FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

MANAGEMENTUL FIRMELOR DE COMERŢ, TURISM ŞI SERVICII

MASTERAT

PROTECTIA CONSUMATORILORLA

NIVELUL UNIUNII EUROPENE- Referat -

Coordonator:Lect. dr. ing. Angela Albu

Student:Ioan Nekita

- SUCEAVA 2005 –

PROTECTIA CONSUMATORILOR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

CUPRINS

1. INTRODUCERE 3

2. SCURT ISTORIC AL PROTECTIE CONSUMATORILOR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE 4

3. PROTECTIA CONSUMATORILOR IN DIFERITE STATE ALE UNIUNII EUROPENE 6

4. REALIZARI ALE UNIUNII EUROPENII IN DOMENIUL PROTECTIEI CONSUMATORILOR 8

5. DIRECTIVE ALE UNIUNII EUROPENE IN DOMENIUL PROTECTIEI CONSUMATORULUI 10

6. UNIUNEA EUROPEANA SI ORGANISMELE SPECIALIZATE IN PROTECTIA CONSUMATORULUI 11

BIBLIOGRAFIE 17

2

I.INTRODUCERE

Piaţa europeană actuală se caracterizează printr-o exigenţă deosebită faţă de toţi agenţii

economici care doresc să fie prezenţi pe această piaţă. Există o preocupare permanentă la nivelul

organismelor europene în ceea ce priveşte definirea unui “cod de norme” al activităţii de protecţie a

consumatorilor în interdependenţă cu cele de stabilire şi certificare a calităţii produselor.

În prezent, în toate ţările Europei de vest există organisme guvernamentale şi neguvernamentale

pentru protecţia consumatorilor, iar unele ţări au şi institute de cercetări în acest domeniu, total sau

parţial subvenţionate de la buget. La acestea se adaugă sistemul juridic, care are sarcina de a rezolva

plângerile consumatorilor care ajung până la acest nivel.

Recunoaşterea drepturilor consumatorilor la nivelul Uniunii Europene a fost stipulată într-o

rezoluţie din aprilie 1975, care prevedea măsuri de informare şi protecţie a consumatorilor. Această

rezoluţie a fost completată ulterior, odată cu crearea pieţii unice europene. Astfel, au fost armonizate

prevederile în domeniu din toate ţările Uniunii, astfel încât să nu existe bariere comerciale sau

disfuncţiuni în ceea ce priveşte schimbul de mărfuri. Armonizarea legislativă are, însă, un nivel

minimal care permite unor state să menţină prevederi interne mai stricte de protecţie a consumatorilor.

Corespunzător, s-au înfiinţat la nivelul Uniunii Europene şi organisme specializate. Astfel,

există Comitetul Consultativ al Consumatorilor din Uniunea Europeană care funcţionează cu

subcomitete pe domenii.

3

II.SCURT ISTORIC AL PROTECTIE CONSUMATORILOR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Conceptul privitor la drepturile consumatorilor îşi are originea în “Carta drepturilor

consumatorilor” redactată de preşedintele american J. F. Kenedy pe 15 martie 1962. În data de 15

martie 1962, J.F. Kennedy, preşedintele S.U.A., rostea către Congres un mesaj legat de drepturile

consumatorilor, subliniind existenţa a patru drepturi fundamentale ale acestora:

- Dreptul la o alegere liberă

- Dreptul la informaţie

- Dreptul la petiţie şi ascultare

- Dreptul la protecţie

Această structurare a problemelor legate de protecţia consumatorilor a servit drept model pentru

elaborarea legislaţiei în domeniu, care a apărut între anii 1970 – 1980 în SUA, Canada, Mexic,

respectiv Suedia, Belgia, Franţa, Germania.

Momentul 15 martie 1962, a fost considerat un moment istoric, al naşterii mişcării

consumatoriste mondiale, fapt ce a şi determinat Organizaţia Internaţională a Uniunilor de

Consumatori, mai târziu, să declare ziua de 15 martie – ziua mondială a drepturilor consumatorilor.

Treptat cele patru drepturi fundamentale ale consumatorilor au fost extinse de Organizaţia

Internaţională a Uniunilor de Consumatori la opt, la cele proclamate de J.F. Kennedy, adăugându-se:

- Dreptul la despăgubire;

- Dreptul la un mediu înconjurător sănătos;

- Dreptul la asigurarea necesităţilor şi nevoilor vitale;

- Dreptul la educare.

