Grup de terapie ocupationala si art-terapie – “Joc si   creativitate”

Grup de terapie ocupationala si art-terapie

Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata (ATCA) organizeaza pe data de 29 mai 2010 grupul de terapie ocupationala si art-terapie pentru copii, ce are ca tema imbinarea activitatilor ludice cu cele artistice si creative.

Acest grup se adreseaza copiilor cu tulburari de spectru autist, copiilor cu probleme senzoriale, tulburari de dezvoltare sau de comportament.

Obiective:

Activitati distractive si haioase Dezvoltarea imaginatiei si a spiritului creativ Vom invata sa lucram in echipa si sa socializam Dezvoltarea atentiei, respectarea regulilor si cooperarea cu alti copii Consolidarea abilitatilor practice (taiat, lipit, modelat) Initiativa si independenta Dezvoltarea abilitatii de comunicare

Activitati propuse:

Pictura si modelaj Povesti si confectionare de masti Jocuri de competitie si de echipa Gimnastica si dans Jocuri de rol Activitati pentru dezvoltarea motricitatii fine Activitati pentru stimularea limbajului verbal si non verbal Teatru (mima, imitatie, interpretare roluri)

Cooronator grup: Claudia Matei

-  psihopedagog

-  consultant in analiza comportamentala aplicata

Activitatea fiecarui copil va fi dirijata de terapeutii centrului, asadar nu este necesara participarea unui terapeut insotitor.

Locatie: Centrul ATCA, B-dul Dacia, nr.44

Program: sambata, 29 mai, intre orele 12.00 – 14.00

Taxa de participare: 60 ron

Va puteti inscrie:

-          la telefon: 0721 149804 sau 0762 730294

-          e-mail: mat_claudia@yahoo.com

Publicat în:

Grupuri de joaca si terapie pentru copii Terapie si recuperare

on 22/02/2010 at 9:15 am  Lasă un comentariu  

Art   Terapia

Ce este ART TERAPIA (terapia prin arta)?

Terapia prin arta îl ajută pe copil să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile şi tensiunile acumulate, să dezvolte abilităţi de comunicare şi să exerseze şi optimizeze propriile capacităţi de relaţionare cu ceilalţi copii şi cu adulţii, ajutând în final, la elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor.

Iată câteva dintre beneficiile art terapiei: dezvoltarea inteligenţei emoţionale, dezvoltarea abilităţiilor de exprimare, comunicare şi relaţionare, creşterea adaptării în societate, o dezvoltare armonioasă, echilibrată, responsabilizare, dezvoltarea iniţiativei, dezvoltarea imaginaţiei şi a spiritului creativ, reducerea tensiunilor şi a anxietăţii, dezvoltarea unor intrumente sănătoase de rezolvare a conflictelor şi dezvoltarea stimei de sine.

Art-terapia utilizează toate formele expresive: pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatrul, şi dansul ca mijloace de punere în valoare şi îmbogăţire a personalităţii fiecăruia, ajutându-l să exprime emoţiile profunde şi dificultăţiile pe care le întâmpină sau pur şi simplu să se dezvolte armonios.

Copiii au rareori limbajul şi dezvoltarea cognitivă necesare procesării şi redării experienţelor lor numai prin intermediul cuvintelor, astfel încât ei işi completează comunicările în mod spontan cu ajutorul formelor simbolice de expresie şi comunicare, cum ar fi joaca, metaforele şi o varietate de imagini vizuale, auditive si kinestezice.

Tehnicile de art-terapie oferă copiilor oportunitatea de a explora şi exprima, prin intermediul materialelor specifice creaţiei artistice, dificultăţile în legătură cu diversele trăiri sau relaţii personale, dificultăţi ce ar putea fi greu de exprimat în cuvinte. Atmosfera relaxată îl indeamnă

pe copil să se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descărca, de a dezvălui trăiri care, în alte condiţii, par a fi inacceptabile.

