C U P R I N S

Introducere ……………………………………………………... 7 Capitolul I. PERSPECTIVA SOCIOLOGIC Ă ……………… 11

1. Cunoaşterea comună (spontană) despre societate, bunul-simŃ sau „raŃionalitatea eronată” …………………...…………..

12

2. Cunoaşterea ştiinŃifică ……………………………………. 15 3. Sociologia – definire, origini, devenire …………………... 22

A. Sociologia – ştiinŃă a societăŃilor moderne şi contemporane 22 B. „Pionierii” şi „fondatorii” sociologiei ………………… 26 C. Geneza şi dezvoltarea sociologiei româneşti ………….. 43

4. Neutralitate axiologică şi valori sociale ………………….. 49 5. FuncŃiile sociologiei ……………………………………… 51 6. Trei moduri diferite de a privi societatea ………………… 53

A. Modelul determinismului social ………………………. 53 B. Modelul individualismului …………………………….. 54 C. Modelul interdependenŃei dintre individ şi societate ….. 55

7. Principalele teorii sociologice ……………………………. 60 A. InteracŃionismul ……………………………………….. 60 B. FuncŃionalismul ……………………………………….. 63 C. Conflictualismul ………………………………………. 66

8. Identitate, cultură, suporturi sociale ……………………… 70 A. Identitatea ……………………………………………... 70 B. Cultura ………………………………………………… 72 C. Raporturile sociale …………………………………….. 72

9. Perspectiva sociologică – rezumat ………………………... 73 ReferinŃe bibliografice ………………………………………. 76

Capitolul II. METODE DE CERCETARE ÎN SOCIOLOGIE 79

1. Principii metodologice în cercetările sociologice empirice ... 81 2. Metodă, tehnică, procedeu, instrument de investigaŃie …... 83 3. ConŃinutul conceptului de metodologie …………………... 88 4. Procesualitatea cunoaşterii sociologice …………………... 90 ReferinŃe bibliografice ………………………………………. 92

Capitolul III. CULTURA. INFLUEN łELE MULTIPLE ALE CULTURII ………………………………...

93

1. Definirea culturii …………………………………………. 95 2. Teorii cu privire la cultură ………………………………... 101 3. Elementele culturii ……………………………………….. 105 4. Principalele funcŃii ale culturii …………………………… 111 5. EvoluŃie socioculturală …………………………………… 111 ReferinŃe bibliografice ……………………………………… 119

Capitolul IV. IDENTITATE PERSONALĂ ŞI SOCIAL Ă …. 121 1. Ce este identitatea? ……………………………………….. 123 2. Rolul social şi individual al identităŃii ……………………. 124 3. Cum se construieşte identitatea? …………………………. 127 ReferinŃe bibliografice ………………………………………. 137

Capitolul V. SOCIALIZ ARE. INDIVIDUL – O FIINłĂ SOCIALĂ …………..

139

1. Ce este socializarea? ……………………………………… 141

2. Mecanismele de socializare ………………………………. 143 3. Diferite forme de învăŃare ………………………………... 144 4. AgenŃi de socializare ……………………………………... 151 5. ConsecinŃele socializării ………………………………….. 158 6. Control social, devianŃă, marginalitate …………………… 159 ReferinŃe bibliografice ……………………………………… 164

Capitolul VI. STRATIFICARE ŞI MOBILITATE SOCIAL Ă 165

1. Stratificare socială ………………………………………... 167 A. Definire şi tipologie …………………………………… 167 B. Teorii despre stratificare ………………………………. 171

2. Mobilitate socială ………………………………………… 181 A. Definire şi tipuri de mobilitate ………………………... 181 B. Studii comparative de mobilitate ……………………… 182 ReferinŃe bibliografice ……………………………………. 185

Capitolul VII. INSTITU łII SOCIALE ………………………... 187

1. Familia, rudenia şi căsătoria ……………………………… 194 2. ViaŃa economică şi munca ………………………………... 206 3. Politică, putere, autoritate, stat, democraŃie, partid politic … 213 4. EducaŃia …………………………………………………... 221 5. ŞtiinŃa ……………………………………………………... 234 6. Religia ………………………………………………….…. 240 ReferinŃe bibliografice ………………………………………. 255