Prima actiune in sensul protectiei consumatorilor a fost adoptata de catre Comunitatea

Economica Europeana pe data de 13 octombrie 1962 si facea referire la normele globale CEE privind

alimentele, prin care sa stabilit ce coloranti pot fi folositi in alimente.

Consiliul Europei a adoptat in 1973 “Carta pentru protecţia consumatorilor” ca element

fundamental al politicii active duse în ţările vest – europene în scopul asistenţei consumatorilor,

reparării daunelor şi prejudiciilor, informării, educării şi reprezentării consumatorilor. Principiile

enunţate în acest document se regăsesc astăzi în legislaţiile mai multor ţări dezvoltate şi sunt preluate

treptat şi de către ţările care îşi construiesc în prezent o economie de piaţă.

Pe 14 aprilie 1975 Consiliul European adopta un program preliminar pentru protectia

consumatorului si politica informationala.

4

20 februarie 1979 - decizia Dijon. Curtea Europeanã de Justitie decreteazã cã un consumator

poate avea acces la alimentele din alt stat membru cu singura conditie ca alimentul respectiv sã fie

fabricat si comercializat în mod legal si cã nu se opun importului sãu probleme majore relative la

sãnãtate sau mediu.

20 octombrie 1993 - Comisia adoptã o "Green paper" cu privire la garantiile pentru bunurile de

consum si serviciile post-vânzare.

16 noiembrie 1993 - Comisia adoptã o "Green paper" cu privire la accesul consumatorilor la

justitie si privind rezolvarea disputelor din domeniul consumului.

27 martie 1996 - Comisia adoptã o decizie privind luarea unor mãsuri urgente pentru protejarea

împotriva Encefalitei Bovine Spongiforme. Se impune o interzicere la export a cãrnii de vitã si

produselor din carne de vitã de roigine britanicã.

15 octombrie 1998 - Comisia adoptã o "Green Paper" cu privire la combaterea contrafacerii si

pirateriei în piata unicã.

9 iulie 1999 - Comisia adoptã decizii cu privire la mãsurile de protectie împotriva contaminãrii

anumitor produse de origine animalierã destinate consumului uman sau animal, precum si decizii care

autorizeazã mãrirea ajutoarelor exploatãrilor sau întreprinderilor atinse de criza dioxinei în Belgia.

28 iulie 1999 - Comisia adoptã Cartea Verde cu privire la responsabilitatea civilã a produselor

defectuoase.

12 ianuarie 2000 - Comisia europeanã adoptã Cartea Alba cu privire la securitatea alimentelor.

7-9 decembrie 2000 - Consiliul european de la Nisa, Franta. Consiliul reafirma faptul ca acea

Carta a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamatãîn mod conjunct de catre Consiliul

Uniunii Europene, Parlamentul european si Comisia europeanã, trebuie sã beneficieze de o larga

raspândire printre cetãtenii Uniunii. Se evidentiazã, cu satisfactie, accelerarea negocierilor de aderare

cu statele candidate si sunt salutate eforturile realizate de cãtre aceste state pentru a crea conditiile de

adoptare si aplicare a acquis-ului comunitar; se bucurã de progresele realizate în punerea în practicã a

strategiei de preaderare pentru Turcia. Consiliul examineazã, de asemenea, politica europeanã de

securitate si apãrare, aprobã agenda socialã europeanã, discutã despre inovatia si cunoasterea în

Europa, despre coordonatele politicii economice, sanatatea si securitatea consumatorilor, securitatea

maritimã, mediu, serviciile de interes general, securitatea aprovizionãrii cu anumite produse, libertatea,

securitatea si justitie, cultura, regiunile ultraperiferice si relatiile externe. Conferinta

interguvernamentalã se încheie printr-un acord politic cu privire la Tratatul de la Nisa.

