359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din...

download 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

of 125

Transcript of 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din...

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    1/125

    „Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin ProgramulOperational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”

    Investeste in

    OAMENI 

    ACADEMIA ROMÂNĂINSTITUTUL DE PROGNOZĂ ECONOMICĂ 

    ASOCIAŢIA CENTRUL DE INFORMAREŞI DOCUMENTARE PENTRU INTEGRARE

    EUROPEANĂ ŞI DEZVOLTARE DURABILĂBRĂILA

    Structura ocupaţională şi reflectarea acesteia în veniturile şicheltuielile populaţiei din Regiunea Sud-Est - prezent şi

    perspective

    -Bucureşti-Mai 2011

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    2/125

     

    ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE PROGNOZĂ ECONOMICĂ

    Structura ocupaţională şi reflectarea acesteia în veniturile şicheltuielile populaţiei din Regiunea Sud-Est - prezent şi

    perspective

    Colectiv de autori:

    Prof. univ.dr.Albu Lucian-Liviu, m.c. (coordonator) –Director Institutul de Prognoza Economica

    Prof. univ.dr. Ghizdeanu Ion – CS I,Presedinte Comisia Nationala de PrognozaDr.Marioara Iordan – CS I, Director adj, IPE

    Drd.Ţapu Dana Ioana- aistent cerctare IPE, drd.

    -Bucureşti-

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    3/125

     

    CUPRINS

    INTRODUCERE 11. Strategia Europa 2020 şi coeziunea teritorială 3

    1.1 Creştere favorabilă incluziunii — o economie cu o rată ridicată a

    ocupării forţei de muncă, asigurând coeziunea economică, socială şi

    teritorială 

    7

    1.2 Iniţiativa emblematică „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri

    de muncă" 8

    1.3 Iniţiativa emblematică „O platformă europeană de combatere a

    sărăciei" 10

    2. Contextul regional 12

    2.1 Factori ce influenţează dezvoltarea regională  12

    2.2 Regiunea de dezvoltare – cadru de implementare al politicii regionale  15

    2.3 Contextul regional naţional   23

    3. Unele consideraţii generale privind prognoza în profil teritorial 28

    3.1 Indicatori ai prognozelor regionale  28

    3.2 Caracteristici generale ale metodelor de prognoză  30

    3.3 Statistică regională 36

    4. Caracteristici ale Regiunii Sud - Est 43

    4.1. Caracteristici generale  43

    4.2 Caracteristici demografice şi ocupaţionale  47

    4.2.1 Populaţia şi structura demografică  47

    4.2.2 Caracteristici ocupaţionale  48

    5. Structura ocupaţională şi reflectarea acesteia în structura veniturilorşi cheltuielilor populaţiei

    52

    5.1 Structura pe activităţi economice  52

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    4/125

    5.2 Ocuparea pe categorii de vârstă şi sex   57

    5.2.1 Populaţia ocupată pe grupe de vârstă  59

    5.2.2 Populaţia ocupată pe sexe  60

    5.3 Ocuparea în mediul urban şi rural   63

    5.4 Structura în funcţie de statutul profesional   66

    5.4.1  Populaţia ocupată după statutul profesional   66

    5.4.2 Structura populaţiei ocupate după nivelul de educaţie  67

    5.5 Nivelul şi structura veniturilor totale ale populaţiei   68

    5.6 Nivelul şi structura cheltuielilor totale ale populaţiei 70

    6. Poziţia regiunii Sud - Est faţă de ţintele naţionale în anul 2020 73

    6.1 Nivelul şi structura PIB 73

    6.2 Rata de ocupare şi structura ocupaţională 74

    6.3 Veniturile şi cheltuielile gospodăriilor populaţiei 76

    Anexe 79

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    5/125

    INTRODUCERE 

    România, ca şi întreaga Uniune Europeană trece printr-o perioadă deschimbare a paradigmelor economico-sociale. Criza a anulat ani de progrese

    economice şi a pus în evidenţă multiple deficienţe de ordin structural care produc vulnerabilitate pentru multe economii europene. Dacă înainte de crizăexista mult optimism cu privire la reducerea decalajelor dintre ţări şi implicit asărăciei, în prezent perspectivele nu mai sunt atât de încurajatoare. Politicaeuropeană de coeziune socială se află în evaluare şi regândire conceptuală.

    Alături de provocările generale precum îmbătrânirea populaţiei,disfuncţiile din sistemele economice şi globalizare, se manifestă în prezent dar şiîn viitor, restricţiile datorate crizei. Se discută tot mai mult de riscul unordificultăţi economice viitoare datorită deficitelor bugetare. Din punct de vedere

    social aceasta înseamnă că fondurile UE şi ale statelor membre pentru incluziunesocială ar putea să se diminueze. Perioada post-criză se caracterizează practic prin balansul dintre cerinţele de progres şi reducere a sărăciei şi necesitateaasigurării sustenabilităţii finanţelor publice.

    Chiar dacă situaţia economică s-a îmbunătăţit, mai ales în anul 2010,redresarea economică este încă fragilă, iar continuarea restaurării stabilităţiimacroeconomice şi a redirijării finanţelor publice către o cale durabilă rămânelemente esenţiale pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. UEavea nevoie de o strategie nouă, bazată pe o coordonare extinsă a politicilor

    economice, pentru a genera creştere economică şi ocupare a forţei de muncăsporite. În acest context, Consiliul European din 26 martie 2010 a discutat nouastrategie pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică a Uniunii

     Europene, bazată pe coordonarea consolidată a politicilor economice, care să seconcentreze pe principalele domenii în care sunt necesare acţiuni pentrustimularea potenţialului de creştere durabilă şi competitivitatea la nivelul UE,convenind asupra principalelor elemente, inclusiv obiectivele-cheie care vororienta punerea în aplicare şi modalităţile de monitorizare îmbunătăţită aacesteia1. Şefii de stat sau de guvern au avut, de asemenea, un schimb de opinii

     privind competitivitatea, un aspect esenţial pentru perspectivele de creştereeconomică ale Europei şi au discutat stadiul de pregătire a următorului summitG20. De asemenea, cu privire la schimbările climatice, Consiliul European aconvenit că este necesară în prezent imprimarea unei noi dinamici în cadrulnegocierilor şi a evidenţiat următoarele etape de parcurs.

    În luna iunie a anului 2010, după o amplă consultare publică începută pe 24noiembrie 2009 prin publicarea documentului de lucru Consultare privindviitoarea Strategie UE 2020  şi finalizată la 15 ianuarie 2010 prin contribuţiile

    1

      Notă de însoţire, Consiliul European Bruxelles, 26 martie 2010, EUCO 7/10, CO EUR 4, Concl 1 şiEuropean Commission, Brussels, 27.4.2010, SEC(2010) 488  Final Recommendation for a Council Recommendation on broad guidelines for the economic policies of the Member States and of theUnion, Part I of the Europe 2020 Integrated Guidelines, {COM(2010) 193 final}.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    6/125

     provenind de la statele membre, organizaţiile comunitare şi naţionale, parteneriisociali, autorităţile regionale şi locale, mediul de afaceri şi cel academic, ONG-uri, a fost lansată Strategia Europa 20202 , concepută ca un succesor al StrategieiLisabona, care a constituit strategia de reformă a UE în ultimii zece ani şi aajutat UE să facă faţă recentei crize. Strategia Europa 2020 are la bază realizările

    acesteia, de exemplu  parteneriatul pentru creştere şi crearea de noi locuri demuncă, dar aduce şi elemente noi pentru a face faţă noilor provocări. Aceastăstrategie are la bază şi beneficiile rezultate din coordonarea existentă în cadrul

     planului European de relansare economică ca răspuns la criză,  abordând principalele blocaje care limitează creşterea economică la nivel naţional şi lanivelul UE, inclusiv cele referitoare la funcţionarea pieţei interne şi ainfrastructurii.

    Politica regională transpusă la nivel european în politica de coeziune areun rol decisiv in implementarea Strategiei Europa 2020. Astfel aşa cum s-a

    subliniat in cadrul Consiliului European din iunie 2010, politica regională poateelibera potenţialul de creştere al UE în ansamblul său şi a fiecărei ţări membre

     prin promovarea inovării în toate regiunile, a cercetării dezvoltării la nivelregional cu impact direct n dezvoltarea factorului uman.

    Politica regională asigură nu numai coeziunea economică şi socială ci estemenită să faciliteze îndeplinirea obiectivelor de ocupare şi a celor socialestabilite prin Strategia Europa 2020.

    Politica regională urmăreşte impulsionarea şi diversificarea activităţiloreconomice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, care să asigurevalorificarea la maxim a potenţialului fizic şi uman local astfel încât să creascănivelul de trai şi să se reducă disparităţile faţă de media naţională şi prin acesteasă se îmbunătăţească convergenţa în Uniunea Europeană.

    Coeziunea economică şi socială este un principiu care exprimăsolidaritatea între Statele Membre şi între diferitele regiuni ale UE şi prin careeste favorizată dezvoltarea echilibrată şi durabilă, reducerea diferenţelorstructurale dintre regiuni şi promovarea şanselor egale.

    Pentru România politica de coeziune este cu atât mai importantă cu cât

    majoritatea regiunilor prezintă decalaje importante atât faţă de media UE cât şifaţă de media naţională. În această grupă se include şi Regiunea Sud - Est,regiune care dispune de numeroase atu-uri pentru un progres mai accelerat şi

     pentru a reuşi să valorifice posibilităţile oferite de implementarea StrategieiEuropa 2020.

    Studiul îşi propune să evidenţieze potenţialul uman actual, starea socialădin regiune şi perspectivele Regiunii Sud-Est de progres până în anul 2020 şimodul in care regiunea va participa la implementarea Strategiei Europa 2020.

    2  Document de Lucru al Comisiei Consultare Privind Viitoarea Strategie „UE 2020”, ComisiaComunităţilor Europene, Bruxelles, 24.11.2009, COM(2009)647 final.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    7/125

      1. Strategia Europa 2020 şi coeziunea teritorială 

     Noua Strategie Europeană pentru următorii zece ani propune o nouăviziune pentru ţările membre prin care să se edifice o economie inteligentă,durabilă şi favorabilă incluziunii sociale, cu niveluri ridicate de ocupare a forţeide muncă, de productivitate şi de convergenţă teritorială.

