1

Capitolul 2 Mecanismele Guvernării

Orice discuŃie referitoare la mecanismele guvernării, care cuprinde o evaluare a

relaŃiei monarhului cu factorii de decizie, consiliul şi adunările reprezentative, începe, în

mod inevitabil, cu curtea. Deşi curtea este asociată în imaginea noastră mentală cu ideea

de spectacol, de lux, de efect artistic, ea este şi locul care atrage magnetic toate facŃiunile

societăŃii, unde toŃi factorii de decizie sunt prezenŃi.

Curtea nu este un concept foarte clar, deoarece există cel puŃin două moduri în

care putem să decodificăm această noŃiune. Curtea este un grup de oameni, este

totalitatea abstractă a celor care îl servesc pe suveran. Curtea este însă şi un loc, spaŃiul

fizic în care se află monarhul. Elementul unificator între aceste două definiŃii este

monarhul însuşi şi, dacă vrem să introducem ideea de continuitate, dinastia. Conform

definiŃiei sugerate de Robert Evans, un istoric al dinastiei Habsburgilor, curtea este

‚dinastia văzută ca instituŃie’.

Pentru a sesiza modificările pe care le suportă curtea în evul mediu târziu şi

perioada modernă timpurie şi pentru a decela funcŃiile pe care aceasta le asumă este

necesară o comparaŃie cu situaŃia curŃii în evul mediu.

Pentru curtea evului mediu, curtea imperială este, aproape inevitabil modelul de la

care trebuie să pornim discuŃia. Ea este cea care modelează diversitatea de curŃi regale şi

ducale care au dominat evul mediu central. Perioada de glorie a curŃii imperiale, care se

impune ca factor de referinŃă este curtea lui Carol cel Mare (Charlemagne, Carolus

Magnus).

Această curte este dominată de personalitatea împăratului, al cărui portret poate fi

reconstituit din biografiei lui Carol ce Mare, scrisă de Einhard – modelată după vieŃile

împăraŃilor, a lui Suetonius. Din acest text, Carol cel Mare apare ca un personaj

preocupat de sănătatea sa care promova moderaŃia în ceea ce priveşte hrana şi băutura şi

insista asupra exerciŃiului fizic, mai ales asupra înotului. ModeraŃia nu era practicată însă

în toate domeniile, deoarece Carol cel Mare a avut 5 soŃii (dintre care 3 au murit şi două

au fost repudiate) şi cel puŃin patru concubine. Din aceste căsătorii, atât canonice cât şi

more danico au rezultat numeroşi copiii, Carol fiind preocupat - ca orice personaj

medieval de viŃă înaltă - de problema succesiunii. Cum mulŃi dintre urmaşi erau fete,

2

Carol nu a susŃinut căsătoria lor – dorind să evite eventuale pretenŃii asupra tronului

imperial – dar era suficient de permisiv în ceea ce priveşte comportamentul acestora.

În această epocă, principala funcŃie a curŃii era aceea de a servi persoana regelui,

dar curtea era şi sediul principal al guvernării, unde împăratul se consulta cu consilierii

săi şi decidea politica imperiului. Printre colaboratorii apropiaŃi ai împăratului se

numărau arhicapelanul (de cele mai multe ori un arhiepiscop), care se ocupa de afacerile

ecleziastice, cancelarul şi contele palatin care se ocupau de probleme seculare, seneşalul,

conetabilul şi valetul şef, magistrul cailor şi al garderobei, care erau funcŃionari ai

palatului, angajaŃi în administraŃie.

În mod surpinzător, în anturajul lui Carol cel Mare erau mai prezenŃi intelectualii

decât militarii. Această constatare de face să reflectăm la funcŃiile curŃii în această

perioadă, printre care se reliefează puternic cea de centru cultural. În prelungirea efortului

regilor franci de a-i apropia pe ‚barbari’ de tradiŃiile Romei, Carol cel Mare se străduieşte

să promoveze cultura latină. Gândind la scară europeană şi depăşind particularismele

‚tribale’, el a promovat o curte internaŃională care a atras învăŃaŃi din Italia, din Spania

vizigoŃilor şi din Insulele Britance, mai ales din Northumbria lui Beda şi din Irlanda.

Unul dintre aceşti intelectuali remarcabili era Alcuin – fost elev şi apoi, din 766, abate la

York – care conduce biblioteca şi şcoala palatină de la Aachen. În 796, Alcuin devine

abate de Tours, poziŃie pe care o foloseşte pentru a promova studiile clasice. TradiŃia este

continuată de elevul lui Alcuin, Rabanus Maurus (d. 856), care a întemeiat un nou centru

la Fulda şi de doi dintre elevii acestuia din urmă, Walafrid Strabo şi Lupus, Abate de

Ferrières (d. 862). Prin urmare, modelul cultural carolingian se remarcă printr-o producŃie

de manuscrise, multe dintre ele iluminate şi legate în coperŃi sculptate în fildeş în

atelierele monastice de la Lorsch, Trier, Metz, Tours, Reims, Corbie şi St Denis.

Carol nu era însă un prizonier al culturii latine internaŃionale. El era interesat şi de

literatura germanică şi a compus o gramatică francă. Conştient de faptul că baza puterii

sale era în nord, el a continuat toată viaŃa să poarte costumul franc, identificându-se doar

parŃial cu cultura sa adoptivă.

Carol pe de altă parte nu a aspirat la o reşedinŃă romană sau la o capitală undeva

în sudul Europei. El avea mai multe reşedinŃe în nordul FranŃei, preferatele lui fiind

Thionville (pe Moselle) şi Herstal, lângă Liège. Ştim din Einhard că începuse construcŃia

3

unui palat la Aachen, a unui palat lângă Mainz (la Ingelsheim) şi a unui palat la Njimegen

pe Waal. Din construcŃia de la Aachen se păstrează capela modelată după cea de la

Ravenna.

Prin urmare, curtea medievală în acest moment era o curte mobilă, deoarece

împăratul avea mai multe reşedinŃe. ViaŃa pe care o duceau, călătorind de la o reşedinŃă la

alta era, pe de o parte o soluŃie logică ca răspuns la război şi vânătoare, pe de alta o

modalitate pentru monarh de a-şi învăŃa meseria. Călătorind, el îşi cunoştea domeniul –

imperiul, regatul – resursele acestuia, drumurile, râurile, fortăreŃele, îşi întâlnea vasalii,

funcŃionarii locali de care depindea bunul mers al guvernării. În fine, pentru a nu deveni o

noŃiune abstractă sau un personaj pierdut în negura mitului, monarhul trebuie să se

prezinte publicului manifestându-şi astfel grandoarea şi ubicuitatea. De exemplu, devenit

rege al Angliei, ducele Normandiei, William the Conqueror, îşi purta coroana care marca

ascensiunea sa politică de trei ori pe an, la Paşti la Winchester, de Rusalii la Westminster,

şi de Crăciun la Gloucester.

Prin comparaŃie cu curtea medievală, curtea Renaşterii apare în primul rând ca un

loc al rafinamentului, ca un loc al spectacolului, ca un foier cultural şi în acelaşi timp ca

centru al activităŃii politice.

Printre contemporanii curŃilor renascentiste, imaginea despre curte este marcată

de o oarecare ambiguitate. Pe de o parte, se credea că ierarhia din ceruri este reflectată de

cea terestră, a monarhului înconjurat de magnaŃii săi. Această imagine era construită să

pună în valoare centrul, adică regele. Pe de altă parte, curtea era percepută ca un loc

periculos, un sit al depravării care permitea dezvoltarea celor mai urâte trăsături de

caracter. Din această perspectivă curtea este comparată cu iadul, un topos prezent în

scrierile lui William of Malmesbury, Walter Map - în Courtiers’ Trifles (1190) - Aenaes

Sylvius Piccolomini şi Jean Bouchet.

