56133313-Metodica-predarii-psihologiei.doc

CURRICULUM-UL PSIHOLOGIEI IN INVATAMANTUL ROMANESC ACTUAL

Universitatea Ovidius Constana

Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei

Specializri: Psihologie, Psihopedagogie Special, Asisten social

METODICA PREDRII PSIHOLOGIEI

CUPRINS4I. OBIECTIVE:

4II. TEMATICA DE CURS:

5III. TEMATICA DE SEMINAR:

5IV. BIBLIOGRAFIE:

6INTRODUCERE

6I. Obiectul i problematica Metodicii predrii Psihologiei

61. Obiectul de studiu al Metodicii predrii Psihologiei

72. Procesul de nvmnt cadru principal de aplicare i de evoluie a metodicilor de specialitate

83. Specificul Metodicii predrii Psihologiei

9APLICAII:

11II. Obiectivele predrii-nvrii Psihologiei

111. Competenele generale i specifice ale disciplinei Psihologie

142. Competene derivate / obiective operaionale

17III. CURRICULUM-UL PSIHOLOGIEI IN INVATAMANTUL ROMANESC ACTUAL

171. Psihologia in aria curriculara Om si societate

192. Criterii de selectare si organizare a continuturilor disciplinei Psihologie

19a. Criterii filosofice

19b. Criterii epistemologice

20c. Criterii psihologice

20d. Criterii pedagogice

213. Modalitati inovatoare de organizare a continuturilor disciplinei Psihologie

234. Documente scolare care concretizeaza continuturile disciplinei Psihologie

234.1. Planul de invatamant

244.2. Programa scolara

254.3. Manualul scolar de Psihologie

265. Abordarea creativa a continuturilor disciplinei Psihologie

26APLICATII:

27IV. STRATEGII DE INSTRUIRE SPECIFICE PREDARII PSIHOLOGIEI

271. Delimitari conceptuale

282. Taxonomia strategiilor de instruire

283. Structura strategiilor de instruire

28APLICATII:

294. Strategii discursive specifice predarii Psihologiei

294.1. Descrierea strategie de operationalizare a conceptelor psihologice

294.2. Explicatia tipuri de explicatii recomandate in predarea-invatarea Psihologiei

304.3. Strategii argumentative. Argumentarea convingere si argumentarea persuadare

30CONDITII DE EFICIENTA A ARGUMENTARII DIDACTICE:

32V. PROIECTAREA ACTIVITATII DIDACTICE PENTRU DISCIPLINA PSIHOLOGIE


322. Etape si niveluri ale proiectarii didactice

323. Proiectarea anuala / Planificarea calendaristica

344. Proiectarea semestriala a unitatii de invatare (secventiala)

365. Proiectarea lectiei / a subunitatii de invatare

36PROIECT DE LECTIE

37STRATEGII DIDACTICE:

396. Tipuri si variante de lectii utilizate in predarea-invatarea Psihologiei

39a. lectia de transmitere si insusire de noi cunostinte (lectie de comunicare) - variante:

39b. lectia de formare a priceperilor si deprinderilor - variante:

39c. lectia de recapitulare si sistematizare a cunostintelor - variante:

39d. lectia de verificare si apreciere (lectia de evaluare) variante:

39e. lectia mixta

40VI. EVALUAREA ACTIVITATII DIDACTICE


402. Momente ale evaluarii

403. Indicatorii unei evaluari eficiente

404. Forme de evaluare

415. Metode si tehnici de evaluare aplicate la Psihologie

41CHESTIONAREA sau EXAMINAREA ORALA

41EXAMINAREA PRIN PROBE SCRISE:

46EXAMINAREA PRIN PROBE PRACTICE

466. Metode de evaluare complementare

47surprind att obiectivri comportamentale ale domeniului cognitiv, ct i ale domeniilor afectiv i psihomotor;

47Referatul

47Proiectul

47Portofoliul

48DISERTAIA

49AUTOEVALUAREA

I. OBIECTIVE:

Aplicarea principiilor normative i a procedeelor de aciune proprii teoriei instruirii n predarea-nvarea coninutului Psihologiei.

Dobndirea unor abiliti de codificare a coninutului de specialitate n mesaje educaionale motivante n sfera cunoaterii i autocunoaterii psihologice.

Orientarea studentilor n adoptarea unor strategii de predare-nvare eficiente i n soluionarea unor probleme reprezentative pentru practica vieii colare.

Dezvoltarea abilitilor de proiectare, evaluare, comunicare pedagogic.

Familiarizarea studenilor cu complexitatea rolurilor profesorului.

II. TEMATICA DE CURS:

I. Obiectul i problematica Metodicii predrii psihologiei

1. Obiectul de studiu al Metodicii predrii Psihologiei2. Procesul de nvmnt - cadru principal de aplicare i de evoluie a metodicilor de specialitate3. Specificul Metodicii predrii Psihologiei

II. Obiectivele predrii-nvrii Psihologiei

1. Competene generale i specifice 2. Competene derivate/obiective operaionaleIII. Curriculum-ul Psihologiei n nvamntul romnesc actual1. Psihologia n aria curricular Om i societate

2. Criterii de selectare a coninuturilor disciplinei Psihologie

3. Modaliti inovatoare de organizare a coninuturilor disciplinei Psihologie

4. Documente colare care concretizeaz coninuturile disciplinei Psihologie5. Abordarea creativ a coninuturilor disciplinei Psihologie

IV. Strategii de instruire specifice predrii Psihologiei

1. Delimitri conceptuale2. Taxonomia strategiilor de instruire3. Structura strategiilor de instruire4. Strategii discursive specifice predrii PsihologieiV. Proiectarea activitii didactice pentru disciplina Psihologie

1. Delimitri conceptuale2. Etape i niveluri ale proiectrii didactice3. Tipuri si variante de lecii utilizate n predarea-nvarea Psihologiei4. Principalele evenimente ale structurii unei lecii de PsihologieVI. Evaluarea activitii didactice

1. Delimitri conceptuale2. Momente ale evalurii3. Indicatorii unei evaluri eficiente4. Forme de evaluare5. Metode i tehnici de evaluare aplicate n PsihologieIII. TEMATICA DE SEMINAR:

1. Competene, abiliti i atitudini ale cadrului didactic.

2. Psihologia empiric surs a cunoaterii psihologiei tiinifice.

3. Modaliti de receptare i accesibilizare a limbajului psihologic.

4. Modele taxonomice ale obiectivelor educaionale; aplicaii raportate la capitole i lecii.

5. Metode i mijloace de nvmnt moderne utilizate n predarea-nvarea Psihologiei.6. Testul docimologic/testul de cunotine.

7. Proiect de lecie.

IV. BIBLIOGRAFIE:

1. Albulescu, Mirela, Albulescu, I., Studiul disciplinelor socio-umane, Dacia, Cluj-Napoca, 20022. Albulescu, I., Albulescu, Mirela, Predarea i nvarea disciplinelor socio-umane, Polirom, 2000

3. Brzea, C., Arta i tiina educaiei, EDP, Bucureti, 1995

4. Cerghit, I., Metode de nvmnt, Polirom, 2006

5. Cihodaru Patricia-Roxana, Srcu Ruxandra-Ileana, Rdulescu Liliana Cristina, Srcu Aniela-Oana, Proiectarea pedagogic i evaluarea nvrii Psihologiei, Editura Tehnopress, Iai, 2005

6. Cosmovici, A., Psihologia simului comun i relaiile interpersonale, n Neculau, A., (coord.), Psihologie social, Editura Polirom, Iai, 1996

7. Dragu, Anca, Personalitatea profesorului, EDP, Bucureti, 1997

8. Dumitriu, Ghe., Dumitriu, C., Comunicare i nvare, EDP, 1998

9. Ferreol, G., Flageul, N., Metode i tehnici de exprimare scris i oral, Editura Polirom, Iai, 1998

10. Frunz, V., Teoria i metodologia curriculum-lui, Editura Muntenia, Constana, 2003

11. Frunz, V., Teoria comunicrii didactice, Ovidius University Press, Constana, 2003

12. Frunz,V., Factori favorizani i perturbatori ai activitii didactice, Ovidius University Press, Constana, 2003

13. Frunz, V., Elemente de metodologie a instruirii, Editura Muntenia, Constana, 2004

14. Holban, I., Testele de cunotine, EDP., Bucureti, 1995

15. Ionescu, M., Radu, I. (coord.), Didactica modern, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995

16. Ionescu, M., Chi, V., Strategii de predare i nvare, Editura tiinific, 1992

17. I ucu, R., Instruirea colar, Polirom, 2001

18. J inga, I., Negre, I., nvarea eficient, Editura Editis, Bucureti, 1994

19. Marcus, S., Competena didactic, All, 1999

20. Moise, C., Concepte didactice fundamentale, Editura Ankarom, Iai, 1996

21. Neacu, I., Instruire i nvare, Editura tiinific, Bucureti, 1990

22. Neacu, I., Metode i tehnici de nvare eficient, Editura Militar, Bucureti, 1990

23. Negre-Dobridor, I., Pnioar, I. O., tiina nvrii, Polirom, 2005

24. Oprea, Crengua-Lcrmioara, Pedagogia. Alternative metodologice interactive

25. Radu, I., Formarea noiunilor;modelul psihologic al unei edine tipice de predare, n Radu, I., (coord.), Psihologia educaiei i dezvoltrii, Editura Academiei, Bucureti, 1983

26. Radu, I., Premisele psihologice ale nsuirii cunotinelor la unele discipline de nvmnt, n vol. Radu, I., (coord.), Psihologia educaiei i dezvoltrii, Editura Academiei, Bucureti, 1983

27. Radu, I. T., Teorie i practic n evaluarea eficienei nvmntului, EDP., Bucureti, 1981

28. Slvstru, Dorina, Didactica psihologiei, Editura Polirom, 1999

29. Vlsceanu, L, Proiectarea pedagogic, n Cerghit, I., Vlsceanu, L. (coord.), Curs de pedagogie, Univ. Bucureti, 1988

30. Vlsceanu, L., Jinga, I., Structuri, strategii i performane n nvmnt, Editura Academiei, 1989INTRODUCERE

Pregtirea metodic n specialitate nu este doar o preocupare a didacticii moderne. Aceast dimensiune face parte din perenitatea fondului tematic al istoriei gndirii pedagogice, prezent n ncercri procedurale i modele didactico-aplicative numeroase (J. A. Comenius, J. H. Pestalozzi, Herbart .a. ).

Prezentul curs se circumscrie n zona aplicrii unor principii, idei, sugestii de strategie educaional propuse de Comisia Internaional pentru Educaie n secolul XX sub forma unui Raport ctre UNESCO, subliniind necesitatea de a schimba i optimiza viziunea privind pregtirea cadrului didactic i valorificarea potenialului elevilor. Potrivit recomandrilor din Raportul menionat, reformele i politicile educaionale trebuie s fie centrate pe echilibrul dintre cunotine i nsuirea metodelor privind cei patru piloni pe care trebuie s se sprijine educaia omului de azi i de mine: a nva s fii, a nva s tii, a nva s faci, a nva s trieti mpreun cu ceilali.

I. Obiectul i problematica Metodicii predrii Psihologiei

1. Obiectul de studiu al Metodicii predrii Psihologiei

Metodica = (gr. metodiki), tiin pedagogic practic, aplicativ; sistem coerent de modaliti i procedee prin care se asigur predarea-nvarea-evaluarea unei discipline de studiu; sistem de mijloace necesar predrii adevrului deja descoperit.

