pag. 1

“Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013”

„Investeşte în oameni!”

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor”

Domeniul major de intervenţie 3.2 „Formare şi sprijin pentru întreprinderi şiangajaţi pentru promovarea adaptabilităţii”

Numărul de identificare al contractului:POSDRU/81/3.2./S/58833

Titlul proiectului: ”Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară”

Raport de cercetare

Manager de proiect

Viorel Andronie

pag. 2

Cuprins

1 DESCRIEREA PROIECTULUI ...................................................................................................................3

2. CONCEPTUL DE FLEXIBILITATEA MUNCII ............................................................................................5

3. STABILIREA SCOPULUI, OBIECTIVELOR, IPOTEZELOR ŞI A VARIABILELOR CERCETĂRII .....................10

4. STUDIUL PRIVIND FLEXIBILITATEA OCUPAŢIONALĂ ÎN PROFESIA VETERINARĂ...............................10

4.1. METODOLOGIA APLICATĂ..........................................................................................................10

4.2. RAPORTUL CERCETĂRII ..............................................................................................................12

4.2.1. Secţiunea I - PROFILUL PARTICIPANŢILOR ..........................................................................12

4.2.2. Secţiunea II - PIAŢA MUNCII PENTRU MEDICII VETERINARI ..............................................13

4.2.3. Secţiunea III - DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII PROFESIONALE...............................................16

4.2.4. Secţiunea IV - SIGURANŢA OCUPAŢIONALĂ ......................................................................27

4.2.5. Secţiunea V - PROGRAMUL DE LUCRU................................................................................30

4.2.6. Secţiunea VI - FLEXIBILIZAREA PROGRAMULUI DE LUCRU ŞI ARMONIZAREA VIEŢIIPROFESIONALE CU CEA DE FAMILIE..............................................................................................38

4.2.7. Secţiunea VII - FORMAREA PROFESIONALĂ........................................................................50

4.2.8. Secţiunea VIII - DIFICULTĂŢILE PROFESIEI. MODALITĂŢI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A ACTIVITĂŢIIPROFESIONALE..............................................................................................................................58

4.2.9. Secţiunea IX – STUDENŢII ANULUI VI MEDICINĂ VETERINARĂ. ASPECTE PRIVINDPERSPECTIVELE PROFESIONALE ....................................................................................................67

5. CONCLUZII ....................................................................................................................................73

pag. 3

1 DESCRIEREA PROIECTULUI

Proiectul ’’Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară’’ este un

proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, pentru dezvoltarea capitalului uman şi creşterea

competitivităţii, prin corelarea educaţiei si învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi

asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţa a muncii modernă şi

flexibilă.

Proiectul ’’Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară’’ a debutat

pe 1 octombrie în coordonarea Colegiul Medicilor Veterinari din România, care îl va derula

în parteneriat cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, prin

Facultatea de Medicină Veterinară şi SIVECO România S.A. pe o perioadă de 36 de luni.

Colegiul Medicilor Veterinari din România, cea mai importantă organizaţie

profesională în domeniul medicinei veterinare, desfăşoară din octombrie 2010 proiectul

european „Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară”. Obiectivul

proiectului este realizarea unei platforme on-line privind noile metode de organizare flexibilă

a muncii în profesia de medic veterinar .

Universitatea de Ştiinte Agronomice şi Medicină Veterinară este una din cele mai

vechi instituţii de învăţământ superior din ţară, cu o vechime de 157 ani, ce oferă şi

programe de învăţământ în domeniul medicinei veterinare. Se va implica în organizarea

logistică şi în desfăşurarea subactivităţii de diseminare şi promovare a metodelor de

organizare flexibilă a activităţii în profesia veterinară, în armonizarea tematicilor, în

realizarea materialelor suport pentru programe, în acreditarea programelor şi furnizarea

acestora către grupurile ţintă.

Cu o experienţă bogată în proiecte finanţate prin POSDRU, SIVECO devine

partener în campania de promovare a flexibilităţii de ocupare în profesia veterinară, în

realizarea programelor de perfecţionare profesională în noile tehnologii aplicate în domeniul

medical veterinar. Astfel, SIVECO va menţine o relaţie permanentă cu formatorii, în scopul

păstrării aplicaţiilor multimedia cât mai aproape de scopul didactic.

pag. 4

Proiectul se integrează în contextul liniilor directoare integrării europene şi de

ocupare a forţei de muncă respectând prevederile Strategiei de la Lisabona pentru asigurarea

adaptabilităţii angajaţilor la noi tehnologii şi soluţii organizaţionale şi de ocupare, generând,

în final, locuri de muncă şi modele de ocupare mai bune. Proiectul e integrat în POS DRU –

egalitatea de şanse – inovaţie şi TIC.

Printre obiectivele acestui proiect menţionăm:

creşterea responsabilităţii şi autorităţii participanţilor în îndeplinirea

îndatoririlor profesionale

respectarea normelor legale în vigoare pentru asigurarea sănătaţii animalelor, a

sănătăţii publice, a protecţiei consumatorului şi a mediului înconjurator si a păstrării

echilibrului ecologic.

atingerea liniilor directoare integrate europene microeconomice si de ocupare a

forţei de muncă.

Proiectul ’’Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară’’ vizează

crearea unui serviciu on-line integrat, de agregare a obiectivelor ”dezvoltarea sistemului de

formare continuă” şi “asigurarea calităţii în formare” pentru practica medical veterinară prin

pregătiri profesionale actualizate, de calitate şi racordate la evoluţiile europene ale

domeniului către medicii veterinari.

Grupul ţintă este format din 1000 de medici cu practică privată sau publică, din

toate regiunile ţării. Valoarea nerambursabilă a proiectului se ridică la 10.232.935 lei din care

contribuţia bugetului naţional este de 1.534.940,25 lei.

Prin acest proiect, pentru exercitarea profesiei libere de medic veterinar se va

porni de la un studiu pe bază de chestionar aplicat on-line prin care se vor identifica nevoile

organizării flexibile a muncii, la acest chestionar vor participa atât medici veterinari cât şi

studenţi la medicină veterinară.

Acest studiu işi propune să identifice opiniile şi nevoile acestei profesii în ideea

de a face propuneri pentru modificarea legislatiei, pentru a-i da un plus de flexibilitate şi

totodată, pentru a o eficientiza.

pag. 5

2. CONCEPTUL DE FLEXIBILITATEA MUNCII

Conceptul de flexibilitate, în ultimii ani, a devenit centrul dezbaterilor privind

politicile europene adresate pieţei muncii. Flexibilitatea îi vizeaza deopotriva pe angajaţi şi pe

angajatori, reconsiderând regimurile tradiţionale de structurare a timpului de muncă. Avantaje

sunt pentru ambele părţi implicate, astfel pe de-o parte angajaţii doresc o mai mare

flexibilitate reflectată în conturi individuale de muncă, diverse tipuri de concedii care să ia în

considerare traseul de viaţă din ce în ce mai individualizat şi divers, iar angajatorii apelează la

forme de flexibilizare a timpului de muncă pentru a satisface cererile clienţilor, pentru a

deveni mai competitivi pe piaţa muncii, pentru a gestiona perioade în care variază necesarul

de forţă de muncă.

În societatea actuală, angajatul are nevoie de acorduri de muncă flexibile, de o cultură

organizaţională modernă care să îi permită să armonizeze responsabilităţile familiale cu cele

profesionale, care să îi permită să se perfecţioneze continuu pentru a fi cât mai pregatit în

contextul schimbărilor rapide ce au loc în plan socio economic.

Potrivit cercetării Reconcilierea vieţii profesionale cu familia realizată în anul 2005 de

Institutul Naţional de Statistică, pentru un angajat din România, programul flexibil

presupune: „să-şi poată modifica orele de începere şi terminare a zilei de lucru, cel puţin cu

o oră”, să se poată învoi în anumite zile, dacă are nevoie, să îşi poată ajusta programul de

lucru („îşi modifică ora de începere sau de terminare a programului de lucru”), în aşa fel

încât sa lucreze mai puţin în anumite zile, dar să recupereze orele respective în avans sau

ulterior.

Definirea flexibilităţii cunoaşte numeroase variante citate de literatura de specialitate.

Una dintre cele mai bune definiţii este realizată de Standing, care defineşte flexibilitatea drept

gradul ori viteza cu care piaţa muncii se adaptează schimbărilor din societate, celor din

economie şi ciclurilor de producţie. (Standing, 1999). Flexibilitatea este abilitatea de a

răspunde efectiv la schimbarea circumstanţelor.

Flexibilitatea poate îmbrăca mai multe forme:

flexibilitatea în acţiune - capacitatea de a acţiona diferit pentru a corespunde unor

noi circumstanţe;

pag. 6

flexibilitatea de stare - capacitatea de a continua efectiv funcţionarea în ciuda

schimbărilor de mediu.

Flexibilizarea muncii este un concept relativ nou care descrie:

Schimbãrile realizate în natura muncii – o diversificare şi flexibilizare a

modalităţilor de lucru.

Schimbãrile realizate în tehnologia utilizatã -prestarea muncii sub diferite forme.

Traseul de viaţă al persoanelor este unul puternic individualizat şi destandardizat, iar

piaţa muncii trebuie să se adapteze schimbărilor sociale, culturale care reflectă modificări ale

rolurilor de gen, ale participării femeilor şi să ofere indivizilor posibilitatea să îşi ajusteze

orele de lucru, să poată beneficia de diverse forme de concedii pentru educaţie, pentru

îngrijirea copiilor şi a altor membri ai familiei ori pentru alte motive. Flexibilizarea

structurării timpului de lucru este considerată o strategie care sprijină echilibrul dintre familie

şi profesie.

Flexibilitatea la nivelul comportamentului individual - arată că oamenii instruiţi

sunt mult mai flexibili şi mult mai capabili de a face faţă conflictelor şi incertitudinilor.

