Detasarea

…Incetarea activitatii mintii conduce la yoga, dar cum este posibil ca mintea si modificarile ei sa inceteze?

Incetarea lor este rezultatul practicii interioare constante si al non-atasamentului, detasarii.

Doua lucruri conduc la suspendarea mintii si a modificarilor ei, primul – abhyasa, practica interioara constanta si al doilea – non-atasamantul,detasarea. Non-atasamentul va crea conditiile necesare pentru realizarea practicii interioare. Ambele trebuie intelese.

Mobilul a tot ceea ce faci este reprezentat de dorintele tale. Si acele dorinte se pot indeplini numai in urma realizarii anumitor actiuni. Pana cand nu renunti la dorinte, nu poti renunta la actiuni. Investesti ceva in activitatile acelea, in actiunile acelea.Din aceasta cauza caracterul si mintea omului se afla mereu in dilema, daca sa se opreasca sau nu din anumite actiuni, pentru ca realizeaza ca acestea il conduc spre suferinta.

Atunci de ce le faci? Le faci pentru ca ai anumite dorinte si acele dorinte nu pot fi implinite decat prin acele actiuni.Deci exista doua aspecte.Primul, trebuie sa faci anumite lucruri. De exemplu furia. De ce te enervezi? Te enervezi numai atunci cand undeva, cumva, cineva iti sta in cale. Tu esti pe cale de a obtine ceva, dar cineva te impiedica. Dorinta ta este obstructionata. Asta te scoate din minti.

Te enerveaza chiar si anumite lucruri. Daca mergi spre un anume loc si te impiedici de un scaun, te superi pe scaun. Incerci sa descui usa si cheia se blocheaza, te infurii pe usa. Este absurd, ate supara pe lucruri este un non-sens. Tot ceea ce te obstructioneaza intr-un fel sau altulte enerveaza.

Tu ai dorinta de a ajunge, de a face, de a obtine ceva. Tot ceea ce se opune dorintei tale iti apare a fi dusman. Ai vrea sa-l distrugi. Asta este semnificatia furiei, vrei sa distrugi obstacolele. Dar furia te face sa suferi; supararea devine o boala. Asa ca te hotarasti sa nu te mai superi.

Dar cum sa nu te mai superi cand ai dorinte, idealuri? Daca ai dorinte si idealuri atunci supararea este inevitabila, deoarece viata este complexa : nu esti singur pe lume. Milioane de oameni se lupta pentru propriile lor dorinte, se intersecteaza, isi stau unul in calea altuia. Daca ai dorinte , supararea este inevitabila, frustrarea este inevitabila, violenta este invitabila. Si mintea ta se va gandi sa distruga tot ceea ce ii sta in cale.

Furia este aceasta atitudine de a distruge obstacolul. Dar deja ai simtit pe propria-ti piele ca furia creeaza multa suferinta, asa ca tu nu vrei sa te mai infurii. Dar simpla dorinta de a nu te mai enerva nu o sa te ajute prea mult deoarece furia face parte dintr-un angrenaj mai mare –al unei minti cu dorinte, al unei minti cu obiective, al unei minti care vrea sa ajunga undeva. Nu poti sa nu te mai superi.

Asa ca, primul lucru care trebuie suprimat este dorinta. Atunci jumatate din posibilitatile de a te supara, de a te enerva dispar,baza dispare. Dar nici atunci nu este sigur ca nu te vei mai enerva, pentru ca te-ai enervat timp de milioane de ani. A devenit un obicei adanc inradacinat.

Poti sa renunti la dorinte si totusi sa continui sa te superi. Supararea nu va mai fi asa de mare , dar va persista pentru ca a devenit o obisnuinta. A devenit un obicei subconstient. Timp de multe, multe vieti l-ai purtat cu tine. A devenit ereditar. Exista in celulele tale, in corpul tau. Acum este organic si fiziologic. Prin simpla renuntare la dorinte corpul tau nu o sa-si schimbe automatismul. . Sablonul este foarte vechi. Va trebui sa schimbi si sablonul.

Pentru aceasta schimbare va fi necesara practica repetata. Pentru a schimba mecanismul interior va fi necesara practica repetata – o reconditionare a intregii structuri corp-minte. Dar aceasta este posibil numai daca ai renuntat la dorinte.