5

2 octombrie 2001 - Comisia adoptã o "Green Paper" cu privire la protectia consumatorilor în

UE;

III. PROTECTIA CONSUMATORILOR IN DIFERITE STATE ALE

UNIUNII EUROPENE

În Germania, lipsesc de fapt organismele guvernamentale pentru protecţia consumatorilor,

apărarea drepturilor acestora fiind preluată de societatea civilă. Explicaţiile sunt mai ales de natură

psihologică şi constau în special în seriozitatea şi disciplina poporului german. Poate şi din această

cauză, problemele privind protecţia consumatorilor nu constituie un fenomen cu implicaţii mari asupra

societăţii. În general, protecţia consumatorilor are în vedere două servicii de primă însemnătate,

respectiv informarea şi consilierea, servicii oferite prin Ordmungsamt şi prin Consiliul Central de

Consiliere a Consumatorilor. Ordmungsamt-ul este responsabil pentru funcţia de supraveghere a

modului cum se aplică legislaţia în domeniul protecţiei consumatorilor, atât la nivel federal cât şi al

fiecăruia din cele şase landuri în parte, inclusiv de reclamele pentru produsele alimentare, de

problemele de igienă, de licenţă în afaceri şi de practici comerciale. Inspectorii de specialitate sunt

împuterniciţi să facă verificări, să aplice amenzi sau , în unele cazuri, chiar să confişte anumite bunuri

suspecte.

La nivelul fiecărui land există un consiliu de protecţie a consumatorilor, iar în localităţile

landurilor funcţionează birouri locale de consiliere a consumatorilor care sunt de fapt organizaţii

independente, ce încearcă să rezolve diferendele dintre consumatori, pe de o parte şi producători,

importatori, comercianţi şi prestatori de servicii, pe de altă parte.

În Italia, Inspecţia Generală Economică se ocupă de respectarea regulilor legale privind protecţia

consumatorilor, în principal cele referitoare la preţuri, având competenţe în sancţionarea celor găsiţi

vinovaţi inclusiv prin întocmirea documentaţiei necesare cercetării penale, acolo unde este cazul.

În Belgia, principalele responsabilităţi în domeniul protecţiei consumatorilor la nivel central

revin Inspecţiei Generale Economice, departament aflat în structura Ministerului Afacerilor

Economice. Inspecţia coordonează întreaga activitate în domeniul protecţiei consumatorilor, având în

structura sa două secţiuni speciale responsabile cu investigaţiile în domeniu, la nivel naţional şi

european, precum şi şapte direcţii regionale, care acţionează în provinciile belgiene.

Politica suedeză privind consumatorii se bucură de o tradiţie îndelungată, în anul 1986,

Parlamentul înfăptuind o revedere parţială a acesteia. Instituţia centrală însărcinată cu problemele

consumatorilor este Consiliul naţional pentru politicile privind consumatorul, a cărui activitate este

6

orientată pe economiile de familie, siguranţa produselor, marketingul clasic şi clauzele contractuale.

Principalele obiective în domeniul consumatorilor au în vedere:

- influenţarea stării pieţei prin adaptarea bunurilor, serviciilor, metodelor de marketing şi a

clauzelor contractuale la nevoile consumatorilor;

- informarea generală a consumatorilor.

În Grecia, prima responsabilitate în domeniul comerţului o are Direcţia de Control Tehnic şi de

Protecţie a Consumatorilor, structura sa organizatorică cuprinzând un număr de cinci secţiuni care

acoperă domeniile privind bunurile de consum, cercetările şi studiile, inspecţiile şi analizele chimice,

precum şi protecţia şi informarea consumatorilor. Modul în care este respectată legislaţia privind

activitatea de protecţie a consumatorilor este controlat de către inspectorii de specialitate din cadrul

departamentelor existente în prefecturi şi de către poliţia de inspectare a pieţei care aparţine de forţele

naţionale poliţieneşti şi acţionează în baza ordinului Ministerului Public.

În Luxemburg, funcţiile protecţiei consumatorilor se realizează exclusiv prin Guvernul central,

responsabilitatea adoptării şi aplicării legislaţiei în domeniu fiind împărţită între câteva ministere. Deşi

problemele încălcării legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor sunt de competenţa Poliţiei şi

Guvernului, prin ministere se urmăreşte respectarea drepturilor consumatorilor, cu ajutorul aparatului

ministerial, format exclusiv din inspectori de specialitate.