Proiectul „Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară” îşi doreşte în

primul rând să identifice starea de fapt, programul de lucru şi metodele de lucru utilizate,

identificarea problemelor cu care se confruntă medicii veterinari în exercitarea profesiei,

inclusiv repercusiunile negative pe care le resimt asupra vieţii familiale şi personale, precum

şi identificarea metodelor optime de flexibilizare a muncii adaptate specificului profesional,

promovarea acestor metode şi instruirea medicilor veterinari în FPC şi TIC pentru a fi

capabili să facă faţă schimbărilor rapide ce au loc în plan socio-eonomic.

Flexibilitatea în muncă reprezintă posibilitatea angajaţilor de a-şi modifica timpul de

lucru ţinând cont de problemele personale şi familiale, ce pot varia de-a lungul vieţii, astfel

încât activitatea lor profesională să fie îndeplinită efectiv şi să nu fie afectată de problemele

personale. Aceasta corespunde conceptului european de armonizare a vieţii profesionale cu

viaţa de familie („family-friendly”).

Timpul de lucru se află într-o continuă schimbare. Durata, structura şi distribuţia

timpului de lucru s-au modificat în ultimii ani. Numărul angajaţilor care au redus din timpul

de lucru, cât şi numărul celor care lucrează în regim sporit, este din ce în ce mai mare.

Categorii atipice, precum munca de noapte şi cea în week-end, deţin un rol din ce în ce mai

important, fiind considerate, treptat, normale.

pag. 7

Practicile de flexibilitate a muncii pot fi nenumărate în funcţie de problemele

personale şi familiale ale angajatului pe toată perioada în care acesta este în relaţii de muncă.

Flexibilitatea programului de lucru este de tip „family-friendly” atunci când ţine cont de

necesităţile angajaţilor, fără a neglija interesele economice şi necesităţile de lucru.

Cele mai răspândite practici de flexibilitate sunt:

Part time: serviciul cu normă redusă

Job share: programul întreg efectuat de 2,3 persoane part time şi care îşi împart

sarcinile şi retribuţia

Teleworking: munca la distanţă sau domiciliu

Flexitime: varietatea de aranjamente ale timpului de lucru care în funcţie de gradul

de flexibilitate pot fi:

Cel mai mic grad de flexibilitate permite ca începerea şi terminarea

programului de lucru să varieze în cadrul unei zile, fără posibilitatea de

acumulare de ore debit sau credit (variază doar ora de început şi sfârşit a

programului, fără să difere numărul de ore lucrate pe zi)

Acumularea de ore debit/credit în anumite limite, pe o perioadă de timp mic,

fără a permite ca orele de credit să fie compensate cu zile libere

Acumularea de ore credit /debit cu posibilitatea de a avea zi liberă în momentul

în care au fost acumulate suficiente ore de credit

Acumularea de mai multe ore de credit compensabile cu perioade de zile libere

Aplicarea flexibilităţii muncii poate fi:

Formală (scrisă) atunci când este stabilită prin contract

Informală (nescrisă) în cazul înţelegerilor cu angajatorul şi colegii

O parte din practicile menţionate mai sunt prevăzute şi în legislaţia noastră, dar aplicabilitatea

lor este restrânsă din mai multe motive:

- angajatorii nu cunosc posibilitatea de a crea un program flexibil de muncă pentru

fiecare angajat în parte în funcţie de necesităţile acestuia,

- angajatorii cunosc aceste practici dar nu cunosc avantajele lor

- aplicarea anumitor norme intră în conflict cu normele legale privitoare la dreptul

muncii, chiar dacă angajatul ar beneficia în acest fel de drepturi suplimentare faţă de

cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă şi

lege.

pag. 8

Majoritatea studiilor realizate pe angajaţii care lucrează după aceste programe

confirmă faptul că aceştia preferă programul de lucru flexibil celui fix. Dintre beneficile

enumerate fac parte posibilitatea de a-şi petrece timpul liber fără a mai avea ceva de lucrat şi

în această perioadă, reducerea nivelului de stres, şansa de a petrece mai mult timp cu familia,

posibilitatea de a avea timp pentru o a doua carieră şi de lua parte la procesul de educare şi

învăţare a copiilor.

Dezavantajele menţionate în studiile efectuate sunt legate de inegalitatea dintre

angajaţi prin prisma angajamentelor de muncă, la capcana programului part-time, sau lipsa

suportului logistic în situaţia lucrului la domiciliu.

Există companii care nici măcar nu controlează programul de lucru al angajaţilor,

aceştia muncind pentru atingerea obiectivelor şi nu de dragul programului, esenţial fiind să-şi

execute bine sarcinile de serviciu.

Pentru angajatori, conform studiului Working time flexibility in European companies

(2007), avantajele introducerii formelor de flexibilizare a timpului de lucru sunt:

- cel mai întâlnit motiv e faptul că îi sprijină pe angajaţi să îşi

armonizeze viaţa de familie cu munca. Aşa numitele Politici de conciliere

- o mai buna adaptare a programului la volumul de muncă

- nevoia de a reduce plata orelor suplimentare

Efectele benefice ale politicilor de conciliere sunt:

- reducerea incidenţei muncii nedeclarate

- reducerea absenţelor nemotivate ale angajaţilor sau a incidenţei

conecdiilor medicale fictive

- creşterea nivelului de pregătire a salariaţilor

- creşterea productivităţii şi eficienţei economice per ansamblu

- fidelizarea şi motivarea salariaţilor

- stimularea participării bărbaţilor la creşterea şi îngrijirea copiilor

- creşterea prezenţei femeilor în poziţii de conducere/decizie

- creşterea participării femeilor pe piaţa muncii

- creşterea ratei natalităţii

Crearea condiţiilor flexibile pentru angajarea forţei de muncă este una dintre cele mai

aplicate măsuri pe timp de criză. Adoptarea Cartei verzi "Modernizarea legislaţiei muncii în

conformitate cu provocările secolului 21" de către Comisia Europeană, oferă condiţiile unei

dezbateri publice la nivel naţional şi european pe tema potenţialului legislaţiei muncii de a se

pag. 9

adapta obiectivelor Strategiei Lisabona de creştere economică prin crearea de noi locuri de

muncă. Principalul obiectiv se referă la stimularea dezbaterilor despre flexibilizarea relaţiilor

contractuale de muncă în combinaţie cu dreptul muncii, condiţii care pot facilita crearea de

noi locuri de muncă şi încurajarea formelor de tranziţie de la un loc de muncă la altul pe piaţa

muncii.

La nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene, se pot identifica anumite scheme de

flexibilizare a programului de lucru:

• varierea orei la care munca este începuta ori finalizata, este cea mai des întâlnita formă

de program flexibil. Aceasta permite doar flexibilizarea programului în cadrul aceleiaşi zile,

nu şi modificarea numărului de ore lucrate.

• acumularea unor ore de credit sau debit pe parcursul unei saptamâni ori al unei luni. Unii

angajatori o compensează printr-o zi liberă în timp ce alţii nu permit ca orele de credit să fie

compensate printr-o zi liberă ci să fie compensate printr-un program mai redus în timpul altor

zile de lucru.

• conturile individuale de muncă constituie cea mai avansată formă de flexibilizare. Acestea

permit ca orele de credit să fie compensate cu perioade îndelungate de timp liber (uneori

chiar de un an).

Diverse studii care analizează introducerea conceptului de flexibilitate pe piaţa muncii

atrag atenţia că există o diferenţă consistentă între disponibilitatea de a structura flexibil

timpul de lucru şi practica flexibilităţii. Astfel, există diferenţe între cadrul legislativ şi

utilizarea diverselor forme de flexibilizare a timpului. Analiza flexibilităţii este influenţată de:

reglementările europene, de cele naţionale, de contractele colective de muncă, de practicile

organizaţiei şi de comportamentul indivizilor.

Disponibilitatea organizaţiilor de a oferi diverse forme de flexibilizare a timpului de

lucru depinde de sectorul de activitate, de mărimea organizaţiilor, de profilul forţei de muncă.

Formele de flexibilizare a timpului de muncă variază nu doar de la o ţară la alta, ci şi

de la un sector la altul, serviciile (50%) fiind mai deschise în comparaţie cu industria (43%).

În domeniul medical, forme de flexibilizare a programului de lucru sunt oferite în proporţie

de 53% comparativ cu 36% în sectorul construcţiilor. (Working time and work-life balance in

European companies, European Foundation for the Improvement of Living and Working

Conditions, 2006).

Mărimea organizaţiei este importantă pentru accesarea diverselor forme de

flexibilizare a timpului. Studiul Working time and work-life balance in European companies

pag. 10

(2006) a arătat că cele mai avansate scheme de flexibilizare a programului de lucru, respectiv

cele care permit angajaţilor să îşi ia zile libere sunt de două ori mai numeroase în

organizaţiile mari.

În ceea ce priveşte formele de flexibilizare a timpului de lucru, numeroase studii au

arătat că măsura în care programul de lucru este organizat flexibil depinde de cultura

organizaţională şi de voinţa celor care iau deciziile.

Flexicuritate

În ultimii ani, accentul s-a pus tot mai pregnant şi pe asigurarea securităţii locului de

muncă. Aceasta presupune adoptarea flexibilităţii muncii combinată cu securitatea locului de

muncă, binecunoscutul concept de "flexicuritate"

Flexibilitatea -se referă la organizarea muncii într-un mod flexibil, care poate dovedi

rapiditate, îndeplinirea efectivă de noi sarcini standard, regăsirea echilibrului dintre

viaţa personală şi cea a muncii.

Securitatea - reprezintă nu doar securitatea locului de muncă, ci şi obţinerea de către

oameni a capacităţii ce le permite promovarea şi găsirea de noi locuri de muncă.