Hai sa privim si din alt punct de vedere. Un om a venit la mine si mi-a spus:”Eu nu vreau sa fiu trist, dar intotdeauna sunt trist si deprimat. Uneori nu pot nici eu sa inteleg de ce sunt trist, dar sunt trist. Nu exista nici un motiv evident pe care as putea sa il invoc. Se pare ca asta este stilul meu de viata”.“Nu-mi amintesc” a spus el “sa fi fost vreodata fericit. Si nu imi doresc sa fiu trist. Este o povara grea. Sunt cel mai nefericit om din lume. Cum sa ies din starea asta?”

Asa ca l-am intrbat: “Ai vreun interes sa fii trist?”El a spus: “De ce as putea sa am vreun interes?” Dar avea, il cunosteam foarte bine. Il cunosteam de ani de zile, dar el nu isi dadea seama ca avea un interes sa se mentina in aceasta stare. El dorea ca tristetea sa il paraseasca, dar nu stia de ce exista. O intretinuse din anumite motive care proveneau din subconstient si pe care nu le intelegea.

El avea nevoie de dragoste, dar pentru a iubi…Daca ai nevoie de iubire, trebuie sa iubesti. Daca iti doresti sa fii iubit, trebuie sa darui iubire si trebuie sa darui mai mult decat ai putea sa ceri. Dra el era un harpagon: el nu putea iubi. Pentru el parea imposibil sa daruie. Considera ca nu are nimic de daruit. Insusi verbul “a darui” il face sa se crispeze. El gandea ca nu poate decat sa primeasca; ca nu poate sa dea.

Dar fara iubire nu poti sa infloresti. Fara iubire nu poti sa ai nici o bucurie; nu poti sa fii fericit.. Si el nu putea sa iubeasca pentru ca avea impresia ca trebuie sa dea ceva de la el. Iubirea inseamna sa te darui cu tot sufletul, cu toata fiinta ta. El nu putea sa daruie iubire, nu putea primi iubire. Ce ramanea de facut? Caci tanjea dupa dragoste la fel ca toti oamenii. Iubirea este o necesitate vitala ca si hrana. Fara hrana, corpul tau ar muri si fara dragoste sufletul tau s-ar usca. Este o necesitate.

Atunci el a gasit un surogat [inlocuitor] si acela era mila; nu poate sa primeasca iubire pentru ca nu e capabil sa daruie, dar poate fi compatimit. Mila este un surogat ieftin pentru iubire. Asa ca el era in permanenta trist. Cand era trist oamenii il compatimeau. Oricine il intalnea simtea mila pentru el, pentru ca el tot timpul plangea si suspina. Starea

lui era in permanenta cea a unui om batut de soarta. Dra el se simtea bine asa! De fiecare data cand cineva ii plangea de mila , el jubila [se bucura]. Devenea din ce in ce mai nefericit , pentru ca in felul acesta putea sa stoarca mai multe lacrimi de compatimire.

Asa ca i-am spus: “Tu ai un anumit interes sa fii nefericit. Nu ai cum sa scapi de tristete. Tristetea este doar un efect. Radacinile sunt in alta parte. Nu mai cersi mila. Dar vei putea sa incetezi sa mai cersesti mila doar atunci cand ai sa incepi sa darui iubire, pentru ca la tine aceasta stare pe care o cultivi este un inlocuitor. Si in clipa in care ai sa incepi sa darui iubire , vei si tu iubit. Atunci vei fi fericit. Viata ta se va schimba”.

Legat de aceasta am sa va spun o anecdota:“Un om a intrat inr-o parcare. Arata foarte ciudat. Avea un stil de a merge imposibil, pentru ca statea chircit, ca si cum ar fi condus o masina . Mainile lui se miscau pe un volan invizibil, picioarele apasau pe niste pedale invizibile si in felul acesta el mergea. Si avea un stil de a merge extraordinar de caraghios. S-au strans o multime de oameni in jurul lui sa-l priveasca. Se uitau ca la circ. Ei l-au intrebat pe paznic “Ce se intampla?Ce face omul asta?”

Paznicul le-a raspuns: “Vorbiti mai incet.Omul asta este mort dupa masini. Era unul dintre cei mai buni piloti. A luat chiar si un premiu la raliu. Dar acum, din cauza unor probleme psihice , i s-a interzis sa mai conduca. I s-a suspendat permisul, dar el nu se poate abtine”.Oamenii l-au intrebat: “Bine , daca stii asta , de ce nu ii spui << Ce cauti aici? Nu vezi ca nu ai masina?>>Omul le-a spus: “De asta v-am rugat sa vorbiti mai incet. Nu pot sa-i spun, pentru ca in fiecare zi imi da o rupie ca sa-i spal masina. Nu pot sa-i spun: <<Pai stii, tu de fapt n-ai nici o masina.>> El acum o parcheaza, si dupa asta eu o spal”.

