3martie 2004

24 pagini,

10.000 lei

an V, nr. 63

www.timpul.ro

Autoportret

O, dac\ dup\ moarte

s’ar putea scrie versuri

visez

s\ fi murit

mai `nainte de a

se na[te Universul

Mihai Ursachi„Ma[in\ria de foc a destinului“

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

martie 2004

2

ERESURI

AgoraTIMPUL

BOGDAN SUCEAV|

A[a cum Biblioteca Central\ Univer-sitar\ Mihai Eminescu g\zduie[te la Ia[iserile Timpul, `n Statele Unite majoritateabibliotecilor universitare organizeaz\`nt`lniri `ntre scriitori [i cititori. ~mi aducaminte cu pl\cere de o sear\ de acumc`]iva ani c`nd, la biblioteca principal\ dela Michigan State University, am mers lao `nt`lnire cu un autor local, care o via]\`ntreag\ tr\ise `n Michigan [i preda acum`ntr-un colegiu din zon\. A citit trei prozescurte, toate istorisind c`te ceva desprelumea Detroitului. Povestea care mi-apl\cut cel mai mult era despre un copil devreo zece ani. Prin ochii acestui copil,vedem el cum ia autobuzul, `mpreun\ cumama sa, c`ndva `n anii ‘70, pentru amerge la doctor, s\ verifice dac\ are ne-voie de ochelari. E ziua `n care descoper\c\ vede lumea cu o anumit\ deformare [ineclaritate, c\ lucrurile nu s`nt `n realitatea[a cum crezuse el... ~n sal\ erau mai vreodou\sprezece persoane, dintre care treimatematiceni. Cam at`ta lume venea deobicei... Unul dintre colegii mei s-a apro-piat de scriitor, la sf`r[itul orei de lectur\,[i i-a str`ns m`na. {i i-a spus: parc-ar fi fostpovestea mea. {i eu am crescut `n Dear-born... Ai scris despre lumea mea... Ammai fost [i la alte `nt`lniri. Unele m-auimpresionat, sincer, chiar dac\ eu am cres-cut `n alt\ parte a lumii [i chiar dac\ limbamea literar\ nu este engleza. De fapt, credc\ `mi aduc aminte de toate `nt`lnirileorganizate de bibliotec\, la care am mers

pentru a vedea scriitori americani [i a-iauzi vorbind despre scrisul lor.

A fost o vreme c`nd petreceam maimult timp `n biblioteca de matematic\ dela Michigan State University dec`t acas\.Iarna, c`nd afar\ viscole[te cum numai `n]inutul Marile Lacuri se poate `nt`mpla, [itroienele migreaz\ pe alei, po]i privi `ntre-gul spectacol al furtunii a[ezat la o mas\din dreptul ferestrelor `nalte. De acolopo]i s\ vezi [i cerul. G\sisem pozi]ia opti-m\ a unei mese, egal dep\rtat\ de colec]iaProceedings Amer. Math. Soc. [i de c\r]ilecu cota QA 625, cele de geometrie dife-ren]ial\. ~n biblioteca aceea am `nv\]attopologie [i analiz\ [i m\rturisesc c\ dinc`nd `n c`nd am mai deschis `n secret [ic`te un roman, `n fotoliu: nu-i `n]eleg pecei care nu s`nt dependen]i de lectura tex-telor de fic]iune. Eu cu a[a ceva `mi umplutot timpul. Tot acolo se afla [i un copiatorla ale c\rui servicii am recurs de nenum\-rate ori, p`n\ ce am ajuns s\ devin pro-prietarul unei impresionante colec]ii dearticole de matematic\, a[ezate `n foldere,`n ordinea alfabetic\ a numelui autorilor.Arat\ ca o carte de telefon a `mplinirilormemorabile. Biblioteca Central\ de laMichigan State, situat\ `n alt\ cl\dire, dis-pune, `ntre multe altele, de circa trei miide titluri rom=ne[ti, de la poemele luiBlaga editate la Bucure[ti `n anii ‘60, p`n\la lucr\ri recente, `n special de istorie [i deliteratur\ rom=n\, clasic\ [i contemporan\.Acum c`]iva ani, achizi]ii [i dona]ii decarte pentru biblioteca MSU fuseser\f\cute [i prin intermediul asocia]iei stu-den]ilor rom=ni, a c\rei activitate a `ncetat`ntre timp. La etajul al IV-lea al acesteibiblioteci se afl\ s\li cu calculatoare [iacolo am scris, `n verile anilor 1998 [i1999, c`teva proze ce aveau s\ apar\ `nperiodice din Rom=nia [i apoi `n volum.La etajul al IV-lea al bibliotecii de laMichigan State am g`ndit `n prima form\structura volumului Imperiul generalilort`rzii [i alte istorii, care a ap\rut `n prim\edi]ie la Editura Dacia, `n 2002, [i `n adoua edi]ie, `n format electronic, laEditura LiterNet, `n 2003. Tot acolo amg\sit c`teva lucr\ri rare, `n special titluri

editate `n America Latin\. De acolo amcitit versiunea greu de g\sit a c\r]ii luiMario Vargas Llosa despre Gabriel GarcíaMárquez, Historia de un deicidio, care nus-a mai editat din 1971 (pentru referin]\,vezi de exemplu http://www.geoci-ties.com/boomlatino/vobra16.html). ~nperioada `n care mi-am terminat teza,`ncep`nd cu vara lui 2001, am lucrat [i `nbiblioteca din Tempe, de la Arizona StateUniversity. Nimic `n Arizona nu poater\m`ne nemarcat de frumuse]ea de[ertu-lui, iar campusul nu face excep]ie. Um-brele palmierilor, imobile, acoper\ fa]ade-le, umbre cu greutate, consisten]\ [i tem-peratur\ proprii, ca pe planeta Arakis.Orizontul e desenat de coline ro[ietice,aride. Biblioteca aceasta e construit\ `n1983. Cite[ti [i nu po]i uita c\ aici a fost`nainte de[ert. ~n biblioteca din Tempe amobservat prima oar\ c\ aerul poate s\ steanemi[cat ore `n [ir [i, totu[i, s\ aib\ consis-

ten]\. Mai departe, `n California, am oleg\tur\ direct\ cu dou\ biblioteci. Cea dela California State University, Fullerton,mi-a f\cut supriza de a avea toate c\r]ilede teorie literar\ pe care mi le-a[ fi doritvreodat\ (iar ceea ce nu are poate ficomandat printr-un sistem care func]io-neaz\ excelent). Am `nv\]at s\ m\ simtrepede acas\ `n noua mea bibliotec\. {imai e [i biblioteca Universit\]ii Califor-niei din Irvine. Campusul din Irvine areceva special: e o lume aparte, `n jurul unuiparc perfect circular, cu alei proiectatedup\ legile simetriei [i ale bunului gust.Dincolo de coline se `ntinde oceanul. Estelimita de nord a vechiului Imperiu colo-nial spaniol, cam at`t de mult c`t avusesevreme s\ se extind\ misiunile catolice`nainte ca armatele lui Napoleon s\ inva-deze Spania. Acum, din `ntreaga lume vin`ncoace c\r]i... {i le citesc oameni care vindin `ntreaga lume.

Bibliotecile mele

EMIL IORDACHE

{tim `nc\ de la gr\dini]\ c\ modestia `l`nfrumuse]eaz\ pe om [i c\ lauda de sinenu miroase deloc, dar deloc a bine. F\-c`nd investiga]ii `n c\utarea informa]ieinecesare pentru a ar\ta o anumit\ rela]iedintre text [i imagine, am avut fericirea s\citesc despre calit\]ile de-a dreptul de ne-`nchipuit ale unui pictor din Sankt-Pe-tersburg, pe numele s\u Vladimir {inka-rev, care, pe l`ng\ explicabila inten]ie dea c`[tiga o rubl\ sau mai multe, [i-a pus `ng`nd s\ promoveze literatura cu mijloace-le specifice profesiei sale. A[a a izbutit s\creeze o serie `ntreag\, intitulat\, cu dejasemnalata modestie, „Literatura univer-sal\“, care prezint\ sub form\ de benzidesenate scrieri precum Iliada, Divinacomedie, la care s-au aliniat na]ionalec\r]i cum ar fi Evgheni Oneghin de Pu[-kin, Crim\ [i pedeaps\ de Dostoievskisau Armata de cavalerie de Isaak Babel.

Dac\ institu]ia la care lucrez nu [i-ar fiepuizat pe `ntregul cincinal fondul debani destinat deplas\rilor, a[ fi solicitat s\mi se finan]eze o c\l\torie p`n\ `n ora[ulde pe Neva spre a studia la fa]a locului

acest fenomen deosebit de interesant [iinstructiv. Din p\cate, nu mi-a mai r\masdec`t c\l\(to)ria s\racului, pe Internet,unde m-am `nt`lnit cu un ins la fel demeritoriu, care a realizat [i el un comics,transpun`nd `n desene multe [i text pu]inromanul Maestrul [i Margareta al luiMihail Bulgakov, unde, cum era [i firesc,

a scos-o `n prim-plan pe Margareta, peMaestru l-a marginalizat, iar pe Pilat,Jeshua et comp. i-a eliminat, pur [i sim-plu, din scen\. Ca s\ nu ocupe pre]iosulspa]iu tipografic cu plicticoasele lor dis-cursuri filosofice. Atitudinea este, fire[te,explicabil\, pentru c\ a[a au citit romanulfeti[canele din clasa a zecea, care nuaveau deloc priz\ la aluziile biblice, `nschimb erau foarte interesate de cele `n-t`mplate dup\ ce Margareta s-a dezbr\cat`n fa]a oglinzii. ~n o sut\ de pagini dese-nate, femeile apar cu haine pe ele numaide patru ori, `n rest prezent`ndu-se `ntoat\ splendoarea Evei `nainte de a fi gus-tat din fructul discutabil. Este, poate,chiar [i o stratagem\ plastic\, fiindc\ ast-fel putem m\car deosebi personajele fe-minine de cele masculine. Vreau s\ spunc\ autorul, Rodion Tanaev, deseneaz\ camla fel cum scriu poezii unii amici de-aimei: `ng\lat [i ilizibil. Dar cu preten]ii.

Ca urmare a acestui fapt mi s-a f\cutmil\ de bietul Behemoth, care s-a `ntru-pat `ntr-o pat\ de tu[ de dimensiunimoderate, sem\n`nd mai degrab\ a porcdec`t a motan. {i, orice s-ar zice, `ntre unmotan [i un porc exist\, totu[i, o dife-ren]\. A]i v\zut vreodat\ un porc cir-cul`nd cu tramvaiul? Sta]i! {tiu ce vre]i

s\ spune]i. M\ refeream la porcii pro-priu-zi[i, nu la cei bipezi…

Aflu de prin ziare c\ apari]ia acestuicomics s-a datorat unui pariu. Autoruleste sigur c\ l-a c`[tigat [i asta, desigur, nespune multe despre coeficientul s\u deinteligen]\. {i doar fusese prevenit. Cu ozi `naintea `nceperii lucrului la comics,so]ia inspiratului (s\ not\m c\ este poet\!)a avut un vis bizar: se f\cea c\ spre ea, cuo iu]eal\ nemaipomenit\, vine `n zbor osticl\ multicolor\, `i trece prin cap [i desus se aude o voce: „}ine minte ziuaasta!“ Seara a venit `n vizit\ o prieten\ cuo sticl\ de bere. De `ndat\ ce b\utura afost turnat\ `n pahare, din televizor au`nceput s\ sar\ sc`ntei, s-a auzit o pocni-tur\ [i imaginea s-a stins. Tanaev [i-aspus c\ e un semn de sus [i a aruncat tele-vizorul la gunoi. De-atunci, cic\, cite[tedoar c\r]i [i ascult\ muzic\. Mai degrab\s-ar uita la televizor, pentru c\ are capulplin de proiecte. Presa ne informeaz\ c\s-a apucat de un comics cu piticu]ii luiTolkien (ne promite cam vreo 300 depagini), dup\ care – altfel nici nu se putea– va ajunge [i la R\zboi [i pace. ~n ce m\prive[te, parc\ nu i-a[ dori succes. N-a[vrea ca Nata[a Rostova s\ se etaleze pre-cum Margareta din imaginea al\turat\.

Literatur\ pentru s\raci. Cu duhulFO

TO: D

INU

LAZ

|R

CA {I CUM

3

martie 2004

EpistolarTIMPUL

Bucure[ti, 10 februarie 2004

Drag\ Liviu,

Iat\ c\ str\daniile (ca s\ nu zic nevoin-]ele) bizare depuse vreme de c`]iva ani deAndrei Ple[u spre a ne convinge c\ avemtot interesul s\ scrut\m lumea `ngerilor auprins chip: m\ refer la volumul Despre`ngeri (Humanitas, 2003), cu privire lacare un comunicat de pres\ al preafericiteiedituri ne informeaz\ c\ a ajuns deja la untiraj de 30 000 de exemplare, dup\ numai3 luni de la apari]ie, surclas`nd cartea luiGabriel Liiceanu U[a interzis\, c\reia i-autrebuit 5 luni ca s\ ating\ aceea[i perfor-man]\ cantitativ\ (v. suplimentul culturalal revistei „22“, nr. 2 a.c., p. 5, livrat o dat\cu nr. 726)! Pesemne c\ publicul obi[nuital prelegerilor ]inute de Andrei Ple[u laFilozofie, pe (sau mai degrab\ din) schele-tul c\rora e construit\ cartea ([i anume, `nesen]\, dame bovarice, dame snoabe, damede o anumit\ v`rst\ [i dame bovarice, snoa-be [i de o anumit\ v`rst\, tineri teologiemancipa]i [i al]i „spirituali[ti“), e mainumeros dec`t ne `nchipuiam noi, de nucumva comunicatul de pres\ reprezint\ opur\ opera]iune publicitar\ a editurii. Alt-minteri, trebuie s\ observ\m c\ p\turanoastr\ de cititori, pe m\sur\ ce se sub-]iaz\, cap\t\ gusturi tot mai crude [i sepasioneaz\ de documente clinice.

Dus de o curiozitate maladiv\ prinurmare, m-am compl\cut [i eu `n lecturaopului cu pricina [i am dat peste o `ncro-peal\ cu un aer de lucru neterminat, `n caresingura idee c`t de c`t original\ prive[teepisodul luptei lui Iacob cu `ngerul – oprofe]ie, demonstreaz\ neconving\torautorul, a `ntrup\rii lui Isus (p. 249); `nrest, rezumate, conspecte, note de lectur\,`n stilul fermec\tor („paradigma femi-nin\“, nu?) al perifrazelor obi[nuite laPle[u [i la to]i premian]ii clasei, care `[i`nc`nt\ `ndeob[te dasc\lii, reproduc`ndu-lespusele „cu cuvintele lor“. Te rog s\ nu tededai `ns\ la glume facile, fie ele [i pasca-liene (adic\ de genul „qui veut faire l’angefait la bête“ etc.). ~n fond, s`ntem preveni]ic\ inten]iile c\r]ii s`nt modeste (p. 10),ceea ce, risc`nd oarecum, a[ zice c\ este [isingura fraz\ adev\rat\ [i controlabil\ dinpaginile ei; de ce va fi `nchinat atunci au-torul c`]iva ani buni angelologiei, `ntr-un –vorba sa – „derapaj halucinatoriu“ (p. 270)foarte apropiat de sindromul Quijote (per-sonaj ce-i este pe bun\ dreptate simpatic –cf. p. 64, n. 15)? Doar pentru a-[i des\v`r[i,dup\ puterile sale, imaginea de Nae Iones-cu redivivus? C\ci, `ntr-adev\r, ca [i Nae,Ple[u a ]inut cronic\ religioas\, a f\cut afa-ceri cu nem]ii (desigur, nu la anvergura luiNae, dar tot s-a ales cu un automobil...),care-l apreciaz\ destul de mult, judec`nddup\ premiile pe care i le-au oferit [i dintrecare unele se pare chiar c\ exist\; tot cur\d\cini dun\rene [i cu spr`ncene mefisto-

felice ca ale lui Nae, ctitorul angelologieirom=ne[ti se ocup\ [i el de trierea uneielite de dreapta, `ntr-un cadru organizat(celebrul NEC... plus ultra), a ]inut cursu-ri cu mare audien]\ la publicul despre care`]i vorbeam [.a.m.d. Desigur, s`nt [i dife-ren]e `ntre cei doi, dar nu vom z\bovi asu-pra lor, c\ci, ne instruie[te Ple[u, asem\-n\rile s`nt mai importante, cf.: „~n]eleptulvede asem\n\ri acolo unde oamenii obi[-nui]i v\d diferen]e“ (p. 189)... S\ fi slujit [iel unui st\p`n nerecunosc\tor precumCarol al II-lea? ~ntr-un fel, da – pre[edin-telui Constantinescu, `n calitate de minis-tru de Externe c\ruia disgra]ia i s-a tras(culmea!) de la... `ngeri, [i iat\ cum: la oconferin]\ de pres\ undeva, la Helsinkiparc\, unde cei doi se aflau `mpreun\, ci-neva le-a adresat o `ntrebare pe nem]e[te;p`n\ s\ i-o traduc\ translatorul lui Constan-tinescu, mai slab la limbi str\ine chiar [idec`t la guvernare, Ple[u, germanofonnutrit cu nu pu]ine burse [i nu de azi-deieri, a apucat s\ articuleze, direct `n limbalui Wagner, un `nceput de r\spuns; atunci,`ntorc`ndu-se c\tre el, vremelnicul pre[e-dinte i-a [uerat cu glasul s\u de scapet, `nmoldo-vlah\: „Ce te bagi dumneata?“,destul de tare ca s\-l aud\ [i prietenul nos-tru Dan Alexe, aflat de fa]\ ca reporter alEuropei libere [i care mi-a narat [i miescena. Or, a doua zi deja, Andrei Ple[u eradegrevat de portofoliu, spre surprindereatuturor mediilor politice, `nc`t el [i ast\zise mai `ntreab\: „Cre[te rangul `ngerului odat\ cu amploarea [i rangul domeniuluiadministrat [de el]?“ (p. 91). Ei bine, separe c\ da [i c\ protocolul terestru ar res-pecta p`n\ la urm\ protocolul ceresc, soli-cit`nd ca atare o mai mare aten]ie la iera-rhie din partea cuiva care `mpinge izan-ghelia p`n\ la a se identifica, pe temei eti-mologic (angelos # „sol, mesager, amba-sador“), ca ministru de Externe, cu un `n-gera[, dat fiind c\ „diploma]ia e o ocupa-]iune derivat\ din oficiul angelic“ (p. 22)...

Din combina]ia de angelism [i politic\`ns\, Ple[u [i-a extras convingerea c\ `nge-rii „vor deveni, probabil, potrivit tradi]iei,[i factorul coagulant al reunific\rii plane-tare“ (p. 171), idee foarte `nrudit\ cu aceeaa lui Ioan Alexandru, dup\ care diferende-le noastre democratice se datoreaz\ uneiincomplete evangheliz\ri. Natural, fostulnostru ministru angelic (ce pleonasm!) adob`ndit convingerea c\ `ngerii exist\ (p.18), cu toate c\ `[i `ncepe cartea cu m\rtu-risirea c\ nu i-a v\zut niciodat\ (stadiu`ntre timp dep\[it: cred c\ l-am z\rit la oemisiune televizat\ confes`ndu-i luiTatulici obi[nuin]a de a conversa cu `nge-rul s\u personal; [i ce-i cu asta, Gr.Alexandrescu nu se `ntre]inea cu duhuls\u? – [i nu l-a suspectat nimeni c\ ar fifost schizo...): este, desigur, „un articol decredin]\“ (p. 40), iar `mbr\]i[`ndu-l f\r\nici o tres\rire, Ple[u se desemneaz\ dreptun „om tradi]ional“, mult mai civilizatdec`t omul modern, pentru c\, `n deosebi-re de acesta, cel dint`i are certitudineaexisten]ei unei ordini cosmice (pp. 97-98);brusc, el `nsu[i face astfel figur\ de acordarmonic `ntr-o simfonie universal\ inalte-rabil\ (`n care sper s\-[i g\seasc\ loculfiresc [i aceste r`nduri)...

Nu m\ pot opri, drag\ Liviu, s\ evocaici intensa mul]umire juisiv\ ce se citeape chipul fe]elor biserice[ti, ca s\ zicema[a, la conferin]ele de odinioar\ ale luiIoan Alexandru: fratele Ioan uza de un trucsimplu ca s\ devieze vigilen]a cenzurii –zicea, anume, „Logosul `ntrupat“ `n loc de„Isus Cristos“, ceea ce era suficient ca s\-i

`ncifreze minim discursul, din ce `n ce mai`nfl\c\rat [i care, pe m\sura apropierii declimax, cl\tina tot mai des cinstitele b\rbiale clericilor, `n semn de `n]elegere [i apro-bare soborniceasc\; cam la fel trebuie s\ fiprimit cinul preo]esc prelec]iunile frateluiAndrei, mai cu seam\ c\ `n zilele noastreele nu aveau a `nfrunta nici o cenzur\ [i sedesf\[urau, cu toat\ amploarea monden\,nu la Facultatea de Teologie, ci la Filozo-fie, redevenit\, gra]ie `ndr\znelii revolu]io-nar-conservatoare a vorbitorului, ancillatheologiae. Ce nu-]i place la aceast\ cuce-rire regresiv\ intermediat\ de decembrie1989 [i victimele lui? Te v\d, om carteziance e[ti, str`mb`nd din nas, o, liber-cuget\-torule! Te g`nde[ti poate c\, `n lumeabucure[tean\, ortodoxia se poart\ ca unaccesoriu f\r\ de care snobismul intelec-tual n-ar fi `ntreg, rotund, deplin, a[ijdereaprecum se poart\, la Cluj, greco-papismul?{i de ce adic\ n-am avea nevoie [i de ni[teg`nditori cucernici care, mai pu]in `nchis-ta]i fa]\ de popimea curent\ [i cu orizontu-ri mai largi, de-a dreptul ecumenice, cumar fi Scrima, Ple[u, Patapievici, s\ rafinezespecula]ia teologal\ altfel dec`t mistuindu-se `ntr-o schimnicie autist\ [i incomunica-bil\ – str\lucind `n saloane, de pild\, acolounde ispitele s`nt chiar mai pervers-insi-dioase ca `n pustie (iar ei nu, [i nu, [i nu lecedeaz\)? La urma urmelor, Jankélévitchnu ]inea un curs la Sorbona `n plin mai’68, c`nd Parisul era devastat de baricaderevolu]ionare, iar nonconformi[tii no[triIonesco [i Cioran se a]ineau mai mult pesub pat, un curs trat`nd, `ntre altele, [idespre viteza `n zbor a `ngerilor?

A, tu `]i spui probabil c\ b\tr`nul Noicanu pentru asta, exact, i-a antrenat pe ceidoi dioscuri, Liiceanu [i Ple[u, ci ca s\ deapiept ca ni[te adev\ra]i atle]i cu filozofia„mare“, nicidecum s-o ]in\ `ntr-o h`rjo-neal\ extra arenam. Dar, tocmai, unul s-adesp\r]it de Noica (dup\ ce ani `ntregi s-alegitimat ca discipol al lui, p\c\lindu-ne dela obraz), iar cel\lalt se men]ine atlet – alcredin]ei! {i oricum, am`ndoi s`nt cei maibine preg\ti]i intelectuali ai no[tri din ]ar\,excelen]\ cu care cabulipsea deun\zi s\-i

onoreze, din afara ]\rii, de la o distan]\bine cump\nit\ a[adar, B\dili]\, acest mai-mu]ic\ al `nv\]\turii, exemplului, modelu-lui lor, care le arunc\ pe acestea, urm`ndu-leprea plecat (`n toate sensurile cuv`ntului),direct `n caricatur\ ([i nu una vesel\, darcine are umor `n toat\ afacerea asta?).

~n fine, n\zuros cum te [tiu, drag\Liviu, ai putea s\-mi obiectezi c\ [i cre-din]a ar fi o solu]ie facil\, fie ca tertip inte-lectual (c\ci ce e mai lesnicios dec`t s\postulezi un principiu suprem [i intangibil[i s\ raportezi apoi totul la el?), fie ca stra-tegie existen]ial\ care, o dat\ instalat `n ea,`]i permite s\-i categorise[ti pe cei care nus`nt a[a, ori au alta, de eretici neferici]i [is\ te sim]i cu at`t mai bine tu, ca unul aflatpe calea cea dreapt\. Ba chiar te-ai `ncu-meta, pe c`t te cunosc, s\-mi argumentezic\ nici nu conteaz\, de fapt, asupra a ce serevars\ credin]a [i mai mult ca sigur c\ airecurge aici la anecdota povestit\ deAlexandra David-Néel: cum c\ un negus-tor tibetan care c\l\torea des `n India pen-tru afaceri a fost rugat de soacr\ s\-i aduc\de acolo, din ]inutul sf`nt al budismului, orelicv\ c\reia s\-i consacre `ntreaga eidevo]iune; or, omul nostru uit\ o dat\, uit\de dou\ ori, dar a treia oar\, `n drum sprecas\, `[i aduce aminte de rug\mintea soa-crei [i, `n disperare de cauz\, z\rind lamarginea drumului o falc\ de c`ine mort, `ismulge un dinte [i i-l `nf\]i[eaz\ femeiidrept relicv\ a unui eminent discipol al luiBuddha; plin\ de venera]ie, ea `l r`nduie[tela altar, `ntr-un relicvariu [i, vestea pose-siunii moa[telor r\sp`ndindu-se `n jur, prinvecini, dintele `ncepe s\ fie prosl\vit de oseam\ de credincio[i, astfel c\, dup\ untimp, prinde s\ radieze lumin\!

{i ce dac\ atunci Ple[u se crede `nger(iar cel\lalt dioscur, cel mai mare editordin sud-estul Europei)? Qu’est-ce que çapeut bien nous foutre? Hai c\ m\ enervezicu c`rtelile tale resentimentare!