Imaginea despre curtea este cel puŃin la fel de ambiguă. Un portret negativ se

desprinde din scrierile lui Peter de Blois, William of Malmesbury (1125), John of

Salusbury (1115-1180), Andreas Capellanus (1175-1180), Raymond Lull, Eustache

Deschampes, Jacques le Grand, Martin le Franc, Pierre Michault, Philibert de Vienne

(1547), Guillaume de Perriere - Theatre des Bons Engins (1536) – şi de Robert Greene -

A Quip for an Upstart Courtier (Londra, 1592). Accentele critice se focalizează asupra

4

parazitismului şi a depravării, a vanităŃii şi venalităŃii. De exemplu, cartea lui

Malmesbury deplânge dispariŃia disciplinei militare în favoarea acestor moravuri libere şi

a unei sexualităŃi dezinhibate, în timp ce scrierile lui John of Salusbury acuză vanitatea

excesivă a acestor personaje care fac ca linia de demarcaŃie dintre cele două genuri să

devină ambiguă. Pierre Michault, în cartea sa, Doctrinal du temps present (Lyon, 1448)

imaginează o serie de prelegeri Ńinute de un profesor la Facultatea de Vicii, unde

curteanul aspirant era instruit să mintă, să se supună, să înjure, să bea, să calomnieze.

Constatăm că Ńinta multor critici este extravaganŃa, considerată un semn al

decăderii fizice şi morale, curtenii fiind văzuŃi ca degeneraŃi şi corupŃi. łinta criticilor

este în special curteanul de profesie, ale cărui extravaganŃe îl separau de restul societăŃii.

Aceste critici au fost considerate deseori de către istorici drept topoi literari,

folosiŃi în scop moralizator şi nu au fost luate în serios ca documente. Chiar dacă astfel de

texte nu prezintă foarte fidel realitatea curŃii, ele ne spun foarte mult despre opinia

publică referitoare la viaŃa la curte şi la curteni.

În literatură există însă şi imagini pozitive ale curtenilor, aceştia fiind văzuŃi ca

sfetnici valoroşi. Acestea nu apar în cărŃi despre curteni, ci într-o literatură destinată

principilor care erau instruiŃi să-şi aleagă eficient curtenii. Aceştia trebuiau să fie

înŃelepŃi, oneşti şi de încredere. Există şi o lucrare care instruieşte curteanul văzut în

termeni pozitivi. Este vorba de cartea lui Diomede Caraffa, Dello optimo cortesano

(1479). Această lucrare conŃine sfaturi pentru curtean care este instruit să-şi cunoască

stăpânul şi să practice un exerciŃiu al interacŃiunii diplomatice. De exemplu, i se spune

cum să aleagă momentul în care să-i ofere sfaturile, mai ales cele referitoare la subiecte

sensibile.

Există pe de altă parte şi o literatură extrem de pragmatică destinată instruirii

curteanului, dedicată etichetei sociale şi mecanismelor ce guvernau interacŃiunea socială.

O mare parte a acestei literaturi este foarte simplă ca mesaj, dând instrucŃiuni în ceea ce

priveşte comportamentul la masă, necesitatea de a te spăla pe mâini şi pe urechi, de a te

pieptăna, de a-Ńi tăia unghiile. Există însă şi texte foarte specializate, care dau sfaturi

privind organizarea unor festivităŃi de stat - turnire, festivaluri, banchete - şi

administrarea unui domeniu.

5

Luând în considerare imaginea curteanului despre propriul său rol trebuie să

reflectăm asupra modelelor asumate de acesta. Cartea de căpătâi pentru curteni este

lucrarea lui Baltasare Castiglione, Il Cortegiano () care oferă un portret al acestuia.

Cartea pune în centrul atenŃiei cititorilor curteanul de profesie, a cărui misiune principală

este aceea de a-şi servi stăpânul. Portretul curteanului, aşa cum se desprinde din paginile

lui Castiglione este oarecum surpinzător. Cartea lui Castiglione glorifică amatorismul,

deoarece atribuŃiile şi cunoştiinŃele curteanului nu sunt foarte bine conturate. Curteanul

trebuia să posede cunoştinŃe vaste, dar superficiale într-o multitudine de domenii. De

exemplu, el era un războinic, fără ca familiaritatea sa cu lumea armelor să o atingă pe cea

a unui profesionist. Prin urmare, curteanul era încurajat să devină un ‚om al Renaşterii’.

În acelaşi spirit, cartea lui Castiglione abordează o mare diversitate de subiecte, scriind în

mod superficial despre toate.

Datoria acestei cărŃi faŃă de literatura medievală este evidentă prin însăşi forma ei.

Deşi modelul declarat îl constituie lucrarea lui Cicero, De Oratore, cartea lui Castiglione

este foarte asemănătoare cu o dezbatere medievală şi aminteşte de metoda scolastică a

întrebărilor şi răspunsurilor. În modul în care valorizează războinicul, cartea este tributară

literaturii cavalereşti. Cartea este apoi influenŃată şi de atmosfera curŃilor feudale italiene,

Urbino, Ferrara, unde războiul este activitatea principală.

Modelul oferit este prin urmare ambiguu, pe de o parte el rămâne unul medieval

ancorat în tradiŃia literaturii cavalereşti, pe de alta este influenŃat de noul spirit

renascentist, care face ca activitatea principală a curteanului să fie căutarea

rafinamentului existenŃial.

În ciuda imaginii preponderent negative, curtea constituie un punct de atracŃie

pentru toŃi oamenii ambiŃioşi ai evului mediu. Toată lumea dorea să trăiască o bună parte

din timp la curte, să se afle în ambianŃa puterii. Acest lucru este în cea mai mare măsură

valabil în cazul marilor curŃi regale europene care s-au dezvoltat la sfârşitul evului mediu

şi în epoca modernă timpurie.

Dacă luăm în considerare capacitatea de atracŃie a curŃii suntem conduşi să

discutăm despre ea ca loc, ca reşedinŃă a suveranului şi ca centru al autorităŃii din regat.

Dacă facem însă o trecere în revistă a curŃilor europene, ceea ce constatăm este faptul că

6

centrul de greutate al vieŃii politice nu este fix. Monarhul nu locuia neapărat în capitală,

deşi majoritatea regatelor aveau deja una în acest moment al istoriei lor.

De exemplu, relaŃia regelui francez cu capitala era tensionată şi Francisc părea să evite

acest loc. Regele francez era obligat însă, din considerente legislative şi fiscale şi datorită

importanŃei economice şi politice a oraşului să viziteze Parisul cel puŃin o dată în fiecare

an. El petrecea însă puŃin timp în capitală, în special iarna sau primăvara, nefăcând un

secret din fapul că, în timpul verii prefera peisajul rural. Pe de altă parte, prezenŃa regelui

în oraş nu era neapărat dorită de parizieni. O doză de imaturitate l-a determinat pe

Francisc, mai ales la începutul domniei, să facă tot soiul de glume nesărate pe seama

cetăŃenilor. Pe vremea când era moştenitorul tronului, Francisc se deghiza şi împreună cu

prietenii săi se deda unor escapade necontrolate în oraş. În mod surprinzător, acest

comportament a continuat şi după ce a ocupat tronul. În mai 1517, el şi curtenii săi au

şocat parizienii călărind noaptea în oraş şi frecventând stabilimente cu reputaŃie

discutabilă. În consecinŃă, în momentul înfrângerii sale în război (în 1525) şi în timpul

captivităŃii sale în Spania el nu s-a bucurat de simpatia parizienilor. Dimpotrivă, în timpul

prizonieratului său aceştia au încercat să conteste regenŃa mamei lui Francisc.

Spre deosebire de regele FranŃei, Elizabeta I a Angliei îşi petrecea cea mai mare

parte a timpului în capitală, sau mai exact în reşedinŃele regale din apropierea acesteia,

Whitehall şi Hampton Court.

