentru interioare de lux, tâmplărie fină, mobilă fină, lambriuri,

furniruire decorativă, marchetărie, intarsii.

Framire

1 - lemn cu diferență mică între duramen și alburn galben-verzui, galben-

deschis, lemn cu fibra dreaptă și textură fină până la grosieră;

2 - lemn potrivit de greu și de tare, se prelucrează ușor, se debitează bine în

furnire, necesită umplerea porilor, se finisează bine;

3 - sortiment: cherestea, furnir, placaj, panel;

4 - întrebuințat pentru acoperire panouri, elemente vizibile, intarsii.

Kosipo

1 - lemn cu duramen roșu-brun-închis cu nuanțe de violaceu, alburnul cenușiu

albicios;

33


2 - lemn greu, dens și tare, se prelucrează bine, nu se derulează bine, finisarea

necesită umplerea porilor;


4 - întrebuințat pentru acoperire panouri, intarsii.

Lămâi

1 - subtropical, originar din Asia, crește în regiunea mediteraneană, lemn de

culoare galbenă, are luciu mătăsos cu ape, textură fină și uniformă;

2 - lemn potrivit de greu și de tare, se prelucrează ușor, se debitează bine în

furnire, necesită umplerea porilor, se finisează bine;


4 - întrebuințat pentru intarsii.

Limba

1 - lemn de culoare gălbuie-albicioasă, conține cristale de oxalat de calciu

devenind cenușie-brună cu nuanțe măslinii;

2 - lemn moale și uşor, elastic, se debitează bine în furnire;


4 - întrebuințat pentru acoperiri panouri, elemente vizibile și nevizibile.

Macoré

1 - lemn cu duramen brun-roz până la brun-roșiatic închis;

2 - lemn semigreu, elastic, se prelucrează bine, necesită umplerea porilor la

finisaj, praful de lemn este toxic;


4 - întrebuințat pentru acoperirea panourilor, intarsii, ornamente sculptate,

strunjite profilate.

Mahon african

1 - lemn cu duramen brun-roz până la brun-roșiatic, textură fină până la

mijlocie, desene mahon piramidal, măzărat înflorat;


finisaj, praful de lemn nu este toxic;


4 - întrebuințat pentru acoperire panouri, intarsii, ornamente sculptate,

strunjite, profilate.

Mahon american

34


1 - duramen brun-roșu sau gălbui brun, textură fină și uniformă;

2 - lemn mai puțin dens, se debitează bine în furnire, se prelucrează și finisează

bine;




Mansonia

1 - duramen cenuşiu-brun până la brun-violet cu tente cenușii-verzui, aspect

marmorat și benzi transversale mai lucioase pe secțiunea radială;

2 - lemn potrivit de greu și tare, foarte elastic, se prelucrează și finisează bine,

praful de lemn este foarte toxic;


4 - întrebuințat pentru acoperire panouri, intarsii, elemente vizibile, ornamente

sculptate, strunjite, elemente masivuire.

Păr african

1 - duramen roșu-corai până la roșu brun închis;

2 - lemn tare, greu și elastic, se prelucrează bine, uzează sculele;



Paduc african

1 - duramen roșu-corai până la roșu-brun închis prin expunere la lumină își

pierde culoarea;

2 - lemn tare, greu și elastic, se prelucrează bine, uzează sculele;



Palisandru

1 - duramen colorat variat brun-purpuriu la negru-violaceu sau de la brun-gălbui

deschis până la brun închis, aspect uleios;

2 - lemn foarte greu şi dur, se prelucrează greu, finisaj anevoios, praful iritant;


4 - întrebuințat pentru acoperire panouri, intarsii, ornamente strunjite.

Sapeli

1 - lemn cu duramen brun-roz până la brun-roşiatic închis;

35



finisaj, praful de lemn nu este toxic;




Teak

1 - duramen brun-verzui la brun-ciocolatiu spre negru, lemnul are aspect

uleios, conţine substanțe grase;

2 - lemn potrivit de greu și tare, nu se încleiază bine, se finisează și lustruiește

bine;


4 - întrebuințat pentru acoperire panouri, intarsii, ornamente profilate.

Trandafir

1 – originar din Asia, China, Japonia, America de Nord, cu duramen de culoare

variată de la roșu-deschis ca focul până la brun închis cu dungi mai închise,

textură foarte fină și desene decorative foarte apreciate;

2 - lemn greu și tare, se prelucrează și finisează bine;



Lemn zebra

1 - lemn vărgat brun-deschis până la brun-cenușiu cu dungi brune, negricioase,

prezintă canale gumifere și uneori pungi de gumă, textură uniformă și aspect

decorativ deosebit;

2 - potrivit de tare, se prelucrează greu, se debitează bine în furnire dar acestea

sunt casante, la finisare apar pete de gumă;



VIII - Prelucrarea lemnului în semifabricate

Cheresteaua – se obține prin tăierea bușteanului cu ajutorul gaterului – cu

una sau mai multe pânze. Astfel, printr-o mișcare de "du-te, vino" a pânzelor,

bușteanul este tăiat pe lungimea lui rezultând următoarele sortimente:

36


scânduri, dulapi, șipci, rigle. Sortimentul rezultat are forma neregulată a

bușteanului (mai lat la bază și mai îngust sus). După această primă tăiere

urmează operațiunea de tivire, prin tăierea celorlalte două laturi, pornind de la

cea mai mică lățime pe care o are. Se obține cheresteaua tivită, cu toate cele

patru laturi paralele.

Covor/ cherestea reconstituită – se obține din prelucrarea scândurii sau

a dulapilor, funcție de grosimea dorită a panoului. Se taie sub formă de șipci de

max 70mm lățime, se trec prin mașina de rindeluit pe 4 fețe,

rezultând șipci cu grosime și lățime uniformă. Se așează pe o bandă

transportoare, se însemnează eventualele defecte (pete de culoare, noduri

căzătoare, crăpături etc.) care se înlătură. Urmează frezarea la capete pentru

înnădirea în dinți. Se aplică un clei la rece și se lipește șipcă de șipcă până se

obține lungimea

37


dorită (max. 6000mm). Surplusul se taie și se folosește la următoarea șipcă.

Apoi li se aplică clei pe laterale și se așează una lângă alta până se obține

lățimea dorită (max. 1100mm). Urmează introducerea în presă rezultând un

panou care va fi decupat ulterior după o diagramă de croire din care să rezulte

un randament foarte bun de utilizare.

Furnirul – este un semifabricat din lemn utilizat pentru acoperirea fețelor

exterioare/ interioare, plane sau curbe ale mobilierului, ușilor, lambriurilor etc.

Este o foaie subțire de lemn, obținută prin tăiere plană sau prin derulare.

Există două tipuri de furnire: decorative și tehnice. Cele estetice se taie numai

prin tăiere plană, după ce bușteanul a fost fasonat, dându-i-se o formă

regulată pe toată lungimea. Cele tehnice, obținute de obicei prin derulare,

folosite la fabricarea placajelor, pot avea grosimi până la 3mm. Pentru derulare

bușteanul este prins la capete și se începe operația, primele bucăți fiind

eliminate până rezultă un covor continuu. Pentru o prelucrare ușoară lemnul

este întâi plastifiat prin aburire sau păstrare în apă fierbinte.

Din punctul de vedere al speciilor, furnirele estetice se produc din:

- specii indigene – tari - nuc, fag, paltin, cireș, păr, stejar, frasin, ulm,

mesteacăn, carpen, salcâm

- moi – tei, plop, anin, salcie.

Există și specii din lemn colorat în prealabil, în diverse culori, prin absorbția

vopselei în trunchi, cu ajutorul coronamentului, imediat după doborârea

38


lemnului.

- specii exotice – abaci/ samba (galben deschis cu fibre fine), abanos

macasar (duramen negru marmorat cu nuanțe roșiatice, verzui sau violete),

avodire (gălbui până la gălbui-roz), lămâi (gălbui-cenușiu până la galben ca

lămâia), limba (gălbui până la gălbui-brun cu benzi neregulate verzui, verzui-

brune sau brune negricioase), macore/ păr african (roșu-brun până la roșu-

cenușiu), mahon sapeli/ sapeli (duramen brun roșiatic până la roșiatic), mahon

sipo/ sipo (duramen roșiatic-brun, cu luciu auriu), paduc african (duramen roșu-

brun portocaliu, la aer devenind brun-închis), zebrana (benzi brune deschis și

brune închis până la negricioase), bubinga/ rodin, trandafir/ palisandru, mahon

african/ acaju, dibetou, tiama etc.

Microfurnirul – este tăiat din specii cu textura frumoasă, după o plastifiere

bună, în foi subțiri de numai 0,08-0,1mm, apoi încleiate prin presare pe un

suport de hârtie sulfat sau pe țesături fine textile. Este folosit pentru finisări

interioare: pereți, tavane, vitrine etc.

Placajul – este un semifabricat din lemn format dintr-un număr impar de foi

de furnir, așezate unele peste altele și dispuse astfel încât direcția fibrelor unei

foi să fie diferită de direcția fibrelor foii de deasupra și a celei de dedesubt. Cel

mai uzual este placajul cu fibrele alternate perpendicular. Foile de furnir se

lipesc între ele cu clei de cazeină sau de rășini sintetice, sub presiune, la cald

sau la rece. Ele pot fi întregi sau pot fi înnădite din mai multe bucăți alăturate.

La unele placaje, foile exterioare sunt făcute din lemn de esență indigenă mai

tare sau din lemn exotic, pentru a se putea lustrui frumos sau spre a fi

decorative.