Salve [i s\ auzim [i de altceva,

DAN PETRESCU

Scrisoarea 88

©P

HO

TOFO

CU

SR

O–

AD

RIA

NC

UB

A

martie 2004

4 CroniciTIMPUL

LIVIU ANTONESEI

Lunga [i inevitabilaUvertur\

Nu [tiu al]ii cum s`nt, dar eu, ori de c`teori cump\r revista 22, o r\sfoiesc repedes\ v\d dac\ e la locul ei rubrica lui TraianUngureanu [i, dac\ am norocul s\ fieacolo, m\ lini[tesc, citesc agale revista,l\s`nd lectura lui Traian la sf`r[it, a[a pourla bonne bouche, indiferent c`t de celebri[i glorio[i ar fi ceilal]i colaboratori aiserioasei, uneori prea serioasei, publica]ii.N-a[ vrea s\ se supere anali[tii percutan]i,comentatorii ageri [i intelectualii „fini &subtili“ ce pot fi reg\si]i de obicei `n pa-ginile revistei, dar asta e situa]ia [i `n]elegs\ fiu c`t se poate de sincer `n aceast\m\rturisire. C\ci m\rturisirea unui cititorfidel, a unui fidel pur [i simplu, este textulmeu, nu recenzie, cronic\ literar\, comen-tariu, interpretare. A a[tepta de la mine ocronic\ literar\ `n acest fascinant caz esteca [i cum am a[tepta de la Traian Ungu-reanu, `n loc de ceea ce, cu exploziv\generozitate, ne ofer\ aproape s\pt\m`nal,plicticoasele [i inutilele cronici de meciuriale „meseria[ilor“, filosofemele b`lb`iteale celor mai r\s\ri]i dintre ei orimetaforele r\suflate ale vreunui F\nu[ `nstare de gra]ie bahic\, mai precis bahico-poematic\. C\ a[a e la rumâni, alcooluldeschide la maximum robinetul poetic,cum p\]eau [i suprareali[tii anagaja]i, cuElsa [i Louis `n frunte, cu marxismultrecut prin apa tare din alambicul t\tuc\iStalin `nsu[i.

Dar s\ revin la cestiune, de[i n-amp\r\sit-o, cu adev\rat, cu totul, nici m\caro clip\. P`ndesc doar subiectul, dragul desubiect, din mai multe unghiuri, pe deplincompatibile, c\ doar nici Traian nu las\dimensiunile politice ale fenomenului fot-balist deoparte. Prin urmare, la jum\tatealui ianuarie c`nd am urcat `n trenul r\coros(prea scump [i `mpu]it) al Mitrea, pentru amerge la ceremonia decern\rii PremiuluiGDS pe 2003 lui Traian, dincolo de bucu-ria de a-l revedea dup\ mai bine de undeceniu [i a verifica dac\ se mai potrivescmutra [i vocea, nutream [i un g`nd secret.Ceremonia era `ntr-o vineri. Pentru luneaurm\toare era anun]at\ lansarea Manifes-tului fotbalist. Speram s\ fi intrat, totu[i,`n libr\ria din curtea de la „GDS-22“. Saus\ aib\ Traian vreun exemplar de semnalla `ndem`n\. Cutremur, disperare [i spai-m\. La libr\rie nu era, Traian nu v\zuse`nc\ volumul! Cutremur, disperare [i spai-m\, aproape kierkegaardiene. Dar dac\„\[tia“, fini [i subtili cum `i [tiu, n-o maiscot? Dac\ e doar o strategie p\c\licioas\,ca s\ adoarm\ vigilen]a lui Traian sosit laBucure[ti doar pentru c`teva zile? Dac\,cum s-ar zice, ne trag `n piept, c\ a[a emoda prin fanarurile Bucurescilor, c\ doaro mai p\]ise [i Goma? O mai p\]ise [i`nsu[i Traian Înt`iul – c\ anticii cotropitorinu intr\ la socoteal\! – cu fanarurile„BBC-ului românesc“, dac\ aceast\formul\ n-o fi vreun oximoron cu totul [icu totul insolit!

Parcimonioasa desf\tarea lecturii

M-am `ntors, deci, `ngrijorat [i cumulte dificult\]i acas\, c\ Iliescu se oprisedin drum, din pricina viscolului, la Foc-[ani [i o luase `napoi spre Capital\, `n locs\ se duc\ s\ s\rb\toreasc\ la Ia[i UnireaPrincipatelor, astfel `nc`t am tot stat „`na[teptare“ [i am schimbat trenurile – de-ale lui Mitrea, deci mai r\coroase, la felscumpe, mai `mpu]ite! – vreo dou\spre-zece ore. Am ajuns `nghe]at p`n\-n m\du-v\ [i `ngrijorat. {i-aveam s\ r\m`n `ngri-jorat cale de vreo dou\ s\pt\m`ni, p`n\c`nd, duc`ndu-m\ spre o `nt`lnire cu„femeile politice“, ce v\d `n vitrina miciilibr\rii Humanitas din centrul urbei mele?Manifestul fotbalist! Elegant\, `n verde [inegru, cu poza din semiprofil a lui Traianpe copert\! Am intrat precipitat `n libr\rie,am cump\rat cartea, era s\ uit de `nt`lnireacu „femeile politice“, am ajuns `n cele dinurm\ acas\, mi-am pus cartea al\turi depern\ [i am citit `n fiecare sear\ c`te pu]in,s\ nu se termine prea repede, s\ nu r\m`n`nsetat, cum p\]eam `nainte cu articolelesale din 22! Dar mai mult de o s\pt\m`n\tot n-am putut `ntinde lectura, a[a c\Traian ar mai avea ceva treab\ [i de acum`nainte. Dac\ ]ine la mine, dac\ ]ine la noi,cititorii din ga[ca, sper c\ tot mai nume-roas\, de fideli incondi]ionali.

O singur\ eroare din partea editurii –dep\[it\ de ingeniozitatea debordant\ aautorului, indus\ `n eroare de titlu, a in-clus cartea `n colec]ia Arena, c`nd maipotrivit\ ar fi fost una de filosofia culturii,[tiin]e politico-economice sau de best-seller-uri din domeniul antropologicale-lor! Pentru c\, atunci c`nd i se urc\ luiTraian fotbalul la cap, c`teodat\ [i altesporturi, `i ies din minte bijuterii incre-dibile din toate aceste zone ale [tiin]eloromului. Sigur, punctul de intrare estefotbalul, dar fotbalul ca fenomen socialtotal, ca fenomen antropologic complet,a[a c\ mai importante s`nt ie[irile dec`tpunctul de intrare. În fond, intri pe undevrei, dar conteaz\ unde ajungi, iar Traianajunge `n fapt la aceast\ capodoper\ defilosofia culturii, poate cea mai bun\scris\ pe aici de la Blaga `ncoace – [i `nc\`mi m\sor cuvintele! Un Blaga care ar fiavut cuno[tin]\ nu doar de morfologiiculturii, misticii ru[i [i Jung, ci [i de ceidoi Mead – Margaret [i George Herbert –,de Clifford Geertz, de „istoria social\anglo-saxon\“ [i de tehnicile asociativeale „istoriei recente“ [i c\ruia nu i-ar fidispl\cut g`ndirea asupra politicului, deci[i asupra istoriei, refugiindu-se, cum af\cut-o, `n trans-istoric.

Pentru c\, atunci c`nd cite[ti, de pild\,despre cele ce se `nt`mpl\ `n fotbalul de„la Est de Vest“ de prin anii optzeci `n-coace, prin ochii lui Traian Ungureanu,dep\[e[ti viziunea simplist\, vadimist\ `ngen [i ca stil, a „jafului“ de juc\tori la carese dedau bogatele cluburi de „la Vest deEst“ [i `n]elegi c\ fenomenul fotbal se pe-trece `n contextul socio-economic, politic,cultural [i de mentalitate global, c\ e partea „mo[tenirii“, `n cazul nostru particular, amo[tenirii „t\tucului“ de la Scornice[ti, c\era, deci, inevitabil ca fotbalul s\ se pr\-bu[easc\ laolalt\ cu toate celelalte pr\bu-[iri inevitabile. Iar dac\ nimic nu-[i revinede at`t amar de vreme, de ce [i-ar revenitocmai fotbalul, de ce ar fi avut el ositua]ie excep]ional\ – doar a[a de dragulexcep]ionalismului, de ansamblu, româ-nesc? La fel, analiza derbiurilor dintreCeltic [i Rangers doar prin prisma meciu-rilor ca atare nu-]i spune nimic dincolo de

ce-]i poate transmite cel mai banal croni-car, dac\ nu prive[ti ansamblul, dac\ nu teduci spre cartierele `n care s-au n\scutcluburile acum peste o sut\ de ani, spregaleriile ce se `nfrunt\, de dou\ ori pe an,cumva ritualic, dac\ nu ajungi la conflic-tul vechi de ni[te sute de ani dintre catolici[i protestan]i. Dar, dac\ procedezi a[a, aitoate [ansele s\ `n]elegi ce se `nt`mpl\ din-colo de derbiurile ca atare, s\ `n]elegi ceva[i despre criza, inclusiv de identitate, sco-]ian\, s\ `n]elegi unele blocaje ce par `nc\[i ast\zi de nedep\[it. Iar ca s\ `n]elegiRevolu]ia maghiar\ din 1956, m\ tem c\nu po]i f\r\ a radiografia echipa lui Puskascare a executat Anglia pe Wembley f\r\ s\clipeasc\! Sau viceversa. {i viceversa! {if\r\ s\ percepi starea de spirit ce le-a f\cutposibile pe am`ndou\.

Despre toate acestea scrie Traian, dar [idespre evolu]ia absolut poetic\ a Realului`n confruntarea de 3 la 1 cu ManchesterUnited, `n ceea ce s-ar putea numi „ulti-mul meci“, ultimul meci al unei epistemeca s\ zic a[a, c\ fotbalul rezist\ [i este at`tde popular tocmai pentru c\ se schimb\mereu, trec`nd superb dintr-o epistem\ `nalta. Era s\ scriu „evolueaz\“, dar ar fi fostcel mai nepotrivit termen, cum Ungurea-nu `nsu[i ne-o spune [i `nc\ de mai multeori, `n mai multe feluri. Despre toateacestea scrie, deci, Traian [i o face `n stiluls\u inconfundabil, c\ruia nu [tii ce s\-iadmiri mai `nt`i: t\ietura chirurgical\ afrazei?, for]a asociativ\ debordant-con-trolat\?, expresivitatea formulelor ce vorface epoc\. În literele de azi, ar face obun\ triplet\, o „triplet\ de aur“ stilistic\cu Dinescu [i Dan Petrescu – at`t dediferi]i `ntre ei!

Finalul instrumentelor cu coarde

Scriam c\ editura a gre[it `ncadrareaManifestului fotbalist `n respectiva colec-]ie. Dar n-a gre[it numai pentru prezent, ci[i pentru viitor. Dup\ publicarea c\r]ii luiTraian Ungureanu acolo, editura a ridicat[tacheta at`t de sus `nc`t nu v\d cu cine armai putea continua, f\r\ a ob]ine un an-samblu foarte denivelat. Iar Traian, oric`tde harnic ar fi, oric`t de mult ar scrie pesubiecte „sportive“, nu cred c\ poatesus]ine de unul singur o colec]ie! Ori s-aug`ndit editorii la niscaiva traduceri? Darnici aiurea nu cred s\ fie excesiv de mul]i„scriitori de sport“ pe m\sura lui Traian.În ce m\ prive[te, a[tept`nd s\ mai apar\cineva de „calibrul“ lui Traian., m\ voi`ndeletnici cu recitirea c\r]ii sale.

Manifestul ungureanist sau Cursul scurt de filosofie a culturii sau Ce-i iese lui TraianUngureanu din minte c`nd i se urc\ fotbalul la cap

Dumitru Radu POPA, Sabrina [ialte suspiciuni, roman, Ia[i, Polirom,2004

Scriitor rom=n din America, D.R.Popa produce o literatur\ original\,proz\ jum\tate fantastic\ [i jum\taterealist\, ancorat\ `n parte `n realitateacontemporan\ de peste ocean (secu-ri[ti `n misiune, rom=ni emigra]i, a-mericani `n c\l\torie distractiv-edu-cativ\), dar [i `ntr-un univers imaginar[i poetic. Multe planuri narative se`ntretaie – inevitabil, exist\ [i unul allecturii romanului, pus pe seama celuimai naiv [i con[tiincios cititor cuputin]\. Re]eaua de mistere pare a figuvernat\ de Securitate, organiza]ie

eficient\, sub camuflajul neadapt\riila vremuri. Îns\, `n bun\ tradi]ie elia-dian\, autorul face ca misterul nara-]iunii s\-i dep\[easc\ cu mult pesecuri[tii afla]i [i ei `n voiaj prinAmerica.

~n aceast\ carte, formula literar\ alui D.R. Popa pare a fi o combina]iede fantastic eliadian [i textualism opt-zecist. Inten]ia este l\udabil\ `n ordinenarativ\, nu `ns\ [i realizarea. Con-fuzia romanului nu este bine gestio-nat\, firele r\sp`ndite ale nara]iunilornu prea se `nt`lnesc. Nucleul „liric“,metaforic, al romanului este pl`nsulSabrinei, pl`ns care o `ngrijoreaz\ pefat\, chiar dac\ el este calea ei desalvare de la o obscur\ suferin]\. Celcare o va lecui de patima lacrimiloreste Vlad, un rom=n aflat `n leg\tur\cu un caz de „Dosarele X“: un c\lu-g\r, Vescovul, care `[i poart\ bisericacu sine, [i are obiceiul s\ r\peasc\oamenii din vis. Securi[tii afla]i `nAmerica pe urmele celor doi `l se-chestreaz\ pe un psihanalist maghiarsupranumit Kerenyi. Acesta, nedume-rit, `[i viziteaz\ un coleg, doctor ero-toman, care `i descoper\ o ciudat\ sar-cin\ la degetul fecundat de lacrimileSabrinei. Episodul relev\ o nou\contagiune a „sacrului“, dar aceastanu justific\ prezen]a sa rupt\ din con-text, care multiplic\ inutil firele nara-]iunii. Epilogul de inspira]ie metalite-rar\, caragialian\, nu face dec`t s\ neasigure c\ `n]elesul scrierii zace `n alt\parte dec`t ne-am putea imagina. Fan-tasticul se arat\ a fi o simpl\ metafor\textual\. Pe parcurs, totu[i, am pierdutun posibil roman al emigra]iei [i opromi]\toare nara]iune a erosului fa-bulos, generator de lumi paradoxale.

D. M.

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

FOTO

: JE

AN

LEFA

UX

Vitraliu

martie 2004

TIMPUL5

DORIS MIRONESCU

~n mahalaua literar\

~mbucur\toare este apari]ia `n vremeadin urm\ a unor lucr\ri de geografie lite-rar\, ce `ncearc\ s\ reconstituie, prin inter-mediul textelor l\sate de scriitori, cu o nos-talgie mai mult sau mai pu]in ascuns\,spa]ii culturale bine delimitate. Inten]ia lornu este cea de a propune noi monografii aleBucure[tiului (acestea exist\ deja), ci de arecupera aerul propriu unei epoci, un lucrucare nu se poate face dec`t cu har [i cu obun\ cunoa[tere a arcanelor discursului.Din p\cate, prea pu]ini autori de non-fictionde acest gen exist\ `n Rom=nia, astfel `nc`tpublicul are rareori [ansa s\ cunoasc\ vre-murile apuse prin intermediul unor c\r]idigerabile, scrise de un condei profesionist.

Pentru nespeciali[ti, figura istoric\ acapitalei p\streaz\ `nc\ multe necunoscute.Desigur, zonele mai neguroase ar putea fi`ntruc`tva luminate de paginile scrise de N.Filimon, E. Barbu, {t. Agopian sau S.Angelescu, `ns\ via]a intim\ a ora[ului de la1600-1850, deloc omogen\, r\m`ne `n bun\m\sur\ necunoscut\, iar istoricii ne potproduce oric`nd surprize. De aceea m\ voiopri mai `nt`i la o lucrare care nu vrea s\aib\ prea mult de-a face cu literatura, laeseul istoriografic al Adrian Majuru, Bucu-re[tii mahalalelor sau periferia ca mod deexisten]\ (Editura Compania, 2003). Auto-rul descrie orientalele [i interminabilele tai-fasuri mahalage[ti ]inute sear\ de sear\ debucure[tenii de la 1700, `ncheiate deseori

prin caragialianul: „M`ine sear\ mai fru-mos!“. Inevitabil, alunecarea spre literatur\se produce, `n pofida dorin]ei istoriografu-lui de a r\m`ne la consemnarea faptelor.Mahalaua calicilor ocroti]i de biserici [i deCurtea Domneasc\ nu este doar o scen\pitoreasc\ din Eugen Barbu sau Mateiu I.Caragiale, ci de asemenea o realitate isto-ric\: `ntocmit\ pe bresle, aceasta rezist\p`n\ t`rziu `n secolul al XIX-lea. Ne putemcrede `n plin\ fic]iune atunci c`nd afl\m c\,`n Ferentarii anilor ’30 erau nu mai pu]in de92 de cr`[me la 10.000 de locuitori (dup\ uncalcul sumar, fiec\rei c`rciumi revenindu-iaproape 100 de bucure[teni). ~n fine,matein\ ni se pare a fi istoria gineceului, a„femeilor pierdute“ sau pur [i simplu cumoravuri eliberate prin infuzia de moderni-tate adus\ de ofi]erii ru[i la `nceputul seco-lului al XIX-lea.

Exist\, cu siguran]\, multe detalii devia]\ social\ care, datorit\ patinei istorice,cap\t\ ceva din atmosfera ideal\ pe cares`ntem obi[nui]i s\ o pretindem fic]iunii.Totu[i, Adrian Majuru nu caut\ cu oricechip culoarea de epoc\; `n general, el g\se[-te pu]ine de admirat `n istoria „Hilariopo-lis“-ului, a „]\rii lui Hübsch“ (neam]ulnemurit de Marin Preda `n anecdota cu „p.moti“ din Cel mai iubit dintre p\m`nteni).Nu destule s-au schimbat din veacul alXVII-lea [i p`n\ ast\zi. Bucure[tiul a ap\rutdintr-o aglomerare de sate care [i-au p\stratmult\ vreme aspectul rural, chiar dac\ senumeau de-acum mahalale. Periferia ar fimodul `nsu[i de existen]\ bucure[tean, cutot ceea ce presupune acesta: precaritate,acomodare cu mizeria (s`nt [ocante foto-grafiile tinerilor „coche]i“ de acum 70 sau

100 de ani `n fa]a locuin]elor mizere), lene,dec\dere moral\ prin p\r\sirea ordinii rura-le, f\r\ adoptarea unei alte ordini, cu adev\-rat citadine. Autorul nu cedeaz\ nostalgieisau pitorescului, [i bine face. Istoria trebuiecitit\ `n cheie moral\, dac\ vrem s\-i d\mun sens. Cartea are o remarcabil\ realizaregrafic\ [i, pentru cei care vor s\ se lase,totu[i, `nvin[i de nostalgie, posed\ [i un ma-re num\r de fotografii [i desene de epoc\.

Bucure[tiul este]ilor

Bucure[tiul Ioanei P=rvulescu (~ntoar-cere `n Bucure[tiul interbelic, Humanitas,2003) este un alt ora[. A[a cum se desprin-de ea din publica]iile interbelice [i din jur-nalele intime ale scriitorilor [i arti[tilor(aproape to]i scriu jurnal), imaginea capita-lei este una nuan]at\, privit\ cu ochiul este-tului. Tabletele din paginile gazetelor vre-

mii despre diferite col]uri ale Bucure[tiului,unele cosmopolite, altele `nc\ rurale,sesiz`nd pitorescul, s`nt un prilej de delec-tare pentru o sensibilitate intelectual\. Celmai izbitor aspect al Bucure[tiului reconsti-tuit de Ioana P=rvulescu este predilec]iatuturor personajelor de a tr\i altfel via]aora[ului. Loisir-ul este extraordinar de idio-sincratic [i pare (cel pu]in `n aceast\ re-constituire) prea pu]in masificator. Match-urile de football s`nt o extravagan]\ pentruCamil Petrescu, ca [i pentru Leni Caler, pri-lej (putem specula) de a aprecia dinamis-mul pur [i sportivitatea gratuit\. Filmelereprezint\ o delectare estetic\ pentru cinefi-lul E. Lovinescu, ca [i teatrul pentru MihailSebastian sau O. {ulu]iu. Expozi]iile tehni-ce par un fel de echivalent al manifest\rilorfuturiste sau „cubiste“. Vacan]a de var\,c`nd e de bon ton s\ p\r\se[ti ora[ul, este re-vendicat\ orgolios de c\tre membrii revisteiavangardiste „unu“ prin publicarea unuinum\r cu foile albe.

Bucure[tiul interbelic are o personalitateputernic\ [i dilematic\ `n acela[i timp: occi-dentalizat bini[or, ora[ul a integrat aspecte-le rurale care `l dominaser\ cu c`teva gene-ra]ii `n urm\, recuper`ndu-le sub unghiulpitorescului (oltenii cu cobili]e, de pild\).Noua mitologie a modernit\]ii este accep-tat\ cu o curiozitate proasp\t\ – aceasta nupentru c\ minunile tehnicii nu ar fi p\rutfire[ti, ci mai ales pentru c\ scriitorii (ace[-tia `nlocuiesc aproape `n `ntregime popu-la]ia bucure[tean\, `n cartea Ioanei P=rvu-lescu) nu accept\ s\ se supun\ mentalma[inismului. Perioada interbelic\ r\m`ne`nc\ una foarte liric\: nu numai c\ IonelTeodoreanu este scriitorul la mod\, dartoat\ lumea gloseaz\ liric pe margineacr`mpeielor de via]\ genuin\ ale mareluiora[. Articolele de „atitudine“ scrise de lite-ra]i s`nt deseori efuziuni fa]\ de „albin\“,„automobil“, „ze]ar“, „Calea Victoriei“,„teatru“ sau „muzic\“. Pentru autoare,scriitorii s`nt `nc\ oameni sensibili, a c\rorintelectualitate se cere deghizat\ `n emo]ie.

Paseistul Dan C. Mih\ilescu

Dac\ volumul Ioanei P=rvulescu era p\-truns difuz de o nostalgie alintat\ fa]\ de

perioada interbelic\, cartea lui Dan C. Mi-h\ilescu `[i m\rturise[te deschis, cu insis-ten]\ chiar, „paseismul“. Atitudinea este de`n]eles: memoria selecteaz\ din trecut doarceea ce este… memorabil, `n vreme ce pre-zentul e de o hidoas\ varietate. Bucure[ti.Carte de buc\]i (Editura Funda]iei Pro,2003) reia un num\r de articole publicatede criticul „care aduce cartea“ `n Ziarul deDuminic\. Fascinat de cronicarii mondenide la sf`r[itul veacului al XIX-lea, dandyrecunoscu]i [i savuro[i scriitori de ocazieprecum Claymoor (Mi[u V\c\rescu), auto-rul face un tur al arhitecturii [i obiceiurilorlumii bune de acum o sut\ de ani, preocu-pat `n primul r`nd a salva de la uitare untimp care, pentru nostalgicul Dan C. Mih\i-lescu, seam\n\ cu v`rsta de aur. Instanta-neele cu Calea Victoriei, Cap[a sau cimiti-rul Bellu dintr-o alt\ epoc\ re`nvie altecanoane ale galanteriei [i bunului gust.

Spre deosebire de rigoarea lui AdrianMajuru, „buc\]ile“ criticului [i eseistuluibucure[tean aduc o celebrare plin\ de evla-vie matein\ a bucure[tenismului bine cres-cut de la 1900, a boieroaicelor filantroape,a plimb\rii duminicale prin Ci[migiu, asiestei de la Cap[a, a flirturilor ecvestre, asalonului [i a miticei {osele. Exerci]iile at`tde consecvente `n admira]ie ale C\r]ii debuc\]i pot s\ trezeasc\ rezerve; zadarnic`ns\: autorul crede cu t\rie `n `ndrept\]ireaviziunii sale, agit`nd cu aplomb, dar [i cugra]ie, steagul conservatorismului. Atuullui Dan C. Mih\ilescu este elegan]a stilis-tic\: bravada sa paseist\ ne aduce `n minteparticularitatea de pronun]ie care a produso at`t de [armant\ imagine televizual\ aintelectualului de ast\zi, aparent inactual,dar `ncadr`ndu-se perfect `n peisaj.

Un detaliu semnificativ: Cartea debuc\]i se `ncheie cu o recenzie la volumullui Adrian Majuru, prilej pentru critic de adepl`nge nedreptatea f\cut\ de istoric [i dea denun]a ceea ce i se pare a fi „tezismul“unei astfel de `ntreprinderi cu preten]ii deobiectivitate: „O carte documentat\ solid,cu bun\ priz\ la cele socio-edilitar-adminis-trative, dar indiferent\ la emo]ional [ipsiho-artistic. O carte unilateral\ despre unfenomen multivalent. O lectur\ monocrom\[i tezist\, absolutiz`nd o lume h\r\zit\ rela-tivului, cu o tem\ forfotind de contraste [i oistorie caracterizat\ tocmai prin varietate [ipolicromie.“ Deranjat de insensibilitatea dechirurg a lui Adrian Majuru care pare s\caute, cu voluptate de specialist, „exclusivtumorile“ (de[i descrierile mahalelor bucu-

re[tene par a fi mai mult dec`t at`t), Dan C.Mih\ilescu `[i `ncheie liric [i poematico-polemic volumul, chem`nd `n ajutor propriasa copil\rie. Dup\ ce „`[i vars\ focul preli-minar“, ajunge s\ recunoasc\ `ndrept\]ireaparadoxal\ a cercet\rii mai t`n\rului istoric:„Adrian Majuru are dreptate. Dar, repet,face-o mare nedreptate!“

Fa]\ de aceste `ntreprinderi cu nuan]epolemice, scrierea Ioanei P=rvulescu sea-m\n\ mai mult cu o carte despre literatur\,situ`ndu-se astfel cel mai aproape de ceeace ar trebui s\ fie „geografia literar\“: oconstruc]ie retrospectiv\ a trecutului, infor-mat\ dar mai ales nostalgic\, preocupat\ dedetalii, dar atent\ la tabloul general al fap-telor. O specie non-fiction deschis\ cititoru-lui, vandabil\, dar just\ [tiin]ific [i recupe-rabil\ estetic. Dar pentru asta trebuie s\ maia[tept\m o vreme.

C\r]ile ora[ului Bucure[ti

Michel Tournier, Pic\tura de aur,traducere [i note de Bogdana Savu-Neuville, ed. Polirom, Ia[i, 2003,232 de pagini, pre] neprecizat.

Pic\tura de aur este un festin pegustul devoratorilor de experien]eexotice, aventuri picare[ti echilibratede seriozitatea candorii [i dimensiu-nea distructiv\ a civiliza]iei. Prinintermediul novicelui Idriss, un t`n\rberber educat `n credin]ele comu-nit\]ii sale, Michel Tournier reactua-lizeaz\ mitul dublului [i acuz\ trata-mentul minorit\]ilor etnice `n metro-pole. Intriga bizar\ (Idriss este foto-grafiat `n mijlocul de[ertului de ofemeie alb\) dezv\luie nea[teptater\sturn\ri de situa]ie. Idriss refacedrumul fotografiei – dublu al s\u –pentru a-[i recupera identitatea;urbanizarea brusc\ `i determin\maturizarea for]at\.

~ntr-un roman mai cur`nd al des-coperirii identit\]ii dec`t al devenirii,protagonistul Pic\turii de aur, Idriss,str\bate drumul civiliza]iei, iar citi-torul descoper\ dezavantajele socie-t\]ii moderne, `n aceea[i m\sur\ `ncare `n]elege c\, din punct de vederespiritual, t`n\rul berber nu este dife-rit de Tom Jones sau Candide.