În cazul Imperiului Romano-German, o capitală care să devină o reşedinŃă fixă a

împpratului s-a impus destul de greu. Punctul principal al ducatelor austriece era Viena,

dar oraşul – deşi se afla în patrimoniul austriac din 1282 - nu se impune cu uşurinŃă drept

centru, drept capitală pentru teritoriile stăpânite de monarhie. Viena nu avea o identitate

proprie, bunăstarea oraşului depindea de prezenŃa monarhului, iar senatul şi primarul erau

supravegheaŃi îndeaproape de nobilimea locală şi de reprezentanŃii Habsburgilor. În final,

Leopold I (1658-1705) este cel care alege Viena drept reşedinŃa sa permanentă, dar

centrul imperiului s-a mutat mai ferm la Viena de-abia după războiul de 30 de ani.

În perioada anterioară, Viena avea rivali în Graz, Innsbruck şi Linz. Praga, care

era oricum un oraş mai mare, era capitala istorică a Boemiei. Ungaria nu avea un centru

propriu-zis, dar Pressburg (Pozsony, Bratislava) servea drept metropolă. După 1556, fiii

lui Ferdinand menŃin curŃi separate cu o autonomie extensivă. Ferdinand I şi Maximilan

7

II au folosit Viena doar drept bază, drept loc de odihnă sau de popas pentru călătoriile lor

destul de numeroase. Rudolf II a preferat Praga, unde s-a instalat - sfidând convenineŃele

- în 1583 transformând oraşul în reşedinŃa sa. Ferdinand II avea rădăcini stiriene şi era

interesat de Graz, unde şi-a construit un mausoleu. SituaŃia poate fi explicată şi prin

faptul că Viena era un oraş destul de expus. Atacurile turcilor, asedierea oraşului în două

ocazii separate, i-a determnat pe împăraŃi să evite investiŃiile majore în construcŃii din

acest oraş.

Ce consecinŃa are relaŃia monarhului cu capitala, cu un centru bine definit pentru

curte? În cazul FranŃei, o trăsătură a curŃii rămâne mobilitatea ei. Curtea franceză este o

curte peripatetică ale cărei mişcări sunt legate de sezon. Curtea era mai sedentară în

timpul iernii, dar - odată cu venirea primăverii – aceasta se punea în mişcare. ÎntreŃinerea

curŃii pe durata acestor călătorii era similară cu recrutarea unei armate. Relatarea lui

Benvenuto Cellini ne informează că erau necesari 1200 de cai pentru a transporta curtea

franceză în peregrinările sale. Bagajele curŃii erau impresionante, incluzând mobilier,

veselă şi tapiserii, toate necesare pentru că, în general, numai castelele regale vizitate

frecvent erau mobiliate, restul erau goale. Putem deduce că regele stătea de obicei în unul

dintre castelele sale sau în reşedinŃa unui curtean de-al său. Atunci când nici un castel nu

era la îndemână, regele şi curtea poposeau într-o abaŃie sau chiar într-un han. În astfel de

ocazii, curtea se adăpostea unde putea, uneori chiar în corturi. O astfel de situaŃie a

survenit în 1520 când curtea a vizitat oraşul Ardres. Acesta, grav afectat de război nu a

putut oferi destule locuinŃe şi, astfel, un adevărat oraş de corturi somptuoase (300-400) a

fost instalat într-o poiană din apropierea oraşului. Acestea erau atât de bogat ornamentate

încât un martor le-a descris ca fiind ‚mai impresionante decât miracolele piramidelor

egiptene şi amfiteatrele romane.’ Dar relatarea lui Benvenuto Cellini ne informează că, de

multe ori, nu se găseau mai mult de două case pentru a adăposti cortegiul regal şi atunci

‚instalau corturi ca Ńiganii şi sufereau câteodată un discomfort extrem.’

Şi în Anglia, curtea o însoŃea pe Elisabeta în timpul peregrinaŃiilor ei prin regat,

aşa numitele progress. În afara reşedinŃelor ei din Home Counties, Elisabeta îşi vizita

supuşii cei mai înstăriŃi. Unii dintre aceştia riscau sărăcia încercând să construiască

reşedinŃe demne să o primească pe regină, conace care aveau planul de bază al unui palat.

De exemplu, Christopher Hatton i-a dedicat Elisabetei Holdenby în Lincolnshire şi o

8

invita frecvent să-l viziteze. În 1564, William Cecil a început să construiască Theobalds

în Middlesex ca o reşedinŃă adecvată pentru vizita Elisabetei.

Uneori, reşedinŃele nu puteau acomoda întreaga curte şi, în consecinŃă se apela la

corturi. În 1591, Sir Henry Lee, un curtean mai în vârstă se simŃea incapabil să locuiască

în cort în timpul peregrinaŃiei ‚I am old and come now evil away with the miseries of

progress’.

Deşi considerate o onoare, vizitele reginei erau o povară financiară şi nobilimea

încerca să le evite, sau măcar să le controleze durata. Personalul curŃii care însoŃea regina

era cam de 500 de persoane şi implica bagaje transportate de 200 de care. Acest cortegiu

impresionant se mişca întrun ritm lent prin peisaj cam cu 8 km/oră. Când vremea era

frumoasă Elisabeta călărea, dar când era urât călătorea cu caleaşca. Oricum călătoriile

erau obositoare şi poate chiar periculoase. În 1574, când Elisabeta a ajuns cu bine la

Bristol, ea a mulŃumit public lui D-zeu ‚for preserving me in this long and dangerous

journey’.

În prima parte a domniei această călătorie de vară constituia regula şi ea era

anulată numai în momente de criză, de exemplu în timpul războiului cu francezii în 1562.

Călătoria cea mai lungă a fost în 1575 când a stat 3 săptămâni la castelul lui Leicester,

Kenilworth şi apoi a vizitat-o pe lady Essex la nord-est de Stafford. În 1578, Elisabeta a

vizitat din nou East Anglia. În 1591 vizitează Elvetham şi în 1602 vizitează familia

Sydney la Penshurst. Miniştrii ei încercau s-o convingă să nu mai călătorească punându-

şi în pericol sănătatea. Dar, în 1600 Elisabeta porneşte din nou la drum cu destinaŃia

Nonsuch Palace şi apoi în urma unui impuls mai departe. La sfârşitul lungii ei domnii şi-a

adus curtea să stea la Harefield, la lordul Egerton.

În ceea ce-i priveşte pe împăraŃii germani, decizia politică se lua fie în Hofburg la

Viena fie în Hradshin la Praga.

În ceea ce priveşte funcŃiile curŃii trebuie să luăm în considerare în primul rând

rolul acesteia în decizia politică şi în administraŃie. În evul mediu târziu, curtea devine

treptat o instituŃie, deşi nucleul curŃii continua să fie reşedinŃa regelui, familia şi familiarii

acestuia, angajaŃi în servicii personale. În primul rând, curtea era o instituŃie din punct de

vedere politic, pentru că acolo se constituia cadrul unui complex de putere, unde acŃionau

influenŃe şi se distribuiau favoruri iar proximitatea faŃă de persoana regelui făcea accesul

9

la putere mai facil. Din punct de vedere funcŃional, curtea evoluase însă înspre guvern

deoarece începe să se facă distincŃia între servicii aduse persoanei regelui şi funcŃii

deŃinute în guvernarea regatului, curtenii devenind astfel un soi de miniştrii.

Nici unde nu este această evoluŃie mai evidentă decât la curtea engleză unde

separaŃia între serviciile personale şi cele adminsitrative este aliniată unor criterii de gen.

Asitentele personale ale Elizabetei erau doar femei, 18 la număr, cuprinzând 4 ladies of

the bedchamber, 8 ladies of the Privy Chamber şi 6 maids of honour. Primele 12 erau

femei căsătorite de rang înalt. Celelate 6 erau tinere ale căror familii ambiŃioase

considerau că şansele lor de a încheia o căsătorie profitabilă creşteau prin serviciul de la

curte. Ele se ocupau de toaleta reginei, de garderoba ei, de comfortul ei personal. Cu ele

regina nu discuta politică, ci despre religie şi filosofie, despre personalităŃile de la curte şi

despre predicile ascultate.

În domeniul politic şi administrativ Elizabeta colabora în special cu membrii ai nobilimii.