Desenul si pictura sunt utilizate pentru a ajuta copilul să devină conştient de sine, de existenţa sa in lume. Desenele pot fi folosite în moduri variate, cu scopuri multiple şi la diferite nivele. Prin intermediul picturii (inclusiv cea cu degetele) copilul işi exprimă cu uşurinţă emoţiile. Simplul act de a desena fără intervenţie exterioară reprezintă o puternică exprimare a sinelui care ajută stabilirea identităţii persoanei şi este o cale de exprimare a sentimentelor. Desenul le ofera de asemenea, posibilitate de a a avea succes. învăţând să aibă  încredere în propriile forţe, copilul se dezvoltă.

Modelajul oferă atât experienţe kinestezice, cât şi tactile. Flexibilitatea şi maleabilitatea lutului se potrivesc unei varietăti de nevoi. El pare să spargă adesea blocajele copilului, putând fi utilizat cu succes şi de cei care au mari dificultăţi în exprimarea sentimentelor. Copiii “supărati” pot simţi un sentiment al controlului şi stăpânirii de sine, prin intermediul lutului. Copilul agresiv poate folosi lutul pentru a-l lovi si sfărâma. Se utilizează de asemenea şi plastilina. Lutul şi plastelina au si un efect benefic în sensul relaxării mâinilor, în urma realizării unor exerciţii specifice. Modelajul este una dintre activităţile preferate de copii.

Colajul ajută la eliberarea imaginaţiei şi poate fi utilizat ca exprimare senzorială şi emoţională, folosind diverse exerciţii. Ajută foarte mult şi în ceea ce priveşte imbunătaţirea motricităţii fine.

Poveştile şi confecţionarea de măsti au rolul de a-l ajuta pe copil să asimileze experienţele trăite şi realitatea în general. Copilul învaţă să dea sens lumii din afara lui dar şi să-şi structureze gândurile.

Alte tehnici folosite sunt teatrul de păpuşi, jocul de rol, jocurile de mişcare, muzica şi dansul, etc.

Publicat în:

Art Terapia Terapie si recuperare

on 05/05/2009 at 7:23 pm  Lasă un comentariu  

PECS (Picture Exchange Commnunication   System)

Sistemul de comunicare PECS nu inlocuieste metodele de terapie necesare oricarui copil cu tulburari de dezvoltare, ci este folosit in situatia in care limbajul intarzie sa apara, deoarece, in aceasta situatie, copilul are nevoie de un sistem, o modalitate prin care sa-si exprime necesitatile si pentru a-i elimina frustrarile ce apar in momentul in care comunicarea nu este posibila.

Despre utilizarea PECS:

- folosirea metodei PECS nu exlude aparitia limbajului;

- nu incetati a stimula potentialul verbal al copilului;

- ajutati-l sa vorbeasca prin metode logopedice specifice problemei;

- nu eliminati restul terapiilor din procesul recuperatoriu: copilul are nevoie de deprinderi de autoservire, de indici comportamentali si reactii comportamentale adecvate, de o buna stimulare a memoriei, a segmentului cognitiv, a atentiei si a celorlalte procese psihice si, implicit, de o buna capacitate de integrare sociala;

- PECS stimuleaza potentialul limbajului receptiv si expresiv;

- PECS ajuta copilul sa-si exprime necesitatile si dorintele.

PECS – Picture Exchange Communication System

Dezvoltat in EU de L.Frost si A.Bondy si publicat in 1994

PECS este un sistem de comunicare alternativ si augmentativ.alternativ- inlocuieste modul verbal de comunicareaugmentativ- utilizat alaturi de modul verbal pt a-i spori eficacitatea.

PECS nu necesita material complex ori tehnologie sofisticata, nu necesita echipamente scumpe.

OBIECTIV : sa invatam copilul sa initieze spontan o interactiune de comunicare cu adultul, invatandu-l sa solicite un obiect , un aliment etc, prin folosirea pictogramelor.

Sistemul cuprinde 6 faze de achizitie:

FAZA 1. SCHIMBUL FIZIC.

-utilizarea recompenselor(un obiect preferat, dulciuri etc) cu scopul de a motiva comunicarea-amenajarea contextului: un copil asezat la masa, 2 antrenori un obiect preferat, o imagineprotocol de antrenament:-a) cand copilul face un gest de a lua obiectul preferat, adultul din SPATELE lui ii dirijeaza mana (prompt fizic), facandu-l pe copil sa prinda imaginea cu obiectul respectiv si sa o dea adultului din FATA lui, care la randul sau ii va da obiectul preferat in schimbul imaginii. Pentru a inlesni schimbul , adultul din fata intinde mana spre copil , cu scopul de a-i da acestuia de inteles ce se asteapta de la elb)se va incerca trecerea de la o asistenta fizica completa la o asistenta fizica redusa (diminuarea promptului).