Omul avea un interes, rupia aceea. Si voi aveti niste interese ascunse pentru a ramane in starea de suferinta, de chin, de boala. Si repetati mecanic: “Noi nu ne dorim asta. Noi nu vrem sa ne suparam, nu vrem sa fim asa si asa”.Dar pana nu reusesti sa-ti dai seama cum ai ajuns in starea asta, pana nu descoperi mobilul, nu se poate schimba nimic.

Cel mai profund mobil este dorinta existenta in mintea ta Tu esti ceea ce esti pentru ca ai anumite dorinte. Patanjali spune: “Primul lucru este non-atasamentul”. Abandoneaza toate dorintele, fii detasat. Si apoi, abhyasa.

De exemplu , cineva vine la mine si imi spune: “Nu vreau sa ma ingras, dar nu ma pot abtine de la mancare. Vreau sa ma opresc, dar mananc incontinuu.”Dorinta este superficiala. In profunzime exista un mecanism care il face sa manance din ce in ce mai mult. Si chiar daca reuseste sa se abtina cateva zile, dupa aceea incepe din nou sa manance cu si mai multa pofta. Si pune la loc mai multa grasime decat a dat jos prin post sau prin regim. Si asta continua de ani de zile. Nu se pune problema doar sa mananci mai putin. De ce mananca el prea mult? Corpului sau nu ii este necesar, asa ca undeva in mintea lui mancarea a devenit un inlocuitor pentru altceva.

S-ar putea sa-i fie frica de moarte. Oamenii care se tem de moarte mananca mai mult pentru ca mancarea pare a sta la baza vietii. Cu cat mananci mai mult cu atat esti mai viu. Cam asta este aritmetica din mintea lor. Fiindca daca nu mananci mori. Asa ca a nu manca echivaleaza cu moartea si a manca mai mult echivaleaza cu a fi mai plin de viata. Asa ca, daca iti este frica de moarte, mananci mai mult sau daca nu te iubeste nimeni mananci mai mult.

Mancarea poate deveni un surogat pentru iubire, deoarece copilul, la inceputul vietii, asociaza iubirea cu hrana. Prima fiinta de care copilul devine constient este mama, prin hrana si iubirea pe care le primeste de la mama lui. Iubirea si hrana patrund simultan in constiinta lui. Si intotdeauna cand mama este iubitoare , ea ii da lapte mai mult. Sanul se ofera cu bucurie. Dar cand mama este suparata nu ii da sa suga suficient.

Copilul este privat de mancare de fiecare data cand mama este indispusa; cand ea este in toane bune, copilul primeste mancare. Iubirea si mancarea devin un singur lucru; in mintea copilului ele se asociaza. Asa ca, intotdeauna cand copilul primeste multa afectiune, mananca mai putin, pentru ca iubirea il copleseste intr-atat incat nu mai simte nevoia sa manance. Cand copilul nu simte ca este iubit, mananca mai mult, pentru ca trebuie mentinut un anumit echilibru. Daca este cu totul privat [ lipsit ] de iubire , o sa manance foarte mult.

O sa va mirati- intotdeauna cand doi oameni se iubesc, ei pierd din greutate. Din cauza asta femeile incep sa se ingrase dupa ce se casatoresc. Cand iubirea este legalizata, ele incep sa se ingrase pentru ca acum nu mai este necesar sa iubeasca. Iubirea si lumea iubirii pentru ele inceteaza sa mai existe.

In tarile in care divorturile sunt foarte frecvente, femeile isi mentin silueta. In tarile in care nu se practica divortul, femeile nu acorda nici o atentie siluetei. Daca divortul este posibil, femeile trebuie sa-si gaseasca alti iubiti; ele sunt credincioase cantarului. Cautarea iubirii le ajuta sa-si pastreze silueta. Cand iubirea este legiferata, totul se termina. Nu mai este nevoie sa te ocupi de corpul tau; nu mai trebuie sa te ingrijesti.

Asa ca, poate ca acestui om ii este frica de moarte; sau poate ca nu are o relatie amoroasa profunda. Si aceste doua sunt corelate. Daca iubesti cu toata fiinta ta nu iti este frica de moarte. Iubirea este o implinire ata de mare incat nu te mai intereseaza ce o sa se intample in viitor. Iubirea in sine este o implinire. Chiar si moartea poate fi intampinata cu bucurie. Dar daca nu iubesti iti este frica de moarte ; pentru ca nici nu ai iubit pana acum si moartea se apropie. Si cu asta o sa se termine totul.