3. STABILIREA SCOPULUI, OBIECTIVELOR, IPOTEZELOR ŞI AVARIABILELOR CERCETĂRII

Obiectivul acestui raport îl reprezintă identificarea unor măsuri inovatoare de

organizare a muncii astfel încât să fie echilibrate responsabilităţile familiale cu

cele profesionale, cu accent pe particularităţile domeniului medical veterinar.

4. STUDIUL PRIVIND FLEXIBILITATEA OCUPAŢIONALĂ ÎN PROFESIAVETERINARĂ

4.1. METODOLOGIA APLICATĂ

Prezenta cercetare a fost realizată prin parcurgerea următoarelor etape:

Definirea problemei decizionale: necesitatea obținerii de informații la zi cu privire laactivitatea profesională veterinară de la nivelul întregii ţări.

pag. 11

Stabilirea scopului cercetării: Culegerea/obținerea de date și informații cât mai concludenteprivitor la medicii veterinari vis a vis de: integrarea pe piaţa munciii a medicilor veterinari,identificarea problemelor cu care se confruntă aceştia în desfăşurarea profesiei, nivelul deaplicare a flexibilității muncii şi in special armonizarea vieții profesionale cu cea de familie

Obiectivele cercetării:

Cercetarea situației existente la nivelul întregii ţări cu privire la :

- nivelul de informare cu privire la cele două concepte europene: „armonizarea vieţiiprofesionale cu cea de familie” şi „ flexibilizarea programului de lucru”

- nivelul de cunoștințe deținut referitor la cele două concepte menționate

- disponibilitatea de informare cu privire la cele două concepte

- percepția medicului veterinar cu privire la flexibilitatea regulamentelor și practicilororganizațiilor unde lucrează/colaborează, referitor la obligațiile familiale ale acestuia și lamăsura în care problemele personale și/sau de familie îi afectează serviciul

Identificarea variabilelor cercetării

Determinarea variaţiilor de răspuns având în vedere variabile categoriale:

· domeniul de activitate al medicului veterinar

· mediul de lucru al angajatului

· vârsta în ani împliniți

· sexul

· starea civilă

· numărul de copii aflați în întreținere

Identificarea colectivității statistice: minim 100 respondenţi

Stabilirea unității de sondaj este reprezentată de individ –medic veterinar

Stabilirea metodelor de recoltare a informatiilor

- metodă de recoltare a informaţiilor: ancheta online

- instrument de cercetare: chestionarul

- mijloc de contact: online

Realizarea chestionarului propriu-zis – chestionar pentru mediciii veterinari

Eșantionarea

pag. 12

- mărimea eșantionului: 238

- metoda de eșantionare: aleatoare simplă

Perioada de desfăşurare a anchetei

- durata propriu-zisă a aplicării anchetei: 3 luni

Raportul cercetării

Participanţi

Au existat un numar de 238 respondenţi de la nivelul întregii ţări. Repartizarea acestora pesexe şi categorii de vârstă este următoarea:

4.2. RAPORTUL CERCETĂRII

4.2.1. Secţiunea I - PROFILUL PARTICIPANŢILORMajoritatea participanţilor la chestionar au absolvit Universitatea din Bucureşti

56,72 %, urmaţti de cea din Iaşi 18,49 %, Cluj Napoca şi Spiru Haret.

pag. 13

Ulterior absolvirii, majoritatea medicilor veterinari au optat pentru perfecţionarea

profesională participând la alte studii după cum urmează:

Alte studii %

Calificări 37,33

Masterat 28,33

Studii postuniversitare 23,33

Doctorat 11

4.2.2. Secţiunea II – PIAŢA MUNCII PENTRU MEDICII VETERINARIGradul de absorbţie pe piaţa muncii:

- conform datelor furnizate de respondenţi, absorbţia absolvenţilor pe piaţa muncii este

foarte bună

Dacă aţi absolvit facultatea în ultimii 5 ani, după cât

timp v-aţi angajat? %

După 1 an 10 7,14

Imediat 86 61,43

Între 6 şi 12 luni 13 9,29

Până la 6 luni 31 22,14

pag. 14

Astfel, peste 60 % dintre absolvenţi declară că s-au angajat imediat ce au terminat

facultatea, 32 % în primul an şi doar un procent de aproximativ 7% s-au angajat după un an

de la terminarea facultăţii.

Motivele pentru care nu s-au angajat absolvenţii

Care sunt motivele pentru care nu v-aţi angajat

mai repede? %

Alte motive 54 43,20

Conditiile de munca dificile 2 1,60

Lipsa cunostintelor pentru postul in cauza 3 2,40

Nu ati dorit 11 8,80

Nu ati gasit loc de munca disponibil 46 36,80

Retributia era insuficienta 9 7,20

pag. 15

Motivele invocate de absolvenţi, pentru neîncadrarea mai rapidă în activitatea

profesională sunt legate cu precădere de oferta limitată de locuri de muncă decât de

salarizarea oferită şi de condiţiile de muncă. Un procent foarte mic de absolvenţi, 2,4%

afirmă că nu au avut cunoştinţele necesare ocupării unui post.

Modalităţile de ocupare a posturilor

Principala modalitate de ocupare a postului a fost prin concurs, peste 50% dintre

respondenţi au confirmat acest lucru.

pag. 16

Modalităţile de ocupare a posturilor în diferitele sectoare de activitate:

4.2.3. Secţiunea III - DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII PROFESIONALE.Serviciile oferite de sectorul medical veterinar trebuie să fie disponibile pe parcursul

întregii zile, chiar şi în weekend-uri. Această particularitate atrage un program atipic de

muncă.

Gradul ocupational al respondenţilor este de peste 70% angajaţi cu normă întreagă şi

doar o mică parte care lucrează cu normă redusă sau ocazional.

Modul în care îşi desfăşoară activitatea medicii veterinari respondenţi

În prezent sunteţi angajat, prestaţi o muncă pentru care primiţi salariu? %

Da, cu normă întreagă 169 71,01

Da, cu normă redusă 11 4,62

Da, ocazional 2 0,84

Desfăşor mai multe activităţi 39 16,39

Nu 17 7,14

pag. 17

De remarcat este şi procentul destul de ridicat de medici veterinari care desfăşoară

mai multe activităţi profesionale, peste 16%.

Distribuţia pe domenii de activitate şi funcţii este următoarea:

Domeniul de activitate în care profesaţi %

Liberă practică 97 40.76

Sistem veterinar public 66 27.73

Liberă practică - împuternicit 33 13.87

Învăţământ/ cercetare 17 7.14

Industrie 10 4.20

Altele 15 6.30

pag. 18

Funcţia deţinută %

Medic veterinar de asistenţă 128 53.78

Inspector / Consilier 46 19.33

Funcţie de conducere 31 13.03

Medic veterinar de laborator 14 5.88

Cercetător 10 4.20

Cadru didactic universitar 9 3.78

Distribuţia pe domenii de activitate după sex:

In privinţa desfăşurării activităţii în diferitele sectoare de activitate în care

profesează medicii veterinari, se observă că femeile activează cu precădere în alte domenii şi

în învaţământ/cercetare. Liberă practică împuternicită fiind o activitate în care aproximativ

80% dintre medicii veterinari sunt bărbaţi, acest lucru se datorează probabil specificului

activităţii.

pag. 19

Mediul de lucru al respondenţilor:

Anii de practică medicală

%

Sub 12 luni 14 5.88

1-3 ani 39 16.39

4-10 ani 61 25.63

11-20 ani 91 38.24

Peste 21 de ani 33 13.87

Sub 14% dintre angajaţi au o vechime de peste 20 de ani în exercitarea profesiei de

medic veterinar, în timp ce aproximativ 40 % au între 11-20 ani de practică medicală.

Nivelul veniturilor lunare:

Care este nivelul veniturilor lunare în lei rezultat din exercitarea

profesiei de medic veterinar? %

< 1000 38 15.97

1000 – 2000 105 44.12

pag. 20

2000 – 3000 65 27.31

3000 - 4000 13 5.46

4000 - 5000 8 3.36

> 5000 9 3.78

Nivelul veniturilor lunare pe domenii de activitate:

pag. 21

Nivelul veniturilor lunare medii pe domenii de activitate:

Nivelul veniturilor lunare pe categorii de sex

Nivelul veniturilor lunare medii pe categorii de sex

În privinţa salarizării medicilor veterinari se observă ca bărbaţii sunt mult mai bine

plătiţi comparativ cu femeile, acest lucru se datorează atât domeniilor de lucru în care

activează cu preponderenţă, cât şi faptului că aceştia lucrează mai multe ore suplimentare

compaerativ cu femeile.

pag. 22

Marimea organiza iei:

Număr total de angajaţi %

1-9 angajati 133 55.88

10-49 angajati 32 13.45

50-99 angajati 26 10.92

100-200 angajati 36 15.13

peste 200 angajati 11 4.62

- aproximativ 55% dintre respondenţi lucrează în organizatii mici cu 1 până la 5 persoane, în

timp ce un procent de sub 5% medici veterinari lucrează în organizaţii mari cu peste 200 de

angajaţi.

În ceea ce priveşte numărul de medici veterinari care profesează simultan în aceeaşi

organizaţie au fost obţinute următoarele rezultate:

Numărul medicilor veterinari din organizaţie

În cadrul instituţiei câţi medici veterinari există? %

1 medic veterinar 67 28.15

2 - 4 medici veterinari 81 34.03

Peste 5 medici veterinari 90 37.82

Peste 7 medici veterinari 3 1.26

Mai bine de 25% dintre acestea au doar un singur medic veterinar.

Disponibilitatea de a lucra peste program

Majoritatea medicilor veterinari din sectorul public, unde programul de activitate

este fix de la 8-16 şi-au manifestat disponibilitatea de a lucra peste program.