    Cadrul general   al Strategiei Europa 2020 a fost definit  la  Consiliuleuropean informal din 11 februarie 2010, fiind prezentate atât viziuneaPreşedintelui Comisiei Europene, domnul José Manuel Durão Barroso , asupranoii strategii cât şi punctul de vedere al Preşedintelui Consiliului European,domnul Herman van Rompuy. Ulterior,  pe 3 martie 2010,  COM a publicatComunicarea Europa 2020 - o strategie pentru creştere inteligentă, ecologică şi

     favorabilă incluziunii, care reprezintă strategia de creştere economică a Europei pentru următorii zece ani. Potrivit documentului, Strategia Europa 2020 are caobiectiv general  transformarea UE într-o economie inteligentă, ecologică şi

     favorabilă incluziunii, pentru a oferi un nivel ridicat al ocupării forţei de muncă,

    al productivităţii şi pentru a asigura coeziunea economică, socială şi teritorială.Cadrul general al strategiei (priorităţi, obiective, guvernanţă) a fost aprobat laConsiliul European de primăvară din 25-26 martie 2010,  care a convenit şi caaspectele referitoare la valorile de referinţă ale obiectivelor privindîmbunătăţirea nivelului educaţiei şi promovarea incluziunii sociale să fiediscutate şi agreate la Consiliul European de vară.

    Europa 2020 propune trei priorităţi care se susţin reciproc:

      creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şiinovare;

      creştere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi maicompetitive;

      creştere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o ratăridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socialăşi teritorială.

    Drept principale  priorităţi  la orizontul anului 2020, Comisia Europeanăîşi propunea ca Europa să deţină un rol de lider, să susţină concurenţa şi să

     prospere datorită unei economii bazate pe cunoaştere, conectată, mai ecologicăşi mai favorabilă incluziunii, care să aibă o creştere puternică şi durabilă şi săasigure atât un nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, cât şi progresul social.

    Pentru a îndeplini aceste obiective, Europa are nevoie de o bazăindustrială solidă şi competitivă, de un sector al serviciilor modern, precum şi deo agricultură, de o economie rurală şi de un sector maritim prosper. Având învedere rolul său de iniţiator al construcţiei acestei societăţi a viitorului, Europa

     poate obţine importante beneficii ca urmare a dezvoltării de produse inovatoareşi competitive, a dezvoltării de infrastructuri ale viitorului, a intrării pe noi pieţe

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    8/125

    şi a creării de noi locuri de muncă de calitate. În acest fel, UE va putea avea încontinuare un rol de lider la nivel mondial, ţinând cont de noul cadru politicexistent şi folosind la maximum noii actori şi noile structuri instituite de Tratatulde la Lisabona, combinând deschiderea necesară asigurării unui dinamismeconomic constant cu respectarea preocupărilor sociale şi de mediu ale

    cetăţenilor.  Creşterea bazată pe cunoaştere ca factor generator de valoare,

    urmând să fie consolidate coeziunea socială şi oportunităţile într-olume în care inovarea face diferenţa atât în ceea ce priveşte produsele,cât şi în ceea ce priveşte procesele, valorificând întregul potenţial decare dispun educaţia, cercetarea  şi economia digitală. Datorităcontribuţiei importante la creştere şi crearea de locuri de muncă,

     precum şi la dezvoltarea inovării, este necesară o abordare nouă înceea ce priveşte  politica industrială  pentru a sprijini industria prin

     punerea unui accent mai mare pe viabilitate, inovare şi competenţeleumane necesare industriei UE pentru a rămâne competitivă pe pieţelemondiale.

       Dezvoltarea competenţelor în cadrul unor societăţi favorabileincluziunii,  prin dobândirea de noi competenţe, care să favorizezecreativitatea şi inovarea, dezvoltarea spiritului antreprenorial şitrecerea fără probleme de la un loc de muncă la altul, care vor fielemente esenţiale într-o lume care va oferi mai multe locuri de muncăîn schimbul unei mai mari capacităţi de adaptare.

      Crearea unei economii competitive, conectate şi mai ecologice. UE artrebui să fie mai eficace din punct de vedere al concurenţei şi să îşisporească productivitatea prin scăderea consumului de resurse şi deenergie neregenerabilă într-o lume în care preţul energiei şi alresurselor este ridicat, iar concurenţa în aceste domenii este în creştere.Acest lucru va stimula creşterea şi va contribui la atingereaobiectivelor în materie de mediu, aducând beneficii tuturor sectoareloreconomice, de la industriile prelucrătoare tradiţionale la noileîntreprinderi în domeniul înaltei tehnologii. Modernizarea şiinterconectarea infrastructurilor, reducerea sarcinii administrative şiaccelerarea procesului de intrare a inovaţiilor pe piaţă sunt elementecare vor contribui, de asemenea, la îndeplinirea acestui obiectiv.

    UE trebuie să definească direcţia în care vrea să evolueze până în anul2020. În acest scop, s-au stabilit următoarele obiective principale pentru UE:

      75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani ar trebuisă aibă un loc de muncă;

     3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);

      obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite(inclusiv o reducere a emisiilor majorată la 30%, dacă există condiţii

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    9/125

    favorabile în acest sens);

      rata abandonului şcolar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10%şi cel puţin 40% din generaţia tânără ar trebui să aibă studii superioare;

      numărul persoanelor ameninţate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de

    milioane.Aceste obiective sunt interconectate şi sunt cruciale pentru progresul UE.

    Pentru a garanta că fiecare stat membru adaptează strategia Europa 2020 lasituaţia sa specifică, s-a stabilit ca aceste obiective ale UE să fie transpuse înobiective şi traiectorii naţionale.

    Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei priorităţi - o creştereinteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii - dar nu sunt exhaustive: pentru asprijini realizarea acestora, va fi necesară întreprinderea unei game largi deacţiuni la nivelul naţional, al UE şi internaţional. Obiectivele sunt însoţite de

    şapte iniţiative emblematice pentru a stimula realizarea de progrese în cadrulfiecărei teme prioritare:

      „O Uniune a inovării” pentru a îmbunătăţi condiţiile-cadru şi accesulla finanţările pentru cercetare şi inovare, astfel încât să segaranteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare în produseşi servicii care creează creştere şi locuri de muncă;

      „Tineretul în mişcare” pentru a consolida performanţa sistemelor deeducaţie şi pentru a facilita intrarea tinerilor pe piaţa muncii;

      „O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltareaserviciilor de internet de mare viteză şi pentru a valorifica

     beneficiile pe care le oferă o piaţă digitală unică gospodăriilor şiîntreprinderilor;

      „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite decuplarea creşterii economice de utilizarearesurselor, pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzutede carbon, pentru a creşte utilizarea surselor regenerabile de energie,

     pentru a moderniza sectorul transporturilor şi a promova eficienţaenergetică;

      „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăţimediul de afaceri, în special pentru IMM-uri, şi a sprijini dezvoltareaunei baze industriale solide şi durabile în măsură să facă faţăconcurenţei la nivel mondial;

      „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă” pentru amoderniza pieţele muncii şi a oferi mai multă autonomie cetăţenilor,

     prin dezvoltarea competenţelor acestora pe tot parcursul vieţii în

    vederea creşterii ratei de participare pe piaţa muncii şi a unei mai bunecorelări a cererii şi a ofertei în materie de forţă de muncă, inclusiv

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    10/125

     prin mobilitatea profesională;

      „Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garantacoeziunea socială şi teritorială, astfel încât beneficiile creşterii şilocurile de muncă să fie distribuite echitabil, iar persoanelor care seconfruntă cu sărăcia şi excluziunea socială să li se acorde

     posibilitatea de a duce o viaţă demnă şi de a juca un rol activ însocietate.

    Aceste şapte iniţiative emblematice vor angaja atât UE, cât şi statelemembre. Instrumentele UE, în special piaţa unică, ajutoarele financiare şiinstrumentele de politică externă, vor fi mobilizate pentru eliminarea blocajelorşi îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020.

    Pentru a se obţine rezultate va fi nevoie de o guvernantă economică mai puternică. Strategia Europa 2020 se va sprijini pe doi piloni: abordarea tematică

     prezentată anterior, care combină priorităţile şi principalele obiective, şiîntocmirea unor rapoarte de ţară, permiţând statelor membre să îşi dezvolte propriile strategii de reîntoarcere la o creştere economică durabilă şi lasustenabilitatea finanţelor publice. La nivelul UE se vor adopta orientăriintegrate care să cuprindă domeniul de aplicare al priorităţilor şi obiectivelor UE.Fiecărui stat membru i se vor adresa recomandări specifice. În cazul unuirăspuns necorespunzător, se pot emite avertismente politice. Prezentarea derapoarte privind îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020 şi evaluareaPactului de stabilitate şi creştere se vor efectua simultan, făcându-se însă în

    continuare distincţia între aceste instrumente şi menţinând integritatea Pactului.Consiliul European se va implica total în noua strategie şi va fi punctul

    focal al acesteia. Comisia va monitoriza progresele înregistrate în vedereaîndeplinirii obiectivelor, va facilita schimburile politice şi va prezenta

     propunerile necesare orientării acţiunii şi promovării iniţiativelor emblematiceale UE. Parlamentul European va reprezenta o forţă motrice pentru mobilizareacetăţenilor şi va juca rolul de colegislator în ceea ce priveşte iniţiativele-cheie.Această abordare privind instituirea de parteneriate ar trebui extinsă lacomitetele UE, parlamentele naţionale, autorităţile naţionale, locale şi regionale,

     partenerii sociali, părţile interesate şi societatea civilă, astfel încât toţi cetăţeniisă participe la îndeplinirea obiectivelor fixate.