Nota]iile realiste las\ loc uneorifragmentelor gnomice, secven]eleobi[nuite se deschid spre semnifi-ca]ii simbolice. Ingenuitatea, ino-cen]a eroului principal func]ionez\ca o h`rtie de turnesol pentru ipocri-zia civiliza]iei.

Digresiunile (Barb\-Ro[ie sauPortretul regelui [i Regina Blond\)accentueaz\ contrastul dintre gratui-tatea estetic\ [i „industrializarea“artei. Multe dintre secven]ele c\r]iis`nt `ns\ tragi-comice, prozatorulreu[ind astfel s\ scape de pericolultezismului. Berberul abia ie[it dinadolescen]\, c\ruia i s-a furat imagi-nea, descoper\ arta superiar\ a cali-grafiei; semnul caligrafic, abstract,elibereaz\ figura de tirania imaginii,[i, implicit, de invazia mijloacelormedia. Nivelul mitico-simbolic alromanului se suprapune peste nive-lul istoric. Autorul nu `[i poart\ pro-tagonistul doar prin de[ert [i pesteocean, ci [i prin lumea arid\ a socie-t\]ii moderne. Pic\tura de aur esteun roman al pervertirii, al nostalgieidup\ „v`rsta de aur“, al „inocen]eipierdute [i redescoperite“, dar [i unulal libert\]ii nelimitate geografic,istoric, social [i politic.

MARIA LAZ|R

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

martie 2004

Debutul `n roman al lui Ion Vianupoate trezi mir\ri celor care-l cunosc `nprimul r`nd pe autor din Amintiri `n dialogsau din textele sale [tiin]ifice. Pe de oparte, Caietele lui Ozias (Polirom, 2004)nu aduce prea mult a violon d’Ingres, cisurprinde prin complexitatea structurii

sale [i prin dominarea ferm\ a materieiromane[ti; pe de alt\ parte, v`rsta scriito-rului-debutant (n\scut `n 1934) face `ntru-c`tva ridicol\ dimensiunea, s\-i zicem,prospectiv\ a criticii de `nt`mpinare. Altfelspus, cronicarul trebuie s\ lase deoparteconsidera]iile privind t`n\ra genera]ie [inu mai poate apela, f\r\ o oarecare re]ine-re, la pass-partout-ul postmodernismului.{i, dac\ tot s-a v\zut v\duvit de anumitec`rje hermeneutice, nu-i va mai fi greu s\recunoasc\ limitarea lecturii sale: Caietelelui Ozias este [i un roman cu cheie [i,chiar dac\ teoriile l-ar convinge c\ rapor-tarea la referent nu devine esen]ial\ pentru`n]elegerea operei literare, comentatorulse va sim]i totu[i frustrat c\ aluziile [i tri-miterile la actorii epocii `l las\ `n cea]\.Dar va mai putea constata c\ psihiatrulIon Vianu a avut grij\ s\-i anticipeze toatedezorient\rile, nemul]umirile [i enerv\rile

(oferind cu generozitate `n finalul c\r]iiGenealogiile menite s\ descurce i]ele rela-]iilor `ntre protagoni[tii s\i) [i s\ constru-iasc\ un personaj-cititor-ascult\tor ce tre-buie purtat de m`n\ prin h\]i[ul imensuluijurnal [i al rememor\rilor contradictorii.{i uite-a[a, cam f\r\ voie, interpretul arputea ajunge s\ exclame amuzat de pune-rea `n abis din paginile c\r]ii: Vlad Chel-f\nescu c’est moi! {i, ]in`nd cont de bio-grafia arhivistului (fiu de securist, filolog[i istoric), dar [i de conota]iile numeluis\u, n-a[ spune c\ ar fi neap\rat `nc`ntat deo asemenea identificare cu imaginea citi-torului implicit.

P\r`nd a exemplifica teoriile prietenu-lui s\u de-o via]\, Matei C\linescu, IonVianu cuprinde `n cartea sa cam toate pro-blemele posibile ale (re)citirii. Eroii s\iculeg [i descifreaz\ documente p\strateintegral sau fr`nturi de acte, chitan]e, bile-]ele, caut\ prin sertare diverse petece deh`rtie, scormonesc prin arhivele Securit\-]ii, scriu/rescriu, citesc [i recitesc jurnale.Locurile comune ale psihanalizei [i psiho-criticii `i prilejuiesc autorului dezvolt\riliterale, `n registrul grotescului. „~n celedin urm\, am dat la o parte cartonul deambalaj.“ – citim la pagina 23 – „Dup\ unnou val de insecte [i larve – masa hetero-clit\ de h`rtii, bilete de tren sau de tram-vai, margini de ziar, buc\]i de h`rtie igie-nic\, cartoane, cutii rupte, aplatizate. Nuerau numai h`rtii, ci tot ce putea fi, oric`tde impropriu, folosit pentru scris: juc\riide Cr\ciun, buc\]i de marmur\ provenitedin pietre de morm`nt, din demolare decase, c`te un deget de statuie.“ Freud,Lacan, teoreticienii jurnalului intim s`ntdiscret sau mai ap\sat lua]i peste picior.N-am auzit [i n-am spus de nenum\rateori c\ parcurgerea `nsemn\rilor intimepresupune o doz\ de voyeurism? Ei bine,la Ion Vianu, arhivistul interesat de caieteeste dublat de un personaj care, cu ajuto-rul unui sistem de observa]ie improvizat,

p\trunde, la propriu, `n dormitorul luiOzias, delect`ndu-se cu ispr\vile amoroa-se ale celui r\mas, la o sut\ de ani, nu se[tie prin ce minune, `nc\ `n putere. O und\de ironie [i de autoironie ar putea fi detec-tat\ [i `n comentariul sobru al autoruluipostfe]ei: o asemenea vitalitate pare „des-cins\ parc\ din realismul magic, din acelrealism magic care `[i are r\d\cinile [i `nJoyce, drept care poten]a sexual\ a cente-narului e nediminuat\ de v`rst\ – romanullui Ion Vianu mi-a ]inut interesul viu de-alungul `ntregii lecturi.“ (p. 357)

~ncercarea de a cunoa[te trecutul, do-rin]a de a-l recompune din fragmente con-fuze [i obscure este ceea ce `i leag\ peeroii acestui roman. ~ntors din exil, DanNaidin pune cap la cap informa]ii, voinds\ elimine petele albe din propria sa bio-grafie. ~ntreprinderea se dovede[te `ns\extrem de anevoias\, c\utarea p\rin]ilorbiologici transform`ndu-se `ntr-o recom-punere a istoriei locurilor [i o r\t\cireprintre pove[tile neguroase ale familiilorboiere[ti (pasiuni, adulteruri, prietenii,sinucideri, tr\d\ri, la[it\]i), ale dec\deriilor `n perioada comunist\. Astfel, romanulce promitea s\ surprind\ doar un traseuindividual, cu toate ramifica]iile sale, de-vine [i o fresc\ politico-istoric\. Problemaidentit\]ii este una esen]ial\: eroii desco-per\ c\ biografia lor [i a celor cunoscu]ilor este alta dec`t credeau ei. Dan Naiding\se[te un bilet „de adop]ie“ [i afl\ c\ estefiul unui sc\p\tat descendent al unei nobi-le spi]e, Radu Popescu-C\l\ra[i (numit„Laban“, dintr-o grotesc\ eroare a regimu-lui comunist); acesta din urm\ `ncearc\ s\refac\ istoria p\rin]ilor s\i (sinucidereamamei [i moartea tat\lui s\u pe front);Vlad Chelf\nescu se convinge c\ tat\l s\u[i Puiu Ozias (autorul monumentaluluijurnal, „sursa“ sa de `ncredere) s`nt am`n-doi implica]i `n uciderea „comploti[tilor“care doriser\, `n anii ’50, s\ reinstaurezemonarhia.

Centenarul Puiu Ozias – autorul unuijurnal `nceput `n 1916 [i num\r`nd dou\sute cincizeci de caiete – este memoriaacestei lumi, singurul martor al stingeriifamiliilor boiere[ti, al ie[irii din scen\ aconduc\torilor, al transform\rii Bucure[-tilor. Are cinismul [i deta[area ultimuluisupravie]uitor al unei lumi disp\rute: `[irecite[te nota]iile f\cute cu decenii bune `nurm\, rememoreaz\ amorurile de tinere]e,oferind cu senin\tate detalii intime, inter-esat de felul `n care se combin\ secven]eleiar nu de vreo dimensiune moral\/ imoral\a lor. Cel care tr\ie[te parc\ „pentru a bateun record, un lamentabil record, al celuimai vechi futatore“ ([i descoper\ c\ „sim-plul fapt de a fi“, de a-[i num\ra zilnicridurile, cutele, `n fa]a oglinzii este o marefericire) a c\p\tat o dimensiune inuman\.Din perspectiva centenarului, dramele deodinioar\ [i-au pierdut importan]a, cata-clismele de alt\dat\ au devenit ni[te futi-lit\]i: „Mai bine zis, n-am uitat – dac\ nue[ti atins de o boal\ grav\ a creierului, nuui]i nimic, se modific\ doar, pe m\sur\ cetrec anii, gradul de importan]\ al `nt`m-pl\rilor, se schimb\ priorit\]ile.“ A[adar,dincolo de filozof\rile oarecum ridicoleale centenarului, de delirurile iluminateale lui Laban, de am\nuntele picante alescenelor de amor, de surprinderea cumeticulozitate a decrepitudinii fizice,tema central\ a romanului este cea amemoriei. Chiar dac\ autorul postfe]ei ne`ndeamn\ s\ acord\m importan]\ finalu-lui simbolic al romanului – arderea detrei ori a lui Puiu Ozias, semnific`ndpurificarea memoriei –, recunosc c\ m-a[fi lipsit de `ntoarcerea aceasta spre etic[i-a[ fi preferat ca bizarul personaj s\tr\iasc\ lini[tit „c`t zidul Goliei“ [i s\consemneze `n caiete, cu deta[area incre-dibilei sale v`rste, [i pove[tile lui Naidin,Laban [i Chelf\nescu.

G. C.

B\tr`ne]ea, memoria, uitarea

Scris `n cea mai clasic\ manier\ cuputin]\, romanul lui Carson McCullers,R\sfr`ngeri `ntr-un ochi de aur (tradu-cere de Domnica Drumea, Humanitas,2003), r\m`ne interesant chiar [i la maibine de [aizeci de ani de la publicareasa. F\r\ nimic spectaculos `n trama sanarativ\, cartea urm\re[te destineleunor personaje dintr-o lume `n aparen]\extrem de lini[tit\, unde doar ceaiurile,petrecerile `ntre vecini [i ie[irile ecves-tre ritmeaz\ existen]a. „Teatrul delupt\“ r\m`ne unul extrem de simplu:atmosfera patriarhal\ a unui fort militarsudist (destul de domestic pentru a nupredispune la angoase ca `n proza luiBuzzatti), doi ofi]eri (un c\pitan [i unmaior), so]iile lor (una de o senzualita-te s\n\toas\, compensat\ de o mintemai `nceat\, cealalt\ [tears\, clorotic\ [inevrozat\), un soldat ni]el retardat, unservitor filipinez de o gra]ie incert\ [iPas\re de Foc, un arm\sar isterizat. ~n-d\r\tul rutinei zilnice [i a rigidit\]ii ca-zone, a tabieturilor p\strate mai multdin comoditate dec`t din respectul tra-di]iei, `nfloresc obsesii comico-tragice[i porniri perverse. De[i las\ prea pu]inloc incursiunilor `n psihologia persona-jelor [i respinge suspansul policier-u-lui, anun]`nd din prima secven]\ crima,

prozatoarea reu[e[te foarte bine s\sugereze latura maladiv\ a acestei lumi`nchise. Cititorul rom=n s-ar puteaduce imediat cu g`ndul la romaneleHortensiei Papadat-Bengescu sau laproza lui Gib I. Mih\escu.

Ceea ce, la `nceput, seam\n\ cu unclasic „triunghi“ amoros [i pare aanun]a dezvoltarea previzibil\ a uneisatire u[oare a moravurilor libertine secomplic\ prin ]es\tura obsesiilor, prinleg\turile hibride, nefire[ti, ce se stabi-lesc `ntre protagoni[ti. C\pitanul Pen-derton, un cleptoman cu `nclina]iihomosexuale, cu oarece porniri inte-lectuale, nutre[te chiar o anumit\ duio-[ie fa]\ de colegul s\u mai mare `n grad[i amant oficial al planturoasei salejum\t\]i. Mai t`rziu, c`nd soarta i-l vascoate `n cale pe ciudatul soldatWilliams (care are obiceiul de a c\l\rigol prin p\durea de la marginea unit\]iisau de a r\m`ne `ntins ca o [op`rl\ lasoare) nu-[i va mai putea scoate dinminte corpul lui t`n\r, cu mi[c\rilene[e. ~ncornorata so]ie a maiorului,boln\vicioasa Alison se simte `ntr-unmod `ntruc`tva bizar atras\ de rivala ei[i `i cro[eteaz\ un costum, iar Anacletose identific\ `ntr-at`t cu doamna maior`nc`t `i `mp\rt\[e[te durerile, simpatiile[i antipatiile. Ca un exemplu, `mpinge

imita]ia p`n\ la a urla de chinurile face-rii [i a dormi cu perna ridicat\, cast\p`na sa suferind\, de[i pozi]ia esteextrem de incomod\. ~n fine, greoiulsoldat blond [i sudist face, la r`nduls\u, o obsesie pentru lasciva Leonora,dar voyeurismul s\u e ceva mai cu-prinz\tor: nu se mul]ume[te doar s-opriveasc\ pe femeie dormind, ci r\m`neore `ntregi, ca-ntr-o trans\ inexplica-bil\, s\ urm\reasc\ mi[c\rile c\pitanu-lui, `nregistr`nd toate detaliile.

Dup\ moartea lui Alison, c`ndamantul en titre p\[e[te mai rar `n casalor, c\pitanul nu mai poate lupta cu pa-siunea pe care `ncercase degeaba s-ocamufleze `n ur\. Patruleaz\ pe aleilecazarmei ca un `ndr\gostit f\r\ spe-ran]\, a[tept`nd orice semn de bun\-voin]\ din partea indolentului soldatWilliams: „Se afla `ntr-o stare de agi-ta]ie `n\bu[it\. Preocuparea pentru sol-dat crescu `n el ca o boal\. Precum `ncancer, c`nd celulele se revolt\ inexpli-cabil [i `ncep insidioasa lor `nmul]irecare `n cele din urm\ distruge corpul, [i`n mintea lui g`ndurile despre soldatcrescur\ peste m\sur\ peste dimensiu-nile normale.“ Cum anumite bariere nuse cuvin dep\[ite, cum armonia ipocrit\[i aparen]a de onorabilitate trebuie s\fie p\strate cu orice chip, misteriosul

soldat trebuie s\ dispar\. Uciderea sa emai pu]in o pedeaps\ pentru crima co-mis\ de el `nainte de a intra `n armat\sau pentru `ndr\zneala de a p\trunde `ncasa unui ofi]er, c`t un soi de eliberarede un blestem sau chiar o form\ de po-sedare a celui r`vnit. Soldatul Williamstrebuie s\ moar\.

~n fond, R\sfr`ngeri `ntr-un ochi deaur este un roman lizibil, lipsit de osten-ta]ia experimentului, cu personaje me-morabile. Pentru unii cititori, chiar aces-tea ar fi elementele esen]iale ale prozei.

C.N.P

Soldatul Williams trebuie s\ moar\

7RecitiriTIMPUL

martie 2004

RADU ANDRIESCU

Ca surse teoretice ale poeziei limbaju-lui, `n special pentru prima perioad\, cea areferen]ialit\]ii reduse (anii ’70), SteveMcCaffery1, `ntr-un eseu al s\u publicat `nprimul supliment al revistei L#A#N#G#U#A#G#E2, `i men]ioneaz\ pe forma-li[tii ru[i (a c\ror influen]\, `n literaturaAmericii de Nord, s-ar resim]i pentruprima oar\ `n scrierile lui Ron Silliman3 [iDavid Melnick) pe Roland Barthes, cuGradul zero al scriiturii [i critica semio-tic\, scrierile lui Jacques Lacan [i JacquesDerrida sau cele ale lui C. S. Peirce [iFerdinand De Saussure. Primul val alpoe]ilor limbajului cuno[tea, prin urmare,foarte bine eseul european, [i era la curentcu dezvolt\rile din literatura francez\ adeceniilor anterioare (Noul Roman, spreexemplu), eforturile lor teoretice duc`nd`ns\, `n anii ’80, spre o desprindere deaceste surse, `n special odat\ cu teoretiza-rea Noii propozi]ii de c\tre Ron Silliman.

Alte surse sunt numite de Silliman `nAlcheringa, revista care a publicat primaantologie de poezie a limbajului4. Estevorba despre lucr\rile lui Robert Creeleysau Larry Eigner, despre „primitivi“,zaum sau despre poezia concret\. Pentru a`n]elege cum s-au propagat anumite ten-din]e `n literatur\ – [i art\, `n genere – dela sf`r[itul secolului XIX p`n\ la poe]iilimbajului, cred c\ este util\ redarea aici aunor fragmente din manifestul concretistscris `n 1958 de brazilienii Augusto deCampos, Decio Pignatari [i Haroldo deCampos, intitulat „Plan pilot pentru poe-zia concret\“5:

„Poezia concret\: produsul unei evo-lu]ii critice a formei. A admite c\ ciclulistoric al versului (ca unitate formal\ [i rit-mic\) s-a `ncheiat, poezia concret\ `ncepeprin a fi con[tient\ de spa]iul grafic caagent structural. Spa]iul calificat: struc-tur\ spa]io-temporal\ `n locul unei simpledezvolt\ri linear-temporale. De aici im-portan]a conceptului-ideogram\, fie `nsensul s\u general, ca sintax\ spa]ial\ sauvizual\, sau `ntr-un sens restr`ns (Fenol-losa / Pound) ca metod\ de compozi]ie ba-zat\ pe juxtapunerea unor elemente di-rect-analogice, logic-discursive. „ll fautque notre intelligence s’habitue à com-prendre synthético-idéographiquement aulieu de analytico-discursivement“ (Apolli-naire). Elsenstein: ideogram\ [i montaj.

Precursori: Mallarmé (Un coup de dés,1897): primul salt calitativ: „subdivisionsprismatiques de l’idée“; spa]iu gol(„blancs“) [i mijloacele tipografice ca ele-mente de sine st\t\toare ale compozi]iei.Pound (Cantos-urile); metoda ideograma-tic\. Joyce (Ulysses [i Finnegans Wake):ideograme-cuv`nt; interpenetrarea orga-nic\ a timpului [i a spa]iului. Cummings:atomizarea cuv`ntului, tipografierea fizio-nomic\; emfaz\ expresionist\ asupraspa]iului. Apollinaire (Calligrammes): vi-ziunea, mai cur`nd dec`t practica. Futu-rism. Dadaism: contribu]ii la via]a proble-mei. […]

Poezia concret\: tensiune a lucruri-lor-cuvinte `n spa]iu-timp. […]

Ideogram\: recurs la comunicarenon-verbal\. Poemul concret este unobiect `n sine6, nu un interpret al obiecte-lor exterioare [i / sau a unor sentimente

mai mult sau mai pu]in subiective. Cu-v`ntul s\u material (sunet, form\ vizual\,`nc\rc\tur\ semantic\). Problema sa: oproblem\ a rela]iilor-func]ii ale acesteimaterialit\]i. […] Poezia concret\ […]creeaz\ o arie lingvistic\ specific\ – o arie„verbivocovizual\“ – care `mp\rt\[e[teavantajele comunic\rii nonverbale, f\r\ arenun]a la poten]ialul cuv`ntului. Odat\ cupoezia concret\, are loc fenomenul meta-comunic\rii: coinciden]a [i simultaneita-tea comunic\rii verbale [i nonverbale; tre-buie `ns\ notat c\ este vorba despre comu-nicare prin intermediul formelor, al struc-turilor-con]inut [i nu de comunicarea prin-tr-un mesaj obi[nuit.

Poezia concret\: responsabilitate ma-xim\ `n fa]a limbajului. Realism total. ~m-potriva unei poezii a expresivit\]ii, su-biectiv\ [i hedonist\. A crea probleme pre-cise [i a le rezolva `n termenii limbajuluira]ional. O art\ general\ a cuv`ntului.Poemul-produs: obiect util.“7

Pe l`ng\ faptul c\ precursorii poezieiconcrete, de la Mallarmé p`n\ la futuri[ti,pot fi revendica]i [i de poe]ii limbajului,ace[tia din urm\ se `nt`lnesc `n destul demulte puncte cu platforma programatic\ apoeziei concrete. ~n eseurile referitoare lapoezia limbajului, vom `nt`lni adapt\ri aleunor sintagme din acest manifest, cum arfi „materialitatea cuv`ntului“, „lucruri-le-cuvinte“, „spa]iul grafic ca agent struc-tural“, „interpenetrarea organic\ a timpu-lui [i a spa]iului“, „responsabilitatea maxi-m\ `n fa]a limbajului“. Sunt mai mari ase-m\n\rile dintre poezia concret\ [i experi-mentele timpurii ale poe]ilor limbajului,ele fiind, de altfel, mai apropiate `n timp.Insisten]a pe aspectul vizual a poe]ilorbrazilieni nu se reg\se[te dec`t par]ial lacei americani, [i `n special `n acele`ncerc\ri timpurii despre care vorbeam.

Zaum este o alt\ surs\ important\ pecare o men]ioneaz\ Silliman. Zaum esteun cuv`nt folosit de un grup de extremi[tiai avangardei ruse, cunoscu]i sub denumi-rea de cubofuturi[ti. Termenul a fost in-ventat pentru a desemna o poezie care nuare un `n]eles, `n sensul tradi]ional alcuv`ntului. Erau folosite cuvinte care nuputeau fi g\site `n dic]ionarele oficialrecunoscute. Folosirea unei limbi modifi-cate sau `mbun\t\]ite nu era nici la aceadat\ o idee `n `ntregime nou\, cubofutu-ri[tii fiind influen]a]i [i de simboli[tii carei-au precedat. Surprinz\toare a fost diver-sitatea de moduri `n care acest tip de poe-

zie s-a manifestat `ntr-un interval foartescurt – cu aproxima]ie `ntre 1910 [i 1917,momentul revolu]iei ruse. Concep]iiletradi]ionale despre limb\ ca fiind strict`ncorsetat\ `n reguli gramaticale [i cono-ta]iile faptului c\ limba cultiv\ sensurialterate ideologic au fost `ntoarse la 180de grade, cum o dovede[te titlul unei fai-moase c\r]i scrise `n acea perioad\, Mirs-kontsa, sau Lumea `ntoars\ pe dos. Limbaobosit\ care fusese l\sat\ mo[tenire desimboli[ti era considerat\ nesatisf\c\toarepentru noua comunicare poetic\, iarconcepte tradi]ionale cum ar fi sunet sausens au fost reg`ndite `n `ntregime. Aceas-ta a dus la crearea unei „Zaumni Yaz`k“, aunei „limbi trans-sensuale“, abreviereaacestei denumiri d`nd termenul „zaum“.~narma]i cu zaum, futuri[tii aveau s\schimbe fa]a poeziei, introduc`nd sunetelenon-referen]iale care puteau totu[i s\ fiesavurate „`n sine“, un domeniu care `nain-te fusese rezervat strict muzicii. Aceast\limb\, imposibil de tradus [i care nu puteas\ apar\ dec`t `n vremuri at`t de tulburi, seadresa direct subcon[tientului, put`nd s\treac\ dincolo de toate tipurile tradi]iona-le de discurs. ~ntr-un manifest publicat `nuna din primele lor c\r]i, cubofuturi[tii auprezentat un program `n care se cereadeconstruirea limbii tradi]ionale, idee careavea s\-[i g\seasc\ expresia final\ `nzaum. Iat\ scurte fragmente din acestmanifest:

„Am propus noi principii de crea]ie,care ni s-au prezentat `n ordinea ur-m\toare:

1. Am `ncetat s\ mai privim structuracuv`ntului [i pronun]area cuv`ntuluiconform regulilor gramaticale, v\z`nd `nlitere doar ni[te orient\ri ale vorbirii. Amcl\tinat sintaxa.

2. Am `nceput s\ atribuim cuvintelorun con]inut `n func]ie de caracteristicilelor grafice [i fonetice.

3. Am devenit con[tien]i de rolul pre-fixelor [i al sufixelor. […]

11. Consider\m cuv`ntul un creator demituri; c`nd moare, cuv`ntul d\ na[tere laun mit, [i invers. […]“8

Cu acest manifest, poeziei i se deschi-dea un nou teritoriu, un teritoriu `n care numai prima sensul ci sunetul poeziei.Alexandr Krucen`h (1886-1969), un pic-tor care s-a reorientat spre poezie [i care afost teoreticianul principal al grupului, ascris: „cuvintele sunt `nl\n]uite, subordo-nate sensului. Futuri[tii au inventat o

limb\ care este liber\, transmental\ [i uni-versal\.“

Pentru poe]ii limbajului nu numairela]ia cubofuturi[tilor cu limbajul a fostimportant\ (primele dou\ puncte ale mani-festului futurist ar putea fi preluate f\r\mari modific\ri `ntr-un manifest al acesto-ra), dar [i substratul politic al contest\riicubofuturiste.

F\r\ a mai insista pe multiplele surseale poeziei limbajului, voi `ncerca un scurtistoric al mi[c\rii, dup\ care voi prezentacele dou\ perioade importante ale aces-teia: cea a referen]ialit\]ii reduse [i cea anoii propozi]ii.

1 Steve McCaffery s-a n\scut `n 1947 `n MareaBritanie, dar s-a mutat `n Canada `n parte pentru aputea lucra cu poetul canadian bpNichol. Cei doi au`nfiin]at Grupul de Cercetare de la Toronto, iar`mpreun\ cu al]i doi poe]i (Paul Dutton [i RafaelBarreto-Rivera), grupul celor Patru C\l\re]i (FourHorsemen), cei patru compun`nd [i particip`nd laspectacole de poezie sonor\. Cartea de eseuri criticea lui McCaffery, North of Intention, se ocup\ cuscrierile experimentale din Canada, dar arat\ [i fap-tul c\ poetul canadian era foarte interesat de acelea[iprobleme care st\teau `n centrul aten]iei poe]ilor lim-bajului, un fenomen literar care de multe ori este per-ceput ca fiind exclusiv american.

2 Steve McCaffery, „The Death of the Subject:The Implications of Counter-Communication inRecent Language-Centered Writing“, `n suplimentulnr. 1 al revistei L#A#N#G#U#A#G#E, iunie 1980.