Operațiuni pentru fabricarea placajului: pregătirea materiei prime (tăierea

buștenilor la lungimea necesară, tratamentul termic al buștenilor – aburirea,

cojirea buștenilor – manuală sau mecanică); producerea furnirelor (derularea,

croirea); uscarea și înnădirea foilor de furnir (uscarea furnirelor, frezarea

paralelă a fâșiilor înguste de furnir, înnădirea laterală a fâșiilor înguste de

furnir, frezarea oblică a bucăților scurte de furnir, înnădirea longitudinală a

bucăților scurte de furnir, sortarea furnirelor, înlocuirea nodurilor la furnire);

lipirea și presarea placajului (aplicarea cleiului pe foile de furnir, prepararea

cleiului, presarea foilor de furnir încleiate); finisarea plăcilor de placaj (tivirea

39


placajelor, șlefuirea, sortarea, ambalarea și marcarea).

După modul de tratare poate fi antiseptizat, ignifugat iar după starea și

aspectul suprafeței poate fi neted, cu fețe prelucrate, melaminat, emailat,

acoperit cu hârtie decorativă etc.

Se pot obține plăci plane în prese plane și plăci curbe în prese curbe, de ex.

pentru lamele elastice folosite ca suport pentru saltele la paturi sau în tapițerii

(fotolii, canapele etc.).

Proprietățile placajului sunt superioare plăcilor din lemn masiv (rezistențe

mecanice mai mari, variații dimensionale și deformații datorate variațiilor de

temperatură și umiditate mai mici, posibilități de prelucrare mai mari etc.).

Panelul – este un semifabricat din lemn sub formă de placă

paralelipipedică, format dintr-un miez gros de șipci sau miez bloc (panou din

scânduri sau fâșii de furnire groase încleiate) din cherestea de rășinoase

(uneori și din specii de foioase moi – tei, plop), acoperit și încleiat pe ambele

fețe cu câte un strat de furnir gros, 2-4mm, din tei, plop, anin, mesteacăn, fag

etc., așezat cu fibrele perpendicular pe direcția fibrelor miezului și presat la

cald. Poate fi lăcuit, melaminat sau acoperit cu fibre decorative.

După direcția fibrelor straturilor exterioare de furnir, poate fi: longitudinal sau

transversal, iar după specie: de fag, tei, anin, plop, lemn exotic etc.

Este mai rigid și se deformează mai greu decât lemnul masiv sub influența

variațiilor de umiditate datorită șipcilor interioare așezate cu inelele anuale în

direcții diferite.

PAL – este un semifabricat produs sub formă de panouri cu dimensiuni

determinate de cele ale preselor. Se obțin din lemn tocat în așchii mărunte

amestecate prin suflarea într-un buncăr, în suspensie fiind cu rășini sintetice

termoreactive pulverizate. Prin conducte sunt aduse la presă pe o bandă lată

din oțel inox formând un covor de așchii format din trei straturi: la margini

strat de așchii fine, la mijloc un strat de așchii mai mari. Covorul intră în presă

și se presează la temperatură mare, rășina devenind liant și obținându-se

placa de PAL.

După forma așchiilor se produc panouri din așchii plane, din așchii măcinate/

zdrobite, din talaș industrial.

După modul de presare se produc panouri presate perpendicular sau paralel cu

40


fețele (extrudate).

După structură se produc panouri omogene, stratificate (obișnuite), structurate

(mai multe straturi de așchii diferențiate de la centru spre periferie).

După operația de formatizare (regularizarea laturilor) se depozitează în condiții

care să nu permită deformarea.

Specii utilizate la fabricarea panourilor din PAL: salcie, plop, anin, brad, molid,

mesteacan, fag etc.

MDF/ PAF, HDF – semifabricate obținute prin defibrarea mecanică a

lemnului, cu precădere a fagului, care se amestecă cu lianți formând o pastă

vâscoasă care apoi se presează. Se realizează după procedee rezultând plăci

cu două fețe netede. Ca densitate sunt moi, semidure și dure.

PFL – este un semifabricat obținut prin împâslirea și încleierea fibrelor

individuale sau a fasciculelor de fibre, realizate prin procedee de defibrare

mecanică. Se realizează după mai multe procedee rezultând plăci cu o față

netedă și dos cu urmele sitei. Pot fi dure și extradure, emailate, melaminate,

moi, poroase etc.

OSB – panouri cu așchii mari orientate, folosite mai mult în construcții,

tratate împotriva apei sau ignifugate.

Panouri înnobilate

PAL și PFL melaminat – se obțin prin procedeul de melaminare care se

face prin 1-3 straturi de film/ hârtie, impregnate cu rășină melamină

formaldehidă, presate la cald pe una sau ambele fețe. Primul film este barieră,

apoi unul decor, care poate fi uni sau imprimat cu diverse texturi de furnir sau

desene, iar al treilea un film de acoperire transparent. Se presează la presiune

și temperatură înaltă. Ca aspect poate fi mat sau lucios. La PAL se poate face

pe doua fețe iar la PFL se melaminează pe o singură față. Suprafața devine

rezistentă la umezeală ,căldură, zgârieri, solvenți.

PAL și PFL emailat – se execută cu vopsele speciale. După o șlefuire

prealabilă se aplică emailul prin turnare: întâi un grund, se usucă la cald, se

slefuiește după care se aplică emailul și iar se usucă la cald.

PAL cașerat – pe panoul de PAL ca suport se aplica prin presare un film din

41


hartie decor care a fost imprimat si tratat pentru a nu fi casant.

IX - Sortimente utilizate în construcţii şi la fabricarea mobilei

Materia primă utilizată la fabricarea mobilei este constituită din diferite

sortimente din lemn masiv (cherestea) şi pe bază de lemn (furnire, placaj,

panel, covor de cherestea reconstituită, PAL, PFL, PAF, MDF, OBS) a căror

specificaţie dimensională şi calitativă este precizată mai jos.

A - Cherestea

Sortimente Dimensiuni Destinaţia

CheresteScânduri g=12; 18: 24 mm

l = 60 – 300 mmL = 1 – 6 m

-elemente masive vizibile (mobilier rustic-rame placate şi neplacate-elemente de masivuire protejare canturi,-elemente ascunse-schelete tapiţerie-uşi ferestre-pardoseli-şarpante-streaşini-lambriuri-grinzi

Dulapi g=28; 38; 48; 68; 75 mml = 60 – 300 mmL = 3 – 6 m

Sipci g=24 mml = 38 - 48 mmL = 1 – 6 m

Rigle g= 38; 48; 58 mml = 48; 58; 96 mmL = 1 – 6 m

CheresteScânduri (tivite şi netivite)

g=25; 32; 40 mml => 60 mmL = 0,4 - 4 m

-elemente masive din structura de rezistenţă-elemente masive sculptate-elemente de masivuire a canturilor

-elemente de ancadrament-elemente curbate-elemente cu ornamente imprimate-elemente lamelate mulate-pardoseli, parchet-scări, -balustrade-lambriuri-plafoane casetate

Dulapi (tiviţi şi netiviţi)

g=50; 60; 70; 80; 90 mml => 80 mmL = 0,4 - 4 m

Sipci g=25; 40 mml = 25; 40 mmL = 1 - 3 m

Rigle g=50; 60; 70; 80; 90 mml = 50; 60; 70; 80; 90 mmL = 1 - 3 m

CheresteScânduri (tivite şi netivite)

g=25; 32; 40 mml => 60 mmL = 1 - 4 m

-elemente din structura de

rezistenţă

42


-elemente decorative

sculptate

elemente de masivuire a

canturilor

-elemente de ancadrament

-elemente lamelare mulate

-pardoseli, parchet-scări, trepte,contratepte-balustrade, -lambriuri-grinzi, -plafoane casetate-uşi ferestre

Dulapi (tiviţi şi netiviţi)

g=50; 60; 70; 80; 90 mml => 80 mmL = 0,4 - 4 m

Sipci g=25; 40 mml = 25; 40 mmL = 1 - 3 m

Rigle g=50; 60; 70; 80;

90 mm

l = 50; 60; 70; 80;

90 mm

L = 1 - 3 m

CheresteScânduri netivite

g=25; 40 mml => 60 mmL = 1 - 4 m

-elemente decorative sculptate-elemente decorative presate-elemente lamelate mulate-elemente masivuire a canturilor-elemente ancadrament

Dulapi netiviţi

g=50; 60; 80 mml => 100 mmL = 1 - 4 m

CheresteScânduri

netivite

g=25; 40 mml => 60 mmL = 1 - 4 m

-elemente decorative sculptate-elemente de structură decorativă-elemente masivuire a canturilor-elemente curbate-elemente ancadrament-elemente lamelate mulate

Dulapi netiviţi g=50; 60; 80 mml => 100 mmL = 1 - 4 m

CheresteScânduri

netivite

g=25; 40 mml => 60 mmL = 1 - 4 m

- elemente din structura de rezistenţă- elemente decorative sculptateDulapi

netiviţi

g=50; 60; 80 mml => 100 mmL = 1 - 4 m

B - Furnire

Furnire tehnice

A; B; C; D g = 0,5; 0,8; 1,1; 1,6; 2,2; 3,1 mml = de la 100 la 1000 mm din 50 în 50 mm;L = 980;1300;1330;…

-elemente stratificate mulate-înlocuitor al masivelor pentru canturi-subfurnir

43


2500 mm

Furnire estetice indigene

-radiale-semiradiale

-tangenţiale

g=0,55 mm nuc, părg=0,60 mm paltin, arin, salcâm, cireş, rădăcină de nuc 0,70; 0,80 mm ulm, stejar, frasin, palting = 0,70; 1,0; 1,2 mm fagg = 1,0 mm plop, răşinoasel = 80; 100; 120; 140 mm L = 300; 400; 600; 800; 1200; 1500; 1650;1750 mm

-acoperiri exterioare şi interioare a panourilor-subfurnir clase inferioare-elemente decorative, intarsie-elemente stratificate mulate