Capitolul VIII. ORGANIZA łIILE ŞI CONDUCEREA LOR … 259 1. Teorii despre organizaŃii ………………………….………. 261 2. Conducerea organizaŃiilor ………………………………... 274

A. InfluenŃă şi putere în organizaŃii ………………………. 275 B. Perspective teoretice asupra conducerii ……………….. 276 C. Stiluri de conducere …………………………………… 281

ReferinŃe bibliografice ………………………………………. 285 Capitolul IX. COMUNIT ĂłI TERITORIALE ……………….. 287

1. ComunităŃi umane teritoriale ……………………………... 288 A. ComunităŃi rurale ……………………………………… 289 B. ComunităŃi urbane ………………………………….…. 293

ReferinŃe bibliografice ………………………………………. 305 Capitolul X. COMPORTAMENT COLECTIV ŞI SCHIMBARE SOCIAL Ă ……………………..

307

1. Mişcările sociale ………………………………………….. 310 2. Schimbare socială ………………………………………… 313

A. Câteva definiŃii ale schimbării ………………………… 315 B. Factori explicativi ai schimbării sociale ………………. 320 C. Problema inovaŃiei …………………………………….. 326 D. Schimbări actuale şi perspective ………..…………….. 330

ReferinŃe bibliografice ………………………………………. 334

REZUMATUL CURSULUI

Capitolul I. PERSPECTIVA SOCIOLOGIC Ă Sociologia propune, într-o perspectivă proprie, concepte şi metode utile studiului relaŃiilor

dintre individ şi societate. Conceptele de bază – identitate, cultură şi raporturi sociale – permit precizări cu privire la ceea ce sunt individul şi societatea. Aceasta din urmă este mai mult decât suma membrilor. Aici se pot observa raporturile sociale care diferenŃiază şi încadrează interacŃiunile sociale între indivizi şi între grupuri. Pe de o parte, individul este un produs al societăŃii, adică al apartenenŃei sale la un sex, grupă de vârstă, la o etnie sau o rasă şi la o clasă socială. Pe de altă parte, fiecare individ, diferit de ceilalŃi, poate acŃiona asupra societăŃii individual sau ca membru al unei colectivităŃi.

Sociologii au îmbogăŃit această perspectivă sociologică, formulând trei mari modele cu privire la legătura dintre individ şi societate. Primul pune accent pe determinismul social, al doilea valorizează individul şi al treilea consideră că individul şi societatea sunt interdependente. Acesta din urmă – mult mai realist şi complex – explică, pe de o parte, cum îşi formează individul propria sa identitate în relaŃie cu cultura şi raporturile sociale şi, pe de altă parte, cum societatea, cultura care o modelează şi raporturile sociale care o caracterizează acŃionează asupra individului.

Perspectiva sociologică se bazează pe un demers ştiinŃific diferit de cel al ştiinŃelor naturii. Obiectul sociologiei este un obiect conştient, dotat cu liber arbitru. Cele câteva legi pe care le-a descoperit sociologia sunt limitate în timp şi spaŃiu.

Cele trei mari teorii sociologice, care analizează raporturile dintre individ şi societate, sunt: interacŃionismul, funcŃionalismul şi conflictualismul.

Teoria interacŃionistă este centrată asupra individului. Ea are în vedere interacŃiunile între diferiŃi actori, dar nu stabileşte legăturile dintre interacŃiuni şi structurile societăŃii. Cât priveşte celelalte două teorii – funcŃionalismul şi conflictualismul –, acestea sunt mai degrabă globalizante, aplecându-se asupra factorilor externi individului, care îl condiŃionează şi-i ghidează acŃiunile. Pentru funcŃionalism, factorii externi sunt, în principal, mijloacele pe care le utilizează o societate pentru a se menŃine (idei, mijloace, integrare). Conflictualismul face apel la factori externi (economia capitalistă şi lupta de clasă) pentru a explica schimbările care se produc într-o societate. Ultimele două teorii oferă un cadru de analiză care depăşeşte nivelul interacŃiunilor individuale: ele aparŃin macrosociologiei. În ceea ce priveşte schimbarea socială, teoriile interacŃionistă şi funcŃionalistă pun accentul pe echilibrul societăŃii, adică pe ordinea socială, în timp ce conflictualismul concepe societatea prin prisma tensiunilor sociale care o perturbă, adică a dezordinii sociale.