Ea şi-a înnobilat rudele din familia Boleyn şi Howard. Aceştia din urmă dominau

aristocraŃia, prin număr, bogăŃie şi prestigiu. Ei erau conduşi de Thomas, duce de Norfolk

până în 1572 când acesta a fost executat pentru trădare. Alte personaje influente în

decizia politică erau membrii ai nobilimii cum este Robert Dudley, Earl of Leicester,

Robert Devereux, Earl of Eseex, Sir Walter Raleigh şi William Cecil, devenit Lord

Burgheley după ce a fost înnobiliat de Elisabeta. Curtenii care se bucurau de încrederea şi

afecŃiunea reginei puteau avea o influenŃă politică semnificativă, fără să deŃină efectiv

funcŃii politice. Deoarece în Anglia afecŃiunea reginei stătea în centrul sistemului politic,

curtenii îi cereau constant favorurile intrând într-o competiŃie acerbă. RelaŃiile emoŃionale

ale reginei cu unii dintre aceşti politicieni au provocat rivalităŃi facŃionaliste periculoase

care au dominat viaŃa politică engleză între 1560 şi 1590. Pe de altă parte nici unul dintre

favoriŃii Elisabetei, Robert Dudley, earl of Leicester (sweet Robin), Raleigh, Hatton,

Essex, William Pickering, Thomas Heneage, Earl of Oxford, Charles Blount nu a primt o

funcŃie în guvernare decât dacă o meritau.

EvoluŃia înspre un guvern incipient se poate observa cel mai bine la curtea

Habsburgilor, unde un Oberstmeister se ocupa de problemele administrative generale,

controla bucătăria şi cămara, precum şi pivniŃele. Un Obersthofmarschall avea jurisdicŃie

asupra curtenilor, chiar şi a reprezentanŃilor străini, un Oberstkammerer sau şambelan se

10

ocupa de afacerile interne ale camerei imperiale, primea oaspeŃii şi aranja audienŃele. În

fine, un Oberststallmeister se ocupa de grajduri, de cei care serveau la masă şi îl asista pe

suveran în călătorii.

Datorită diversificării funcŃiilor sale, curtea se împarte în departamente

specializate. Încă din secolul al XIII-lea curtea franceză era divizată în 6 departamente.

Aceste unităŃi apar în secolul al XVI-lea şi la curtea austriacă. Este vorba de consiliul

privat format din sfătuitori apropiaŃi ai suveranului care se întruneau zilnic pentru a

discuta probleme imediate. Exista o cancelarie, condusă de un vice cancelar care se ocupa

de adminsitraŃie şi corespondenŃă. Exista un Reichhofrat, format dintr-un grup de

consilieri aulici care se ocupă de justiŃie. Exista o trezorerie, Hofkammer care se ocupa de

afacerile financiare şi un Hofkriegsrat, un consiliu de război care organiza forŃa militară.

Cazul austriac este însă special pentru că toate aceste instituŃii erau lipsite de autoritate de

iure în Boemia şi în Ungaria. Structurile de guvernare ale teritoriilor Sf Wenceslas şi

Sfântului Ştefan au păstrat o organizare distinctă până la reformele din secolul al XVIII-

lea. De facto însă, după 1526 - înfrângerea maghiarilor la Mohács -, puterea Habsburgilor

ca regi era considerabilă în Ungaria. În aceste teritorii, consiliul de război era mai eficient

pentru că prezenŃa militară era mai puternică datorită ameninŃării otomane. Prin urmare,

curtea Habsburgică în perioada modernă timpurie era, în esenŃă o fuziune de curŃi la

intersecŃia a două evoluŃii. Ridicarea guvernului regal în detrimentul puterii locale şi a

jurisdicŃiilor locale şi declinul casei regale ca sursă a autorităŃii centrale în favoarea unor

instituŃii moderne.

EvoluŃia curŃii înspre guvern duce şi la creşterea personalului. În secolul al XVI-

lea, curtea franceză cunoaşte o dezvoltare inflaŃionistă. Dacă în 1522 curtea are 540 de

funcŃionari, în 1535 are 622 de funcŃionari. În cazul curŃii Habsburgilor, în 1636, 600 de

persoane erau ataşate curŃii la diverse niveluri. Prin contrast, la curtea engleză tendinŃa

este de a reduce personalul. Elisabeta s-a înconjurat de cei în care avea încredere, rudele

mamei ei şi personaulul ei domestic. În consecinŃă, a creat un guvernământ cu o bază

foarte îngustă, definit prin loialitatea personală şi loialitatea ideologică faŃă de

protestantism, deoarece excluzând suporterii lui Mary Tudor, Elisabeta îndepărtase o

mare parte dintre catolici. Era un guvern tipic pentru atitudinea Elisabetei faŃă de politică.

Sub steagul noutăŃii, de fapt a adunat în jurul ei un număr de persoane cu experienŃă, iar

11

în spatele faŃadei protestante a făcut toate compromisurile necesare cu forŃele

conservatoare, inclusiv cu cele catolice.

Este dificil însă să facem delimitarea între prezenŃa permanentă la curte a unor

oficiali şi cea tranzitorie. PrezenŃa la curte este însă esenŃială pentru asigrarea succesului

politic, pentru că acesta este locul unde se distribuiau favorurile regale.

Creşterea numerică a personalului ridică mult costurile pentru întreŃinerea curŃii.

Pe de altă parte, sistemul de retribuire a serviciilor nu este întotdeauna eficient şi mulŃi

funcŃionari mici nu erau plătiŃi la timp. Plata neregulată neputând acoperi costurile

considerabile ale unei rezidenŃe quasi permanente la curte, putem înŃelege de ce sistemul

încuraja corupŃia.

O funcŃie importantăa curŃii era aceea de a uni posesiuni diferite într-un tot.

Această funcŃie este cel mai evidentă în cazul curŃii austriece a Habsburgilor. Posesiunile

acestei familii au fost împărŃite între Carol V şi fratele acestuia, Ferdinand. În 1558 când

Ferdinand preia tronul imperial, ramura sa se stabileşte ferm în teritoriile central

europene. Dinastia, domnea însă prin regi, duci, margrafi şi conŃi, aşa că ea constituia

singura legătură permanentă între diferitele teritorii din regiune. Curtea Habsburgilor

devine astfel un centru politic al teritoriilor central europene.

Dimensiunea unificatoare nu lipseşte nici în cazul altor curŃi europene. Obiceiul

regelui şi al curŃii de a vizita reşedinŃele nobiliare şi abaŃiile nu poate fi explicat doar prin

lipsurile materiale şi dorinŃa monarhiei de a exploata nobilimea şi clerul înalt. Într-o

epocă în care unitatea naŃională începea să fie importantă şi centralizarea monarhiei era

semnificativă, acest wanderlust al regelui avea conotaŃii politice. Era esenŃial ca regele

să-şi cunoască regatul în mod direct şi să stabileaască un contact personal, nemijlocit cu

supuşii. În cazul englez, Elisabeta folosea vizitele regale ca instrument de propagandă

menit să-i crească popularitatea. În cazul FranŃei, itinerariile regale ale lui Francisc I nu

erau aleatorii ci se constituiau într-un program politic, regele vizitând sistematic diverse

regiuni ale FranŃei. În călătoriile sale, Francisc vizita biserici şi mănăstiri, inspecta

fortificaŃii, castele şi porturi şi asista la spectacole care erau puse în scenă pentru el.

Să luăm deci în considerare rolul spectacolului public şi al ceremonialului de

curte în promovarea unui program de guvernare şi în consolidarea poziŃiei monarhiei. De

câte ori regele FranŃei vizita un oraş pentru prima dată, se organiza o primire festivă, o

12

intrare ceremonială a monarhului în oraş care devenea o formă extrem de eficientă a

propagandei regale prin capacitatea de a emoŃiona masele. PrezenŃa regelui în mijlocul

mulŃimii, într-un decor special conceput pentru a proiecta personalitatea sa şi natura

specifică a domniei sale avea un impact puternic asupra populaŃiei. În cazul Angliei,

popularitatea apariŃiilor publiceale reginei este atestată de un vizitator spaniol înclinat

mai degrabă înspre critică: „‚she was received everywhere with great acclamations and

signs of joy as is customary in this country, whereas she was exceedingly pleased and

told me so, giving me to understand how beloved she was by all her subjects and how

highly she esteemed this... She would order her carriage sometimes to be taken where the

crowd was thickest and stood up and thanked her people.’ Un alt spaniol observa cinic,

dar cu acurateŃe: ‚ in pompous ceremonies a secret of government does much consist.’