Furnire estetice din specii exotice

g=0,55; 0,6; 0,7; 0,8 mmL x l = 600 x 80; 600 x 100; 900 x 100; 1200 x 120; 1500 x 140;1650 x 140 mm

-acoperirea suprafeţelor exterioare-elemente decorative obţinute prin îmbinare artistică-elemente decorative obţinute prin încrustaţie (mozaic şi intarsie)-elemente stratificate mulate

C - Placaje, panel, PAL, PFL, MDF

Placaj de fag pentru interior

g= 3; 4; 5; 6; 8; 9;10; 12;15;18;20

- elemente de legătură şi consolidare

44


L x l= 1530 x 1530; 1830 x 1220; 2000 x 1220; 2000 x 1250; 2200 x 1220; 2240 x 1220

- elemente compartimentare- elemente de placare- elemente suport- înlocuitor al elementelor masive din structura de rezistenţă

Placaj din paltin, frasin, ulm, carpen şi salcâm

g = 3; 4; 5; 6; 8;L x l= 1530 x 1530; 2000 x 1250; 2240 x 1220

- elemente de legătură şi consolidare- elemente de placare

Placaj de plop şi tei pentru interior

g = 3; 4; 8; 10L x l= 1530 x 1530; 2000 x 1250; 2240 x 1220

- elemente de placare- elemente de compartimentare

Placaj de răşinoase pentru interior

g= 4; 5, 8; 10; 12L x l= 2000 x 1220; 2000 x 1250; 2200 x 1220; 2240 x 1220

- elemente de legătură şi consolidare- elemente de placare- elemente de compartimentare

Panel de tei, plop, arin, fag

g= 12; 18; 22; 25; 30; 35; 40L x l= 2000 x 1220 2000 x 1250 2200 x 1280 2240 x 1230

-panouri de mari dimensiuni cu decoraţiuni interioare- panouri curbate- înlocuitori a elementelor masive din structura ramelor- înlocuitori masive cu structura de rezistenţă

PAL – Plăci din aşchii din lemn

g = 4; 6, 8; 10; 12; 16; 18; 19; 22; 25; 30; 40; 50; 60 mm L x l= 2750x1830 3660 x 1830; 3600 x 1800; 2440 x 1220

- panouri plane şi curbe furniruite- elemente în structura de rezistenţă- elemente cu structura compusă- panouri nefurniruite pentru tapiţerii - elemente de placare

PFL – Plăci din fibre de lemn

g = 3,2 ; 4 ; 5 ; 6 ; 8 mml = 1220; 1700L= 1830; 2140; 2440; 2750; 3050; 3660

- elemente mulate - elemente de placare- elemente de legătură şi consolidare

MDF, PAF – plăci cu densitate medie

g= 12; 14; 16; 18 mml = 1220

- înlocuitor PAL- elemente de placare

45


din fibre de lemn L= 1830; 2750; 2440;3050 mm

- elemente de structură- elemente profilate

Panouri covor de lemn reconstituit

G = 18; 20; 22; 30; 40l = 1200L = 2400; 6000

- elemente de mobilier- lambriuri- scări

X - Reprezentări convenționale în secțiune a diferitelor materiale folosite la

construcția mobilei

Nr.

crt

Materialul reprezentat la scară :

>1:10

Felul haşurilor şi notaţiilor Modul de prezentare

1 Lemn masiv, panel, placaj etc. (indiferent de specia şi direcţia secţiunii) pentru desene la scară 1:10 sau mai mici

Haşuri cu mâna liberă, la circa 1 mm distanţă şi 450 înclinare

2 Lemn masiv:-secţionat transversal

-secţionat

longitudinal (radial)

-secţionat longitudinal (tangenţial)

Haşuri cu mâna liberă, la 5 mm distanţă şi 450

Linii subţiri, continue longitu-

dinale, la circa 3 mm distanţă,

trase cu mâna liberă

Linii subţiri înunghi la cca 5 mm distanţă, trase cu mâna liberă

3 Placaj (indiferent de direcţia secţiunii şi grosimea placajului)

Linii continue longitudinale, cu un spaţiu mai mare la mijloc

4 Panel:-secţionat transversal

Pentru furnirul de bază, linie continuă longitudinală. Pentru şipci, haşuri la 450 trase cu mâna liberă, de desime medie şi perpendiculară între şipcile învecinatePentru furnirul de bază, linie continuă longitudinală. Pentru şipci, linii subţiri în unghi la cca

46


5 mm distanţă, trase cu mâna liberă

5 Lemn lamelat Linii longitudinale continue şi dese

6 A. Plăci din aşchii aglomerate de lemn

B. Plăci din aşchii aglomerate extrudate, furniruite

- secţionate paralel pe direcţia de extrudere

- secţionate perpendicular pe direcţia de extrudere

Linii subţiri ondulate la cca 5 mm distanţă şi 450 înclinare. Pentru furnirul de bază, linie

continuă longitudinală. Pentru

miez, linii verticale, ondulate,

subţiri, întrerupte.

Pentru furnirul de bază, linie

continuă longitudinală. Pentru

miez, linii orizontale, ondulate,

subţiri, întrerupte.

7 Plăci din fibre de

lemn

Linii longitudinale ondulate

8 Plăci celulare cu

furnir de bază

Pentru furnirul de bază, ca la

panel (pct.4) şi pentru

lonjeroane şi tra-verse ca la

lemn masiv (pct. 2). Pentru

miez, linii echidistante de den-

sitate medie, perpendiculare

pe direcţia longitudinală.

9 Plăci celulare cu

placaj

Ca la pct.8, cu indicaţia dată

pentru placaj (pct. 3)

10 Ramă de lemn masiv

- dublu-placată

- simplu-placată

Ca la pct. 1, 2, 3

11 Furnir aplicat pe

ambele părţi ale

panourilor

- placaj

Linii continue paralele cu liniile

de contur ale placajului.


de contur ale panelului.


47


- panel

- plăci din aşchii de

lemn

de contur ale plăcilor din aşchii

de lemn.

Reprezentarea bordurilor folosite la panourile din PAL

Îmbinarea Schița îmbinării Destinația Observații

Prin îmbinare dreaptă

Pentru canturile vizibile ale panourilor de mobilă

-Se utilizează la toate grosimile de panouri. Se folosesc furnire estetice sau tehnice-Se aplică numai pe canturile paralele cu direcția de extrudere

Pentru canturile expuse degradării prin loviri sau solicitări mecanice repetate

-Se utilizează la toate grosimile de panouri. Grosimea bordurii se va stabili în funcție de accesoriile care se montează.-Se aplică pe canturile paralele și perpendiculare cu direcția de extrudere

Prin îmbinarea în lambă și uluc

-Se utilizează la toate grosimile de panouri. Grosimea bordurii se va stabili în funcție de accesoriile care se montează

-Pentru canturile vizibile, expuse degradării prin loviri

-Pentru canturile vizibile ale panourilor din PAL înnobilat

-Bordură din material plastic. Se utilizează la parametri cu grosimi până la 12 mm

48


Prin îmbinarea dreaptă consolidată prin șuruburi sau cuie

Pentru canturile vizibile expuse degradării prin lovire

-Bordură din material plastic. Se utilizează la toate grosimile de panouri.

XI - Fluxul tehnologic în procesul de fabricaţie al mobilei şi al altor elemente

folosite pentru decoraţiuni interioare

În prealabil, a fost făcut un proiect, apoi se trece la stabilirea unui

nomenclator de repere în care se precizează dimensiunile fiecărui reper în

parte, numărul de repere pentru aceeaşi dimensiune şi structura reperelor pe

fiecare sortiment în parte.

PANOURI FURNIRUITE

Pe baza nomenclatorului de repere se trece la proiectarea fiecărui reper.

1. Prima operație este croirea.

a) Croirea panourilor ce urmează a fi masivuite pe cant;

b) Croirea panourilor ce urmează a fi furniruite pe canturi.

Diferenţa constă în dimensionarea mai mică în primul caz datorită grosimii

masivului ce se aplică pe contur. Panoul care urmează a fi furniruit poate fi din

PAL, PANEL, PLACAJ, MDF, sau OBS. În cazul în care urmează a i se aplica

masiv pe canturi se execută la mașina de frezat un uluc pe canturi .

2. Urmează masivuirea, prin care se aplică masivul prin încleiere pe

laturile scurte ale panoului (respectiv în poziţia sus şi jos) apoi se scurtează

masivul exact la lăţimea panoului după care se aplică masivul şi pe părţile

lungi.

3. După trecerea timpului cerut de adezivul folosit pentru a face priză,

urmează operaţia de calibrare (țanuire) pentru uniformizarea grosimii

panourilor.

49


Această operaţie se face utilizând o maşină cu cilindri cu pânză abrazivă

cu granulaţie mare de 80, care au o mișcare pe două direcții.

4. Urmează aplicarea cleiului, prin care panourile care au fost masivuite

şi cele care urmează a fi furniruite pe cant sunt trecute prin mașina de aplicat

clei.

Panourile trec printre doi cilindri care le aplică clei pe ambele feţe, fiind

apoi aşezate pe nişte discuri metalice subţiri antrenate de un lanţ.

Discurile stau cu partea inferioară într-o cuvă cu apă pentru a nu permite

cleiului să le blocheze.

5. După aplicarea cleiului, urmează furniruirea, operație în care panourile

50


se întâlnesc cu furnirele pregătite în prealabil la dimensiunea necesară (tăiate

la ghilotină, îmbinate cu fir fuzibil) în alt loc de muncă.

De obicei furnirele vin pereche (faţă – dos).Pregătirea panourilor pentru

presare se face pe o bandă transportoare de lăţimea şi lungimea presei: se

aşază furnirul de "dos", apoi panoul uns cu clei şi deasupra se pune furnirul de

"faţă".