Metodicile sau didacticile speciale, ca subramuri ale didacticii generale (disciplin component a tiinelor educaiei care studiaz dimensiunile eseniale i generale ale procesului de nvmnt, indiferent de treapt, tipul de colaritate, disciplin colar), studiaz organizarea i desfurarea procesului de nvmnt la o anumit disciplin colar, din perspectiva documentelor normative obligatorii, respectiv plan i program colar, valorificnd teoria i practica pedagogic, validate social.

Ca disciplin de specialitate, Metodica predrii Psihologiei studiaz scopul i obiectivele derivate privind predarea i nvarea Psihologiei n liceu, n raport cu idealul educaional, coninutul Psihologiei urmrit din perspectiva criteriilor de selecie, ordonare a cunotinelor, a calitii programei i manualelor colare n raport cu anumite cerine psihopedagogice, particulariti ale limbajului psihologic, strategiile specifice de predare-nvare a Psihologiei. Structura demersului metodic va analiza i proiectarea didactic, precum i rolul evalurii n activitatea didactic, tipuri, strategii i modaliti de evaluare a rezultatelor colare la disciplina Psihologie.

n virtutea rolului su, Metodica predrii Psihologiei urmrete s surprind relaia de condiionare i funcionalitate ntre diversele componente i aspecte ale predrii-nvrii Psihologiei n liceu, din perspectiva finalitii sale pedagogice: abilitarea elevului cu un set de cunotine, capaciti i instrumente care s-l ajute la dezvoltarea contiinei de sine i a contiinei de altul, urmrind construirea unei personaliti echilibrate i active. n acest sens, se urmrete dobndirea unor competene precum: stpnirea i utilizarea informaiilor, gndire creatoare, spirit de iniiativ, capacitate de reflecie i de comunicare.

Metodica predrii Psihologiei se prezint ca un instrument pertinent la dispoziia studenilor aflai n etapa formrii iniiale pentru profesia didactic, dar i a cadrelor didactice ce se supun formrii continue prin variate forme de perfecionare; este un instrument menit s conduc la obinerea unor soluii multiple la probleme pe care le ridic procesul de predare-nvare: ce tip de activitate este bine s ntreprindem n vederea atingerii unui anumit scop?; cu ce metode, tehnici, mijloace didactice?; cum vom proceda pentru ca activitatea realizat cu elevii s dobndeasc efecte observabile, msurabile pe termen lung? etc.

2. Procesul de nvmnt cadru principal de aplicare i de evoluie a metodicilor de specialitate

ncercnd o definire a procesului de nvmnt, putem reine c acesta este o form sistematic i organizat de desfurare a ansamblului de aciuni de predare-nvare-evaluare; presupune interaciunea personalitilor celor dou entiti psihologice implicate, profesorul i elevii; este orientat finalist; se transpune pragmatic printr-o serie de metode i procedee didactice i este supus legilor evalurii.

Profesorul universitar Dan Potolea (Universitatea Bucureti) propune 2 abordri generale ale procesului de nvmnt (1991):

1) Abordarea structural analizeaz procesul de nvmnt din perspectiva componentelor educaionale ale acestuia - finaliti, coninuturi, timp didactic, relaii educaionale (profesor-elev/student), metode i mijloace didactice, modaliti de organizare a activitii de predare-nvare i evaluarea didactic - i a relaiilor dintre acestea.

2) Abordarea procesual dinamic analizeaz procesul de nvmnt din punct de vedere al dinamicii i aciunilor implicate:

Faze: Proiectare, Implementare, Evaluare

Procese/aciuni: Predare, nvare, Evaluare

Principalele modele de abordare a procesului de nvmnt, n opinia profesorilor univ. Ioan Cerghit (1992) i Ioan Neacu (2000) (Universitatea Bucureti) sunt: modelul interactiv - accentueaz corelaia i interaciunea reciproc dintre aciunile de predare-nvare-evaluare, pentru a evita centrarea exagerat sau chiar exclusiv pe predare (procesul de nvmnt tradiional)

modelul sistemic abordeaz ansamblul de elemente educaionale al procesului de nvmnt O-C-M-E aflate ntr-o strns interaciune, perturbarea unui element putnd conduce la dezechilibrarea ntregului sistem; modelul informaional dezvolt implicaiile teoriei informaiei n procesul de nvmnt, studiind principalele categorii de informaii vehiculate n circuitele interacionale ale procesului i abordnd fenomene informaionale specifice ( Ex: redundana informaional poate deturna sau, din contr, consolida sensul unui mesaj educaional); modelul cibernetic introduce i cultiv rolul mecanismelor de feed-back/conexiune invers implicate n dinamica procesului de instruire-educare, n scopul reglrii- autoreglrii acestui proces;

Reglarea = ansamblu de aciuni i operaii aplicate de ctre un subsistem numit mecanism de reglare (profesor) altui subsistem numit obiect al reglrii (elev), n interiorul unuia i aceluiai sistem (procesul de nvmnt), n scopul de a aduce obiectivele acional-procedurale la valori convenabile ori la optimizarea valorilor instrucionale respective. modelul comunicaional are ca obiect de studiu participanii la actul de comunicare (emittor-receptor), canalului de comunicare, procesul de codare-decodare a mesajelor, relaiile dintre repertorii (gradul lor de convergen, depirea barierelor de comunicare), tipurile i formele de comunicare;

*** Teoria codurilor lingvistice (Bernstein): comunicarea se produce atunci cnd repertoriile celor doi participani totalitatea structurilor cognitive, mnezice i operaionale interacioneaz. modelul cmpului educaional (modelul spaiului de instruire) pornete de la premisa c procesul de predare-nvare se desfoar n limitele unui spaiu complex, n care intervin o serie de variabile ce condiioneaz rezultatele nvrii (sistemul de predare profesor (P), sistemul de nvare elev (E), coninutul (C), obiectivele (O), metodele i mijloacele (M), sociostructura i programul); modelul situaiilor de instruire exploateaz contextul nvrii i plaseaz elevul ntr-o anumit reea de relaii cu materialul de studiat.

n formarea metodic iniial a profesorilor este necesar studiul sistematic al procesului de nvmnt, deoarece de modul n care acetia i-l reprezint depinde activitatea i prestaia acestora la catedr. Desfurarea optim a procesului de nvmnt este condiionat de o serie de factori, dintre care competena cadrului didactic se impune ca importan. Calitatea procesului de nvmnt depinde de pregtirea i aptitudinile profesorului, ca specialist al domeniului su de activitate, rezultatele obinute de elevi reflectnd i nivelul prestaiei sale, miestria pedagogic de care d dovad. Confruntndu-se cu exigenele unui nvmnt modern, profesorul trebuie s dovedeasc, pe lng cunotine de specialitate, i cunotine de didactica predrii acestora. Cunotinele cuprinse n manualele i sursele bibliografice dovedesc fora instructiv-educativ numai prin prelucrarea i transmiterea lor de ctre profesor. Pregtirea profesional complex a profesorilor este o garanie a reuitei oricrui demers didactic.3. Specificul Metodicii predrii Psihologiei

Specificul Metodicii (didacticii) predrii Psihologiei este dat de tendina de a asigura un echilibru ntre pregtirea teoretic i practic a profesorului. Calitatea actului didactic se msoar prin eficiena priceperilor i deprinderilor, a personalitii elevilor, context n care mbinarea strategiilor clasice, tradiionale cu cele moderne reprezint cea mai potrivit opiune didactic.

Specificul Metodicii predrii Psihologiei rezid i din caracteristicile sale:

a. caracter normativ metodica avanseaz proceduri de realizare a obiectivelor disciplinei Psihologie;

Caracterul normativ este regsit n recomndarile privind identificarea coninutului tiinific, criteriile de ordonare sau condiiile care se cer a fi respectate pentru obinerea performanelor n acord cu obiectivele educaionale (documentele colare).

b. caracterul analitico-descriptiv este centrat pe realizarea procesului de predare-nvare, pe contextele n care acesta se realizeaz, pe experienele de nvare ale elevilor. Dac perspectiva normativ graviteaz n jurul lui ar trebui, ceea analitico-descriptiv l vehiculeaz pe este, nu viitor, ci prezent.

n practica educaional cele dou caracteristici ale metodicii se mpletesc. Modul cum fiecare cadru didactic reuete s mbine, s relaioneze aspectele normative cu cele descriptive, reprezint unul din marile secrete ale schimbrilor adoptate n practica profesional de zi cu zi.

c. caracter instrumental aplicativ - Dac didactica general ofer un aparat conceptual fundamental, metodica, valorificndu-l, ajut cadrul didactic la elaborarea unor instrumente complexe, flexibile, subordonate finalitilor concrete, urmrite pas cu pas. Instrumentele metodice, fie cu caracter operaional, fie concret obiectual (planuri de nvmnt, programe, proiecte, scheme, strategii etc.), vin n ntmpinarea consolidrii instrumentelor psihologice (cunotine, priceperi, concepte, deprinderi, operaii) proprii elevilor implicai att n cunoatere, ct i n soluionarea optim a situaiilor instructive-educative.

Aadar, Didactica/Metodica predrii Psihologiei si a celorlalte discipline socio-umane (Logica, Economie, Sociologie, Filosofie etc.) are un caracter descriptiv, dar si prescriptiv, ntruct clarific modul cel mai eficient de atingere a unui anumit nivel de competen n domeniul disciplinelor socio-umane i stabilete condiiile necesare realizrii acestuia. Prezint cadrelor didactice modalitile cele mai eficiente de proiectare i organizare a predrii i nvrii, de structurare a cunotintelor i de mbinare a metodelor etc. (I. Albulescu, M. Albulescu, 2000, pp. 7-8).APLICAII:1. Comentati urmatorul paragraf:

n mod sigur afirma M.A.Bloch (1968) arta pedagogic este nainte de toate, aceea de a te pune la dispoziia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le nelege universul, de a le sesiza interesele care-i anim, se bazeaz n mare parte pe un dar, pe care candidaii la funcia de profesor l au sau nu l au. Dar, o bun formare (a profesorului) poate ajuta acest dar s se dezvolte, dac exist, i mai ales, acolo unde din pcate nu exist, aceast formare poate ntr-o oarecare masur s atenueze catastrofa pricinuit de lipsa sa i ndrznim s spunem, s-i fac mai puin nocivi, un pic mai puin inadaptai la sarcin pe tinerii angajai dintr-o eroare ntr-o profesie pentru care nu erau fcui(apud. Stroe Marcus si colab., Competena didactic, Editura All, 1999, p.14)

2. Aprofundai tema Normele de rol i competena didactic din perspectiva pregtirii metodice a profesorului de psihologie.

Normele de rol = prescripii, norme care, pe de o parte, conduc, orchestreaz, guverneaz, regleaz activitatea, iar pe de alta constituie criteriul de continu perfecionare, eficientizare a statutului de cadru didactic. Statutul de cadru didactic oblig la cunoaterea, exersarea i respectarea unor anumite funcii si roluri. Teoreticienii didacticii propun sintagma norme de rol tocmai n scopul de a ateniona asupra faptului c acestea nu sunt opionale, ci au un caracter de necesitate, pentru ca activitatea didactic s se nscrie sub semnul eficienei. Normele de rol sunt cele care indic direcia, organizarea, structura i calitatea aciunii pedagogice, de aceea profesionalizarea cadrelor didactice nu poate fi gndit n afara asimilarii i practicrii lor, dup cum arat prof. Ioan Jinga i L.Vlsceanu n lucrarea Structuri, strategii i performane n nvmnt (1989, p.133). Normele de rol sprijin profesorul n identificarea i alegerea unor rspunsuri oportune la ntrebarea ce trebuie fcut?, spre ce direcii trebuie s se ndrepte activitatea pentru ca rezultatele sale s fie pe masura statutului definit.