    1.1 Creştere favorabilă incluziunii — o economie cu o rată ridicată a

    ocupării forţei de muncă, asigurând coeziunea economică, socială şi

    teritorială 

    O  creştere favorabilă incluziunii presupune asigurarea autonomieicetăţenilor prin rate ridicate ale ocupării forţei de muncă, investirea în

    dezvoltarea competenţelor, combaterea sărăciei şi modernizarea pieţelormuncii şi a sistemelor de formare şi de protecţie socială pentru a ajutacetăţenii să anticipeze şi să gestioneze schimbările, precum şi pentru a construi o

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    11/125

    societate solidară. De asemenea, este esenţial ca beneficiile creşterii economicesă fie accesibile în toate regiunile Uniunii, inclusiv în regiunile ultraperiferice,consolidând astfel coeziunea teritorială. O creştere favorabilă incluziunii

     presupune să se asigure tuturor cetăţenilor acces şi oportunităţi pe tot parcursul vieţii. Europa trebuie să îşi valorifice pe deplin potenţialul de forţă de

    muncă pentru a face faţă provocărilor pe care le reprezintă îmbătrânirea populaţiei şi creşterea concurenţei mondiale. Vor fi necesare politici de promovare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru a creşte participareaforţei de muncă, ceea ce va contribui la creştere şi la coeziune sociale.

    Europa trebuie să acţioneze în următoarele domenii:

      ocuparea forţei de muncă: din cauza schimbărilor demografice,forţa de muncă de care dispunem este în scădere. Numai două treimidin populaţia noastră activă are în prezent un loc de muncă, încomparaţie cu peste 70% în SUA şi în Japonia. Rata ocupării forţeide muncă este scăzută în special în rândul femeilor şi al lucrătorilor învârstă. Tinerii au fost grav afectaţi de criză, cunoscând o rată aşomajului de peste 21%. Se întrevede un risc ridicat ca persoaneleneintegrate în câmpul muncii sau care au legături slabe cu acesta să

     piardă teren pe piaţa muncii;

      competenţele: aproximativ 80 de milioane de persoane au competenţereduse sau de bază, însă persoanele mai instruite sunt cele care

     beneficiază, în principal, de posibilităţile oferite de învăţarea de-a

    lungul vieţii. Până în 2020, 16 milioane de locuri de muncă vornecesita un nivel înalt de calificare, în timp ce numărul locurilor demuncă pentru care se vor cere competenţe reduse va scădea cu 12milioane. Pentru ca lucrătorii să aibă o viaţă activă mai îndelungată,este nevoie, de asemenea, să le oferim posibilitatea de a dobândi şide a dezvolta noi competenţe pe tot parcursul vieţii;

      combaterea sărăciei: înainte de criză, 80 de milioane de persoaneerau ameninţate de sărăcie. 19 milioane dintre acestea sunt copii.8% dintre persoanele care au un loc de muncă nu câştigă suficient

     pentru a ieşi din sărăcie. Şomerii sunt, în special, afectaţi.Acţiunile din cadrul acestei priorităţi vor necesita modernizarea şi

    consolidarea politicilor noastre în materie de ocupare a forţei de muncă, deeducaţie şi de formare, precum şi a sistemelor noastre de protecţie socială, prinsporirea participării pe piaţa muncii şi prin reducerea şomajului structural,

     precum şi prin creşterea responsabilităţii sociale a întreprinderilor în cadrulcomunităţii de afaceri. În acest sens, va fi important să se asigure accesul

     populaţiei la centre de îngrijire a copiilor şi la centre destinate altor persoaneaflate în întreţinere. Va fi esenţial să se pună în aplicare principiile privind

    flexicuritatea şi să se ofere cetăţenilor posibilitatea de a dobândi noi competenţecare să le permită să se adapteze la noile condiţii şi la eventualele schimbări decarieră. Va fi nevoie de un efort deosebit pentru a combate sărăcia şi

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    12/125

    excluziunea socială şi pentru a reduce inegalităţile în materie de sănătate,astfel încât beneficiile creşterii să poată fi accesibile tuturor. Capacitateanoastră de a face faţă provocării pe care o reprezintă promovarea uneiîmbătrâniri active şi sănătoase a populaţiei va fi la fel de importantă înasigurarea coeziunii sociale şi a unei productivităţi mai ridicate.

    1.2 Iniţiativa emblematică „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri

    de muncă" 

    Obiectivul este de a crea condiţiile necesare modernizării pieţelor muncii pentru a creşte nivelurile de ocupare a forţei de muncă şi pentru a asigurasustenabilitatea modelelor noastre sociale. Pentru aceasta este nevoie să

     promovăm autonomia cetăţenilor prin dobândirea de noi competenţe care să permită forţei noastre de muncă actuale şi viitoare să se adapteze la noile condiţii

    şi la eventualele schimbări de carieră, să reducă şomajul şi să sporească productivitatea muncii.

    La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:

    -  definirea şi punerea în aplicare a celei de a doua etape a agendei deflexicuritate, împreună cu partenerii sociali europeni, pentru aidentifica modalităţile de a îmbunătăţi gestionarea tranziţiiloreconomice, de a combate şomajul şi de a creşte ratele de activitate;

    -  adaptarea cadrului legislativ, în conformitate cu principiile

    reglementării „inteligente", la evoluţia modelelor de organizare amuncii (de exemplu, orele de lucru, detaşarea lucrătorilor) şi la noileriscuri la adresa sănătăţii şi a securităţii muncii;

    -  facilitarea şi promovarea mobilităţii lucrătorilor în interiorul UE şiasigurarea unei corespondenţe mai bune între cererea şi oferta delocuri de muncă, prin intermediul unui sprijin financiar adecvatacordat din fondurile structurale, în special din Fondul socialeuropean (FSE), şi promovarea unei politici în materie de migraţie alucrătorilor cuprinzătoare şi orientate către viitor, care să

    răspundă, într-un mod flexibil, priorităţilor şi nevoilor de pe piaţamuncii;

    -  consolidarea capacităţii partenerilor sociali şi valorificarea pedeplin a potenţialului de soluţionare a problemelor oferit dedialogul social la toate nivelurile (la nivelul UE, la nivelnaţional/regional, la nivel sectorial şi la nivelul întreprinderilor),

     precum şi promovarea unei cooperări mai strânse între instituţiile de pe piaţa muncii, inclusiv între serviciile publice de ocupare a forţei demuncă din statele membre;

    -  impulsionarea cadrului strategic de cooperare în materie de educaţieşi formare în care să fie implicate toate părţile interesate. Acest lucru

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    13/125

    ar trebui să aibă drept rezultat punerea în aplicare a principiilorînvăţării de-a lungul vieţii (în cooperare cu statele membre, cu

     partenerii sociali şi cu experţi), inclusiv prin parcursurieducaţionale flexibile între diverse sectoare şi niveluri de educaţieşi formare şi prin sporirea atractivităţii educaţiei şi formării

     profesionale. Partenerii sociali la nivel european ar trebui consultaţi învederea dezvoltării unei iniţiative proprii în acest domeniu;

    -  asigurarea dobândirii competenţelor necesare în vederea continuăriistudiilor şi a integrării pe piaţa muncii, precum şi a recunoaşteriiacestora pe tot parcursul educaţiei generale, profesionale,superioare şi din viaţa adultă şi dezvoltarea unui limbaj şi a unorinstrumente operaţionale comune pentru educaţie/formare şi muncă:un cadru european pentru aptitudini, competenţe şi profesii (ESCO).

    La nivel naţional, statele membre vor trebui:

    -  să pună în aplicare măsurile naţionale de flexicuritate, astfel cum s-aconvenit în cadrul Consiliului European, să reducă segmentarea

     pieţei muncii şi să faciliteze tranziţiile şi reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa privată;

    -  să analizeze şi să monitorizeze în mod regulat eficienţa sistemelorfiscale şi de asigurări sociale pentru a asigura rentabilitatea muncii,acordând o atenţie specială persoanelor cu un nivel scăzut decalificare şi eliminând în acelaşi timp măsurile care descurajează

    desfăşurarea de activităţi independente;-  să promoveze noi forme de reconciliere a vieţii profesionale cu cea

     privată şi politici de îmbătrânire activă şi să sporească egalitatea deşanse între femei şi bărbaţi;

    -  să promoveze şi să monitorizeze concretizarea eficace a rezultatelordialogului social;

    -  să impulsioneze punerea în aplicare a Cadrului european alcalificărilor, prin instituirea unor cadre naţionale ale calificărilor;

    -  să asigure dobândirea competenţelor necesare în vederea continuăriistudiilor şi a integrării pe piaţa muncii, precum şi recunoaştereaacestora pe tot parcursul educaţiei generale, profesionale,superioare şi din viaţa adultă, inclusiv în cadrul învăţării non-formaleşi informale;

    -  să dezvolte parteneriate între mediul educaţiei/formării şi cel almuncii, în special prin implicarea partenerilor sociali în planificareaofertelor de educaţie şi formare.

    1.3 Iniţiativa emblematică „O platformă europeană de combatere a

    sărăciei" 

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    14/125

    Obiectivul este de a asigura coeziunea economică, socială şi teritorială, ca ocontinuare a anului în curs, care reprezintă Anului european de luptă împotrivasărăciei şi excluziunii social, în vederea sensibilizării opiniei publice şi arecunoaşterii drepturilor fundamentale ale persoanelor care se confruntă cu sărăciaşi excluziunea socială, acordându-le acestora posibilitatea de a duce o viaţă demnă

    şi de a juca un rol activ în societate.La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:

    -  transformarea metodei deschise de coordonare în materie deexcluziune socială şi de protecţie socială într-o platformă decooperare, de evaluare colegială şi de schimb de bune practici,

     precum şi într-un instrument de încurajare a angajamentuluiactorilor din sectorul public şi privat de a reduce excluziuneasocială şi de a întreprinde acţiuni concrete, inclusiv prin acordarea desprijin specific din fondurile structurale, în special din FSE;

    -  elaborarea şi punerea în aplicare a unor programe care vizează promovarea inovării sociale în rândul grupurilor celor mai vulnerabile,în special prin punerea la dispoziţia comunităţilor defavorizate a unorforme de educaţie şi de formare şi a unor oportunităţi inovatoare deîncadrare în muncă, combaterea discriminării (de exemplu, a

     persoanelor cu handicap) şi dezvoltarea unei noi agende pentruintegrarea migranţilor, care să îi ajute pe aceştia să îşi valorifice lamaximum potenţialul;

    -  evaluarea caracterului adecvat şi a sustenabilităţii sistemelor de protecţie socială şi de pensii şi identificarea modalităţilor deîmbunătăţire a accesului la sistemele de sănătate.