Cei mai mulţi ar opta pentru asistenţă sanitar-veterinară urmată în topul

preferinţelor de serviciile de consultanţă.

pag. 23

Dacă lucraţi în sistemul veterinar public aţi fi dispus să lucraţi după

orele de program, şi unde %

Asistenţă sanitar-veterinară 61 37.20

Consultanţă 56 34.15

Laborator 14 8.54

Alte domenii 33 20.12

Disponibilitatea de a lucra voluntar

Aţi fost sau aveţi de gând să vă înscrieţi voluntar într-o asociaţie de

profil? %

Da 177 74.37

Nu 61 25.63

Aproximativ 75% dintre respondenţi declară ca sunt dispuşi să lucreze ca voluntari într-o

asociaţie de profil

Disponibilitatea de a lucra voluntar pe domenii de activitate

pag. 24

Din graficul de mai sus se observă că cei mai dispuşi la voluntariat sunt angajaţii din

sistemul veterinar public, la polul opus se situează cei din industrie.

Gradul de mulţumire privind actualul loc de muncă

Aproximativ jumătate din totalul respondeţilor se declară mulţumiţi de actualul loc de

muncă, 26% parţial multumiţi, în timp ce numărul celor nemulţumiti şi total nemultumiţi de

actualul loc de muncă este extrem de mic.

În general, cât de mulţumit sunteţi de slujba dumneavoastră? %

Foarte multumit 31 13.03

Mulţumit 118 49.58

Aşa şi aşa 62 26.05

Nemulţumit 19 7.98

Foarte nemulţumit 4 1.68

Nu ştiu 4 1.68

pag. 25

Gradul de mulţumire privind actualul loc de muncă pe categorii de activitate

Gradul de mulţumire privind actualul loc de muncă pe categorii de sex:

pag. 26

Nemulţumiri legate de actualul loc de muncă

Care din următoarele aspecte se potrivesc situaţiei dumneavoastrã? %

Salariu a fost îngheţat/redus în conditiile crizei economice actuale 90 29.61

Salariul este necorespunzător cu munca prestată 86 28.29

Simt că sunt în pericol de plafonare la actualul loc de muncã 72 23.68

Nu am posibilităti de promovare la actualul loc de muncã 56 18.42

Dintre nemulţumirile legate de locul de muncă majoritatea sunt de ordin financiar

(reducerea/plafonarea salariului datorită recesiunii economice sau salarizarea

necorespunzătoare muncii prestate).

Un procent semnificativ de medici veterinari sunt nemulţumiţi de riscurile legate de

plafonarea profesională şi lipsa posibilităţilor de promovare la actualul loc de muncă.

pag. 27

Nemulţumiri legate de actualul loc de muncă pe categorii de

activitate

4.2.4. Secţiunea IV - SIGURANŢA OCUPAŢIONALĂMajoritatea respondenţilor nu işi simt locul de muncă ameninţat şi doar un procent

de sub 10% afirmă că există riscul de a-şi pierde actualul loc de muncă.

Credeţi că în prezent sunte i în risc de a vă pierde locul de muncă?

Dintre cauzele care ar putea conduce la pierderea locului de muncă, menţionate de

respondenţi sunt criza economică actuală, peste 50% iar un procent mic incriminează

experienţa limitată .

pag. 28

Siguranţa ocupaţională pe categorii de activitate

Siguranţa ocupaţională pe categorii de sex

Cauzele care ar putea duce la pierderea locului de muncă

%

Criza economică actuală 132 53.44

pag. 29

Experienţa limitată la locul de muncă actual 9 3.64

Nu ştiu 106 42.91

Dintre cauzele care ar putea duce la pierderea actualului loc de muncă, respondenţii au

incriminat criza economică actuală, peste 53%.

Alte cauze, indicate de respondenţi, ce ar putea duce la pierderea locului de muncă:

accentuarea crizei economice.

calificare profesională redusă

cerere în scădere pentru serviciile oferite de medicul veterinar

concurenţa neloială

conflicte cu conducerea

criterii politice

datorită acumulării oboselii sunt expus la apariţia greşelilor

desfacerea contractului de concesiune

desfiinţare

diminuarea profitului

disponibilizările de personal din sectorul bugetar

lipsa susţinerii legislative

neînţelegeri cu colegii

neînţelegeri cu conducerea

neperfecţionarea corespunzătoare

nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractul de muncă

numărul mare de cabinete veterinare.

starea de sănătate

plafonarea

programul încărcat şi imprevizibil

salariul insuficient

reducerea efectivelor de animale, sărăcia, pierderea concesiunii

reorganizarea serviciilor veterinare.

restrangerea activităţii

scăderea efectivelor de animale din gospodăriile populaţiei

sistemul de învăţământ românesc

terminarea contractului de concesiune şi implicit nesiguranţa găsirii unui alt loc de

muncă

pag. 30

Dificultăţi întâmpinate în găsirea unui nou loc de muncă

În ipoteza în care şi-ar pierde locul de muncă, respondenţii se declară preocupaţi în primul

rând de oportunităţile limitate de angajare şi de condiţiile oferite.

Ce dificultăţi credeţi că aţi putea întâmpina în cazul în care ar trebui sã

vã cãutaţi un nou loc de muncã? %

Oportunitati de angajare limitate 92 38.66

Conditiile oferite nesatisfacatoare (venit, timp liber, etc.) 68 28.57

Sunt prea în vârstã 18 7.56

Dezorientare în căutarea unui nou loc de muncă 13 5.46

Nu sunt pregatit profesional pentru a accesa un alt loc de munca 6 2.52

Sunt prea tânăr ca să detin o experientă relevantă necesara pentru

angajare 5 2.10

Alte obstacole 36 15.13

4.2.5. Secţiunea V - PROGRAMUL DE LUCRUÎn anumite sectoare de desfăşurare a profesiei de medic veterinar, munca în

schimburi şi munca în week-end-uri reprezintă modul „natural” de structurare a muncii, chiar

dacă acest program aparent „natural” se abate de la ziua de lucru clasică 8-16, ori de la cele 5

zile lucrătoare obişnuite, luni-vineri.

Numărul de ore lucrate/săptămână

pag. 31

Numărul de ore lucrate pe săptămână este extrem de variabil, astfel doar 36% dintre

respondenţi declară că lucrează 40 de ore/săptămână aşa cum este programul de lucru

normal reglementat.

Cei mai mulţi dintre respondenţi declară însă că lucrează peste 50 de ore

săptămânal, comparativ cu un procent relativ restrâns de respondenţi ce afirmă că lucrrează

sub 40 de ore săptămânal.

Număr de ore lucrate / săptămână %

sub 40 de ore saptamanal 30 12.61

40 de ore 86 36.13

40- 50 de ore 34 14.29

peste 50 de ore 88 36.97

Numărul de ore lucrate/săptămână pe categorii de activitate

pag. 32

Numărul de ore lucrate/săptămână pe categorii de sex

Program de lucru suplimentar

Lucraţi peste program %

Lucraţi sâmbăta şi

duminica

%

Da, când am de lucru 129 54.20

Da, aşa e stabilit în

programul de lucru 113 47.48

Da, de regulă 94 39.50

Da, în situaţii

excepţionale 107 44.96

Nu 15 6.30 Nu 18 7.56

pag. 33

Peste 90% dintre respondenţi au declarat că lucrează în mod obişnuit peste

programul normal de lucru, în timp ce doar un procent mic, de aproximativ 6% dintre

respondenţi spun că nu lucrează peste program

În ceea ce priveşte week-end-urile, majoritatea respondenţilor afirmă că lucrează

sâmbăta şi duminica. Dintre aceştia, aproximativ jumătate spun că este o practică curentă în

conformitate cu programul lor de lucru.

Program de lucru suplimentar pe categorii de sex:

Program de lucru în weekenduri pe categorii de sex:

pag. 34

Program de lucru suplimentar pe categorii de activitate

Program de lucru în weekenduri pe categorii de activitate

Disponibilitatea de a lucra în weekend

Din chestionarul aplicat reiese că marea majoritate dintre medicii veterinari chiar

sunt dispuşi să lucreze şi în week-end-uri.

pag. 35

Disponibilitatea de a lucra în week-end pe categorii de activitate

Disponibilitatea de a lucra în week-end pe categorii de sex

Recompensarea orelor suplimentare

Orele de lucru suplimentare sunt recompensate %

Nu sunt recompensate 86 36.13

Sunt plătite conform înţelegerii/ legii 78 32.77

Sunt compensate cu timp liber 50 21.01

Sunt echivalate la mica înţelegere cu întârzierile şi/ sau

învoirile 24 10.08

pag. 36

Recompensarea orelor suplimentare pe categorii de activitate

Variabilitatea programului de lucru

În privinţa variabilităţii programului de lucru, aproximativ jumătate din respondenţi

au un program variabil în timp ce cealaltă jumătate un program de lucru fix.

Un procent semnificativde respondenţi, peste 36%,afirmă însă că nu suntrecompensaţi pentru orele delucru suplimentare.

O treime sunt plătiţiconform înţelegerii/legii iarceilalţi sunt compensaţi prin timpliber.

pag. 37

Variabilitatea programului de lucru pe domenii de activitate

Variabilitatea programului de lucru pe categorii de sex

pag. 38

4.2.6. Secţiunea VI - FLEXIBILIZAREA PROGRAMULUI DE LUCRU ŞIARMONIZAREA VIEŢII PROFESIONALE CU CEA DE FAMILIE

Programul atipic de lucru caracterizează sectorul medical veterinar şi ridică

dificultăţi suplimentare în armonizarea vieţii de familie cu profesia veterinară, precum şi în

identificarea metodelor optime de organizare flexibilă a programului de lucru.

Aspecte legate de viaţa de familie a respondenţilor

Starea civilă %

Căsătorit(ă) 162 68.07

Divorţat(ă) 5 2.10

Necăsătorit(ă) 67 28.15

Uniune consensuală 4 1.68

Marea majoritate a respondenţilor sunt

căsătoriţi şi peste jumătate dintre ei au şi copii în întreţinere.