În momentul în care întreaga suprafaţă a benzii transportoare a fost

acoperită cu panouri dispuse cât mai uniform, şarja este introdusă în presă în

locul celei care tocmai a fost presată şi scoasă afară din presă. Platanele

presei sunt protejate cu filme de teflon care nu permit lipirea panourilor de

51


platane prin surplusul de clei existent pe acestea. Funcţie de parametrii presei

(care este monoetajată), timpul de presare este de la 2 – 6 minute.

După presare panourile se scot din presă şi se stivuiesc pe platforme şi

lăsate la odihnă.

Intrarea în presă si iesirea panourilor din presa

6. După odihnă, urmează

operaţia de formatizare. Aceasta se

face cu ajutorul unor maşini care sunt

dotate cu două circulare, unul fix şi

altul mobil pentru a putea regla maşina

în funcţie de dimensiunile panoului.

Într-o linie automată de fabricare

a mobilei sunt montate două astfel de

maşini, se face întâi dimensionarea pe

o direcţie şi aplicarea furnirului pe

canturile formatizate , dispozitivul de

aplicat fiind montat în linie.

Printr-un dispozitiv de rotire a panoului cu 900 se trece la formatizarea şi

aplicarea furnirului pe cealaltă direcţie.

7. Operaţia de găurire se

realizează cu ajutorul unei maşini

şpeciale de găurit multiplu pentru

fiecare panou în parte; maşina are un

multiplu de 32 mm între axele

burghielor. Aceste găuri pot fi pentru

cepuri de ghidaj pentru accesorii de

52

Formatizare şi aplicat canturi


montaj (demontabile) de diferite tipuri, pentru îngroparea balamalelor

aruncătoare pe panourile de uşi etc.

8. Operaţia de şlefuire cu granulaţie

100 – 150 se execută fie manual în

maşini de şlefuit cu bandă, cu disc

sau mosor fie automat în maşini

automate cu benzi abrazive.

9. Panourile se desprăfuiesc şi

după caz se băiţuiesc (se

colorează) în cazul în care nu se

doreşte un finidsaj natur.

10. Operaţia de finisare. Pentru

aceasta, panourile trebuie să aibă o umiditate de 12 % .Se dă prima oară un

grund care are rolul de acoperire a porilor. Se lasă

să se usuce cel puţin o oră după care se face o

şlefuire uşoară cu o granulaţie de 160 – 180 .

Se aplică primul strat de lac după care se lasă iar o oră pentru uscare şi iar

o uşoară şlefuire cu o granulaţie de 240 – 320, ca apoi să se dea şi stratul al

doilea de lac.

După 48 de ore, lacul este uscat şi mobila poate fi asamblată. Lacul ajunge

abia după 7 zile la rezistenţa lui cea mai bună.

XII - Fabricarea mobilei din lemn masiv

Prima operaţie este stabilirea nomenclatorului de repere, cu specificarea

grosimii de cherestea de care avem nevoie pentru fiecare reper în parte.

Urmează croirea reperelor cu supradimensiune, scurtarea pe lungime și

prelucrarea pe patru fețe.

Se formează panouri din cherestea reconstituită (covor) pentru panourile

care compun piesa de mobilier.

Se confecționează rame cu tăblii pentru reperele care necesită aceasta –

uși, pereți laterali etc.

53

Maşină de găurit multiplu

Masina de slefuit


Ramele se încheie în unghi drept, elementele scurte ale ramei au

contraprofil pe capete iar asamblarea se face cu cepuri rotunde.

După ce au fost executate toate reperele care formează piesa de mobilier

urmează operaţia de formatizare când reperele capătă forma şi dimensiunile

finite.

Următoarea operaţie este găurirea pentru accesoriile de asmblare, găurirea

uşilor atunci când acestea se articulează cu balamale aruncătoare, formarea

lăcaşurilor pentru broaşte îngropate, dacă mobila este prevăzută cu acest tip

de broaște.

Se şlefuiesc toate reperele, unele pe maşini, altele manual (profile, rame cu

tăblii, picioare etc).

Apoi reperele trec la secţia de finisaj unde se începe cu o desprăfuire, apoi

băițuire în cazul în care se cere ca mobila să fie colorată în altă nuanță decât

cea naturală. Se verifică ca toate reperele să respecte umiditatea admisă

de 12%. Se aplică grundul, se lasă cel puţin o oră să se usuce, apoi urmează o

şlefuire uşoară cu hârtie abrazivă granulaţie 280 – 320, după care se aplică

primul strat de lac. După un timp de uscare specific tipului de lac, se aplică cel

de al doilea strat de lac. După 48 de ore se poate asambla și pregăti de

expediție.

XIII - Fluxul tehnologic parcurs de un panou de ușă celulară în procesul de

fabricație

I. Croirea elementelor din care se

confecţionează uşa celulară.

1. Într-un sector se realizează croirea

panourilor de P.F.L. care se montează pe

ambele părţi ale ramei uşii.

2. În alt sector se pregătesc elementele

pentru ramă din cherestea de răşinoase.

3. Într-un sector separat se îmbină furnirele

cu care urmează a fi acoperite panourile de

uşi. Ambele furnire sunt considerate de

54


faţă.

4. Pentru a menţine distanţa egală între cele două plăci de P.F.L., în interiorul

ramei se aşează faguri de hârtie care au aceeaşi înălţime cu rama sau ştraifuri

din P.F.L. frânte la ½ din lungime. Aceste fâşii au acelaşi rol cu fagurii de

hârtie, acela de a păstra panoul uniform ca grosime.

II. Asamblarea se realizează în

felul următor:

1. Se iau două foi de P.F.L. şi se pun

faţă la faţă după care se trec prin

maşina de aplicat clei cu valţuri.

Fiecare foaie de P.F.L. a primit clei pe

spate.

2. Se aşează o foaie de P.F.L. pe

masa de lucru, cu suprafaţa unsă cu

clei în sus.

3. Pe contur se aşează elementele

din cherestea care formează rama.

Elementele scurte se poziţionează

între cele lungi şi se prind cu nişte

capse, provizoriu, la colţuri pentru a

nu permite deformarea în timpul presării. Pe elementele scurte sunt prevăzute

nişte găuri care vor permite aerisirea panoului de uşă după presare. În

interiorul ramei se mai adaugă nişte elemente de întărire acolo unde urmează

a se monta broasca şi balamalele sau se dublează elementele lungi ale uşii, tot

în acest scop.

Când uşa are falţ se masivuieşte pe contur cu cherestea de foioase pentru a se

putea executa falţul.

4. Umplerea golului se realizează cu fagurii de hârtie sau cu lamele din

P.F.L.,

5. Se aşază deasupra şi a doua foaie de P.F.L. , cu faţa în jos, foaie care

a stat în aşteptare până s-a format rama. Se mai prind câteva capse şi cu placa

de P.F.L.

III. Panoul este introdus într-o presă multietajată. În momentul în care

55


presa este încărcată la capacitate, se strânge şi la presiune şi temperatură

mare se realizează panoul celular. Se scot din presă şi se lasă la odihnă de la o

zi la alta pentru o răcire lentă.

IV. Urmează operaţiunea de formatizare şi aplicare de blind (furnir

tehnic) pe părţile lungi ale viitoarei uşi.

V. Panoul de uşă se şlefuieşte pe ambele feţe cu pânză abraăivă de

granulaţie mare (80).

Panou MDF

furniruit

Rama de pin

Pervaz

toc

Rama pin acoperita cu 2 plăci din MDF furniruite

VI. Furniruirea panoului.

1. Panoul şlefuit este trecut prin maşina de aplicat clei cu valţuri pe

ambele feţe, în vederea cuplării cu furnirele .

56

Fagure PAL extrudat MDF

sau masiv

Uşe cu tăblie pe toc


2. Se aşază o foaie de furnir pe banda de cauciuc transportoare, se pune

panoul uns cu clei şi apoi cel de al doilea furnir după care se introduce în

presă.

3. Se scoate din presă , se lasă la odihnă.

VII. Se practică lăcaşurile pentru broaşte şi balamale.

VIII. Se şlefuiesc suprafeţele, se desprăfuiesc , se aplică grund iar după

uscarea grundului se aplică lacul în unul sau eventual 2 straturi.

Separat există un flux de fabricaţie pentru elementele de toc şi pervazuri

a căror asamblare se realizează pe şantier din cauza condiţiilor de transport

mai avantajoase în formă demontată.

XIV - Finisarea mobilei

Prin finisare se acopera suprafetele produsului cu o pelicula protectoare

impotriva actiunii factorilor exteriori de natura fizico-chimica (in special

umezeala), intregindu-se aspectul estetic prin luciu si culoare.

Finisarea transparentă

Finisarea prin uleiere este un procedeu în care se folosesc uleiuri sicative,

rezultând o peliculă de protecție semilucioasă.

Pentru aplicare se folosește o soluție amestec de ulei cu terebentină ce se

aplică cu pensula în două straturi. Dupa uscare, se șlefuiește suprafața cu

hârtie abrazivă de granulație 320-380 și apoi se aplică ultimul strat de ulei, ce

nu se mai șlefuiește.

Finisarea prin ceruire folosește ceruri minerale sau naturale, care se

dizolvă în solvenți cum ar fi terebentina sau white-spirt.

Dupa aplicarea primului strat, se lasă la uscat 24 ore și se freacă suprafața

cu postav apoi se aplică al doilea strat. În final se lustruiește cu spirt.

Folosirea lacurilor nitrocelulozice la finisare este una dintre cele mai

răspândite metode. Peliculele rezultate sunt rezistente la apă, la acțiunea

căldurii, a agenților chimici și fizico-mecanici.

Pregătirea panourilor pentru finisarea cu lacurile nitrocelulozice necesită:

• decolorarea suprafețelor

57


• băițuirea și umplerea porilor

• aplicarea a 2 – 3 straturi de lacuri, cu uscări intermediare

• șlefuirea peliculei

• egalizare și lustruire.