3 Ron Silliman (n. 1946) este unul din fondatoriigrupului de poe]i ai limbajului de la San Francisco.El este autorul, printre altele, al unui poem de foartemari propor]ii, The Alphabet, a c\rui publicare a`nceput `n 1983 cu volumul ABC [i care ar urma s\cuprind\, `n final, dou\zeci [i [ase de volume.Contribu]iile sale la `mprosp\tarea poeziei (`n spe-cial teoretizarea noii propozi]ii, ca substitut al versu-lui tradi]ional), sunt fundamentate pe convingeripolitice extrem de puternice. Aceste convingeri arputea fi rezumate `ntr-o o singur\ propozi]ie din„Carnetul chinezesc“ (The Chinese Notebook), scrisdup\ modelul Investiga]iilor filozofice ale luiWittgenstein: „Limbajul este, `nainte de toate, ochestiune politic\.“

4 Ron Silliman, „The Dwelling Place: 9 Poets“,Alcheringa, New Series, Vol. 1, Nr. 2, 1975, BostonUniversity, Boston, MA, pp. 104-120. Poe]ii inclu[i`n aceast\ prim\ mini-antologie sunt Bruce Andrews,Barbara Barracks, Clark Coolidge, Lee DeJesu, RayDiPalma, Larry Eigner, David Melnick, RonSilliman [i Barrett Watten.

5 Tradus `n limba englez\ de c\tre autori, el a fostpublicat `n nr. 4 al revistei de avangard\ Noigandres– revist\ lansat\ de fra]ii de Capos [i de DecioPignatari `n 1952. Manifestul – care ini]ial a ap\rutf\r\ majuscule – se dore[te o sintez\ a scrierilor teo-retice ale grupului Noigandres, din perioada1950-1958. Textele critice [i manifestele celor treiautori au fost str`nse `n volumul Teoria da PoesiaConcreta, Textos Críticos e Manifestos 1950-1960(Ediç\oes Invenç\o, Sao Paulo, 1965).

6 „In and by itself“.7 Traducerea mea, din limba englez\.8 Din Livia Cotorcea, Avangarda rus\, volumul

`n curs de apari]ie la Editura Vinea. Traducere dinlimba rus\ de Livia Cotorcea.

Sursele poeziei limbajuluiFO

TO: M

IHA

IB

|R

BU

LES

CU

In memoriamTIMPUL8

martie 2004

GABRIELA HAJA

„«Mai dulce ca mierea / estelimba aceasta, {arpe preasf=nt», am vorbit“

Portretul pe care i-l face Lauren]iuUlici autorului, `n postfa]a volumului Inelcu Enigm\ (1981), r\m`ne valabil. Des-crierea operei celui „mu[cat“ de „tot ceexist\“ e corect\, p\str`ndu-se `ns\ `n limi-tele unei analize de suprafa]\, ce constat\valoarea artistic\ a poeziei, ca rezultat alunui poiein cu totul particular `n epoc\, [idetaliaz\ motive [i teme, atitudini [inuan]e afective, `ntr-o `nc`ntat\ darcuminte psihocritic\. Cel mai bun cititoral lui Mihai Ursachi este, p`n\ acum,{tefan Aug. Doina[, care semnala, `n cro-nicile de `nt`mpinare f\cute la debutulpoetului `n reviste (1968), accenteleneobi[nuite ale crea]iei acestuia. Doina[recuno[tea `n poetul de la Ia[i un (invo-luntar) continuator al ideilor Cercului dela Sibiu referitoare la arta poetic\. Maimult, `n prefa]a volumului Arca (1978),{tefan Aug. Doina[ `[i focalizeaz\ inter-pretarea asupra poeziei ca form\ de comu-nicare a celui in]iat [i ca rezultat al uneialchimii superioare, pornind de la cele treipoeme aflate sub titlul Tripticul termeni-lor sau ~ncercare asupra cuvintelor. ~naceea[i cheie se situeaz\ [i studiul mairecent al lui Mircea A. Diaconu, publicat`n „Convorbiri literare“ (nr. 10/1998, p.23, 28). De altfel, poetul american DonaldEulert `l socoate pe Mihai Ursachi tot unfel de mag care transmite celor [tiutoricomunic\ri esoterice, traductibile `n oricelimb\ (cf. Postfa]\ la Some poems of Ma-gister Ursachi, translated by his friends,edi]ie bilingv\, Ia[i, Junimea, 1978). ~nschimb, cel mai important traduc\tor `nlimba englez\ al poeziilor autoruluiie[ean, profesorul Adam J. Sorkin, esteinteresat mai cu seam\ de aspectul ironical mesajului poetic, dar `n sensul pe care `lare termenul `n finalul poemului Medita]iepe muntele San Pellegrino, recunosc`ndu-iindividualitatea „vocii“, c`nd scrie `ntr-onot\ bio-bibliografic\ ce precede traduce-rile publicate `n „Archipelago“ (An Inter-national Journal of Literature, the Arts,and Opinion, vol. 5, nr. 3, 2001, p. 4 [i,respectiv, pp. 33–37), c\ Mihai Ursachi„is one of Romania’s most eminent wri-ters, and, I believe, a great, neglected lite-rary figure of world poetry today.Currently, he is Romania’s Nobel Prize

nominee in literature. Ursachi’s workshows an often characteristic Romaniancombination of mysticism and surrealsymbolism; the religious intensity of his‘poetry of being’ (his own term) makes hisvoice unusual and compelling“. EditoareaKatherin McNamara semnaleaz\, `n pagi-na web de prezentare a aceleia[i reviste,„a suite of poems complex and ironic, bythe Romanian poet, professor, swimmer,and generally remarkable personageMihai Ursachi“, suger`ndu-ne unghiuldin care percepe ochiul american persona-litatea poetului aflat „over the seas“.

Gre[it situat printre „suprareali[ti“ [i„onirici“, `n anii ’80, ori, mai t`rziu, consi-derat (nu f\r\ argumente, c\ci complexita-tea notat\ mai sus permite, iar acesta esteun risc provocat [i asumat con[tient deautor, diverse viziuni critice, pentru c\ fie-care descoperim `n cunoa[tere mai `nt`iceea ce [tim deja; important e s\ dep\[imaceast\ prim\ faz\) „anticipator al textua-lismului“ (Marin Mincu, `n „Rom=nialiterar\“, 20 ianuarie 2000) sau „(neo)mo-dernist“ (Daniel Cristea-Enache, „Adev\-rul literar [i artistic“, nr. 620, 11 iunie2002, p. 6), Mihai Ursachi se v\de[te a fi,de fapt, un continuator al tradi]iei, dar nual tradi]iei poetice rom=ne[ti (interbelice,eventual), ci, dup\ cum noteaz\ C. Rogo-zanu `n Poezia peren\: mod de `ntre-buin]are (prefa]\ la Benedictus, EdituraCompania, 2002), „`n stilul Ursachi, totulpare rupt din `nceputurile «de basm» alepoeziei, cea ermetizat\, cu efecte orfice[…]. La el, «livrescul», «tradi]ia», forme-le fixe sunt tot at=tea metode de a recupe-ra vocea primordial\ a poeziei“ (p. 10). C.Rogozanu constat\ ie[irea din timp a aces-tei poezii, indiferent\ la mode [i modele,fapt remarcat, la vremea lui, [i de acidul{erban Cioculescu, atunci c`nd `i repro[aautorului c\ un poem precum Spre steauacarnagiului putea fi scris oric`ndaltc`ndva [i `n oricare ]ar\, dar, fire[te, nu`n Rom=nia anilor ’70.

Forma]ia filosofic\ [i aceea de germa-nist a celui ce debuta t`rziu, din motivebine [tiute [i nu tocmai binecuv`ntate,determin\, par]ial, alegerea c\ii `n poezie.Traducerile din lirica lui Schiller, a luiHölderlin, a lui Paul Celan, din basmeleromanticilor germani (Povestea Marmo-tei…, traducere de Hertha Perez [i MihaiUrsachi, Junimea, 1970), cunoa[terea filo-sofiei heideggeriene a limbajului [i prefe-rin]a pentru filosofia antic\ (presocratici,Pythagora, Plotin, de mai t`rziu) s`ntc`teva repere pentru adecvata `n]elegere acrea]iei poetului nostru. Acestora li seadaug\ metodica recitire a poeziei rom=-ne[ti, de la Armoniile intime ale lui Al.

Sihleanu, de pild\, p`n\ la st\nescienelejocuri poetice sau la „neosuprarealismul“lui Dan Muta[cu, dintre poe]ii en vogue la`nceputul anilor ’70.

~n 2002 a ap\rut, `n colec]ia „Poeziiperene“ a editurii Compania, volumulBenedictus care cuprinde cvasitotalitateaoperei. F\r\ a avea elegan]a grafic\ [i depagina]ie a volumului ap\rut la Nemira(1998), proprie unei c\r]i de poezie, ulti-ma apari]ie adaug\ trei inedite (`ntre care,C\tre Goethe constituie o mai generoas\explica]ie – discret\ devoalare a unuiartist adept al dictonului non ars appareat– oferit\ criticului contemporan) [i oprefa]\, semnat\ de un t`n\r fost colabora-tor al „Rom=niei literare“, binevenit\ dup\o t\cere (explicabil\ [i `n ciuda textelorcare s-au mai scris, f\r\ a aduce `ns\ cevanou) de c`]iva ani a criticilor consacra]i.Excep]ia o constituie Gh. Grigurcu; arti-colele sale, cu titluri glorios-emfatice, `nstilu-i caracteristic (Un prin] cavaler alTriste]ii, „Cronica“, iunie 1997, p. 10; O„legend\ vie“ a poeziei, „Rom=nia lite-rar\“, 9 decembrie 1998, p. 5), spun cevaimportant despre destinul excep]ional alunuia dintre (din ce `n ce mai) pu]iniiscriitori realmente „ne`nregimenta]i“, ac\rui opozi]ie fa]\ de regimul comunist,lipsit\ de vehemen]e declarative dar ferm\[i constant\, l-a determinat s\ se sinucid\(simbolic) prin autoexilul american. ~nc`t,vreme de nou\ ani, accesul la numele deautor a r\mas interzis, c\r]ile sale au fosttrecute la celebrul fond secret al bibliote-cilor publice, `n vreme ce volumele dinbiblioteci particulare intraser\ `n zona deliteratur\ „subversiv\“ – prin situa]ie maimult dec`t prin con]inut.

„Am aurum non vulgi,leonem, poezia.“

Pentru c\, atunci c`nd a renun]at lacariera militar\, la aceea didactic\, laaceea sportiv\ (sezionerele activit\]i de„salvator“ la Ciric erau simple pretexte)[i, de fapt, la orice carier\, opt`nd pentrupoezie ca singurul domeniu `n care eraposibil\ libertatea (dar numai pentru ceicu voca]ia libert\]ii, altminteri, scriitur\ lacomand\, interesat slugarnic\, s-a f\cut cuasupra de m\sur\), Mihai Ursachi a`nc\lcat toate regulile [i modele, `ntr-unrefuz al tiparelor din literatur\, ca form\de protest ontologic la orice fel de cons-tr`ngere. L\s`ndu-se con[tient m`nat denebunie (mania platonic\), poetul se cons-truie[te mai `nt`i pe sine ca poet, astfel`nc`t „constan]a stilului“ [i „unicitateatonului“ „at`t de nelini[titoare printre citi-tori“ (C. Rogozanu, ed. cit., pp. 10–11)s`nt explicabile `n cazul celui care, desco-perindu-se, `nf\ptuie[te (adic\ trece `nfapt\) o oper\ virtual existent\, `nainte de

a fi fost transmis\ lumii, dar o `nv\luie, `ntradi]ie deopotriv\ hermetic\ [i plotinian\,`ntr-o aur\ de mister [i de aparent\ `ncifra-re: „Pe vreme a[a morn\ [i grea [i st\t\-toare, c=nd / sumbrele cortegii de paseridolioase – iat\ / catifelate fòlii a[teapt\, cani[te crinoline / din sipetul Defunctei `nurm\ cu milenii… / (Un joc printre for-mule `n lini[tea minor\ / convine b\rb\]ieichemate din eroare sau / cu un sens anumela via]a con[tiin]ei?)“ (Symposion ni-grum), pentru a spune, f\r\ „imagini“ [ifiguri de stil, adev\ruri universale despreFiin]\. (De altminteri, teza de doctorat cutitlul Poetry of the Being. From Hölderlinto Paul Celan, sus]inut\ la UniversitateaStatului Texas din Fort Worth, `n 1986,este un alt fel de a vorbi despre sine [idespre propria crea]ie.) Acest poem poatefi citit [i ca o replic\ la Chorus Mysticus,din finalul piesei lui Goethe, `n traducerealui {tefan Aug. Doina[: „Vremelnic-sensi-bilul / Doar ca simbol survine; / Aici in-tangibilul / Eviden]\ devine; / Aici genui-nul ne- / Rostibil s-a spus; / Etern-Femi-ninul ne / Trage `n sus.“ (Faust, Bucure[ti,Editura Grai [i suflet – Cultura na]ional\,1995, pp. 294–295).

O astfel de oper\, `n care spunerea „ne-rostibilului“ alterneaz\ cu poeme „de tre-cere“ – fie odihnitoare „nara]iuni“ despreacela[i personaj cu diferite `ntruchip\ri,surprins `n mar[ul s\u c\tre stele (Mar[ulspre stele) ori ad\st`nd „l=ng\ zidul pustiudespre care / povestea zicea c\’i al Anei“(Despre z\voiul de l=ng\ Cetate), ori[ez`nd „cu m=hnire’ntr’un j=l] de m\tas\“(J=l]ul verde), ori num\r`nd stropii dincare „s’a n\scut toat\ marea“ (ParabolaUrechii [i a Num\r\torului), fie texte au-toreflexive, (auto)ironice [i intertextuale,precum partea a VII-a a Poemului de pur-pur\, Confesiunea autorului: sl\biciuneasa `n fa]a lumii, a trecerii vremii [i aPoemului de purupur\, fie (`n aparen]\)simple [i frumoase poezii eufonice, dincare nu lipse[te rima rar\, precum Zante,insula florilor sau C=ntec vechi – estegreu de receptat `n toat\ complexitatea sa.Poate provoca, de aceea, respingerea tine-rilor speria]i de ideea de geniu. Poate fieronat sau, mai exact, superficial `n]eleas\de critica impresionist\. Poate fi redus\ la„text“ autosuficient, `nchis [i steril, de cri-tica textualist\. {i posibilit\]ile continu\.

Dar, indiferent dac\ percepem opera luiMihai Ursachi ca un cod secret „spre dez-legarea formulelor“ sau, dimpotriv\, ca oconfesiune `n care cititorul se reg\se[te,important este faptul c\ orgolioasa decla-ra]ie din Magie [i alcool, „Am aurum nonvulgi, leonem poezia“, con]ine un adev\rindiscutabil, iar cunoa[terea unei astfel deopere este chiar necesar\, nu ca modelpentru eventuali epigoni (acestora nu li s-al\sat nimic de spus), ci ca prilej de bucu-rie pentru cei `ndr\gosti]i de marile crea]ii.

V\lul hermetic

Presa, literar\ [i nu numai, ne anun]\,cu fireasc\ triste]e: „Mihai Ursachi aplecat dintre noi“.

Fals. Magistrul ne aten]ionase, demult\ vreme, c\ locuia `ntr-un cartier cumult mai `ndep\rtat: „`n stele e patriamea/ `n nebuloasele metagalactice…“.C`]i dintre noi l-am urmat acolo?

R\m`ne, totu[i, durerea. A celor apro-pia]i: rude, prieteni, confra]i; a celor ce l-au cunoscut sau doar l-au pre]uit, [tiin-du-l c\ exist\. A celor care am tr\it cu ilu-zia c\ este, c\ ar putea fi, contemporanulnostru.

Iluzie, pentru c\ doar el putea ficontemporan, simultan, cu „padi[ahul/`ntregii Melancolii“, cu Vasiliscul, cuZamolxis, cu Cleopatra, cu „madamZambilovici“, cu Siegfried, cu „elevaRodica“, cu „domnul R.“, cu Vasco daGama, cu Radu C`mpeanu, cu RosinaCambos, cu „ginga[ul flutur Asphodel“[i, arareori, cu el `nsu[i. {i, de ce nu, cuoricare dintre noi. De unde [i concluzia,`n acela[i registru Ursachi, c\ no]iunea decontemporaneitate nu e deloc simetric\.

Durere, pentru c\ to]i (l-)am pierdut.Am pierdut un apropiat, o rud\, unconfrate, un „om al cet\]ii“, un simbol alpoeziei contemporane, un om.

Pentru genera]ia mea, a nelitera]iloriubitori de poezie, de cinste [i de adev\r(idilic [i sublimat), durerea e, pe c`t deacut\, pe c`t de discret\. Pentru c\ noi ampierdut mult mai mult, am pierdut unreper.

Nu ne r\m`ne dec`t speran]a, pe careacela[i Mihai Ursachi o prefigura [i `ncare credem - `n pofida eviden]ei:

„O, dac\ dup\ moarte/ s´ar puteascrie versuri ...“.

Am sim]it nevoia, ca gest de pietate,s\ pun o banderol\ neagr\ pe un volumde Ursachi pe care-l aveam la `ndem`n\.Volumul, Nebunie [i lumin\, era dejadrapat `n negru, `n copert\, probabil cuacceptul autorului. M-am cutremurat [iam pl`ns.

DAN CONSTANTINESCU,Pre[edintele Funda]iei„Viitorul Rom=nesc“

9In memoriamTIMPUL

martie 2004

AL. ANDRIESCU

Dac\ l\s\m deoparte cele c`tevanotabile excep]ii, s-ar putea spune c\Mihai Ursachi n-a tr\it cu noi ci, decele mai multe ori, al\turi de noi. Era`nconjurat uneori, dar nesemnificativ,de tineri `ndeosebi. Accepta, cu o bineascuns\ ironie, s\ i se spun\ „magis-tru“, dar n-a avut ucenici adev\ra]i,care s\-i p\trund\ la inim\ [i s\-l urme-ze necondi]ionat. Era cel mai singurom pe care l-am cunoscut. Singur\ta-tea poetului nu-i `ns\ o simpl\ con-ven]ie romantic\, printre alte motivelirice. Ea are o cauz\ mult mai ad`nc\,interioar\, `n poeziile sale. ~n lupta cuexisten]a, `n sens metafizic, triumf\-toare `i apare, paradoxal, `ntotdeaunainexisten]a: „Pas\re grav\,/ cine e[ti tu,care `mi vrei/ singur\tatea?// Din ce tetot na[ti/ s\ te hr\ne[ti/ cu singur\-tate?// S`ngele meu – purpura singur\-t\]ii./ Din fl\c\ri,/ pe veci pentrufl\c\ri,/ `n fl\c\ri...“ (~n fl\c\ri, p. 97,vezi [i Paserariu, pp. 220-221)1 Neac-cept`nd lumea din jur, pe care o toleracu superioritate, `n `mprejur\ri de alt-fel determinate de euforizantul moldo-venesc cunoscut `nc\ de la Dabijavod\, poetul [i-a construit propria salume, cu o rar\ consecven]\ [i cu obinecuv`ntat\ originalitate. De la pri-mele sale versuri [i p`n\ la ultimelepoezii n-a f\cut altceva dec`t s\ a[tepte„o veste clar\ din lumile invèrse“. I-afost dat ca r\spunsul s\-l capete preadevreme.

Cel ce a scris, `ntr-o via]\ de om,volumul Nebunie [i lumin\, `n care[i-a adunat `ntreaga oper\ poetic\, ameditat, chiar [i atunci c`nd se pref\ceac\ glume[te, cu seriozitate, [tiin]\ filo-zofic\ [i aplica]ie poetic\, la timpuldevorator [i la extinc]ie. ~n acela[i timp„v`n\tor“ [i „v`nat“, omul `[i a[teapt\sf`r[itul `ntr-o tragic\ singur\tate: „O,Doamne, cu ur\ m\ h\ituiesc eu pemine,/ ca pe o vulpe’mpu]it\, [i eu,h\ituitul, / ~mi fug dinainte cu spaim\

de moarte [i cu ru[ine […]“. Vie]uitoa-rea p\durilor [i v`n\torul `[i v\d,`ngem\nate `n ap\, acela[i inexorabildestin: „{i fiara, sl\bit\ de tot, seopre[te acum (la izvorul natal, `ntreverzile cr=nguri:/ `n p=nzele apei c\t\ca prin fum,/ aievea era, v=n\torul celsingur. „ (V=n\toarea). Poezia aceastade subtil\ ini]iere, cu lec]ia naturii `nfa]\, `n tainele vie]ii [i mor]ii, estereluat\, cu deplin\ motivare, din volu-mul de proz\ al autorului, Zidirea [ialte povestiri, pentru a figura acolounde-i era locul, `n ampla antologieap\rut\ la Editura Nemira. Compri-m`nd foarte mult demonstra]ia pe text,s\ intr\m pu]in `n spa]iul pe care MihaiUrsachi `l str\bate, `n poezia sa at`t debine ancorat\ la ]\rmul marilor temelirice. „V=n\toarea“ tragic\, via]a, vacontinua `n cosmos. Un fir fraged vine,`n poezia Apleac\-te, din lumea cre[-tin\. „Noaptea luminii“, sugestiile flo-rale, misterul „Comorii“, cuv`nt scriscu majuscul\, „suli]a“ [i `ntunericul,amintesc de s\pt\m`na patimilor: „O, enoaptea luminii/ [i ninge `n Cosmos unvifor de floare/ de m\r [i de vi[in…/P\duri de ivoriu, apleac\-te Magule,/ eo pedeaps\ aceasta – r\t\citor/ prin p\-durile Lunii?/ Misterul Comorii `l simtca pe-o suli]\ fin\/ ad=nc `nfig=nduse’ninim\,’n suflet…/ S\ fie aceast\ lumin\din urm\/ aidoma nop]ii?/… E noapteluminii ,/prin marile sfere t\cut-roti-toare/ e-o ploaie de floare de vi[in, defloare de m\r,/livada p\rin]ilor…“Misterele naturii [i ale cerului se unesc`ntr-un ritual pascal cu arome de flori[i lumini care-i aduc poetului `n me-morie imagini din „livada p\rin]ilor“ [iun ame]itor fior de rotiri cosmice. ~ntu-nericul („~ntunec=ndu-se soarele, cata-peteasma templului s-a sf=[iat pe mij-loc“, Luca, 23, 45) [i lumina („doib\rba]i [`ngeri] au stat `naintea lor `nve[minte str\lucitoare“, Luca, 24, 4)`nt\resc influen]a Evangheliei `n ver-surile citate, al\tur`ndu-se c`nt\rilor depa[ti ascultate `n bisericile de ]ar\, `ntr-o contopire a cerului cu p\m`ntul, `nnot\ autohton\, u[or blagian\: „Ci iat\

s’aud c=nt\torii, bucium\torii,/ dinsatele cerului“ (Apleac\-te).

„~ntocmirea stelelor“ este un motivliric preferat de poet. Un farmec deo-sebit, `n astfel de versuri, vine tot din`mbinarea inedit\ a formul\rilor biseri-ce[ti cu recele discurs cosmogonic:„F\r\ durere [i `ntristare s\ ad\st\m/`ntocmirea stelelor; ele [tiu, c=nt\toa-rele,/ calea de netulburat [i eternelevaluri de aur.// {i de asemeni, cu`n]elepciune s\ st\m, ca poetul,/ sub unsalc=m `nflorit de la marginea lumii;/cirezile pa[nice suie pe dealul simbo-lic; obiecte ciudate s\geat\ eterul, darnu despre asta,// Ci despre ordinea cla-r\ vroiam s\’]i vorbesc,/ despre totul.O, f\r\ durere [i `ntristare s\ ad\st\m/`ntocmirea stelelor.“ (Pila[tri statorni-ci, o, numere limpezi, p. 145). Poetulse mi[c\ repede pe coordonate foarte`ntinse, `n care cerul, ca `n poeziapopular\, precum `n Biblie, binecuv`n-teaz\ p\m`ntul sau `i retrage bine-cuv`ntarea nemeritat\: „Soarele misticapune `n ce]uri/ Imaginea sf=nt\ [iclar\ s’a [ters/ pe paji[ti cre[teau spiri-tuale nutre]uri/ O pat\ de s=nge `nUnivers.“ Imitatio noctis, cum se inti-tuleaz\ poezia, este o glos\, f\r\ caregulile genului s\ fie riguros respecta-te. Caracterul ei gnomic, chiar dac\relu\rile nu-s dup\ tipic, se impuneaten]iei. ~ntregul ra]ionament, dedusdin comentariile versurilor reluate dinprima strof\, pledeaz\ pentru absolu-]iunea p\catului („Eroarea asta s\dit\`n frageda f\ptur\“) sub amenin]areaapocaliptic\ („O pat\ de s=nge `nUnivers“).

~n t\cutul „mar[ spre stele“, unde-[icaut\ locul pentru eternitate, pe care i-l asigur\ marea sa oper\ poetic\, MihaiUrsachi culege ultimele date pentrupoeziile lui viitoare: „O, dac\ dup\moarte/s’ar putea scrie versuri/ visez/s\ fi murit/ mai `nainte de a/ se na[teUniversul.“ (Autoportret)

1 Zidirea [i alte povestiri, Editura CarteaRom=neasc\, Bucure[ti, 1978, pp. 114-115;Nebunie [i lumin\, Editura Nemira, Bucure[ti,1998, p. 338.

~n lumea mirobolant\ a poeziei lui

Mihai UrsachiMihai Ursachi a plecat `n eternitate

LIVIU ANTONESEI

~ntr-o diminea]\ de martie, poetul MihaiUrsachi s-a hot\r`t s\ plece dintre noi, s\ se des-part\ de aceast\ Vale a Pl`ngerii care este lumea`n care tr\im. Sau, mai degrab\, inima sa ahot\r`t acest lucru, obosit\, probabil, s\ maibat\ `ntr-o lume at`t de ur`t\ [i nea[ezat\, at`t de`ndep\rtat\ de idealul de frumuse]e clasic\, gre-ceasc\ [i german\, pe care poetul l-a cultivat`ntreaga sa via]\. A fost prima veste ce mi-asosit `n acea miercuri diminea]\ [i nu m\ potobi[nui cu ea, nu pot s-o accept, at`t mi se pare,nu doar incredibil\, ci [i insuportabil\, chiar [iacum c`nd l-am trecut dincolo, `n cea mai bun\dintre lumi [i `n cea mai frumoas\ zi dinprim\vara acestui an.