Capitolul II. METODE DE CERCETARE ÎN SOCIOLOGIE În sociologie există două mari orientări sau tradiŃii de cercetare empirică. Prima dintre aceste orientări metodologice are în vedere cerinŃa ca sociologia să ofere

analize ştiinŃifice, obiective ale faptelor sociale. Ea afirmă faptul că viaŃa socială trebuie analizată într-un mod similar cu cel utilizat de ştiinŃele naturii, în cazul naturii. Pentru a fi utilizate într-o cercetare, datele cantitative (măsurabile) referitoare la variabilele independente şi dependente trebuie adunate într-un mod sistematic şi riguros.

Cea de-a doua orientare de cercetare porneşte de la presupoziŃii contrare, avându-şi izvorul în tradiŃia antropologiei sociale. Acest demers ştiinŃific, care consideră realitatea socială diferită de cea naturală, se bazează pe tehnici de colectare a unor date calitative.

Pentru realizarea cu succes a cercetărilor sociologice empirice este necesară luarea în considerare a următoarelor principii metodologice:

• unitatea dintre teoretic şi empiric; • unitatea dintre explicaŃie şi înŃelegere; • unitatea dintre cantitativ şi calitativ; • unitatea dintre judecăŃile constatative şi cele evaluative. Desemnând „ştiinŃa metodelor”, metodologia echivalează cu logica procesului de cunoaştere

şi cu analiza căilor unei cât mai bune cunoaşteri. Cercetarea ştiinŃifică a realităŃii sociale se realizează cu ajutorul metodelor, tehnicilor,

procedeelor şi instrumentelor de investigaŃie. Metodele în ştiinŃele socioumane pot fi clasificate după criterii multiple şi au avantaje şi

dezavantaje, fiind necesare adecvarea lor permanentă la obiectul de studiu şi utilizarea lor complementară şi convergentă.

Procesul de cunoaştere sociologică presupune parcurgerea unor etape şi se concretizează în următorul model de desfăşurare a oricărei investigaŃii sociologice:

Capitolul III. CULTURA. INFLUEN łELE MULTIPLE ALE CULTURII Teoriile contemporane ale culturii pun în evidenŃă multiplele sensuri şi accepŃiuni ale acestei

noŃiuni, definite variat, în funcŃie de unghiurile din care este abordată, de gradul de generalitate sub care este analizată, de sistemul de referinŃă la care este raportat acest domeniu complex al vieŃii sociale.

În încercarea de definire a culturii, F.M. Keesing distinge câteva orientări: evoluŃionismul, istorismul, difuzionismul, funcŃionalismul şi configuraŃionalismul, iar Georges Balandier a clasificat teoriile antropologice ale culturii în trei mari grupuri: cultura analizată din perspectiva istoriei culturale, cultura în raport cu anumite tipuri de personalitate, cultura raportată la teoria comunicării. ContribuŃii importante în aceeaşi direcŃie au adus E.B. Taylor, A. Kroeber şi K. Kluckhohn, L.A. White, F. Merrill, dar şi reprezentanŃi ai gândirii româneşti, precum P.P. Negulescu, P. Andrei, E. Lovinescu, T. Vianu, D. Gusti etc.

În sensul cel mai general, cultura se defineşte prin modurile de a gândi, simŃi şi acŃiona proprii unei societăŃi.

Cultura se sprijină pe limbaj, pe un ansamblu de simboluri şi pe un sistem de credinŃe care permit indivizilor să devină membrii unui grup şi să se distingă de alte grupuri. Aceste moduri de a gândi şi de a-şi reprezenta lumea ghidează şi orientează comportamentele individuale. Au fost identificate patru funcŃii ale culturii.

Cultura modernă se caracterizează printr-o creştere a individualismului şi o deplasare a legăturilor de solidaritate din familie şi comunitate spre grupuri din ce în ce mai restrânse. Rata ridicată a sinuciderii şi creşterea numărului de celibatari atestă neliniştile ce rezultă de aici. Nici indivizii şi nici societăŃile nu pot trăi izolaŃi. Contactul cu alte culturi poate conduce la două atitudini: o atitudine etnocentristă (afirmarea superiorităŃii unei culturi asupra alteia) şi o atitudine de relativism cultural (afirmarea egalităŃii culturilor).