Se discut despre dou mari categorii de roluri ale cadrului didactic: roluri generale i roluri specifice.

Roluri generale = roluri sau funcii raportate la activitatea de predare-nvare-evaluare la diferite obiecte de nvmnt, roluri care se pot departaja n funcie de 3 momente principale ale proiectului educaional: proiectare, realizare, evaluare.

Roluri specifice = se delimiteaz n cadrul fiecrei categorii de tip general. Spre ex., rolul de evaluator al profesorului presupune: funcii (roluri) sociale de informare a societii privind nivelul dobndirii cunotinelor, deprinderilor, comportamentelor social-utile; roluri de control privind competenele elevilor; funcii pedagogice raportate la elev, de stimulare a dezvoltrii psihice a acestora. Asimilarea i exercitarea rolurilor se fac prin intermediul factorilor de personalitate ai profesorului: atitudini, aptitudini, vocaie pedagogic, factori care intr n structura competenei pedagogice. Gaston Mialaret consider competena o aptitudine a cadrului didactic de a se conduce dup exigenele unui rol dat n vederea atingerii obiectivelor educaionale fixate de un sistem colar determinat. ntr-o anumit msur, aptitudinea se evideniaz prin studiul relaiilor ce exist ntre comportamentul profesorului i efectele imediate i pe termen lung pe care le produce la elevi (1979, p.110).

Redm n continuare un tabel de competene i categorii de activiti din standardul funciei didactice de profesor:COMPETENE GENERALECOMPETENE SPECIFICECATEGORII DE ACTIVITI

I.Competene metodologiceAplicarea conceptelor i teoriilor moderne despre nvare i predare;Proiectarea coninuturilor instructiv-educative;

Organizarea adecvat a activitilor didactice n funcie de tipul de lecie;Utilizarea metodelor i strategiilor de predare adecvate particularitilor individuale/de grup, scopului i tipului de lectie;

Stabilirea materialelor i auxiliarelor didactice utilizate n activitile de nvare;

Utilizarea optim a factorilor spaio-temporali n vederea eficientizrii procesului instructiv-educativ;

Manifestarea unei conduite metodologice inovative n plan profesional;

Realizarea activitilor instructiv-educative.Selectarea unitilor de coninut;

Proiectarea activitii de nvare pentru durate medii (semestre) i mari (an colar);

Proiectarea unei uniti de nvare;

Integrarea materialelor i auxiliarelor didactice n procesul de nvmnt;

Managementul factorilor implicai n situaiile de nvare;

Antrenarea capacitii de nvare;

Participarea la activiti metodico-tiinifice i de cercetare.

II.Competene de comunicare i relaionareStapnirea conceptelor i teoriilor moderne de comunicare;

Manifestarea comportamentului empatic;

Accesarea diverselor surse de informare n scopul documentrii;

Proiectarea, conducerea i realizarea procesului instructiv-educativ, ca act de comunicare;

Realizarea unor proiecte comune coal-familie-comunitate, pe probleme educative.Comunicarea cu elevii;

Comunicarea cu adulii (cadrele didactice/prinii/comunitate)

III.Competene de evaluare a elevilorProiectarea evalurii (faze, forme, tipuri);

Utilizarea strategiilor adecvate de evaluare individuala/de grup;

Elaborarea instrumentelor de evaluare n funcie de scop i particularitile individuale/de grup;Elaborarea instrumentelor de evaluare;

Aprecierea i evaluarea rezultatelor colare;

IV.Competene psiho-socialeValorificarea metodelor i tehnicilor de cunoatere i activizare a elevilor;

Asumarea responsabil a rolului social al cadrului didactic;

Implicarea n elaborarea i derularea n coli a proiectelor de cooperare internaional;

Identificarea dinamicii i tendinelor de pe piaa muncii i corelarea acestora cu procesul instructiv-educativ;

Colaborarea cu prinii/comunitatea n scopul realizrii unui autentic parteneriat n educaie.

Utilizarea metodelor i tehnicilor de autocontrol psihocomportamental;

Formarea comportamentului social-profesional dezirabil;

Formarea comportamentului psiho-moral;

Coordonarea i monitorizarea proiectelor;

Consilierea individualizat privind progresul colar;

Proiectarea i realizarea activitilor extracolare;

Activiti de parteneriat coal/familie.

Exersarea comportamentului specific n situaii de competiie, concurs, examen etc.;

V.Competene tehnice i tehnologice

Conceperea i utilizarea materialelor/mijloacelor de nvare;

Aplicarea strategiilor didactice de utilizare eficient a mijloacelor/auxiliarelor didactice n procesul de nvmnt.

Manifestarea deschiderii fa de tendinele novatoare necesare dezvoltrii profesionale;Formarea deprinderilor practice;Proiectarea i desfurarea activitilor de tip tehnic.

Actualizarea continu a cunotinelor i perfecionarea deprinderilor profesionale;

VI.Competene de management al cariereiAsimilarea cunotinelor de tip organizaional.nsuirea principiilor deontologice profesionale.

3. Analizai i comentai standardele generale ale predrii profesioniste prezentate n National Board for Professional Teaching Standards (1998):

Standarde generale ale predrii profesioniste: ataamentul fa de elevi i fa de procesul de nvmnt; cunoaterea disciplinei predate i a celor mai bune metode de predare;

responsabilitatea fata de procesul de nvare a elevilor. scolare;

autoevaluarea sistematic i capacitatea de a nva din experien; implicarea n comunitatea colar.

4. Comentai calitile formatorului ideal, n concepia lui Jean Marie de Ketelet (1989): animator, evaluator, moderator, observator, organizator

Recomandri:

1. caut n mod constant s comunici clar

2. ncearc s-i asculi cu adevrat elevii

3. alege metodele i tehnicile cele mai adecvate

4. actualizeaz-i permanent cunotinele

5. caut s selectezi esenialul

6. utilizeaz motivaia ca prghie a formrii elevului (se poate s-i motivezi pe elevi fr ca tu nsui s fii motivat pt. activitatea didactic, fr a manifesta o atitudine pozitiv fa de nvare???)7. n cursul i la finalul formrii evalueaz-i aciunea

8. respect regulile deontologice ale profesiunii de formator.

II. Obiectivele predrii-nvrii Psihologiei1. Competenele generale i specifice ale disciplinei Psihologie

Finalitile nvmntului preuniversitar deriv din idealul educaional formulat n Legea nvmntului. Finalitile liceului propun formarea unui absolvent n msur s decid asupra propriei cariere, s contribuie la formarea sa intelectual i profesional, s se integreze activ n viaa social. Este vorba despre obiectivele-cadru i obiectivele de referin, respectiv, despre competenele generale i competenele specifice.

Obiectivele cadru (clasele I-IX) au grad ridicat de generalitate i complexitate i urmresc formarea unor capaciti i atitudini specifice disciplinei, ce sunt urmrite de-a lungul mai multor ani de studiu (ex.: obiectivele disciplinei matematic I-IX). Obiectivele cadru au o structur comun pentru toate disciplinele aparinnd unei arii curriculare i au rolul de a asigura coerena n cadrul acesteia.

Obiectivele de referin specific rezultatele ateptate a se obine pe fiecare an de studiu i urmresc progresia n achiziia de competene i de cunotine de la un an de studiu la altul.

Competenele generale (finaliti la nivelul ciclului liceal) (competene = ansambluri structurate de cunotine i deprinderi dobndite prin nvare; structuri operante cu ajutorul crora se pot identifica i rezolva n diferite contexte, probleme caracteristice unui anumit domeniu) se definesc la nivelul unei discipline de studiu i se formeaz pe durata unui ciclu de studiu; au grad ridicat de generalitate i complexitate.

COMPETENE GENERALE

Cunotine (a ti)Capaciti-deprinderi (a ti s faci)Atitudini (a fi)

(ob.cognitive) (ob. psihomotorii) (ob. afective)

Obiectivele cognitive = urmaresc asimilarea de cunostinte, formarea de priceperi, deprinderi si capacitate intelectuale; dezvoltarea capacitatilor de cunoastere (atentie, memorie, gandire critic-reflexiva, imaginatie, creativitate); utilizarea corecta a conceptelor si a informatiilor factuale; autonomizarea propriului demers cognitiv etc.

Obiectivele afective (neoperationale) = urmaresc formarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor in intervale de timp foarte lungi, in urma interiorizarii semnificatiilor valorice ale mai multor activitati si situatii educationale.

Obiectivele psihomotorii = sunt orientate spre formarea deprinderilor, abilitatilor, capacitatilor psihomotorii.

Competentele specifice se definesc pe obiect de studiu i se formeaz pe parcursul unei perioade mai mici de timp (an, semestru colar, capitol/unitate de nvare). Sunt derivate din competenele generale, fiind etape n dobndirea acestora. Lor li se asociaz prin program uniti de coninut.COMPETENE SPECIFICE

Utilizarea corect a terminologiei tiinifice

Exprimarea informaieiOperarea cu simboluri, semneAsumarea unor decizii

OBIECTIVE OPERAIONALEOBIECTIVE NEOPERAIONALE

Un model al structurii i dezvoltrii competenelor pentru disciplinele socio-umane (inclusiv Psihologie), ne este oferit de Mirela i Ion Albulescu (2002, p. 27):

1. Accesul la informaii/cunotine referitoare la om i societate - deprinderi/competene de obinere a informaiei prin lectur - studiu-receptare.

2. Organizarea i utilizarea informaiei - deprinderi/competene de ordin cognitiv: analiza, clasificarea, interpretarea, rezumarea, sintetizarea, evaluarea; deprinderi/competene de luare a deciziei; deprinderi/competene de ordin metacognitiv. Strategii de soluionare a unei probleme; autoevaluarea i automonitorizarea demersului cognitiv.

3. Exprimarea persoanei - exprimrile prerilor/convingerilor personale. Adaptarea la context i situaii; Comunicare/argumentare/dialog social.

4. Relaionare/interaciune de grup - exersarea unor roluri diferite n cadrul unor activiti pe grupe. Participarea la stabilirea scopurilor sau regulilor grupului; participarea la dezbatere, negociere, alegerea liderului, rezolvarea conflictelor, realizarea climatului afectiv pozitiv n grup.

5. Participarea la viaa social, economic, politic - acceptarea i ndeplinirea unor sarcini sau responsabiliti n mod liber. Recunoaterea situaiilor n care este nevoie de aciune social; informarea despre temele de actualitate. Decizia privind aciunile potrivite n diferite situaii; influenarea persoanelor i instituiilor pentru soluionarea unor probleme sociale. Respectarea legalitii, a ordinii sociale, dreptii i libertii.