Pentru genera]ia mea de scriitori ie[eni – [inu cred c\ Nichita Danilov, Lucian Vasiliu, DanPetrescu, Dorin Spineanu, Sorin Antohi [i al]iim\ vor contrazice –, Mihai Ursachi a fost unuldintre pu]inele repere, `n egal\ m\sur\ scriitori-ce[ti [i morale, incontestabile, `ntr-o vreme,perioada noastr\ de formare de dup\ mijloculanilor [aptezeci, `n care acestea erau at`t de rare`nc`t puteai s\ le numeri pe degetele de la o sin-gur\ m`n\. De altfel, a fost un reper [i pentrumembri ai genera]iei mele din alte p\r]i – PetruRomo[an, Traian T. Co[ovei, Ion Mure[an [.a.Tocmai de aceea, plecarea sa `n America din1981 a fost resim]it\ de fiecare dintre noi drepto pierdere ireparabil\, un fel de doliu de ointensitate apropiat\ celui de acum, c`nd Omuldin Poetul Mihai Ursachi [i-a luat r\mas bunpentru vecie.

~n ce m\ prive[te, nu pot s\ uit dimine]ile deduminic\ de la sf`r[itul anilor [aptezeci [i `nce-putul anilor optzeci, c`nd `l vizitam cu regulari-tate, ne citeam reciproc ce scrisesem `ntre timp,discutam despre poezie, filosofie, dar [i desprepolitic\, `mi `mprumuta o edi]ie rar\ dinTalmud, poeziile unor Hölderlin sau Trakl, ori oultim\ apari]ie a „noilor filosofi“, pe atunci `nvog\ interna]ional\, c\rora, `n ciuda anticomu-nismului comun, le g\sea [i punctele slabe. ~mipl\cea ceaiul verde [i parfumat pe care `lpreg\tea, trabucele pe care le procura cu difi-cultate [i le oferea cu gentile]e ori, de ce s\ n-ospun?, whisky-ul sau vinul, `ntotdeauna de ceamai bun\ calitate.

Din America, s-a `ntors imediat dup\ revo-lu]ie, chemat de noi, prietenii mai tineri, c\rorali s-a ad\ugat Andrei Ple[u, ministrul de atuncial culturii. Nu pot uita nici acum bucuria reve-derii de atunci, cum nu pot uita tot ceea ce amf\cut sau am `ncercat s\ facem `mpreun\, `ncultur\, `n activitatea civic\ ori `n cea politic\.Probabil, concet\]enii no[tri [i-l amintesc de lamitingurile pentru democratizare de la `ncepu-turile deceniului trecut, c`nd, el, poetul at`t desubtil, rafinat, tradus `n peste treizeci de ]\ri,`nfl\c\ra mul]imile adunate `n Pia]a Unirii ori`n fa]a Palatului Culturii. Dar c`]i, oare, mai ]inminte c\ a fost pre[edintele Alian]ei Civice oric\ vreme de patru ani s-a aflat `n serviciulora[ului, `n calitate de consilier municipal? Oactivitate nu foarte poetic\, dar de care s-a`nvrednicit cu aceea[i devo]iune cu care s-a`nvrednicit de fiecare pagin\ scris\ pe care ne-al\sat-o mo[tenire.

Acum, Mihai Ursachi, cel care devenise unsimbol al ora[ului nostru `nc\ de la mijloculanilor [aptezeci, a plecat dintre noi. Din feri-cire, admirabila sa poezie [i admirabilul s\ucuraj literar, civic [i politic au r\mas s\ nec\l\uzeasc\ `n continuare. ~ntr-o lume at`t deplin\ de false valori [i de simboluri calpe, pro-babil c\ este prea pu]in loc pentru celeadev\rate. Numai c\, `n vreme ce cele dint`ivor disp\rea `n neantul, „neantul valah“, vorbalui Cioran, un autor pe care `l iubea, din careau ap\rut, Mihai Ursachi [i-a `nceput drumulspre eternitate.

Drum bun, B\die Mihai! Dumnezeu s\ teocroteasc\! ~n inimile noastre, vei r\m`ne de-apururi, de-a pururea pururi! Ve[nic\ recuno[-tin]\, Magistre…

©P

HO

TOFO

CU

SR

O–

AD

RIA

NC

UB

A

martie 2004

10 In memoriamTIMPUL

Magie [i alcool

Magia [i alcoolul viea]a’mi guverneaz\,pe care-am `nceput’o studiind filosofia,anatomia, dreptul [i vai, teologia,dar neg\sind `n ele nici lini[te nici baz\.

Sacrificai Venerei [i-am zis: oricum o fi ea,sublim\ ori sordid\, `n trupu’i se ascundemisterul f\r\ nume [i coapsele’i fecunde`n spasmul ca o moarte confer\ ve[nicia.

Imperialul spirit m\ are’n a sa paz\[i nici o cuno[tin]\’i egal\ cu be]ia[i tainica lucrare `n nop]ile de groaz\.

T\r=m f\r\’ndoial\ aflat’am, [i cuteaz\mereu r\t\citorul pe c\ile profunde:„Am aurum non vulgi, leonem, poezia.“

C=ntecul tamburului

`ntors de la r\zboi

Am pe maretrei vapoare:unul cu aur,altul cu argint,cel\lalt cu floarealb\ de hiacint.

Am pe maretrei vapoare:unul cu m\tas\,altul cu-amiroas\,cel\lalt cu jaledup\ cea frumoas\.

Am pe maretrei vapoare:unul e cu vin,altul cu odoare,cel\lalt cu floareneagr\ de pelin

Acum voi pleca

Iubito acum voi pleca spre un ]\rm cunoscuts\ nu’]i fie team\ calea e scurt\[i f\r\ primejdii, p\duri melifere`[i scutur\ floarea de-o parte [i alta

S\ nu’]i fie team\ voi veni `mbr\cat`n altfel de straie [i s’ar puteas\ nu m\ cuno[ti poate c\voi avea [i alt chip s\ nu’]i fie team\

Voi fi cam ciudat tu s\ nu pl=ngi atuncitoate se schimb\ iat\ [i aniiaceia fierbin]i nu mai suntacum voi pleca spre un ]\rm cunoscut.

Aceea[i moar\

Eram `namorat de tineca luleaua de fum\torul ei.(Dac\ a[ fi un poet prosta[ continua aceast\ compara]iune,dar nu am s’o fac.)

Ci `]i voi spune doar,acum c=nt toate sunt `ncheiate,`]i voi spune deci,`]i voi spunec\ la moara din satse macin\ mereu aceea[if\in\, ca `ntotdeauna.

Non dolet

A[ vrea s\ m\ duc sub salc=mii `n spume,duhul lor alb sufletul meu s\’l zugrume

Ca una din florile lor s\ m\ duc tot la vale,ochii din cer s\ se fac\ ulcele [i oale

{i `nt=lnindu-te iar sub salc=mul `n floares\’]i pl=ng l=ng\ s=n, s\ te’ntreb de te doare

{i poate’mi vei spune din nou „oh Pete, non dolet“,delirul comi]ial, ce v=rtej, ce r\scolet…

Nebunie [i lumin\

~n nebunie [i lumin\p\rul se face mai alb dec=t neaua[i singura clip\ # toat\ via]a

O, las\ naibii `nv\]\turile (totu[imartirii, asce]ii…) [i astrofizica[i biogenetica iat\ m=nerul acestae poate acela al eternit\]ii„M=nerul balamucului, balamalele u[eide la ospiciu“

Dar `n lumin\ eucontemplu `nc\ o dat\ ciudata eflorescen]\a cerului, marea lui floare albastr\de Myosotis

[i’mi spun: ai s\ po]i vre o dat\ uitac\ ai existat?

~n nebunie [i lumin\

Ma[in\ria de foc a destinului

Pe la morm=ntul iubitei celei pururi vii`n fiecare noapte dau t=rcoale[i m\ ascund de stele [i iau p\m=nt `n m=n\ [i precum

alt\dat\[optesc formule stinse [i sacre poeziiat=ta de pl\cute c=ndva urechii sale;`n ceruri se aprinde o uria[\ roat\precum acelea care din ap\ sap\ ap\pentru gr\din\rie, la ]\rmurii p\durilor uitate.

O, mecanism prea simplu, `nchipuit din stele!~ncet `ncet privirea `n tine se `ngroap\

[i biata mea fiin]\ de tine nu mai scap\,[i roata uria[\ de fl\c\ri se pr\vale`n vuiete imense – cutremure cere[ti – pe noi, peste

morm=ntul`n care doarme moart\ mireasa ̀ nstelat\, cea vie dintre vii.

Voi regi! Voi `mp\ra]i ai lumii! Nu [ti]i nimic din asta!

Poarta ~nvierii

~n noapte, `n noapte, `n noaptevoi bate la u[ile oarbe ale t\cerilor…„Acestea sunt u[ile tainei,

Mihai Ursachi„Ma[in\ria de foc a destinului“

martie 2004

11In memoriamTIMPUL

`n num\r de [apte.“– Cor\bierilor,r\t\citori dup\ Soare,l\sa]i-m\ singur…

Cutremurare’n afar\, dar pace ad=nc\’n ad=ncuri,cu degete palide, flori de iacint,[i u[a dint=i s’a deschis sc=r]=ind;[i am st\tut f\r\ nume, ne[tiutor,nespus de u[or,ne[tiutor `nceput,f\r\ trecut,ne[tiut viitor…

{i am b\tut – eram altul, cu floare de m\r,[i mere rodit-au `ntr’adev\r,o lume se’ncearc\ `n fiece m\r[i fiece m\r e un num\r…

Cu degete arse [i ochi de sc=ntei,la u[a de tain\ cu num\rul trei;pe frunte’mi – frunza, una, de trifoi:„{i tot `n]elesul, [i singurul sens`l vei avea prin subiect, predicat[i voluptoasa lor `ntruunire;[i totul va fi `nl\untru’]i,[i totul va fi `n afar\’]i,[i tu `ntre ele.

{i vei pricepe [i apa ce curgedin deal c\tre tine[i de la tine la vale`n clipa de ieri,`n clipa de azi[i’n clipa de m=ine;c\ci tot de asemeni, odaia lumii talee ~n\l]ime,L\rgime,[i Ad=ncime,amin.“

Bra]u’mi de bronz cu t\rie b\tu la intrarea a patra,`n fa]a statuilor goale m=nat de destin.„Mai stai pu]in“,g=nguri adormind Cleopatra.

~n fa]a u[ii cincieram `n opinci[i n\dragi:„Oi]elor dragi,sus la munte susdoinind v’am adusca s\ v\ ascunddincòlo de prund,la iarba cea gras\,`n ]ar\ frumoas\,de Domnul aleas\…“

~n fa]a u[ii [aseam tras la aghioase:„Aghios, Aghios, Aghios,t\m=ie, t\m=ie, t\m=ie,mom=ie, mom=ie,l\l=ie…“

P\rea c\ printre nouri o poart\ s’a deschis,ad=nca dintre por]i.{i `n t\cerea t\ceriloram zis:– Cor\bierilor,lumin\! {i-am `nviat dintru mor]i.

Povestea c\l\torului cu cire[e

Ploua grozav peste cire[ii `nflori]i,o ploaie grea [i cald\, precum o sev\ dulcec\dea `n valuri-valuri peste b\tr=nii, albiiepiscopi `n od\jdii, preaferici]i cire[ii,o fraged\ putere `n fiecare floaredin mii de miriade ce at=rnau de ramuri.Ciudatul c\l\tor venind de c\tre mun]ii`ntuneca]i de cetini, umbla f\r\ gr\bire,[iroaie lucitoare `l podideau, t\cereatr\ia `n ochii lui. Ajunse

la poarta din livad\, cu stre[ini de [indril\[i cioc\ni cu m=na `n sc=ndurile ude.Atunci o m=n\ mic\, un bra] ca de copil\i’ntinse prin ostre]e o creang\ `nflorit\[i una cu cire[e str\lucitoare, ro[ii,lumini `n fumul ploii cu miros de t\m=ie…

Ploua grozav peste livada mare,o ploaie grea [i cald\, precum o sev\ dulce

„Un trunchi de smal] albastrust\tea ca o stan\“

Cor\bii de aram\ cu vele’ns=ngeratepurt=nd pe ele semnul `mp\r\]iei persese leag\n\ pe sfera’mp\r]it\’n jum\tate.

– A[tept o veste clar\ din lumile invèrse…

Sub dafinii `n floare [i bol]ile de vie,c=nt\ri crepusculare de lir\ [i de flaut.Acum se `mplin[te o tulbure vecie,pe nici un ]\rm de-acuma eu n’am s\ te mai caut.

Cur=nd voi fi o stan\, [i vie]ile tr\ite –simboluri `ncrustate, pe jum\tate [terse.Al\turi faraonii vor face piramide.

– A[tept o veste clar\ din lumile invèrse…

Autointerviu

Vezi’]i de treab\ Ursachi[i renun]\ odat\ la obi[nuin]a viclean\ a poeziei.Tu care `n adolescen]\ai vrut s\ te faci oier, apoifunc]ionar la „Piscicola“, tu care ]i-ai am\gitinsomniile cu sanskrita, cu Schlegel, cu Bopp, pentru cepersecu]i tipogràfii, ze]arii, amicii, oamenii ceicumsecade (criticii literari nu conteaz\ – sunt mult prea[ire]i ca s\ citeasc\ vreodat\ ceva). Iat\ din nouai mai scris un poem, te-ai mai tras `nc\ o dat\ pesfoar\, mai binete-ai face copac, boiler electric sau varz\.Termin\ naibii.

Symposion nigrum

Pe vreme a[a morn\ [i grea [i st\t\toare, c=ndsumbrele cortegii de paseri dolioase – iat\catifelate fòlii a[teapt\, ca ni[te crinolinedin sipetul Defunctei `n urm\ cu milenii…(Un joc printre formule `n lini[tea minor\convine b\rb\]iei chemate din eroare saucu un sens anume la via]a con[tiin]ei?)

*

~nf\[urat (cum spune poetul) `n noapte (de fapt manti-la oarb\

a lipsei de speran]\) b\tui pe la obloane `nchise pe vecie[i umbre temerare – amici [i fra]i ai nop]ii –formar\ echipajul predestinat Serb\rii.

*

Defuncta, imobil\, din astrele mobile,conduce pa[ii no[tri. Esen]ele din urm\`n gesturi f\r\ noim\ primesc ultim\ via]\. (Lamealbastre de Toledo `n burta bombei H.)

*

Hermetic\ enigm\! {i cele opt simbolurisunt cupe opaline pe cele opt altareale ofrandei pure. Cu noi este acelan\scut din `nsu[i Hermes! Pe coapsa lui de aure scris\ cifra tripl\ a Cheii absolute. Vivail principe dei fiori! Cunun\ de orchidee,de chiparos [i laur g\ti]i pentru Mireasace c=rmuie din stele Corabia Nebun\!

*

~ntr’adev\r o nav\. Nicic=nd Antichitateanu cunoscu mai nobili b\rba]i, mai puri, mai m=ndri, mairesolu]i. Pe masa lung-oval\o racl\ purpurie aprinde lungi reflexe,`n care doarme rece mireasa `nstelat\…

*

Ceremonia sacr\! C=nd `nsu[i adev\rulcristalicelor sfere expir\, [i nimicul`n chipul unui vierme mol=u clameaz\ vesteaimund\ [i infam\ [i ve[nic detestat\…A noastre inemi iat\ sunt cupe opaline,o purpur\ aprins\ vom bea pentru Enigma`n veci s\rb\torit\! Din amfore delapislazuli o licoareca s=ngele iluminat al celeice c=rmuie din stele Corabia sublim\. O fra]i!~n Universurioceanele de flaore se n\ruie pe nav\,ciclioane siderale. De dincolo de elee glasul celei care ne d\ruie putere,ea este-aici, acum, cu noi, ea este-acelace s’a n\scut din Hermes!

*

Cineva a’ntrebat mai t=rziu: unde [i c=nd?{i ce cavaleri s\v=r[ir\ Serbarea?I s’a r\spuns: nimeni, nicic=nd, nic\ieri.

©PHOTOFOCUSRO – ADRIAN CUBA

martie 2004

12 DialogTIMPUL

Presupun c\ o muta]ie `ncultura occidental\ ar fiposibil s\ se `nt`mple, daramploarea ei n-o pot b\nui

Gabriela Gavril: Domnule MosheIdel, a]i vorbit `n mai multe r`nduri despreinfluen]a tradi]iei [i a culturii iudaice, aCabalei `n special, asupra culturii occi-dentale. Crede]i c\ vom asista `n cur`nd lao reg`ndire, la o redefinire a „canonuluioccidental“?

Moshe Idel: ~n general m\ feresc s\prev\d viitorul [i prefer s\ vorbesc desprelucruri foarte concrete. Exist\ sute [i miide c\r]i, aspecte care ar trebui s\ fie cu-noscute [i luate mai `n serios `n consi-derare. Ce `nseamn\ `ns\ aceasta? Care arfi implica]iile mai ad`nci? Ele nu depindnumai de faptul c\ vor fi publicate c\r]i,vor fi f\cute cercet\ri [i vor fi descoperiteleg\turi care `n momentul de fa]\ s`nt `nc\neclare. Schimb\rile depind `n fapt destructura cunoa[terii care va ap\rea. Deexemplu, ne afl\m deja `ntr-o perioad\ `ncare cultura european\ este foarte ame-nin]at\, [i din punct de vedere cultural, [idin punct de vedere religios. Toate viziu-nile care sus]in c\ Europa este paralizat\din punct de vedere intelectual, c\ estealc\tuit\ din prea multe culturi [i are preamult\ putere, c\ a influen]at prea multcolonialismul [i postcolonialismul au unecou destul de mare `n America [i `nIsrael. Dar acesta este un atac la bazelecunoa[terii: se induce ideea c\ nu po]icunoa[te ceva care nu este din cultura tasau din religia ta. Dac\ o astfel deorientare devine mult mai puternic\?Cultura occidental\ `n general ar putear\m`ne o insul\ care s\ nu mai fie at`t deimportant\ pe c`t se crede ast\zi. Omla[tin\ mic\ `n care tr\iesc c`teva broa[tecare vorbesc sau nu `ntre ele. Din cauzaaceasta, eu nu vreau s\ vin cu profe]ii.Poate va ap\rea o viziune nou\ asupraculturii? Poate va avea loc o revolu]ie `ncunoa[tere? Chiar dac\ s-ar `nt`mpla ceeace eu cred c\ ar fi interesant, nu pot spunec\, `n principiu, cultura evreiasc\ ar fi maibun\ [i, dac\ ea este luat\ `n considerare,s-ar produce o schimbare esen]ial\. Cons-tat\rile mele s`nt factuale, nu numaidec`taxiologice, de genul „era acolo altcevamult mai bun, era tot timpul `n preajm\,dar nu a]i v\zut…“ Presupun c\ o muta]ie

`n cultura occidental\ ar fi posibil s\ se`nt`mple, dar amploarea ei n-o pot b\nui.

~n fond, transform\rile se produc lent,`n timp, [i uneori r\m`n necunoscute. S\ne g`ndim la Derrida: cineva poate s\-laccepte, altcineva poate s\-l conteste peg`nditor, s\ r`d\ de el [i de teoriile lui, nuconteaz\. Derrida a schimbat cursul cu-noa[terii, `ntr-un mod destul de puternic,`n Occident. A f\cut-o pe baza unei criticia `n]elegerii grece[ti a modernismului.A[adar, transform\rile se petrec acum, nus`nt un scenariu futurist. Dar Derrida nueste, de fapt, con[tient de ceea ce face. Amavut discu]ii cu el, [i publice, [i `n parti-cular, am scris `n cartea ap\rut\ `n onoareasa… „De fapt tu e[ti parte dintr-o alt\ isto-rie a Europei“, i-am spus, „tu nu e[ti nou,filia]ia aceasta a `nceput mult mai devre-me `n cultura european\ cre[tin\; c\ e[tievreu sau nu – nu conteaz\, pentru c\ tunu n-ai preluat exact cultura ebraic\…“ A,l-a citit pe Scholem? Da, dar l-a citit `ntraducere, `n francez\… [i-atunci e cultur\francez\. Dac\ nu era tradus, nu-l citea.Cred c\ Derrida e o parte dintr-un alt filoncare se poate exemplifica. Nu trebuie s\dezgropi manuscrise uitate, exist\ un fir:Pico della Mirandola, Leibniz…

G.G.: {i romanticii germani? {iMallarmé?

M.I.: Da, `i avem pe romantici, peMallarmé, pe Borges… A[a c\ exist\ unaltfel de istorie, mai mic\, poate `nc\ignorat\, exist\ o mul]ime de materiale.Problema esen]ial\ `ns\ este aceasta: careeste configura]ia cunoa[terii? Dac\ spui c\Leibniz `n Matrix universalis e mai im-portant dec`t `n Monadologia, iei o deciziecultural\. Dar cine poate decide ce e maiimportant? Important pentru cine? E deajuns s\ spui numai at`t: pentru mine emai important\ Combinatoria lui Leibnizdec`t Monadologia [i ai o alt\ viziune. Dardac\ sus]ii c\ Pico della Mirandola e maiimportant dec`t Ficino sau Lullus mai im-portant dec`t Thomas d’Aquino? Nimeninu va sus]ine ast\zi a[a ceva, pentru c\ is-toria e mai grea dec`t metafizica. Dar, da-c\ ai spune toate acestea, ar fi, desigur, oexagerare, dar nu o inven]ie. Scrierile luiLullus, de pild\, s`nt foarte multe [i,poate, `nc\ nu ne d\m seama care a fost`nfluen]a lor.

Ce spun eu nu e futurist, dar poate nue esen]ial. Dac\ n-o s\ se `nt`mple niciun fel de revolu]ie sau contrarevolu]ie,

`n care alte forme de cuno[tere [i decultur\ vor deveni mult mai puternice [ivor marginaliza sau vor transforma toateacestea `ntr-o bagatel\? E important, nue important Leibniz, a fost Cabala, n-afost Cabala…, toate pot deveni la unmoment dat un fel de not\ lung\ la oistorie [i mai lung\.

O enorm\ surpriz\sociologic\

G.G: Cunoa[terea fondului iudaic alg`ndirii [i al culturii scriitorilor evrei delimb\ rom=n\ ar schimba poate [i modulde `n]elegere al c\r]ilor lor. Nu spun nea-p\rat c\ ar fi considera]i mai valoro[i sauc\ astfel s-ar produce mari r\sturn\ri `nierarhiile noastre… De pild\, cum crede]ic\ a influen]at cunoa[terea Cabalei operalui Fundoianu?

M.I.: M\ obliga]i s\ p\[esc pe un terennesigur pentru mine. Cunosc mult maibine istoria dec`t literatura rom=n\: amcitit ce-am citit, dar asta nu-mi d\ posibili-tatea de a face prea multe considera]ii. Amfost surprins – dar asta nu e dec`t o dovad\a ignoran]ei mele – de faptul c\ au fost at`tde mul]i scriitori evrei de limb\ rom=n\ `naceea[i genera]ie, care au reu[it s\ scrieuneori `ntr-o limb\ rom=n\ superb\. Num\ g`ndesc numai la Mihail Sebastian, ci[i la Ion C\lug\ru [i m\ `ntreb cum au reu-[it ei s\ scrie `ntr-o limb\ at`t de nuan]at\,uneori rural\? Pentru mine, literaturaaceasta a fost o descoperire: `l [tiam maibine pe Mihail Sebastian, dar el `mi ap\reaca o stea izolat\, lumin`nd singur\, f\r\vreun corespondent. C`nd am `nceput s\-icitesc pe C\lug\ru, Blecher, Peltz, am luatcontact cu o cultur\ despre care nu [tiamc\ exist\: pentru mine a fost o mare sur-priz\, nu numai literar\, ci [i sociologic\.De fapt, romanele lui Peltz mi-au dat ima-ginea unei lumi pe care eu nu am cunos-cut-o: o altfel de via]\ evreiasc\ era ceadin interbelic, `n mahalele ora[elor mari.Eu nu auzisem de toate acestea, nu [tiammai nimic, iar lumea descris\ de ace[tiscriitori, scenele de via]\ evreiasc\ obi[-nuite mi se p\reau de necrezut, c`teodat\[ocante. Cum s\ v\ spun, `n scrierile aces-tea s`nt surprinse secven]e dintr-o lumedespre care eu nu mai [tiam prea multe.M\ `ntreb c`t de mare a fost degradareacare s-a produs `n momentul migr\riilocuitorilor dinspre or\[ele spre ora[elemari. Citind toate acestea, m-am `nt`lnitcu un alt univers. Credeam c\ mai [tiu c`teceva despre ce/ cum au fost evreii `nRom=nia… Nu c\ a[ fi fost expert, daraveam impresia, van\!, c\ `n]eleg ceva.Am fost `ns\ stupefiat de dezr\d\cinarea [is\r\cia comunit\]ilor evreie[ti. Am `ntre-bat [i istorici – nu cred prea u[or ceea cescrie `n romane – [i ei mi-au confirmat:da, au existat toate mahalalele acelea, cupitorescul [i s\r\cia lor. Venind la Bucu-re[ti, am crezut c\ voi putea reg\si cevadin acea lume. Romanele citite mi-au f\-cut poft\ s\ v\d, a[ fi vrut foarte mult s\fie vreun film despre acele cartiere [i ma-halale evreie[ti. Cum au tr\it oamenii `nmahalaua V\c\re[ti? Cum s-au transfor-mat? Dar nu am cunoscut avatarurile lor [inici nu am auzit m\car de ele, nu c\ nu le-am cunoscut. Aceast\ literatur\ mi-arezervat o enorm\ surpriz\ sociologic\.

Nu [tiu dac\ literatura scris\ de scrii-torii rom=ni de origine evreiasc\ ar trebui

s\ ocupe alt loc dec`t cel pe care-l areacum; aceasta este o chestiune intern\ aliteraturii rom=ne. Eu nu fac judec\]i devaloare, ceea ce e interesant `n ochii meis-ar putea s\ nu `nsemne nimic pentrualtul. Pentru ce ar trebui un t`n\r cercet\tors\ [tie cum s-a transformat un t`rg moldo-venesc, cum se desf\[ura via]a `n maha-lalele din Ia[i [i Bucure[ti?

Sigur, ajung`nd la cealalt\ `ntrebare,cred c\ e important pentru orice interprets\ aib\ toate informa]iile, s\ le poat\ punecap la cap, s\ [tie de unde pleac\ anumiteidei. Fundoianu/ Fondane nu a fostspecialist `n Cabal\, dar a citit din Cabal\[i nu putea s\ nu fie influen]at deloc ea.De aceea, pentru mine, multe chestiuniconsiderate obscure devin mai limpezi.M\ simt bine atunci c`nd [tiu de unde vinunele idei, unele detalii. Eu [tiu…

Revolta „ultimului“ Culianue o specula]ie psihologist\

G.G: L-a]i cunoscut bine pe I. P.Culianu, a]i fost apropia]i. De aceea,imaginea lui Culianu desprins\ din textele[i interven]iile dumneavoastr\ este `nmare m\sur\ diferit\ de cea oferit\ de TedAnton, dar [i de unii dintre interpre]ii [iesei[tii rom=ni. Cum privi]i dumneavoas-tr\ rela]ia at`t de des invocat\ dintreMircea Eliade [i I. P. Culianu?