Capitolul IV. IDENTITATE PERSONAL Ă ŞI SOCIAL Ă

Identitatea reprezintă un ansamblu de referenŃi materiali, sociali şi subiectivi care definesc o persoană. Aceşti referenŃi se articulează în jurul a doi poli. Polul social al identităŃii se compune din elementele care fac dintr-un individ o persoană asemănătoare cu celelalte care împart acelaşi mediu de viaŃă ca el. Sentimentul de identitate naŃională ilustrează polul social al identităŃii. Spre deosebire de polul social, care evidenŃiază similitudinea cu celălalt, polul individual semnifică singularitatea, diferenŃa de celălalt. Identitatea înseamnă, din punct de vedere psihologic, sentimentul de permanenŃă de sine, adică impresia că rămâi acelaşi cu trecerea timpului.

Polul social şi polul individual al identităŃii nu se află în relaŃie de opoziŃie, ci de interdependenŃă şi aceasta în cursul tuturor etapelor vieŃii.

Identitatea se înscrie într-un proces evolutiv. Ea se modelează, se reorganizează, se modifică de-a lungul vieŃii. Se realizează pe parcursul unui dublu proces, socializarea şi personalizarea. Socializarea permite copilului să înveŃe reguli sociale şi culturale pentru a se integra în mediu. Mai târziu, la vârsta adolescenŃei, individul se personalizează, adică el respinge selectiv unele aspecte ale socializării, alege într-un mod personal modele, valori şi norme, le face să-i corespundă, să fie ale sale.

EvoluŃia identităŃii se produce începând de la vârsta copilăriei şi continuă până la sfârşitul vieŃii. În fiecare perioadă a dezvoltării indivizilor, elemente ale contextului social şi cultural influenŃează această identitate. Identitatea evoluează, aşadar, pe firul transformărilor socioculturale produse într-o societate. În această perspectivă trebuie discutată criza de identitate din adolescenŃă, criza de identitate masculină şi feminină şi criza de identitate a persoanelor vârstnice.

Capitolul V. SOCIALIZAREA. INDIVIDUL – O FIIN łĂ SOCIALĂ

Socializarea este un lung proces prin care individul învaŃă şi interiorizează diferitele elemente ale mediului său de viaŃă şi se adaptează la el. Socializarea primară desemnează învăŃămintele primite în copilărie şi care îi permit individului să se integreze în societate. Socializarea secundară reprezintă integrarea, în noi sectoare ale societăŃii, a indivizilor deja socializaŃi.

Socializarea se realizează prin intermediul învăŃării. Există diverse tipuri de învăŃare. Se vorbeşte de învăŃare prin consolidare, de învăŃare prin condiŃionare, de învăŃare prin observare şi de învăŃare prin interacŃiune cu ceilalŃi.

NoŃiunea de habitus se aplică ansamblului de elemente ale moştenirii noastre culturale, care devin o a doua natură. Este ansamblul de dispoziŃii de a acŃiona, de a gândi, de a percepe şi simŃi într-un mod determinat. Aceste feluri de a fi sunt astfel interiorizate, încât ai impresia că te-ai născut cu ele. Se disting trei tipuri de habitus. Habitus-ul cultural caracterizează identitatea colectivă naŃională a unui popor. Habitus-ul de clasă reflectă apartenenŃa la un mediu social. Habitus-ul sexual corespunde stereotipurilor sexuale, care sunt legate de comportamentele masculin şi feminin.

DiferiŃii actori sociali care au o influenŃă asupra individului pe parcursul existenŃei sale se numesc agenŃi de socializare, printre care se numără familia, şcoala, grupul de covârstnici, mass-media, locul de muncă.

Una din principalele consecinŃe ale socializării este stabilirea unui control social. În mod concret, socializarea are ca rezultat să exercite presiune asupra indivizilor pentru ca ei să-şi regleze conduita. Se vorbeşte de control social instituŃionalizat, atunci când se pune problema de a face respectate legea şi ordinea de către autorităŃile publice. Se vorbeşte de control social informal , când presiunile asupra individului se exercită, într-un mod subtil, în mediul său imediat de viaŃă.