În Danemarca, responsabilitatea aplicării legislaţiei privind protecţia consumatorilor aparţine

departamentelor centrale sau agenţilor pentru protecţia consumatorilor. Principalul departament cu

atribuţiuni în domeniu este Agenţia Naţională a Consumatorilor, înfiinţată în anul 1988, ca urmare a

reorganizării Ministerului Industriilor. Agenţia este structurată în trei departamente, respectiv Consiliul

pentru bugetul familial, Comitetul pentru reclamaţiile consumatorilor şi Avocatul poporului.

În Marea Britanie, principala responsabilitate în domeniul apărării drepturilor consumatorilor

revine autorităţilor locale din districte. Astfel, în Anglia şi Ţara Galilor, responsabile de protecţia

consumatorilor sunt Districtele Metropolitane şi Comisiile Comitatelor. În Scoţia, aplicarea legislaţiei

privind protecţia consumatorilor este în sarcina Consiliilor Regionale, iar în Irlanda de Nord, a

Departamentului guvernamental pentru dezvoltarea economică.

Fiecare autoritate locală responsabilă pentru aplicarea politicii de protecţie a consumatorilor este

autonomă, coordonarea fiind asigurată de Organismul de coordonare a autorităţii locale pentru

alimente şi comerţul standard. Autorităţile responsabile pe probleme legate de exercitarea unui comerţ

corect şi protecţia consumatorului au câte un Departament de protecţie a consumatorilor şi unul pentru

standarde comerciale. Aceste departamente pun la dispoziţie servicii complete de consiliere şi aplicare

7

a legislaţiei, administrând întreaga gamă de legi ce guvernează securitatea produselor şi mediul

înconjurător, metrologie, comerţ corect, produse alimentare şi protecţia consumatorilor.

Legislaţia recentă conţine prevederi potrivit cărora afişarea unor preţuri înşelătoare reprezintă o

încălcare foarte gravă a drepturilor consumatorilor. În vederea prevenirii unor abateri în acest domeniu,

reglementările legale prevăd în mod clar, fără dubii modurile de indicare a preţurilor.

IV. REALIZARI ALE UNIUNII EUROPENII IN DOMENIUL PROTECTIEI

CONSUMATORILOR

Literatura de specialitate este unanimă în a recunoaşte preocupările, rolul şi mai ales realizările

Uniunii Europene în apărarea drepturilor şi asigurarea protecţiei consumatorilor. Asemenea

preocupări, rezultate obţinute, se pot structura în trei domenii principale:

a.) introducerea unui minim de reguli, de principii directoare, de norme cu caracter obligatoriu,

atât pentru fiecare stat membru, dar şi pentru celelalte state europene, în condiţiile în care acestea din

urmă ar dori să se integreze în Piaţa Europeană Unică, principii ce se constituie într-un însemnat suport

în stabilirea obiectivelor specifice protecţiei consumatorilor;

b.) crearea la nivelul Uniunii Europene a unui cadru instituţional adecvat protecţiei

consumatorilor, a unor organisme cu atribuţiuni în acest important domeniu şi în felul acesta, crearea

premiselor ca în fiecare stat în parte să funcţioneze organisme guvernamentale sau neguvernamentale

pentru protecţia consumatorilor;

c.) continua preocupare pentru armonizarea legislaţiei şi a cadrului instituţional în domeniul

protecţiei consumatorilor, preocupare ce se regăseşte atât în activitatea de ansamblu a organismelor

Uniunii Europene, cât şi a fiecărei ţări în parte.

Dacă avem în vedere principiile directoare, regulile impuse de piaţa europeană unică, acestea se

constituie de fapt, într-un cod de norme obligatorii, materializându-se într-un număr de directive

privind securitatea generală a produselor, în general şi a anumitor produse, în special, reclame

înşelătoare, creditul de consum, clauze înşelătoare în contracte, preţurile, condiţiile de călătorie,

vacanţele şi turismul etc.