Ele se pot aplica prin imersie (piese mici – 2-3 cufundări cu uscări

intermediare), vălțuire (piese plane, mari și de serie – 2-3 aplicări cu uscări

intermediare de 4-6 ore), pulverizare (în cabine cu instalații de aspirare a

particulelor de lac nedepuse, 3-4 straturi cu uscări intermediare de 4-12 ore) și

turnare (în mașini cu fante ce permit scurgerea lacului sub foma de perdea pe

toata lățimea, 3 straturi cu uscări intermediare de 4-12 ore).

Prelucrarea peliculei se face prin șlefuire umedă, egalizare și lustruirea

finală cu lichid de lustruit.

Folosirea lacurilor poliesterice are ca avantaje ciclu de fabricație redus,

peliculă cu rezistență mai mare la apă, alcool și alți agenți chimici, la acțiunea

factorilor fizico-mecanici, căldură etc.

Lacurile poliesterice au doua componente, roz și galbenă. Se aplică prin

turnare, întâi o componentă și apoi cealaltă, cu o mașină care are două capete

de turnare, situate la un metru unul de altul. După ce panoul trece și prin al

doilea cap de turnare are loc reacția chimică de întărire a lacului.

Prelucrarea peliculei se face prin șlefuire uscată, șlefuire și lustruire

mecanică cu pastă sau ceruri și lustruirea finală cu lichid de lustruit.

Finisarea opacă

Se realizează cu ajutorul vopselelor pe bază de ulei sau emailuri.

Finisarea cu vopsele pe bază de ulei se face aplicând un strat de grund

din uleiuri sicative, eventualele crăpături sau denivelări se chituiesc urmând

șlefuirea cu hârtie abrazivă granulație 420. Apoi se aplică un strat de vopsea

prin pulverizare, se usucă 24-48 ore, se aplică al doilea strat de vopsea și se

usucă 48-72 ore.

Finisarea cu emailuri se face după aplicarea grundului, chituirea lemnului

și șlefuire. Se aplică primul strat de email, se lasă la uscat 6-24 ore, se

șlefuiește umed, se usucă și se aplică al doilea strat de email. Se lasă la uscat

24-48 ore, se șlefuiește cu hârtie abrazivă și apoi cu piatra ponce. Se usucă 24-

58


48 ore și apoi se lustruiește cu lichid de lustruit.

Materiale pentru prelucrarea peliculelor de lacuri si vopsele

Pregătirea suprafeţelor

Suprafețele ce urmează a fi grunduite vor fi curăţate în prealabil de

impurităţi şi dacă este cazul se şlefuiesc în lungul fibrei cu hârtie abrazivă cu

granulaţie de minim 150, iar umiditatea lemnului trebuie să fie de maxim

12 %.

După desprăfuire se face, dacă nu se finisează natur, colorarea suprafeţelor.

Pentru aceasta se folosesc:

1. Coloranţi solubili în apă pentru lemn;

2. Coloranţi solubili în solvenţi organici tip Magra , culori galben,

portocaliu, bordo, violet, brun, gri , negru;

3. Coloranţi solubili în alcool pentru fag galben, portocaliu, roşu, bordo,

brun, verde, albastru, negru;

4. Coloranţi solubili în apă şi soluţii organice pentru răşinoase;

5. Coloranţi de uniformizare pe bază de răşini sintetice pentru fag şi

răşinoase;

6. Coloranţi pe bază de solvenţi organici (soluţii de bitum) pentru stejar.

După colorare piesele din lemn se usucă până la umiditatea de 12 % după

care se netezesc (dacă suprafaţă a fost băiţuită) cu hârtie de granulaţie 280 –

320.

Aplicarea baiţurilor se face cu pensulă lată, cu peria, prin pulverizare cu

pistolul şi prin imersie (scufundare) pentru elementele de mobilier scurte în

special cele din lemn masiv (picioare de mobilă, trăgători, rame ş.a.).

Baiţurile pe bază de solvenţi de bitum după ce au fost aplicate cu peria, se

întind bine pentru a nu rămâne suprafeţe neacoperite şi apoi cu o cârpă se

adună tot ce este plus pentru a rămâne o acoperire uniformă, fără depuneri de

culoare neuniforme.

Lacurile folosite:

59


1. NITROCELULOZICE – au o aderenţă bună, sunt rezistente la apă, la

cafea, la şocuri termice mai puţin la alcool şi sunt elastice.

2. AMINOPLASTICE cu ÎNTĂRIRE ACIDĂ:

- PALUX şi SUPERPALUX – aspect lucios sau mat, cu aderenţă bună.

Sunt rezistente la apă, la cafea, la şocuri termice, mai puţin la alcoo,

sunt elastice.

3. LACURI ALCHIDICE : PRONILIN G, PRONILIN F, BADULAC L. Au

aderenţă, sunt rezistente la apă, cafea, şocuri termice dar nu sunt aşa

elastice.

4. LACURI DILUABILE ÎN APĂ – au aderenţă, sunt rezistente la apă, la

cafea, şocuri termice şi sunt elastice.

5. POLIURETANIC SAYER LACK – au aderernţă bună, sunt rezistente la

apă, cafea, rezistente la surse fierbinţi , la şocuri termice şi sunt

elastice.

6. ACRILO- POLIURETANICE – TIFEL

7. POLIESTERICE

8. LACURI OPACE , EMAILURI SAYER LACK

Aplicarea lacurilor

Produsele se aplică prin pensulare, imersie, pulverizare sau turnare.

Piesele de mobilier din lemn se degresează cu o lavetă, se şlefuiesc cu

hârtie abrazivă de granulaţie 150 – 180, după care se aplică în sistemul

următor.

- un strat de grund, după care se lasă să se usuce 1 oră, apoi se şlefuieşte cu

hârtie abrazivă de granulaţie 320, se desprăfuieşte şi se dau apoi 1-2 straturi

de lac în funcţie de încărcarea dorită şi de tipul de finisaj, lăsându-le 1 oră între

straturi.

Suprafaţa care a mai fost acoperită cu lac se slefuieşte cu hârtie abrazivă

cât se poate de bine şi se aplică 2-3 straturi de lac.

Lacul nu se aplică la temperaturi mai mici de +50 C.

Suprafaţa lăcuită se poate da în exploatare după două zile.

Lacurile nitrocelulozice se diluează cu solvenţi organici pentru a ajunge la

60


vâscozitatea de aplicare cu cupa DIN de 100ml este de:

- 18 – 26 secunde cu cupa de Ø 4 mm pentru pulverizare;

- 28 – 32 secunde cu cupa de Ø 4 mm pentru turnare.

Pentru turnare lacul este mai gros.

Diluantul se amestecă în proporţie de 5 + 20% pentru temperaturi peste

240 C D255

- temperatura mediului 18 - 250, umiditatea relativă a mediului max. 65%,

umiditatea suportului max. 14 %.

Sistemul de aplicare: 1; 2 – 3 straturi de lac L2177 sistem 2; grund pentru

astupat porii şi după uscarea completă a stratului de grund se aplică 1 – 2

straturi de lac. După uscare se formează pelicule dure, elastice, rezistente la

şoc termic. Nu conţin formaldehidă.

Aplicabile prin pulverizare Aplicabile prin turnare

Lacuri diluabile cu apă

Lacurile acrilice diluabile cu apă nu degajă vapori toxici sau inflamabili.

Nu conţine şi nu elimină formaldehidă după uscare.

Au rezistenţă bună la sgâriere, la apă, agenţi chimici. Se aplică uşor.

Nu se îngălbeneşte pelicula în timp.

Uscare relativ bună în condiţiile unei temperaturi de minim 100C iarna şi

65% umiditatte relativă a aerului, iar vara să nu depăşească temperatura de

25 – 300 C. Capacitate de şlefuire bună.

Consumul specific pentru acelaşi tip de finisare se situează între

consumurile lacurilor nitro şi poliuretanice.

Diluant, diluare apă curată la 15 – 250 C

Consum - prin imersie 70 – 90 gr. / m2

61


- prin pulverizare 130 – 150 gr. / m2

Duritatea peliculei la lacurile acrilice creşte în timp.

Duritatea peliculei la lacurile nitro rămâne staţionară după 7 zile de la

aplicare.

Lacurile acrilice se aplică la imersie mai bine decât lacurile nitro. Lacurile

acrilice se aplică bine la vâscozitatea de 12 – 14 sec. Ø 4 mm.

Lacurile acrilice nu necesită o ventilaţie puternică pentru eliminarea aerului

cu vapori ce se degajă la aplicarea lacurilor.

Lacuri poliuretanice

Acestea sunt produse de lăcuire cu două componente care se obţin din

reacţia unor răşini care conţin grupuri reactive numite oxidrilici (primul

component), cu altele care conţin grupuri reactive numite izocianice (al doilea

component sau catalizator).

Amestecând cele două componente începe reacţia chimică ce conduce la

formarea peliculei de lac.

Uscarea se produce prin reacţie chimică între cele două componente prin

evaporarea solvenţilor.

Lacurile poliuretanice au o foarte mare utilizare în Italia .

Utilizarea lor se face în toate sectoarele: producţie de mobilă modernă,

mobilă clasică, diferite elemente de lemn masiv (scaune, rame, ornamente de-

a-lungul ştreaşinilor, bătătoare, plăci încrustate cu bucăţi de sticlă perlată,

tocuri fixe, poliţe, obiective diverse.

Produsele poliuretanice formează în mod obişnuit pelicule cu caracteristici

generate de înaltă calitate (rezistentă la solicitări chimice şi mecanice, putere

de acoperire).

Caracteristici:

- aplicabilitate: produsele pot fi aplicate cu toate sistemele de aplicare din

sectorul prelucrării lemnului.