FAZA 2. SPORIREA SPONTANEITATII.

- Adaugati un tablou de comunicare pe care vor fi plasate imaginile- pe durata acestei faze, copilul va invata sa mearga la tabloul de comunicare, sa ia imaginea preferata si sa o aduca unuia dintre adulti, care, la randul sau, va pune imaginea la loc in tablou.

FAZA 3. DEOSEBIRI DE IMAGINI- copilul va invata sa aleaga imaginea adecvata dintre mai multe imagini (discriminare)- utilizati mai multe imagini simultan, pentru a fi sigur ca alege imaginea corecta- deosebirea intre o imagine adecvata si una inadecvata- deosebirea intre doua imagini reprezentand doua obiecte preferate de copil- important : schimbati aranjamentul imaginilor, pentru a va asigura ca cel mic nu retine imaginea corecta in functie de locul in care s-a obisnuit sa o gaseasca.

FAZA 4. STRUCTURAREA UNEI FRAZE

- Copilul va invata sa formuleze o propozitie utilizand un cartonas-fraza si imaginea “vreau”- imaginea “vreau” fixa: plasam imaginea “vreau” pe un carton fraza, invatam copilul sa alature cartonasul “vreau” unei imagini cu obiectul preferat si sa le inmaneze terapeutului- deplasarea imaginii “vreau” si alaturarea imaginilor cu diferite obiecte.stimulare verbala: cand copilul va inmaneaza cartonasele “vreau” alaturi de imaginea obiectului preferat, intoarceti ambele imagini spre copil , spunand cu voce tare “vreau” si punctand cu mana imaginea obiectului favorit.

FAZA 5.RASPUNSUL LA INTREBAREA “CE VREI?”

-adultul puncteaza cartonasul “vreau” si il intreaba pe copil “ce vrei?”-pe masura ce se avanseaza cu exercitiul, incitatia gestuala(punctarea imaginii sau promptul gestual) trebuie minimizata, pana la renuntarea totala. Se va ajunge la situatia simpla, doar intrebam copilul “ce vrei?”, iar el va utiliza cele doua cartonase: imaginea cu obiectul favorit si imaginea “vreau”

FAZA 6. COMENTARII SPONTANE SI RASPUNSURI

-copilul va invata sa raspunda la intrebarile:- ce vrei?- ce vezi?- ce ai?- pe durata antrenamentului, copilul va primi un stimulent (recompensa) ori de cate ori va efectua un schimb corect.-antrenamentul se va face cu o incitatie gestuala sporita, la inceput, care se va diminua pe parcurs. Partea cea mai dificila va fi raspunsul alternativ la intrebarile ” ce vezi?” si “ce vrei?”. Prin promptarea adecvata, se va ajunge in timp la o buna discriminare a intrebarilor si raspunsurilor copilului.

Publicat în:

PECS (Comunicarea cu ajutorul pictogramelor)

Terapie si recuperare

on 03/05/2009 at 9:08 pm  Lasă un comentariu  

ABA

ABA – Terapie si dezvoltare

 ABA este o stiinta a comportamentului uman. Este un proces de aplicare sistematica a interventiilor bazate pe principiile invatari cu scopul de a imbunatatii comportamentele adaptative si achizitiile necesare adaptarii le mediu.Analiza comportamentala aplicata este o tehnica prin care se evaluaza mediul in care traieste o persoana, apoi se fac anumite schimbari cu scopul de a produce imbunatatiri semnificative in comportamentul uman, in sensul adaptarii acestuia la cerintele mediului social.

Include observarea directa, analiza functionala a relatiei dintre mediu si comportament.