Desfăşurarea activităţii vă afectează viaţa de familie

În ce grupă de vârstă este fiecare

copil mai mic de 18 ani împliniţi

din familia duneavoastră? %

0-3 ani 25 10.50

14-18 ani 19 7.98

4-6 ani 30 12.61

7-14 ani 48 20.17

Nu există copii în familie 116 48.74

pag. 39

În ceea ce priveşte impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra

vieţii de familie doar un procent de aproximativ 32 % declară că desfăşurarea activităţii

profesionale nu le afectează viaţa de familie, ceilalţi respondenţi afirmă că sunt afectaţi într-

o mică măsură (45,8%) sau chiar mare (20%).

Impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra vieţii de familie

pe categorii de activitate

Impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra vieţii de familie

pe categorii de sex

pag. 40

Impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra vieţii de familie

pe categorii de vârstă

Probleme cu care se confruntă în viaţa de familie

%

Lipsa de timp pentru activităţi de socializare (ieşiri cu

prietenii, vizite de familie etc) 132 44.00

Neglijarea relaţiei cu partenerul de viaţă din lipsă de timp,

oboseală ş.a. datorate serviciului 75 25.00

Copii care trebuie duşi/ aduşi zilnic la creşă, grădiniţă sau

şcoală 68 22.67

Supravegherea copiilor după şcoală 38 12.67

Părinţi sau rude apropiate care au nevoie de îngrijire 36 12.00

Probleme personale/ de familie care determină întârzieri la

serviciu 19 6.33

Referitor la problemele cu care se confruntă respondenţii în viaţa de familie, aproape

jumătate au afirmat că sunt nemulţumiti de lipsa de timp pentru activităţi de socializare.

Neglijarea relaţiei cu partenerul de viaţă şi preocupările legate de copii au şi ele o

pondere importantă.

pag. 41

Alte situaţii care pot acţiona negativ asupra serviciului dvs.

Răspunsurile medicilor veterinari privind alte situaţiii ce influenţează negativ desfăşurarea

activităţii, au fost variate, dintre acestea predomină următoarele aspecte:

- lipsa resurselor materiale şi a facilităţilor tehnice

- suprafaţa mare de acoperire, deplasări lungi

- orele suplimentare, urgenţe ce intervin la ore târzii, lipsa de personal, supraîncărcarea

programului de lucru

- managementul defectuos, stresul

- concurenţa neloiala

- scăderea efectivelor de animale

- implicarea politicului în activitatea instituţiei şi numirile în funcţiile de conducere

exclusiv pe criterii politice, şi nu pe competenţă

Conceptul de flexibilizarea programului de lucru

Peste 60% dintre respondenţi au auzit de conceptul „flexibilizarea programului de

lucru”. Aproximativ 27% declară că au cunoştinţe insuficiente legate de acest concept iar

11% declară ca nu au deloc cunoştinţe.

pag. 42

Cunoaşterea conceptul de flexibilizare a programului de lucru pe categorii de activitate

Cunoaşterea conceptul de flexibilizare a programului de lucru pe categorii de sex

Facilităţi existente în organizaţie privind flexibilizarea muncii

De ce facilităti beneficiaţi? %

Programul flexibil 97 40.76

Învoirea personalului 77 32.35

Munca la domiciliu 20 8.40

Sprijinirea personalului pentru creşterea copiilor (program

redus) 7 2.94

Alte forme de sprijin 78 32.77

pag. 43

Facilităţi existente în diferite domenii de activitate

În urma analizării situaţieiexistente referitoare la facilităţi şinu numai, la nivelul organizaţiei,s-au obţinut următoarelerezultate:

- majoritatea angajatorilorpermit ca angajaţii lor să aibăprogram flexibil 40,76% sau să seînvoiască 32,35%

- mai puţin de 9% le permit sămuncească la domiciliu;

- sub 3% dintre organizatii oferăsprijin pentru creşterea şiîngrijirea copilului

pag. 44

Facilităţi existente în diferite domenii de activitate privind flexibilizarea muncii

pag. 45

Disponibilitatea de a utiliza programe de lucru netradiţionale

Aţi fi deschis(ă) să abordaţi programe de lucru netradiţionale, care

credeţi că ar fi cel mai util %

Program de lucru flexibil (ore diferite de începere şi încheiere

a programului de lucru) 143 47.19

Part time (serviciu cu normă redusă) 54 17.82

Flexi time ( o varietate de aranjamente ale timpului de lucru

cu acumulări de ore debit/credit) 41 13.53

Tele working (munca la distanţă sau la domiciliu) 38 12.54

Job share (2, 3 persoane part time care îşi împart sarcinile şi

retribuţia) 27 8.91

M

Majoritatea respondenţilor se arată deschişi pentru abordarea programelor de lucru

netradiţionale:

- Aproximativ jumătate din respondenţi ar fi de acord cu un program de lucru flexibil

- Munca part-time este apreciată de 17,8% din respondenţi în timp ce un procent

semnificativ de respondenţi se arată interesaţi şi de celelalte tipuri de programe de

lucru: flexi-time şi teleworking

- “Jobs share” este metoda de lucru netradiţională cel mai puţin apreciat de

respondenţi

pag. 46

Programe de lucru netradiţionale preferate pe categorii de activitate

Programe de lucru netradiţionale preferate pe categorii de sex

Programe de lucru netradiţionale preferate pe categorii de vârstă

pag. 47

Facilităţile considerate cele mai utile în armonizarea activităţii profesionale cu viaţa de

familie

Ce facilităţi consideraţi că ar fi utile în desfăşurarea activităţii? %

Să vă rezolvaţi unele probleme personale fără să vă învoiţi 86 29.66

Să vă luaţi liber o zi în timpul săptămânii şi să lucraţi sâmbăta

sau duminica pentru a o recupera 62 21.38

Să lucraţi împreună cu o altă persoană, împărţind orele de

lucru şi retribuţia 52 17.93

Să vă duceţi (aduceţi) copilul la creşă, grădiniţă, şcoală 46 15.86

Să treceţi la programul part-time 26 8.97

Să lucraţi în sistem basic project 17 5.86

Să lucraţi acasă o zi pe săptămână 1 0.34

Dintre posibilităţile enumerate, rezolvarea problemelor personale fără a fi nevoie de

învoire este cea mai apreciată de respondenţi, mulţi optând şi pentru posibilitatea de a-şi lua

o zi liberă în timpul săptămânii cu posibilitatea de a o recupera în weekend.

Facilităţile considerate cele mai utile în desfăşurarea activităţii

pag. 48

Facilităţile considerate cele mai utile în armonizarea activităţii profesionale cu viaţa de

familie, pe categorii de activitate

pag. 49

pag. 50

4.2.7. Secţiunea VII - FORMAREA PROFESIONALĂMajoritatea medicilor veterinari au optat pentru perfecţionarea profesională

participând la alte studii după cum urmează:

Necesitatea participării la cursuri de formare profesională:

Aveţi nevoie de cursuri de formare profesională? %

Da, pentru dezvoltarea mea profesională 120 87

Da, pentru găsirea unui loc de muncă 7 5

Da, pentru păstrarea locului de muncă 4 3

Nu, sunt prea în vârstă pentru a învăţa 7 5

Peste 90% din respondenţi consideră ca au nevoie de cursuri pentru a se dezvolta pe

plan profesional şi doar un procent extrem de mic afirmă că au nevoie de aceste cursuri

fortaţi de împrejurări precum ar fi găsirea unui loc de muncă sau păstrarea celui actual.

pag. 51

Forme de pregatire profesională urmate:

În ultimii 5 ani la ce formă de pregătire profesională aţi participat? %

Participarea la cursuri de formare profesională continuă; 177 28.59

Studiu individual, la locul de muncă sau în afara acestuia 135 21.81

Frecventarea de cursuri universitare sau postuniversitare 89 14.38

Învăţare de la colegii de muncă cu mai multă experienţă 88 14.22

Calificare / instruire la locul de muncă 68 10.99

Învăţare din experienţe de viaţă relevante pentru profesie 62 10.02

Motivaţia participării la cursuri de formare profesională:

Care este scopul pentru care aţi participat la cursuri de formare? %

Pentru a face faţă solicitărilor de la locul de muncă 179 75.21

Din obligaţii legale 32 13.45

Pentru promovarea în funcţie 15 6.30

Pentru a schimba locul de muncă 7 2.94

Pentru creşteri salariale 5 2.10

pag. 52

Majoritatea respondenţilor afirmă că au participat la cursuri de formare

profesională pentru a face faţă solicitărilor de la actualul loc de muncă. Motivaţia financiară

are o pondere extrem de mică.

Costul instruirilor

Cum aţi acoperit costurile instruirilor? %

Instruiri plătite din fonduri personale 151 63.45

Instruiri plătite de angajator; 55 23.11

Instruiri gratis 28 11.76

Sponsorizări 4 1.68

Peste 60% din medicii veterinari respondenţi afirmă că şi-au plătit din fonduri

personale instruirile la care au participat şi doar în cazul a 23% din respondenţi acestea au

fost suportate de către angaajatori.

pag. 53

Costul instruirilor pe categorii de activitate

Avantajul participării la FPC

Care au fost avantajele participării la cursuri de formare profesională %

Nu a avut loc nici o schimbare semnificativa 103 43.28

Alte efecte 78 32.77

Primire de noi responsabilităti 38 15.97

Obtinerea unor cresteri salariale 8 3.36

Promovare în functie 6 2.52

Nu stiu 5 2.10

pag. 54

Cei mai mulţi respondenţi, peste 40 % declară nu a avut loc nici o schimbare

semnificativă ca urmare a participării la FPC, procentul celor care au obţinut creşteri

salariale sau promovări în funcţie este extrem de mic.

Avantajul participării la FPC pe categorii de activitate

DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ

Doriţi să deveniţi medic veterinar primar?

pag. 55

Peste 60% dintre medicii veterinari respondenţi se declară interesaţi de obţinerea titlului de

medic veterinar primar, în timp ce doar 18% din totalul respondenţilor se declară

neinteresaţi de acest lucru.