Daca nu iubesti, frica de moarte se amplifica. Daca iubesti, frica de moarte scade. Daca iubesti cu toata fiinta ta, frica de moarte dispare. Exista o corelatie interioara. Chiar si lucrurile marunte fac parte dintr-un angrenaj complex. Nastratin Hogea statea in cabinetul veterinarului cu catelul in brate si il batea la cap pe medic: “Taiati-I coada catelului meu”. Medicul il intreba: “Dar de ce,Nastratin? Daca ii tai coada, frumusetea asta de catel va fi mutilat. O sa arate oribil. Nu inteleg de ce insisti.” Nastratin a spus: “Bine, dar ramane intre noi, nu spuneti la nimeni. Vreau sa tai

coada catelului pentru ca trebuie sa vina soacra-mea la noi in vizita si nu vreau sa se bucure nimeni de venirea ei. Am exclus orice posibilitate. Numai catelul asta ar mai putea sa-mi strice planurile.”

Pana si coada unui catel a ajuns sa faca parte dintr-un angrenaj relational complex. Daca Nastratin nu poate permite nici macar cainelui sa o intampine bucuros pe soacra sa, inseamna ca el nu isi iubeste sotia; ar fi imposibil. Daca iti iubesti sotia, ii faci o primire foarte frumoasa mamei ei. Esti afectuos cu ea.

Lucruri care par simple la prima vedere au radacini adanci si totul este imtim corelat. Asa ca , doar schimband o idee nu se schimba nimic. Trebuie sa descoperi intreg angrenajul, sa il deconditionezi, sa il reconditionezi, sa creezi un model nou pentru ca viata ta sa se poata schimba. Asa ca aceste doua lucruri sunt necesare: non-atasamentul, detasarea absoluta si practica interioara constanta.

Asta nu inseamna sa nu te mai bucuri. In aceasta privinta a persistat mult timp o intelegere gresita si yoga a fost interpretata gresit in multe privinte. Aceasta este una din ele - ca daca faci yoga ai terminat cu viata pentru ca nu mai poti sa iti doresti nimic. Daca nu iti mai doresti nimic, daca nu mai esti atasat de nimic, daca nu mai iubesti nimic atunci esti exact ca un cadavru. Nu aceasta este semnificatia reala.

Non-atasamentul presupune sa nu depinzi de nimic. Poti sa ai preferinte; dar nu atasamente. Cand spun ca poti sa ai preferinte, intelegi ca poti sa preferi, este normal sa preferi. Daca traiesti intre oameni, trebuie sa iubesti pe cineva, trebuie sa alegi pe cineva, trebuie sa ai prieteni. Poti sa preferi dar nu sa te atasezi.

In ce consta diferenta? Daca te atasezi, atunci devine o obsesie. Daca fiinta iubita nu este cu tine, esti nefericit. Iti este dor, suferi. Si atasamentul este asa o boala, incat daca persoana nu este cu tine, suferi, iar daca este cu tine esti indiferent. Atunci totul este in regula, ai ceea ce consideri ca ti se cuvine. Daca persoana este cu tine e-n ordine – nu mai trebuie sa faci nimic. Daca persoana nu este cu tine, atunci suferi. Acesta este atasamentul.

Preferinta este exact opusul. Daca persoana nu este cu tine, nu-i nimic;daca persoana este cu tine, esti fericit, esti recunoscator. Daca persoana este cu tine, nu consideri ca asta ti se cuvine de drept. Esti fericit, te bucuri, sarbatoresti. Dar daca persoana nu este cu tine, nu iti faci probleme. Nu ai pretentii, nu esti obsedat. Poti sa fii fericit si singur. Ai fi preferat sa fii cu fiinta iubita, dar ideea asta nu te obsedeaza.

Preferintele sunt normale; atasamentul este o boala. Si un om care are preferinte isi traieste viata in deplina fericire. Nu ai cum sa il faci sa sufere. Poti doar sa il faci si mai fericit. Dar nu poti sa il faci sa sufere. Iar pe o persoana care are multe atasamente – nu poti sa o faci fericita,nu poti decat sa o faci si mai nefericita. Si tu stii asta! Stii asta foarte bine. Daca iubitul tau este cu tine nu te bucuri prea tare. Daca nu este cu tine , suferi ingrozitor. …

Atasamentul este o boala. Cand sunteti impreuna, nu sunteti fericiti. Daca aveti bogatii, nu sunteti fericiti. Ati fi nenorociti, daca ati fi saraci. Esti sanatos si nu-i multumesti niciodata lui Dumnezeu pentru asta. Daca esti sanatos, nu te simti niciodata recunoscatorfata de existenta. Dar daca esti bolnav, zici ca esti batut de soarta.