 ABA utilizeaza antecedentele si consecintele unui comportament pentru a produce modificari dezirabile ale acestuia. Se bazeaza pe ideea “comportamentul uman este influentat de experientele trecute si prezente, dar si de structura genetica a individului”. Copilul cu autism poate avea comportamente in exces (autostimulare, automutilare, agresiune, hiperkinetism, istericale, comportamente obsesive, comportamente stereotipe) dar si comportamente deficitare (limbaj, abilitati sociale, abilitati de joaca, abstractizari si autoservire), scopul terapiei fiind acela de a descreste comportamentele excesive, de a creste comportamentele deficitare si de a modela altele noi .

 Metoda ABA este un studiu terapeutic de comportament intens manifestat in moduri diferite la copii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare. Acest program mai este cunoscut si sub numele de UCLA ( Unversitatea California Los Angeles). Programul a fost dezvoltat de catre Dr. Lovass in Institutul pentru Interventii Precoce Lovass si se bazeza pe experienta clinica extensiva si studiul intreprins in mai mult de 30 ani de psihologul Dr. O.Ivar Lovaas din America. In anii 1960-1970 Dr.Lovaas a lucrat cu copii spitalizati , care au fost diagnosticati cu autism. El s-a focalizat pe comunicarea verbala folosind strategii ale analizei comportamentale aplicate. In cadrul terapiei ABA exista doua sectiuni: o sectiune de invatare in care se urmareste planul de interventie stabilit in prealabil, copilul fiind invatat unele abilitati si apoi urmeaza sectiunea a doua si anume generalizarea in care aceste abilitati invatate se transpun in viata cotidiana si care devin parte a sistemului lui de valori.

In aceasta forma de terapie exista trei etape. Prima etapa se refera la pretratament in care vizata este familia, familia respectiva fiind invatata cum sa-si schimbe comportamentul vis-a-vis de copil. Apoi urmeaza etapa a doua a terapiei, si anume terapia in sine, in cadrul careia exista un numar de programe bine gandite si stabilite pentru fiecare copil in parte. Se lucreza atat la acumularea de cunostiinte conform planului de interventie, avand ca rezultat dezvoltarea comportamentelor deficitare urmata de trecerea lor in generalizare, cat si la reducerea

comportamentelor inadecvate. Ultima etapa o reprezinta socializarea, integrarea in societate, in scoala. Interventia trebuie sa fie constanta si apilicata in mod consecvent.

 Terapia Comportamentala Aplicata necesita o foarte mare implicare a parintilor/ familiei si o mare disponibilitate a terapeutilor. Asigurarea tratamentului necesita consolidarea unei echipe de specialisti, in fruntea caruia se afla un supervizor, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (40 ore pe saptamana), iar pentru fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua – trei ore cu pauze. Aceasta echipa de specialisti urmeaza un program de instruire in aceasta forma de terapie.

 Tratamentul comportamental pune accent pe controlul întăritorilor. Scopul tratamentului este de a preda un număr mare de comportamente adaptive (congnitive, lingvistice, sociale, etc.) prin întărirea aproximărilor comportamentelor ţintă şi a discriminărilor tot mai complexe între situaţii. In orice tip de terapie progresele difera de la un client la altul, factorul principal care duce la progres este potentialul fiecarui individ in parte.

 In ceea ce priveste terapia ABA rezultatele vor fi cu totul diferite in cazul unui copil care incepe terapia la 2,5 ani si altele vor fi progresele unui copil care incepe terapia la 4 ani, 4,5 ani sau chiar 5.