    La nivel naţional, statele membre vor trebui:

    -  să promoveze responsabilitatea colectivă şi individuală pe care oîmpart în domeniul combaterii sărăciei şi excluziunii sociale;

    -  să definească şi să pună în aplicare măsuri care vizează situaţiaspecifică a grupurilor cu un grad de risc ridicat (precum familiile

    monoparentale, femeile în vârstă, minorităţile, romii, persoanele cuhandicap şi personale fără adăpost);

    -  să îşi dezvolte pe deplin sistemele de securitate socială şi de pensii pentru a asigura un nivel adecvat al ajutorului pentru venit şi alaccesului la asistenţă medicală.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    15/125

    2. Contextul regional

    2.1 Factori ce influenţează dezvoltarea regională

    Turbulenţele actuale datorate crizei economice şi financiare aduc ungrad ridicat privind lipsa de predictibilitate privind viitorul economiei

    mondiale. În acest context, este cu atât mai important de analizat pana la cenivel sunt adaptate politicile comunitare la provocările viitoare la care vortrebui să facă faţă regiunile europene în următorii ani.

    Printre noile provocări identificate, care pot avea un impactsemnificativ asupra regiunilor europene şi al modului în care UE va canaliza

     politicile comunitare se pot aminti:

      Globalizarea - conduce spre progres ştiinţific şi tehnologic, crescândimportanţa dimensiunii europene în promovarea cunoaşterii,

    mobilităţii, competitivităţii şi inovării. Deschiderea unor noi pieţemari creează noi oportunităţi pentru europeni, dar totodată vareprezenta şi un test pentru capacitatea Europei de a face faţămodificărilor structurale şi de a gestiona consecinţele sociale aleacestor modificări. Transformarea către o economie condusă decunoaştere este la fel de profundă ca trecerea de la o economie

     bazată pe agricultură la o economie bazată pe industrie.

       Modificările demografice vor transforma structura ocupării şi avârstei din societăţile actuale. Presiunea din partea migraţiei va

    avea un efect puternic asupra Europei, datorita apropierii de uneledintre cele mai sărace regiuni din lume şi acelea care pot fi afectate celmai mult de schimbările climatice şi de constrângerile ce se referă laresursele naturale.

      Impactul schimbărilor climatice asupra mediului şi societăţii europenea devenit un subiect permanent pe agenda europeană, oferind

     provocări celor care se ocupă de politici în vederea reflectării asupragăsirii celui mai bun set de instrumente politice care să răspundă laaceastă problemă. Aceasta înseamnă sporirea eforturilor atât pentru

    diminuarea modificărilor c1imatice prin diminuarea emisiilorgazelor cu efect de seră cât şi pentru găsirea măsurilor de adaptare laconsecinţele schimbărilor climatice.

      Una din principalele provocări ale societăţii reprezintă asigurareaunui cadru energetic sigur, sustenabil şi competitiv. O ofertă limitată,o creştere a cererii globale şi imperativul de a reduce emisiile aucondus toate la ridicarea din nou a problemei existenţei unei economiieuropene cu emisii de carbon reduse.

    Toate aceste provocări împreună vor avea un impact important asupradezvoltării economiilor europene şi societăţilor în următorii ani.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    16/125

    Disparităţile regionale în UE referitoare la PIB şi venituri sunt mult maisemnificative decât în economiile similare ca de exemplu US şi Japonia, maiales în urma ultimilor valuri de aderare. Cele mai bogate regiuni sunt de 8 orimai bogate decât cele mai sărace. Problema care se ridică este dacă noile

     provocări vor consolida disparităţile existente sau vor genera noi disparităţi

    teritoriale.„Globalizarea ne schimbă vieţile, obligând la promovarea schimburilor

    între oameni, schimburi de bunuri, servicii şi idei si oferirea de noi oportunităţicetăţenilor şi mediului de afaceri”. Un flux comercial ridicat şi creştereaeconomică au condus la prosperitate, transformând stilul de viaţă aleuropenilor şi chiar participând la scoaterea din sărăcie a milioane de

     persoane din întreaga lume. Dar totodată globalizarea oferă şi noi provocărieconomice, sociale, de mediu, energetice şi de securitate.

    Globalizarea va crea mai multe oportunităţi pentru producătorii care vordori să accepte deschiderea pieţelor şi vor accepta provocarea privindcreşterea concurenţei. Consumatorii pot avea un nivel de trai ridicat (datorităunui nivel mai redus al preţurilor şi al unei game mai variate de produse). Odezvoltare a activităţii economice şi comerţului vor conduce la o creştere acererii de muncă şi totodată a salariilor pentru cei calificaţi: totodată va conducela creşterea nivelului de ocupare şi la creştere economică. Utilizareainovării şi a know-how-ului va creşte productivitatea.

    Oricum, globalizarea poate aduce şi ajustări structurale. Creştereaconcurenţei va pune presiune pe firmele locale mici şi indirect pe salariile celorcu o pregătire inferioară. Astfel, multe regiuni din UE vor trebui să restructurezeeconomia şi să promoveze continuu inovarea - în tot ceea ce înseamnă

     produse, management, procese, capital uman şi capital social - pentru a puteaface faţă provocărilor globalizării.

    Globalizarea este perceputa mai ales sub aspectul ei regional. Cea maifrecventă abordare inadecvată privind esenţa globalizării ţine de modelulexplicativ al hegemonismului american. Globalizarea nu reprezintă oamericanizare a lumii, nici o mondializare şi nici un nou imperialism.

    Mondializarea este o mişcare mondiala care nu include liberalizarea.Mondializarea este mai mult declararea unui teritoriu specific - un oraş, unmunicipiu, un stat, de exemplu - ca teritoriu internaţional, mondial, curesponsabilităţi şi drepturi la scară internaţională."

    În vederea transformării în oportunitate a provocării aduse de globalizare, prin Agenda de la Lisabona se solicită economiilor europene asigurarea uneicreşteri a productivităţii (a muncii, a resurselor), a ocupării şi nivelului deeducaţie a forţei de muncă. În ultimii ani, ca a tendinţă generală la nivelul UEs-a înregistrat o creştere moderată a productivităţii muncii în jur de 1%, o

    tendinţă divergentă în ceea ce priveşte nivelul de educaţie al forţei de muncăşi o rată a ocupării în creştere. Aceasta imagine mixtă se amplifică la nivelregional.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    17/125

    Marea majoritate a regiunilor localizate în Sudul şi Estul UE,incluzând Letonia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi până la Grecia,Italia, Spania şi Portugalia par a fi cele mai expuse la provocările globalizării.Această vulnerabilitate se datorează în special ponderii mari a activităţilor cu ovaloare adăugată redusă şi înregistrării unei calificări inferioare a forţei de

    muncă, care pot aduce dificultăţi în atragerea de investiţii şi în crearea de locuride muncă.

    Schimbările climatice  prezintă o importanţă deosebită pentru bunăstareageneraţiilor viitoare. Pe termen lung, schimbările climatice vor conduce lacreşterea temperaturilor medii anuale, creşterii cantităţii de ploaie şi anivelului mării, conducând la erodarea zonelor de coasta. Pe termen scurt şimediu, schimbarea climatică va conduce la creşterea apariţiei fenomenelorextreme (furtuni, căderi masive de apă, secete, temperaturi foarte ridicate vara)care pot înrăutăţi temporar situaţia unei regiuni. Marea majoritate a regiunilor

    europene se aşteaptă să fie negativ afectate de impactul viitor al schimbărilorclimatice, ceea ce impune anumite provocări pentru unele sectoare economice.

    Peste 1/3 din populaţia UE (170 milioane persoane) locuieşte înregiuni afectate de schimbările climatice. Presiunea cea mai mare se exercităasupra regiunii Sud şi Est, anume întregul teritoriu al Spaniei, Italiei, Greciei,Bulgariei, Ciprului, Maltei şi Ungariei, marea majoritate a teritoriului Românieişi sudul Franţei. Această situaţie se datorează modificării cantităţii de

     precipitaţii şi creşterii nivelului temperaturii. Inundaţiile pot contribui deasemenea la efectul general în special în Ungaria şi România.

    În ceea ce priveşte modificările demografice, există variaţii importanteîntre regiunile UE, dar o vulnerabilitate ridicată prezentând Sudul şi SudEstul. Totuşi există o întârziere în tranziţia demografică în noile SM, darefectele vor fi similare cu cele din vechile SM odată cu apariţia noilor generaţii.

     Politica energetică depinde foarte mult de specificul unei ţări.Dependenţa energetică urmăreşte caracteristicile unei ţări şi nu poate fi clardefinită o diviziune Est - Vest sau Nord - Sud. Evoluţiile vor depinde decapacitatea UE de a dezvolta o politică energetică comună, care să asigure

    funcţionarea pieţei interne şi securitatea ofertei energetice.Regiunile strategice (dezvoltate) vor fi primele care vor „da tonul"

     pentru a face faţă acestor provocări. Experienţa lor va fi foarte importantă pentru statele din apropiere şi pentru restul teritoriului UE.

    2.2 Regiunea de dezvoltare – cadru de implementare al politicii

    regionale

    În toate demersurile teoretice şi practice care au în vederefundamentarea strategiilor şi politicilor de dezvoltare economică şi socială în

     plan teritorial regiunea reprezintă elementul fundamental. Delimitarea regiunilor nu este însă deloc o sarcină uşoară. Oricare ar fi

    criteriul utilizat - economic, administrativ, geografic, social, cultural, istoric,

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    18/125

    ecologic etc. -, nu există metodologii în totalitate satisfăcătoare, compromisulfiind inevitabil. Definiţiile sunt multiple, iar alegerea depinde într-o maremăsură de obiectivele urmărite.  Metoda clasică  de conceptualizare a regiunilordistinge între trei tipuri:

      regiuni omogene  prin prisma unor caracteristici unificatoare, a unorcriterii-cheie, cum ar fi: criteriul economic (exemple: venituri/locuitorapropiate, un sector industrial dominant comun, rate ale şomajuluirelativ uniforme), criteriul geografic (topografie sau climat similar, oresursă naturală comună), criteriul social-politic (o anumită„ identitate” regională, o dezvoltare istorică comună) etc.; în acestcaz, diferenţierile interne şi interacţiunile interregionale nu suntconsiderate importante;

      regiuni nodale (polarizate), când interesul pentru uniformitate esteminim, iar coeziunea este rezultatul fluxurilor interne, al relaţiilor,interdependenţelor polarizate de obicei în jurul unui centru dominant(nod);

      regiuni pentru planificare (programare), unde unitatea derivă dintr-unanumit cadru instituţional-administrativ şi din aplicarea unor politici şi

     programe specifice de dezvoltare regională.