Un rol deosebit în ceea ce priveşte prevederile referitoare la protecţia consumatorilor, îl are

Carta Albă a Comisiei Europene, document destinat să faciliteze pregătirea ţărilor asociate din

Europa Centrală şi de Est pentru intrarea lor în Piaţa unică şi implicit pentru aderarea lor în Uniunea

Europeană. Carta conţine ceea ce Uniunea Europeană consideră a fi minim absolut în materie

8

legislativă ce trebuie însuşit de ţările asociate în vederea aderării, fiind în acelaşi timp, descrise

structurile necesare pentru a asigura adoptarea şi punerea în practică a legislaţiei, sugerând şi ordinea în

care poate fi implementată legislaţia în fiecare sector:

- protecţia vieţii, sănătăţii şi siguranţei consumatorului;

- protecţia intereselor economice ale consumatorilor;

- formarea specialiştilor în domeniul protecţie şi educării consumatorilor;

- accesul consumatorilor la justiţie;

- crearea şi susţinerea asociaţiilor de consumatori;

- perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional;

- elaborarea de programe pentru educarea consumatorilor;

Prevederi însemnate privind protecţia consumatorilor se găsesc şi în alte documente. Un astfel

de exemplu este Carta Consumatorilor pentru marile corporaţii transnaţionale, adoptată în anul

1995 de Organizaţia Internaţională a Consumatorilor, care precizează faptul că marile corporaţii

transnaţionale să fie determinate să aibă preocupări legate de problemele consumatorului individual.

Carta consumatorului conţine prevederi importante privind:

● etichetarea produselor, conţinutul informaţiilor oferite consumatorului prin etichete, în special

celor privind procurarea, utilizarea, conţinutul, întreţinerea, stocarea şi reciclarea produselor destinate

consumului;

● furnizarea informaţiilor privind bunurile şi serviciile destinate comercializării;

● procedurile privind promovarea produselor şi serviciilor;

● garanţiile şi despăgubirile oferite consumatorilor.

Uniunea Europeană, prin organismele sale, a creat în acelaşi timp un cadru instituţional adecvat

protecţiei consumatorilor, permanent perfecţionat şi adaptat cerinţelor şi realităţilor unei Europe în

continuă transformare. Astfel alături de Organizaţia Internaţională a Uniunilor de Consumatori, de

Centrul de Drept al Consumatorilor, organismele europene pentru protecţia consumatorilor îşi aduc o

preţioasă contribuţie în apărarea drepturilor consumatorilor.

Una din preocupările de primă importanţă a Uniunii Europene, a organismelor sale specializate,

rămâne armonizarea legislaţiei, a cadrului instituţional în fiecare sector de activitate. Se are în vedere

ca legislaţia Uniunii Europene, deja adoptată în mare parte de către ţările aspirante, constituie viitorul

sistem juridic comun cel mai târziu din momentul aderării.

9

Un stat membru al Uniunii Europene poate să menţină sau să introducă măsuri mai stricte de

protecţie a consumatorului, în măsura în care acestea sunt compatibile cu prevederile în domeniu ale

Uniunii Europene.

V. DIRECTIVE ALE UNIUNII EUROPENE IN DOMENIUL

PROTECTIEI CONSUMATORULUI

1. Directiva Consiliului 85/577/EEC din 20 decembrie 1985 - pentru protectia consumatorilor in

contractele negociate in afara spatiilor comerciale;

2. Directiva Consiliului 90/314/EEC din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii turistice;

3. Directiva Consiliului 93/13/EEC din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele

incheiate cu consumatorii;

privind protectia cumparatorilor in legatura cu anumite aspecte ale contractelor privind 4.

Directiva Consiliului 94/47/EC a Parlamentului European si Consiliului din 26 octombrie 1994

achizitionarea dreptului de utilizare a unei proprietati imobiliare pe baza de timp limitat;

5. Directiva 97/7/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 20 mai 1997 privind protectia

consumatorilor in cadrul contractelor la distanta;

6. Directiva 98/6/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 privind

protectia consumatorilor in indicarea preturilor produselor oferite consumatorilor;

7. Directiva 99/44/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 25 mai 1999 privind

protectia consumatorilor asupra anumitor aspecte ale vanzarii bunurilor de consum si garantiile

asociate;

8. Directiva 98/27/EC a Parlamentului European si Consiliului din 19 mai 1998 privind actiuni in

incetarea practicilor ilicite in materie de protejare a interesului consumatorilor.