Gradul de interes pentru obţinerea titlului de medic veterinar primar pe categorii de

activitate

Gradul de interes pentru obţinerea titlului de medic veterinar primar pe categorii de

sex

pag. 56

Domeniile cele mai vizate pentru dezvoltarea carierei în medicina veterinara şi

desfăşurarea profesiei sunt în ordinea preferinţelor respondenţilor:

În ce domenii ale Medicinei Veterinare consideraţi că vă puteţi dezvolta

în viitor? %

Asistenţă veterinară - Privat 115 48.32

Igienă şi sănătate publică - Administraţie veterinară de stat 21 8.82

Cercetare - Învăţământ 18 7.56

Industria farmaceutică - Privat 16 6.72

Consultanţă - Privat 14 5.88

Sănătate animală - Administraţie veterinară de stat 14 5.88

Inspecţii şi control - Administraţie veterinară de stat 13 5.46

Bunăstarea animalelor - Administraţie veterinară de stat 7 2.94

Industria alimentară - Privat 6 2.52

Laboratoare - Administraţie veterinară de stat 5 2.10

Laboratoare - Privat 5 2.10

Identificarea animalelor - Administraţie veterinară de stat 4 1.68

În privinţa disponibilităţii de a lucra voluntar într-o asociatie de profil, aproximativ

75% din respondenţi şi-au manifestat acordul.

Identificarea abilităţilor necesare în desfăşurarea profesiei

În privinţa abilităţilor necesare în desfaşurarea profesiei de medic veterinar, au fost

considerate importante următoarele aspecte, ordonate dupa gradul de importanţă dat de

respondenţi:

Cât de importante consideraţi că sunt următoarele aspecte în desfăşurarea profesiei de

medic veterinar:

Foarte

importan

t

Destul

de

importan

t

Medi

u

Puţin

importan

t

Deloc

importan

t

Abilitatea de a se face inţeles 184 48 8 1 0

Abilitatea de a folosi eficient timpul 177 57 6 1 0

Specialist in domeniu 170 53 11 6 1

Abilitatea de a lucra in mod productiv cu

alţii 165 68 6 1 1

pag. 57

Deschidere spre noi oportunităţi 160 73 7 1 0

Abilitatea de a lucra sub presiune 154 66 15 4 2

Abilitatea de a scrie şi vorbi intr-o limbă

străină 153 70 16 1 1

Abilitatea de a-şi folosi computerul şi

internetul 152 79 9 1 0

Abilitatea de a-i mobiliza pe alţii 139 87 12 3 0

Abilitatea de a negocia 137 79 20 3 2

Abilitatea de a veni cu idei noi şi creative 137 82 20 2 0

Abilitatea de a-şi afirma autoritatea 126 85 25 1 4

Cunoaşterea altor domenii conexe 109 106 22 4 0

Abilitatea de a face prezentări in public 92 87 47 11 4

Disponibilitatea de a pune sub semnul

intrebării ideile proprii şi ale altora 86 103 43 8 1

Abilitatea de a scrie rapoarte, memorii sau

documente 81 85 54 15 6

Aptitudini şi abilităţi necesare a fi dezvoltate pe viitor

Rrepondenţii afirmă că cele mai importante abilităţi şi aptitudini necesare să şi le

dezvolte pentru viitor sunt:

Ce aptitudini şi abilităţi consideraţi că ar fi necesare să le dezvoltaţi în perioada imediat

urmatoare? Apreciaţi-le importanţa

Foarte

important

Destul

de

important

MediuPuţin

important

Deloc

important

Aptitudini de comunicare cu clientul 180 51 8 2 0

Aptitudini clinice suplimentare 153 72 13 2 1

Abilităţi de gestionare a timpului

(Time management) 151 76 8 5 1

Utilizarea calculatorului 144 69 24 4 0

Abilităţi suplimentare chirurgicale 136 72 28 3 2

Abilităţi de planificare a practicii 130 92 15 4 0

pag. 58

Abilităţi de planificare a personalului

(Staff management) 128 85 23 5 0

Abilităţi de leadership 112 97 28 2 2

Respondenţii înţeleg importanţa problemelor legate de management, astfel că pe

primul loc ca importanţă plasează comunicarea cu clienţii, drept una dintre abilităţile

necesare a fi dezvoltate pe viitor. Dar plasează planificările şi leadership-ul pe ultimele

locuri în ordinea importanţei.

Mediciii veterinari sunt conştienţi de importanţa abilităţilor şi aptitudinilor non

clinice în desfăşurarea activităţii profesionale dar majoritatea nu sunt interesaţi să şi le

dezvolte în perioada imediat următoare.

În privinţa cunoştinţelor minime de management (planificare personal, gestionarea

timpului şi comunicarea cu clienţii) este importantă incurajarea dezvoltării acestor aptitudini

şi abilităti de către toţi medicii veterinari, atât pentru desfăşurarea în bune condiţii a

activităţii profesionale în contextul socio-economic actual cât şi pentru a permite

implementarea cu succes a flexibilităţtii programului de lucru şi a coneceptului european de

armonizare a muncii cu viaţa de familie.

4.2.8. Secţiunea VIII - DIFICULTĂŢILE PROFESIEI. MODALITĂŢI DEÎMBUNĂTĂŢIRE A ACTIVITĂŢII PROFESIONALELacune educaţionale

Care credeţi că sunt problemele cu care vă confruntaţi şi nu au fost

acoperite pe perioada studiilor? %

Practică insuficientă 84 35,29

Cunoştinţe minime de management veterinar 65 27,31

Lipsa cunoştintelor despre ce presupune activitatea unui medic

veterinar în diferite sectoare de activitate 46 19,33

Altele 30 12,61

Cunoştinţe minime legislative 13 5,46

Intrebaţi de lacunele educaţionale marea majoritate a absolvenţilor au incriminat

practica insuficienţa, precum şi pregătirea efectivă privind desfăşurarea activităţii ca medic

veterinar în diferitele sectoare de activitate.

pag. 59

Care sunt dificultăţile cu care vă confruntaţi în desfăşurarea activităţii?

pag. 60

Alte dificultăţi menţionate de medicii veterinari repondenţi au fost:

„Dificultăţile în practicarea meseriei de veterinar, în clinică, sunt următoarele:

programul de lucru destul de puţin flexibil, greu de adaptat la nevoile unei persoane

cu copil mic, salariul destul de mic (cel puţin pe cartea de muncă), situaţia economică

dificilă;”

„Sistemul în care funcţionează în prezent activitatea veterinară este haotic,

nepredictibil, ineficient, politizat, la care se adaugă efectele aşa-zisei crize economice,

lipsa de reformă, de reducere a birocraţiei, lipsa coerenţei în deciziile care se iau,

schimbări din mers, dar nu în scopul eficientizării, ci doar pentru reducere de costuri,

etc; lipsa viziunii integratoare a factorilor de decizie,”

Concurenţa neloială şi munca "la negru" a multor medici veterinari fără atestat de

liberă practică

Circulaţia necontrolată a medicamentelor de uz veterinar şi altele care derivă din

acestea

Medicaţie inaccesibilă atât pentru medici cât şi pentru proprietari

Costurile mari ale medicamentelor raportate la piaţa europeană

Birocraţia excesivă a funcţionarilor publici

Comunicare deficitară cu D.S.V.S.A.

Lipsa de comunicare între medicii veterinari din zonă

Managementul defectuos din D.S.V.S.A, ROF neclar, coordonarea de la centru cu

lacune

Comunicarea cu populaţia

Lipsa notificărilor proprietarilor de animale cu privire la evenimentele din

exploataţiile acestora, respectiv: fătări, cumpărări, sacrificări, vânzări de animale, şi

de aici, situaţia de necorcondanţă între efectivele de animale din B.N.D. şi numărul

real existent în teren.

Needucarea propietarilor de animale, care nu doresc să plăteasca pentru serviciile

prestate, nu acceptă diferite teste şi mijloace de diagnostic din considerente materiale,

de aici imposibilitatea stabilirii unui diagnostic corect.

Educaţia proprietarilor de animale insuficientă şi cunoştinţe limitate în ceea ce

priveşte creşterea/îngrijirea unui animal

Imposibilitatea constrângerii proprietarilor de animale pentru a participa la

programele obligatorii

Efectuarea de acţiuni obligatorii prin Planul cifric, nejustificate economic pentru

medicul concesionar

pag. 61

Optiuni limitate de tratament datorate imposibilităţii de plată a proprietarilor de

animale

Legislaţia "stufoasă", deficitară şi în continuă modificare fără o analiză atenta şi

riguroasa, conducând la disfunctţi, uneori majore, în activitatea sanitară veterinară.

Lipsa aplicării legislaţiei sanitare –veterinare

Criza economică şi reducerea veniturilor

Creşterea costului deplasărilor prin creşterea preţului la carburanţi

Logistica insuficientă - lipsa echipamentelor medicale necesare pentru a pune un

diagnostic cât mai corect

Numărul mic de clienţi datorită scăderii drastice a numărului de animale

Puţini proprietari de microferme

Lipsa de fonduri pentru a accesa anumite congrese şi cursuri contra-cost de

perfecţionare (salariu mult prea mic)

Cărţi de specialitate puţine în limba română iar cele în limba engleză prea scumpe

Prea puţine activităţi sanitare veterinare subvenţionate de stat

Caracterul sezonier al planificării efectuării acţiunilor sanitare veterinare şi al

veniturilor

Impozitare excesivă, plata tva pentru manoperele medicale

Dezinteresul statului privind IMM-urile

Implicarea politicului în activitate

Asociaţiile profesionale slab reprezentate şi fără posibilitatea de a influenţa deciziile

chiar cele legislative referitoare la situaţia medicului veterinar

Stresul datorat volumului mare de muncă

Programul de lucru foarte lung inclusiv în weekend

Planificarea ineficientă a timpului

Personal insuficient, deloc sau prost pregătit

Promovări care se fac cu dificultate

Lipsa de pregătire a cadrelor tinere

Imaginea medicului veterinar

pag. 62

Care credeţi că ar fi modalităţile prin care s-ar putea îmbunătăţi activitatea

profesională?