Aceste reacŃii explică de ce intrarea regală era folosită cu succes de toate curŃile

europene, inclusiv de cea a Habsburgilor până târziu în secolul al XVIII-lea aşa cum

sugerează analiza lui Doru Radosav în cartea sa Arătarea Împăratului.

O intrare festivă, pe lângă posibilitatea de a reflecta preocuparea pentru

simbolistica puterii care le este comună, era mai impresionantă decât încoronările şi

înmormântările regale. Intrarea festivă avea avantajul de a se repeta de mai multe ori pe

durata unei domnii, într-o variatate de localizări, fiind accesibilă unei mulŃimi de indivizi.

Ea era organizată de orăşeni, aşa încât aceştia puteau să se identifice într-o mare măsură

cu misterul regalităŃii. Până la sfârşitul evului mediu o intrare regală devenise un

spectacol magnific, cu conotaŃii religioase şi politice. ImportanŃa momentului era marcată

suplimentar de schimbul de daruri. Prezentarea acestora era precedată de un schimb de

jurăminte, regele promiŃând să susŃină libertăŃile oraşului, în timp de cetăŃenii se angajau

să-l asculte. Procesiunea se termina cu o slujbă de mulŃumire la biserica principală a

oraşului, urmată de un banchet care se prelungea cât se putea de mult.

Putem deduce că în evul mediu târziu şi în epoca modernă timpurie, atât guvernul

central cât şi cel local au cheltuit sume semnificative pe bunuri exotice cum ar fi

spectacolele publice. Acestea, având valoare simbolică mare erau considerate un aspect

important al construirii loialităŃii faŃă de regim. Cel mai bun exemplu este probabil cultul

monarhiei în FranŃa (slide catedrala Reims, locul încoronării regilor FranŃei). Ungerea în

momentul încoronării conferea regelui un caracter aproape sacru. Monarhul francez

13

primea comuniunea (împărtăşania) sub ambele specii, un privilegiu care era în mod

normal rezervat clerului. Monarhul pe de altă parte nu era confundat cu un cleric şi el nu

avea dreptul de a celebra liturghia.

PoziŃia sa de receptacol al favorului divin era însă demonstrată de darul miraculos

al vindecării. Singurii monarhi care considerau că deŃin acest dar erau regii FranŃei şi ai

Angliei. În timp, acest dar tămăduitor s-a restrâns la abilitatea de a vindeca prin atingere

scrofulele. Regele atingea tumorile victimei cu mâinile, făcea semnul crucii şi spunea

‚regele te-a atins şi D-zeu te va vindeca.’ De obicei, acest ceremonial se petrecea cu

ocazia celor 4 mari sărbători din calendarul creştin. Dacă facem o comparaŃie cu regina

Angliei în secolul al XVI-lea, constatăm că regele FranŃei apela mult mai des la puterea

sa tămăduitoare. În 1530, regele FranŃei a atins 1731 de oameni.

Curtea creează ierarhiile sociale pentru că acestea sunt stabilite prin poziŃionarea

în interiorul curŃii. În general nu există un singur grup care să domine curtea. În cazul

Angliei, personalul curŃii nu era stabil şi apăreau mereu personaje noi în peisajul

curtenesc. Unii erau introdşi la curte de rude sau aveau un nume uşor de recunoscut, în

timp ce alŃii aveau nevoie de un patron pentru a pătrunde în aceste cercuri. ‚A friend at

court’, cum se exprimase William Cecil, se putea în acest caz dovedi necesar. AtenŃia

reginei rămânea cea mai importantă pentru că ea era sursa ultimă a patronajului. La

curtea Habsburgilor, magnaŃii aveau demnităŃile cele mai înalte pentru că funcŃiile din

anturajul regal au aparŃinut în mod tradiŃional ordinelor privilegiate ale societăŃii. Dar,

curtea Habsburgilor era în oarecare măsură o meritocraŃie, deoarece cariere remarcabile

erau deschise şi unor persoane talentate din popor. Astfel, Maximilian II a avut

colaboratori credincioşi atât din clasa de mijloc cât şi din cea de jos, iar controlul

finanŃelor nu era niciodată lăsat în seama nobilimii. Mai mult, înainte de a deveni explicit

un bastion al catolicismului, curtea Habsburgilor le era deschisă atât protestanŃilor cât şi

evreilor. PosibilităŃile de ascensiune erau în special cariera intelectuală şi cea militară.

Astfel, Georg Eder, un bavarez din clasa de mijloc educat de iezuiŃi a ajuns în anturajul

aulic, a fost în repetate rânduri rector al universităŃii din Viena şi rămânand laic s-a

implicat în reformarea catolicismului. Pe de altă parte, după 1526, datorită luptelor

frecvente cu turcii, cariera militară putea asigura cu mai multă uşurinŃă o poziŃie în sfera

puterii, consiliul de război devenind un grup de presiune puternic. Dar, Habsburgii,

14

nefiind mari admiratori ai carierelor militare, nu a existat la curte un grup privilegiat de

militari. Armata a fost în esenŃă condusă de un grup internaŃional de generali. Printre ei se

numără personalităŃi cum au fost Lazarzs Schwendi (1522-1584), comandant, umanist şi

susŃinător al toleranŃei religioase, Raimondo Montecuccoli (1609-1680), preşedinte al

consiliului de război şi carismaticul Eugeniu al Savoyei. Nu a existat un favorit al curŃii

care să influenŃeze decizia imperială, deşi evident au existat câteva figuri remarcabile de

consilieri. O trăsătură frapantă a curŃii era eterogenitatea ei, atât în sensul formaŃiei

diferite a membrilor cât şi a diversităŃii de poziŃii abordate. Pe de altă parte, evoluŃia

socială a secolului al XVII-lea a avut un impact semnificativ asupra prezenŃei nobilimii la

curtea Habsburgilor. Consolidarea unei nobilimi imperiale cu titlu, în detirmentul altor

ordine a făcut ca familiile aristocratice să se adune în jurul dinastiei dând curŃii un

caracter mai exclusivist.

În fine, curtea are o funcŃie importantă drept centru cultural. În această perioadă,

în special în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, curŃile nord europene adoptă modelul oferit

de cele italiene – preocuparea pentru artă şi literatură, efortul de a construi, extravaganŃa

vestimentară, rafinamentul artei culinare şi complexitatea divertismentului - şi se

străduiesc să devină curŃi renascentiste. În cazul FranŃei, acest proces este oarecum firesc.

Pe de o parte, datorită implicării FranŃei în războaiele italiene, mulŃi francezi au venit în

contact cu curŃile renascentiste din Italia, în timp de mulŃi italieni au căutat protecŃia şi

ajutorul regelui francez, mutându-se la curtea acestuia. Pe de altă parte, datorită alianŃelor

matrimoniale şi jocurilor succesiunii, un număr de italieni ajung să trăiască în FranŃa, mai

ales în timpul Caterinei de Medici, căsătorită cu Henric.

În cazul curŃii austriece se constată în primul rând o preocupare pentru

patrimoniul construit al capitalei deaoerece Viena înainte de 1683 nu era un oraş

remarcabil din acest punct de vedere. Nici dinastia, nici biserica şi nici nobilimea nu au

dezvoltat oraşul înainte de dispariŃia ameninŃării turceşti. Din epoca lui Ferdinand II

curtea din Viena progresează, a apărut grădina, Prater, Neugebaude - început de

Maximilian, dar distrus de turci în 1683- , palatul Favorita al Eleonorei, primul

Schönbrun, care mai era o clădire de dimensiuni reduse. La Praga, situaŃia era diferită

deoarece Habsburgii au moştenit o citadelă, Hradshin sau Hrad, care era deja o clădire

frumoasă în secolul al XVI-lea. GeneraŃii succesive au adăugat clădiri, dezvoltând zona

15

într-un complex, inclusiv strada artizanilor care a devenit în legenda turistică, strada

alchimiştilor (slide).

