5.VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCET RILOR 5.1. Forme de ... · la model fizic de laborator, model...

144 BAZELE CERCETĂRII CREATIVE

5.VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRILOR 5.1. Forme de valorificare a rezultatelor activităţii de cercetare Valorificarea rezultatelor activităţii de cercetare, rezultate finale sau

parţiale, intermediare, poate fi privită, într-un sens mai larg, ca fiind acţiunea prin care acestea sunt comunicate, sunt transmise către o ţintă ,către un receptor în următoarele scopuri:

- pentru a răspunde la comanda de cercetare formulată de beneficiar; - pentru a face cunoscute preocupările individuale sau ale colectivului de cercetare; - pentru a disemina rezultatele efortului de cercetare susţinut material de comunitate ; - pentru a proteja rezultatele obţinute prin „drept de autor” , brevet de invenţie, model-desen industrial; - pentru a demonstra formarea unor deprinderi în domeniul cercetării ştiinţifice; - pentru a fi aduse la o formă care să permită experimentul fizic la scară redusă sau naturală;- pentru aplicare industrială;O formă de valorificare o reprezintă comunicarea acestora.În funcţie

de ţinta vizată, comunicarea rezultatelor unei cercetări ştiinţifice se poate face prin una din următoarele forme:

- raport de cercetare detaliat sau o sinteză a acestuia; - articol într-o revistă de specialitate; - articol într-o publicaţie de informare destinată fie publicului

larg, fie unei categorii socio-profesionale; - comunicare la o manifestare ştiinţifică (colocviu, seminar,

congres etc.) - comunicare directă la radio sau televiziune; - comunicare într-o prelegere universitară;- lucrare de licenţă MASTER; - teză de doctorat; - prezentare sub formă de poster sau exponat la un târg de profil,

la un salon, la o expoziţie; - fişă tehnică, pliant comercial; - pagină web etc; O altă formă de valorificare atât a rezultatelor finale, dar şi a celor

parţiale, o reprezintă Brevetul de invenţie prin care se protejează o soluţie

Capitolul 5 Valorificarea rezultatelor cercetărilor 145

tehnică nouă, nu neapărat un produs final şi care garantează propritetatea intelectuală, proprietatea industrială asupra acestor rezultate.

Transferul tehnologic, ca etapă de trecere de la un rezultat teoretic la model fizic de laborator, model demonstrativ sau model experimental sau ca etapă de trecere la aplicaţia industrială reprezintă una dintre formele de bază pentru valorificarea rezultatelor cercetărilor aplicative .

5.2.Raport de cercetare detaliat 5.2.1.Structura Raportului de cercetare detaliat Indiferent de sursa de finanţare, rezultatele cercetărilor se prezintă

beneficiarului sub forma unui raport, a unui proiect, a unui text scris însoţit de demonstraţii teoretice, calcule numerice, explicaţii, diagrame, figuri, planşe, înregistrări experimentale, fotografii etc.

Raportul de cercetare detaliat trebuie privit ca un document deosebit de important prin care rezultatele obţinute sunt înţelese şi acceptate de beneficiar, sunt aplicate de acesta. Raportul de cercetare detaliat trebuie privit ca o sursă de informare pentru continuarea cercetărilor de către aceiaşi echipă de cercetare, dar mai important este să fie privit ca document de plecare pentru continuarea acestora de către o altă echipă,modificată integral sau parţial. Această manieră de abordare este necesarăîn condiţiile migraţiei cercetătorilor, fie că aceştia îşi găsesc un alt loc de muncă mai atractiv, fie că ei sunt masteranzi sau doctoranzi, fie că sunt angajaţi cu contract cu timp parţial de lucru sau lucrează la distanţă (telelucru)[4], [15]. Aici rolul important îl are managerul de proiect, respectiv managerul echipei de cercetare, al unităţii de cercetare.

Din experienţa autorului a rezultat că un Raport de cercetare detaliat trebuie să aibă următoarea structură:

- copertă şi pagină de gardă;- cuprins; - introducere; - conţinut; - concluzii; - anexe (opţional); - bibliografie; - fila finală.5.2.2. Coperta şi pagina de gardăAceste două elemente sunt o vitrină a lucrării dar şi a muncii depuse

şi de aceea trebuie să se bucure de o atenţie aparte: o grafică specială,


eventual un desen, o siglă care să contribuie la memorarea vizuală adocumentului.

Pe copertă şi pagina de gardă trebuie scrise informaţii care să indice: - instituţia în cadrul căreia s-a realizat cercetarea, eventual sigla şi

coordonatele acesteia; - tipul activităţii: contract de cercetare, raport de stagiu etc. şi alte

elemente de identificare (număr, cod, dată, an etc.) - beneficiarul cercetării; - titlul lucrării, în conformitate cu documentul oficial prin care s-a

comandat cercetarea (contract de cercetare, plan de activitate pentru stagiu de perfecţionare etc.)

- titlul etapei, fazei prezentate în raportul detaliat; - numele şi calitatea conducătorului lucrării sau al unităţii în care s-a

elaborat lucrarea; - autorul, autorii, colectivul de cercetare; în cazul rapoartelor de

cercetare elaborate în cadrul unui colectiv se sugerează ca pentru colectivul de cercetare să se rezerve o pagină separată deoarece, de regulă,numărul de participanţi este mare;

- locul elaborării sau publicării lucrării; - anul elaborării . Desigur, în funcţie de tipul concret al raportului, coperta şi pagina

de gardă pot avea şi alte particularităţi. 5.2.3.Cuprinsul Raportului de cercetare Cuprinsul trebuie să ofere rapid o vedere de ansamblu asupra

documentului şi să permită regăsirea uşoară a capitolelor şisubcapitolelor.De aceea cuprinsul se organizează pe trei coloane: numărul capitolului sau subcapitolului, denumirea acestuia, pagina unde se găseşte. El trebuie să cuprindă întreaga lucrare, adică: introducere, conţinut, concluzii, anexe, referinţe bibliografice. Atenţie, cuprinsul este un instrument analitic de informare şi de aceea nu trebuie să fie prea stufos. Simplitatea cuprinsului rezultă dintr-un plan de organizare a lucrării, stabilit la începutul cercetării şi adaptat permanent, inclusiv în etapa de redactare a raportului.

Planul de numerotare a capitolelor şi subcapitolelor trebuie să punăîn evidenţă importanţa şi legăturile dintre diferite părţi ale lucrării. Este foarte important să se caute titluri semnificative pentru capitole,


subcapitole, paragrafe care să reprezinte o idee de dezvoltare, evitându-se multiplicarea subdiviziunilor.

Planul de numerotare recomandat este cel zecimal pentru că rangul cifrei indică natural nivelul de detaliere. Oricum, o lucrare uşor de urmărit, bine structurată trebuie să aibă următorul plan de numerotare:

1.Capitolul 1 1.1.Subcapitolul 1 1.1.1.Paragraful 1 1.1.2.Paragraful 2 . . . . . . . . . . . . . .

1.1.n.Paragraful n . . . . . . . . . . . . .

1.n.Subcapitolul n m.Capitolul m Deşi cuprinsul se editează la începutul Raportului de cercetare el se

elaborează în forma finală la sfârşitul activităţii de cercetare pe baza unui plan iniţial.

5.2.4. Introducerea Raportului de cercetare Are rolul de a situa cercetarea într-un context temporal, istoric,

geografic, profesional. De aceea introducerea trebuie să conţină:- justificarea abordării temei; - importanţa şi actualitatea temei; - încadrarea temei în preocupările internaţionale, naţionale,

zonale, ale colectivului de cercetare; - obiectivele propuse pentru rezolvare în cadrul cercetării; - ce s-a rezolvat în etapele anterioare, ce s-a rezolvat în etapa

prezentată şi ce urmează să se abordeze în etapele următoare, dacă raportul se referă la o etapă de cercetare intermediară;

- câteva comentarii sintetice privind metoda de cercetare abordată, metodologia cercetării;

- câteva sublinieri privind contribuţiile colectivului de cercetare, originalitatea şi valoarea rezultatelor obţinute, aplicabilitatea acestora, modul în care pot fi utilizate pentru continuarea cercetărilor.

La elaborarea Introducerii porniţi de la ideea că beneficiarul, evaluatorul trebuie cucerit, trebuie convins încă de la început de valoarea lucrării, că deşi nu are răgazul sau disponibiltatea să citească Raportul în


întregime el răspunde la tema propusă, că este valoros şi original, că merităsă-l citească, că este justificată continuarea finanţării cercetării. Timpul verbelor trebuie să fie prezent pentru contribuţiile aduse prin Raportul de cercetare şi trecut pentru ceea ce au făcut alţii sau pentru ceea ce s-a făcut în etapele anterioare.

Forma finală a Introducerii se redactează la încheierea activităţii de cercetare dar se recomandă ca o primă formă să fie elaborată încă de la început. În felul acesta autorul are el însuşi o imagine clară asupra drumului pe care îl are de urmat.