- stropire pneumatică;

- stropire fără aer, electrostatică;

- cu perdea de lac , turnare;

- valţ.

62


- reziduu uscat – pentru ciclurile cu pori deschiși se folosesc produsele cu cel

mai scăzut reziduu uscat (min. 20 %)

- pentru pori semideschiși sau închiși se folosesc produsele cu

procent de rezidiu mai ridicat (cca 45 %)

- posibilităţi de şlefuire – cu mâna, cu maşina şi cu scotch-brite

- îngălbenire – unele produse poliuretanice se îngălbenesc unele mai puţin,

altele de loc, aceasta din cauza suportului pe care există nişte agenţi.

- elastcitate – au o foarte bună elasticitate.

- rezistivitate – pentru aplicarea electrostatică a produsului se folosesc

produse potrivite (rezistivitate 107 – 108 / cm2).

Mod de aplicare

Pentru a obţine cele mai bune rezultate cu produsele poliuretanice trebuie

respectate următoarele reguli:

a) cele două componente trebuie să fie amestecate cu grijă în momentul

folosirii ;

b) să se verifice cel de al doilea component care trebuie să fie fluid şi

perfect transparent;

c) se diluează cu diluanți cu o formulă adecvată pentru produsele

poliuretanice, nu se folosesc diluanți nitro;

d) nu se aplică straturi prea groase, pentru a evita formarea

punctișoarelor;

e) înainte de aplicarea finisajului, se șlefuiește grundul poliuretanic cu

hârtie granulația 320;

f) produsele poliuretanice transparente pot fi colorate cu coloranți

concentrați (seria CKT) și pigmentați concentrați pentru produsele

poliuretanice (seria LMT).

Lacurile poliesterice au şi ele două componente: componenta roz şi

componenta galbenă. Aceste lacuri se aplică numai prin turnare cu o maşină

care are două capete de turnare, situate la un metru unul de altul.

Banda transportoare trece panoul prin dreptul primului cap care așterne o

peliculă de lac ducând mai departe panoul şi pe sub al doilea cap de turnare

unde se aşterne a doua componentă urmând să aibă loc reacția chimică de

întărire a lacului.

63


Urmează uscarea şi şlefuirea.

Emailurile se aplică pe panouri pregătite ca şi la celelate lacuri urmând

aceleaşi operaţii prin turnare sau pulverizare.

Suportul poate fi şi MDF fără a fi acoperit cu furnir.

XV - Pardoseli din lemn

Sunt structuri din lemn care constituie o parte importantă a unei construcții

din punct de vedere structural, funcțional și estetic.

Pe lângă funcțiunile tehnice (izolare termică, uzură) stratul "exterior" are un

rol estetic evident completând mobilierul și decorațiile de interior, devenind

uneori un element dominant (pardoseli artistice).

Pardoselile din lemn sunt cunoscute ca "pardoseli calde", lemnul având o bună

capacitate de izolare termică. Ele crează un ambient preferat de om altor

materiale, aducând produsul natural, estetic cu culorile și desenul specific.

Funcție de destinația spațiilor unde se folosesc, pardoselile se pot

clasifica în:

- industriale (activități de fabricație, depozitare)

- pentru construcții agrozootehnice (crescătorii de animale, magazii etc.)

- pentru construcții civile (locuințe)

- pentru construcții socio-culturale (firme, bănci, biblioteci, muzee etc.)

Diferențierea lor se va face funcție de solicitarea mecanică, rezistența la

produsele cu care vin în contact, modul de exploatare, întreținere etc.

Funcție de structura pardoselilor avem:

- din calupuri de lemn masiv – pavele (spații industriale, depozite, spații

expoziționale);

- din covor de scânduri – dușumele (spații de locuit, socio-culturale,

agrozootehnice);

- din covor de panouri – PAL, MDF - cunoscute ca pardoseli din plăci sau

dușumele oarbe (spații de locuit, socio-culturale – firme, bănci, școli) prevăzute

totdeauna cu strat de uzură special;

- tip covor din elemente din lemn masiv paralelipipedice – frize – cunoscute

sub denimirea de parchet (spații de locuit, socio-culturale).

Funcție de fixarea în construcție pardoselile se clasifică astfel:

64


- cu fixare directă pe elementele de construcție (în zone calde sau la

niveluri superioare unde nu sunt probleme de izolare termică)

- cu fixare indirectă pe elementele de construcție, cu structură

suplimentarță (în zone reci, parter, unde izolarea termică trebuie asigurată de

pardoseală)

Funcție de preluarea uzurii în timp avem pardoseli:

- fără strat de uzură asociat – covor de calupuri, scânduri sau frize – cu

durată de exploatare limitată

- cu strat de uzură asociat – care poate fi înlocuit – cu durată de exploatare

nelimitată

Funcție de modul de întreținere al pardoselilor pot fi:

- întreținute prin spălare cu apă (construcții agrozootehnice)

- întreținute prin spălare cu substanțe petroliere și apoi tratate cu ceruri sau

substanțe petroliere (școli, biblioteci)

- întreținute prin aplicarea pe suprafețe a lacurilor și vopselelor de protecție

și uzură (locuințe și construcții socio-culturale)

În general, pardoselile sunt structurate pe mai multe zone, respectiv:

• zona suport (placă beton/ grinzi din lemn/ metal);

• zona de legatură

o zona de nivelare (șapa sau chitul de egalizare);

o zona bariera de vapori (strat de bitum, carton bitumat sau folie

de polietilena);

o zona adezivă (strat de adezivi sau chiar bitum aplicat fierbinte);

o rețea de grinzișoare (din lemn masiv aplicate pe zona suport/ de

nivelare);

o zona elastică (amortizare fonică sau a vibrațiilor mecanice);

o zona de umplutură (interspațiile din rețeaua de grinzișoare, cu

rol doar de umplutură sau și de izolare termică și fonică);

o zona oarbă (doar pentru anumite structuri, realizată din covor

de semifabricate – PAL, MDF, placaj – sau covor de scânduri din

specii ușoare și repede crescătoare – rășinoase, plop, salcie – și

material slab calitativ).

65


• zona pardoselilor propriu-zise – covor de scânduri, frize sau dale de

calupuri sau frize – fixate pe grinzișoare;

• zona de uzură – strat de vopsea, lac dat peste pardoseala propriu-

zisă, sau din alte tipuri de materiale.

Pardoseli industriale

Sunt structuri din lemn folosite la partea inferioară a spațiilor industriale și

care îndeplinesc foarte bine multe din condițiile necesare impuse de procesele

de producție, motiv pentru care încă se folosesc mult în echiparea acestor

spații. Ele nu pot fi utilizate însă în cazul proceselor tehnologice care le

facilitează contactul cu apa, datorită caracterului biodegradabil al lemnului în

aceste condiții.

Ele sunt realizate din pavele (piese din lemn masiv, cilindrice

-ø60...150x60...120 sau prismatice -60...120x60...120, valorificând lemnul

rotund de mici dimensiuni provenit din crăci, vârfuri de arbori etc.). În general

se folosesc specii rășinoase ca pinul și molidul, și foioase ca salcâmul, stejarul,

frasinul, fagul. Cele din fag le folosim doar la spații închise.

Pardoseli agrozootehnice

În cazul depozitelor, aceste spații necesită pardoseli rigide și etanșe (pentru

evitarea rozătoarelor).

În cazul spațiilor de îngrijire a animalelor, pardoselile pot fi fixe sau

detașabile (grătare), asigurând o igienizare rapidă a spațiului respectiv.

În ambele cazuri pardoselile se realizează din scânduri sau dulapi așezati

longitudinal sau transversal. Specii utilizate pentru acest tip de pardoseli sunt

salcâmul și stejarul (rezistente la ciuperci), plop, tei, pin, molid.

Pardoseli de tip plăci

Au apărut ca urmare a dezvoltării spațiilor de firme, învățământ etc., cu

structuri simple, ușoare și ieftine, cu trafic intens și uzură accentuată a

pardoselii. Această uzură rapidă a lor necesită schimbarea lor, rezultând aceste

tipuri de plăci cu o durată de viață suficient de mare pentru structura lor de

rezistență și de fixare.

66


Ele au la baza structurii lor plăci din așchii sau fibre de lemn, din compozite

pe bază de lemn cu mase plastice, din compozite pe bază de lemn cu tocătură

din deșeuri textile, compozite pe bază de lemn cu materiale ceramice etc.

Plăcile din diversele compozite se constituie într-un covor continuu, care

reprezintă suportul peste care se așează stratul de uzură (linoleum, mochetă,

cauciuc etc.) care se așează direct sau se fixează cu adezivi.

Există mai multe variante de fixare, funcție de amplasarea spațiilor (zone

calde sau reci), de suportul pe care se fixează, izolări etc.

Pardoseli clasice – dușumele

Sunt primele tipuri de pardoseli folosite în spațiile de locuit. Fiind mai ieftine

acum se mai folosesc în mediul rural (locuințe, școli, biblioteci, primării etc.)

sau în preluări de stil rustic, restaurări etc.

Acestea sunt realizate dintr-un covor din scânduri fixat în diferite variante,

care trebuie să țină cont de: - tipul suprafeței suport;

- nivelul din construcție la care se amplasează;

- caracteristicile specifice spațiului (deschis/ închis, încălzit/ neîncălzit

etc.);

- caracteristicile termice și de umiditate a spațiului de la partea

inferioară a dușumelei;

- caracteristicile de exploatare (trafic, întreținere etc.).

Speciile cele mai utilizate pentru acest tip de pardoseli sunt:

• rășinoase – pin, molid, duglas, larice (locuințe rurale și construcții

cabaniere) – 20...30mm;

• foioase moi – plop, tei (locuințe rurale și urbane în corelație cu elemente

de interior) – 20...30mm;

• foioase tari – stejar, nuc, paltin (locuințe, spații socio-culturale și

administrative) – 20...25mm;

• specii exotice – mahon, palisandru (spații socio-culturale, spații de locuit

pretențioase, birouri de reprezentare).