    În practica economico-socială  regiunea este privită adeseori ca o unitateadministrativ-teritorială  a unei ţări, având, pe de o parte, o determinare

     geografică (o porţiune din teritoriul unei ţări ce se individualizează prin

    trăsături de ordin istoric, cultural, economic, social, iar pe de o altă, odeterminare administrativă, implicând o sumă de competenţe instituţionale,ceea ce îi conferă o anumită autonomie în raport cu autoritatea centrală (mailargă sau mai restrânsă, în funcţie de opţiunile, orientările politice dominante în

     perioada respectivă).

    Termenul de „regiune” nu se aplică însă doar pentru spaţiul naţionalstructurat regional. El se utilizează şi  la nivel internaţional , pentru a definiregiuni constituite pe baza legăturilor dintre  zonele de frontieră  ale unor ţărivecine (exemplu: euroregiunile) sau regiuni formate din  grupuri de ţări  între

    care există legături economice, comerciale, culturale etc. intense, ca urmare asituării lor într-un spaţiu geografic bine delimitat

    De asemenea, dimensiunea internaţională a dezvoltării contemporane,caracterizată prin tendinţele de globalizare şi integrare, a impus şi necesitateagăsirii unor modalităţi relativ omogene de structurare a regiunilor din diversespaţii naţionale. Astfel, Oficiul de Statistică al Uniunii Europene (EUROSTAT)împreună cu alte departamente ale Comisiei Europene şi Statele Membre aelaborat „ Nomenclatorul unităţilor teritoriale pentru statistică” (NUTS) cuscopul de a realiza o clasificare uniformă a unităţilor teritoriale pentrustatistica regională a Uniunii. Aceasta utilizează o  structură ierarhică pe trei

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    19/125

    niveluri principale3, cuprinzând regiuni de mărime comparabilă, chiar dacă

    structura administrativ - teritorială a ţărilor membre cuprinde, în general, doardouă niveluri regionale principale („Länder” şi „ Kreise” în Germania,„ régions” şi „départaments” în Franţa, ”standard regions” şi ”counties” înMarea Britanie, „regioni” şi „provincie” în Italia etc.) şi un nivel local

    (comune). Introducerea nivelului intermediar permite armonizarea statisticilorregionale ale ţărilor membre, efectuarea de analize pe plan regional în cadrulUniunii Europene şi elaborarea politicilor regionale comunitare4. Pentru toateţările Uniunii Europene măsurile de politică regională aplicate de aceasta seadresează nivelului teritorial NUTS25.

     Numărul total al regiunilor NUTS2 din ţările membre ale UE a depăşit200, după lărgirea acesteia din 1995. Numărul mediu de regiuni NUTS2 peo ţară membră este de 15, cel mai mare număr, 40, înregistrându-se înGermania, ţara cu cea mai mare populaţie. Dimensiunile medii ale unei

    regiuni la acest nivel sunt de cca. 2 milioane de locuitori, respectiv 13.000km2.

    În România, structura administrativ-teritorială cuprinde un nivel regional(cele 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti) şi un nivel local (263 de oraşe, dincare 84 de municipii şi 2688 comune):

      Nivel NUTS I: România

      Nivel NUTS II: 8 regiuni de dezvoltare, cu o populaţie medie de 2,8milioane locuitori (fig.1)

      Regiunea 1 Nord - Est  (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava,Vaslui);

      Regiunea 2 Sud - Est  (Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea,Vrancea);

      Regiunea 3 Sud Muntenia  (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu,Ialomiţa, Prahova, Teleorman);

      Regiunea 4 Sud - Vest Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea);

      Regiunea 5 Vest (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş);  Regiunea 6 Nord - Vest (Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş,

    Satu Mare, Sălaj);

      Regiunea 7 Centru  (Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş,Sibiu);

      Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov (municipiul Bucureşti, Ilfov).

    3  Cererea în continuă creştere manifestată în legătură cu datele necesare analizelor economico-

    sociale la nivel regional a determinat EUROSTAT să identifice „două niveluri suplimentare NUTS, dintre care numai unul – nivelul 5 – se aplică tuturor ţărilor membre”.4  În ultimii ani sistemul NUTS a fost extins şi la statele din Centrul şi Estul Europei.5 Nu în toate cazurile regiunile NUTS2 au caracter administrativ.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    20/125

      Nivel NUTS III: 42 judeţe, care reflectă structura administrativteritorială a României

      Nivel NUTS IV: nu se foloseşte, deoarece nu s-au identificat asocieri deunităţi teritoriale

      Nivel NUTS V: 265 municipii şi oraşe 686 comune, cu 13092 sate, carereflectă structura administrativ - teritorială a României.

    Harta regiunilor de dezvoltare din Romania

    ALBA

    SIBIUBRASOV

    COVASNA

    HARGHITAMURES

    IASI

    NEAMT

    BOTOSANI

    SUCEAVA

    GALATI

    VRANCEA

    BACAU

    VASLUI

    CALARASI

    IALOMITA

    BRAILA

    CONSTANTA

    TULCEA

    GIURGIU

    TELEORMAN

    GORJ

    MEHEDINTI

    DOLJ OLT

    VALCEA

    TIMIS

    ARAD

    CARAS-SEVERIN

    HUNEDOARA

    BIHOR 

    CLUJ

    BISTRITA-NASAUD

    MARAMURES

    SATU MARE

    SALAJ

    ARGES

    DAMBOVITA

    PRAHOVABUZAU

    NORD - VESTNORD - EST

    CENTRU

    SUD - EST

    VEST

    SUD - VEST SUD

    BUCURESTI  

    Fig. nr. 1

    În organizarea teritoriului României s-a ţinut cont de analiza factorilor

    naturali, economici, demografici şi tehnici, a intercondiţionării acestora peansamblul teritoriului ţarii şi pentru fiecare zona în parte6.

    Cele opt regiuni de dezvoltare au fost create prin asociere voluntară, fiindentităţi teritoriale specifice, fără statut administrativ şi fără personalitate juridică,conforme cu sistemul european privind Nomenclatorul Unităţilor TeritorialeStatistice (NUTS) şi corespund nivelului NUTS II. Ele reprezintă cadrul deconcepere, implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a

     programelor de coeziune economică şi socială, constituind totodată şi cadrul deculegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene

    6 Barna. B.,  Politica regionala si dezvoltare teritoriului - Fundatia Civitas pentru Societatea Civila,Fundatia Diaspora, Timisoara 2003

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    21/125

    emise de EUROSTAT pentru nivelul de clasificare teritorială NUTS II. ConformOrdonanţei de Urgenţa nr. 75/2001 privind funcţionarea Institutului Naţional deStatistica au fost create 8 direcţii generale pentru statistica regională, care,alături de cele 34 de direcţii judeţene de statistică, au ca scop dezvoltareastatisticii regionale7.

    In condiţiile actuale, specifice perioadei de tranziţie la economia de piaţa, prin regruparea judeţelor cu profiluri complementare de dezvoltare sestructurează noi forme teritoriale, respectiv regiunile de dezvoltare8.

    a) Criteriul complexităţii a dat posibilitatea ca în organizarea judeţelormunicipiilor, oraşelor şi comunelor să se ţină seama de condiţiile economice,social-politice şi geografice concrete, inclusiv aspecte privind componenţanaţionala a populaţiei, legaturile cultural-tradiţionale, perspectivele pe care le audiferitele zone şi localităţi, potrivit dezvoltării ţarii în ansamblu. în cadrulabordării complexe, un rol deosebit l-a avut criteriul omogenităţii naturale şisocial economice. Cuprinzând un teritoriu mai mic decât al fostelor regiuni,

     judeţele actuale au un cadru variat, cu elemente ce se asociază şi secomplementează favorabil. Ele dispun de o gama variata de resurse naturale şide valori turistice care împreună cu elementele de peisaj şi cu obiectele antropicefac din ele unităţi teritoriale complexe, oferindu-le posibilităţi pentru odezvoltare economica şi social-culturala complexa.

     b) Reşedinţele de judeţ au fost selectate, de regulă, după criteriulcentralităţii, urmărindu-se ca acestea să ocupe pe cât posibil, o poziţie geograficăcentrală, pentru a înlesni legăturile cu toate localităţile din cuprinsul judeţului.Pentru o mai bună comunicare cu toate centrele judeţului, cât şi datoritănecesităţii dezvoltării lor mai puternice, reşedinţele de judeţ au o poziţiecentrală. În concordanţă cu acest criteriu, o serie de oraşe de mărime mijlocie şimai puţin dezvoltate sub raport economico-social, au fost preferate pentru

     poziţia lor centrală în cadrul teritoriului, ca reşedinţe de judeţ, beneficiind astfelde o dezvoltare corespunzătoare.

    c) Criteriul istoric s-a constituit, de asemenea, printre criteriile de bază aledelimitării judeţelor, mai puţin în delimitarea unor judeţe din spaţiul montan. El

    se regăseşte în delimitarea unor vechi judeţe şi în denumirea lor. În denumirile judeţelor s-a ţinut astfel seama atât de tradiţiile istorice, cât şi de semnificaţiilecontemporane ale unor zone şi oraşe determinate de dezvoltarea economică şisocial-culturală.

    Aceste regiuni au dimensiuni apropiate ca număr de locuitori şi, cuexcepţia regiunii Bucureşti-Ilfov, ca suprafaţă. Astfel, dacă nu se ia în calculsuprafaţa regiunii Bucureşti-Ilfov, suprafaţa variază între 32.034 km2 (regiuneaSud - Vest Oltenia) şi 36.850 km2  (regiunea Nord - Est). Populaţia se situa, larecensământul din 18 martie 2002, între 1.959 mii persoane (regiunea Vest) şi

    7 Petrisor A. - Modele de dezvoltare durabila a oraselor , Bucuresti 19978 Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala în Romania

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    22/125

    3.647 mii persoane (regiunea Nord - Est).