5.2.5.Conţinutul Raportului de cercetare În ipoteza că Raportul de cercetare cuprinde întreaga activitate de

cercetare desfăşurată, acesta trebuie să conţină:- analiza critică a soluţiilor existente, cunoscute din literatura de

specialitate, din documentarea efectuată;- prezentarea şi justificarea soluţiei preconizate în cadrul

cercetării, soluţie care trebuie să conducă la atingerea obiectivelor cercetării;

- ipotezele de lucru, ipotezele simplificatoare, limitele tehnice pentru variabile şi parametrii;

- dezvoltarea soluţiei: calcule analitice, verificarea teoretică aipotezelor, calcule de proiectare, alegerea şi verificarea elementelor componente; desene de gabarit, de ansamblu, de execuţie, scheme de principiu, de montaj, tehnologia de realizare;

- studiu experimental pe model numeric (simulare numerică), pe model fizic la scară, pe prototip etc.; studiul experimental trebuie să ateste corectitudinea soluţiei adoptate, a ipotezelor considerate, a rezultatelor teoretice, a posibilităţilor de generalizare şi aplicare practică a rezultatelor; elaborarea „Caietului de sarcini”, a „Standardului de firmă” care să conţinăcondiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească produsul şimetodele de verificare a acestora; fişa tehnică a produsului cu principalele caracteristici; cartea tehnică care să cuprindă date tehnice, mod de montare, mod de utilizare, depanare etc.

5.2.6. Concluziile Raportului de cercetare


Această parte a lucrării reprezintă o sinteză clară şi coerentă aRaportului de cercetare, a avantajelor şi dezavantajelor tehnico-economice, contribuţiile originale ale lucrării de cercetare, măsura în care au fost atinse obiectivele iniţiale, direcţiile în care trebuie continuată cercetarea, problemele rămase nerezolvate.

5.2.7. Bibliografia Pentru editarea listei bibliografice se foloseşte o pagină nouă, chiar

dacă ultima pagină din Raport este folosită parţial. Bibliografia este o listăselectivă de referinţe care tratează aceeaşi temă şi care au fost utilizate sau consultate pentru elaborarea Raportului de cercetare. Fiecare referinţă trebuie să conţină numele autorului/autorilor, titlul documentului, locul apariţiei (editură, revistă) anul apariţiei. Pe scurt, toate elementele care îi sunt necesare altui cercetător să regăsească sursa de informare. Este de reţinut că prenumele autoarelor de cărţi şi lucrări nu se abreviază [5].

Exemplu : Graur, Evelina Tehnici de comunicare , Editura MEDIAMIRA ,

Cluj-Napoca , 2001. Ordinea de scriere a bibliografiei poate fi: - alfabetică, după numele autorului; dacă un autor este citat de mai

multe ori, lucrările vor fi subclasificate în ordine cronologică;- liniară: în ordinea de citare în text; - cronologică: în ordinea publicării documentului. Exemplu de ordonare alfabetică:1.Manolea,Gh., Degeratu, Pr., Bitoleanu,Al., Ţolescu,S. Algoritm pentru

calculul reostatului de pornire a acţionării cu motor de curent continuu cu excitaţie serie. Electrotehnica, nr.5, 1986 .

2.Manolea,Gh., Bitoleanu, Al. Acţionări electromecanice. Proiectarea acţionării ascensoarelor , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.

Dacă sursa de informare este on-line se recomandă să se indice şiadresa site-ului.

Exemplu:Centea,O. Ghid pentru redactarea articolelor ştiinţifice, www.siear.ro/Ghid.pdf

În cazul documentaţiilor de firmă, a standardelor, a normativelor care nu au un autor declarat, a paginilor web se recomandă ca spaţiul destinat autorului/autorilor să fie înlocuit cu trei caractere „ xxx” sau „***” .


Exemplu: 4. xxx http://www.mct.ro

5. xxx http://www.amcsit.ro 6. xxx http://www.inma.ro

5.2.8.Fila finalăAre rol de document centralizator şi trebuie să cuprindă:- titlul Raportului de cercetare; - numărul de pagini; - numărul de figuri, tabele, anexe; - numărul de exemplare în care a fost multiplicat Raportul; - destinaţia fiecărui exemplar (beneficiar, bibliotecă, laborator etc.) - numele şi semnătura a 1-2 persoane: elaborator Raport, coordonator, responsabil etc. 5.2.9.Recomandări privind editarea Raportului de cercetare Titluri, subtitluriTitlurile şi subtitlurile au rolul de a structura Raportul de cercetare

astfel încât conţinutul său să poată fi urmărit uşor de beneficiar, de evaluator, de monitorul de proiect. Se recomandă ca acestea să fie identice cu denumirea obiectivelor, cu denumirea activităţilor din cererea de finanţare sau din documentul care a stat la baza lansării, a acceptării proiectului de cercetare. Se recomandă folosirea unor titluri scurte care săsintetizeze conţinutul, iar scrierea acestora să se facă cu caractere care să le scoată în evidenţă faţă de restul textului. Între titlu şi subtitlu nu trebuie săexiste text. De asemenea, între subtitlu şi textul anterior trebuie lăsat un spaţiu mai mare, de regulă de două ori spaţiul dintre rânduri.

Figuri.TabeleCea mai mare parte a Rapoartelor de cercetare conţin tabele, figuri,

grafice, scheme, fotografii sau ilustraţii. Aranjarea lor în pagină, ca element de estetică a lucrării, rămâne la latitudinea elaboratorului. Important este ca acestea să asigure informaţii privind :

- natura ilustraţiei: figură (fig.), tabel (tab) ; - unicitatea ilustraţiei printr-un număr format din cifre arabe,

combinaţii numerice sau combinaţii alfanumerice; combinaţiile numerice pot fi de tipul [număr capitol].[număr figură];


combinaţiile alfanumerice pot indica obiectivul, activitatea, anexa etc. din care face parte figura;

- semnificaţia ilustraţiei printr-un text explicativ; - distinctivitatea faţă de textul Raportului, prin caractere mai mici

sau italice. În textul Raportului trebuie să se facă referiri sau trimiteri directe

sau indirecte la fiecare ilustraţie. Exemplul 1: În figura 5.4. se prezintă regimul tranzitoriu al

curentului la pornirea...; Exemplul 2 :Regimul tranzitoriu al curentului ( fig.5.4) durează 100

ms...; Figurilor trebuie să li se acorde o importanţă particulară pentru că

ele atrag atenţia referentului şi contribuie la formarea opiniei asupra lucrării, asupra colectivului de cercetare. Câteva sugestii:

- ilustraţia să apară pe aceiaşi pagină cu trimiterea din text sau după trimitere;

- să se asigure pe o pagină un echilibru text-ilustraţie-relaţii matematice;

- orientarea figurii trebuie să fie spre nord (partea de sus a paginii);

- să se menţioneze semnificaţia variabilelor din axe şi unităţile de măsură ale acestora ;

- pentru reprezentare să se folosească scările standardizate ; - pentru graficele complicate să se folosească o legendă

explicativă;- într-un tabel, să se indice destinaţia fiecărei coloane şi linii; să

se indice unităţile de măsură pentru variabilele utilizate şiparametrii specificaţi;

- numărul figurii este precedat de prescurtarea „ Fig.” ; - textul explicativ al figurii se scrie cu un corp de literă mai mic

decât restul textului; Relaţii matematicePentru un Raport de cercetare nu există reguli stricte privind scrierea

relaţiilor matematice, dar se recomandă ca acestea să respecte regulile generale. Astfel, relaţiile matematice din text se scriu pe un rând separat şisunt numerotate pentru a putea face referiri la ele. Formulele vor fi


centrate, iar numărul lor de ordine se scrie între paranteze, în partea dreaptă.

Exemplu (Anexa II): În aceste condiţii, funcţionala Lagrange este de forma:

νλ+= 12iL , (28)

iar condiţia Euler de minimizare a integralei

0LddL =

ν∂

∂τ

−υ∂∂

•. (29)

Considerând µs=0 şi ϕ=1, rezultă că:

idd =τν , (30)

iar condiţia Euler devine:

0iL

ddL =

∂∂

τ−

ν∂∂ . (31)

Dacă Raportul de cercetare conţine mai multe capitole,

formulele pot primi o notare suplimentară, care se referă la numărul capitolului. De exemplu, în capitolul 1 relaţiile vor fi notate cu (1-1), (1-2), …, în capitolul 2 relaţiile vor fi, în ordine (2-1), (2-2), …; în capitolul 3 prima expresie matematică va fi notată (3-1), a doua (3-2), … ş.a.m.d.

Trimiteri bibliograficeCitarea surselor de informare în Raportul de cercetare este o

obligaţie ce rezultă din etica cercetării, din etica profesională. Într-un Raport cercetare ştiinţifică, tehnică, inginerească, metoda de citare constăîn trecerea între paranteze drepte [n] a poziţiei lucrării din lista bibliografică.

Anexe.Uneori, pentru a da mai multă fluenţă conţinutului Raportului de

cercetare, se recomandă ca unele tabele, grafice, desene, fotografii, programe de calculator să fie prezentate la sfârşitul acestuia.


Stilul de scriereStilul de scriere nu este nici bun, nici rău. El arată ordinea şi

mişcarea ideilor în mintea autorului. Stilul unui Raport de cercetare trebuie să fie sobru , să urmărească ordinea şi claritatea. În plus, trebuie avută în vedere scrierea corectă şi folosirea corectă a limbii române [2] .