Pe de altă parte, la curtea Habsburgilor, toŃi împăraŃii aveau un cerc specific care a

dat nota distinctivă mediului aulic al momentului. De exemplu, Maximilian I se

înconjurase de umanişti şi artizani, Rudolf II avea predilecŃia de a-şi petrece timpul cu

astrologii şi alchimiştii, în latoratorul său sau în mijlocul colecŃiilor sale în timp de

Ferdinand II discuta cu coteria sa catolică. Mai mult, la curtea Habsburgilor s-au adunat

diverse personalităŃi ale vieŃii intelectuale. Printre domeniile cultivate se numără cele care

asigurau reprezentativitatea şi prestigiul instituŃiei imperiale şi a figurii monarhului.

Astfel, unul dintre domenille cultivate este istoria, deoarece suveranii erau interesaŃi de

producerea unor naraŃiuni majore, oficiale referitoare la domnia lor. Prin urmare, la

curtea Habsburgilor erau prezenŃi istorici renumiŃi. Activitatea lor era deseori centrată

asupra colecŃiilor de carte, a bibliotecilor care au început să fie adunate. În acest sens,

Hofbibliotheck devine un centru al activităŃii literare, unde şi-au desfăşurat activitatea atât

Hugo Blotius cât şi Peter Lambeck.

Un cult al figurii imperiale face ca în anturajul aulic să fie prezenŃi poeŃi şi artişti

plastici, în special portretişti (slide portrete). Mai ales când curtea se afla la Praga sunt

prezenŃi Bartholomaeus Sprenger şi Giuseppe Arcimboldo (slide) şi sculptori, cum este

Adriaen de Vries.

Tot ca un domeniu al reprezentativităŃii, în aceată perioadă apare colecŃia de

tablouri, dar şi de curiozităŃi, aşa numitele Kunst und Wunderkammer. Interesul pentru

curiozităŃi îi aduce la curte pe artizani (Jacopo Strada) şi artele aplicate sunt reprezentate

prin obiecte fasonate cu multă măiestrie, de exemplu ceasuri sau jocuri mecanice (slide).

Apar grădini bine întreŃinute şi chiar o menajerie.

Suveranul este reprezentat şi prin talentul celor care îl anturează. Cum epoca

modernă timpurie aduce un interes crescut pentru ştiinŃă, la curte sunt prezenŃi

matematicieni, astronomi (Tycho Brahe, Johannes Kepler), botanişti şi medici. Alte

personaje interesante prezente la curte sunt ambasadorii. De exemplu, Ogier Ghislain de

Busbecq este autorul Scrisorilor Turceşti. Muzica este şi ea prezentă şi fiecare împărat

are la curte numeroşi muzicanŃi, printre care se remarcă organistul Froberger. Opera este

prezentă prin elevii lui Monteverdi, Francesco Cavalli şi Marc Antonio Cesti. Pe de altă

16

parte, la curte sunt organizate numeroase spectacole. Un gen des practicat este taboul

vivant, în timp ce pentru publicul mai larg este important carnavalul (Fasching) şi baletul

ecvestru, remarcabil datorită Şcolii Spaniole de Călărie şi a hergheliilor de la Lipica în

Istria.

În fine, pluralitatea lingvistică a curŃii austriece este remarcabilă. Majoritatea

împăraŃilor au un talent lingvistic excepŃional. Maximilian II a învăŃat ceha şi chiar

maghiara. Limbile curŃii erau latina şi germana, spaniola şi italiana. Rudolf II vorbea

patru limbi, Leopold trei. Limba oficială a departamentului boem era ceha, iar maghiara

era folosită pentru cancelaria şi trezoreria maghiară şi corespondenŃa cu autorităŃile turce

de la Buda.

Un alt tip de curte renascentistă este curtea engleză. Edmund Spenser in The

Fairie Queen a rcunoscut dualitatea rolurilor jucate de Elisabeta la curte şi a portretizat-o

drept ‚Gloriana, a most royal queen and empress’ şi ca ‚Belphoebe, a most virtuous and

beuatiful lady’. Prin urmare, ritualurile şi ceremonialul de la curte erau construite în jurul

unui cult al Elisabetei în cele două roluri. Ea era deasupra curŃii ca suveran, care

pretindea loialitatea cavalerilor săi şi în interiorul curŃii ca Fecioară, a cărei onoare era

apărată de cavaleri. Curtea era o ocazie de a etala maiestatea, dar şi un for mai intim

pentru jocuri romantice şi seducŃia politică. Elisabeta dorea ca politicienii să devină

curteni şi astfel a politizat curtea şi a transformat politica într-o activitate curtenească.

Elisabeta vedea curtea ca pe o extensie a personalităŃii ei. Pentru curtenii ei, Elisabeta era

regina soare. John Harrington, unul dintre curtenii ei spunea: ‚when she smiled it was

pure sunshine that everyone did choose to bask in it if they could’.

ViaŃa la curte era prin urmare o succesiune de ritualuri secularizate pentru o zeiŃă

pământeană. Elisabeta schimba daruri cu consilierii, cu curtenii, cu doamnele de la curte

care aveau rolul să exprime simbolic relaŃia. Spectacolele de la curte erau centrate asupra

calităŃilor reginei, făcând afirmaŃii metaforice elaborate despre calităŃile acesteia. De

exemplu, în 1581 în ultimele stadii ale negocierilor pentru eventuala căsătorie cu ducele

de Alençon, o alegorie elaborată a fost pusă în scenă la curte. Două grupuri de cavaleri

reprezentând dorinŃa şi disperarea se luptau pentru virginitatea reginei, în timp ce

tablourile reprezentau FortăreaŃa FrumuseŃii Perfecte, evident Elisabeta, asediată cu

tunuri care aruncau apă parfumată şi dulciuri, în timp ce asediatorii aruncau flori.

17

Virtutea apără castelul şi rezistă cu succes în faŃa asalturilor dorinŃei. Regina Fecioară

urma să rămână ca atare. Astfel de tablouri erau propagandă politică destinate să

îndoctrineze participanŃii.

În cazul curŃii engleze, pregătirea pentru viaŃa la curte însemna mai mult decât o

garderobă opulentă. Elisabeta valoriza inteligenŃa şi se aştepta ca curtenii ei să fie oameni

ai Renaşterii, cu cunoştinŃe vaste în diverse domenii. În 1561, Thomas Hoby traduce în

engleză cartea lui Castiglione oferind un model pentru curteanul englez. Curteanul

trebuia să fie un consilier şi un soldat, să aibă umor, bun gust, să fie un bun vorbitor, să

fie capabil să facă conversaŃie pe subiecte multiple, să cânte la un instrument muzical, să

danseze şi să călărească impecabil şi să fie intotdeuna îmbrăcat adecvat.

Elisabeta era interesată de muzică şi avea la curte mulŃi instrumentişti (60) pe

lângă cei angajaŃi în capela regală, care avea în primul rând un cor. Muzicienii erau în

căutarea patronajului regal. Christopher Tye care o învăŃase pe Elisabeta muzică a primit

parohia Doddington în Cambridgeshire, considerată cea mai bogată din Anglia. El primea

des dispensă de la episcop care îi permitea să îşi petreacă de fapt timpul la curte.

Compozitorii, Thomas Tallis şi William Byrd aveau monopolul în publicarea muzicii

vocale şi instrumentale şi chiar în producerea hârtiei liniate pentru notaŃia muzicală.

Byrd, care a fost mult timp organistul capelei regale nu se simŃea ameninŃat din cauza

tendinŃelor lui catolice (recuzante). La curte erau mulŃi indivizi capabili să construiască

instrumente muzicale şi Elisabeta era foarte mândră că organistul ei a construit un

instrument nemaivăzut.