    Pe lângă grupările bazate în esenţă pe structura administrativ - teritorială,s-au cristalizat şi anumite  grupări tipologice, menite să reducă, pe baza unorcaracteristici de dezvoltare economico-socială, la câteva categorii mari mozaiculde regiuni ce compun teritoriul naţional. Utilitatea lor este evidenţiată de rolul pe

    care îl au în fundamentarea politicilor regionale adecvate acestor categoriireprezentative de regiuni.

    Pe plan internaţional s-au conturat grupări tipologice cu  grade diferite dedetaliere. Totuşi, în cadrul lor se poate distinge existenţa câtorva categorii deregiuni ale căror probleme se situează în centrul politicilor regionale din diverseţări. Aceste regiuni sunt: regiunile agricole aflate în dificultate, regiunileindustriale în declin sau „abandonate” şi regiunile care suportă „presiunea”unei creşteri rapide9.

    a)  Regiunile agricole aflate în dificultate au, în general, o poziţie periferică în raport cu o regiune centrală („core” region), ocupă suprafeţerelativ întinse, dar populaţia lor este mai puţin numeroasă sau dispersată. Lor lise pot adăuga regiunile izolate (de exemplu, unele regiuni montane), care nudispun de o reţea de comunicaţii, de o infrastructură corespunzătoare.Rămânerea în urmă a acestor regiuni poate fi explicată prin lipsa de resurse,

     prin condiţiile mai puţin propice dezvoltării comparativ cu alte regiuni. Nivelulvenitului pe locuitor este scăzut, gradul de subocupare şi rata şomajului - ridicate,sursele de venituri fiscale sunt sărace, productivitatea muncii este redusă,insuficientă. Adesea, populaţia migrează mai întâi de la sate spre marile centreurbane, înainte de a părăsi regiunea însăşi. Problemele de ajustare structuralăale acestor regiuni sunt, uneori, într-o puternică dependenţă de sectorul primar,ceea ce le diminuează supleţea în adaptare, în timp ce producţia lor principală secaracterizează printr-o slabă elasticitate în raport cu veniturile.

     b)  Regiunile industriale în declin sau „ abandonate” sunt caracterizate prin scăderea ratei de activitate, creşterea lentă a venitului pe locuitor,emigraţia ridicată, simptome evidente ale dificultăţilor cu care se confruntăaceste regiuni. În cadrul lor se constată frecvent existenţa unor infrastructuri

    şi a unei populaţii active îmbătrânite, a unor utilaje învechite, cu un grad de poluare ridicat, ce poate descuraja noile investiţii, un climat socialnesatisfăcător. Cauzele se pot regăsi în efectul de „situare”  (unele sectoaretind să se degradeze mai mult în anumite regiuni decât în altele, rezultând undeficit global) şi efectul „structural” (întreprinderile dintr-o regiune suntspecializate în sectoare „în pierdere de viteză” în raport cu rezultateleînregistrate pe plan naţional).

    c)  Regiunile care suportă „presiunea” unei creşteri rapide sunt cele încare resursele cunosc o exploatare foarte intensă, în aceeaşi manieră ca şi

    9 Constantin Daniela Luminiţa, Elemente fundamentale de economie regională, ASE, Bucureşti, 2004, p.24

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    23/125

    infrastructurile (reţelele de transport, locuinţele), în timp ce nivelul cererii deforţă de muncă este excesiv. Totodată, poluarea şi congestia demografică suntfenomene frecvente. În ansamblu, dezvoltarea înregistrată în aceste regiuni sesoldează cu rezultate negative, chiar dacă industriile care se instalează în oraşesau zone suprapopulate se aşteaptă să realizeze economii graţie urbanizării sau

    concentrării activităţilor. Cu toate că situaţia ocupării, veniturilor sau aimpozitelor este favorabilă, apar o serie de disfuncţii sociale, care se traduc prin lungimea excesivă a traseului locuinţă - loc de muncă, poluare sonoră etc. Înaceste regiuni creşterea economică antrenează randamente descrescătoare şi, înfinal, costurile marginale devin superioare avantajelor marginale.

    În funcţie de problemele specifice diferitelor regiuni, în politicileregionale ale multor ţări s-au conturat măsuri cu adresabilitate directă referitoare la:

      regiunile de promovare economică  (în Germania) – regiuni „slabe”din punctul de vedere al structurii economice;

       zonele de conversie şi  zonele de reconversie industrială (în Franţa) -zone caracterizate prin rate înalte ale şomajului, diminuarea ritmuluide creştere a populaţiei etc.;

       zone asistate (în Marea Britanie) - cuprinzând:

    a) „zone de dezvoltare” cu o rată înaltă a şomajului şi cunoscândun proces de îmbătrânire industrială şi un declin al activităţilor industrialetradiţionale şi

     b) „zone intermediare”, în general adiacente celor de dezvoltare,dar cu o creştere lentă şi un şomaj mai redus.

    În România, în cadrul strategiei de dezvoltare regională elaborate iniţialde Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională (ANDR) ca element desusţinere a planului naţional de dezvoltare regională, au fost identificate,ţinând seama de problemele economice şi sociale cu care se confruntă, zonetradiţional subdezvoltate, zone care trec printr-un declin industrial sever şi zonecu o structură economică fragilă.

    Zonele tradiţional subdezvoltate  prezintă o rată înaltă a şomajuluistructural şi o pondere ridicată a populaţiei ocupate în agricultură, o rată amortalităţii infantile mai mare decât media pe ţară şi o tendinţă semnificativă aemigrării, determinată de lipsa locurilor de muncă. La aceasta se adaugă oinfrastructură de bază necorespunzătoare şi un nivel scăzut al investiţiilor directe

     pe locuitor în raport cu media pe ţară. Exemple: zone din judeţele Botoşani şiVaslui (în cadrul regiunii de dezvoltare Nord - Est), Giurgiu şi Teleorman(regiunea Sud-Muntenia), Dolj şi Olt (regiunea Sud - Vest Oltenia), Maramureşşi Bistriţa-Năsăud (regiunea Nord - Vest).

    Zonele în declin industrial  sunt zone în care procesul de tranziţie acondus la reducerea considerabilă a numărului locurilor de muncă, în special în

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    24/125

    industria prelucrătoare şi minieră. Totuşi, în comparaţie cu zonele tradiţionalsubdezvoltate, ele au o situaţie satisfăcătoare a infrastructurii şi un mediu deafaceri relativ favorabil pentru buna funcţionare a mecanismelor pieţei. Esteînsă necesară acordarea unei atenţii speciale tratării problemelor sociale generatede restructurarea industrială. Exemple: zone din judeţele Botoşani şi Suceava

    (regiunea Nord - Est), Brăila şi Buzău (regiunea Sud - Est), Giurgiu,Teleorman, Călăraşi (regiunea Sud Muntenia), Hunedoara (regiunea Vest),Maramureş şi Cluj (regiunea Nord - Vest), Braşov (regiunea Centru).

    Zonele fragile structural  se caracterizează prin dependenţa populaţieiocupate de o singură ramură/subramură a industriei grele sau chiar de o singurămare întreprindere generatoare de pierderi în economie. Intensificarea procesuluide restructurare, retragerea subvenţiilor acordate de stat fac ca în perioadaurmătoare aceste zone să se transforme în zone în declin industrial. Exemple:zone din judeţul Neamţ (regiunea Nord - Est), Galaţi şi Brăila (regiunea Sud -

    Est), Prahova, Călăraşi, Teleorman, Dâmboviţa (regiunea Sud Muntenia),Gorj (regiunea Sud - Vest Oltenia), Hunedoara (regiunea Vest), Satu Mare(regiunea Nord - Vest).

    Studiile întreprinse în România au reliefat şi existenţa multor  zonevulnerabile, zone în care factorii ce condiţionează dezvoltarea se situează subanumite praguri critice.

    Criterii folosite au fost:

      criterii geografice, zonele vulnerabile prezentând condiţii dificile de

    relief, condiţii dificile de climă, resurse de apă subteranănecorespunzătoare, soluri slab productive;

      criterii demografice, în raport cu care se constată tendinţe dedepopulare, spor natural puternic negativ, fenomene de îmbătrâniredemografică, număr mic de persoane pe gospodărie;

      criterii economice, în zonele vulnerabile existând un număr redus delocuri de muncă în raport cu cererea, o slabă dezvoltare aactivităţilor neagricole;

      criterii sociale, zonele respective caracterizându-se prin disfuncţii alevieţii comunitare, insatisfacţii privind mediul construit al localităţiietc.

    Din cadrul acestora s-a desprins ulterior categoria  zonelor defavorizate (ZD).

    Politica în domeniul zonelor defavorizate vizează revitalizarea loreconomică prin atragerea de investiţii, ca urmare a acordării unor importantefacilităti fiscale (la început, acestea s-au referit la scutirea de la plata impozitului

     pe profit, scutirea/restituirea de taxe vamale, scutirea de TVA ş.a.) pe o perioadăîntre trei si zece ani.

    Iniţial, ZD au fost definite ca arii geografice strict delimitate teritorial,

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    25/125

    îndeplinind cel puţin una din următoarele condiţii:

    1. să aibă structuri productive monoindustriale, care, în activitatea zonei,să mobilizeze mai mult de 50% din populaţia salariată;

    2. să fie zone miniere unde personalul a fost disponibilizat prin

    concedieri colective în urma aplicării programelor de restructurare;3. în urma lichidării, restructurării sau privatizării unui/unor agenţi

    economici să apară concedieri colective care să afecteze mai mult de25% din numărul angajaţilor cu domiciliul stabil în zona respectivă;

    4. rata şomajului să depăşească cu 25% rata şomajului la nivel naţional;

    5. să fie lipsite de mijloace de comunicaţii şi infrastructura să fie slabdezvoltată.