M.I.: Rela]ia a fost adus\ de al]ii `ndiscu]ie, nu am adus-o eu. N-am f\cut alt-ceva dec`t s\ particip la aceast\ dezbatere.Am s\ spun foarte direct c\ am convin-gerea c\ modelul acestei rela]ii, desprecare s-a vorbit at`t de mult, este unulfoarte simplu [i foarte u[or de verificat.Toat\ afacerea `n leg\tur\ cu revolta„ultimului“ Culianu e o specula]iepsihologist\.

G.G.: V\ referi]i la acuza]ia de„paricid“? Seam\n\ `n vreun fel rela]iaCulianu – Eliade cu rela]ia Idel –Scholem?

M.I.: {i eu am fost criticat de multe ori,acuzat de „paricid“ intelectual, cultural.Nu pot extrapola experien]a mea la expe-rien]a lui Culianu [i nu vreau s\ m\ lansez`n specula]ii privind con]inutul sufletuluis\u care, cine [tie?, ar fi putut con]ine [iporniri paricide. Nu pot s\ spun nici c-auexistat, nici c\ n-au existat. Dar ceimportan]\ ar avea astfel de presupuneri?~i avem scrierile [i trebuie s\ le discut\m,s\ le interpret\m f\r\ a ne l\sa sedu[i depsihologisme. Care au fost inten]iileascunse ale lui Culianu, pe care nimeni nule-a auzit vreodat\? Nu cred c\ merit\efortul s\ `ncerc\m s\ le c\ut\m. Prefer s\vorbesc despre ceea ce este foarte binedocumentat. C`nd a ajuns `n Italia, nu credc\ I.P. Culianu a fost preocupat dac\ se varevolta `mpotriva lui Mircea Eliade saunu, ci a vrut s\ scrie, `n italian\, o tez\asupra religiei, `ntr-un mod care s\ o fac\acceptat\ de lumea academic\ de acolo. Eclar, e simplu: [i-a scris cartea dup\modelul italian. A mers la Paris [i a scris otez\ dup\ modelul francez, iar cele dou\modele nu s`nt foarte diferite `ntre ele.Acestea s`nt datele care nu pot fi negate.Modelul adoptat de Culianu este unul[tiin]ific, cu note, cu accente istorice [ifilologice. Nu mai vorbesc de faptul c\I.P.. Culianu a f\cut la Bucure[ti studii defilologie, merg`nd de la bun `nceput `ntr-oalt\ direc]ie dec`t Eliade. Culianu a vrut s\

„Rom=nia se afl\ `ntr-o perioad\ confuz\,tulbure, `n care nu s-au cristalizat regulilediscursurilor publice“

Gabriela Gavril `n dialog cu Moshe Idel

Moshe Idel s-a n\scut `n 1947, laT`rgu-Neam]. Este profesor de g`ndireiudaic\ la Universitatea Ebraic\ din

Ierusalim [i cercet\tor principal laInstitutul Shalom Hartman. Este doc-tor `n filosofie cu specializarea Cabala[i a lucrat ca visiting profesor [i cerce-t\tor la universit\]i [i institu]ii din `n-treaga lume, printre care Yale, Harvard[i Princeton din SUA [i École desHautes Études en Sciences Socialesdin Paris. Numeroasele lucr\ri publi-cate includ lucr\ri de referin]\ cum s`ntKabbalah: New Perspectives (YaleUniversity Press, 1988), Hasidism:Between Ecstasy and Magic (SUNYPress, 1995) [i Messianic Mystics(Yale University Press, 1998). ~n 1999,Moshe Idel a primit premiul „IsraelPrize“ pentru excelen]\ `n domeniulfilosofiei iudaice. Volumul Perfec]iunicare absorb. Cabala [i interpretare(publicat `n 2004 la Polirom, `ntraducerea lui Horia Popescu) a fostdistins `n SUA cu „Koret Jewish BookAward in Philosophy and Thought“ peanul 2003.

13Dialog

martie 2004

TIMPULfie apropiat de Eliade, cred c\ a [i fost dinpunct de vedere sentimental. Bine`n]eles,asta nu `nseamn\ c\ `ntre cei doi nu auexistat [i divergen]e.

G.G.: Mai ales dup\ ce a aflat maimulte despre trecutul legionar al luiEliade?

M.I.: Cu siguran]\. Culianu a regretatfoarte mult acest lucru, a fost foarte des-cump\nit. Nu spun c\ nu au fost tensiuni[i `nainte, nu spun c\ dezv\luirile privindtrecutul lui Eliade nu au adus o r\ceala`ntre cei doi sau c\ ei ar fi r\mas amicieterni. Dar toate aceste lucruri intervenite`n plan personal nu au schimbat cu nimicmetodologia. Rela]iile dintre cei doi s`nt oafacere istoric\. Poate o afacere personal\.Dar nu cred c\ I.P.. Culianu [i-a scris, [i-ag`ndit vreodat\ textele pentru c\ a vrut s\i se opun\ cu orice chip lui Eliade. Cred c\drumurile lor [tiin]ifice diferite s-au con-turat de la `nceput. Dep\rtarea „ultimuluiCulianu“ de Eliade sau inten]iile sale „pa-ricide“ s`nt ipoteze ce nu pot fi demons-trate. Dac\ ai convingerea c\ oameniireac]ioneaz\ `ntr-un anumit mod [i, pebaza acestor scenarii, construie[ti ipoteze,atunci `]i asumi riscurile. Dar exist\ cevafundamental, vizibil: Culianu a optatpentru o alt\ zon\ de cercetare, a folosit oalt\ metodologie dec`t Eliade, urm`ndcalea deschis\ de profesorii, de mentoriis\i din spa]iul occidental. De ce-a[ maiavea nevoie de explica]ii psihanalitice,confuze, extrem de complicate, c`nd am la`ndem`n\ date verificabile?

Fidelitatea mea fa]\ demaestru este c\ m-am dus [i am citit manuscrise`nainte de a scrie

G.G.: {i rela]ia dumneavoastr\ cuScholem a fost „psihanalizat\“ la fel demult?

M.I.: Eu scriu, Scholem scrie; eu scriu`ntr-un fel, Scholem `n felul s\u, cred c\lucrurile acestea ar trebui s\ fie evidente.Bine, se pot face multe specula]ii, cinevapoate g\si atacuri voalate la adresa luiScholem, al]ii pot merge mult mai departe[i s\ considere c\-l contest dur pe `nainta-[ul meu. Desigur, toate aceste construc]iis`nt interesante, poate chiar inteligente,`ns\ s`nt superficiale. Eu m\ consider multmai aproape de Scholem – afectiv, emo-]ional, dar [i metodologic – dec`t cei carecaut\ `n textele mele atacuri la adresa lui.Dar am criticat anumite laturi ale g`ndiriisale. Cred `ns\ c\ trebuie s\ ne `ntoarcemla adev\rurile simple, pe care le-am totpomenit `n mediile israelite: Scholem astat ani de zile [i a studiat manuscrise –aceasta e structura lui! –, eu am f\cut ace-la[i lucru. Cei care m\ atac\, m\ demas-c\?, au citit m\car un an amanuscrise, nucincisprezece? {i-atunci, cine e maiaproape de Scholem? Eu sau ei? S\mearg\ m\car un an s\ descifreze manus-crise [i dup\ aceea mai discut\m dac\accept\m sau respingem ceva. Fidelitateamea fa]\ de maestru este c\ m-am dus [iam f\cut ceea ce a spus el c\ trebuie f\cut,am citit manuscrise `nainte de a scrie, de alansa ipoteze. Aceasta e fidelitatea pro-fund\, mult mai important\ dec`t oricediscu]ie dac\ accep]i o tez\ sau nu. S\ firepetat doar ceea ce a scris el ar fi fost de-a dreptul stupid. Spre deosebire de Cu-lianu, care a lucrat de la bun `nceput pe unmaterial de studiu `n mare m\sur\ diferitde cel al lui Eliade, eu am folosit acelea[imanuscrise ca Scholem.

Culianu se sim]ea ap\rat de democra]ia american\,credea c\ la Chicago nu i sepoate `nt`mpla nimic

G.G: Atunci c`nd nu este „psihanaliza-t\“ rela]ia maestru-discipol, s`nt propuse

subtile construc]ii hermeneutice. Depild\, un foarte talentat eseist contempo-ran pl\nuie[te o carte despre I.P. Culianu[i tarotul.

M.I.: Da, am auzit [i eu de o astfel deinten]ie. Mi-amintesc o plimbare a mea cuI.P. Culianu care, la un moment dat, z\rindun joc de tarot `ntr-o vitrin\, a intrat s\ `lcumpere. L-a cump\rat, ne-am v\zut dedrum, am discutat despre multe. Nu [tiu,eu n-am avut niciodat\ senza]ia c\ l-ar fiinteresat `n mod special tarotul, dincolo deo curiozitate de moment.

{i imaginea lui Culianu propus\ decartea lui Ted Anton e discutabil\. Sigur,nu putem nega inten]iile bune ale auto-rului american, dar acest volum e… „gos-sip“, o colec]ie de zvonuri, de interpret\rigazet\re[ti ale unor am\nunte consideratesimbolice. Profesorul de literatur\ non-fic]ional\ a avut cu siguran]\ toate buneleinten]ii, a b\gat bani, foarte mul]i bani `ncercetarea aceasta, a dat telefoane, tot pebanii lui, a c\l\torit, a discutat cu rudele,cu prietenii, a vorbit [i cu mine, dar sevede c\ nu a citit opera [tiin]ific\ a luiCulianu [i nu l-a `n]eles. Nu [tiu dac\ [i-aimaginat c\ va da lovitura cu aceast\ carte,dar mi-este clar faptul c\ a c\utatsenza]ionalul.

G.G.: Mai ales `n secven]ele de `nce-put: fumul de ]igar\, Culianu ghicindu-le`n c\r]i studen]ilor s\i, pe urm\ insisten]ade a afla oriunde simboluri, semne ce secuvin interpretate.

M.I.: N-am spus c\ Ted Anton are ooarecare `nzestrare de prozator? Dar me-ritul s\u real a fost acela de a atrage aten-]ia asupra lui Culianu. La Chicago persistao t\cere ciudat\ `n jurul numelui savantu-lui rom=n: faptul c\ a fost `mpu[cat `nplin\ zi [i `n Universitate ar fi trebuit s\provoace un scandal imens. {i totu[i a fostp\strat\ t\cerea. Studen]ii au avut o alt\reac]ie, ei au fost marca]i de moartea pro-fesorului lor. Ciudat este `ns\ faptul c\, `nciuda recunoa[terii de care se bucura, Cu-lianu a r\mas la Chicago un personaj retras,cu pu]ine leg\turi `n lumea academic\.

G.G.: A r\mas I.P. Culianu un „euro-pean“, o figur\ diferit\ `n peisajul intelec-tual american?

M.I.: Nu cred c\ avea foarte multepersoane apropiate acolo. De fapt se [tiaufoarte pu]ine despre el. ~n ziua mor]ii sale,aproape de miezul nop]ii, am primit untelefon de la Chicago, `n Israel, prin careeram anun]at de tragedia `nt`mplat\ [i m\`ntrebau ce s\ fac\ `n `mprej\rile date.M-am mirat c\ nu [tia nimeni nimic des-pre via]a particular\ a lui Culianu, nu [tiaucum s\-i anun]e familia, logodnica.

G.G.: V-a spus vreodat\ I.P.. Culianuc\ primea amenin]\ri? B\nuia de undevin?

M.I.: Da, mi-a vorbit despre ame-nin]\ri. Dar n-au fost numai telefoane deamenin]are. Cineva i-a p\truns `n locuin]\[i i-a umblat `n computer, se vedea clar c\au fost c\utate informa]ii. E un faptacesta, nu o inven]ie [i nici o amenin]areincert\.

Culianu se sim]ea ap\rat de democra]iaamerican\, credea c\ dac\ e la Chicago nui se poate `nt`mpla nimic. Devenise `n ul-tima perioad\ extrem de violent `n arti-colele sale politice, f\r\ s\-[i imagineze c\este `n pericol. Trebuie s\ crezi asta ca s\nu-]i pese c\ treze[ti furia legionarilorscriind despre Ku Klux Klanul ortodoxist[i afi[`ndu-te cu regele.

G.G.: Crede]i `ntr-adev\r c\ legionariidin exil ar putea fi implica]i `n asasinarealui I.P. Culianu?

M.I.: Nu pot spune asta, pot doar s\`nregistrez anumite informa]ii, gesturi,reac]ii. De pild\, un anumit domn din exi-lul rom=nesc din America publica la unmoment dat un text `n care spunea c\ ei,legionarii, nu l-ar fi putut ucide pe Cu-lianu pentru c\ f\cea `ntr-un fel partedin… „familie“. Ce `nseamn\ aceast\ „fa-

milie“? Cum ar fi putut fi I.P. Culianucooptat `n ea, din moment ce pozi]ia saanti-legionar\ era evident\, chiar violent\?Cine ar fi putut garanta, s\ spunem a[a,pentru el? A fost la un moment dat „fa-milia“ deranjat\ de articolele lui Culianu?S`nt `ntreb\ri care trebuie puse, nu spun c\am [i r\spunsurile.

G.G.: A]i f\cut apropieri `ntre morfo-dinamica g`ndirii lui I.P. Culianu [iCabal\. Nu ar putea p\rea acestea un ex-ces de interpretare din partea specia-listului `n Cabal\?

M.I.: I.P. Culianu studiase Cabala mult`nainte de a-l fi cunoscut eu, `nc\ de prinanii ’70. Voise s\ ajung\ `n Israel, dar n-areu[it. Dar toate aceste s`nt [tiute, s`nt datedin biografia lui [i nu pot fi negate. Inte-resul pentru Cabal\ a existat: c\uta totfelul de documente cabalistice la Ia[i,`nainte de a-[i `nepe cariera academic\. Eun fapt obiectiv acesta [i nu poate fi con-testat de nimeni. Al doilea fapt: `ncepuses\ studieze ebraica [i, `n ultimul an alvie]ii sale, c`nd eram `n coresponden]\ (e-mail-ul nu era `nc\ la mod\), `mi trimiteafaxuri `n care se semna `n ebraic\. Altreilea fapt obiectiv: a scris despre multec\r]i despre Cabal\. Al patrulea: exist\ oserie de texte ce se refer\ la arta com-binatorie [i la Cabal\. M\ pot `ntreba: ces-ar fi `nt`mplat cu el dac\ ar fi r\mas `nvia]\? Pot s\ spun doar care-i erauinten]iile: voia s\ vin\ un an la Ierusalim,am [i `nceput s\ discut\m detalii, s\vedem care-ar fi formula cea mai bun\.Acestea s`nt faptele. Acum, interpret\-rile... Dup\ cum [ti]i, viziunea t`n\ruluiCulianu, diferit\ de cea a lui Eliade, era `nprimul r`nd una istorico-filologic\. Dup\aceasta, viziunea sa s-a schimbat, pun`ndmai mult accent pe arta combinatoric\.Cred c\ faptele pe care le-am men]ionats`nt destul de clare [i nu vreau s\ m\lansez `n tot felul de specula]ii pe care,cred, le-a[ putea `nt\ri prin memoriipersonale, dar prefer s\ n-o fac.

Eliade a creat un sistemde g`ndire din care n-a mai reu[it s\ scape

G.G.: Este `ntr-adev\r rela]ia Eliade –Culianu una de opozi]ie `ntre un spirit„oriental“, paseist, [i un altul „occi-dental“?

M.I.: Se [tie c\ Eliade a fost influen]at`n mod fundamental de cultura [i filosofiaindian\. Se poate exagera `n aceast\privin]\, `ns\ nu se poate nega eviden]a.Am citit ce s-a scris despre acest subiect,`n special Sergiu Al. George, [i cred c\experien]a indian\ a fost `ntr-un fel unadaos important la ceea ce exista la el`nainte. Desigur, `nainte de India, Eliadeera destul de amorf, aten]ia lui mergeac\tre varii zone, se interesa de foclor.India a fost decisiv\, chiar dac\ nu a `nce-put totul acolo, dar a ad\ugat o dimen-siune universalist\ personalit\]ii luiEliade. Dar Eliade nu a fost „oriental“numai `n chestiuni de istorie a religiilor, ci[i `n privin]a fix\rii pozi]iei Rom=niei pe ohart\ cultural\. Istoricul religiilor voia`ntr-un fel imposibilul: dorea ca Rom=nias\ fac\ parte din Europa – [i `nc\ din ceamai bun\! – [i, `n acela[i timp, s\ fie par-tea cea mai bun\ a Orientului. A[a `nc`tcred c\ exist\ un conflict destul de clar `nviziunea sa: Rom=nia ar trebui s\ fie `ntoate locurile, `n cel mai bun mod cuputin]\. Din acest motiv, cred c\ ar fi pu]insimplist s\ vorbesc numai de „orientalul“Eliade. De c`te ori nu a scris el c\ Europase termin\ cu Rom=nia [i de c`te va scriec\ ]ara lui natal\ p\streaz\ cultura antic\?A[adar, eticheta „spirit oriental“ acoper\un adev\r, `ns\ unul foarte complicat.Culianu este la r`ndul s\u mai complexdec`t un „ap\r\tor al occidentului“ [i alspiritului protestant, al progresului.

G.G.: De aceea s-a insistat poate at`tde mult pe opozi]ia `ntre imaginea idea-lizat\, mitizat\ a Rom=niei oferit\ deEliade [i critica dur\ a culturii [i politiciide la noi din articolele lui Culianu?

M.I.: E foarte ciudat faptul c\, `nRom=nia, despre Eliade `nc\ nu se poatevorbi f\r\ patim\, nu se poate interpreta`ntreaga sa oper\, nu se pot spune toateadev\rurile. Eliade a creat un sistem deg`ndire din care n-a mai reu[it s\ scape. ~nviziunea lui, singura religie bun\, arhaic\,s-ar p\stra numai aici, `n aceast\ zon\.~ntr-un fel, pentru el, Europa a tr\dat sau adegradat acest fond arhaic; comunismul [icapitalismul, iudeocre[tinismul occiden-tal, toate s`nt produsele unei degrad\ri. ~naceast\ dihotomie creat\ de Eliade,Rom=nia nu putea s\ se afle dec`t `ntr-unsingur loc: `n centru. {i cu asta discu]ias-a terminat. Problemele care mai pot s\apar\ s`nt de detaliu. S\ vezi dac\ `n Pestrada M`ntuleasa apare o comunist\…astea s`nt varia]ii mici `n teatrul mai mareal istoricului.

Am `ncercat s\ privescCabala cu ochii lui Culianu

G.G: Revenind la I.P. Culianu, cum a]ireceptat dumneavoastr\ textele care audeformat, `ntr-un mod c`t se poate debizar, imaginea autorului ArboreluiGnozei?

M.I.: V\ referi]i la Coja, probabil…~ntr-un fel, deform\rile imaginii s`ntinevitabile. Nimeni nu poate s\ devin\ unfel de idol de mas\ [i s\ nu aib\ parte [i decomentarii ciudate. Situa]ia aceasta aremai pu]in de a face cu elemente dinbiografia lui Culianu c`t cu faptul c\Rom=nia se afl\ `ntr-o perioad\ confuz\,tulbure, de tensiune, `n care nu s-aucristalizat regulile discursurilor publice cetrebuie respectate. Aceasta e problemaesen]ial\ [i e `n primul r`nd una asociet\]ii. Desigur, pe mine m\ poatederanja un text sau altul, pot spune c\ eimbecil, ilogic, agresiv, dar nu amrezolvat nimic dac\ acel cadru aldiscu]iilor nu este stabilit. {i acesta e unproces de durat\ al societ\]ii rom=ne[ti.

G.G.: {tiu c\ era]i implicat `ntr-unproiect al lui I.P.Culianu, realizarea uneiEnciclopedii a magiei. Va mai ap\reaaceast\ lucrare g`ndit\ de Culianu?

M.I.: Ioan Petru Culianu a propus acestproiect de enciclopedie, urm`nd ca eu s\scriu partea iudaic\. Ar fi trebuit s\ fiec`teva volume. Discu]iile au fost extremde concrete [i la `nceput, [i `n 1990, laNew Orleans. Fiecare [tia exact de cesec]iune r\spunde, ca [i cum am fi fost oarmat\ cu generali bine coordona]i. LaHarvard a fost o dezbatere precis\, dedou\ zile. E foarte interesant `ns\ un fapt:[eful Centrului de Studii ale ReligieiUniversale, care `[i propunea s\ fac\foarte multe pentru Enciclopedie… (aremult\ for]\ [i a cheltuit destui bani s\ neaduc\ acolo s\ discut\m) nu a reu[it ce `[ipropusese. ~n schimb Culianu a reu[it,aproape f\r\ nimic, scriind doar c`tevapagini.

G.G.: A]i sus]inut la C.E.U, la Buda-pesta, o serie de conferin]e. A]i putea s\ne spune]i c`te ceva despre profilul lor?

M.I.: Eu cred c\ am terminat seria deconferin]e. ~nainte de aveni aici, i-am spuslui Sorin Antohi: iat\ textul, inclusivprefa]a, ai totul. Dou\ note mai trebuie s\completez, mai trebuie s\ le verific… S`ntconferin]e despre psihanodia: am consi-derat c\ este subiectul cel mai adaptabil [iam studiat de fapt psihanodia `n ebraic\,medieval\ [i modern\. Ideea mea a fostsimpl\; m-am `ntrebat: despre ce-ar fiscris Culianu dac\ era `n via]\? Am`ncercat s\ privesc Cabala cu ochii luiCulianu, s\ iau categoriile lui [i s\ le aplicla materialul pe care nu l-a cunoscut. {i s\v\d dac\ func]ioneaz\ sau nu.

(Ia[i, februarie 2004)

martie 2004

14 Jocurile lecturiiTIMPUL

AL. ANDRIESCU

Mon capitaine

Zile [terse la Ku[adasi, dup\ ce amvizitat de mai multe ori, `n grup sau deunul singur, Caravanseraiul, bazarul, cutot pitorescul lui, str\zile `nghesuite dinjur, `n continu\ forfot\ zi [i noapte,expozi]ia de covoare turce[ti, o adev\rat\mare de culori care-]i iau ochii, [i restau-rantele cu buc\t\rie na]ional\ [i mirosuria]`]\toare de chebap. ~ndat\ ce m-am`ntors din Efes, dup\ splendida zi petre-cut\ acolo, am `nceput s\ l`ncezesc tot maimult prin port, privind vasele [i pescarii.~n cele mai fericite momente ale prome-nadelor mele solitare, m\ opream, aleg`n-du-mi cu grij\ locul cel mai izolat, dar cucea mai larg\ deschidere la mare, pentru abea o cafea [i a sorbi un pahar cu vin alb,foarte bun pe aceast\ coast\ `nsorit\ [isecetoas\. Dup\ ce schimbam astfel vreodou\, trei terase, urm`nd acela[i ritual,puteam privi, dup\ pofta inimii, `n larg,lini[tit [i resemnat. Un fel de torpoarepl\cut\ m\ st\p`nea `n timp ce ochii mi seopreau pe valurile monotone venite dinlarg, de care se sp\rgeau bietele meleiluzii de pl\cut\ vacan]\ exotic\. Pe laperiferii, ori e[ti la Ia[i, ori e[ti laKu[adasi, g\se[ti cam acela[i decor deprovincie oriental\, cu str\zi golite laamiaz\ de trec\tori, inundate de pisici [ic`]iva c`ini adormi]i prin col]urile maiumbrite. Dac\ ai pu]in noroc, po]i `nt`lni,la un col] de strad\ din Ku[adasi, o c\mil\[i turcul mo]\ind l`ng\ ea `n a[teptareaclientului. Totul miroase a lene [i a trans-pira]ie sub vipia soarelui necru]\tor. C`tprive[te distrac]iile de noapte din loca-lurile extrem de numeroase de pe falez\ [idin centrul ora[ului, acestea bubuie dezgomote satanice, care fac aproapeimposibil\ romantica plimbare sub clar delun\ printre palmierii melancolici.

Tocmai c`nd m\ sim]eam definitivprins `n acest plictis turco-greco-rom=n [im\ preg\team s\-mi num\r zilele p`n\ laplecare, o invita]ie nea[teptat\ `mi cade, la`nceputul unei dimine]i nepromi]\toare, cao adev\rat\ binecuv`ntare cereasc\. Un t`-n\r artist clujean, refugiat `n Germania dinIa[i, ora[ul s\u natal, stabilit la `ntoarcerea`n ]ar\ `n capitala Transilvaniei, ne pof-te[te `n Peugeot-ul s\u confortabil, specialacomodat cu propriile sale m`ini, `n ve-derea unor drumuri lungi, pentru a vizitaMausoleul din Halicarnas, monument cutrecut [i un loc aparte `n arhitectura antic\[i chiar `n istoria sentimental\ a omenirii.E una dintre cele [apte minuni ale lumiivechi, a doua pe aceast\ coast\ a M\riiEgee, dup\ templul Artemisei. Usc\]iv, cufa]a prelung\, acoperit\ de o barb\ rar\,u[or ondulat\, cobor`nd `n fire lungi, ar-gintii, care-i d\deau o distinc]ie demaharajah plecat la v`n\toare de tigri,Sebastian se `nf\]i[ase `n diminea]a aceea,amator `ntotdeauna de delicioase extrava-gan]e vestimentare, cu fruntea umbrit\ deo [apc\ neagr\, pe care se putea citi `nfrancez\ cuv`ntul unei profesiuni r`vnite`nc\ din copil\rie: capitaine. Pentru c\ s-av\zut `ntotdeauna c\pitan de marin\,nicidecum `n serviciul unei companii

dintr-un vulgar regiment de infanterie,Sebastian `[i conducea ma[ina, `n care ne-am suit cu entuziasm, ca pe o nav\, com-port`ndu-se cu cei trei pasageri (pentru c\numai trei i-am urmat chemarea) cu oamabilitate [i o elegan]\ de amiral `n re-tragere. De[i cuno[tin]e de familie, m\apropiasem prea pu]in de „c\pitan“ p`n\ laaceast\ c\l\torie. ~i descopream abia acumo calitate esen]ial\: aceea de partener ex-cep]ional pe drumuri mai pu]in umblatede cei mai mul]i vilegiaturi[ti. Se izola re-pede [i `[i alegea cu parcimonie parteneriila expedi]iile pe care le punea la cale.