PoeŃii căutau şi ei patronajul regal şi un loc sigur la curte. De exemplu, John Lyly

are un succes imediat cu Euphues or the Anatomy of Wit (1579), lucrare considerată

primul roman englez. Pentru că îşi dorea postul de Master of the Revels acesta a scris o

serie de comedii curteneşti, cum ar fi Woman in the Moone şi Endymion, care se referea

în mod destul de puŃin voalat la Leicester. Un alt om de litere foarte prezent în anturajul

aulic era Edmund Spenser, protejatul lui Leicester, care însă îl găsea indiscret şi i-a oferit

în cele din urmă un post nesemnificativ în Irlanda, ceea ce echivala cu alungarea de la

curte. Aflat acolo, Spenser a început să scrie primele capitole din The Fairie Queen, carte

dedicată Elisabetei. Scopul acestei alegorii elaborate era ‚to fashion a gentle man or noble

person in virtuous and gentle discipline’ bazat pe cele 12 virtuŃi morale ale lui Aristotel.

18

La un prim nivel, această carte era un manual pentru curteni. Pentru a evita invidia,

Spenser nu şi-a ales un erou contemporan cum ar fi putut să fie Philip Sidney ci unul din

trecut, cu valoare simbolică semnificativă, Arthur. Un scop secundar al acestei cărŃi era

glorificarea Elsabetei. Prin urmare, Fairyland s-a localizat în Anglia elizabetană şi era

populată de personaje uşor de identificat.

Dar, probabil că cea mai importantă contribuŃie a Elisabetei şi a domniei sale este

dezvoltarea teatrului. Moda măştilor, ‚masking in the manner of Italy’ se instalase la

curtea engleză încă din epoca lui Henry VIII. În timpul Elisabetei obiceiul a primit

caracteristici specific engleze. Se construiau fortăreŃe, corăbii, care alegorice, trăsuri.

Existau costume elaborate, dansuri, cântece şi dialog. Ele erau puse în scenă în timpul

celor 12 zile de Crăciun, în marŃea dinainte de Miercurea Cenuşii (Shrove Tuesday,

Mardi Gras) şi de Sf Ioan de vară. O astfel de producŃie a devenit modalitatea predilectă

de a onora o ambasadă străină sau de a sărbători căsătoria unui curtean. Aceste măşti erau

bogate în alegorie şi conŃineau multe aluzii la mitologie, clasică şi britanică.

În pauzele acestor evenimente, copii din corul capelei regale jucau mici scene

care s-au dezvoltat înspre dramă. Astfel apar piesele de teatru jucate la curte. Spectacolul

începea seara la 10.00 şi băieŃii jucau şi rolul femeilor.

ReacŃia faŃă de aceste spectacole era amestecată. Pe de o parte, ele erau atacate de

puritani, care le considerau un păcat prin producŃia de pamflete cu scopul de a le elimina

complet: ‚Plays will never be supressed while Her Majesty’s fledged minions flaunt it in

silks and satins. They had as well been at their popish service in the devil’s garb.’ Dacă

puritanii ar fi avut puterea de decizie, toate teatrele din Londra s-ar fi închis şi nici un om

onest nu ar fi preluat ‚the base trade of a mercenary interlude player.’

Pe de altă parte, aceste spectacole erau susŃinute de nobilime şi atât Leicester cât

şi Essex au protejat o companie dramatică. Cu toate acestea cel care a salvat teatrul de la

extincŃie a fost sprijinul activ, atât politic cât şi financiar al Elisabetei. În 1583, Elisabeta

a înfiinŃat propria ei companie de teatru Queen Elizabeth’s Men. Ei jucau la curte şi în

turneu. După modelul reginei, Howard of Effingham a înfiinŃat The Lord Admiral’s

Company condusă de Edward Alleyn şi finanŃată de tatăl vitreg al lui Alleyn, Philip

Hanslowe, care i-a dat prima şansă lui Christopher Marlowe. În acelaşi an a fost înfiinŃată

the Lord Chamberlain’s Men, asociată mai târziu cu William Shakespeare. Elisabeta a

19

văzut împreună cu Essex primul spectacol al acestei companii cu A Comedy of Errors.

Câteva luni mai târziu, ea a fost oaspetele de onoare la producŃia A Midsummernight’s

Dream pusă în scenă la căsătoria lui Earl of Derby şi Lady Elizabeth Vere. La curte s-au

jucat 10 piese noi în 1601-1602 când apare deja în scenă Ben Johnson.

Curtea este însă şi un centru al autorităŃii spirituale. De exemplu, curtea

Habsburgilor era în mare măsură o curte catolică. O asemenea afirmaŃie este justificată de

faptul că, pe parcursul epocii moderne timpurii, asistăm la progresul ortodoxiei catolice

în ambianŃa curŃii austriece. Prin această evoluŃie, protestantismul este eliminat din

Europa centrală printr-o Contra Reformă agresivă şi identitatea catolică este construită

prin procesul reformator iniŃiat la Roma şi susŃinut de autoritatea seculară. Rădăcina

procesului o constituie afilierea religioasă a curŃii Habsburgilor, suportul acordat de

dinastie cauzei catolice.

Această opŃiune este însă mai puŃin evidentă în secolul al XVI-lea. Deşi menŃine

cu fermitate instituŃiile catolice, Ferdinand I îi cere papei concesii în legătură cu cupa

pentru laici şi căsătoria preoŃilor. Deşi afilierea lui confesională rămâne un mister – fiind

suspectat de simpatii luterane - Maximilian II nu face ruptura cu Roma manifestă dar îşi

respectă conştiinŃa şi nu persecută pe nimeni. Rudolf II are oscilaŃii temperamentale, cu

izbucniri violente, ba împotriva sectanŃilor, ba împotriva Romei. În toată această epocă

mulŃi protestanŃi ocupă funcŃii la curte şi sunt implicaŃi în guvernare. Dar curtea rămâne

dominant catolică şi alianŃa fundamentală este cu biserica tradiŃională, ierarhică.

După 1600 însă, ajunge la putere o nouă generaŃie. Matthias pune bazele unei

curŃi contra reformate la Viena, fără să fie virulent anti-protestant. El îşi datora poziŃia

politică suportului acordat de stările protestante, deci nu putea opta pentru o identificare

totală a dinastiei cu biserica Romei. Ferdinand II este cel care are o curte fervent catolică

la Graz, pe care o asociază cu structura imperială existentă. În 1620, victoria împotriva

insurgenŃilor protestanŃi din Boemia îi confirmă ideea că erezia este egală cu lipsa de

loialitate şi îl angajează şi mai ferm în susŃinerea oficială a catolicismului şi a

programului Contra Reformei.

Imperiul Habsburg optează astfel pentru asimilarea principiilor catolicismului:

unitate, ierarhie, pietate, mister. La vârf era o curte catolică care supraveghează puritatea

generală şi defineşte o misiune catolică pentru Habsburgi. Efectele acestei politici pot fi

20

percepute la curte imediat. Confesorii şi sfătuitorii catolici, mai ales iezuiŃii îşi fac

apariŃia în număr tot mai mare. Se dezvoltă un sistem elaborat al devoŃiunii în capela

curŃii, în timp ce multe servicii religioase şi ceremonii sunt reînviate în jurul palatului

imperial. S-a dezvoltat acea pietas austriaca care plusa umilinŃa casei imperiale şi

recunoştinŃa pentru darurile oferite de D-zeu. În această notă, Ferdinand II a încurajat un

pelerinaj al curŃii la biserica Mariazell din Stiria, iar Leopold a construit în 1679 o

coloană simbolică în Graben pentru a mulŃumi pentru terminarea epidemiei de ciumă. Tot

ca o manifestare publică şi vizibilă a umilinŃei, împăraŃii luau masa cu călugării şi se

angajau în acte de caritate.

DevoŃiunea religioasă are şi o dimeniune spectaculoasă. ViaŃa publică a dinastiei

implica trei încoronări, cea imperială, şi cele regale, cea boemă şi cea maghiară, omagiul,

naşteri, căsătorii, înmormântări, toate celebrate public. În aceste reprezentaŃii abundă

teme politice şi teme filosofice. A apărut prin urmare o civilizaŃie catolică, conservatoare

şi distinctă.