În privinţa modalităţilor prin care aceştia consideră ca ar putea fi îmbunătăţită activitatea

profesională medical veterinară, respondenţii indică următoarele aspecte:

Analiza profesionistă a liniei pe care trebuie orientată activitatea veterinara şi care să

fie în concordanţă cu interesul profesional naţional şi armonizată cu cadrul Uniunii

Europene , însoţită de acţiunea unitară a serviciilor veterinare , precum şi de un sistem

de comunicare eficient instituit între toţi medicii veterinari , oficiali sau privaţi.

Asigurarea de condiţii de lucru, logistica, în conformitate cu standardele europene,

accederea de personal în instituţiile publice numai după o temeinică triere

profesională (examinarea riguroasă a cunoştinţelor tehnice teoretice- practice,

calculator, limbă straină), etc.

Depolitizare, descentralizare, proceduri de lucru la toate nivelele, activitate bazată pe

proiecte cu responsabilitate a coordonatorilor, cu plan de activitate, buget alocat pe

fiecare acţiune, achiziţii directe de la furnizori pentru echipamente şi materiale,

kituri, reagenţi, din cadrul bugetele proiectelor; specializări ale medicilor veterinari pe

profile de activitate, realizarea unui program integrat informaţional care să cuprindă

A.N.S.V.S.A. ( mai exact un sistem de gestionare a documentelor) L.S.V.S.A.-uri,

D.S.V.S.A.-uri, S.N.I.A., o unitate de G.I.S. pentru elaborare de hărţi pentru a ajuta la

luarea deciziilor.

Mai buna structurare a sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor de

stat şi o mai bună comunicare între segmente inclusiv orizontală şi verticală.

Implicare mai redusa a factorilor politici în activitatea instituţiilor publice.

Renunţarea la numirea directorilor pe criterii politice

Transparenţa autorităţilor de profil.

Flexibilitate din partea administraţiei statale şi reducerea birocraţiei

Feed back rapid (A.N.S.V.S.A.-D.S.V.S.A.-C.S.V.Z.-C.S.V.A.) şi real

Mai buna conlucrare între medicii veterinari, indiferent de sistemul în care îşi

desfăşoară activitatea.

Ocuparea posturilor de conducere din domeniul veterinar de persoane cu pregătire şi

experienţă corespunzătoare

Promovarea pe criterii de competenţă profesională.

Stabilirea şi practicarea unor tarife minime, decente conforme profesiei de medic

veterinar

Eliminarea concurenţei neloiale şi a practicii ilegale

pag. 63

Stimularea populaţiei din mediul rural să crească animale

Modificarea legislaţiei sanitare veterinare

Stabilirea de programe multianuale

Legislaţia sanitară veterinară şi/sau cea colaterală să fie dezbatută în mod democratic

în toate instituţiile şi forurile implicate.

Simplificarea formularisticii (reducerea nr. de acte)

Reglementarea circulaţiei medicamentelor de uz veterinar

Infiinţarea specializărilor în medicina veterinară

Corelarea numărului de absolvenţi de medicină veterinară cu cerinţele de pe piaţa

muncii

Programa de învaţământ actualizată şi în concordanţă cu cerinţele existente

Sistem de învăţământ stabil, bazat pe performanţă

Lărgirea domeniilor de competenţă.

Îmbunătăţirea sistemului managerial

Eficientizare prin repartiţia judicioasă şi corectă a activităţilor.

Raţionalizarea programului de lucru

Pachet salarial conform cu munca prestată

Decontarea la timp a acţiunilor veterinare contractate cu statul şi actualizarea tarifelor

acţiunilor contractate cu statul

Achiziţionarea unor aparaturi performante pentru diagnosticarea bolilor

Acordarea de către stat a unor credite pe termen mediu sau lung, pentru achiziţionarea

de echipamente moderne de tratament\investigare.

Dotarea cu mijloace tehnice (calculatoare-laptop, scanere, imprimante fixe şi

portabile, copiatoare, GPS, internet mobil), asigurarea şi aceptarea lucrului de situaţii

în format electronic, reducerea pe cât posibil a lucrului în format de hârtie.

Dotări cu sistem informaţional rapid şi portabil

Găsirea unor surse sustenabile de finanţare a cercetării,

Obţinerea de fonduri materiale prin proiecte de cercetare şi parteneriate naţionale şi

internaţionale.

Accesul la informaţie de calitate, cursuri de instruire a medicilor veterinari şi a

proprietarilor de animale-sponsorizate

Aprofundarea cunoştinţelor privind managmentul afacerii

Cursuri gratuite de practică medicală ( chirurgie, laborator-interpretare a rezultatului

de analize biochimic, hematologic )

pag. 64

Organizarea de congrese/cursuri/workshopuri pe diverse domenii, cu specialişti din

afară

Pregătirea teoretică şi practică corelată cu cerinţele actuale

Scăderea costurilor pentru instruirea profesională

Integrarea într-un network de înaltă calitate, preferabil internaţional

Motivarea şi responsabilizarea crescătorilor de animale şi o mai bună comunicare

între aceştia şi medicii veterinari împuterniciţi.

Educarea clienţilor

Mai buna informare a proprietarilor asupra posibilelor boli ale animalelor.

Câştigarea încrederii proprietarilor de animale în calitatea actului medical prestat

Orientarea către oferirea de servicii veterinare profesionale, o practică medicală mai

riguroasă

Implicarea mai activă a asociaţiilor profesionale în apărarea şi promovarea medicului

veterinar

Utilizarea noilor tehnologii de către medicii veterinari

Utilizaţi noi tehnologii, programe de soft, etc. în desfăşurarea activităţii? %

Da 126 52.94

Puţin 73 30.67

Nu 37 15.55

Nu sunt calificat pentru aceasta 2 0.84

pag. 65

Utilizarea noilor tehnologii de către medicii veterinari din diferite sectoare de

activitate

Utilizarea noilor tehnologii de către medicii veterinari pe categorii de sex

pag. 66

Care dintre acestea vă ajută cel mai mult ?

Dintre tehnologiile folosite, respondenţii consideră ca fiind utile următoarele:

P

Programe computerizate de evidenţă a cazurilor (evidenţă pacienţi, tratamente,

stocare date, stocuri materiale, etc.) care oferă posibilitatea urmăririi în timp a

cazurilor şi formarea unei opinii de mai mare acurateţe

C

Cărţi electronice cu posibilitate de căutare rapidă

A

Agenda electronică

B

Baze de date, acesare on-line a datelor.

A

Analizoarele de biochimie, hematologie,etc.

K

Kiturile rapide de diagnostic

E

Ecografie mobila

L

Linii de diagnostic elisa, microscoape performante cu UV.

N

Noile metode de diagnostic-microscopie cu cameră de luat vederi-examinare

endoscopică

S

Sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor.

S

Soft contabil

S

Soft veterinar pentru managementul laboratorului de analize

T

Tehnologii it, software divers, tehnologii de comunicaţii mobile

Utilizarea bazelor de date SQL, supravegherea epidemiologică a bolilor şi crearea

hărţilor epidemiologice utilizând geographic information system.

pag. 67

4.2.9. Secţiunea IX – STUDENŢII ANULUI VI MEDICINĂ VETERINARĂ.ASPECTE PRIVIND PERSPECTIVELE PROFESIONALE

În vederea identificării lacunelor educaţionale şi a modului în care, studenţii anului VI lamedicină veterinară văd desfăşurarea activităţii profesionale, a fost aplicat un chestionar online pesite-ul www.edu-veterinar.ro.

Acest chestionar a fost completat de 139 de studenţi de la diferite Facultăţi de MedicinăVeterinară din România. Au fost puse în discuţie următoarele aspecte privind pregătirea profesionalăşi desfăşurarea viitoarei activităţi profesionale ca medic veterinar:

Consideraţi că stagiul de practică efectuat pe durata studiilor este suficient?

Majoritatea respondenţilor declară ca stagiul de practică desfăşurat pe parcursul anilor destudiu este insuficient pentru a face faţă viitoarei profesii.

Consideraţi că activitatea de clinică va satisface însuşirea de abilităţi practice pt.exercitarea profesiei de medic veterinar?

Un procent cu mult peste medie, 78% dintre studenţi, declară că sunt nemultumiţi de modulîn care şi-au însuşit abilităţile practice necesare exercitării profesiei de medic veterinar.

pag. 68

Cunoştinţele legislative în legatură cu exercitarea profesiei de medic veterinar au fostînţelese şi însuşite?

În ceea ce priveşte însuşirea cunoştinţelor legislative, în perioada anilor de studiu, aceştia sedeclară mulţumiţi, într-un procent de 65%.

Consideraţi că programa analitică are suficente ore alocate managementului veterinar?

Aproximativ 60% dintre respondenţi se declară nemultumiţi de modul în care programaanalitică acoperă problematicile legate de managementul veterinar, considerând utilăalocarea mai multor ore de studiu pentru aprofundarea noţiunilor de management veterinar.

pag. 69

Consideraţi că pe durata studiilor aţi dobândit suficiente cunoştinţe privind circulaţia şiutilizarea medicamentului veterinar?

Peste 50% dintre studenţi se declară nemultumiţi şi în ceea ce priveşte dobândireacunoştinţelor privind circulaţia şi utilizarea medicamentulor veterinare.

Unde aţi dori să lucraţi după absolvirea Facultăţii de Medicină Veterinară?