Mausoleul [i discoteca

Renun]`nd `nc\ o dat\ la pl\cerileestivale din sta]iune – pentru c\ e cinstit s\recunosc c\ soarele era mai str\lucitor caoric`nd, plaja `nc`nt\toare [i marea maialbastr\ ca niciodat\ –, am parcurs `n marevitez\ cei aproximativ o sut\ [aizeci dekilometri, p`n\ la Bodrum, numele turcescal vechiului Halicarnas. ~n tot acest timp,vreo dou\ ore, ne-am pref\cut nep\s\torila frumuse]ea ]\rmului, cu golfuri [igolfule]e superbe care invitau la popas`ndelungat, cu palmieri, smochini, m\s-lini, oleandri [i toat\ garnitura vegetal\,aproape `ncredibil\, a unui decor cine-matografic l\sat `n umbr\ de acest peisajparadisiac. Cum planurile ora[ului luatede la agen]ia turistic\ `l nemul]umeau pe„c\pitanul“ [i ghidul nostru pentrumoment, mai `ncurcat dec`t Ulise pevalurile acestor m\ri, am `nceput oadev\rat\ odisee `n c\utarea Mausoleului,monument at`t de bine cunoscut de noi [itotal necunoscut de actualii locuitori aiBodrumului. Convorbirea turco-germano-englez\ cu localnicii mergea greu, ceea ceconducea partea rom=n\ s\ recurg\ [i lac`teva foarte uzuale cuvinte neao[e pentruexprimarea unei mari nemul]umiri la at`tanep\sare (oare numai turceasc\?) fa]\ devestigiile antice. C\pitanul conchide sec [iexact: „Halicarnas pentru cei de aici nu`nseamn\ dec`t discoteca cea mare dinora[, care poart\ acest nume“. Faptul esteconfirmat de ghidul cel mai r\sp`ndit alTurciei, tradus [i `n limba rom=n\, dincare nu m\ pot ab]ine s\ nu reproducc`teva fraze. ~n formul\ri comerciale estesubliniat\ ap\sat tr\s\tura esen]ial\ aacestei frumoase a[ez\ri turistice, `nexclusivitate consacrat\ distrac]iilor, pusesub primul titlu al prezent\rii: Iahturi [ipetreceri. Este scos `n eviden]\ mai `nt`i

„devotamentul actual al ora[ului fa]\ depl\cerile hedonistice: mersul (sic) cubarca, statul la plaj\ [i distrac]ia“; „zonacomercial\ bine dezvoltat\“; „unele dincele mai bune restaurante […] de-a lungulcoastei egeene“; „reputa]ia sa de «ora[ depetreceri»“1. A[adar, discoteca invocat\insistent de lcoalnici, c`nd roste[ti numeleHalicarnas, marcheaz\ opozi]ia irecon-ciliabil\ a dou\ mentalit\]i, fiecare cuefigia ei: Mausoleul [i Discoteca, consem-n`nd o biruin]\ numit\ `n ghid Ora[ul ma-gic. „Bodrumul este magic noaptea; via]alui de noapte este revigorant\ [i deseori secontinu\ p`n\ `n zori […am s\rit pestecocktailuri, baruri [i restaurante, n.n.];miezul nop]ii se apropie `nainte ca scenadisco s\ prind\ via]\“2. Monumentul re-prezentativ pentru ora[ este DiscotecaHalicarnas, `nf\]i[at\ ca un adev\rattemplu: „acest fenomen imens din Bo-drum este bine cunoscut. St`lpii monu-mentali ai templului cu turle `n v`rf sunt`mprejmui]i de f`nt`ni luminate de o org\de lumini [i t\iate de fascicole laser“3.Numai de lipsa `nchin\torilor nu se potpl`nge preo]ii noului templu.

~n m\runtaiele ciudateiconstruc]ii

E greu, dac\ nu chiar imposibil, s\descrii un monument disp\rut. Afar\ deaceasta, nu-mi plac reconstruc]iile repro-duse pe h`rtie, pentru c\ acestea fur\ mo-numentului cadrul natural. Din faimosulmorm`nt al lui Mausolus, satrap (guver-nator, dup\ terminologia persan\) `nHalicarnas, secolul al IV-lea, `. Hr. n-amai r\mas `n picioare dec`t un col]. Acesta`mi aminte[te, `n mod straniu, obsedant a[putea spune, de st`nca de la PoianaTeiului, de pe Bistri]a. Cum s\-]i evoce omare iubire, aceea a so]iei, care-i ridic\so]ului, dup\ moarte, un monumentfunerar f\r\ seam\n, inaugur`nd [i d`nd unnume, mausoleu, mormintelor fastuoase,un conglomerat de piatr\, lipsit de oricerelief [i semnifica]ie, cu care te confrun]iimediat ce p\r\se[ti muzeul s\r\c\cios.Dac\ n-ai vedea, `n jur, monstruoaseleresturi de coloane masive, risipite la`nt`mplare (cine s\ le mai mi[te din loc?)ai putea numi `ntregul spa]iu, ocupatalt\dat\ de celebrul monument, cu un titludidactic: Vanitatea `nfr`nt\ de timp. Toatepiesele ce mai aveau c`t de c`t sens [i dura-t\, calit\]i `nvestite de art\ pietrii inerte, aufost `nstr\inate. R\zboinicii, reprezenta]i

pe la 1400, cum crede [i Eminescu `nScrisoarea IV, de cavalerii crucia]i, ioani]i`n acest caz, [i-au f\cut din materialelegrele, mai ales din coloanele masive,„ziduri de cetate“, `ntre anii 1402-1522,iar arheologii, cu gusturi sub]iri [i cultur\artistic\, au completat colec]iile de relie-furi ale Muzeului Britanic din Londra cufaimoasele amazoane care placau artisticmorm`ntul „eroului“ glorificat.

Neamatori de copii, nici pe h`rtie (amexplicat de ce) nici `n ghips, ne-am`ndreptat spre ruine, deloc impresiona]i deGhidul complet al Turciei, de altfel uitat `nma[in\, care recomanda „o plimbare lafa]a locului“ doar „pentru cei care g\sesco pl\cere melancolic\ `n a vedea ravagiiletimpului“4. De la `nceput managerul nuare nici o `ndoial\ c\ nu se vor ivi, `nlumea noastr\ modern\, prea mul]iperver[i care s\ iubeasc\ ruinele maipresus dec`t discoteca-templu, spre care[i-a `ndreptat `ntreaga grij\ publicitar\.Iat\ c\ s-au g\sit totu[i patru c\l\tori (deprofesii diferite: un profesor, un artist, ocercet\toare la Academie [i un inginer),care s\ sufere de aceast\ boal\ a ruinelor,tot mai rar\ de la Volney, C`rlova [iGrigore Alexandrescu `ncoace. Ace[tia,r\ma[i singurii vizitatori p`n\ la urm\, n-aug\sit alt mijloc de distrac]ie, `n „ora[ulpl\cerilor“, dec`t s\-[i risipeasc\ timpuladmir`nd coloanele colosale c\zute pe josdin Mausoleul de la Halicarnas [i guraunei misterioase grote, de o form\ extremde curioas\, `n dou\ `nvelitori de piatr\,care pur [i simplu l-au hipnotizat pe pro-fesor. Acesta s-a [i repezit `n `ntunericulei, urmat de artist [i de inginer. Doamna ar\mas afar\, destul de contrariat\ depl\cerea celor trei exploratori de ocazie,medit`nd la primejdia la care se expun. Unfel de culoar, foarte `ngust, pe care l-amstr\b\tut ]in`ndu-ne de ziduri, ne-a dirijatc\tre lumin\. Spre cap\tul opus, la st`nga,am dat de ap\ [i o gril\ metalic\ peste caream p\[it `ntr-un soare parc\ [i maistr\lucitor. E at`ta triste]e pe aici, constat\cineva cu umor negru, `nc`t `]i vine s\ intridin nou `n grot\ [i s\ nu mai ie[i niciodat\.

1 Ghid complet al Turciei, Oradea, EdituraAquila, 1993, p. 207.

2 Ibidem, p. 210.3 Ibidem.4 Ibidem, p.209.

Triste]i `n Halicarnas

Foto: Mihai B\rbulescu

Foto: Mihai B\rbulescu

martie 2004

15Jocurile lecturiiTIMPUL

LIVIU LEONTE

La sf`r[itul sec. al XIX-lea MarcelProust f\cea impresia unui t`n\r inteligent,agreabil, iubind mondenit\]ile [i negli-j`ndu-[i talentul, ocupat cu accesul `nsaloanele burgheze [i aristocrate repedecucerite. Era [i nu era crezut c\ astmulprezent `n copil\rile `l lovea periodic, vio-lent [i `i limita ie[irile, preocup\rile litera-re consonante cu manifest\rile euluisuperficial nu anun]au marea oper\. Pu]ini[tiau, atunci c`nd `[i antologa textelepublicate prin periodice `n volumul LesPlaisirs et les Jours (Pl\ceri [i zile) 1896,c\ lucra `n acela[i timp la un roman, JeanSanteuil, p\r\sit `n sertare dup\ c`]iva ani,de[i apari]ia lui ar fi `nsemnat un momentsemnificativ `n literatura francez\.

Pl\ceri [i zile nu a schimbat imagineaautorului `n con[tiin]a public\. Prefa]asemnat\ de Anatole France, de[i apeleaz\la polite]uri, g\se[te `n carte „suferin]e deser\ cald\“, prezen]a „vanit\]ilor agitateale unui suflet de snob“. Dup\ apari]iaromanului A la Recherche du Temps perdu(~n c\utarea timpului pierdut), critica s-a`ndreptat spre volumul de debut `n m\sura`n care se pot descoperi aici prefigur\ri aleoperei reprezentative. La confesion d’unejeune fille (Confesiunea unei tinere fete) [iLa fin de la jalousie (Sf`r[itul geloziei)anun]\, cea dint`i atrac]ia p\catului, vinafa]\ de p\rin]i, cealalt\ un sentiment tr\itca o suferin]\, a[a cum personajele dinroman `l suport\ ca pe o boal\. A trebuit s\treac\ mult timp p`n\ c`nd editorul cores-ponden]ei proustiene, Philip Kolb, s\g\seasc\, printr-o cercetare detectivistic\,un text pe care Proust `l eliminase dinsumarul primului volum, s\-l publice [is\-l comenteze. L’indifférent (Indiferen-tul), acesta e titlul scurtei nara]iuni carecuprinde „in nuce“, pe c`teva pagini,c`teva din direc]iile pe care se vor dezvol-ta g`ndirea [i arta scriitorului. Traducereaei [i a prefe]ei lui Philip Kolb `n rom=-ne[te o dator\m Irinei Mavrodin (EdituraEst, 2001).

Proustian este, `n primul r`nd, motouldin… La Bruyère. Cum concentrarea dinoriginal e imposibil de transferat `nrom=n\, traduc\toarea a g\sit un necesarechivalent explicativ: „Te vindeci a[a cumte consolezi: nu ai `n suflet at`ta sim]ire`nc`t s\ po]i pl`nge [i s\ po]i iubi lanesf`r[it.“ Marcel, naratorul din roman,dezvolt\ o teorie prea pu]in bergsonian\,mai degrab\ asocia]ionist\ pentru a l\muri„vindecarea“ `n dragoste sau `n gelozie:fiecare din noi este compus din mai multeeuri care se succed [i nu coexist\. Pentruca Marcel s\ o uite pe Albertine trebuie caacel care a iubit-o s\ „moar\“, s\ apar\ unalt Marcel, cu r\nile cicatrizate, care s\-[ipriveasc\ deta[at trecutul.

Singular\ la Proust [i, `n general, mairar\ `n literatur\, este `nsu[irea de c\tre

narator a perspectivei unui personaj femi-nin pentru a descrie p\timirile amorului [iale geloziei. ~n Indiferentul, Madeleinetrece de la un sentiment incert la pasiuneapentru „insignifiantul“ Lepré. Nara]iunease face la persoana a treia, ceea ce nu mo-tiveaz\, al\turi de alte posibile apropieri,identificarea de c\tre Philip Kolb, [i nunumai de c\tre d`nsul, a subiectului cu celdin Un Amour de Swann (O iubire a luiSwann). Nici apari]ia florilor numite„cattleyas“ (variant\ de orhidee), devenitesimbolul leg\turii lui Swann cu Odette nujustific\ analogia, `n schimb concep]iaasupra dragostei ne face s\ ne g`ndim laProust romancierul, ca [i la „proustienii“rom=ni. E drept c\ la to]i ace[tia perspec-tiva b\rbatului se afl\ `n centrul aten]iei,considerat probabil superior prin com-plexitate, capacitate de `n]elegere. ~nambele variante `ns\ dragostea este v\zut\ca o „cosa mentale“, nedepinz`nd dec`tfoarte pu]in de obiectul pasiunii. Made-leine [tie c\ „motivele iubirii ei se aflau `nea `ns\[i“, nu recunoa[te nici superiorita-tea intelectual\, nici pe cea fizic\ a luiLepré. Swann e convins de la `nceput c\Odette nu merit\ investi]ia afectiv\ f\cut\,dup\ ce chinurile se sf`r[esc e mirat c\ avrut s\ moar\ pentru o femeie care nicim\car nu era „genul“ lui. Abia atunci sec\s\tore[te cu d`nsa fiindc\, o dat\ cu dra-gostea, disp\ruse [i dorin]a de a se r\z-buna pentru umilin]ele `ndurate. Marcelnu e interesat nici el de calit\]ile intelec-tuale ale Albertinei, de[i e satisf\cut c`ndobserv\ c\ a evoluat l`ng\ d`nsul, osechestreaz\ ca pe un „animal t`n\r“, cudorin]a unei posesii totale, adic\ acunoa[terii totale, dar e[ueaz\. Personajelelui Proust s`nt `n afara moralei, ele seaseam\n\ unor plante a spus Beckett,constituite `ntr-o adev\rat\ flor\, nu `ntr-ofaun\. C`t\ deosebire `n structura persona-jelor camilpetresciene obsedate de morali-tate, b\rbatul [i femeia iubit\ fiind sorti]ide la `nceputul `nceputurilor s\ r\m`n\`mpreun\, crede {tefan Gheorghidiu, dar oalege pe Ela mai mult din egoismul celuipe care o femeie frumoas\ `l admir\. C`ndapar primele semne ale ceea ce el crede c\

`nseamn\ tr\dare, `ncep suspiciunile,anchetele joase, ca [i cele ale lui Swann,de la controlarea coresponden]ei p`n\ laplanuri de asasinare, f\r\ nici o prob\ cert\a culpabilit\]ii. Cu pu]ine excep]ii, Elar\m`ne [i ea o „indiferent\“, partenerulamplific`ndu-[i zbuciumul la dimensiunicosmice. ~n afara moralit\]ii se situeaz\personajele lui Anton Holban, `n primulr`nd personajul emblem\ a operei, Sandu,surprins `n trei ipostaze. {i Sandu, de[i `[icunoa[te [i `[i expune micile [i mariledefecte, o terorizeaz\, asemenea lui Mar-cel, pe Irina, agasat c`nd s`nt `mpreun\,disperat c`nd se despart (O moarte care nudovede[te nimic…). „Indiferent\“ [iimprevizibil\, Dania (Jocurile Daniei),`mpotriva declara]iilor f\cute lui Sandu,r\m`ne `nv\luit\ `n mister, umilindu-[ipartenerul.

O dominant\ a personajelor proustiene,pe care critica rom=neascn\ a atribuit-opersonajelor lui Stendhal, este confrunta-rea realit\]ii cu imaginea f\cut\ anteriordespre ea. Totdeauna realitatea se dove-de[te inferioar\, imaginea a fost ecoulunei iluzion\ri. Madeleine din Indiferentulcrede, vrea s\ cread\ c\ Lepré o minte,joac\ indiferen]a. E `ndrept\]it\ s\ ocread\, are atributele frumuse]ii [i ale tine-re]ii, `n timp ce Lepré e mediocru, inferiorb\rba]ilor `ndr\gosti]i de d`nsa. {i totu[i,ace[tia au un mare defect: nu s`nt el. Edeclan[at atunci un procedeu cu marec\utare la Swann, Marcel, Gheorghidiu:ancheta. F\r\ s\ recurg\ la tacticile com-plicate ale acestora, Madeleine afl\ c\Lepré are un „viciu“: `i plac femeile despe]\ joas\ „care se t\v\lesc `n mocirl\“ [inumai acelea. ~ncerc\rile discrete saupasionale de a [i-l apropia e[ueaz\. Lepréare voca]ia „p\catului“, a[a cum o voravea Odette [i Albertine din ~n c\utareatimpului pierdut, Ela (`n imagina]ia nara-torului din Ultima noapte…), Ema dinPatul lui Procust, Alta din Act vene]ian.

S-a spus despre personajele dinIndiferentul c\ s`nt inconsistente, superfi-ciale. Nu [tiu ce personaje complexe, pre-gnante s-ar fi putut contura pe traseulcelor c`teva pagini ale povestirii. Mai ales

c\ `n `ntreaga oper\ personajele au oconfigura]ie al c\rui specific a fost desco-perit de Ibr\ileanu `n Crea]ie [i analiz\.P`n\ la Proust, scrie Ibr\ileanu, „s-au creatoameni gelo[i ori s-au analizat gelozia [icelelalte sentimente. Proust a a creatGelozia, Amorul [i at`tea alte st\ri desuflet.“ Madeleine [i Lepré s`nt tot ni[te„st\ri de suflet“. Critica francez\ a `n]eles`n acest spirit personajele `n a douajum\tate a secolului. Picon a caracterizatpersonajele ca „no]ionale“, Genette a scrisdespre „dezintegrarea“ personajului, dup\Tadié au devenit personajele uneleentit\]i: Numele, „pasiunile [i toate ins-tinctele sufletului“. Ideile lui Ibr\ileanu aur\mas `nchise `n perimetrul nu prea larg alculturii rom=ne.

C`nd a comentat opera lui John Ruskin,scriitorul francez s-a oprit la o tr\s\tur\,pe jum\tate „p\cat“, numit\ „idolatrie“,reductibil\ la interpretarea naturii, a uma-nit\]ii prin intermediul artei. Swann nuface altceva atunci c`nd se `ndr\goste[tede Odette compar`nd-o cu Zéphora pictat\de Botticelli, naratorul din roman cade [iel adesea `n acest p\cat. Dar oareMadeleine nu se afl\ `n aceea[i postur\c`nd, observ`nd asem\narea lui Lepré cuLudovic al XIII-lea, cere dup\ aceea s\ ise aduc\ de la Amsterdam o reproduceredup\ portretul unui t`n\r cu tr\s\turi apro-piate? Fiindc\ „toate amintirile artisticecare se raportau la portretele din aceaepoc\ se asociaz\ din acea clip\ cu g`nduliubirii ei, `i d\dur\ o nou\ existen]\,f\c`nd-o s\ intre `n sistemul gusturilor eiartistice.“ S-ar putea ca ideea „idolatriei“s\ fi ap\rut `n g`ndirea lui Proust `naintede a-l cunoa[te pe Ruskin.

Dup\ ce, conform regulii, Madeleinecare `l iubea pe Lepré „moare“ [i e `nlo-cuit\ cu o alt\ Madeleine care se acomo-deaz\ cu existen]a a[a cum e, finalul, ca debasm, tratat `ntr-un spirit u[or sceptic [iironic `n stilul lui Anatole France, o pre-zint\ pe eroin\ c\s\torit\ cu un duce fru-mos [i inteligent care „p`n\ la moartea ei,adic\ timp de mai bine de patruzeci de ani,`i `mpodobi via]a cu o str\lucire [i oafec]iune fa]\ de care ea nu se ar\tanesim]itoare.“

E curios c\ Proust nu a inclus `n volumacest text care e cel mai bun din tot ce ascris p`n\ la Pl\ceri [i zile. E ca [i cum l-ar fi oprit teama de a nu-[i dezv\luisecretele artei cu care mai t`rziu a scris ~nc\utarea timpului pierdut.

Un „indiferent“PROUSTIANA

martie 2004

16 Est-Vest

LIVIA COTORCEA

„Lumea artei“

În Rusia, surselor cunoscute ale avan-gardei trebuie s\ le mai ad\ug\m o mi[care„local\“ care, de[i are con[tiin]a comuniu-nii de stil cu ceea ce s-a numit stilul„modern“, prezint\ cîteva particularit\]isemnificative pentru coordonatele în careva evolua avangarda rus\. Afirmat\ la mij-locul ultimei decade din secolul al XIX-lea,aceast\ mi[care [i-a spus „Mir iskusstva“(„Lumea artei“), subliniind prin chiaraceast\ titulatur\ inten]ia de a reînvia sin-cretismul artelor, dar [i de a atrage aten]iaasupra diferen]ei dintre realitate [i art\.

În primii ani ai existen]ei sale, mi[careaa coexistat [i s-a întîlnit, în cîteva din prin-cipiile sale privind în]elegerea lumii [i ainstrumentelor artistice, cu mi[carea sim-bolist\, ajuns\ la apogeu la trecerea dintrecele dou\ secole. Astfel, înc\ din primuldeceniu al secolului al XX-lea, „Miriskusstva“ colaboreaz\ sau polemizeaz\ cuavangarda [i cu expresionismul rus învarianta Leonid Andreev.

Revista mi[c\rii cu titlul omonim, „Miriskusstva“, ar fi trebuit s\ apar\ la Mün-chen, ca publica]ie de cultur\ european\.~ns\ ea a fost tip\rit\ în Rusia, între 1898 [i1904, [i a înlesnit conceperea [i expunereaunui program estetic [i cultural la care auaderat arti[ti din cele mai diverse domenii[i de orient\ri diferite; to]i îns\ cu certitu-dinea c\ trebuie l\rgit conceptul de art\ [ic\ o înnoire a formelor este necesar\. Înpaginile revistei „Mir iskusstva“ pot fi`nt`lnite semn\turile unor importan]i gîndi-tori [i scriitori ai timpului: simboli[tii A.Belîi, V. Briusov, D. Filosofov, pictorii M.Larionov, Leonid Bakst, M. Vrubel, teatro-logi [i mae[tri de balet ilu[tri, precum V.Meyerhold, M. Fokin, V. Nijinski, compo-zitorul Igor Stravinski. Aceast\ mi[care seindividualizeaz\ nu doar prin voin]a de ag\si forme noi de expresie, ci [i prin pro-gramul ei bine articulat de afirmare a aces-tor forme dincolo de hotarele Rusiei.Începînd cu 1909, în special, „sezoaneleruse[ti“, organizate la Paris [i Münchenrealizeaz\ cu brio dorin]a de comunicarecu Apusul în demonstra]ii sincretice aledescoperirilor din balet, muzic\, oper\,pictur\ [i teatru1.

Inima acestor „sezoane“ este S. Dia-ghilev care, cu gustul lui des\vîr[it [i cura-jul s\u de a lansa noi valori, a impus înOccident atît pictura rus\, cît [i arta specta-colului sau artele decorative. În 1897,cunoscutul maestru de balet deschidea dejala Institutul Stiegliz din München o expo-zi]ie de art\ rus\, iar în 1905, la Paris,„Salonul artei ruse“, în care pe simeze erauprezen]i arti[ti apar]inînd unor genera]iidiferite (V. Serov, Leonid Bakst, M.Vrubel, M. Roerich, M. Larionov sau N.Goncearova). Prin selec]ia care îl preceda-se, „Salonul“ reliefa cîteva elemente dinprogramul mi[c\rii, între care: etalarea for-mei semnificante, preferin]a pentru stiliza-re ca de-realizare, gustul pentru pre]iozita-tea materiei [i pentru o cromatic\ subtil\,folosirea celor mai felurite forme de gra-fism [i aplatizarea volumelor. În plus, vizi-tatorul acestui salon, ca [i al celor care au

înso]it permanent „sezoanele“, a pututconstata rela]ia special\ cu tradi]ia a arteiruse, chiar [i în momentele ei de afirmare acelei mai radicale înnoiri. Aceast\ rela]ie nise pare cel mai fericit exprimat\ de IgorStravinski în Poetica muzical\: „Adev\ratatradi]ie nu este martorul unui trecut vetust,ea se prezint\ ca o for]\ vie care nutre[te [ieduc\ prezentul (...) Ea nu presupune nici-decum repetarea a ceea ce a fost, ci mani-fest\ o realitate neperisabil\“2.

Prin aceste propozi]ii, marele muzicianî[i explic\ nu numai propria sa muzic\, dar[i preferin]a tinerilor arti[ti ru[i pentru ima-ginea mitic\ [i miraculoas\ a lumii, dinco-lo de social [i istoric. Din rela]ionarea cutotul insolit\ a temporalit\]ii [i a acroniei iana[tere o imagine a lumii de esen]e pe careo putem reg\si în pictura, literatura sau tea-trul din acel timp, o imagine înc\rcat\ de„negura timpurilor“. O astfel de percep]iene provoac\ peisajele lui I. Levitan repro-duse frecvent `n paginile revistei „Miriskusstva“ [i expuse cu diferite ocazii înRusia [i în Occident. Aceste peisaje carepar pictate în cunoscutul stil realist repi-nian sînt de o frapant\ modernitate tocmaiprin calitatea lor de a sugera o lini[te ca dinalt\ lume, de a surprinde clipa [i de a o fixaîn eternitate. Aceea[i impresie de moderni-tate au provocat-o privitorilor tablourilesemnate de V. Serov în ultimii lui ani deactivitate, precum [i crea]iile lui V. Vasne-]ov, M. Vrubel, N. Roerich sau S. Makovs-ki, Borisov-Musatov, Maliavin, impregna-te de imagini mitice [i folclorice. Înleg\tur\ cu arta cultivat\ de „Mir iskusst-va“, A. Benois, autoritatea teoretic\ ami[c\rii, îi scria lui D. Merejkovski:„Punctul nostru de vedere (cel pu]in almeu) – nu este estetismul, nu este desf\ta-rea, ci extazul, evlavia în fa]a misterului(...) – momente care, cum vede]i, au toateun caracter «obiectiv»“. Crea]ii precumRegina-Leb\d\, sau Pan de M. Vrubel,Voinicii de Vasne]ov, Curierul, Oaspe]i depeste m\ri, Etern\ a[teptare de Roerichrealizeaz\ aceast\ „obiectivizare“ a scriitu-rii prin monumentalitate [i prin stilizareapatriarhalului, ca semne textuale aledezv\luirii acelei permanen]e despre carevorbea Igor Stravinski.

Voca]ia teoretic\ a mi[c\rii „Mir iskus-stva“ este probat\ [i ea cu excelen]\, aceas-ta vizînd critica [i teoria artelor, între carebaletul, muzica, pictura, poezia, spectaco-lul de teatru sau artele decorative. Între anii1901-1902, revista mi[c\rii public\ nume-roase studii teoretice apar]inînd simboli[-tilor V. Briusov [i A. Belîi, dar [i miriskus-nicilor A. Benois, I. Grabar, S. Diaghilev.Meritul acestor lucr\ri nu este doar acelade a consemna [i explica momente ale arteicontemporane lor, dar [i de a le încadra înistoria na]ional\ [i universal\ a artei.Merit\ amintite pentru examenul pe care-lîntreprind asupra mecanismului poetic aloperelor, ca [i asupra rela]iilor dintre stilulclasic [i „Noul stil“ studiile lui A. BenoisExpozi]iile pariziene (1899), Scrisoare dela expozi]ia universal\ (1900) [i cele ale luiI. Grabar Gînduri despre arta aplicat\ mo-dern\, Scrisori despre art\, Spectacoleleruse[ti la Paris (1909), Baletul nou.Petru[ka (1911). Acestor lucr\ri trebuie s\le ad\ug\m considera]iile teoretice ale luiS. Diaghilev despre arta interpretativ\:Amurgul zeilor, I (1903), Despre interpre]i,II, Despre regie.