Multe cadre didactice i reprezint obiectivele n funcie de care proiecteaz i organizeaz instruirea, sub forma unei ierarhii, n prim plan aflndu-se achiziia de cunotine i mai pe urm dezvoltarea de aptitudini i capaciti intelectuale. Noile orientri ale nvmntului impun o schimbare a ierarhiei obiectivelor:

- aptitudini/capaciti intelectuale;

- priceperi i deprinderi;

- cunotine

Accentul se pune pe aspectul formativ, elevul s nvee cum s stpneasc i s utilizeze informaiile. Aceasta nu nseamn ignorarea cunotinelor!

Programa colar destinat studiului disciplinei Psihologie, centrat pe activitatea de nvare a elevilor, stabilete urmtoarele competene generale i specifice:

I. Identificarea unor fapte, procese i concepte specifice domeniului tiinelor sociale i a relaiilor dintre acestea, prin intermediul conceptelor specifice tiinelor sociale i umane.

1.1 Identificarea proceselor psihice i caracterizarea rolului lor n evoluia personalitii.

1.2 Identificarea legturilor ntre procesele psihice i a corelaiei acestora cu diferitele etape ale dezvoltrii personalitii.

1.3 Caracterizarea imaginii de sine n raport cu percepia social a propriei persoane.

1.4 Recunoaterea unor tipuri de relaii interpersonale, a unor comportamente i atitudini sociale n situaii date.

II. Utilizarea unor instrumente specifice tiinelor sociale i umane pentru caracterizarea general i specific a unei probleme teoretice i practice.

2.1 Utilizarea unor instrumente specifice psihologiei pentru caracterizarea personalitii.

2.2 Aplicarea unor instrumente de investigare psihologic i prelucrarea datelor obinute.

2.3 Utilizarea unor instrumente specifice Psihologiei pentru caracterizarea conduitei psiho-sociale.

III. Explicarea unor fapte, fenomene, procese specifice domeniului tiinelor sociale prin intermediul modelelor teoretice.

3.1 Explicarea unor procese psihice utiliznd diferite modele teoretice.

3.2 Compararea caracteristicilor de personalitate din perspectiva unor modele teoretice.

3.3. Analiza unor tipuri de comportament psiho-social prin raportare la modele dezirabile.

IV. Interpretarea din perspectiva tiinelor sociale i umane a rezultatelor unei analize sau cercetri i a diferitelor puncte de vedere studiate.

4.1 Analiza critic i evaluarea rezultatelor unor teste de cunoatere i autocunoatere a caracteristicilor de personalitate.

4.2 Evaluarea unor tipuri de comportament psiho-social n contexte situaionale date.

4.3 Realizarea unor conexiuni ntre cunotintele dobndite n domeniul tiinelor sociale i umane i aplicarea acestora n evaluarea i optimizarea soluiilor unor situaii-problem.

4.4 Recunoaterea diferenelor individuale n construirea i manifestarea personalitii.

4.5 Proiectarea unor conduite psihosociale adecvate cerinelor unei situaii date.Acest mod de a concepe obiectivele mentionate n program are mai multe avantaje (P.R. Cihodaru, L.C. Radulescu, R.I. Sircu, A.O. Sircu, 2005):

- ofera o imagine sintetic asupra domeniului de cunoatere;

- asigur evidenierea unei dezvoltri progresive n achiziia de competene de la un an de studiu la altul;

- reprezint un instrument conceptual util evalurii; ofer o hart clar a evoluiei capacitilor elevului.

Studierea disciplinelor socio-umane asigur tinerilor instrumente necesare formrii i dezvoltrii unor deprinderi i atitudini intelectuale, care vor sta la baza dobndirii unei autentice culturi umaniste.

Studiul Psihologiei n liceu asigur dobndirea unor capaciti de gndire critic i difereniat n msur s-i ajute pe elevi s utilizeze cunotinele i competenele n diferite situaii; dezvoltarea motivaiei i a disponibilitii de a reaciona pozitiv la schimbare, ca premis a dezvoltrii personale; formarea unor capaciti de inserie social activ, alturi de un set de atitudini i de valori personalizate, care vor permite participarea la viaa unei societi deschise i democratice.

2. Competene derivate / obiective operaionale

Operaionalizarea obiectivelor reprezint o strategie de analiz a finalitilor P.I., realizat de cadrul didactic prin intermediul a dou aciuni complementare, care vizeaz eficientizarea activitii de predare-nvare-evaluare:

1. Deducerea obiectivelor concrete din obiectivele generale i specifice (obiective cadru/competene generale i obiective de referin/competene specifice) ale disciplinei de nvmnt vizate;

2. Prezentarea obiectivelor concrete, ca sarcini didactice pe care trebuie s le realizeze elevul / studentul n timpul unei activiti (Sorin Cristea, Dicionar de termeni pedagogici, 1998, p. 133).

Esenial pentru operaionalizare este faptul c se precizeaz ceea ce va face elevul, performana/competena de care va fi capabil acesta dup parcurgerea unei anumite secvene de instruire. Aadar, competenele derivate / obiectivele operaionale reprezint expresia anticiprii de ctre profesor a unor comportamente ale elevului observabile i msurabile ntr-un timp scurt (timpul desfurrii unei lecii).

Convertirea obiectivelor n comportamente observabile se realizeaz prin tehnica operaionalizrii care, la rndul su, se poate face prin mai multe proceduri, cum sunt cele concepute de R. F. Mager (1972) sau Gilbert De Landsheere (1979).

Procedura elaborat de R. Mager (1972) este cea mai cunoscut i cea mai utilizat, acest lucru gsindu-i explicaia i n faptul c este cea mai simpl i mai accesibil celor care o utilizeaz, dupa cum remarc V. Frunz (2003, p. 123). Mager stabilete 3 parametri (condiii) n formularea unui obiectiv operaional:

Descrierea comportamentului final al elevului, a rezultatului care se ateapt de la elev la sfritul activitii (formule verbale de aciune indicatoare de comportamente observabile: a rezolva, a descrie, a explica, a defini, a msura, a extrage etc.), probndu-se astfel faptul c obiectivul a fost atins;

Observaie: n selecionarea verbelor de aciune se va ine cont de specificul disciplinei de nvmnt la care se operaionalizeaz obiectivele. De ex., verbe de genul: a descrie, a concluziona, a analiza, a explica etc., sunt prin specific mai aproape de domeniul socio-uman (V. Frunz, 2003, p. 124).

Pentru a veni n sprijinul cadrelor didactice, mai ales a celor care se afl la nceput de carier i care nu au suficient experien n activitatea de operaionalizare, unii autori (de ex. N. S. Metfessel, 1972) au elaborat liste sau ghiduri cu verbe care sunt indicate pentr operaionalizare att pentru taxonomia lui Bloom (domeniul cognitiv), ct i pentru cea conceput de Krathwohl (domeniul afectiv) (vezi Anexa!!!).

Specificarea condiiilor, a contextului n care se va realiza comportamentul dorit (enunuri de genul: avnd acces la, putnd s utilizeze, oferindu-li-se, neputnd s, neavnd acces la, fiind dat, pus n situaia de, cu ajutorul etc.;

Specificarea criteriului performanei acceptabile (criteriul reuitei sau criteriul de evaluare), n funcie de care se poate aprecia dac obiectivul a fost sau nu atins. Mai precis, este vorba de specificarea nivelului de reuit minimal sau nivelul la care s se situeze cunotinele, deprinderile elevilor. Criteriile de reuit se pot obiectiva ntr-o varietate de standarde de genul: a) numrul minim de rspunsuri corecte solicitate (s rezolve corect 4 exerciii din 6); b) proporia de reuit pretins (s rezolve corect 70% din exerciiile propuse); c) limite de timp (s rezolve corect 4 exerciii ntr-un interval de 20).

Operaionalizarea unui obiectiv presupune respectarea tuturor condiiilor i nu numai a uneia dintre ele (ex.: specificarea comportamentului final). De exemplu, la o lecie de Psihologie care are drept tema Reprezentarea, unul din obiective vizeaz stabilirea asemnrilor i deosebirilor dintre percepie i reprezentare. O operaionalizare corect s-ar traduce astfel:

1. la sfritul leciei, elevii vor trebui s stabileasc asemnrile i deosebirile dintre percepii i reprezentri;

2. neavnd acces la manual sau alte surse bibliografice;

3. fiind obligatorie identificarea a cel puin 2 asemnri i deosebiri din cte exist ntr-un interval de 15.

ATENIE!!! Obiectivul operaional nu va descrie activitatea profesorului, ci schimbarea ce urmeaz s se produc n comportamentul elevului! Formulare incorect: s transmit elevilor cunotine despre. Formulare corect: elevii vor fi capabili s identifice, elevii vor fi capabili s analizeze etc. Obiectivele concrete (operaionale) trebuie s corespund nivelului de dezvoltare intelectual a elevilor, cu alte cuvinte s vizeze o dificultate surmontabil! Obiectivele trebuie s fie reale, mai prcis, s descrie operaii sau aciuni ce pot fi asociate cu experienele de nvare ale elevilor! Operaiile sau comportamentele specificate trebuie s fie ct mai variate, depind nivelul simplei reproduceri de informaii (vezi taxonomia obiectivelor cognitive)! Un obiectiv operaional trebuie s vizeze o singur operaie sau sarcina de rezolvat pentru elev, tocmai pentru a permite msurarea i evaluarea gradului su de realizare, pe de o parte, iar pe de alt parte, pentru a nu crea confuzie n ceea ce privete modalitatea de rezolvare a problemei vizate! Obiectivul operaional trebuie exprimat n termeni comportamentali explicii (verbe de aciune). Se vor evita verbele care induc ambiguitate de genul: a ti, a cunoate, a nelege, a gndi! Un obiectiv operaional trebuie exprimat n cuvinte ct mai puine, pentru a uura referirea la coninutul su specific!

Proiectarea obiectivelor operaionale se realizeaz n strans legatur cu: coninutul disciplinei, metodologia didactic, modalitile de evaluare. n aceeai masur, se va ine cont de experiena didactic a profesorului, disponibilitile intelectuale i motivaionale ale elevilor, condiii materiale!

Avantaje si limite ale operationalizarii obiectivelor:

Avantaje: Prin operaionalizare se monitorizeaz mai uor progresul elevilor n activitatea de instruire, permind, n acelai timp, o evaluare mai obiectiv a rezultatelor elevilor, dar i a eficienei activitii cadrului didactic. Operaionalizarea corect a obiectivelor asigur realizarea unui proiect didactic bine elaborat, tiut fiind faptul c, n algoritmul proiectrii didactice, una dintre etape este chiar delimitarea obiectivelor leciei. Prin operaionalizare, elevii vor deveni mai motivai pentru activitatea de instruire-nvare, deoarece vor contientiza cerinele pe care vor s le onoreze la sfritul leciei i n consecin, vor adopta comportamentele care sunt cele mai adecvate (V.Frunz, 2003, p.128).

Limite:

Nu toate disciplinele de nvmnt sunt n aceeai msur pretabile la activitatea de operaionalizare, iar acest lucru se datoreaz specificului i caracteristicilor fiecrui obiect de nvmnt; discipline puternic formalizate (matematica, fizica, chimia) faciliteaz n mai mare msura operaionalizarea, pentru c n cazul acestora achiziiile elevilor se obiectiveaz mai uor n comportamente observabile la nivelul elevilor, n timp ce disciplinele socio-umane (literatur, filosofia .a.), care vizeaz n mai mare msur formarea unor atitudini, convingeri, sentimente, fac mai dificil operaionalizarea, pentru c aceste tipuri de achiziii se exteriorizeaz cu mai mare dificultate (D. Potolea, 1988).