Chiar si o banala durere de cap iti poate spulbera orice urma de credinta. Dar cand esti fericit si sanatos nu simti nevoia sa te duci la biserica sau la templu pentru a-ti arata recunostinta: “Sunt fericit si sunt sanatos si nu este meritul meu. Doamne, iti multumesc pentru aceste daruri.”

Odata Nastratin Hogea a cazut in rau si era cat pe ce sa se inece. El nu era o fiinta religioasa, dar dintr-o data , la un pas de moarte, a inceput sa strige in gura mare: “Allah, Dumnezeu, te rog, salveaza-ma, ajuta-ma si iti promit ca de acum inainte o sa ma rog si o sa fac tot ce scrie in scripturi.”In timp ce el spunea: “Doamne ajuta-ma!” s-a agatat cu mana de o ramura care atarna deasupra raului. Si cand a inceput sa se apropie de mal, in siguranta, agatandu-se de craca si s-a simtit mai sigur pe el, mai relaxat, i-a spus lui Dumnezeu: “S-a rezolvat. Nu te mai deranja. Nu-ti mai face probleme. Acum sunt in siguranta.” Dintr-odata, craca s-a rupt si a cazut inapoi in rau. Asa ca a spus: “Doamne, Tu chiar nu stii de gluma?”

Exact asa functioneaza mintea noastra. Atasamentul te va face din ce in ce mai nefericit; preferinta te va face din ce in ce mai fericit. Patanjali este impotriva atasamentului, dar nu si impotriva preferintei. Orice om are anumite preferinte. Poate sa iti placa un anumit fel de mancare, iar altul sa nu iti placa. Dar aceasta este doar o preferinta. Dca nu poti sa gasesti mancarea ta preferata, atunci o vei alege pe cea de pe locul doi si te vei bucura pentru ca stii ca in clipa aceea nu ai cum sa faci rost de mancarea ta preferata si ca trebuie sa te bucuri de ceea ce ti se ofera. Nu o sa incepi sa plangi si sa suspini. Vei accepta viatacu ceea ce iti ofera ea clipa de clipa.

Dar o persoana care este in permanenta atasata de ceva, nu se bucura niciodata de nimic. Intreaga sa viata devine o permanenta suferinta. Daca nu esti atasat, esti absolut liber; ai foarte multa energie, nu depinzi de nimic. Esti independent si poti sa utilizezi aceasta energie pentru evolutia ta spirituala. Poate deveni o practica. Poate deveni abhyasa.Ce este abhyasa? Abhyasa este lupta impotriva vechilor cliseecomportamentale. Fiecare religie a impus anumite practici dar la baza lor sta aceasta sutra a lui Patanjali.

De exemplu, te hotarasti ca, de fiecare data cand simti ca incepi sa te enervezi, sa respiri adanc de cinci ori inainte de a lasa furia sa te cuprinda. O practica simpla, care aparent nu are nici o legatura cu furia. Cineva ar putea chiar sa rada: ‘La ce o sa-ti foloseasca asta?” Dar o sa-ti foloseasca. De fiecare data cand simti ca incepi sa te infurii, inspira si expira de cinci ori.

Ce se va intampla? Se vor intampla multe lucruri. Furia poate sa puna stapanire pe tine doar daca esti subconstient. Exact inainte sa te infurii inspiri si expiri de cinci ori: acesta este un efort constient. Asta va face ca mintea ta sa devina constienta si, atata timp cat esti constient, furia nu te poate cuprinde. Asta va face ca tu sa ai o priza de constiinta

mult mai buna asupra corpului datorita aportului marit de oxigen. In acea clipa de trezire vei simti dintr-odata ca furia a disparut.