Procedee de constiture a covorului:

- alăturarea scândurilor sau dulapilor (economic dar dezavantajos

funcțional);

67


- îmbinarea în lambă și uluc a pieselor de cherestea (dezavantajos economic

dar avantajos funcțional);

- îmbinarea cu lambă aplicată a pieselor de cherestea (avantajos și

economic și funcțional dar în cazul unei uscări necorespunzatoare, lamba

devine vizibilă rezultând un dezavantaj estetic);

- îmbinarea în falț la jumătate de grosime (dezavantajos economic și

funcțional dar avantajos estetic).

Fixarea dușumelei se face pe o rețea de grinzișoare, pătrate sau

dreptunghiulare, cu ajutorul cuielor cu cap cu floare (evental estetică).

După constituirea covorului de lemn masiv al dușumelei, aceasta nu se mai

prelucrează la nivelul suprafețelor.

Pardoseli de tip parchet

Sunt de forma unui covor din lemn masiv constituit din elemente prismatice

denumite frize. Au forme, dimensiuni și moduri de îmbinare diferite. Participă

la asigurarea condițiilor optime de izolare termică (calcul termic,

dimensionarea surselor de căldură). Au un important rol estetic chiar dominant

în spațiile de locuit sau de "reprezentare".

În alegerea lor se va ține seama de:

- zona geografică;

- nivelul de dispunere al încăperii;

- natura activităților care se desfășoară în spațiul respectiv;

- tipul spațiului (deschis, neîncălzit, etc.);

- tipul fundației (la parter – placă beton, pe strat de nisip etc.);

- tipul planșeului pe care se fixează (beton, grinzi de lemn sau metalice).

Prin modalitatea de aranjare în covor a frizelor de parchet putem obține

pardoseli cu efecte estetice deosebite. Primele forme de realizare a câmpului

de frize au fost cele cu organizare unidirecțională (stilul englezesc), ulterior

ajungându-se la o diversitate foarte mare de modele ceea ce a impus o

corelare dimensională între lungimea și lățimea frizelor.

Efecte estetice interesante pot fi obținute și prin combinarea diferitelor

specii cu culori, desene și structuri diferite. Având rezistențe diferite la uzură,

planeitatea pardoselii se poate asigura prin utilizarea unor lacuri cu rezistență

68


mare la uzură (întreținere prin ștergere uscată sau umedă și aspirare). În cazul

nefolosirii acestor lacuri se vor folosi obligatoriu esențe cu rezistențe

echivalente la uzură (pardoseli spălate cu produse petroliere și protejate cu un

strat de ceară specială).

La început esențele folosite pentru frizele de parchet erau fagul și stejarul.

Utilizarea lacurilor de protecție a făcut posibilă utilizarea și a speciilor moi

(rășinoase, plop).

Esențe indigene recomandate pentru realizarea parchetului, foioase și

rășinoase:

- stejar, fag, arin, carpen, frasin, mesteacăn, fregastru, ulm, salcâm, cireș

păsăresc, nuc cenușiu, păr, paltin, plop, brad, molid.

Specii exotice cu valoare deosebită:

- mahon, palisandru, teack, abanos.

A - Parchetul clasic

Terminologie:

1. Friza – piesa de cherestea tivită, cu grosimea de 25mm, lățimea 32-

77mm și lungimea min. 200mm.

2. Piesa de parchet – friza prelucrată, cu fețe plane paralele și netede,

profilate pe părțile laterale și la capete. Poate fi de dreapata sau de

stanga.

3. Lamba – partea laterală și de capăt ieșită, ce urmează a intra în ulucul

piesei alăturate. Poate fi și aplicată.

4. Uluc – șant executat pe o parte laterală și de capăt al piesei de parchet,

care primește lamba piesei alăturate.

5. Strat de uzură – partea cuprinsă între fața și planul superior al ulucului.

6. Fața piesei de parchet – suprafața exterioară a stratului de uzură al

piesei de parchet.

7. Piesa de parchet cu falț în coadă de rândunică – piesa care are stratul

inferior profilat în falț cu coadă de rândunică

8. Friz de perete – piesa de lemn profilată pe una sau ambele părți laterale,

destinată a fi montată la perete în scopul formării ramei de pardoseală.

9. Pervaz – piesa de lemn profilată pe o față, cu care se realizează

69


acoperirea rosturilor dintre pardoseală și perete.

Standardele românești grupează frizele astfel:

- frize de parchet tip lambă (cu baza în formă de coadă de rândunică, tip

"L") – puțin folosit, în spații deschise și acoperite, alei în grădini particulare

(zone calde)

- frize de parchet tip uluc, (cu lambă aplicată din lemn masiv sau placaj

4mm, tip "U") – puțin folosit, deoarece necesită o structură suport și duce la

costuri mari, în spații interioare protejate de intemperii

- frize de parchet tip lambă și uluc (tip "LU") – cel mai folosit, simplu și ușor

de montat prin intermediul lambelor proprii. Se fixează cu adezivi de structura

construcției.

Frizele se obțin din:

- lemn rotund negaterabil rezultat din vârfuri și crăci;

- lemn rotund negaterabil obținut din trunchiuri cu diametre mai mici de 15

cm;

- margini rezultate de la prelucrarea cherestelelor;

- lemnul rezultat din fasonarea buștenilor;

- lemnul din lobde (crengi si ramuri, elemente de mici dimensiuni, care se

toaca de obicei si se transforma in materia prima pentru PAL, PAF etc);

- cherestea de slabă calitate;

- lemnul rotund prevăzut cu defecte;

- resturi de fabricație de la prelucrarea cherestelelor;

Dimensiuni

a. pentru frizele de câmp:

- piesa parchet de foioase – 16, 17, 19, 22 x 30 ... 75 (din 5 în 5mm) x

200 ... 400 (din 50 în 50 mm)

- piesa parchet de rășinoase – 16, 17, 19 x 30 ... 75 (din 5 în 5mm) x 200 ...

400 (din 50 în 50 mm)

b. frizele de perete: - grosime friză câmp x 50 ... 75 (din 5 în 5mm) x 600 ...

1500 (din 50 în 50 mm)

c. pervaz - 20 (lățime bază) x 30 (înălțime) x10 (lățime față superioară) x

800 ... 1500 (din 100 în 100 mm)

70


De la starea verde la cea uscată lemnul se contrage pe direcțiile

longitudinală, radială și tangențială. Valorile sunt foarte diferite de la specie la

specie (stejar – 0,4/ 4,0/ 7,8%; fag – 0,3/ 5,8/ 11,8%; frasin – 0,2/ 5,0/ 8,0%;

paltin – 0,5/ 3,0/ 8,0%; molid – 0,1/ 3,8/ 7,6%) iar cele după direcțiile radială și

tangențială se regăsesc la lățimea sau grosimea frizelor. De aceea la un

parchet realizat din specii diferite vor trebui alese specii cu contrageri

aproximativ egale.

Metode și soluții de fixare a parchetului clasic

• Cea mai simplă formulă este cea a dispunerii unidirecționale, după una

din laturile încăperii (spațiu ordonat) sau după diagonale (senzație de

nonconformism) – parchetul englezesc

• Dispunerea în carouri pătrate, cu orientare alternativă a frizelor, paralel

cu una din laturile încăperii sau la unghi de 45˚. În cazul ăsta se impune

un raport între lungimea și lățimea frizelor.

• Parchetul în "W" (în brăduți), cu aranjarea frizelor având vârfurile dispuse

după o direcție paralelă cu laturile încăperii sau la unghi de 45˚.

• Parchetul cu ancadramente, la care se realizează prima dată câmpul

central și apoi zona de încadrare.

• Parchetul în carouri cu câmp modular, cu moduli încadrați cu frize

speciale realizate din alte specii. Montarea se face în sistem radial

plecându-se de la modulul central. Se pot realiza și moduli individuali

fixați pe suport (PAL, MDF) aceștia putând fi prelucrați direct din fabrică

(calibrați, formatizați și finisați).

B - Parchetul lamelar

A apărut ca o soluție de consum minim de material lemnos. Cunoscut și sub

numele de parchet mozaic, este realizat din frize prismatice, fără lambă și

uluc, în grosime de 10mm și lățimi și lungimi diferite. Se produce și livrează

sub formă de panouri, pe un suport de hârtie rezistentă sau pe un suport textil.

Fixarea pe suport se realizează cu ajutorul adezivilor (clei de dextrină) și pe

plăcile construcțiilor, cu adezivi pe bază de rășini sintetice (adezivi de

polimerizare). Pentru panourile având ca suport hârtia, fixarea se face cu

71


suportul în sus, astfel încât, dupa întărirea adezivului de fixare se șlefuiesc

suprafețele eliminându-se și stratul de hârtie suport. În cazul panourilor care

au suport textil, fixarea se realizează cu suportul în jos, adezivul pătrunzând în

ochiurile rare ale țesăturii textile asigurând fixarea frizelor. Și în acest caz se

șlefuiește suprafața parchetului după întărirea adezivului.

C – Parchet stratificat

Este un produs la care lemnul speciilor valoroase se regăsește doar în

stratul de suprafață, sub formă de lamele sau furnire, format dintr-un număr

impar de lamele sau lamele în combinație cu alte tipuri de materiale pe bază

de lemn. Straturile inferioare pot fi realizate din lemnul speciilor repede

crescătoare, fără valoare estetică și tehnologică sau din semifabricate pe bază

de lemn (placaj, PFL, MDF, PAL). Grosimea stratului de uzură este între 0,7 și

1,5mm pentru furnire și 2-6mm când este din lemn masiv.