Operaionalizarea poate limita ntr-o anumit masur creativitatea didactic deoarece elaborarea obiectivelor conduce la raionalizarea pedagogic, lsnd puin loc faptelor neprevzute, incitrii celor care nva (N. Lebrun, S. Berthelot, 1994).

Fragmentarea excesiv a instruirii n micro-obiective evaluate separate (J.Pocztar, 1979; G. De Landsheere, 1980, L. DHainaut, 1983; J. M. de Ketele, 1993), ceea ce nseamn c exist riscul ca obiectivele leciei s fie atinse de ctre fiecare elev, dar aceast performana s nu se constituie ntr-o premis favorabil pentru atingerea unor obiective cu grad mai mare de generalitate (cf. V. Frunz, 2003, p.130).

operaionalizarea corect a obiectivelor necesit un efort considerabil din partea utilizatorilor; formularea obiectivelor este dificil, obositoare i cteodat plictisitoare, afirma N. Lebrun i S. Berthelot (1994), drept pentru care multe cadre didactice manifest inapeten pentru acest gen de activitate.

n general, operaionalizarea obiectivelor leciei este considerat a fi un factor benefic pentru conceperea i realizarea actului educativ, cu o condiie: s nu cdem n mecanicism, tehnicism, formalism sau alt form de didacticism.

n ceea ce privete Psihologia, aceasta trebuie s sprijine elevii n organizarea propriei activiti (de nvare, memorare, efort intelectual etc) i de aceea, obiectivele formulate trebuie s incite la activiti de aplicare a cunotinelor. De ex.: pentru tema Memoria, un obiectiv operaional ar putea s fie transcris astfel: s aplice procedeele de optimizare a funcionalitii memoriei n organizarea propriei activiti de memorare. n aceeai msur, Psihologia urmrete dezvoltarea resurselor proprii, a posibilitilor de autocunoatere, de intercunoatere, exersarea gndirii critice prin ntocmirea unor autocaracterizri, evaluri etc. De ex.: s identifice temperamentul unui coleg s-ar putea traduce ntr-o sarcin de lucru pentru elevi/obiectiv operaional; la fel, s-i caracterizeze comportamentul afectiv n diferite situaii de via etc.

III. CURRICULUM-UL PSIHOLOGIEI IN INVATAMANTUL ROMANESC ACTUAL

1. Psihologia in aria curriculara Om si societate

Curriculum (lat. o scurta alergare) = un set de semnificatii (viteza, intensitate,

Transversalitate) ale unui parcurs educational.In acceptiunea larga in care este vehiculat astazi, curriculum reprezinta intraexperienta de invatare-formare propusa de scoala prin activitati scolare si extrascolare. Aceasta experienta se realizeaza prin ansamblul functional al componentelor (obiective-continuturi-strategii de predare-invatare-evaluare; aceasta unitate conceptual-pragmatica reprezinta notiunea de curriculum scolar) si tipurilor curriculare proiectate si aplicate in interdependenta: general, specializat, subliminal, informal, mandatat sau oficial, obligatoriu de aplicat, de suport, de predat, testat, invatat (Hussen,The International Enciclopedia of Education,1994).

In sens restrans, Curriculum desemneaza chiar continutul invatamantului, programul activitatii scolare in integralitatea si functionalitatea sa, care se concretizeaza in plan de invatamant, programe scolare, manuale scolare, ghiduri metodicece conduc la realizarea obiectivelor corespunzatoare scopurilor educationale (Dictionar de pedagogie, 1979).

Curriculum National = sistemul experientelor de invatare oferite de scoala intr-un sistem de invatamant national; se desemneaza, in mod conventional, totalitatea programelor scolare; tot in mod conventional, prin reforma curriculara se desemneaza reforma operata la nivelul programelor scolare si al suportului institutional al acestora, planurile-cadru de invatamant (Planul-cadru de invatamant pentru invatamantul obligatoriu, Planuri-cadru de invatamant pentru liceu si scoli profesionale). Curriculum National precizeaza:

mediile curriculare: medii exterioare scolii (sistemul politic, economic, socio-cultural, stiintific etc.); medii interne (organizarea sistemului national de invatamant);

ciclurile curriculare - reprezinta periodizari ale scolaritatii, grupand mai multi ani de studiu, uneori chiar din cicluri scolare diferite (de ex., clasele III-VI), care au in comun anumite finalitati. Introducerea ciclurilor curriculare se exprima la nivel de: obiective ale ciclurilor, care particularizeaza finalitatile gradinitei, ale invatamantului primar si ale invatamantului secundar; metodologie didactica specifica.

Ciclurile curriculare sunt:

ciclul achizitiilor fundamentale (grupa pregatitoare a gradinitei, acolo unde exista, precum si cls.I-II) - are ca obiective majore acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala; vizeaza: stimularea copilului in vederea cunoasterii mediului apropiat; stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si a imaginatiei; formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca o activitate sociala;

ciclul de dezvoltare (cls.III-VI) - are ca obiectiv major formarea capacitatilor de baza necesare pentru continuarea studiilor; vizeaza: dezvoltarea achizitiilor lingvistice, a competentelor de folosire a limbii romane, a limbii materne si a limbilor straine, pentru exprimarea corecta si eficienta in situatii variate de comunicare; dezvoltarea capacitatii de a comunica, folosind diferite limbaje specializate; dezvoltarea gandirii autonome si a responsabilitatii fata de integrarea in mediul social;

ciclul de observare si orientare (cls.VII-IX) - are ca obiectiv major orientarea in vederea optimizarii optiunii scolare si profesionale ulterioare; vizeaza: descoperirea de catre elev a propriilor afinitati, aspiratii si valori, in scopul construirii unei imagini de sine positive; formarea capacitatii de analiza a setului de competente dobandite prin invatare, in scopul orientarii spre o anumita cariera profesionala; dezvoltarea capacitatii de a comunica, folosind diferite limbaje specializate; dezvoltarea gandirii autonome si a responsabilitatii fata de integrarea in mediul social;

ciclul de aprofundare (cls.X-XI) - are ca obiectiv major aprofundarea studiului in profilul si specializarea aleasa, asigurand in acelasi timp, o pregatire generala, pe baza trunchiului comun si a optiunilor din celelalte arii curriculare;

ciclul de specializare (cls.XII-XIII) - are ca obiectiv major prespecializarea in vederea integrarii eficiente in invatamantul universitar de profil sau pe piata muncii.

Noul Curriculum National, spre deosebire de cel de dinainte de 1990, rigid si obligatoriu pt.toti elevii, are un grad mai ridicat de flexibilitate, oferind posibilitatea conceperii unor trasee curriculare diferentiate si personalizate. Aceasta flexibilizare se concretizeaza, in principal, in raportul dintre curriculum nucleu sau obligatoriu (65/70%; numar minim de ore (trunchi comun) prevazut pentru fiecare disciplina obligatorie in parte) si curriculum la decizia scolii (35-30%; discipline optionale). Acesta din urma ofera o gama larga de posibilitati, din care scoala trebuie sa aleaga una sau mai multe variante, adaptate cerintelor elevilor:

curriculum extins - scoala da curs propunerilor din programele scolare, elaborate la nivel national, pt.segmentul de pana la 30%;

curriculum nucleu aprofundat - scoala nu abordeaza deloc materia din segmentul de 30%, ci aprofundeaza materia inclusa in segmentul de 70%, curriculum obligatoriu;

curriculum elaborat in scoala (curriculum la decizia scolii) - se opteaza pentru activitati didactice, centrate pe continuturi organizate tematic, interdisciplinar, cu relevanta pentru zona geografica respectiva; se iau in considerare si resursele umane si materiale ale scolii, interesele elevilor, necesitatile comunitatii locale, situatiile specifice scolii.

Aria curriculara cuprinde un grup de discipline, care au in comun anumite obiective de formare. Ariile curriculare sunt aceleasi pe toata durata scolaritatii, dar ponderea lor variaza in functie de varsta elevilor si de specificul ciclurilor curriculare. Curriculum-ul este structurat in sapte astfel de arii curriculare, intre care exista un echilibru dinamic. Ariile curriculare din Planul-cadru de invatamant sunt:

I. Limba si comunicare

II. Matematica si Stiinte ale naturii

III. Om si societate

IV. Arte

V. Educatie fizica si sport

VI. Tehnologii

VII. Consiliere si orientare

In planul de invatamant se specifica numarul de ore minim si maxim pe saptamana (plaja orara), pentru o anumita arie curriculara. De exemplu, aria curriculara Om si societate beneficiaza la clasa a VIII-a de 6-7 ore, ceea ce inseamna ca toti elevii vor studia discipline din aceasta arie obligatoriu 6 ore, dar nu mai mult de 7; astfel, daca este ales numarul maxim de ore pentru fiecare disciplina din cadrul ariei, nu se mai poate alege un optional din cadrul aceleiasi arii. Planul-cadru de invatamant specifica si numarul de ore minim si maxim pe sapatamana pentru disciplinele de invatamant (Psihologia se studiaza in cls.a X-a si beneficiaza de un nr.minim de ore/curriculum nucleu:1h/sapt.si un nr.maxim de ore/curriculum nucleu aprofundat: 2h/sapt.).

Studiul Psihologiei in liceu, alaturi de studiul celorlalte stiinte sociale isi propune formarea personalitatii autonome si creative in vederea dezvoltarii libere si armonioase a persoanei. Pentru ca un tanar sa raspunda adecvat unor realitati in schimbare, el trebuie sa dispuna de competentele proprii gandirii critice, de capacitatea de insertie sociala activa, precum si de un set de atitudini si valori personalizate - afirmarea libera a personalitatii, relationarea pozitiva cu ceilalti, increderea in sine si in ceilalti, valorificarea optima si creative a propriului potential, echilibrul personal; el trebuie sa posede motivatia si disponibilitatea de a reactiona pozitiv la schimbare ca premisa a dezvoltarii personale. In acest orizont de asteptare, se precizeaza in Curriculum National (Programe scolare, 5, Aria curriculara Om si societate ,p.39), cunoasterea de sine si a celorlalti devine esentiala (vezi capitolul I).

2. Criterii de selectare si organizare a continuturilor disciplinei Psihologie

Selectia continuturilor disciplinei Psihologie, si nu doar a acestora, reprezinta o activitate extrem de importanta, dar in acelasi timp, extrem de complicata, dupa cum apreciaza Virgil Frunza (2003, p.155). Cunostintele nu pot fi invatate in mod constient decat daca in structura cognitiva a elevului exista idei la care sa poata fi raportate aceste cunostinte; mai mult, trainicia fixarii initiale a notiunilor noi depinde de unele variabile ale structurii cognitive (relevanta ideilor-ancora in structura cognitiva, claritatea lor, stabilitatea, capacitatea de discriminare a ideilor noi), arata David Ausubel si Floyd Robinson in lucrarea Invatarea in scoala (1981, p.175).