10

VI. UNIUNEA EUROPEANA SI ORGANISMELE SPECIALIZATE

IN PROTECTIA CONSUMATORULUI

Strategia politicii consumatorului isi propune in aceasta perioada realizarea a trei obiective

fundamentale:

1.“Un nivel comun ridicat al protectiei consumatorilor” - obiectivul este sa armonizeze prin cele

mai potrivite mijloace, nu numai securitatea bunurilor si serviciilor dar si acele aspecte privind

interesele economice ale consumatorilor care dau acestora increderea necesara sa efectueze

tranzactii peste tot in UE prin orice mijloace.

2. “Aplicarea efectiva a regulilor protectiei consumatorilor” - legislatia este buna doar daca este

corect aplicata. Consumatorilor trebuie sa li se garanteze in practica, aceeasi protectie peste tot in

UE si in tarile nou venite in UE.

3. “Implicarea efectiva a organizatiilor consumatorilor in dezvoltarea politicilor comunitare”;

pentru ca politicile de protectie a consumatorului sa fie eficiente, consumatorilor insisi trebuie sa

li se ofere oportunitatea de a participa la dezvoltarea politicilor care ii afecteaza.

Aceste trei obiective cauta sa integreze problemele consumatorilor in toate celelalte politici

comunitare, sa faca sigur ca consumatorii sa obtin avantaj maxim din piata unica si sa pregateasca UE

pentru largire. Dar aceste 3 obiective nu pot fii realizate decat in colaborare cu organizatiile si

asociatiile de consumatori, colaborare care are loc inclusiv in domeniul finantarii.

Pentru a putea participa la programele de finantare comunitare, organizatiile nonguvernamentale

trebuie sa tina seama de obiectivele fundamentale europene in acest domeniu.

Exista patru domenii in care se pot inacadra initiativele organizatiilor din Romania: concurenta,

protectia intereselor economice ale consumatorilor, securitatea serviciilor, servicii de interes general.

In general, Comisia Europeana asigura jumatate din fondurile proiectului, in conditii speciale (in

care se realizeaza colaborarea organizatiilor din mai multe tari) urmand ca procentul sprijinului

financiar sa creasca la 75 la suta.

Una dintre conditiile pentru ca un proiect sa fie eligibil este asocierea in cadrul lui a organizatiilor

din mai multe state, urmand a se lucra cu liderul de proiect (de preferat o organizatie care a mai derulat

11

proiecte la nivel comunitar) care, la randul lui, coopereaza cu ceilalti parteneri. Nu exista limite pentru

valoarea proiectului, suma alocata pentru anul acesta fiind de 2,5 milioane de euro.

In privinta calitatii proiectelor, s-a aratat ca aplicantii trebuie sa tina cont de dimensiunea

europeana, adica de modul in care initiativa lor contribuie la politica europeana a consumatorului si, de

asemenea, sa se aiba in vedere si existenta altor proiecte comunitare (sa nu se intre sub incidenta

programelor din domenii precum sanatatea sau medicina).

Pentru perioada 2004 - 2007 Comisia propune sa acorde prioritate proiectelor implicand

organizatiile consumatorilor din noile state membre si in special a:

a). proiectelor propuse de organizatiile consumatorilor din noile state membre care sa urmareasca

accelerarea aplicarii efective a aquis-ului comunitar in domeniul protectiei consumatorilor in noile state

membre cu accent pe domeniul securitatea generala a produselor (cf.domeniu “Securitatea generala a

produsului” )

b). proiectelor de cooperare intre organizatii ale consumatorilor care activeaza la nivel national in

cel putin jumatate din statele membre (adica13 ), incluzand cel putin jumatate din noile state membre

( adica 5). Se va acorda astfel prioritate proiectelor majore care implica un numar mare de organizatii

ale consumatorilor. Este posibila participarea suplimentara la aceste proiecte si a altor persoane juridice

decat organizatiile consumatorilor.

Comisia Europeana solicita propuneri pentru proiecte pe domeniile de subiecte descrise mai jos:

Proiectele propuse pentru fiecare subiect din domeniu trebuie sa fie compatibile cu obiectivele si

prioritatile stabilite de strategia politicii consumatorilor pentru perioada 2002-2006. Rezultatele

proiectului trebuie diseminate cat mai mult cu putinta.

Concurenta

Obiectiv: Integrarea intereselor consumatorilor in toate celelalte politici Comunitare.