Parchetul stratificat din furnire are o viață mai scurtă, neputând fi

recondiționat iar cel din lamele are o durată de viață mai lungă putând fi

recondiționat prin șlefuire și apoi aplicarea unei pelicule rezistente la uzură.

Are o rezistență suficient de bună la solicitările mecanice, se fixează pe

rețea de grinzișoare de lemn sau direct pe placa de rezistență atunci când

grosimea este mai mare de 15mm și pe dușumea oarbă când grosimea este

mai mică de 15mm, pentru o mai bună planeitate. În cazul fixării pe rețea de

grinzișoare, suprafața suport pentru parchet se constituie din panouri de PAL

sau MDF, parchetul fixându-se de aceste panouri prin adezivi de polimerizare.

D – Parchet artistic

Este o variantă a parchetului clasic dar la care elementele componente au

formă, dimensiuni și culori naturale variabile (dar rezistențe la uzură

apropiate), obținându-se astfel efecte estetice deosebite.

Frizele nu au dimensiuni standardizate, ele rezultă din proiectarea lor, fiind

dependente de dimensiunile spațiilor interioare și de estetica dorită.

Câteva etape din proiectarea lui:

• desenul încăperii la 1:5, 1:10;

• desenul parchetului (integral, jumătate sau pe sfert, funcție de

72


simetria lui);

• divizarea desenului pe culori și formele frizelor (ancadrament, câmp și

medalion);

• întocmirea desenului la sc: 1:1 a frizelor cu forme diferite;

• stabilirea speciilor participante etc.

Terminologie:

Medalionul - cuprinde partea de maximă importanță (de obicei mijlocul) a

spațiului, conține elemente decorative geometrice, florale sau simbolice

(blazoane, sigle etc.). Formele pot fi circulare, eliptice, rombice, pătrate,

dreptunghiulare, stelare, hexagonale etc.

Rama de ancadrament a medalionului – delimitează medalionul în raport cu

câmpul. De obicei are culoare diferită și față de medalion și față de câmp.

Câmpul – suprafața maximă a parchetului, care crează efectul artistic prin

jocul de culori. Are model artistic unitar, repetativ, complementar esteticii

generale.

Ancadramentul general – are forma conturului spațiului și urmărește

definirea câmpului. Poate fi realizat dintr-o bandă de frize prismatice sau sub

forma unor aranjamente artistice (spic de grâu, lanț etc.)

Frizele de perete – delimitează spațiul acoperit cu parchet artistic.

Fixarea parchetului în construcție impune existența unor suprafețe suport

plane (șape egalizare sau panouri PAL, MDF).

În general montarea parchetului artistic începe cu montarea câmpului și în

majoritatea cazurilor, dinspre centru spre margini. Se poate face prin extindere

radială sau prin benzi succesive de la centru spre margini. Daca există și

medalion, depinde de modul de constituire a medalionului (panou de frize, frize

fixate pe panou suport din PAL sau MDF), modul de realizare a legăturii cu

câmpul, modul de consolidare a frizelor de câmp cu medalionul, zona

geografică în care e amplasată clădirea cu spațiul respectiv. În orice caz el este

primul modul care se fixează în construcție.

XVI - Ornamentația

Aspectul estetic al suprafețelor mobilei, în special a celei artistice este

73


foarte important. Acesta se poate obține prin intermediul ornamentației.

Aceasta reprezintă totalitatea ornamentelor ce se aplică pe suprafața

elementelor constructive și decorative ale unui obiect de mobilier sau alte

obiecte finite, pentru înfrumusețarea lor. Astfel, ornamentația poate fi în relief

(sculptură, basorelief etc.) sau plană, prin colorarea suprafețelor, furniruire

decorativă sau încrustare cu alte materiale.

Ornamentele se pot realiza prin stilizare, folosind elemente abstracte sau

inspirate din natură (flori, frunze, fructe, animale, aștrii, corpul uman etc.).

Ornamentele în relief au întotdeauna o adâncime sau un relief față de

suprafața în care se lucrează sau pe care se aplică. Relieful se poate stiliza prin

suprafețe curbe (renaștere, baroc, rococo, roman) sau prin suprafețe plane (stil

grec, bizantin). Cele mai întrebuințate forme din domeniul animal sunt

picioarele de leu, de vultur, de căprioară, capul de leu, aripile de vultur etc.,

din domeniul vegetal sunt frunzele de acant, de castan etc. Stilizarea florilor se

folosește la creearea ornamentelor rozetă.

Ornamentele plane se realizează prin pictură decorativă, furniruire, intarsie,

marchetărie etc. Cele inspirate din natură sunt alcătuite prin stilizarea în

special a motivelor vegetale (frunze, flori, fructe, muguri, lujeri).

Furniruirea decorativă se realizează prin acoperirea suprafețelor cu furnire

estetice sau aranjamente de furnire, lucrări de intarsie, mozaicuri,

marchetărie, fileuri decorative.

- Furniruirea se reprezintă prin desenarea texturii furnirelor, care se așează

astfel încât să formeze aranjamente în simetrie absolută sau radială.

- Intarsia este o lucrare de artă decorativă cu forme ornamentale plane,

folosind culorile naturale ale diferitelor esențe de furnire, lucrate și îmbinate în

forme decorative geometrice, ornamente inspirate din natură sau din alte

domenii.

74


În desen, intarsiile se reprezintă prin mai multe procedee:

- desenul este întocmit de proiectant cu toate amănuntele de formă și

culoare, cu stabilirea tuturor furnirelor;

- desenul este întocmit fără stabilirea completă a furnirelor, ci numai a

formei ornamentului;

- desenul este colorat după esențele de furnire care se vor folosi;

- desenul este prezentat descompus în părți de lucru;

- desenul este prezentat sub formă de tablou, de pictură sau fotografie

colorată, prelucrat pentru intarsie, cu zone de culori, umbre și lumini pentru

diferite esențe de furnire și cu indicarea furnirelor.

Desenul de intarsie este folosit în cele mai multe cazuri direct în producție

așa cum a fost întocmit de proiectant, și este necesar ca forma de contur a

ornamentului desenat sa apară distinct și corect, cu toate amănuntele, pentru

ca lucrarea de intarsie să fie cât mai ușor și frumos realizată. De obicei, în

producție se folosesc copii heliografice după care se taie ornamentul, fapt ce

necesită ca aceste copii ale desenului să fie cât mai clare, cu toate liniile

vizibile, atât cele de contur cât și cele care indică așezarea furnirelor pe

desen. Desenul de intarsie colorat nu are întotdeauna pe el și indicația cu

esențele de furnire. În acest caz, culoarea desenului trebuie să sugereze bine

eventualele furnire care trebuie să fie întrebuințate în lucrare.

În toate cazurile, furnirul de fond trebuie reprezentat în desen prin indicație,

75


culoare și trasarea direcției fibrelor.

Mozaicul este o lucrare ornamentală alcătuită din motive geometrice,

vegetale sau figurale, lucrate din plăci de lemn masiv sau foi de furnire de

diferite culori, formând un aranjament decorativ cu care se poate acoperi

suprafața mobilierului, pardoseala, lambriul, plafonul. Cele mai obișnuite

mozaicuri sunt alcătuite însă din figuri geometrice.

Desenul mozaicurilor trebuie să reprezinte corect așezarea plăcilor din lemn

masiv sau furnire, cu direcția fibrelor pentru fiecare placă sau parte

componentă a lucrării, mai cu seamă atunci când mozaicul reprezintă un

ornament figural stilizat în acest scop. De asemenea trebuie să se indice în

scris esențele de furnire sau plăcile lemnoase din care se execută lucrarea.

Colorarea desenului de mozaic este uneori necesară, pentru că în execuție să

se poată folosi esențele de lemn cu colorit apropiat de culoarea desenului,

cunoscând faptul că aceeași esență de lemn poate să aibă diferite nuanțe de

culoare.

Marchetăria este un procedeu de decorare a unui obiect din lemn prin

aplicarea pe suprafața lui a unor bucăți mici din lemn exotic (de esențe și

culori diferite), os, fildeș, baga, metale etc., care se încrustează în suprafața

obiectelor, cu întrebuințare mai însemnată în mobilier decât mozaicul. Este

alcătuită din motive ornamentale inspirate din natură, geometrice sau figurale,

formând diferite aranjamente decorative.

76


Reprezentarea în desen a lucrărilor de marchetărie necesită o lucrare grafică

foarte precisă, cu ornamente lucrate prin contururi foarte curate, deoarece

după aceste desene se va executa lucrarea în practică. Este necesar, de

asemenea, să se indice scris locul și felul materialelor de încrustare care

alcătuiesc ornamentele respective.

Fileurile de intarsie sunt elemente decorative plane, liniare, care în mod

obișnuit mărginesc diferite panouri furniruite, încadrează ornamentele, sau

formează ele însuși ornamente în formă de meandre, fâșii, linii în zigzag etc.

Fileurile pot fi simple și compuse. Cele simple sunt dintr-o singură fâșie de

furnir, cu o culoare mai închisă sau mai deschisă decât furnirul de fond în care

se introduc. Cele compuse sunt alcătuite dintr-un miez și două margini mai

subțiri de furnire deosebite față de miez. Miezul poate fi format și din figuri

geometrice.

77


Reprezentarea în desen a fileului este simplă, având aproape întotdeauna o

construcție geometrică și se poate realiza și cu instrumentele de desen. El

trebuie să cuprindă forma și mărimea lor completă, cu indicarea furnirelor care

vor fi folosite în lucrare, sau uneori fiind necesar să se coloreze pentru a fi mai

sugestiv în vederea executării lui în practică.

78

64138405 Curs Estetica Tehnologia Lemnului 31I 32I 33I 31D

Documents

Transcript of 64138405 Curs Estetica Tehnologia Lemnului 31I 32I 33I 31D