Pentru ca aceasta selectie sa se realizeze la un nivel ridicat de eficienta este necesar sa utilizam criterii cat mai reprezentative (rigurozitate stiintifica, criterii de natura psiho-pedagogica etc.). In lipsa unor astfel de indicatori reprezentativi pentru domeniul de studiu si specificul elevilor, exista riscul unei selectii deficitare, in sensul ca, ori se omit si nu se au in vedere continuturi care intradevar merita sa faca obiectul instruirii scolare, cu consecinte negative atat in planul formarii personalitatii elevilor dar si in directia exercitarii unei profesiuni viitoare, ori se propun elevilor continuturi inadecvate posibilitatilor lor, care nu pot fi assimilate si intelese, fara sa mai avem in vedere posibilitatile de aplicare care ar trebui sa constituie scopul final al oricarei instruiri (utilitatea cunostintelor) (V.Frunza, 2003, p.155).

Literatura psihopedagogica destinata curriculum-ului stabileste, in general, urmatoarele criterii de selectie si organizare a continuturilor disciplinelor de invatamant(I.Nicola, M.Stanciu, C.Cucos, E.De Corte, V.Frunza s.a.) :

a.criterii filosofice;

b.criterii epistemologice (de natura stiintifica);

c.criterii psihologice;

d.criterii pedagogice.

a. Criterii filosofice

Selectionarea continuturilor dupa aceste criterii presupune ca alegerea cunostintelor si informatiilor oferite spre invatare elevilor sa tina cont de o multitudine de valori care contribuie maximal la formarea tipului de personalitate pe care scoala doreste sa-l edifice intr-o perioada istorica determinanta (ex.:valorificarea optima si creativa a potentialului individual, afirmarea libera a personalitatii, deschidere fata de nou s.a., reprezinta valori esentiale, puncte de reper importante ale existentei omului contemporan, promovate prin procesul de predare-invatare a Psihologiei in liceu).

De asemenea, respectarea acestor criterii presupune ca in selectia continuturilor sa se tina cont de: idealurile si nazuintele oamenilor, de asteptarile si aspiratiile lor, de respectarea conditiei umane (V.Frunza, 2003, p.159).

b. Criterii epistemologice

Mai importante decat alte categorii de criterii sunt cele de natura stiintifica pentru ca, respectarea acestora confera continuturilor un grad mare de rigurozitate, de coerenta si de reprezentativitate. Selectarea continutului esential necesar formarii tanarului,in conditiile societatii contemporane confruntate cu mutatii majore in domeniul stiintei, cu explozia informationala, cu tendinta reala de supraincarcare a programelor si manualelor scolare, trebuie sa constituie o prioritate a scolii de astazi. Accentul va fi pus, arata cercetatorii in domeniul stiintelor educatiei, pe acele elemente de continut cu un grad inalt de generalitate: categorii, teorii, principii, legi, reguli, notiuni, concepte si, abia in ultimul rand, pe date-fapte-evenimente.

Astfel, prin continuturile assimilate in cadrul unei discipline de invatamant, psihologia in acest caz, elevii trebuie sa-si formeze o serie de notiuni fundamentale specifice (ex.: psihic, sistem psihic uman, proces psihic, intelect etc.), care au o mare putere explicativa si care conditioneaza formarea altor notiuni datorita valorii lor instrumentale ridicate (ex.:perceptie, reprezentare, gandire, memorie etc.).

De asemenea, familiarizarea elevilor cu legile si principiile fundamentale ale stiintei obiectivata intr-o disciplina de invatamant este o cerinta foarte importanta, deoarece legile si principiile exprima legaturile, raporturile esentiale dintre diferitele notiuni, ceea ce are drept effect marirea gradului de intelegere a unei unitati de continut sau chiar intelegerea unei intregi discipline scolare. De exemplu, la psihologie, se vor intelege mai bine caracteristicile si particularitatile memoriei, in final, specificitatea acesteia, daca elevii vor cunoaste si legile care guverneaza acest process psihic. Dimpotriva, necunoscandu-i legile, exista sanse mici de intelegere a modului de functionare a acesteia (V.Frunza, 2003, p.160).

Familiarizarea elevilor cu metodele specifice unei stiinte si formarea unor reprezentari corecte referitoare la evolutia stiintei in timp reprezinta, de asemenea, aspecte importante in procesul de selectare si organizare a continutului, cu un mare impact in planul intelegerii disciplinei respective. Profesorul trebuie sa asigure un optimum curricular, un raport intre ceea ce este definitoriu si perisabil in cunoastere.

Trasatura definitorie a stiintei contemporane, interdisciplinaritatea, devine un criteriu semnificativ in selectionarea si, mai ales, organizarea continuturilor invatamantului, ceea ce inseamna ca vor trebui identificate acele continuturi care, prin natura lor, pot facilita transferuri disciplinare, metodologice, care poseda, cu alte cuvinte, un grad de similaritate mai accentuat si care nu sunt specifice unei singure discipline (de ex., unitatea de continut Conduita psihosociala, necesita o abordare interdisciplinara, atat din punct de vedere psihologic, dar si sociologic, pedagogic, sociologic, filosofic etc.).

c. Criterii psihologice

Respectarea criteriilor de natura psihologica in selectia si organizarea continutului unei discipline de invatamant presupune un demers centrat pe cel ce invata (elev, student), respectand particularitatile sale de ordin psihologic, posibilitatile sale reale de asimilare, intelegere si aplicare, ceea ce inseamna ca prin natura si caracteristicile lor, continuturile trebuie sa fie cat mai adecvate celor care urmeaza sa le dobandeasca. Cunoasterea ritmului de invatare in raport cu unitatile de continut, a gradului de maturizare intelectuala a elevilor precum si adecvarea continuturilor la interesele acestora reprezinta, asadar, o conditie sine-qua-non pentru realizarea unui act instructional eficient, in care obtinerea succesului scolar in conditiile egalitatii de sanse in educatie sa constituie o realitate si nu doar un deziderat al invatamantului contemporan.

In aceeasi masura, continuturile specifice unei discipline de invatamant trebuie selectate in asa fel incat sa contribuie maximal la dezvoltarea si amplificarea unor procese si activitati psihice cum ar fi: gandirea, limbajul, imaginatia, motivatia,, sa contribuie la formarea unor deprinderi de natura intelectuala etc. Psihologia, prin natura si specificul continutului sau, contribuie la formarea unor capacitati de autocunoastere esentiale in procesul de adaptare la conditiile impuse de societatea contemporana (deschidere la nou, receptivitate, gandire critica, relationare optima, capacitati de comunicare etc.).

d. Criterii pedagogice

Prezentand o importanta deosebita in procesul de selectare a continuturilor, respectarea criteriilor pedagogice vizeaza cu precadere urmatoarele aspecte (V.Frunza, 2003, p.164, M.Stanciu, 1999, p.140-146, I.Nicola, 1994, p.300):

concordanta continuturilor cu logica didactica, definita drept o parte a logicii pedagogice care studiaza procesele fundamentale de predare-invatare, analizeaza structura, organizarea, desfasurarea si strategia acestor procese, corespunzator tipului si gradului de scoala, particularitatilor de varsta si individuale, contextului social-cultural, in scopul realizarii adecvate si eficiente a obiectivelor educatiei (Dictionar de pedagogie, 1979, p.257); logica didactica trebuie sa se sprijine pe logica stiintei respective, avandu-se in vedere ca gruparea cunostintelor sa se faca in jurul structurii logice fundamentale a stiintei respective, insistandu-se asupra tezelor si principiilor celor mai semnificative pentru intelegerea celorlalte fenomene (I.Nicola, 1994,p.300).

dimensiunea instrumentala pe care o poseda unele continuturi in selectia unor cunostinte si informatii trebuie sa se aiba in vedere nu numai valoarea lor intrinseca, ci si aportul pe care il au acestea in dobandirea unor achizitii in alte etape ale instruirii; de ex., cunostintele si informatiile de psihologie generala pe care elevii le asimileaza in clasa a X-a contribuie la dobandirea unor cunostinte si informatii specifice fie altor discipline psihologice (psihologie sociala), fie altor discipline socio-umane (sociologie, filosofie, economie, etc.).

coerenta continuturilor, prin coerenta intelegandu-se unitatea mai multor idei, elemente, lucruri, proprietatea unui system de axiome de a nu admite contradictii sau ruperi. Abordand continuturile invatamantului, coerenta acestora poate fi analizata din punct de vedere diacronic (lipsa contradictiilor in parcurgerea unei discipline intr-un an scolar, intr-un ciclu sau in trecerea de la un ciclu la altul) si sincronic (absenta rupturilor intre continutul diferitelor discipline care se predau la un moment dat).

flexibilitatea programelor libertatea acordata profesorilor de a proiecta continuturi in concordanta cu nevoile, interesele elevilor.

realizarea unui echilibru intre cunostintele de cultura generala si cele de specialitate.

sporirea ponderii valentelor formative, in sensul in care, achizitiile dobandite prin intermediul disciplinelor de invatamant sa-si gaseasca o aplicabilitate larga in procesul de abordare a unor situatii problematice cu care se confrunta elevul, prin formarea unor deprinderi de utilizare a informatiilor.

Criteriile de selectie si organizare a continuturilor unei discipline de invatamant reprezinta, dupa cum se exprima M.Stanciu in lucrarea citata, filter axiologice, logico-stiintifice, psihologice si pedagogice pentru introducerea celor mai adecvate continuturi, pentru atingerea finalitatilor si obiectivelor educative (1999, p.146).

3. Modalitati inovatoare de organizare a continuturilor disciplinei Psihologie

In ultimii ani, modalitati si forme noi de organizare a continutului invatamantului tind sa se impuna, ca alternative la structurarea de tip monodisciplinar (academic), traditional, incercand diminuarea neajunsurilor acesteia: supraincarcarea programelor analitice, dificultatea de a realiza transferuri interdisciplinare, dificultati in aplicarea cunostintelor in diverse contexte de instruire si in diversele perimetre ale practicii, aparitia unor dispute intre reprezentantii diverselor discipline care intra in structura curriculum-ului scolar pentru a obtine pozitii privilegiate pentru disciplinele pe care le reprezinta etc. (V.Frunza, 2003, p.167-170).

Una dintre aceste modalitati o constituie perspectiva interdisciplinara. Interdisciplinaritatea, ca o adevarata punte de legatura intre disciplinele scolare, contribuie la reformarea vechilor programe de invatamant, concepute in maniera monodisciplinara, care se limitau sa stabileasca o lista de cunostinte de predat, avand in vedere o singura disciplina (L.DHainaut, Programe de invatamant si educatie permanenta, 1981, p.17).

Perspectiva interdisciplinaritatii asupra Psihologiei se poate realiza la mai multe niveluri, implicand si o serie de avantaje:

La nivelul disciplinelor de studiu invecinate, prin redefinirea acestora si aparitia unor discipline de granita (psihosociologia, psiholingvistica, psihopedagogia etc .);

La nivelul problemelor abordate, a metodelor, sau strategiilor de cunoastere sau investigatie (metode de prelucrare statistica a datelor, studiul de caz, observatie, experiment etc.);

La nivelul transferului de concepte, prin valorificarea valentelor unui concept in diferite domenii de cunoastere; realizarea unor corelatii intre cunostintele de psihologie si cele de sociologie, pedagogie, filosofie, literature, biologie etc., cu conditia ca intre acestea sa existe intradevar un anumit grad de similaritate (ex.: conceptul de comportament poate fi analizat din perspectiva psihologica, dar si sociologica, filosofica, etica, politica, biologica etc.). In felul acesta se asigura o mai mare functionalitate a cunostintelor, in sensul in care acestea devin mai operationale, se transpun mai usor in practica, pot fi mai bine utilizate in rezolvarea unor probleme sau in desfasurarea unor activitati specifice (ex.: prezentarea legilor memoriei in stransa legatura cu invatarea, vazuta atat ca activitate psihica, cat si ca o componenta de baza a procesului de invatamant, alaturi de predare si evaluare).

O alta modalitate de modernizare a continutului disciplinei Psihologie si de adecvare, in acelasi timp, la cerintele scolii contemporane, o reprezinta organizarea modulara, care consta in structurarea continutului in moduli didactici. Prin aceasta modalitate de organizare se urmareste flexibilizarea continutului in raport cu interesele si capacitatile elevilor.

Ce este un modul didactic ? In conceptia lui DHainaut, modulul didactic reprezinta seturi de cunostinte, situatii didactice, activitati si mijloace materiale destinate studiului care trebuie sa satisfaca patru criterii fundamentale:

sa prezinte sau sa defineasca un ansamblu de situatii de invatare;

sa posede o functie proprie, specificata cu grija si sa vizeze obiective bine definite;

sa propuna probe in vederea orientarii celui ce studiaza si/sau celui care preda si sa le ofere un feed-back;

sa poata sa se integreze in itinerariile si logicile invatarii (1981, p.245).

Modulii difera ca grad de dificultate, nivel si ritm de lucru solicitat (ex.:exista moduli de recuperare pentru elevii cu dificultati in invatare, moduli de aprofundare a unor continuturi pentru elevii care manifesta un interes crescut fata de acestea, etc.). De asemenea, impartasind punctul de vedere al lui DHainaut, se pot concepe moduli cu caracter general (specifici mai multor profiluri si asigurand trunchiul comun aria disciplinelor obligatorii; ex.: Inteligenta si rolul sau in adaptarea optima si creativa la mediul social), dar si moduli care sa permita specializarea in diferite domenii (ex.: Normalitate si anormalitate psihica si psiho-sociala).

Strategia de punere in aplicare a invatamantului modular presupune parcurgerea mai multor etape:

- identificarea nevoilor elevilor in planul cunoasterii anumitor continuturi;

- definirea obiectivelor/competentelor (cunostinte si deprinderi dobandite prin invatare, care sa permita identificarea si rezolvarea in contexte diferite a unor probleme specifice domeniului de studiu) si precizarea indicatorilor de reusita pe baza carora se realizeaza evaluarea periodica/formativa si sumativa a elevilor;

- stabilirea continutului modulului, a activitatilor de invatare ale elevilor, precum si a strategiilor pedagogice specifice;

- comunicarea proiectului pedagogic atat elevilor, cat si parintilor;

- dispozitivul de reglare/control asupra evolutiei activitatilor desfasurate.

Aplicarea organizarii modulare a continuturilor invatamantului presupune o pregatire minutioasa, dupa cum bine remarca M.Stanciu in lucrarea Reforma continuturilor invatamantului, multa competenta, implica costuri mari pe care numai tarile dezvoltate si le-ar putea permite. Experientele romanesti in acest domeniu sunt relativ modeste,ele trebuie incurajate, valorificate si generalizate (1999, p.181-182). Ceea ce este demn de retinut este faptul ca modulul se concepe avand in vedere in primul rand elevul (competentele lui, interesele cognitive, posibilitatile etc.) si nu materia de studiu. De altfel, modulii nu se elaboreaza pe materii de studiu, ci pe activitati de invatare.

O alta modalitate moderna de organizare/structurare a continuturilor este cea de tip transdisciplinar, implicand sintetizarea si organizarea didactica a informatiilor din diferite domenii ale cunoasterii. Se urmareste in acest fel construirea unei viziuni integrative asupra realitatii. Posibilitatile de organizare integrata a continuturilor sunt diverse, cum ar fi organizarea informatiilor in raport cu scopurile si obiectivele mai multor discipline sau pe teme generale (stiintifice, practice, sociale etc.) sau centre de interes.

Exemplu: in predarea Stiintelor socio-umane, se poate renunta la criteriul de organizare a informatiei axat pe logica interna a disciplinelor Logica, Psihologie, Sociologie, Economie, Filosofie si se poate adopta drept criteriu integrative, omul si societatea.

Modalitatea de organizare transdisciplinara/integrata a continuturilor invatamantului este mai adecvata si mai productiva la nivelul invatamantului universitar/postuniversitar; ea presupune ca cei care acced la continuturi organizate astfel sa aiba deja cunostinte temeinice din diverse domenii ale cunoasterii pe care le-au asimilat prin intermediul celorlalte modalitati de structurare.

4. Documente scolare care concretizeaza continuturile disciplinei Psihologie

Continutul disciplinei Psihologie care este selectionat dupa o serie de criterii foarte riguroase se obiectiveaza intr-o serie de documente dintre care cele mai importante sunt: planul de invatamant, programa scolara, manualul scolar, la care se adauga si altele cum ar fi: bateriile de teste, chestionare, atlase, diapozitive, filme, reviste de specialitate, softuri educationale etc. In contextual descentralizarii invatamantului si a flexibilizarii continuturilor, aceste documente contin prescriptii-cadru cu caracter orientativ.

4.1. Planul de invatamant

Planul de invatamant este primul document official care concretizeaza continuturile disciplinei Psihologie. Daca pentru clasele I-VIII, planul de invatamant a fost conceput ca un Plan-cadru comun (discipline si numar de ore comune pentru toti elevii), pentru invatamantul liceal, Ministerul Educatiei a conceput Planuri-cadru differentiate, pe filiere, profiluri si specializari, care permit o reala diversificare a parcursului scolar, raspunzand astfel intereselor si aptitudinilor elevilor la varsta adolescentei. Astfel, planul de invatamant urmareste sa asigure atingerea de catre fiecare elev a unui grad sufficient de autocunoastere si posibilitatea compatibilizarii intereselor personale de formare cu oferta scolii si cu evolutiile previzibile ale mediului social. In acest sens, includerea Psihologiei si a celorlalte discipline socio-umane in programul de pregatire a elevilor este pe deplin justificata.

Tinand cont de caracteristicile varstei si fara a neglija elementele functionale ale unei culturi generale, dupa cum se arata in Planuri-cadru de invatamant pentru invatamantul preuniversitar (1999, p.82), liceul este structurat pe filiere, profiluri si specializari, astfel:

I. Filiera teoretica:

Specializarile:

-filologie

-stiinte sociale

-matematica-informatica

-stiinte ale naturii

II. Filiera tehnologica:

profil tehnic, specializarile:

-electronica si automatizari;

-electrotehnic;

-telecomunicatii

-mecanic;

-lucrari publice-constructii;

-textile-pielarie;

-industrie alimentara;

- chimie si protectia factorilor de mediu.

Profil economic, specializarile:

-economic

-turism si alimentatie publica

Profil administrativ

Profil agricol

Profil silvicultura si forestier

Profil agromontanIII. Filiera vocationala:

Profil sportive

Profil military

Profil teologic

Profil artistic, specializarile:

-arte plastice

-arhitectura

-muzica

-teatru

-coregrafie

Profil pedagogic, specializarile:

-bibliotecar-documentarist

-instructor-animator

-instructor pentru activitati extrascolare

-pedagog scolar

Aceasta structura a liceului presupune un model pe baza caruia sunt proiectate planuri specifice, precum si programe si manuale in concordanta cu specificul fiecarui profil si al fiecarei specializari.

In ceea ce priveste structura unui plan de invatamant, aceasta se regaseste in subcapitolul 1 al capitolului Curriculum-ul Psihologiei in invatamantul romanesc actual.

In cele ce urmeaza vom prezenta diferite Planuri-cadru pentru invatamantul liceal, structurat, dupa cum s-a aratat, pe filiere, profiluri si specializari, tocmai pentru a determina ponderea Psihologiei (numar minim/maxim de ore) in interiorul acestora si raportul cu celelalte discipline scolare din cadrul ariei curriculare Om si societate.

4.2. Programa scolara

Programa scolara este parte a Curriculumului National, este documentul oficial care obiectiveaza continutul invatamantului pentru fiecare disciplina de studiu (in acest caz, pentru disciplina Psihologie). Pentru invatamantul preuniversitar se elaboreaza la nivelul Ministerului Educatiei, iar pentru invatamantul superior se elaboreaza de catre titularul de curs. Este principalul ghid in proiectarea si desfasurarea cu success a activitatii didactice, mai ales ca, in anumite circumstante, ea suplineste lipsa unor manuale scolare.

Programa scolara pentru Psihologie (clasa a X-a), centrata pe achizitiile finale ale invatarii, pe interesele si aptitudinile elevilor, precum si pe asteptarile societatii, cuprinde: o nota de prezentare, competente generale, competente specifice si continuturi, valori si atitudini, sugestii metodologice.

Componenta fundamentala a programei este cea referitoare la competente specifice si continuturi. Competentele specifice se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe parcursul unui an scolar. Ele sunt derivate din competentele generale, fiind etape in dobandirea acestora. Competentelor specifice li se asociaza prin programa unitati de continut. Noile programe de Psihologie organizeaza continutul tematic al disciplinei pe doua segmente: continut obligatoriu si continut optional. Selectarea temelor din curriculum-ul optional se face in functie de numarul minim/maxim alocat disciplinei in Planul-cadru de invatamant, dar si in functie de ritmurile de invatare ale elevilor, de interesul acestora pentru anumite continuturi.

Valorile si atitudinile apar in mod explicit sub forma unei liste separate in programa Psihologiei. Ele acopera intregul parcurs al invatamantului liceal si orienteaza dimensiunile axiologica si afectiv-atitudinala aferente formarii personalitatii din perspectiva Psihologiei.

Sugestiile metodologice cuprind recomandari generale privind metodologia de aplicare a programei. Aceste recomandari se pot referi la:

-desfasurarea efectiva a procesului de predare-invatare centrat pe formarea de competente;

-identificarea celor mai adecvate metode si activitati de invatare;

-dotari/materiale necesare pentru aplicarea in conditii optime a programei;

-evaluarea continua.

Spre deosebire de programele analitice, centrate pe disciplina, cu un continut fix, a caror caracteristica principala o constituie faptul ca ierarhizarea temelor in cadrul programei respecta mai riguros logica stiintei (continutul disciplinei este detaliat pe capitole, subcapitole si teme si se indica numarul de ore afectate), programele-cadru, centrate pe elev, ofera libertate totala profesorului, deoarece ele indica sau specifica numai continuturile care trebuie transmise elevilor, ramanad la latitudinea acestuia momentul cand ele vor fi predate, in functie de anumite contexte de instruire, de interesele si disponibilitatile acestora, dupa cum apreciaza V.Frunza in lucrarea Teoria si metodologia curriculum-ului (2003, p.185). Pedagogic ar fi, insa, ca in activitatea de instruire-invatare sa se utilizeze atat programele centrate pe disciplina, cat si programele centrate pe elevi (mai ales pentru disciplinele care intra in categoria optionalelor sau facultativelor). In acest fel, ar exista garantia ca intradevar disciplinele fundamentale se vor parcurge cu respectarea riguroasa a logicii stiintei, iar cele optionale si facultative vor onora in mai mare masura interesele si expectantele elevilor (Idem, p.186).