    Ulterior, constatându-se că au fost declarate deja ZD ariile care

    respectau aceste criterii (procesul de restructurare a zonelor monoindustriale şia celor miniere fiind considerat încheiat în unele cazuri sau în curs dedesfăşurare în altele), criteriile au fost revizuite şi reduse la cel puţin una dincondiţiile următoare:

    1. ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă ale zonei să fie decel puţin trei ori mai mare decât ponderea şomerilor în totalulresurselor de muncă la nivel naţional în ultimele trei luni care preced lunaîntocmirii documentaţiei de declarare a ZD;

    2. să fie zone izolate, lipsite de mijloace de comunicare, iarinfrastructura să fie slab dezvoltată.

    În prezent, beneficiază de statutul de z one defavorizate un număr de 37de zone, reprezentând aproximativ 7% din suprafaţa totală a ţării. Distribuţia înteritoriu a ZD indică o concentrare a acestora în proporţie de circa 80% înregiunile de Nord - Vest şi Vest.

    Politica privind ZD a fost inclusă în cadrul mai larg al politicii  zonelorasistate, lansate în anul 2000 pentru elaborarea şi derularea de programesusţinute prin Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională. Aceste programe

    de dezvoltare sunt orientate pe domenii de activitate şi/sau comunităţi localeavând ca obiectiv realizarea unei creşteri economice durabile prin:

      identificarea şi punerea în valoare a punctelor forte pe care le prezintăRomânia şi transformarea lor în avantaje comparative pe planinternaţional;

      concentrarea eforturilor de dezvoltare pe domenii generatoare de bunăstare (ramuri ale industriei, servicii, turism ş.a.);

      stimularea procesului investiţional în domeniul public şi privat.

    2.3 Contextul regional naţional

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    26/125

    România se caracterizează, spre deosebire de statele mai vechi ale UE, pede o parte printr-un nivel de dezvoltare economico-social scăzut, aceastaimplicând şi o structură economică puţin compatibilă cu cea europeană, iar pe dealtă parte prin decalaje inter-regionale şi inter-judeţene ridicate.

    În anul 2007 România s-a alăturat marii familii europene. Statutul de

    membru al Uniunii Europene a atras de la sine şi compararea nivelului dedezvoltare al României cu cel al celorlalte state membre şi cu al Uniunii caîntreg.

    Ca şi celelalte state membre UE, România a fost afectată de crizaeconomică. Dar spre deosebire de multe ţări membre efectele crizei s-au făcutmai târziu resimţite în România. Primele semne au apărut în ultima parte aanului 2008, dar s-au resimţit din plin în anul 2009 când economia românească aînregistrat o contracţie accentuată a produsului intern brut (-7,1%). In anul 2010,chiar dacă au apărut unele semne de redresare, industria fiind singurul domeniude activitate care a înregistrat creştere (producţia industrială s-a majorat cu5,5%) totuşi România rămâne printre puţinele state membre cu o economie înrecesiune, produsul intern brut diminuându-se cu 1,3%. Reducere mai accentuatedecât România înregistrând doar Grecia (-4,5%), celelalte state membre reuşindsă depăşească momentul crizei şi să înregistreze creşteri ale PIB (pe ansamblulUniunii Europene 27 creşterea produsului intern brut a fost de 1,8%).

    Deşi procesul de recuperare a decalajelor dintre România şi UniuneaEuropean era destul de lent a devenit şi mai anevoios deoarece în timp ce ţaranoastră se afla încă în recesiune în anul 2010 celelalte progresau.

    În ceea ce priveşte nivelul PIB/locuitor în PPS ţara noastră se situează pe penultimul într-o ierarhie a statelor membre depăşind doar Bulgaria.

    PIB/locuitor in PPS, in anul 2009

    UE27 = 100

    LuxemburgOlanda

    IrlandaAustria

    DanemarcaSuedia

    Germania

    BelgiaFinlandaMarea Britanie

    FrantaItalia

    SpaniaCipru

    GreciaSlovenia

    Republica CehaPortugalia

    MaltaSlovaciaUngariaEstoniaPolonia

    LituaniaLetonia

    RomaniaBulgaria

    0 50 100 150 200 250  

    Fig. nr. 2

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    27/125

    În anul 2009 nivelul PIB/locuitor s-a situat la 46% din media UE 27 Şi afost în scădere faţă de anul 2008 (47%)(fig.nr.2).

    Trebuie menţionat faptul că în România există discrepanţe majore la nivelregional din punct de vedere al PIB/locuitor. Cu excepţia regiunii Bucureşti Ilfovcare depăşeşte media UE (în anul 2008 PIB/locuitor în PPS depăşea cu 13%

    media UE), toate celelalte regiuni din România au un nivel net inferior medieiUE. Regiunea Vest (51%) se situează la jumătatea UE 27, în timp ce restulregiunilor au un nivel mult mai scăzut (Regiunea Centru 45%, Regiunea Nord –Vest 41%, Regiunile Sud – Est şi Sud Muntenia cu 39%, Regiunea Sud – VestOltenia cu 36% şi Regiunea Nord – Est cu 29%).

     Nici una din regiunile României nu se situează în primele 20 într-un top altuturor regiunilor din Uniunea Europeană. Regretabil este faptul că 6 din cele 8regiuni ale României se situează în clasament pe ultimele 20 de poziţii, regiunea

     Nord – Est ocupând penultimul loc înaintea Regiunii Severozapaden dinBulgaria(fig.nr.3).

    PIB/locuitor în PPS în anul 2008

    Clasamentul ultimelor 20 de regiuni din U.E.

    25

    30

    35

    40

    45

    50

       S  e   v  e

       r  o   z   a   p

       a   d  e   n

        (     B   G    ) 

        N  o   r   d  -

        E   s   t    (     R

       O    ) 

       S  e   v  e

       r  e   n    t   s  e   n   t   r   a    l  e   n

        (     B   G    ) 

        Y   u   z    h

      e   n    t   s  e   n   t   r   a    l  e   n

        (     B   G    ) 

        Y   u  g   o    i   z   t

      o  c    h  e

       n    (     B   G

        ) 

       S   u   d  -    V

      e   s   t    O

        l   t  e   n    i   a

        (     R   O    ) 

       S  e   v  e

       r  o    i   z   t  o

      c    h  e   n

        (     B   G    ) 

       S   u   d  -    E

       s   t    (     R

       O    ) 

        P  o   d    k

       a   r   p   a  c    k    i  e

        (     P    L    ) 

       S   u   d  -    M

       u   n   t  e   n

        i   a    (     R

       O    ) 

        L   u    b  e

        l   s    k    i  e 

       (     P    L    ) 

        E   s   z   a    k  -    M

       a  g    y   a

       r  o   r   s   z   a

      g     (     H    U

        ) 

        E   s   z   a    k  -   A

        l    f  o    l   d 

       (     H    U    ) 

        P  o   d    l   a

       s    k    i  e 

       (     P    L    ) 

        N  o   r   d  -

        V  e   s   t 

       (     R   O    ) 

        W   a   r   m    i   n   s

        k  o  -    M

       a   z   u   r   s

        k    i  e    (     P    L    ) 

        D  e    l  -   A

        l    f  o    l   d 

       (     H    U    ) 

        D  e    l  -    D

       u   n   a   n

       t   u    l    (     H    U    ) 

       C  e   n   t   r

       u    (     R   O

        ) 

       S   w    i  e   t

      o    k   r   z   y

       s    k    i  e    (     P    L

        ) 

     

    Fig. nr. 3

    În ceea ce priveşte nivelul produsului intern brut pe locuitor la nivelregional, în anul 2008, în afară de regiunea Bucureşti – Ilfov (care depăşeşte cu143% media naţională) doar regiunea Vest are un nivel al PIB/locuitor superiormediei naţionale (cu 8,5%%), celelalte regiuni având un indice de disparitateinferior nivelului pe total ţară.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    28/125

    Structura valorii adăugate brute pe ramuri

    0

    10

    20

    30

    4050

    60

    70

    80

    Industrie Agricultură Construcţii Servicii

    - % -

    România 2010 U.E. 27 2008 

    Fig. nr. 4

    În România disparităţile se manifestă nu numai la nivel inter-regional,dar şi intra-regional. Ca şi la nivelul UE în cadrul fiecărei regiuni există judeţecu un nivel ridicat de dezvoltare, iar altele mai puţin dezvoltate. In general încadrul fiecărei regiuni există unul sau două judeţe cu un potenţial de dezvoltareridicat care dau un plus fiecărei regiuni (de exemple Regiunea Sud Muntenia

     judeţele Argeş şi Prahova, Regiunea Sud - Est judeţul Constanţa, etc.). Nivelul

    diferit de dezvoltare al judeţelor unei regiuni conduc implicit la un nivel al PIB pe locuitor care variază foarte mult (de exemplu cel mai accentuat ecart seîntâlneşte în Regiunea Sud - Est, unde diferenţa dintre judeţul cu valoaremaximă (Constanţa: 7780 euro/locuitor) şi cel cu valoare minimă (Vrancea:3852 euro/locuitor) este de 3927 euro).

    Există discrepanţe între România şi tarile din Uniunea Europeană şi înceea ce priveşte structura economiei. Se poate spune că există două diferenţemajore în ceea ce priveşte ponderea ramurilor în valoarea adăugată brută. Astfelîn timp ce economia României se caracterizează printr-o pondere ridicată a

    sectorului agricol (în jur de 7%), în ţările dezvoltate ale Uniunii Europenenivelul acestui sector se ridică la mai puţin de 1%, la nivelul anului 2008 mediaUE 27 a fost de 1,8%. O a doua diferenţă semnificativă este cea referitoare lacontribuţia sectorului terţiar la formarea valorii adăugate brute. Astfel în timp ceîn România serviciile generează circa 55% din valoarea adăugată brută, în ţăriledezvoltate ponderea serviciilor în VAB depăşeşte 70%. In ceea de priveşte

     ponderea celorlalte două domenii de activitate, în România atât pondereaindustriei, cât şi cea a construcţiilor sunt superioare mediei europene.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    29/125

    Indici de disparitate PIB/locuitor (euro) în anul 2008

    Total ţară = 100

    50

    100

    150

    200

    250

        N  o   r   d

      -    E   s   t

     

       S   u   d  -    E   s

       t   S   u

       d

       S   u   d  -    V  e

       s   t    V  e

       s   t

        N  o   r   d

      -    V  e   s   t

       C  e   n   t   r   u

        B   u  c   u   r  e   s   t    i  -    I    l   f  o

       v

     

    Fig. nr. 5

    Disparităti structurale există atât între regiuni, cât şi în interiorulregiunilor. Regiunea Bucureşti Ilfov şi municipiul Bucureşti prezintă o structurăaparte diferită de cea a economiei naţionale, a celorlalte regiuni şi a celorlalte

     judeţe. Structura acestora este foarte apropiată de cea a unei economii dezvoltatedin Uniunea Europeană.