Unde aţi dori să lucraţi după absolvirea Facultăţii de MedicinăVeterinară?Învăţământ 4

medic veterinar oficial(A.N.S.V.S.A., D.S.V.S.A.) 16laborator sanitar veterinar privat 3Cercetare 5

asistenţă medical veterinară animale mici(cabinete, clinici, spitale) 44asistenţă medical veterinară animale mari(cabinete, clinici, spitale) 15asistenţă medical veterinară animale mici şi mari(cabinete, clinici, spitale) 35industria alimentară 4industria farmaceutică 4

comercializarea produselor medicinale veterinare (depozite,farmacii, puncte farmaceutice) 5medic veterinar oficial igiena alimentelor 4

pag. 70

Aproximativ 67,6 dintre studenţii respondenţi declară că după absolvirea Facultăţii deMedicină Veterinară ar dori să lucreze în asistenţa veterinară - cabinete, clinici, spitale. Înordinea preferinţelor pentru acest domeniu, se observă că majoritatea preferă să lucreze înasistenţa medicală veterinară pe animale mici:

31,7 % asistenţă medical veterinară animale mici,25,2asistenţă medical veterinară animale mici si mari10,8% asistenţă medical veterinară animale mari,

Un procent destul de important de absolvenţi, 11,5%, şi-au manifestat intenţia de a profesaca medici veterinari oficiali în structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentruSiguranţa Alimentelor respective în cadrul direcţiilor judeţene Sanitare Veterinare şi pentruSiguranţa Alimentelor.

Aţi auzit de flexibilizarea muncii?

Procentul studenţilor care declară că au auzit de conceptul de flexibilizare a muncii esterelativ mic, aproximativ 34% dintre respondenţi. În consecinţă, considerăm că ar fi utilăaprofunarea acestor aspecte privind noţiunea de flexibilitate ocupaţională pe parcursulanilor de studiu.

pag. 71

În cât timp credeţi că vă puteţi găsi un loc de muncă în domeniul medicinei veterinare?

În ceea ce priveşte piaţa muncii, viitori absolvenţi sunt extrem de optimişti, astfel 78% dintrerespondenţi sunt de părere că işi vor găsi un loc de muncă încă din primul an de laabsolvirea facultăţii.

Pentru care dintre formele de lucru netradiţionale aţi opta daca veţi avea posibilitatea:

Întrebati cu privire la formele de lucru netradiţionale, majoritatea ar opta pentru programulde lucru flexibil – 60,4% dintre reaspondenţi, urmat în ordinea preferinţelor de Flexitime –19,4%, Job share – 12,9%. Programele de lucru tip Part time şi Teleworking sunt mai puţinagreate de viitori absolvenţi.

pag. 72

Consideraţi că după absolvirea facultăţii sunt utile formele de pregatire continuă?

Majoritatea absolvenţilor consideră utile formele de pregătire continuă în vedereadezvoltării carierei profesionale – 96% dintre respondenţi.

pag. 73

5. CONCLUZII

Serviciile oferite de sectorul medical veterinar trebuie să fie disponibile pe parcursul

întregii zile, chiar şi în weekend-uri. Această particularitate atrage după sine un program

atipic de muncă, respectiv: ore suplimentare şi muncă desfăşurată sâmbata şi duminica.

Programul atipic de lucru caracterizează sectorul medical veterinar şi ridică

dificultăţi suplimentare în armonizarea vieţii de familie cu profesia veterinară, precum

şi în identificarea celor mai optime metode de organizare flexibilă a programului de lucru.

Problemele cel mai des citate de medicii veterinari respondenţi sunt legate de

programul de lucru extrem de încărcat (ore suplimentare, muncă în weekenduri) şi de

variabilitatea acestuia. Doar 32% diintre respondenţi declară ca viaţa de familie nu le este

afectată, restul de 46% declară ca viaţa de familie le este afectată într-o mai mică sau mai

mare măsură, 20% se declară foarte afectaţi.

Cei mai afectaţi sunt medicii veterinari din sectoarele de liberă practică şi liberă

practică împuterncită, acestea fiind şi sectoarele în care programul de lucru este cel mai

încărcat şi mai variabil.

Majoritatea respondenţilor doresc abordarea programelor de lucru netradiţionale,

varianta optimă de flexibilizare aleasă fiind un program de lucru flexibil cu ore diferite de

începere şi încheiere a activităţii, aproximativ jumătate din totalul respondenţilor.

Munca part-time (serviciu cu normă redusă) este a doua în topul preferinţelor

respondenţilor. Medicii veterinari care doresc să abordeze un astfel de program sunt cei care

activează în alte domenii, urmaţi de cei de liberă practică.

Un procent semnificativ de respondenţi se arată interesaţi şi de celelalte tipuri de

programe de lucru: flexi-time (o varietate de aranjamente ale timpului de lucru cu acumulări

de ore debit/credit) şi teleworking (munca la distanţă sau la domiciliu).

Metoda de lucru tip “Jobs share” (2, 3 persoane part time care îşi împart sarcinile şi

retribuţia) este cea mai puţin apreciată de respondenţi. Având în vedere salariile care au fost

diminuate şi veniturile în scădere din toate sectoarele de activitate, este de înţeles de ce

respondenţii manifestă disponibilitate la ore suplimentare şi în weekenduri.

Femeile, comparativ cu bărbaţii, se declară mai interesate de abordarea programelor

tip part time, flexi time şi teleworking, programe care le permit să se ocupe de problemele

familiale.

pag. 74

În privinţa facilităţilor considerate a fi cele mai utile în armonizarea activităţii

profesionale cu viaţa de familie, dintre posibilităţile enumerate, rezolvarea problemelor

personale fără a fi nevoie de învoire este cea mai apreciată de respondenţi, mulţi optând şi

pentru posibilitatea de a-şi lua o zi liberă în timpul săptîmânii cu posibilitatea de a o recupera

în weekend.

Aplicarea programelor flexibile de lucru, considerate programe de lucru

netradiţionale, trebuie să se bazeze pe un management solid al organizaţiei şi pe dorinţa

conducătorilor organizaţiei respective de a veni în întâmpinarea necesităţilor angajaţilor de a-

şi îmbina viaţa profesională cu cea de familie.

Cea mai mare perioadă activă a unei zile este dedicată desfăşurării activităţii

profesionale dar problemele de ordin familiar exercită o presiune asupra angajaţilor, care de

cele mai multe ori sunt în imposibilitatea de a face faţă în acelaşi timp, vieţii profesionale şi

celei de familie. Presiunea este cu atât mai mare cu cât programul de lucru este rigid şi

supraîncărcat (ore suplimentare, muncă în weekenduri) aşa cum este cazul şi în desfăşurarea

profesiei de medic veterinar.

Organizaţiile trebuie să conştientizeze faptul că pentru a avea angajaţi dedicaţi şi

eficienţi trebuie să aplice programe flexibile de lucru care să permită armonizarea vieţii

profesionale cu viaţa de familie („family-friendly”), să fie deschişi înspre acoperirea

necesităţilor de ordin social şi familial al angajaţilor (copii care trebuiesc duşi/aduşi de la

şcoală, timp liber pentru socializare şi pentru consolidarea vieţii familiare, etc.)

Relaţiiile dintre angajatori şi angajaţi trebuie să fie sub forma unor parteneriate, în

care angajatul işi prestează activitatea înscrisă în fişa postului iar angajatorul permite, acolo

unde este aplicabil, de comun acord cu angajatul un program de lucru flexibil care să îl ajute

în îmbinarea vieţii familiale cu cea profesională.

Penrtu aplicarea acestor programe de lucru flexibile, organizaţiile trebuie să dispună

în primul rând de un management bine consolidat şi deschis spre abordarea programelor de

lucru netradiţionale. Aceste programe pe lângă numeroasele avantaje pe care le au, prezintă

dezavantajul că solicită managementul la o mai bună planificare a activităţilor şi a

personalului pentru a preveni eventuale disfunctionalităţi în desfăşurarea activităţii

profesionale sau repartizări neuniforme a sarcinilor de serviciu.

Medicii veterinari trebuie să işi dezvolte cunoştinţe minime de management şi

leadership în vederea organizării judicioase a activităţilor şi a timpului de lucru. În acest scop

pag. 75

ei trebuie sa fie încurajaţi să utilizeze tehnologii care să le permită o mai bună organizare a

activităţii şi dezvoltarea pe plan profesional.

Chestionarele aplicate viitorilor absolvenţi ai Facultăţii de Medicină Veterinară

evidenţiază drept una dintre marile lacune ale sistemului educaţional - practica insuficientă şi

faptul că aceştia nu se simt suficienţi de bine pregătiţi pentru desfăşurarea activităţii

profesionale în diferitele sectoare de activitate. Noţiunile de management veterinar şi

flexibilitate ocupaţională necesită a fi aprofundate încă din perioada anilor de studiu

universitar, pentru ca viitorii medici veterinari să fie pregătiţi să facă faţă provocărilor

profesionale şi a celor de ordin social.

Participarea la programele de formare profesionala continuă şi la diverse instruiri

este deosebit de importantă, deoarece pe lângă faptul că permite dezvoltarea carierei

profesionale prin dobândirea şi aprofundarea cunoştinţelor, conferă un grad mai ridicat de

siguranţă ocupaţională şi în acelaşi timp creşte gradul de adaptabilitate la schimbările care au

loc în plan profesional şi chiar socio-politic. O persoană instruită face mai uşor faţă unor

provocări precum găsirea unui nou loc de muncă, schimbarea atribuţiilor de serviciu sau

schimbarea tehnologiilor folosite (flexicuritate ocupaţională).

Implementarea şi aplicarea programelor de lucru flexibile şi armonizarea vieţii

profesionale cu viaţa de familie („family-friendly”) în contextul practicii veterinare depinde

în principal de orientarea desfăşurării activităţii pe bune principii de management,

aprofundarea noţiunilor de flexibilitate a programelor de lucru şi flexicuritate, instruirea

corespunzătoare a studenţilor şi uleterior a medicilor veterinari prin intermediul FPC, care să

permită astfel aplicarea cu succes a acestor programe.