Paralel se naşte topografia ecleziastică a Vienei deoarece toate ordinele religioase,

revitalizate sau nou înfiinŃate, Augustinienii, Capucinii, IezuiŃii, Camaldulensii îşi

construiesc biserici (slide).

Religiozitatea manifestă a curŃii exercita o presiune în sensul conformităŃii. Până

în 1650, mai erau foarte puŃini protestanŃi la curte. Chiar reprezentanŃii ambasadelor

străine se retrăgeau la Sopron pentru a participa la serviciul divin. Convertirea la

catolicism devenise un fenomen frecvent. MulŃi indivizi dacă doreau să rămănă în

anturajul aulic optau pentru această soluŃie.

Cu toate acestea, Habsburgii austrieci nu au devenit marionete ale Romei. Religia

era un complement al statului construit de Habsburgi, catolicismul oferind suport spiritual

suveranităŃii imperiale. Pe de altă parte suportul suveranului a crescut şansele de succes

ale cauzei catolice în Europa centrală.

Prin contrast cu cea austriacă, curtea engleză poate fi numită o curte protestantă.

Dar acest lucru nu este foarte evident în atmosfera curŃii şi în decizia politică, mai ales

din perspectiva politicii externe. Grupul conducător din consiliu era constituit în general

din protestanŃi convinşi, care credeau că o ligă catolică condusă de Roma plănuia

eradicarea ‚ereziei’. Celor care împărtăşeau această analiză conspiraŃională, răspunsul le

21

era clar. Liga catolică trebuia combătută de o ligă protestantă şi Anglia avea datoria să

sprijine rebelii protestanŃi împotriva conducătorilor catolici. Elisabeta vedea însă lucrurile

diferit şi nu era dispusă să trădeze alŃi monarhi europeni. Ea declarase, deja în 1565 că nu

va sprijini niciodată nesupunerea rebelă a supuşilor împotriva principelui, pentru că D-

zeu ar pedepsi-o dacă ar întreprinde astfel de acŃiuni. Regina avea păreri legitimiste

asupra politicii şi înŃelegea relaŃiile internaŃionale în termenii relaŃiilor dintre monarhi.

Ideea unei alianŃe ideologice a supuşilor împotriva conducătorilor contravenea tuturor

concepŃiilor şi instinctelor ei politice. Prin urmare, exista un potenŃial evident pentru

conflict între Elisabeta cea pragmatică şi grupul protestant din consiliul regal, a cărui

influenŃă crescuse pe parcursul anilor 1560 şi care ajunsese să domine consiliul până în

1572.

Curtea este însă şi un centru al activităŃilor mondene. Acestea sunt foarte mult

influenŃate de opŃiunile suveranului. De exemplu, Francisc I prefera activitatea fizică.

Orice eveniment era sărbătorit la curte prin turniruri şi bătălii spectacol atent regizate.

PreferinŃa lui Francisc pentru violenŃă şi exerciŃii fizice a dus la o serie de accidente. În

1519, Francisc a fost la un pas de a pierde un ochi în timpul unei vănători. În 1521, un

asediu spectacol la Ramorantin a făcut ca un curtean să-l lovească pe Francisc în cap cu

un buştean în flăcări. Regele a zăcut fără cunoştinŃă câteva zile, literalmente între viaŃă şi

moarte. În 1523, a suferit o fractură serioasă în urma unei căzături de pe cal. Francisc

petrecea mult timp la vănătoare şi era deseori criticat, mai ales de ambasadorii străini,

pentru că permitea acestor activităŃi să intervină în obligaŃiile sale politice, neglijându-şi

îndatoririle.

Pe de altă parte, femeile au jucat un rol important la curtea franceză, pentru că au

jucat un rol semnificativ în viaŃa monarhilor francezi. ViaŃa lui Francisc I, deşi multe

lucruri care s-au scris despre el sunt probabil pură fantezie, nu era nici pe de parte

ireproşabilă. În fapt, abcesele care au început să-l chinuie în anii 1520 erau probabil

sifilitice. Deşi adevărul despre viaŃa lui personală rămâne ascuns, se cunosc totuşi cele

două metrese, Madame de Chateaubriant – care nu a avut un rol politic – şi Anne

d’Heilly, ducesă d’Estampes, care a avut o influenŃă politică semnificativă. Alte trei

femei au jucat un rol important în viaŃa lui Francisc, mama lui - Louise de Savoya- , sora

sa - Marguerite d’Anglouleme - şi prima lui soŃie, Claude de France.

22

Louise de Savoya a avut o viaŃă extrem de grea chiar şi pentru standardele epocii.

Ea şi-a pierdut mama la 7 ani, s-a căsătorit la 12 ani şi a rămas văduvă la 18 ani. Din acel

moment, ea şi-a dedicat viaŃa şi energia educaŃiei fiilor ei. A fost regentă între 1515 şi

1524 şi chiar în circumstanŃe normale a avut un rol în guvernare şi o influenŃă

moderatoare la curte.

Marguerite este cunoscută ca autoare de poeme religioase şi a Heptameronului, o

colecŃie de povestiri în maniera lui Boccacio. Ea a fost mult influenŃată de Jacques

Lefevre d’Etaples, umanistul francez şi reformatorul evanghelic. A fost, din această cauză

suspectată de simpatii luterane. Cu toate că Marguerite a protejat un număr mare de

învăŃaŃi şi preoŃi de persecuŃiile Sorbonei şi a parlamentului din Paris, ea nu a optat

niciodată în mod clar pentru luteranism. CredinŃa ei, cu nuanŃe mistice era o opŃiune

proprie şi Marguerite nu a repudiat niciodată biserica romană.

Claude de France, prima soŃie a regelui era o natură pioasă şi caritabilă. Deşi nu

venea în întâmpinarea exigenŃelor estetice ale epocii, şi-a asumat rolul de consoarta

regelui. În nouă ani, i-a dăruit acestuia 7 copiii. Eleonora de Portugalia, a doua soŃie a lui

Francisc era sora lui Carol V, rivalul cel mai de temut al regelui francez. Ea nu a reuşit să

cucerească niciodată nici inima regelui şi nici pe cea a supuşilor şi a nu a avut un rol

semnificativ la curte sau în politica epocii.

Prin contrast, la curtea Habsburgilor nu există de loc influenŃe feminine

provocatoare de scandaluri. Cei trei Ferdinand şi Leopold erau plictisitor de devotaŃi

consoartelor lor docile. Maximilian II şi Matthias, poate în mai mică măsură, dar evitând

totuşi excesele. Doar Rudolf II a dat dovadă de promiscuitate făŃişă. Dar el nu era

căsătorit, iar femeile din viaŃa lui nu au jucat nici un rol în politică sau societate. Există

câteva împărătese semnificative, de exemplu Eleonora Gonzaga, soŃia lui Ferdinand III

care, deşi nu avea o putere politică reală, a înviorat prin curtea ei atmosfera Vienei.

Aşa cum se poate presupune, lucrurile stăteau foarte diferit la curtea engleză.

Doamnele de la curte se aflau într-o poziŃie extrem de dificilă, deoarece ele nu puteau

intra în competeŃie cu regina. Aceasta încerca să le controleze viaŃa personală şi era din

principiu împotriva căsătoriilor la curte. Doamnele de la curte nu se puteau căsători fără

apobarea ei. Gelozia era măcar parŃial o explicaŃie pentru acest comportament –

majoritatea incidentelor au apărut după eşecul propriilor planuri matrimoniale – dar

23

există şi motivaŃii politice. Regina nu dorea ca doamnele de la curte să devină pionii unor

politicieni în căutarea unor poziŃii mai bune. Doamnele de la curte erau foarte bine

informate în ceea ce priveşte opinia reginei în diverse probleme politice. Ele puteau să fie

astfel o sursă de informaŃie pentru politicieni. Pe de altă parte, este evident că şi Elisabeta

folosea doamnele de la curte pentru a se informa asupra realităŃilor curŃii.