    Diferenţele structurale între regiuni şi între judeţe se referă în principal la ponderea ridicată a sectorului agricol (mai mare de 10% din VAB) în special în

     judeţele de câmpie, dar nu numai (de exemplu Călăraşi, Covasna, Vrancea, etc.),altele se referă la ponderea ridicată a industriei a căror contribuţie la formareavalorii adăugate brute poate să depăşească 35% (de exemplu judeţele Argeş,Prahova, Arad). Dezavantajul unui sector agricol ridicat îl reprezintă faptul căagricultura României este puternic dependentă de condiţiile meteorologice ceeace face ca în anii cu secetă, inundaţii etc. acest sector să se contracte puternic şiimplicit produsul intern brut al regiunii/judeţului să se reducă, dar pe de altă

     parte în anii buni pentru agricultură aceste judeţe/regiuni să înregistreze creşterieconomice spectaculoase.

    În cazul ocupării, ca şi la structura valorii adăugate brute există diferenţesemnificative între România şi media UE 27 la servicii şi agricultură, în sensulcă în ţara noastră agricultura are o pondere superioară mediei unionale, în timpce serviciile au o pondere mai mică.

    Acesta face necesară o abordare teritorială a perspectivelor de atingere aţintelor naţionale asumate, cu accent pe îmbunătăţirea ocupării şi reducereanumărului de persoane ameninţate cu sărăcia în zonele cu probleme.

    Atingerea obiectivelor naţionale este condiţionată de existenţa unor politici publice adecvate condiţiilor specifice din fiecare judeţ şi regiune. Inacest sens, primul demers necesar este acela al evaluării specificităţii structuralea fiecărei regiuni, pentru că îmbunătăţirea ocupării şi reducerea sărăciei depind

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    30/125

    în primul rând de modificarea structurii economice, ocupaţionale şi sociale.Criza a adâncit decalajele dintre regiunile României şi a înrăutăţit stareastructurală a acestora.

    Aceasta face necesară o abordare teritorială a perspectivelor deatingere a ţintelor naţionale asumate, cu accent pe îmbunătăţirea ocupării şi

    reducerea numărului de persoane ameninţate cu sărăcia în zonele cu probleme.Atingerea obiectivelor naţionale este condiţionată de existenţa unor

     politici publice adecvate condiţiilor specifice din fiecare judeţ şi regiune. În acestsens, primul demers necesar este acela al evaluării specificităţii structurale afiecărei regiuni, pentru că îmbunătăţirea ocupării şi reducerea sărăciei depind în

     primul rând de modificarea structurii economice, ocupaţionale şi sociale. Criza aadâncit decalajele dintre regiunile României şi a înrăutăţit starea structurală aacestora.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    31/125

    3. Unele consideraţii generale privind prognoza în profil teritorial

    Elaborarea prognozelor în profil teritorial reprezintă un demers necesar şiutil în etapa actuală, când absorbţia fondurilor structurale şi mai ales orientareaacestora către proiecte cu impact semnificativ în dezvoltarea echilibrată a

    regiunilor şi zonelor ţării, reprezintă obiective de maximă importanţă.Prognoza în profil teritorial  reprezintă o versiune la nivel regional a

     prognozei macroeconomice şi are drept scop oglindirea posibilităţilor dedezvoltare a fiecărei regiuni în contextul unei evoluţii aşteptate a economieinaţionale. Aceasta evidenţiază contribuţia fiecărei regiuni la dezvoltarea deansamblu a economiei româneşti, dar şi măsura în care programele de dezvoltareregională se reflectă în evoluţia viitoare a economiei fiecărei regiuni şi asigura omai bună fundamentare a prognozei macroeconomice la nivel naţional.

    Prognoza în profil regional are drept scop fundamental acela de a oferi

    administraţiei locale şi centrale informaţii asupra posibilităţilor viitoare dedezvoltare regională şi măsura eforturilor investiţionale şi a resurselor necesare

     pentru atingerea anumitor niveluri.

    Construirea unei prognoze regionale cât mai complete, care să prezinteevoluţiile locale viitoare pentru majoritatea domeniilor şi indicatoriloreconomico – sociali presupune a trata fiecare regiune ca o entitate economicădistinctă. Din acest punct de vedere prognoza fiecărei regiuni este concepută cao prognoză de sine stătătoare, aceasta reprezentând mai mult decât o defalcare

     pe regiuni a unor indicatori economici.

    3.1 Indicatori ai prognozelor regionale

    În general, prognoza în profil teritorial se limitează la estimarea valoriiadăugate brute a ramurilor şi a produsului intern brut şi implicit a indicatorilorderivaţi din acestea (PIB/locuitor la nivel regional, structuri, etc.), indicatori

     privind forţa de muncă (număr de salariaţi, câştig salarial, număr de şomeri, rataşomajului, etc.) şi comerţul exterior (importul şi exportul de bunuri).

    Elaborarea de prognoze în profil teritorial este direct condiţionată deexistenţa seriilor de date statistice care să ofere informaţii suficient de sugestiveasupra tendinţelor şi caracteristicilor activităţii economico – sociale a regiunilor,

     pentru evidenţierea corectă a trendurilor evolutive.

    În elaborarea prognozelor la nivel regional se întâmpină unele dificultăţi,cum sunt:

      în ceea ce priveşte datele referitoare la produsul intern brut şi valoareaadăugată brută pe ramuri, acestea sunt furnizate de Institutul Naţionalde Statistică numai în preţuri curente, seria de date fiind disponibilă

    începând cu anul 1993. De asemenea, datele statistice privind produsulintern brut regional se publică numai când Conturile Naţionale sunt

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    32/125

    definitive, existând astfel o perioadă de 2-3 ani pentru care nu existădate şi pentru care trebuie făcute estimări;

      nu există informaţii în profil teritorial privind evoluţia preţurilor, fapt pentru care pentru care se folosesc deflatorii valorii adăugate brute peramuri de la nivel naţional.

    În prognoză se utilizează următoarele metode de estimare a indicatorilor: 

      metoda statistică de regionalizare, respectiv defalcarea unei valorimacroeconomice pe baza structurii pe regiuni a unei chei de repartiţie;

      metode econometrice, în principal corelaţia şi regresia, pentrustabilirea relaţiilor cauzale dintre doi indicatori.

    În concordanţă cu obiectivele prognozelor regionale se elaborează douăcategorii de lucrări, respectiv:

    lucrare de sinteză pe ansamblul regiunilor, care prezintă evoluţiacomparativă a unor indicatori macroeconomici pe regiuni, respectiv„Prognoza macroeconomică în profil teritorial”.

    această lucrare ia în considerare un set minim de indicatori din prognoză macroeconomică, asigurând estimarea defalcată a acestora peregiuni;

    lucrarea prezintă astfel posibilităţile de dezvoltare a regiunilor încondiţiile macroeconomice date.

    „Prognoza dezvoltării economice a regiunii”, reprezentând o prognozămai detaliată pe fiecare regiune, incluzând şi indicatorii specifici sau curelevanţă regională, care nu reprezintă obiectul prognozei macroeconomice – înspecial cel privind utilităţile publice, domeniul social sau nivel de trai.„Prognoza dezvoltării economice a regiunii” este o lucrare complexă careevidenţiază evoluţia economică din ultimii ani din regiune – cu defalcare pe

     judeţe şi perspectivele de dezvoltare atât prin prisma indicatorilormacroeconomici regionalizaţi cât şi prin luarea în considerare a unor indicatorispecifici.

    Din a doua categorie, a indicatorilor care fac exclusiv obiectulprognozelor regionale vor face parte următorii:

      indicatori ce caracterizează construcţia de locuinţe;

      transportul urban de pasageri;

      indicatori ce reflectă activitatea turistică;

      indicatori ce caracterizează activitatea de învăţământ;

      aspecte demografice;

      indicatori ce măsoară dezvoltarea utilităţilor publice: alimentare cuapă, canalizare, energie termică, reabilitarea drumurilor publice.

  • 8/18/2019 359_Structura Ocupationala Si Reflectarea Acesteia in Veniturile Si Cheltuielile Populatiei Din Regiunea Sud Est

    33/125

    De asemenea, în măsura în care este posibil, în raport cu profilul economical regiunii, se pot detalia indicatorii privind activitatea economică, precum

     producţia agricolă, producţia industrială pe ramuri.

    Ca urmare, există două categorii de indicatori: indicatorimacroeconomici regionalizaţi şi indicatori estimaţi la nivel regional.

    3.2 Caracteristici generale ale metodelor de prognoză

    În ultimele decenii, prognoza şi modelarea macroeconomică au dobânditun rol din ce în ce mai important pentru elaborarea deciziilor de politicăeconomică şi a strategiilor de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Primelemodele macroeconomice au fost realizate de doi economişti, ulterior deveniţilaureaţi ai premiului Nobel pentru economie, de olandezul Jan Tinbergen în1969 şi respectiv de americanul Lawrance Klein în 1980.

    Teoria modernă a prognozelor macroeconomice a stabilit o serie de principii şi reguli generale, realizarea de prognoze economice a devenit o practică curentă în orice sistem economic, jucând un rol din ce în ce maiimportant pentru fundamentarea deciziilor şi politicilor la nivel macroeconomic.

    Realizarea prognozelor necesită expertiză economică şi econometrică şi,în particular, cunoaşterea temeinică a unor tehnici specializate. În acest sens,cele care permit extragerea trendului de creştere şi a ciclurilor joacă un rol cheieîn analiza macroeconomică, ca de altfel şi în prognoza macroeconomică.

    În general, prognoza economică include  cel puţin următoarele treisecţiuni: