51.OPERATIA CEZARIANA-DEF.INDICATII.CONDITII.PRINCIPII TEHNICE Operatia poarta numele imparatului roman Caesar (100 I.C.- 44i.C). Romanii taiau intr-adevar cadavrul gravidei pentru a salva copilul, daca mama deceda. Acest lucru nu s-a intamplat cu mama lui Caesar (Aurelia), pe care istoria o descrie in viata in timpul domniei lui. Copilul se naste printr-o incizie in abdomenul si uterul mamei. Uneori cezariana este programata dinainte, alteori decizia este luata de urgenta, pentru ca travaliul nu progreseaza normal sau copilul este in suferinta acuta. Indicatiile operatiei cezariene depind de factori multipli, uneori neprevazuti, care apar in travaliu; mai rar depind de prezenta echipei obstetricale sau dorinta mamei:

suferinta fetala atunci cand copilul are dificultati din pricina travaliului sau comprimarii cordonului ombilical;

probleme ale placentei, de exemplu placenta praevia; prezentatie anormala: transversa sau pelvina. In cea pelvina copilul sta cu fesele sau

picioarele la intrarea pelvisului, desi uneori poate fi repozitionat-rotat- pentru a permite o nastere vaginala;

disproportie intre capul prea mare al copilului si pelvisul prea mic al mamei; boli ale mamei, diabetul sau herpes genital activ; cezariana anterioara, in special cu incizia longitudinala a uterului. Riscul pentru fat nu este mai mare prin cezariana. Se credea ca prin nasterea cezariana fatul are mai multe tulburari respiratorii, deoarece nu trece prin canalul de nastere, care ar ajuta la eliminarea de lichid aminotic din plamani; nu s-au gasit insa date concrete.

Dupa felul inciziei uterului, operatiile cezariene sunt de doua tipuri: incizia joasa, de tip "bikini", in portiunea inferioara mai subtire a uterului, fie transversala,

fie verticala; incizia clasica, verticala, in portiunea superioara a uterului. Dupa o operatie cu incizie joasa,

femeia poate naste pe cale naturala la o sarcina ulterioara. Incizia superioara produce mai multa sangerare si se poate rupe mai des in sarcinile ulterioare decat cea joasa; se practica rareori in prezent.

Inainte de operatie, o sora iti va spala si rade abdomenul si curata regiunea cu o solutie antiseptica. Vei avea nevoie de o perfuzie cu lichide aditionale si medicamente (pentru scaderea secretiilor, aciditatii gastrice), de oxigen suplimentar si de o sonda cateter pentru a drena urina in timpul operatiei. Obstreticianul iti va face rapid o incizie mica orizontala la baza abdomenului si alta asemanatoare in uter, va rupe membranele si va scoate cu grija capul copilului prin incizie. La nevoie poate fi folosit forcepsul. In acel moment vei avea o senzatie de tractiune in abdomen, daca esti sub anestezie peridurala, se aspira secretiile din nasul si gura copiluli, dupa care corpul este scos cu grija, se clampeaza si se taie cordonul ombilical. Intregul procedeu poate dura mai putin de cinci minute. Dupa ce copilul este examinat de medic sau moasa prin scorul Agpar si I se dau primele ingrijiri, vei putea sa tii copilul in brate si sa-l pui la san. Stimularea mamelonului accentueaza contractiile uterului si micsoreaza sangerarea uterina. Chirurgul extrage placenta cu mana, controleaza uterul, il maseaza usor, pentru a elimina evantuale cheaguri de sange si incepe sa inghita cu suturi. In perioada imediat dupa operatie vei fi supravegheata pentru semne de sangerare si infectie.Dupa operatie ti se va scoate cateterul urinar si vei fi indrumata sa cobori din pat si sa te misti prin camera chiar in aceeasi zi, pentru a-ti stimula circulatia si a evita riscul de tromboza si de embolie pulmonara. Ti se vor da medicamente contra durerii, uneori pe cale peridurala.