Daca consumatorii urmeaza sa fie beneficiarii finali ai politicii concurentei, apare necesitatea

examinarii gradului in care ar trebui sa se tina cont de interesele lor legitime. In acest scop, diversele

servicii implicate ale Comisiei sunt in proces de stabilire a instrumentelor necesare in scopul de a ajuta,

sa se asigure ca interesele consumatorilor sunt luate in seama in deciziile ce se vor lua. Comisia a

inceput de asemenea sa lucreze pe acest subiect in stransa colaborare cu autoritatile publice in cauza,

12

din statele membre. Pentru ca obiectivul sa fie realizat in totalitate, organizatiile consumatorilor trebuie

de asemenea sa fie implicate clar in implementarea legilor comunitare ale concurentei si trebuie

dezvoltate capacitati trainice care sa permita o reprezentare veritabila a intereselor consumatorilor.

Tema:

• In ce priveste monopolul si controlul fuziunilor, sa adune si sa analizeze date relevante pentru

identificarea prejudiciilor consumatorilor si altor atingeri aduse bunastarii lor in urmatoarele sectoare:

servicii de retea, profesiuni liberale si comercializarea pe scara larga a produselor de consum.

• Instruirea organizatiilor consumatorilor in evaluarea economica a impactului potential asupra

deciziilor consumatorilor care au fost formulate de autoritatile concurentei, incluzand posibilitatea de

eficientizare pentru acestia si modalitatea cea mai buna de prezentare a acestor evaluari economice a

factorilor de decizie. Finantarea comunitara:

- 75% in conditiile specificate la punctul b;

- 50% in cazul unei persoane juridice sau asociatii de persoane juridice care actioneaza

independent de industrie si comert

Durata proiectelor: pana la 36 de luni.

Protectia intereselor economice ale consumatorilor

Obiectiv: Evaluarea aplicarii efective a regulilor protectiei consumatorilor si identificarea

aspectelor care pot fi imbunatatite in scopul revizuirii legislatiei existente in Uniunea Europeana.

Strategia politicii consumatorilor pentru perioada 2002-2006 sustine examinarea legislatiei existente in

Comunitate cu privire la protectia intereselor economice ale consumatorilor. In cadrul analizarii

aspectelor legale, care vor fi realizate de serviciile relevante ale Comisiei, organizatiile consumatorilor

pot ajuta la efectuarea unui tablou clar al aplicarii efective a aquis-ului comunitar pe baza analizarii

experientelor personale ale consumatorilor. Finantarea comunitara:

- 75% in baza conditiilor specificate la punctul b;

- 50% in cazul unei persoane juridice sau asociatii de persoane juridice care actioneaza

independent de industrie si comert

Durata proiectelor: pana la 24 de luni.

13

Securitatea generala a produselor

Obiectiv: Sa ajute la accelerarea aplicarii efective a aquis-ului comunitar in noile state membre

si in special a Directivei nr. 2001/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 3 decembrie

2001 privind securitatea generala a produselor.

Tema:

Identificarea la nivel national a deficientelor in aplicarea legislatiei, in special identificarea in

detaliu a problemelor practice cu care se confrunta consumatorii. Dupa aceasta urmeaza, lansarea unei

campanii pentru cresterea constientizarii diferitilor participanti (profesionisti relevanti, autoritati

insarcinate cu monitorizarea legislatiei) si informarea consumatorilor pentru sporirea vigilentei.

Finantare comunitara:

- 75% in conditiile specificate la punctul a.

Perioada alocata proiectului: pana la 24 de luni.

Securitatea serviciilor

Obiectiv: Sa contribuie la adoptarea unui nivel ridicat de protectie a consumatorilor.

Nu exista un cadru general legal la nivelul comunitatii care sa acopere securitatea serviciilor oferite

consumatorilor. Consiliul si Parlamentul European a solicitat Comisiei sa identifice nevoile,

posibilitatile si prioritatile pentru actiunea Comunitatii in domeniul securitatii serviciilor si unde

este cazul, sa formuleze propuneri. Pe teren, diverse organizatii implicate, in special organizatiile

consumatorilor, joaca un rol esential in detectarea nivelului de securitate oferit consumatorilor,

informand consumatorii asupra oricarui risc si introducand instrumentele practice de evaluare a

riscului.