4.3. Manualul scolar de Psihologie

Manualul scolar este al treilea document important in care se concretizeaza continuturile unei discipline de invatamant, Psihologia in acest caz. In timp ce programa scolara enumera numai temele si subtemele care trebuie transmise elevilor sau unitatile de continut cu relevanta maxima pentru interesele si asteptarile elevilor, in cazul manualului, continuturile sunt prezentate in mod detaliat, astfel incat, fiecare capitol este divizat in unitati de continut pentru ca elevii sa nu intampine dificultati in intelegerea cunostintelor si informatiilor care fac obiectul activitatii de instruire. De asemenea, manualul cuprinde si elemente cum sunt: seturi de fise sau teste prin care elevii se pot autoevalua, aplicatii cu ajutorul carora elevii pot sa exerseze asupra continuturilor assimilate, glosar de termeni pentru fiecare lectie sau capitol, daca manualul este mai elaborat, referinte bibliografice pentru fiecare tema abordata, rezumatul ideilor pentru fiecare capitol etc. Cu cat prezentarea continuturilor la nivelul manualului este mai bogata si mai diversificata, cu atat asimilarea si intelegerea cunostintelor se vor face in conditii de mai mare eficienta.

Dincolo de functiile pe care le indeplineste (functie de informare, functie formativa, functie stimulativa, motivationala, de ghidare a invatarii, de autoevaluare), manualul scolar trebuie sa respecte si anumite cerinte:

Cerinte de natura psihopedagogica in cadrul manualului cunostintele si informatiile sunt prezentate in asa fel incat elevii sa le poata asimila, intelege si aplica;

Cerinte de natura igienica calitatea hartiei si a cernelii tipografice, lizibilitatea textului etc.;

Cerinte de natura estetica calitatea ilustratiilor folosite, a tehnoredactarii, a legarii etc.

O inovatie importanta in materie de manuale scolare o reprezinta editarea de manuale alternative pentru aceeasi disciplina, care se parcurge la un anumit nivel de scolaritate. Din punct de vedere psihopedagogic, aceasta inovatie este productiva in conditiile in care continuturile obiectivate in acestea trebuie sa fie compatibile cu anumite categorii de elevi, diferiti ca potential cognitiv, afectiv, motivational, ritm de lucru etc. De ex., un elev cu posibilitati de invatare mai mari pentru disciplina Psihologie, mai motivat, va opta pentru un manual mai elaborat; dimpotriva, un elev mai putin interesat si mai putin dotat pentru aceeasi disciplina, Psihologia, are posibilitatea sa opteze pentru un manual mai bine ilustrat, mai putin elaborat, mai putin complicat.

Totusi, manualele alternative trebuie sa respecte o conditie: sa prezinte continutul obligatoriu, de baza al disciplinei, pentru a asigura o pregatire unitara a elevilor la aceeasi disciplina. Diferentierile intre variante sa se refere mai ales la modul de prezentare a continuturilor, la materialul iconografic si la varietatea sarcinilor de lucru propuse spre rezolvare elevilor.

5. Abordarea creativa a continuturilor disciplinei Psihologie

Chiar daca continuturile disciplinelor de invatamant sunt concretizate in planuri, programe si manuale care impun profesorului o normativitate evidenta, acest lucru nu inseamna ca in predarea efectiva a continuturilor catre elevi, cadrul didactic nu-si poate dovedi creativitatea (V.Frunza, 2003, p.193). O serie de autori (M.Minder, J.S.Bruner, G.Mialaret, P.Oleron, R.Ghiglione, R.M.Gagne s.a.) au pus in evidenta acest fapt. Se discuta, astfel, de:

Raportarea creativa a cadrului didactic la programele si manualele scolare. Acest aspect poate fi pus cel mai bine in evidenta atunci cand profesorul promoveaza, de pilda, principiul interdisciplinaritatii in abordarea unor teme specificate in programa disciplinei de invatamant (ex.: tema Limbajul poate fi abordata atat din perspectiva psihologica, dar si biologica, sociologica, lingvistica, etc.);

Modalitati moderne de prezentare a continuturilor prin intermediul imaginilor, schemelor, aparatelor, simbolurilor etc.

Analiza structurii continutului. In acest context, numerosi psihologi si pedagogi insista asupra principalelor tipuri de cunostinte ce urmeaza a fi transmise elevilor. Dintre acestea, un rol important in procesul de analiza de continut, il constituie identificarea unor cunostinte de baza indispensabile adaptarii cat mai bune a subiectului la conditiile de viata, cunostinte functionale care ajuta la structurarea gandirii subiectului si care permit asociatii, transferuri, aplicatii ulterioare (G.Mialaret,1991), cunostinte notionale, cu un grad mare de abstractizare si cunostinte procedurale (descriu moduri de operare cu referire directa la o serie de obiecte si situatii, contexte) (P.Oleron,1972, R.Ghiglione, 1990).

In conditiile in care nu exista preocupari pentru modernizarea modalitatilor concrete de prezentare a continuturilor, exista riscul ca aceste continuturi sa devina perimate, invechite, sa nu mai raspunda cerintelor si exigentelor de natura stiintifica, psihologica, pedagogica, sociala etc.

APLICATII:

1. Analizati comparativ o programa analitica (centrata pe disciplina) si o programa elaborata din perspectiva curriculara (centrata pe elev si pe rezultatele invatarii).

2. Analizati comparativ doua manuale alternative de psihologie elaborate pentru aceeasi clasa. Ce asemanari si deosebiri semnalati? Incercati sa optati pentru unul din ele. Argumentati-va optiunea.

3. Cum vedeti reorganizarea disciplinei pe care urmeaza sa o predati din perspectiva abordarii interdisciplinare?

4. Prezentati cateva modalitati moderne de tratare a continuturilor disciplinei Psihologie.IV. STRATEGII DE INSTRUIRE SPECIFICE PREDARII PSIHOLOGIEI

Dupa 1970, cercetarile in domeniul predarii (Good,1986,Schulman.1987) sunt centrate pe activitatea concreta, in clasa a profesorilor si elevilor, pe reprezentarile cadrelor didactice in raport cu subiectele predate si influenta acestor reprezentari asupra puterii de intelegere, de prelucrare a informatiei de catre elevi. Nu putine sunt studiile focalizate pe predarea interactiva, in care elevul joaca un rol foarte important, activ.

O mare importanta o prezinta modelele de predare, de instruire = instrumente eficiente in selectarea continuturilor, a materialelor, configurarea predarii, a activitatilor de invatare, de formare a personalitatii elevilor.

Exista modele centrate pe procesarea informatiei: inv.de concepte, gandire investigativa, memorizare etc., modele centrate pe persoana, pe angajarea tuturor elevilor dintr-oclasa, pe crearea unui climat favorabil inv., modele centrate pe dimensiunea sociala, pe dezv.competentelor interpersonale, pe activitati de grup, modele comportamentale, bazate pe inv.deplina, prin simulare, prin afirmare, prin valorificarea tipurilor de comunicare.

Aceste modele pot constitui un punct de plecare pt.construirea unei optiuni in pregatirea teoretica si realizarea concreta a predarii psihologiei. Cunoasterea acestor modele reprezinta o necesitate pt.cadrul didactic; imprima baza stiintifica demersului didactic, confera mobilitate, inventivitate pedagogica. Fiecare prezinta avantaje si limite; solutia cea mai indicata o constituie combinarea mai multor variante, cu selectarea si structurarea elementelor fiecarui model in fct.de conditii, de specificul situatiei educationale ( Iucu Romita,Instruirea scolara, p.84).


In sens comun, strategia reprezinta o modalitate de desfasurare si ameliorare a actiunilor intreprinse in vederea atingerii unui anumit scop; ansamblu de operatii sau procedee si metode orientate spre producerea unuia sau mai multor obiective determinate.

In ceea ce priveste strategia de instruire, aceasta a fost definita, de catre mai multi autori, astfel:

O combinare si organizare optima a celor mai adecvate metode, mijloace si forme de grupare a elevilor in raport de natura obiectivelor urmarite, tipuri de continuturi actuale, tipul de experienta de invatare (I.Cerghit);

Privita ca o componenta ce dirijeaza activitatea de predare-invatare, strategia reprezinta un ansamblu de actiuni coordonate si armonios integrate menite sa dirijeze invatarea in vederea relizarii obiectivelor preformulate (L.Vlasceanu,1993);

Raportata la planificarea si organizarea instruirii, strategia este un mod de abordare a invatarii si predarii, de combinare si organizare optima a metodelor si mijloacelor avute la dispozitie, a formelor de organizare a elevilor, in vederea atingerii obiectivelor (UNESCO, 1976).

Daca urmarim latura dintre decizie si dimensiunea structurala specifica in abordarea unei situatii de instruire, strategia este vazuta ca o ipoteza de lucru, o linie directoare de actiune, careia i se asociaza un anumit mod global de organizare a invatarii, de utilizare cu precadere a unor metode si mijloace (R.Iucu, ).

Cu alte cuvinte, strategia este o alternativa de optimizare a instruirii, prin aceea ca reprezinta un mod functional de gestionare a resurselor instructiei in perspectiva realizarii criteriilor de eficacitate ale procesului.2. Taxonomia strategiilor de instruire

Se poate face dupa mai multe criterii, intrucat exista multiple moduri de abordare a invatarii si o diversitate de conditii de instruire (M.Ionescu, 2000, R.F.Mager, 1962, M.Minder, 1997):

Dupa gradul de generalitate:

-generale (comune mai multor discipline de studiu)

-particulare (specifice unei discipline de studiu)

Dupa caracterul lor:

-de rutina (bazate pe automatisme rigide)

-bazate pe sisteme de deprinderi, pe moduri generale de abordare a predarii pt.categorii de probleme

-novatoare, creative, elaborate de catre cei care predau

Dupa natura obiectivelor pe care sunt centrate:

-cognitive

-actionale

-afectiv-atitudinale

Dupa evolutia gandirii elevilor:

-inductive

-deductive

-analogice

-transductive

-mixte

Dupa gradul de dirijare a invatarii:

-algoritmice (de invatare riguros dirijata)

-semialgoritmice (de inv.semiindependenta)

-nealgoritmice (de inv.preponderent independenta)

3. Structura strategiilor de instruire

Metode de instruire

Mijloace de instruire

Forme de organizare a instruirii

Interactiuni si relatii instructionale

Decizia instructionala = un proces de alegere voita a unei directii de actiune pt.a ajunge la indeplinirea obiectivelor prestabilite

APLICATII: Identificati cele mai potrivite metode si mijloace de instruire pt.predarea si invatarea psihologiei.

*** Construirea unei strategii de instruire presupune respectarea urmatoarelor criterii:

Organizarea elevilor: individual, grupal, frontal

Organizarea continutului vehiculat : fragmentat, integrat in unitati, global

Prezentarea continutului: expozitiv, problematizat, prin descoperire

Interventiile cadrului didactic: permanente, episodice, alternante

Exercitii aplicative sau de consolidare: imediate, seriate, amanate

Evaluarea: sumativa, formativa

4. Strategii discursive specifice predarii Psihologiei

Strategia discursiva este definita ca o modalitate in care un locutor (autor, orator) profesorul de Psihologie combina enunturile in secvente discursive, tipuri de

56133313-Metodica-predarii-psihologiei.doc

Documents

Transcript of 56133313-Metodica-predarii-psihologiei.doc