Controlul social nu se exercită niciodată perfect. Unii indivizi nu reuşesc să se integreze într-un cadru social prescris; se spune despre ei că sunt devianŃi. Individul deviant încearcă să nege o ordine pe care înŃelege s-o conteste, schimbe sau chiar s-o distrugă. Când unii indivizi trăiesc complet în afara normelor şi sunt excluşi din societate, se vorbeşte de marginalitate.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE 1. Carmen Furtună, Sociologie generală, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005. 2. Anthony Giddens, Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2000. 3. Norman Goodman, Introducere în sociologie, Editura Lider Bucureşti (s.a.). 4. Ioan Mihăilescu, Sociologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2003. 5. Traian Herseni, Sociologie. Teoria generală a vieŃii sociale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,

1982. 6. C.W. Mills, ImaginaŃia sociologică, Editura Politică, Bucureşti, 1975.

TESTE DE AUTOEVALUARE

____ 1. Care este tipul de cunoastere pe care se bazează societatea modernă? a. cunoasterea spontană

b. cunoasterea stiintifică c. cunoasterea cotidiană d. cunoasterea comună e. bunul-simt

____ 2. Care sunt caracteristicile cunoasterii comune?

a. caracterul pasional b. caracterul obiectiv c. caracterul limitat d. caracterul stiintific e. caracterul contradictoriu f. caracterul iluzoriu Variante de răspuns:

a + b + d + e + f b + c + e + f a + c + e + f c + d + e + f

____ 3. Cine este părintele pozitivismului, creatorul termenului sociologie?

a. Auguste Comte b. Dimitrie Gusti c. Karl Marx d. Max Webert e. Emile Durkheim

____ 4. Cine este autorul lucrării Despre diviziunea muncii sociale?

a. Auguste Comte b. Max Weber c. Spiru Haret d. Emile Durkheim

____ 5. Cine este autorul lucrării Regulile metodei sociologice?

a. Max Weber b. Dimitrie Gusti c. Auguste Comte d. Karl Marx

e. Emile Durkheim

____ 6. Cine este fondatorul sociologiei comprehensive? a. Max Weber

b. Auguste Comte c. Herbert Spencer d. Karl Marx

____ 7. Cine este fondatorul sociologiei comprehensive? a. Max Weber b. Auguste Comte c. Herbert Spencer d. Karl Marx

____ 8. Cine este autorul lucrării Mecanica socială?

a. Stefan Zeletin b. Titu Maiorescu c. Max Weber d. Dimitrie Drăghicescu e. Spiru Haret

____ 9. Cine este sociologul care evidentiază faptul că asigurarea obiectivitătii este posibilă numai

prin neutralitate axiologică? a. Dimitrie Gusti b. Max Weber c. Herbert Spencer d. Auguste Comte

____ 10. Care sunt principalele functii ale sociologiei?

a. decizională b. aplicativă (practic–inginerească) c. critic–ameliorativă d. expozitivă e. explicativă Variante de răspuns: a + b + c + d + e a + c + e b + c + d b + c + d + e

____ 11. Care sunt cele mai importante modele ale traditiei sociologice, care explică realitatea

socială si raporturile dintre individ si societate? a. pozitivismul b. modelul interdependentei c. modelul determinismului social d. modelul individualismului e. sociologismul

Variante de răspuns : a + c + d + e b + c + e b + c + d c + d + e

____ 12. Cine dintre autorii de mai jos este reprezentant al teoriei interactioniste?

a. Robert K. Merton b. Bronislaw Malinowski c. Emile Durkheim d. Henri Garfinkel e. Karl Marx

____ 13. Cine este teoreticianul este apreciază că dezvoltarea culturii si civilizatiei înseamnă

însusi progresul istoric al omenirii? a. Dimitrie Gusti b. Tudor Vianu c. P.P. Negulescu d. Eugen Lovinescu

____ 14. Cine este teoreticianul pentru care cultura reprezintă natura pusă în valoare de către om, un proces de necontenită creatie de valori?

a. Dimitrie Gusti b. Eugen Lovinescu c. P.P. Negulescu d. Tudor Vianu e. Petre Andrei

____ 15. Cine este autorul care defineste cultura ca „un sistem complex de cunostinte, credinte,

arte, legi, morală, moravuri, cutume, alte capacităti umane si deprinderi dobândite de om ca membru al unei societăti”?

a. Eduard Sapir b. Bronislaw Malinowski c. P.P. Negulescu d. Edward Taylor e. Lucian Blaga