Iată câteva exemple: - prefixele augmentative şi cele diminutivele unităţilor de măsură se

scriu întodeauna cu litere mici:mili, centi, deci, deca, hecto, kilo, respectiv m,c,d,da,h,k ;

- după unităţile de măsură scrise prescurtat nu se pune punct ; - mărimile care nu sunt exprimate în text în sistemul internaţional vor trebui convertite în acest sistem chiar în text: de exemplu , în text se poate scrie“ căldura specifică de 0,2 kcal/kg.0C, adică 4,18x0,2 = 0,836 kJ/kg 0C ”, valoare care, în formulă, apare scrisă 0,836.103 sau 836 [J/kg

0C]; de asemenea, în text poate apare “puterea de 10 CP, adică 0,736.10 = 7,36 kW”,care în expresia matematică va apare 7,36.103 [W]. - semnificaţiile tuturor mărimilor care apar într-o formulă trebuie explicate fie înainte de a scrie relaţia, fie după aceea, fie parţial înainte, parţial după. Se va avea grijă ca, pentru fiecare mărime, semnificaţia şivaloarea să fie scrise o singură dată;

- în text nu se fac prescurtări ale cuvintelor: fig.în loc de figură,tab. în loc de tabel; - în text, numerele de la 0 la 9 sunt scrise de obicei cu litere, cu excepţia tabelelor şi figurilor; numerele mai mari de 10 sunt scrise ca cifre;.

- scrierea abrevierilor fără puncte între litere: FAO, CITT, SNCFR; -numele zilelor, lunilor, punctelor cardinale, numerelor ( sute,mii)

se scriu cu literă mică.- semnele de punctuaţie: după o propoziţie, după o frază, după o

relaţie matematică trebuie să se pună un semn de punctuaţie ( punct, virgulă, punct şi virgulă, două puncte);

- cuvântul care urmează unei formule după care s-a pus punct trebuie să înceapă cu majusculă; dacă nu s-a pus punct se începe cu literămică;

- dacă fraza care urmează după o formulă are înţeles strâns legat de aceasta, ea se va scrie de la începutul rândului următor, iar dacă nu se începe cu alineat nou.


5.3.Sinteza (rezumatul) Raportului de cercetare Acesta poate servi la: - includerea rezultatelor cercetării într-un catalog al unităţii de

cercetare sau pe pagina web; - difuzarea la un număr mai mare de cititori cu scopul de a găsi

beneficiari, de a găsi noi colaboratori, de a cunoaşte opinia altor cercetători în domeniu;

- însoţirea documentelor financiare pentru plata cercetării. În acest caz, coperta şi pagina de gardă nu mai sunt necesare dar

trebuie indicate principalele elemente de indentificare a proiectului de cercetare. În funcţie de spaţiul disponibil, rezumatul va conţine:

- introducerea, care poate fi introdusă integral deoarece dă oimagine de ansamblu asupra cercetării;

- câteva rezultate semnificative; - concluziile, deorece sunt o sinteză a raportului de cercetare; - alte informaţii specifice, în funcţie de destinaţia rezumatului

Raportului de cercetare: persoana de contact, stadiul de realizare a produsului, tehnologiei etc.

5.4.Articol pentru revistă ştiinţifică5.4.1.Alegerea revistei Valorificarea cercetărilor prin publicarea unui articol într-o revistă

de specialitate demonstreză valoarea ştiinţifică a cercetării efectuate, a rezultatelor obţinute şi permite autorilor să intre în comunitatea specialiştilor autentici. De aceea se recomandă alegerea cu grijă a revistei în care se va publica articolul, avându-se în vedere şi următoarele criterii:

- colectivul de redacţie; - aria de difuzare; - modul de difuzare: prin abonament, prin schimb interbibliotecar; pe suport de hârtie, pe suport electronic; - recunoaşterea naţională şi internaţională (spre exemplu pe pagina

http://www.cncsis.ro este dată o listă cu reviste recunoscute de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare şi o listă cu reviste cotate ISI);

- numărul de articole din revista respectivă utilizate de colectivul de cercetare pentru tema studiată sau pentru alte teme;


- specificul revistei şi al articolului: ştiinţific, aplicativ, informativ etc ;

Deşi există reguli generale [1] pentru editarea unui articol ştiinţific, fiecare revistă are norme proprii pe care le face cunoscute fie chiar în revistă fie la cererea potenţialului autor.

5.4.2.Recomandări generale Prima recomandare este că, dacă se doreşte publicarea unui articol,

autorii să se întrebe dacă au de spus ceva nou, util, intresant comunităţii ştiinţifice căreia i se adresează.

Structura unui articol ştiinţific cuprinde următoarele părţi: - titlu; - numele autorului sau autorilor; - rezumat; - cuvinte cheie; - introducere; - tratarea subiectului; - verificarea rezultatelor; - concluzii; - bibliografie. Titlul articolului – trebuie să fie cât mai scurt şi să dea o informaţie

completă asupra subiectului tratat; având în vedere că rezultatele obţinute într-o cercetare sunt ample şi complexe, se recomandă ca titlul articolului să nu coincidă cu titlul proiectului de cercetare.

Numele autorului sau autorilor Scrierea numelui autorilor se va face în concordanţă cu normele

proprii fiecărei reviste. Întrebarea este cine sunt autorii, câţi autori trebuie să fie?

Evident, respectând regulile de etică a cercetării ştiinţifice, la un articol rezultat prin finalizarea unui proiect de cercetare trebuie să fie mai mulţi autori, deoarece cercetarea s-a făcut în echipă. Nu trebuie exagerat în nimic, adică nu trebuie trecut întregul colectiv ci numai cei care au contribuit efectiv la obţinerea rezultatelor prezentate în articol.Rezulttele proiectului de cercetare pot fi grupate astfel încât să rezulte mai multe articole distincte, cu autori diferiţi, total sau parţial.O remarcă specială :chiar dacă un tânăr a avut o contribuţie mai mică nu trebuie exclus din colectivul de autori; i se pot da, spre exemplu, sarcini concrete legate de


elaborarea articolului şi se va câştiga astfel un „ îndrăgostit” de articolul ştiinţific.

Rezumatul Rezumatul este publicat fie la începutul articolului, fie în pagina de

cuprins a revistei. El trebuie să facă o prezentare succintă a conţinutului astfel încât un cititor să poată evalua importanţa acestuia în raport cu preocupările sale. Pentru revistele româneşti, rezumatul se traduce într-una sau mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Introducerea Introducerea trebuie să prezinte problema tratată, motivaţia abordării

problemei, importanţa teoretică şi aplicabilitatea acesteia, care sunt aspectele de noutate care sunt tratate.

Tratrarea subiectului Deşi este dificilă o generalizare a acestei părţi, se poate adminte că

aceasta cuprinde: - principiile care stau la baza articolului: principiile teoretice

cunoscute din literatura de specialitate, aspectele care nu sunt tratate în literatura şi contribuţia adusă de articol;

- ipotezele de lucru cu justificarea şi verificarea acestora; - detalierea contribuţiilor proprii. Verificarea rezultatelor Este partea care nu trebuie să lipsească dintr-un articol ştiinţific şi se

referă la: - verificarea rezultatelor teoretice prin simulare sau experiment fizic:

se vor prezenta principiile şi structura echipamentelor şi instalaţiilor folosite, fără multe detalii constructive, rezultatele obţinute; se recomandăca rezultatele să fie prezentate sub formă de grafice, tabele, diagrame care sunt mai sugestive şi asigură un conţinut bogat în informaţii; se pot folosi şi fotografii dacă acestea conţin elemente de interes şi dacă pot fi reproduse în revistă cu suficientă acurateţe.

- compararea rezultatelor teoretice cu cele experimentale; - compararea rezultatelor obţinute cu cele cunoscute din literatura de

specialitate; - aplicabilitatea rezultatelor teoretice şi experimentale. Concluzii Concluziile fac referiri la elementele de noutate ale articolului,

modalităţile de aplicare a rezultatelor şi direcţiile de cercetare recomandate, posibilităţile de continuare a cercetărilor.


Bibliografia Pentru editarea listei bibliografice se vor avea în vedere şi

recomandările făcute pentru elaborarea Raportului de cercetare. În plus, bibliografia trebuie să conţină următoarele categorii de lucrări: - lucrări de bază folosite de autor pentru elaborarea articolului: manuale, articole etc.; - alte lucrări care pot fi consultate de cititor pentru aprofundarea subiectului; - lucrări ale autorului prin care să se demonstreze competenţa în domeniu.

5.5.Comunicarea la o manifestare ştiinţifică5.5.1.Noţiunea de comunicare Având în vedere importanţa comunicării directe într-o activitate de

cercetare mi-am propus să dezvolt acest subiect mai pe larg făcând o extensie a noţiunii de manifestare ştiinţifică, incluzând aici:

- reuniunile sistematice ale membrilor echipei de cercetare: la începutul activităţii, pe parcursul desfăşurării cercetării, după fiecare etapăde raportare, la sfârşitul perioadei de finanţare a cercetării;

- reuniunile ştiinţifice ale catedrei universitare, ale facultăţii, ale centrului sau institutului de cercetare.