In al doilea rand, mintea ta se poate focalizadoar asupra unui singur lucru. Mintea nu se poate gandi la doua lucruri in acelasi timp; ii este imposibil. Poate trece de la un subiect la altul foarte rapid, darnu se poate focaliza simultan asupra a doua subiecte. Trebuie sa le abordeze pe rand. Mintea are o fereastra foarte ingusta; nu incap doua lucruri odata. Asa ca, daca este dominata de furie, nu mai exista nimic altceva in clipa aceea. Daca inspiri si expiri de cinci ori, mintea se focalizeaza dintr-o data asupra respiratiei. A fost distrasa. Acum ea are alta preocupare. Si, chiar daca te vei lasa totusi cuprins de furie, ea nu va mai avea aceeasi intensitate, pentru ca a pierdut momentul.

Gurdjief a spus: “Cand era pe patul de moarte, tatal meu mi-a spus sa tin minte un singur lucru: <<Intotdeauna cand esti furios, asteapta 24 de ore si dupa aceea fa tot ce iti pofteste inima. Chiar daca vrei sa omori pe cineva, asteapata mai intai 24 de ore.>>

Douazeci si patru de ore sunt prea mult, sunt de ajuns douazeci si patru de secunde. Acea asteptare te face sa te razgandesti. Energia care se revarsa spre furie a fost deviata. Este aceeasi energie. Se poate manifesta ca furie sau poate deveni compasiune. Trebuie doar sa-i oferi sansa.

Asa ca vechile scripturi spun: “Daca itivine un gand bun, nu amana: fa imediat ce ai gandit. Daca iti vine un gand rau, amana-l; nu-l face niciodata imediat ce ti-a trecut prin cap” Dar noi aproape intotdeauna reactionam invers. D e fiecare data cand ne vine o idee buna, o amanam.

Mark Twain povesteste in memoriile lui ca odata s-a dus la biserica, la slujba. Predica era minunata, asa ca dupa zece minute s-a hotarat . ”Astazi o sa donez zece dolari. Preotul acesta este minunat. Aceasta biserica merita sa fie ajutata!” S-a hotarat sa doneze zece dolari la sfarsitul slujbei. Dupa vreo zece minute s-a mai gandit el si a ajuns la concluzia ca zece dolari este prea mult, cinci erau de ajuns. Dupa inca zece minute a hotarat ca “Nu merita nici cinci dolari omul asta.”

Deja el nu mai asculta slujba. Se gandea la bani. Nu a apucat sa spuna nimanui si acum incearca sa se convinga ca este prea mult. “La sfarsitul slujbei - spune el - ma hotarasem sa nu dau nici un ban. Si cand a ajuns la mine omul care strangea donatiile, omul acela care ma impresionase atat de mult, m-am gandit chiar sa iau ceva bani si sa fug din biserica!”

Mintea este in continua schimbare. Nu sta niciodata pe loc; este ca un torent. Daca te gandesti la ceva rau, asteapta putin. Nu poti opri mintea, este ca un fluviu. Asteapta! Daca astepti putin, nu vei mai putea sa faci rau. Daca te gandesti la ceva frumos si vrei sa faci, fa imediat, pentru ca mintea este in schimbare si peste cinci minute nu vei mai putea sa faci ce ti-ai dorit. Asa ca , daca este un gest bun, afectuos, nu-l amana. Daca este un gest violent sau distructiv, amana.

Daca te enrvezi, amana timp de cinci respiratii si furia o sa dispara.Aceasta trebuie sa devina un obicei. De fiecare data cand incepi sa te enervezi, inspira si expira de cini ori. Dupa aceea n-ai decat sa te enervezi. Daca vei proceda asa in permanenta, va deveni un obicei; nu va mai fi nevoie sa te gandesti de fiecare data. In clipa in care furia apare, automat o sa incepi sa respiri profund. Dupa cativa ani iti va fi imposibil sa te mai enervezi. Nu vei mai putea sa te enervezi.

Orice practica si effort constient te pot ajuta sa-ti schimbi vechile obiceiuri. Si asta nu este o transformare care se produce instantaneu: este nevoie de timp – pentru ca ti-ai elaborat modelele comportamentale in nenumarate vieti. Unele dintre ele nu pot fi schimbate intr-o singura viata – este prea putin.

Discipolii mei vin si ma intreaba: “Cand o sa se intample?” Si eu le spun: “In curand.” Si ei ma intreaba: “Ce intelegi tu prin <<curand>>, ne tot spui asta de ani de zile.”

Daca se intampla in existenta aceasta , inseamna ca s-a intamplat foarte curand. Oricand se intampla , este mai devreme decat normal, pentru ca acest model a fost elaborat in atat de multe vieti. Trebuie sa fie distrus, reconstruit. Asa ca niciodata, nici chiar dupa mai multe vieti, nu este prea tarziu.