Teme:

- Monitorizarea si evaluarea securitatii serviciilor oferite consumatorilor in turism, sport si

sectoarele de agrement;

- Informarea consumatorilor si sporirea gradului lor de intelegere asupra riscurilor asociate cu

anumite sporturi sau activitati de agrement;

14

- Realizarea ghidurilor, protocoalelor si liste de control pentru evaluarea riscurilor in turism, sport

si sectoare de agrement. Finantarea comunitara:

- 75% in conditiile specificate la punctul b;

- 50% in cazul unei persoane juridice sau asociatii de persoane juridice care actioneaza

independent de industrie si comert

Durata proiectului: pana la 36 de luni.

Servicii de interes general

Obiectiv: Integrarea intereselor consumatorilor in alte politici comunitare. Politica de liberalizare a

serviciilor de interes general intentioneaza sa imbunatateasca functionarea acestor servicii, in beneficiul

consumatorilor si a tuturor operatorilor economici. In scopul de a asigura ca in domeniul serviciilor de

interes general, piata functioneaza fara piedici, directivele de liberalizare prevad in general, constituirea

autoritatilor de reglementare a pietelor la nivel national (ARNN). Este cazul serviciilor din:

telecomunicatii, servicii postale, transporturi aeriene, electricitate si gaze.

Cartea verde din mai 2003 privind serviciile de interes general subliniaza importanta ARNN-

urilor pentru consumatori: “O importanta deosebita din punctul de vedere al unui consumator sau

utilizator este rolul pe care ARNN-urile il joaca adesea in dezvoltarea si aplicarea standardelor

obligatorii de securitate si calitate a serviciilor. Acestea sunt importante in special pentru atingerea

asteptarilor, care se refera printre altele, la accesul de a alege, transparenta (incluzand pretul),

posibilitatea de a si le putea permite, calitate, siguranta, securitate si incredere. Sunt esentiale

mecanisme adecvate pentru despagubirea consumatorilor si utilizatorilor acolo unde operatorii nu ating

standardele din acest domeniu.

ARNN-urile au de asemena un rol important de jucat in asigurarea viabilitatii principiului de

serviciu universal, care cuprinde aspecte cum ar fi accesul, calitatea si posibilitatea de a si le putea

permite.

In domeniul serviciilor de interes general, strategia politicii consumatorilor pentru perioada 2002-

2006 urmareste implicarea organizatiilor consumatorilor in monitorizarea si evaluarea rezultatelor

politicii pentru serviciile de interes general. De aceea este esential ca ARNN-urile sa tina cont in

totalitate de asociatiile consumatorilor in desfasurarea activitatilor.

15

Tema: Luarea in considerare a intereselor consumatorilor de catre ARNN-uri

Intr-unul sau mai multe din urmatoarele sectoare: gaz, electricitate, servicii postale, telecomunicatii,

transport aerian, contractorii trebuie:

- sa listeze abilitatile ARNN-urile in ceea ce priveste problemele protectiei consumatorilor in

sensul cel mai larg. Sa efectueze comparatii intre statele membre: daca toate ARNN-urile tin

cont in mod egal de problemele consumatorilor.

- sa evalueze si sa compare calitatea si valoarea adaugata a masurilor luate de ARNN-uri in

beneficiul consumatorilor. Sa stranga exemple concrete. Identificarea exemplelor de buna

practica precum si de deficiente.

- sa formuleze recomandari concrete pentru a se asigura ca ARNN-urile iau mai mult in

considerare problemele consumatorilor.

Finantare comunitara:

- 75% in conditiile specificate la punctul b;

- 50% in cazul unei persoane juridice sau asociatii de persoane juridice care actioneaza

independent de industrie si comert

Durata proiectului: pana la 24 luni

Necesitatea realizarii acestor proiecte este cu atat mai importanta cu cat functionarea Pietei

Interne este, cel putin partial, legata de armonizarea legilor in acest sector.

16

BIBLIOGRAFIE

1. ANGELA ALBU – Protectia Consumatorului – Note Curs

2. www.europeana.ro

3. www.europ.eu.int

4. www.infoeuropa.ro

5. www.ccir.ro/strategia-nationala/index.html

17