3. RESTRICIILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Statul roman a impus, n ceea ce privete exerciiul dreptului de proprietate, anumite restricii cerute de nevoia de armonizare a intereselor fiecrui proprietar funciar cu acelea ale totalitii proprietarilor funciari. n interesul public, proprietarul al crui teren era vecin cu rurile navigabile trebuia s ngduie trecerea pentru nevoile navigaiei; proprietarul al crui imobil era mrgina cu domeniile publice trebuia s ia parte la buna lor ntreinere; construirea imobilelor urma s se fac n orae cu paza anumitor reguli arhitectonice i, n anumite cazuri, statul roman putea purcede la exproprierea imobilelor particularilor, fie pltind o indemnizaie, fie chiar fr a despgubi pe proprietari. Alte limitri erau stabilite n interesul vecinilor. Fiecare proprietar era ndatorat s lase la marginea ogorului o fie lat de 2lA picioare (ambitus), s ngduie extinderea ramurilor arborilor din vecintate dac acestea nu coborau mai jos dect 15 picioare, s permit vecinilor s intre pe fondul su pentru a-i culege roadele pomilor, s nu modifice n detrimentul proprietilor vecine cursul apelor care trec pe terenul su etc.

STINGEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. CND I CUM SE STINGE DREPTUL DE PROPRIETA TE In principiu, dreptul de proprietate, spre deosebire de obligaie, destinat s se sting prin executare, este perpetuu. Mai corect: dreptul de proprietate nu se stinge dup scurgerea unui anumit timp, ca o obligaie de pild. Cu toate acestea, proprietatea se poate stinge prin distrugerea material a lucrului (ca, de pild, moartea sclavului, arderea imobilului etc), prin desfiinarea ei juridic (eliberarea sclavului) sau prin prsirea lucrului de ctre proprietar (derelictio). In sfrit, proprietatea poate s-i schimbe titularul prin unul dintre modurile de nstrinare i de dobndire a proprietii, analizate anterior.