Un alt aspect foarte important este severitatea autismului si daca mai sunt prezente si alte afectiuni associate. Modul in care se dezvolta un copil cu autism este similara dezvolatarii oricarui copil. Insa un copil cu autism se dezvolta in mod inegal in diferite arii: social, cognitiv, limbaj, motor. De exemplu, poate fi dezvoltat normal din punct de vedere motor insa dezvoltarea limbajului sa fie mult in urma celorlalti copii de varsta lui. Sau, in cazul copiilor cu autism inalt functional limbajul sa se dezvolte aproximativ normal insa abilitatile sociale sa fie lacunare. Socializarea si comunicarea au cel mai mult de suferit in cazul copiilor cu autism. Un copil cu autism care nu are retard mintal va invata cu succes materialul care se refera la cunostinte academice, dar va vorbi in continuare intr-un mod specific si va avea in continuare dificulati in ceea ce priveste relationarea si intelegerea emotiilor celorlalti. Se poate sa invete sa urmeze anumite reguli in ceea ce priveste interactiunea sociala insa o va face intr-un mod superficial si ii va lipsi spontaneitatea in relatiile cu ceilalti. Un copil cu autism care are si retard mintal va invata mai greu, va avea un limbaj limitat, si va fi mai putin constient de lumea in care traieste. Indiferent din care categorie face parte trebuie sa avem grija sa-i oferim oportunitatea de a invata cat mai mult posibil si de a face progrese atat cat ii permit abilitatile. Cu cat il vom provoca mai mult si ii vom oferi oportunitati de a invata din mediu cu atat vom avea succese mai mari in ceea ce priveste progresul. Trebuie sa ne folosim de fiecare situatie care apare pentru a-l invata ceva. Va fi nevoie de multe repetitii dar orice copil cu autism poate invata in timp si nimic din ceea ce facem nu va fi inutil.

Ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se incepe un program de tarapie este ca progresele nu vor aparea dintr-o data. Este nevoie de multa munca, rabdare, implicare. Procesul terapeutic este de durata si este foarte important sa fim atenti la orice progres, fie el cat de mic pentru a prinde incredere si a continua drumul care uneori poate fi destul de lung.

 Succesul in terapie depinde de 4 factori MAJORI:

      1. Varsta copilului la intrarea in program;

      2. Nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere a abstractului si    

      autostimularile.

      3. Gradul de implicare al familiei.

      4. Profesionalismul echipei si coordonatorului.

      Nu putem spune de la inceput care vor fi progresele – vom sti dupa aproximativ 6 luni care este potentialul copilului. Trebuie sa ne bazam pe fapte concrete, pe achizitii pentru a da un prognostic.

      Multi copii cu autism au si retard; succesul copilului nu este intotdeauna sub controlul specialistului, depinde foarte mult si de implicarea familiei, varsta copilului la intrarea in program, nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere a abstractului si autostimularile

 CARE ESTE SCOPUL TERAPIEI?  

  Scopul terapiei este A-L FACE PE COPIL SA FIE  CAT MAI APROAPE DE COPIII TIPICI DE ACEEASI VARSTA pentru a putea fi integrat in gradinita si apoi in scoala.

      Concluzia este ca trebuie sa lucram pe toate ariile de dezvoltare:

socializare autoservire limbaj cognitiv

 

 

Publicat în:

ABA Terapie si recuperare

on 03/05/2009 at 9:02 pm  Lasă un comentariu  

Ce terapie   alegem?

Parerile tuturor specialistilor pe care ii contacteaza un parinte care a aflat despre o posibila problema a copilului sau, creeaza confuzii deoarece dintre toate variantele expuse, parintele nu stie cum sa o aleaga pe cea mai buna.Voi incerca sa fac o succinta descriere a modelului de terapie care s-ar potrivi unor diagnostice date si mai ales a particularitatilor problemei pe care este posibil sa o aiba un copil.Cele mai frecvente diagnostice sunt : autism, tulburare din spectrul autist, note autiste, tulburari de dezvoltare, intarziere de dezvolatare, retard, ADHD, hipekinetism, intarziere de limbaj, sindrom Down.

Cele mai putin cunoscute sunt tulburarile de integrare senzoriala, sindroamele (Williams, Noonan, Sindrom X fragil, Turner etc, despre care veti gasi informatii in articolul “Sindroame genetice si terapie”.

In multe cazuri, diagnosticul pus unui copil este ambiguu, inadecvat sau nespecific, reprezentand doar primul pas in constientizarea problemei. Din acest motiv, inceputul interventiilor terapeutice este reprezentat de o anamneza completa a problemei, prin discutia cu parintii si apoi prin observarea copilului si realizarea unor teste prin lucrul efectiv si jocul cu copilul.

Daca se observa ca terapeutul sau coordonatorul echipei nu urmareste acest prim obiectiv, va trebui sa ii solicitati sa o faca. Doar in acest fel, un specialist care doreste sa inceapa terapia isi poate da seama de dezvolatarea actuala a copilului si de dificultatile pe care acesta le are. Altfel, in cazul in care terapeutul nu stie nimic despre copil, poate incepe gresit terapia.