Aşadar, comunicarea reprezintă un proces de transmitere de informaţii, de mesaje de la un emiţător spre un receptor şi de control prin feedback a efectului transmiterii informaţiei (fig.5.1).

Emiţător

Emiţător

Emiţător

Ţintă

Receptor

Receptor

Mesaj

Mesaj

Mesaj Mesajrecepţionat

Mesajrecepţionat

Canal decomunicaţie



a)

b)

c)

feedback

Fig.5.1.Explicativă privind elementele procesului de comunicare. a)comunicare unidirecţională; b) comunicare parţială;c) comunicare totală.


În practică există o multitudine de forme de comunicare ce pot fi grupate după diferite criterii:

a) după participarea indivizilor la procesul de comunicare - comunicare intrapersonală (comunicare cu sine); - comunicare interpersonală (cu alţii); - comunicare de masă (cu adresabilitate generală); b) după contextul spaţial-temporal al mesajelor - directă (faţă în faţă) ;- indirectă ( mediată); c) după instrumentele folosite: - verbală;- nonverbală;- paraverbală ( tonalitate, ritm, intonaţie, volumul vocii). d) după obiectivele comunicării: - incidentală (fără scop bine stabilit); - instrumentală (câd este urmărit un scop precis):

• de informare; • pentru instruire; • pentru motivare, convingere, încurajare; • pentru obţinerea de informaţii; • scopuri combinate;

- consumatorie (consecinţă a stărilor emoţionale); e) după interacţiunea sistemelor care comunică :- comunicare omogenă (om-om, maşină – maşină); - comunicare eterogenă (om- maşină, maşină – om). f) după poziţia în cadrul unei organizaţii: - comunicare ascendentă (cu superiorii); - comunicare descendentă (cu subalternii); - comunicare orizontală (emiţătorul şi receptorul au poziţii egale). Este evident că această clasificare are rolul de a sublinia

complexitatea procesului de comunicare, deoarece în practică ele se interpătrund.

Comunicarea prin cuvinte scrise Este frecvent utilizată în cercetarea ştiinţifică şi se referă la: - toate documentele specifice- pachet de informaţii, contract de

finanţare, documente financiare, raport de cercetare etc.;


- articolul pentru revista ştiinţifică;- articolul pentru manifestarea ştiinţifică;- documente interne scrise pentru transmiterea de mesaje între

membrii echipei. Comunicarea prin cuvinte rostite Este specifică pentru comunicarea ştiinţifică deoarece această formă

de valorificare a rezultatelor cercetărilor nu se limitează numai la textul scris ci prespune, în primul, rând comunicarea prin cuvinte rostite. Având în vedere extensia propusă pentru noţiunea de manifestare ştiinţifică este interesantă trecerea în revistă a stilurilor de comunicare:

- stilul netru – utilizat în relaţiile oficiale; - stilul solemn – folosit în momente deosebite; - stilul beletristic, bogat în sensuri, favorizând imaginaţia –

recomandat pentru ceremonii ştiinţifice; - stilul ştiinţific, în care predomină deducţia şi inducţia – utilizat cu

ocazia tuturor reuniunilor de lucru cu scop ştiinţific; - stilul administrativ – bazat pe clişee instituţionale; - stilul managerial – utilizat în etapele de bilanţ ale activităţii de

cercetare, bazat pe dirijare şi rezolvarea problemelor. Indiferent de stil, comunicarea trebuie să aibă următoarele valenţe: - claritate – sistematică şi concisă;- corectitudine; - adecvare – să folosească cele mai potrivite cuvinte în raport cu

intenţiile; - puritate – nivel de saturare cu neologisme, regionalisme, arhaisme,

termeni specifici, licenţe lingvistice tehnice; - concizie – concentrarea pe temă, eliminarea redundanţei, a

divagaţiilor; - precizie – folosirea unor mijloace suplimentare pentru a asigura

înţelegerea mesajului. Comunicarea nonverbalăCunoaşterea şi mânuirea factorilor de comunicare nonverbală

asigură succesul în transmiterea unui mesaj, în comunicarea rezultatelor ştiinţifice, deoarece vorbitorul, cercetătorul, autorul lucrării ştiinţifice poate influenţa auditoriul, se poate adapta „ din mers” la acesta.


Iată câţiva factori de comunicare nonverbală:- poziţia corpului: în picioare, în mişcare, stând jos, înclinat în

faţă sau în spate, relaxată;- poziţia capului: înclinat spre spate, spre bărbie, înclinat într-o

parte; - poziţia şi mişcarea mâinilor, gesturile; - contactul vizual: expresia feţei, surâsul, zâmbetul, încruntarea,

mişcarea ochilor; - contactul fizic: atingerea şi evitarea atingerii, distanţat; - înfăţişarea fizică: îmbrăcămintea îngrijită sau rebelă,

nonconformistă, încălţămintea, pieptănătura părului ,unghiile. Comunicarea paraverbală însoţeşte şi colorează comunicarea

verbală prin tonalitate, ritm, durata unei pauze, intonaţie, volumul vocii, înălţimea vocii.

Comunicarea sinergetică [3] Ce este sinergia? Sinergie = conlucrare, asociaţie pentru îndeplinirea aceleiaşi

funcţiuni [16], acţiune simultană îndreptată în acelaşi scop. Se poate spune că sinergia înseamnă că întregul este mai mare decât

suma părţilor care îl alcătuiesc, că relaţia dintre părţi este şi ea o parte integrantă a întregului, este partea catalizatoare, unificatoare, o sursă deenergie (două plante sădite una lâgă alta îşi împletesc rădăcinile, îmbunătăţesc calitatea solului şi cresc mult mai viguroase decât separat).

A comunica sinergetic înseamnă deschiderea intelectuală şi afectivăunor noi posibilităţi, unor noi alternative şi opţiuni. Când ne angajem într-o comunicare sinergetică nu suntem siguri cum vor evolua lucrurile, dar avem siguranţa interioară care ne dă încrederea că totul va lua o întorsăturăfavorabilă care ne va conduce spre finalitatea pe care o avem în minte. Este ca aventura într-un codru pe care nu l-am mai străbătut, ca aventura pe o cărare de munte pe care n-am mai fost dar care ne va duce spre culmea bănuită. În comunicarea sinergetică se porneşte de la convingerea căparticipanţii se vor angrena într-un schimb deschis de păreri cu dorinţa dea învăţa unii de la alţii, fiecare acceptând că dacă o persoană nu este de acord cu opinia sa ceva îi scapă şi trebuie să facă efortul de a o înţelege. Pentru comunicarea sinergetică este necesar ca partcipanţii să dorească ocooperare foarte puternică şi să manifeste încredere foarte puternică(fig.5.2.).


Comunicaredefensivă

Comunicarerespectuasă

Comunicaresinergetică

f. puţină

f. puţină

puţină

puţină

medie

medie

puternică

puternică

f. puternică

f. puternică

Încredere

Cooperare

Fig.5.2. Nivele de comunicare.

Într-o comunicare sinergetică fiecare vine cu o soluţie care săconducă „spre mai sus”, spre „mai bun”, spre „excelenţă” . Într-o comunicare sinergetică nu trebuie să ţinem neapărat să-i aducem pe toţi la acelaşi numitor, să-i convingem pe ceilalţi că opinia noastră trebuie acceptată. Esenţa comunicării sinergetice constă în valorificarea diferenţelor,diferenţe de ordin intelectual, psihologic şi afectiv care existămereu între oameni: oamenii văd lumea nu aşa cum este ci aşa cum sunt ei. Comunicarea sinergetică se poate îmbunătăţii dacă, prin cunoaşterea „responsabilităţilor„ emisferelor cerebrale - emisfera dreaptă: intuitivăcreativă, vizuală; respectiv emisfera stângă: analitică, logică, verbală , needucăm şi reuşim să controlăm accesul la ambele emisfere.

Se îmbunătăţeşte astfel comunicarea interpersonală, prin cunoaşterea preferinţelor celorlaţi. Se asigură funcţionarea creierului în întregimea lui obţinând „instrumentul de comunicare cel mai adecvat vieţii: viaţa trăită logic şi afectiv”.

5.5.2.Pregătirea comunicării ştiinţifice Se recomandă ca fiecare cercetător, fiecare doctorand să-şi facă un

program de paticipare la manifestări ştiinţifice astfel încât aceastăactivitate să fie ritmică, iar pregătirea comunicării ştiinţifice să fie făcutăîntr-un timp suficient de lung.

Deşi, în timp, comunicările unui autor sau colectiv de cercetare au elemente comune trebuie avut grijă ca fiecare dintre ele să aducă ceva nou, fie din punct de vedere teoretic, fie din punct de vedere aplicativ, experimental.


Pentru participarea la o manifestare ştiinţifică de tip Congres, Seminar, Colocviu, Workshop se parcurg următoarele etape: - identificarea manifestării ştiinţifice, dacă nu s-a primit o invitaţie sau nu se cunosc alte date suplimentare:denumire, pagina web etc.; - identificarea tematicii generale şi a tematicii pe secţiuni (topics); - data (ziua, luna, anul) la care este programată desfăşurarea manifestării; - termenele (deadlines) de trimitere a rezumatului, de primire a acceptului, de trimitere a lucrării în forma finală;- forma de editare a lucrării; - taxele şi termenele de plată.

Apoi se trece la editarea lucrării, care va avea o structurăasemănătoare cu a unui articol pentru revistă, iar forma de prezentare specifică manifestării ştiinţifice selectate.

5.5.3.Expunerea orală a comunicării ştiinţifice Expunerea orală trebuie însoţită de un material grafic specific,spre

exemplu slide-uri editate în Power Point [18]. Aici este o întreagăfilozofie, o adevărată ştiinţă pentru expunerea comunicării.Totuşi, se pot formula câteva sugestii: - primul slide , trebuie să conţină informaţii privind titlul lucrării,

autorii, instituţia de unde provin, manifestarea la care este prezentatălucrarea;

- următorul slide conţine informaţii de sinteză asupra lucrării: obiectivele lucrării, motivul pentru care este prezentată lucrarea în contextul dat, principalele probleme ce vor fi expuse;

- următoarele imagini se referă la conţinutul lucrării; - penultimul slide trebuie să conţină concluziile comunicării; - ultimul slide trebuie să sublinieze într-o formă sau alta încheierea

expunerii. Pe lângă aceste sugestii mai trebuie să se ţină seama şi de

următoarele recomandări generale: - numărul de slide-uri trebuie să fie în concordanţă cu timpul alocat

expunerii; - mărimea caracterelor trebuie să fie suficient de mare pentru textul ca să

poată fi urmărit de auditori; - folosiţi cât mai puţin text scris, iar în compensaţie folosiţi scheme,

diagrame sugestive, explicaţii verbale; - combinaţi textul cu imaginile.


Pentru exemplificarea modului de expunere a unei comunicări ştiinţifice se prezintă în Anexa V un model care are la bază conţinutul subcapitolului 5.7. ”Transferul tehnologic - formă de valorificare a cercetărilor creative”.

5.6. Protecţia proprietăţii intelectuale asupra rezultatelor

cercetărilor [20] 5.6.1.Brevetul de invenţie Brevetul de invenţie este cel mai important drept de protecţie, el este

un drept de protecţie, el este un drept de protecţie examinat. Brevetul este acordat în România de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci - OSIM conform unei proceduri oficiale, dacă sunt îndeplinite condiţiile de brevetabilitate stipulate în Legea brevetelor de invenţie nr.64/1991.

Astfel, se acordă brevete numai pentru invenţiile care sunt noi, se bazează pe o activitate inventică şi au aplicabilitate industrială.

Nu sunt considerate invenţii în sensul legii: ideile, descoperirile, teoriile ştiinţifice, metodele matematice, programele de calculator în sine, soluţiile cu caracter economic sau de organizare, diagramele, metodele de învăţământ, regulile de joc, planurile şi metodele de sistematizare, fenomenele fizice în sine, reţetele culinare, realizările cu caracter estetic.

Noutatea O invenţie este nouă dacă nu este conţinută în stadiul tehnicii.

Stadiul tehnicii include toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului prin descriere, utilizare sau în orice alt mod, până la data depozitului reglementar al cererii. Această dată se stabileşte în funcţie de ziua de înregistrare la OSIM sau la Biroul Internaţional (conform PCT).

Pentru cererile de brevet ale solicitanţilor străini este valabilăinvocarea priorităţii în condiţiile Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.O semnificaţie deosebită câştigă prioritatea prin aceea că propria cerere de brevet anterioară sau o altă publicare anterioarăfăcută de solicitantul însuşi poate deveni distrugătoare de noutate. Termenul de garanţie contra invalidării noutăţii, deci nedistrugerea propriei dezvăluiri, este, în legislaţia română, de 12 luni. Activitatea inventivă

O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacăpentru un specialist din domeniu ea nu rezultă în mod evident din stadiul


tehnicii. Numai o activitate creatoare care depăşeşte posibilităţile specialistului cu o pregătire medie este justificată a fi protejată prin brevet. Aplicabilitatea industrială

O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul ei poate fi folosit într-unul din domeniile de activitate din industrie sau agricultură. În România procedeele de tratament chirurgical sau terapeutic efectuate la om sau animal şi metodele corespunzătoare de diagnostic pot fi considerate invenţii aplicabile industrial.

Procedura de acordare a Brevetului de invenţie Dreptul la brevetul de invenţie aparţine inventatorului sau

succesorului său în drepturi. În procedura efectuată la OSIM, solicitantul este îndreptăţit să ceară acordarea brevetului dacă dovedeşte că este îndreptăţit la aceasta.

Pentru apărarea intereselor sale în timpul procedurii de brevetare, solicitantul poate delega un mandatar autorizat. Un solicitant sau un titular străin trebuie să fie reprezentat de un mandatar autorizat în toate procedurile în faţa OSIM.

După 18 luni de la data înregistrării cererii, aceasta este pusă la dispoziţia publicului prin publicarea în Buletinul Oficial de proprietate Industrială (BOPI). Cererile de brevet publicate beneficiază de protecţie provizorie până la acordarea brevetului.Examinarea cererii prin analizarea condiţiilor de brevetabilitate se efectuează, la cerere, în termen de maximum 30 de luni de la data depozitului naţional reglementar.

Procedura de apel În intervalul de trei luni de la comunicare, hotărârile OSIM pot fi

contestate de către solicitant. În termen de 6 luni de la publicarea hotărârii de acordare a

brevetului, orice persoană interesată poate cere la OSIM revocarea în tot sau în parte a hotărârii. Atât cererea de contestaţie cât şi cererea de revocare sunt examinate de Departamentul de Apeluri din cadrul OSIM în termen de 3 luni de la înregistrarea acestora. Hotărârile Departamentului de apeluri pot fi atacate cu recurs la Tribunalul Municipiului Bucureşti în termen de 3 luni de la comunicare. Durata protecţiei

Durata brevetului este de 20 de ani începând cu data depozitului naţional reglementar. Pentru menţinerea în vigoare a brevetului se plăteşte


o taxă anuală, calculată de la data înregistrării. Anuităţile sunt eşalonate după valoare, pentru fiecare an de protecţie, conform legislaţiei în vigoare. Procedura de anulare

Brevetul acordat poate fi atacat pe toată durata sa de valabilitate prin acţiunea de anulare, care poate fi introdusă de orice persoană îndreptăţită.

Dreptul la brevet şi efectele acestuia Dreptul la brevetul de invenţie, la acordarea acestuia şi drepturile care

decurg din acesta pot fi transmise în tot sau în parte. Aceste drepturi pot constitui în totalitate sau parţial obiectul unor licenţe exclusive sau neexclusive.

Brevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice terţilor săefectueze fără autorizaţia sa următoarele acte: • pentru produse: fabricarea, comercializarea, oferirea sau vânzarea,

folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării, oferirii spre vânzare sau folosirii;

• pentru procedee sau metode: folosirea acestora. Conform principiului teritorialităţii, dreptul prin brevet şi efectele sale se limitează la teritoriul României. Prin efectul brevetului acordat, sfera sa de întindere este dată de conţinutul revendicărilor, descrierea şi desenele fiind de interes în redactarea acestora.

Brevetele europene cu efecte extinse în România Începând din 15 octombrie 1996, protecţia conferită prin brevetele

europene poate fi extinsă în România, la cererea solicitantului, cu plata la Oficiul European de Brevete (OEB) a unei taxe de extindere. Începând cu publicarea de către OEB a menţiunii eliberării sale, un brevet european ale cărui efecte se extind în România produce aceleaşi efecte ca şi un brevet naţional, cu condiţia ca titularul de brevet să depună la OSIM o traducere în limba română a fascicolului brevetului european cu efecte extinse şi săachite taxa de publicare legală.

Brevetele pentru soiuri de plante Legea 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante este armonizată cu Convenţia internaţională privind protecţia noilor soiuri de plante (UPOV) şi cu Directiva Europeană 2100/1994, care instituie protecţia soiurilor prin acordarea unui titlu comunitar.


În vederea acordării protecţiei, solicitantul trebuie să completeze o cerere de brevet de soi, în care să înscrie informaţii referitoare la soiul pentru care solicită protecţie şi care să fie însoţită de descrierea tehnică în formă standardizată. Cererea de brevet de soi va fi supusă în continuare examinării formale, de fond şi tehnice.

În urma examinării tehnice, pe baza raportului tehnic de examinare OSIM hotărăşte acordarea brevetului dacă soiul este nou, distinct, omogen şi stabil şi poartă o denumire care permite identificarea sa.

Durata de valabilitate a unui brevet de soi este de 30 de ani pentru pomi şi viţă de vie şi de 25 de ani pentru celelalte specii.

În cazul neîndeplinirii criteriilor de protecţie, cererea este respinsă.Ca şi în cazul invenţiilor, hotărârile oficiului privind cererile de brevet de soi pot fi contestate în cadrul unei proceduri de apel.

5.6.2.Mărcile şi indicaţiile geografice Mărcile

Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane.

Dreptul asupra mărcii sau a indicaţiei geografice este dobândit şiprotejat prin înregistrarea acestora la OSIM în condiţiile legii nr.84/1998.

Pot fi înregistrate ca mărci: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului sau combinaţii de culori, precum şi orice combinaţii a acestor semne.

Mărcile pot fi individuale când se folosesc de o singură firmă,colective sau de certificare: • marca colectivă serveşte la deosebirea produselor sau serviciilor

membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane;

• marca de certificare indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia, ori alte caracteristici. Marca este un element esenţial al strategiei firmelor: ea face distincţia

dintre produsele şi serviciile firmei şi cele ale concurenţei.


Pentru consumator marca reprezintă cel mai comod mijloc de a recunoaşte rapid o categorie de produse sau servicii care i-a fost recomandată sau pe care experienţa l-a determinat să o prefere altor produse sau servicii de aceeaşi natură. Pentru o firmă, marca reprezintă unmijloc de a cuceri şi a păstra o clientelă.

Orice persoană fizică sau juridică poate înregistra o marcă.Drepturile titularului mărcii sunt confirmate prin certificatul de

înregistrare a mărcii. Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept de folosire exclusivă a

mărcii pentru produsele şi/sau serviciile pentru care s-a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data constituirii depozitului, precum şi dreptul de a interzice terţilor folosirea mărcii sau imitarea sa frauduloasă. La cererea titularului, înregistrarea unei mărci poate fi reînoită la împlinirea fiecărui termen de protecţie de 10 ani.

Indicaţiile geografice Indicaţia geografică este denumirea servind la identificarea unui

produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat în cazurile în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinante pot fi în mod esenţial atribuite acestei origini geografice.

Indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin înregistrare la OSIM, potrivit Legii84/1998 sau convenţiilor internaţionale la care România este parte. Ele pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate şi de toate asociaţiile de producători care desfăşoară oactivitate de producţie în zona geografică respectivă, pentru produsele indicate în cerere. Dreptul de folosire a indicaţiei geografice dobândit prin înregistrarea acesteia aparţine membrilor asociaţiei înscrişi în lista comunicată la OSIM. Durata de protecţie a indicaţiilor geografice curge de la data depunerii cererii la OSIM pe o perioadă de 10 ani cu posibilitate de reînnoire nelimitată, dacă se menţin condiţiile în care acest drept a fost dobândit. Persoanele autorizate să folosească o indicaţie geografică pentru anumite produse au dreptul să o folosească în circuitul comercial pe aceste produse, în documente însoţitoare, reclame, prospecte şi pot să aplice menţiunea “indicaţie geografică înregistrată”.

Este interzisă folosirea unei indicaţii geografice sau imitarea ei de către persoane neautorizate, chiar dacă se indică originea reală aproduselor ori dacă se adaugă menţiuni ca “gen”, “tip”, “imitaţie” şi altele asemenea.


Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul calităţii produselor puse în circulaţie sub indicaţia geografică înregistrată. Dreptul de folosire a unei indicaţii geografice nu poate să facă obiectul nici unei transmiteri. Înregistrarea unei mărci sau a unei indicaţii geografice şi reînnoirea acestora pot fi solicitate la OSIM direct sau prin mandatar autorizat cu domiciliul sau sediul în România şi sunt supuse taxelor legale.

5.6.3.Desenele şi modelele industriale

Dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale este dobândit şiprotejat prin înregistrarea acestora la OSIM în condiţiile legii nr.129/1992.

Poate fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul estetic (exterior) nou al unui produs în două sau trei dimensiuni având o funcţie utilitară.

Prin “desen” se înţeleg şi motivele (forme bidimensionale) prezente pe ţesături, hârtie, porţelan etc.

Prin “model” se înţelege o formă tridimensională, de exemplu aparatură electrică, mobilier, încălţăminte etc. Este nouă forma care este efectiv necunoscută şi care nu a fost făcută publică, în ţară şi străinătate, pentru aceeaşi categorie de produse.

Nu pot fi înregistrate desenele şi modelele industriale al căror aspect este determinat de o funcţie tehnică şi cele ale căror destinaţie şi aspect contravin ordinii publice sau bunelor moravuri. Protecţia poate acoperi practic toată gama de produse existente pe piaţă. Certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial conferă titularului un drept exclusiv de exploatare pe teritoriul României, precum şi dreptul de a interzice terţilor să efectueze fără autorizarea sa următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vânzare, folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării, oferirii spre vânzare sau folosirii desenului sau modelului industrial al produsului în care acesta este încorporat.

Obţinerea protecţiei pentru un desen sau model industrial începe cu depunerea unei cereri specifice la OSIM şi asigură protecţia pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitate de reînnoire pe douăperioade succesive a câte 5 ani. Durata de examinare este de maxim 12 luni.


Înregistrarea unui desen sau model industrial poate fi solicitatăla OSIM direct sau prin mandatar autorizat cu domiciliul sau sediul în România şi este supusă taxelor legale.

Topografiile circuitelor integrate Topografia unui circuit integrat (TCI) este dispunerea

tridimensională, oricare ar fi expresia sa, a unor elemente ale unui circuit integrat, din care cel puţin unul este un element activ şi a tuturor interconexiunilor sau a unei părţi din interconexiunile circuitului integrat sau o astfel de dispunere tridimensională pregătită pentru fabricarea circuitului integrat.

Dreptul asupra topografiilor circuitelor integrate este dobândit şiprotejat prin înregistrarea acestora la OSIM în condiţiile legii nr.16/1995. O topografie se poate înregistra la OSIM prin constituirea şiexaminarea unui depozit reglementar al cererii de înregistrare care săcuprindă o cerere, o documentaţie tehnică constituită din materiale grafice şi un scurt text care să permită identificarea topografiei şievidenţierea funcţiei lor electronice a circuitului integrat care o încorporează, două exemplare ale circuitului integrat-dacă acesta a fost exploatat comercial, dovada de plată a taxelor şi procura de reprezentare prin mandatar, dacă este cazul. Taxele pentru obţinerea unui certificat de înregistrare se percep conform legislaţiei în vigoare.

5.7.Transferul tehnologic- formă de valorificare a cercetărilor creative 5.7.1.Inovare şi Transfer tehnologic

Inovarea este definită aproape unitar de literatura de specialitate[8], [14] ca fiind o idee, un concept, un procedeu privind proiectarea, operaţionalizarea şi experimentarea unui model de produs,de proces sau structuri funcţionale noi în scopul aplicării industriale.Aşadar, inovaţia comparativ cu invenţia, nu reprezintă neapărat o noutate absolută dar aria de aplicabilitate şi viteza de implementare sunt mai accesibile.

In câmpul ingineresc din România invenţia a avut, prin definiţia oficială şi comparativ cu inovaţia,un statut privilegiat,ceeace a stimulat crearea clasei “colecţionarilor” de brevete cu mentalitatea că numărul brevetelor este mai important decât numărul aplicaţiilor invenţiei.


Totodată, în câmpul universitar este unanim acceptată ideea căarticolele ştiinţifice exprimă valoare chiar dacă acestea ocolesc, prin simulare numerică sau eludare directă, confruntarea cu practica, cu aplicarea şi aplicabilitatea. Cele două mentalităţi nu sunt utile nici pentru creator nici pentru viaţa socială.

Se poate spune că enunţarea, demonstrarea unei teorii, a unei soluţii deschide poarta spre progres, iar aplicarea, adică inovarea poartăsocietatea spre progres. Prin aceste asocieri se poate justifica sintagma “inovarea este o formă de valorificare a cercetării creative ”.

Ţinând seama de experienţa acumulată în ultimii ani, am definit inovarea ca o arhitectură (fig.5.3.) bazată pe:

- o idee, un concept, un procedeu fundamentat ştiinţific; - un parteneriat industrial calificat; - o reţea de valorificare naţională şi/sau internaţională;

- o protecţie puternică şi extinsă a proprietăţii industriale.

Transferul tehnologic este privit fie ca subproces al inovării fie ca etapă ce urmează acesteia pentru completarea arhitecturii conceptului de inovare.In contextul valorificării rezultatelor cercetării,transferul tehnologic poate fi realizat ca:

- transfer între două activităţi de cercetare- de la cercetarea fundamentală la cercetarea aplicativă;

Fig.5.3. Explicativă privind conceptul de inovare.

Cercetare fundamentala,interdisciplinara,aplicativa

InovareTransfertehnologic

Agenteconomic

Centre de TransferTehnologic

Parcuri stiintifice

Industrie

SocietatiUniversitate

Cautare

Necesitate


- transfer între cercetarea aplicativă şi aplicarea industrială;- transfer de la activităţile creativ-inovative, desfăşurate de persoane

fzice (doctoranzi, inventatori, creatori) la activitatea aplicativă (cu menţiunea că uneori este necesară şi o etapă intermediară de cercetare aplicativă sau adaptare tehnologică).

Rezultă că unităţile, organizaţiile care se ocupă de transferul tehnologic au rol de interfaţă între grupurile sociale interesate : ofertanţii rezultatelor cercetării şi potenţialii aplicanţi, beneficiari.

Pe baza experienţei noastre putem afirma că pentru condiţiile din România, în mediul universitar pot să funcţioneze departamente de inovare şi transfer tehnologic deoarece sunt în contact direct cu cercetarea sub diversele ei forme şi pot realiza uşor contacte de intermediere, de interfaţă.

5.7.2. Studiu de caz: Centrul de Inovare şi Transfer Tehnologic CITT Craiova [12],[19]

Obiectivele Centrului de Inovare şi Transfer Tehnologic Craiova. Centrul de Inovare si Transfer Tehnologic a fost înfiinţat în 1992

[17] ca unitate a Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei iar în prezent funcţionează ca Departament de cercetare în cadrul Universităţii din Craiova. Obiectivele inţiale au fost completate şi adaptate permanent astfel încât ele să treacă de la deziderat la realitate.

In prezent, obiectivele CITT se concretizează în: - Valorificarea rezultatelor cercetării şi transferul tehnologic de la unităţile de cercetare-dezvoltare la agenţii economici interesaţi împreună cu asistenţa tehnică şi service-ul necesar; - Crearea de bănci de date proprii şi asigurarea interconexiunii lor cu bănci de date similare din ţară şi străinătate ; - Gestionarea de fonduri din diferite surse pentru susţinerea programelor de inovare şi transfer tehnologic; - Organizarea şi participarea la acţiunile locale , naţionale şi internaţionale de stimulare a inovării şi transferului tehnologic; - Determinarea oportunităţilor de lansare în producţie a soluţiilor brevetate : proiectare, identificarea capacităţilor de producţie fezabile acestora, întocmirea documentaţiei pentru cofinanţarea transferului de tehnologie de la inventator la producător;


- Incubarea întreprinderilor tinere, orientate tehnologic, organizate sau conduse de absolvenţi ai învăţământului superior şi în special ai Universităţii din Craiova; - Asigurarea tuturor condiţiilor (spaţii, utilaje etc.) şi a serviciilor conexe (asistenţă, management , marketing etc.) necesare sprijinirii şi dezvoltării întreprinderilor inovative mici; - Reprezentarea şi concepţia lansării pe pieţele de desfacere ale produselor şi tehnologiilor noi , stabilirea politicilor şi strategiilor de marketing .

Managementul resurselor umane Managementul resurelor umane [9],[10],[12] a fost adaptat la

condiţiile economice actuale, condiţii în care tematica proiectelor de cercetare cunoaşte o dinamică spectaculoasă.Aceasta impune atragerea în colectivul de bază a unor specialişti performanţi, ţinând seama, în acelaşitimp, de faptul că nu toţi dintre aceştia pot fi menţinuţi multă vreme în colectiv deoarece: - sunt atraşi de alte echipe de cercetare; - nu pot fi utilizaţi mult timp la capacitatea profesională maximă;- uneori domeniul lor intră într-un con de umbră.

De aceea resursa umană a CITT are două componente (fig.5.4.): angajaţi permanenţi şi colaboratori (cadre didactice, specialişti din industrie, studenţi români, studenţi străini). Pentru fiecare categorie pot fi enunţate argumente de necesitate şi criterii de selecţie dar, în acest cadru, consider important să insist pe componenta angajaţi permanenţi.

Fig.5.4. Managementul resurselor umane- ansamblul general.

PERMANENTI

CO

LAB

OR

ATO

RI

SELECTIAFORMAREADESPRINDEREA

CADRE DIDACTICE

Studentiromani

Studentistraini

SPECIALISTI CU STUDIISUPERIOARE DIN INDUSTRIE

TESA


In primul rând, existenţa acestei categorii este absolut necesarăpentru a se putea forma o cultură a organizaţiei,altfel cultura este impusănatural sau împrumutată de la universitatea în care funcţionează centrul, departamentul de cercetare.

Strategia selectării angajaţilor permanenţi ( fig.5.5.) se bazează pecriterii multivalorice,urmărindu-se performanţele, climatul de colectivitate, capacitatea de motivare pentru activitatea de cercetare inovativă, dirijată spre aplicaţie şi transfer tehnologic.Grupul ţintă vizat este format din comunitatea studenţilor de la facultăţile tehnice, dar şi decei de la facultăţile de ştiinţe.

In acest context, cea mai mare parte a angajaţilor sunt absolvenţi ai facultăţilor tehnice din Craiova deoarece: - i-am urmărit în calitate de profesor în diverse activităţi (profesionale, sociale, asociative) pe o perioadă de 2-3 ani; - am lucrat direct cu ei ,într-o măsură mai mare sau mai mică, la întocmirea proiectelor de diplomă şi la contracte de cercetare; - am putut să selectez vârfurile profesionale, cu motivaţie pentru cercetare, capabile să se integreze într-o echipă deja formată,capacitate verificată dealtfel pe parcursul celor 2-3 ani în care i-am monitorizat; - le cunosc aspiraţiile profesionale, relaţiile interprofesionale,reacţiile în situaţii de criză;- în relaţia cu această categorie de angajaţi am rol de figură reprezentativăcunoscută şi recunoscută.

Fig.5.5. Strategia selectării şi formării angajaţilor permanenţi. Managementul proiectelor de cercetare

Etapa IIDENTIFICARE

Etapa IISELECTIE

Etapa IIIFORMARE

Etapa IV

Act

ivit

ate

dida

ctic

a

Viz

ite

dedo

cum

enta

re

Man

ifest

ari

stiin

tifice

Perfec

tion

are

prin

doct

orat

Students

AnulIV

AnulV

FacultatiTehnice

Desprindere

InovareTransferTehnologic


Activitatea de cercetare este organizată astfel încât pentru fiecare proiect de cercetare să se parcurgă următoarele etape:

- studiu de piaţă privind necesitatea produslui; - identificarea unui potenţial fabricant şi a unui potenţial distribuitor

al produsului; - cercetarea propriu-zisă;- proiectarea parţială sau totală;- realizarea prototipului; - experimentarea, omologarea sistemului, a unei părţi din acesta, a

produsului ; - transferul tehnologic.

De asemenea, considerăm că Centrele de Cercetare, Centrele de Inovare şi Transfer Tehnologic, sau alte structuri asemănătoare, care funcţionează în simbioză cu o Universitate, trebuie să selecteze teme de cercetare ţinând seama şi de următoarele valenţe: - fac apel la tehnologii de vârf; - ciclul inovare-transfer-aplicare este scurt; - pentru aplicare nu necesită investiţii mari sau există deja asigurată

baza de producţie; - produsele rezultate sunt cerute pe piaţă într-un număr mare de

exemplare; - au impact social puternic; - pot fi aplicate şi în domenii complementare celui de bază.

In acest context, strategia formulării temelor proiectelor de diplomăpropuse studenţilor de la formarea de bază dar mai ales studenţilor de la MASTER vizează următoarele surse iniţiale sau cadru de elaborare: - contractele de cercetare ale Centrului; - tezele de doctorat elaborate sau conduse de cadre didactice;- cercetări interne ale catedrelor, prin care se conturează conţinutul unui

viitor proiect de cercetare; - solicitări vagi sau punctuale formulate de întreprinderi cu ocazia

contactelor profesionale dintre cadrele didactice şi reprezentanţii acestor întreprinderi;

- priorităţile, ariile tematice cuprinse în Pachetele de informaţii ale Ministerului cercetării, ale Ministerelor economice.

Legătura cu mediul socio-economic


Universitatea este un actor-motor prezent permanent în viaţaeducativă, socială, economică şi culturală. Activităţile sale trebuie adaptate permanent la mediul care cunoaşte mutaţii importante, mediu care pune noţiunea de "excelenţă" printre priorităţi. In etapa în care piaţa este reglatăde cerere si ofertă, Universitatea îşi pune valorile sale la dispoziţia întreprinderilor, în general mediului economic, asigurând o ofertă decalitate în domeniul cercetării contractuale şi formarea continuă.

Oferta Universităţii este din domeniile: - cercetare fundamentală - baza instituţiei; - cercetare aplicativă;

- servicii aduse societăţii. În Europa, legătura dintre Universitate şi mediul socio-economic se

face printr-o interfaţă cu denumiri diverse - Oficiu de legături cu industria, Interfaţă Întreprinderi-Universitate, Centru de Transfer Tehnologic. Această interfaţă permite întreprinderilor să beneficieze de potenţialul uman şi tehnic concentrat în Universitate şi să adapteze rezultatele cercetărilor universitare la mediul exterior.

Ea facilitează:- valorificarea cercetărilor în plan economic; - formarea continuă;- promovarea cercetării; - identificarea proiectelor de cercetare; - asistenţă metodică în domeniul cercetării

Bogăţia unei Universităţi constă în interdisciplinaritate, grefată peun sistem de schimburi în care fiecare parte dă ce are mai bun. In creşterea mondială şi dezvoltarea locală, Universitatea este o garanţie a succesului pentru toate întreprinderile care fac apel la serviciile ei. Misiunile interfeţei:

-identificarea necesităţilor întreprinderilor: studiu pe teren şi analiza datelor care să permită o apreciere corectă a colaborării dintre Universitate şi IMM; - transferul excelenţei universitare: poate fi realizat sub forma de transfer tehnologic, elaborare de proiecte industriale, exploatarea brevetelor etc. - animare tehnologică : căutarea permanentă a oportunităţilor de apropiere între mediul socio-economic şi universitate, promovarea întreprinderilor în mediul universitar, promovarea echipamentelor şiserviciilor universitare în mediul industrial.


Având în vedere aceste elemente, s-a creat, în cadrul Centrului de Inovare şi Transfer Tehnologic, un Pol de Legături cu IMM –PLIMM, format din câte un cadru didactic şi 1-2 studenţi de la: - Facultatea de Ştiinţe economice, - Facultatea de Sociologie, - Facultăţile tehnice, care are ca prim obiectiv identificarea, pe baze sociologice şi tehnico- economice, a necesităţilor Intreprinderilor mici din zona de influenţă a Universităţii din Craiova .

Rezultate privind inovarea şi transferul tehnologic 1.Convertor static de tensiune şi frecvenţă pentru acţionări electromecanice cu viteză variabilă ACVAR [6] Acest exemplu (fig.5.6.) ilustrează atât aplicarea strategiei

resurselor umane cât şi al inovării : cercetarea aplicativă,omologarea produsului, transferul către SC AS INTERNATIONAL SRL. Se subliniază faptul că transferul tehnologic atinge aici şi partea de resurse umane, furnizate în continuare de CITT.

Fig.5.6. Istoria produsului ACVAR. 2.Sistem de încălzire cu elemente cu coeficient de temperaturăpozitiv SIR DUNA 2000

CENTRUL DE INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC

MODERNIZARE - ACVARPROMOVARE



Prototip ACVARPrima aplicatie

Ing. Dorobanţu Elian StudentIng. Cerban Gabriel

ASIN

TER

NAT

ION

AL

DEZVOLTAREAS INTERNATIONAL

EXTINDEREAS INTERNATIONAL

StudentCRIVINEANU DORU

Ing.Văduva Alexandru

Tran

sfer

Tehn

olog

ic

Tran

sfer

Tehn

olog

ic

Tran

sfer

Tehn

olog

ic

Tran

sfer

Tehn

olog

ic

Tran

sfer

Tehn

olog

ic

1991 - 1993 1994 - 1996 1997 - 2000 2000 - 2003


Acest exemplu ilustrează modul în care au fost selectate produsele care fac apel la tehnlogii de vârf şi posibilitatea aplicării în mai multe domenii de activitate.

S-a început cu o unitate de încălzire care utilizează un element cu coeficient de temperatură pozitiv. Puterea electrică dezvoltată de acesta (până la 2000 W) depinde de volumul de aer care îl traversează (fig.5.7.). Pentru reglarea debitului se foloseşte un micromotor (50 W) alimentat de la un variator de tensiune alternativă. Iniţial unitatea de încălzire, denumităDUNA 2000, a fost concepută pentru aplicaţii domestice dar succesul major a fost legat de încălzirea unor spaţii de depozitare produse alimentare. Pentru această aplicaţie [3],[8],[13] se utilizează un sistem cu microcontroler (fig.5.8.) pentru măsurarea temperaturii în mai multe puncte ale depozitului şi reglarea puterii disipată de fiecare unitate de încălzire în funcţie de zona în care este amplasată [10]. In prezent produsul este aplicat pentru încălzirea cabinelor locomotivelor electrice şi Diesel-electrice modernizate de Electroputere. In acest context se reaminteşte căla Facultatea de Electromecanică din Craiova funcţionează o secţie de Tracţiune electrică.

Fig.5.7. Caracteristica statică a elementului de încălzire PTC.

2000

1800

100

1600

1400

80

1200

1000

60

800

600

40

400

200

0

20

020 40 60 80 100 120 140

Debit de aer Q (m /h)3

Pute

reP

(W)

Cad

erea

depr

esiu

nep

(Pa)

∆

∆p (Pa)

P (W)


Fig.5.8. Structura sistemului de încălzire SIR DUNA 2000.

3. Automat programabil PROCOMAND [7] Pornind de la constatarea că industria românească are nevoie de

retehnologizare, de modernizare inclusiv în sfera automatizărilor, s-a conceput un sistem de bază cu microcontroler MICRON care a fost utilizat în mai multe aplicaţii (fig.5.9.), inclusiv pentru sistemul SIR DUNA 2000. Avantajul este determinat de faptul că partea hardware este însoţită de componenta software prin care se asigură valorificarea potenţialului creativ al cadrelor didactice şi al studenţilor.

BC

DUNA 2000BC

DUNA 2000BC

DUNA 2000

τ

τ

τ

K K K K

RSTN

MIC

RO

N

τ∗

} Traductorde

temperatura


PRO

COM

AND

-Aut

omat

prog

ram

abil

Fig.5.9. Aplicaţii ale automatului PROCOMANDID.

Una dintre aplicaţii, varianta didactică PROCOMANDID, este utilizată în activitatea cu studenţii la câteva laboratoare de la Facultatea de Electromecanică a Universităţii din Craiova


Bibliografie

1. Centea,O. Ghid pentru redactarea articolelor ştiinţifice, www.siear.ro-Ghid.pdf 2.Constantinescu-Dobridor,Gh. , Indreptar ortografic, ortoepic şi de

punctuaţie al limbii române.Editura LUCMAN, Bucureşti, 2005. 3. Covey , S., R. Eficienţa în 7 trepte sau Un abecedar al înţelepciunii,, Editura , ALL Bucreşti,1995 4.Degeratu, Pr., Popescu ,Gh., Manolea ,Gh. , Bitoleanu,Al., Ţolescu , S.: Ghid pentru proiectul de diplomă. Reprografia Universităţii din Craiova, 1982 5.Graur, Evelina : Tehnici de comunicare , Editura MEDIAMIRA , Cluj-Napoca , 2001.6.Manolea,Gh.,Cerban,G.,Stirbu,P., Rezultate experimentale privind reglarea vitezei sistemelor de aţtionare cu motor asincron şi convertoare statice din industria alimentară Sesiunea de comunicari stiintifice Sibiu 17-18 noiembrie 1995 7.Manolea,Gh.Novac,Al.,Nedelcuţ C.,Onescu,D. PROCOMAND echipament pentru achiziţia parametrilor din sistemele de acţionare electrică.Colocviul naţional "Metode ,instalaţii şi echipamente pentru gestiunea şi conservarea energiei", ediţia V-a,Craiova,octombrie 1999. 8.Manolea,Gh. Inovarea în segmentul de intersecţie dintre învăţământul tehnic superior şi cercetare.Al IV-lea Simpozion Na]ional cu tema" Perspectivă transdisciplinară asupra creativităţii şi creaţiei. Paradigmainovării în România".Academia Română.Secţia de ştiinţeinginereşti,mai,1995. 9.Manolea,Gh. Centrul de Implementare a Invenţiilor Craiova,interfaţă zonală între învăţământ- cercetare şi întreprinderile mici.Simpozion Internaţional Regional Iugoslavia-România-Ungaria "Cercetarea interdisciplinară zonală"Timişoara,decembrie,1996. 10.Manolea,Gh. Centrul de Inovare în Inginerie şi Transfer Tehnologic,model de management al resurselor umane în cercetare.Sesiunea jubiliară Electroputere'99,Craiova,august,1999. 11.Manolea,Gh. O reuşită a Centrului de Implementare a Invenţiilor Craiova privind inovarea şi dezvoltarea tehnologică -studiu de


caz.Simpozin "Tehnologii de comunicare,inovare şi transfer tehnologic în sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii",Bucureşti, decembrie,1998. 12.Manolea,Gh. Centrul de Inovare si Transfer Tehnologic – model de structură antreprenorialăŞcoala de vară “ UNIversitatea in SOcietate “ UNISO 2002 ,16-21 iulie 2002 , Drobeta Turnu Severin 13. Manolea,Gh.Novac,Al.Nedelcut ,C. Sistem de incalzire electrică cu elemente distribuite ,comandat cu microcontroler ,SIR DUNA 2000. Tehnica Instalatiilor.Revista de specialitate.Nr.2/2003 ISSN 1582-6244 14.Pleşa,O.,Ciotea, Fl.,Naum,N. Inovarea şi sfidările schimbării .Editura MULTIMEDIA , ISBN 973-96197-8-9 , Târgu Mureş ,1996.15.Sfetcu ,N., Manolea,Gh. Telelucru. Inovare. Internet. Oportunităţi. Editura Noul Scris românesc, Craiova, 2001. 16 xxx Mic Dicţionar enciclopedic ,Ediţia a III-a. Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică ,Bucureşti ,1986.17. xxx Ordinul MIS nr .3204 din 24.01.1992 privind reorganizarea activităţii în domeniul inventicii şi implementării invenţiilor. 18 xxx PowerPoint Viewer 2003 , http://www.microsoft.com 19. xxx http://em.ucv.ro/cercetare/ciitt 20. xxx http://www.osim.ro

5.VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCET RILOR 5.1. Forme de ... · la model fizic de laborator, model...

Documents

Transcript of 5.VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCET RILOR 5.1. Forme de ... · la model fizic de laborator, model...