Terapia ABA nu se va aplica intr-o maniera rigida, ci in functie de copil si caracteristicile acestuia de invatare. Rigiditatea terapeutilor poate determina frustrari, excese comportamentale negative si rezultate proaste.

Cel de-al doilea pas consta in contactarea unor terapeuti cu sau fara experienta (acestia din urma, avand nevoie de un training complet in ceea ce priveste forma terapeutica ce urmeaza sa se aplice).

Numarul terapeutilor depinde de forma de terapie aplicata, de numarul de ore si de zile in care se aplica, de disponibilitatea lor de lucru si de posibilitatea financiara a parintilor. Atat in cazul coordonatorului echipei, cat si cazul terapeutilor, recomandarile sunt esentiale. Terapia poate fi aplicata de un terapeut sau de mai multi. De obicei, se opteaza pentru un numar mai mare de terapeuti deoarece numarul de ore de terapie ABA este destul de mare (de la 4 ore pe zi, pana la 8 ore pe zi) si pentru a evita posibilitatea intreruperii terapiei daca cel care lucreaza cu copilul renunta.

Problemele debutului terapiei

 Ce terapie sa aleg?

1.  Ce este Analiza Comportamentala Aplicata (ABA)?

       Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare.

     In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist, trebuie consolidata o echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog specializat in terapia comportamentala, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (20 – 30 ore pe saptamana), iar pentru fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua – trei ore cu pauze. Echipa de terapeuti trebuie sa urmeaze si un program de instruire in aceasta forma de terapie.

 Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:

-         creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;

-         invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda abiliati de autoservire, comunicare, relationare sociala);

-         mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;

-         generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la un anumit mod de raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in camera de lucru – la gradinita, scoala, mediu social);

-         reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si relationarea;

-         modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai eficient, insa pe termen lung se urmareste ca persoana sa se poata descurca in orice situatie.

 Caror tipuri de probleme se adreseaza ABA?

 In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:

-         copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;

-         tulburari de dezvoltare;

-         tulburari din spectrul autist;

-         comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);

-         se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale:

      familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

 

 2. Ce este Trapia Cognitiv Comportamentala?

  Terapia cognitiv comportamentala, o abortare terapeutica limitata ca timp de interventie cu scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile distructive, si comportamentele nepotrivite s-a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor anxioase la copii.

      Acest tip de terapie este aplicabila si copiilor cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional cu anumite modificari. Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu aceste tulburari sufera modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al persoanelor care se incadreaza in “normal”.      Copiii si adulti cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional pot beneficia mult in urma terapiei insa terapia trebuie sa se bazeze pe intelegerea naturii Sindromului Asperger si Autismului, in special a abilitatilor persoanelor cu aceste tipuri de tulburari de a intelege propriile ganduri si ale celorlalti si abilitatile de a comunica.      Terapia personelor cu aceste tulburari cere ca terapeutul sa cunoasca ultimele cercetari de psihologie cognitiva in cazul personelor cu SA si Autism, in special teoria mintii si cercetarile asupra functiei executive si slabei coerente centrale.      S-ar putea ca in cazul persoanelor cu SA sau Autism sa se dezvolte o perspectiva teoretica si psihoterapeutica cu totul noua, bazata nu pe abilitati, experiente si ganduri ale copiilor tipici ci pe un prfil diferit al abilitatilor, experientelor si gandurilor copiilor cu SA si Autism.

 In cazurile prezentate mai sus terapia trebuie sa se axeze pe urmatoarele aspecte:

Educatia afectiva

Distorsionarile cognitive

Teoria mintii

 

 3. Ce este terapia ocupationala?

 Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.

Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?

-         copii cu probleme senzoriale

-         copii cu probleme de invatare

-         copii cu autism

-         copii cu tulburari de dezvoltare

-         copii cu tulburari mentale sau de comportament

-         copii cu probleme fizice si motrice

-         copii cu boli cronice

Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.

Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii:

Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete.

Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.

Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale.

Abilitati oral-motorii:miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatel, mestecatul si linsul.

Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.

Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu.

Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor motorii.

 Alte informatii:

 Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.

Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin activitatile de ergoterapie se obtine progresul si nu regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.

Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:• dezvoltarea deprinderilor manuale

• dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor• consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi deprinderi- impletitul, imbinarea• consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine• educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor lucrari de grup• familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in timp ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.

Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea unor deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/ adaptarea la efort. Activitati ca desenul, pictura, modelajul sunt foarte importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai buna coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si modelaj).

 

 4. Ce este logopedia?

 Logopedia este disciplina psihopedagogica ce se ocupa cu educarea si, in special, cu reeducarea (terapia corectiva) limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de manifestare ale defectelor, tulburarilor de limbaj si de vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate.

Atat la copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile de limbaj survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai importanta cale de integrare scolara si sociala a copilului.

“Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa” (M. Gutu, 1975) .

Caror tipuri de probleme se adreseaza logopedia?

◊ Tulburari de pronuntie:-         dislalie;-         disartrie;-         rinolalie.◊ Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:-         balbaiala;-         logonevroza;-         tahi/bradilalie, etc.◊ Tulburari de voce:-         afonie;-         disfonie;

-         fonastenie.◊ Tulburari ale limbajului citit-scris:-         dislexie-alexie;-         disgrafie-agrafie.◊ Tulburari polimorfe:-         afazie-alalie◊ Tulburari de dezvoltare a limbajului:-         mutism psihogen-electiv sau voluntar;-         retard in dezvoltarea generala a vorbirii.◊ Tulburari ale limbajului pe baza unor disfunctii psihice:-         dislogii;-         ecolali;-         jargonofazii;-         bradifazii, etc.

Care sunt sarcinile logopedului?

Terapia Tulburarilor de Limbaj este o propunere de cadru metodologic si o insumare de programe corespunzand principalelor dezordini de limbaj.

Iata cateva din atributiile logopedului evidentiate in fisa postului a logopedului:- depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor)

Practic prima vizita la logoped consta in testarea copilului, ca logopedul sa depisteze problema. Dupa o prima constatare a tulburarilor de limbaj, copiii logopati sunt programati pentru terapia logopedica. Primul moment al terapiei tulburarilor de limbaj il constituie examinarea complexa a copilului depistat.

- alta sarcina la fel de importanta in terapia logopedica este elaborarea si aplicarea programelor de recuperare si terapie logopedica in functie de diagnostic. - de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile de terapie cognitiva, ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate manuala, organizarea si formarea autonomiei personale si sociale.

 5. Ce este kinetoterapia?

Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional în diverse suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecînd de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia îsi gaseste aria de utilizare în cele trei sectiuni de asistenta medicala, putîndu-se descrie:

kinetoterapia profilactica ce cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmareste: mentinerea unui nivel functional satisfacator, cresterea nivelului functional (profilaxie primara sau gimnastica de întretinere, plimbari,

jogging, gimnastica aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate), aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor în unele boli cronice (profilaxie secundara);

kinetoterapia de tip curativ care se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare; kinetoterapia de recuperare reprezinta sectiunea cea mai importanta în programul de

recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice: refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situatii de readaptare functionala (în cazul în care, de exemplu, un anumit muschi este afectat ireversibil, se încearca tonifierea altor muschi care îi preiau partial functiile, în scopul realizarii miscarii în limite acceptabile).

Obiectivele generale urmarite în tratamentul prin kinetoterapie sint:

- refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare;

- cresterea si adaptarea capacitatii de efort;

- ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului;

- formarea capacitatii de relaxare;

- corectarea posturii si aliniamentului corpului;

- cresterea mobilitatii articulare;

- reeducarea respiratorie;

- reeducarea sensibilitatii.

 Exista o gama foarte larga de afectiuni pentru care recuperarea medicala prin kinetoterapie este specifica si absolut necesara. Astfel, kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor: afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice), afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale), afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice), afectiunile aparatului cardio-vascular, afectiunile aparatului respirator, afectiunile neuropsihice, afectiunile metabolice (obezitatea), maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatia congenitala de sold, tetraplegia) etc.

Claudia Matei, terapeut psihopedagog