Sco]înd realul din condi]ionarea luispa]io-temporal\ [i psihologic\, literaturapublicat\ în paginile revistei „Mir iskus-stva“ (de[i profilul s\u este teoretic [i plas-tic, în general), dar mai ales în revistelesimboliste „Vesî“ [i „Apollon“, instaureaz\polifonismul [i insolitarea subiectivit\]iipure care nu se exprim\ prin psihologism [inici printr-un comportament caracterolo-

gic sau social, ci prin apelul la „general“,la „obiectivitate“. Reg\sim acest obiecti-vism exprimat mai radical la doi scriitori aitimpului – la Leonid Andreev [i la A. Belîi.

Sugestii expresioniste [i impresioniste

Leonid Andreev, care a avut un sim]acut al caracterului catastrofic al începutu-lui de veac XX, a exprimat aceast\ per-cep]ie printr-un expresionism sui-generis.„Tema mea este nebunia [i groaza“ – îiscria lui M. Gorki la 18 nov. 1904 –,ad\ugînd: „Atitudinea mea este [i ea unfapt [i înc\ unul foarte important“3. În alt\parte, scriitorul explic\ semnifica]ia „fac-tologic\“ a subiectivit\]ii despre care vor-bea mai sus: „trebuie s\ descriu un rîugeneral, un ora[ general, un om general.(...) Ce interes poate prezenta concretul?“4

Naturalismul gol, existen]ialismul exaspe-rat sînt r\spunsul la aceast\ întrebare caexpresii ale unor st\ri extatice ale subiecti-vit\]ii.

Toate acestea îl recomand\ pe L.Andreev ca pe un precursor al avangardei,al\turi de A. Belîi care va dobîndi aceast\calitate urmînd alt\ cale. Între simboli[tiiru[i, A. Belîi a subliniat cel mai insistentfaptul c\ arta este o chestiune de limbaj,ob]in`nd din aceast\ axiom\ consecin]eleteoretice [i formale cele mai semnificativepentru duhul avangardismului.

Înc\ de la primul s\u volum de poezii,Aur în azur (1904), scriitorul se relev\ a fiun artist pentru care cuvîntul este origineaartei poetice, iar momentul de construc]ie aoperei [i a limbajului devine hot\rîtor pen-tru semnifica]ia lor. Sensibil la noul ritm altimpului, cum pe bun\ dreptate remarc\ N.Berdiaev, poetul va folosi sintaxa operei înmod liber, al\tur`nd în ea forme [i arte dife-rite: poezia [i pictura, poezia [i muzica,poezia [i [tiin]a, poezia [i proza. Semnifi-cative în acest sens vor fi cele patruSimfonii, scrise între 1901 [i 1904, dar [iarticolul din 1903, Despre teurgia cuvîntu-lui, prim moment al c\ut\rii a ceea ce maitîrziu, în Glossolalia (1922), se va numi„adev\rul s\lbatic al sunetului“. Scrierilelui A. Belîi – volumul de poezii Cenu[a(1909), romanele (Porumbelul de argint,1909, Petersburg, 1912) [i lucr\rile de teo-rie a simbolismului [i a limbajului poetic(între care Simbolismul, 1910, Luncaverde, 1912) – îi permit lui N. Berdiaev ca,în Criza culturii, conferin]a lui din 1917, s\descifreze sensul avangardei [i s\-l declarepe autorul lor, for]`nd oarecum nota, drept„singurul futurist autentic [i important înliteratura rus\“5.

Din mediul simbolist se mai contureaz\un aspect la care avangarda se va referi nuo dat\: credin]a în magia cuvîntului v\zutca simbol în care se realizeaz\ sinteza tra-gic\ a principiilor generalului [i particula-rului. S-a bucurat de autoritate ca teoreti-cian al teurgismului limbajului poetic [iViaceslav Ivanov care, în eseurile saleC\l\torind printre stele (1909) [i Religiaelin\ [i a zeului suferitor (1910), propunemitopoezia ca modalitate de lectur\ a uni-versului [i de înnoire a artei ce-[i încorpo-reaz\ organic procedeul de sintez\ a tuturorartelor prin fuziunea lor într-un misteriu(dup\ modelul operei lui R. Wagner), pre-cum [i prin aplicarea principiului analiticde divizare `n fiecare art\ în parte.

În sfîr[it, ideile [i practica impresionis-mului [i postimpresionismului occidental[i rusesc s-au dovedit [i ele formative pen-tru noua genera]ie ce se va afirma în arta [icultura rus\. Tinerii arti[ti au fost cu deose-bire receptivi, în planul crea]iei [i al teoriei,fa]\ de cîteva elemente de poetic\ impre-

sionist\, între care: reprezentarea clipei dinrealitate cu maxim\ obiectivitate, estompa-rea conturului obiectelor [i insolitareadetaliului în sintaxa operei, concepute ana-litic, [i mutarea centrului de greutate acompozi]iei. Cel mai frecvent, arti[tiiavangardei îi vor invoca drept modele peimpresioni[tii ru[i I. Levitan, M. Vrubel, V.Serov, K. Fofanov [i Mirra Lohvi]kaia,uneori pe Cehov, recepta]i cu to]ii ca„reali[ti lirici“. Ace[ti autori îl vorîndrept\]i pe V. Briusov s\ disting\ în artarus\ a anului 1906 trei direc]ii dominante:simbolismul, impresionismul [i decaden-tismul (de fapt, primele semne ale avan-gardei). Între acestea, impresionismul afurnizat noii arte titulatura sub care aceas-ta se va afirma ini]ial. Astfel, futuri[tii vorforma în 1909 o grupare numit\ de eiimpresionist\ în care activeaz\ viitoricubofuturi[ti ca Elena Guro [i VasiliKamenski. Revista acestora Ocearovannîistrannik (Pelerinul fermecat) este de orien-tare mai mult impresionist\, iar membriigrup\rii particip\ la expozi]ia Impresio-ni[tii la care organizatorul ei N. Kulbindeclara: „Noi, arti[tii impresioni[ti, pre-zent\m pe pînz\ propria impresie... În lumetotul este relativ“. ~n 1910, participan]ii laexpozi]ie, dar [i al]i arti[ti, se vor `nt`lni `nStudioul impresioni[tilor condus de acela[iN. Kulbin. ~n publica]ia cu titlu omonim,cu dou\ luni înainte de revista declaratfuturist\ „Sadok sudei“ I, Kulbin public\articolul Arta liber\ ca temei al vie]ii, v\-z`nd `n disonan]\ (ca manifestare a vie]ii [ica principiu de structurare a operei de art\)o particularitate important\ a noii arte.

Între timp, miriskusnicii inten]ioneaz\s\ creeze o [coal\ plastic\ de tip nou [i, înconsecin]\, în 1906, deschid la S.-Pe-tersburg o [coal\ de art\ privat\ unde pre-dau nume reprezentative pentru mi[carealor: M. Dobujinski [i L. Bakst. Dup\ 1908,în aceea[i [coal\ va preda [i Petrov-Vodkin,un nume cunoscut pentru impresionismulplastic rus, care-i va avea drept elevi pe vii-torii membri ai avangardei M. Chagall [iE.I. Narbut. Cu acela[i gînd de a înnoi arte-le plastice în toate domeniile lor, miriskus-nicii vor inaugura, tot la S.-Petersburg,„Noul atelier artistic“ unde înv\]\ceii sepot întîlni cu mae[trii lor E. Lansere,Kustodiev sau Ostromova-Lebedeva.

Dar nu doar aceste gesturi par a fihot\rîtoare pentru implicarea prestigioaseimi[c\ri în via]a artistic\ a timpului. Maiimportante s-au dovedit a fi polemicile pecare le-au purtat membrii mi[c\rii, îndeo-sebi A. Benois, cu reprezentan]ii „vanda-lismului cultural“ nou instaurat în arta rus\,cît [i selectarea cîtorva dintre ace[tia [i lan-sarea lor, prin „Zolotoe runo“ (grupare [irevist\ ce a organizat expozi]ii interna]io-nale în 1908, 1909, 1910) în plan european(cum s-a întîmplat cu M. Larionov, O.Rozanova sau Natalia Goncearova). Refu-zurile, selec]iile [i polemicile teoretice auajutat primului val al avangardei ruse s\-[iclarifice programul [i pozi]iile estetice.

1 Vezi A. Benois, Vozniknovenie „Mira iskusst-va“, I, 1928; A. Benois, Vospominania o belete,„Russkie zapiski“, 1939, XVI; M. Fokin, Protivtecenia, în Vospominania beletmeistera. Stati i pis-ma, L.-M., 1962; Camile Moklair, Les BalletsRusses – L’Art et les Artists, 1917, nr. 4; Serge Lifar,Histoire du ballet russe depuis les origines jusqu’ànos jours, Paris, 1950; A. Gusarova, Mir iskusstva,Len., 1972; A. Efros, Dva veka russkogo iskusstva,Moskva, 1969; V. Rozanov, Sredi hudojnikov, S.-Pb., 1914.

2 Vezi Igor Stravinski, Poetica muzical\,Bucure[ti, 1967, p. 33.

3 Vezi Leonid Andreev, Pismo Gorkomu 18 noia-bria 1904 g., în Literaturnoe nasledstvo, nr. 72, p.244.

4 Vezi Leonid Andreev, Sobranie socinenii v piatitomah, 1961, t. V, p. 397.

5 Vezi N. Berdiaev, Krizis kulturî, M., 1990, p. 41.

Este avangarda rus\ o reeditare a avangardelor occidentale? (II)

TIMPUL

17Est-Vest

martie 2004

TIMPUL

MIRCEA P|DURARU

Constat de ceva vreme c\ fa]\ de jurnalse s\v`r[esc (cu voie!) trei „p\cate“ capita-le. ~n primul r`nd, se public\: aici [i acum,sub atenta supraveghere a autorului. Dac\nu este scos la lumin\ de autorul `nsu[i,jurnalul este scris `n vederea public\rii.Cum ar veni, cu `ncredin]area c\, dup\moartea scriitorului, se va g\si un urma[demn, care va cotrob\i – f\r\ mil\! – prinlucrurile defunctului [i, g\sind manuscri-sul, `ntr-adins uitat `n cel dint`i sertar, vaalerga `ntr-un suflet s\-l predea unor edi-tori de n\dejde. ~n al doilea r`nd, autorii dejurnal „`nf\ptuiesc un p\cat de moarte“transform`ndu-[i nota]iile `n literatur\,produc`nd astfel o muta]ie esen]ial\ `ntr-ozon\ considerat\ `n genere ca fiind una aadev\rului, a sincerit\]ii, a transparen]ei, aautenticit\]ii. Al treilea p\cat este cel alcititorului vigilent ([i extrem de lucid,desigur) care, sesiz`nd jocurile autorului,practic\ un soi de „hermeneutic\ a suspi-ciunii“ pe terenul declarat al adev\rului.El este `ntruc`tva „imoral“ pentru c\ aplic\strategiile de interpretare proprii textuluiartistic `n spa]iul cel mai nepotrivit cuputin]\: `ntr-un loc unde adev\rul estear\tat, unde nu trebuie extras, adus lalumin\ prin sofisticate metode de decons-truire. Pentru a se ap\ra, lectorul atent vaarunca vina asupra autorului, el fiind celcare – `n virtutea libert\]ii lui – hot\r\[tes\ nu respecte conven]iile jurnalului, ispi-tindu-l [i pe el, pe cititorul care nu aredec`t onorabila vin\ de a fi vigilent. Astfel`[i va putea motiva [i `ntemeia „etic“ [imetodologic abordarea cu suspiciune aoric\rui text elaborat de un artist, indife-rent de natura lui. ~n ciuda „ne-sinceri-t\]ilor implicite“ ce apar `n orice text scris

de un artist (s\-i credem pe teoreticieni),obi[nuim s\ catalog\m jurnalele drept sin-cere [i nesincere, autentice [i neautentice,oneste [i false. De ce oare avem tendin]as\ spunem c\ Jurnalul lui Mihail Sebas-tian este autentic? Dar al lui Unamuno?!{i de ce s`ntem tenta]i s\ spunem c\Jurnalul lui Witold Gombrowicz nu estesincer? F\r\ `ndoial\ c\ atunci c`ndg`ndim astfel avem `n vedere m\car pri-mele dou\ „p\cate de moarte“ pomenite la`nceput.

De[i Gombrowicz `[i public\ nota]iilefragmentare, le transform\ `n literatur\artistic\, jurnalul `[i p\streaz\ – `n chipparadoxal – calitatea de jurnal sincer,autentic. Prin faptul c\ ofer\ tiparului`nsemn\rile intime, orice autor se plaseaz\`n condi]ia personajului trialogic (dup\spusele lui V. Popovici), a personajuluicare se simte privit. ~n consecin]\, oricespune poart\ marca teatralit\]ii. Gombro-wicz `[i asum\ aceast\ condi]ie `nc\ dinprimele pagini ale jurnalului s\u: „Scriuacest jurnal `n sil\. Sinceritatea lui nesin-cer\ m\ chinuie. Pentru ce scriu? Dac\pentru mine, atunci de ce merge textul latipar? Iar dac\ pentru un cititor, de ce m\prefac c\ stau de vorb\ cu mine `nsumi?~]i vorbe[ti ]ie `n a[a fel `nc`t s\ te aud\al]ii?“(p. 32) Sintagma „sinceritate nesin-cer\“ nu este doar o figur\ de stil. Eaexprim\ – `n mod literal – un aspectimportant din g`ndirea lui Gombrowicz:conceptul de „sinceritate“ este redefinit [iredimensionat `n acest jurnal (ca [i `nFerdydurke), iar autenticitatea se nego-ciaz\ la nivelul unei filosofii proprii. Iat\,prezentat\ succint, perspectiva gombro-wiczean\ asupra omului: „Omul meu estecreat din exterior, adic\ e `n esen]a saneautentic – fiind `ntotdeauna nu el `nsu[i,`ntruc`t `l define[te forma care se na[te

`ntre oameni. Eul lui `i este recunoscut `ncadrul acestei intercomunit\]i. Un ve[nicactor, dar un actor natural, deoarece carac-terul s\u artificial `i este `nn\scut, consti-tuie o tr\s\tur\ a umanit\]ii sale – a fi om`nseamn\ a fi actor – a fi om `nseamn\ a tepreface c\ e[ti om – a fi om `nseamn\ s\ tecompor]i ca un om, f\r\ s\ fii `n str\fundult\u – a fi om `nseamn\ a recita umanita-tea.“ (p.77) Dac\ omul, `n viziunea luiGombrowicz, este `n mod esen]ial neau-tentic, sinceritatea sa va fi una de alt\ fac-tur\: „Dac\ s`nt condamnat la falsitate,singura sinceritate care-mi este accesibil\const\ `n m\rturisirea c\ sinceritatea nu`mi este accesibil\. Dac\ nu pot fi nicio-dat\ eu `nsumi `n `ntregime, singurul lucrucare `mi `ng\duie s\ `mi salvez personali-tatea de la distrugere este voin]a autenti-cit\]ii, acel `nc\p\]`nat «vreau s\ fiu eu`nsumi», care nu e nimic altceva dec`trevolta tragic\ [i dezn\d\jduit\ `mpotrivadeform\rii. Nu pot fi eu `nsumi [i totu[idoresc s\ fiu [i trebuie s\ fiu eu `nsumi –iat\ o contradic]ie care nu poate fi rezol-vat\.“ (p.77) Aici s-ar afla paradoxulautenticit\]ii acestui jurnal. Practic`nd cuostenta]ie artificialitatea, Gombrowiczeste autentic, sincer. Dar autentic `n uni-cul mod `n care omul gombrowiczeanpoate avea acces la autenticitate: ne-g`nd-o sistematic [i cu ingeniozitate.C\ci, `n definitiv, aceast\ atitudine denegare nu este dec`t o form\ a afirma]ieidureroase c\ sinceritatea este cu des\v`r-[ire inaccesibil\ omului.

Opt`nd pentru un astfel de jurnal, scrii-torul polonez se poate desf\[ura `n voie.Judec\ oameni [i situa]ii, stabile[te iera-rhii [i emite p\reri, l\s`nd s\ se conturezepersonalitatea unui megaloman. Inedit\ `naceste fragmente este un fel de dedublarea autorului, care `i permite s\ vorbeasc\

despre sine la persoana a III-a: „Unicullucru pe care a reu[it s\-l introduc\ `n jur-nal a fost «al doilea glas» – glasul comen-tatorului [i al biografului – care `i `ng\duias\ vorbeasc\ despre el, Gombrowicz, cu ovoce str\in\ parc\. ~n concep]ia lui era odescoperire important\, intensific`ndenorm artificialitatea rea a acestor martu-risiri, [i, `n consecin]\, `ng\duindu-i o maimare sinceritate [i o pasiune sporit\…“(p.104) Interesant\ [i, `n acela[i timp,derutant\ pentru cititor este trecerea de labrutalitatea (`n fond teatral\) a unor izbuc-niri („am p\truns `n literatur\ cu for]a –arogant [i batjocoritor. S`nt un «self mademan» al literaturii.“), la m\rturisireaautoironic\ a propriei valori („S`nt totu[i– cucu! – o persoan\ serioas\, s`nt o valoa-re!“). Dincolo de luciditatea deconstruiriiunor mituri [i de s\ge]ile sarcastice arun-cate spre cultura polonez\, Jurnalul luiWitold Gombrowicz poate fi citit [i ca oistorie a devenirii unui scriitor. Fiecareepisod din aceast traseu spiritual estepunctat ([i contrapunctat autoironic) cumaxim\ con[tinciozitate [i comentat dindou\ perspective: autorul despre sine [i„Gombrowicz despre Gombrowicz“. „Peatunci m\ `nv`rteam prin Paris ca un stu-dent oarecare. Ast\zi Witold Gombrowiczsose[te la Paris.“ (p. 167) – putem citi spresf`r[itul jurnalului. Evalu`ndu-se mereu [iraport`ndu-se la numele cele mai mari aleliteraturii, Witold Gombrowicz poatespune lini[tit despre sine `n final: „totul om\rturise[te: am devenit un scriitor.“(p.183) Aleg`nd calea apofatic\ a neg\riisincerit\]ii, scriitorul polonez ajunge la oparadoxal\ autenticitate a nota]iilor sale,singura de altfel de care omul gombrowic-zean este capabil.

Witold Gombrowicz, Jurnal, traducere de OlgaZaicik, ed. Univers, Bucure[ti,1998

Witold Gombrowicz sau despre paradoxul autenticit\]ii

GABRIEL CHE{CU

~n iunie 2003, la Editura Polirom,ap\rea volumul Adio, adio, patria mea cu` din i, cu ` din a, semnat de Radu PavelGheo. Privit\ panoramic, cartea t`n\ruluiscriitor are structura specific\ unui joc depuzzle: articolele – scrisori s`nt fragmentecare `[i revendic\ logica continuit\]ii. Culuciditate, eseistul comenteaz\ [i anali-zeaz\ cele v\zute [i auzite, pun`ndu-sedeseori `n postura antropologului sauchiar a sociologului (u[or egocentric, el `[irecunoa[te, la un moment dat, „r\ceala desociolog diletant“). ~n felul acesta, actulscrierii devine mai mult dec`t unul strictapreciativ sau negativ, presupun`nd diag-nosticarea unui spa]iu cultural cu careautorul a intrat `n contact (ce-i drept, pen-tru o perioad\ de numai un an). Textelerom=nului ajuns la Seattle ating punctenevralgice ale mentalit\]ilor rom=ne[ti [iamericane. Adaptarea dificil\ a autoruluila modul de via]\ american este accentuat\de valorile diferite ale civiliza]iei de din-colo de ocean. Pentru „nemul]umitul deprofesie“, compara]ia este de cele maimulte ori prilej de critici. Elementelorpozitive dintr-o parte a oceanului le cores-pund, invariabil, elemente negative de

cealalt\ parte. Unui na]ionalism etnic [i,mai ales, lingvistic (titlul c\r]ii trimite dealtfel la cunoscuta disput\ academic\ [inu numai) `i corespunde toleran]a ameri-can\, generat\ de un anumit sentiment alsuperiorit\]ii. Unui sistem politic, admi-nistrativ [i juridic preocupat, aidoma unuiminiaturist, de am\nuntele vie]ii fiec\reiadintre „roti]ele“ pe care le guverneaz\, `icorespunde un echivalent caricatural, „oform\ de feudalism oriental t`rziu, funda-mentat pe injusti]ie [i dreptul celui maiputernic, un sistem jalnic [i caraghios `n`ncerc\rile sale de integrare european\ [ieuro-atlantic\“.

Via]a de dincolo de ocean i-a datt`n\rului scriitor prilejul de a se `nt`lni cuemigran]i de na]ionalit\]i diferite. R`ndu-rile c\r]ii creioneaz\ destine [i profile alecelor m`na]i de febra g\sirii unui loc maiprimitor sub un soare. Cu foarte pu]ineexcep]ii, mul]i dintre rom=nii `nt`lni]i(de[i comunitatea rom=neasc\ din Seattlenu este foarte numeroas\) s`nt victime aleunui fenomen necon[tientizat (dar durerospentru cel care `l detecteaz\): ei refuz\cultura de origine, dovedind (crede auto-rul) c\ resentimentele [i frustr\rile mes-chine inoculate de sistemul rom=nesc s`nt`nc\ extrem de puternice. Refuznicii limbiina]ionale adopt\ a[adar o „n\p`rlire ling-vistic\“ [i de atitudine specific\ celor

trezi]i peste noapte `ntr-un spa]iu diferit(`n sensul de superior) celui de ba[tin\. Iarfenomenul este, din p\cate, `n desf\[urarechiar dac\ „`n S.U.A. nim\nui nu-i preapas\ de ceea ce ai vrea s\ pari“.

Sistemul american `[i afi[eaz\ eficien]ade mecanism bine conceput. Cet\]eanul `irecunoa[te autoritatea tocmai pentru c\ elcrede `n libertate ca `ntr-o „necesitate`n]eleas\“. Radu Pavel Gheo identific\`ns\ `n aceast\ adula]ie pentru sistem unsimptom al limit\rii libert\]ii. Sub formaregulilor comunit\]ii, „ochiul care ve-gheaz\“ – trimitere evident orwellian\ –cap\t\ forma real\ a „intruziunii `n spa]iulintim“ al individului, ajung`nd chiar la opericuloas\ atitudine fa]\ de cet\]ean ceaminte[te sistemele totalitare. Muncadevenit\ scop `n sine c`[tig\ suprema]ia, `ndauna vie]ii adev\rate. Shopping-ul pare ar\m`ne singura distrac]ie mai consistent\ aamericanului de r`nd, pe fondul unei exis-ten]e f\r\ culoare, aproape insipide.

R`ndurile c\r]ii cuprind, inevitabil, [iaprecieri ale americanilor la adresa ro-m=nilor mioritici (cei americaniza]i fiinddeja accepta]i). Nimic nou `n afar\ de cu-noscuta gam\ consacrat\ de imagologiacontemporan\ (s\r\cie, orfani, copii aistr\zii, ]igani, ho]i [i paznici corup]i). ~nlinii mari, existen]a tipic rom=neasc\vizualizat\ ([i) dincolo de Ocean nu pare

s\ fi ie[it din matca pe care conturamotto-ul matein: „(…) nous sommes ici,aux portes de l’Orient, où tout est pris àla légère“.

Recomand cartea lui Radu Pavel Gheocelor care mai sufer\ de sindromul nostal-giei dup\ o lume `ndep\rtat\ [i perfect\,precum [i celor care simt nevoia unui bal-sam aplicat pe rana (`nc\ deschis\) a r\m`-nerii `n patrie. O recomand [i celor `nc\utare de lecturi captivante.

Un refuznic al americanismului

martie 2004

18 Jocurile LecturiiTIMPUL

ADRIANA BABE}I

De[i, c`nd trebuie definit „la nuan]\“,dandysmul scap\ mereu oric\rei cons-tr`ngeri, st`rnind dispute savante, elproduce totu[i consens atunci c`nd se las\descris „`n mare“. Asupra dublei accep]iide fond a dandysmului cad de acord maito]i scriitorii, filosofii, istoricii, criticii [iteoreticienii literari. Pe de-o parte, cei maimul]i sus]in c\ dandysmul e un fenomenstrict istoric, ale c\rui r\d\cini s`nt repera-bile `ntr-un timp [i spa]iu anume (Angliasf`r[itului de veac XVIII). Dar stilul numit`nc\ de pe vremea lui Brummell dandysmare r\d\cini mult mai ad`nci. El iese dinistorie [i devine o matrice. Sau, altfel spus,un pattern (fie doar al spiritului european,fie al celui universal uman).

Dandysmul ar fi, dup\ Barbey d’Aure-villy [i Baudelaire, o „institu]ie vag\,etern\“, un stil „atemporal“, un fel degenotip occidental, un ideal de umanitate.O utopie, decreteaz\ dandylogia contem-poran\. Iar dandy-i `n[i[i nu preget\ s\ `[ig\seasc\ r\d\cini mitice, genealogii ilustre,„certificate de noble]e“.

Alcibiade sau coada t\iat\

~ntortocheata poveste a dandysmului arputea `ncepe, dup\ unii, cu Alcibiade,frumosul discipol al lui Socrate [i cu aceacoad\ t\iat\ a c`inelui. Despre nobilulatenian, istoricii (Xenofon mai ales) nuvorbesc cu prea mult\ `ng\duin]\. Poatedoar Plutarh s\ fac\ excep]ie. Alcibiade efrumos, bogat, de familie bun\, inteligent,f\r\ a se ridica `ns\ vreodat\ nici la m\re]iatutorelui s\u (Pericle) [i nici la cea a men-torului spiritual (Socrate). Mult prea risi-pitor cu darurile oferite de zei, extravagant,egocentric, de o ambi]ie nes\buit\, Alcibia-de r\m`ne `n amintirea atenienilor dreptb\rbatul „cel mai ne`nfr`nat [i arogant“,„`mb\tat de putere“, „`ng`mfat de laudelece i le aduceau nu pu]ini dintre cei puter-nici“1. De unde atunci faima sa peste vea-curi? De unde fascina]ia exercitat\ cu pre-c\dere asupra lui Byron sau Baudelaire?

Probabil c\ datorit\ firii sale de o ne-mai`nt`lnit\ suple]e, care-l face s\ `mpru-mute `ntotdeauna, ca pe o masc\, stilulcelui din fa]a lui, pentru a-l cunoa[te maibine, ca `n final s\ `l poat\ surprinde [i,astfel, cuceri. Cum altfel s\ se lase inter-pretat, de pild\, unul dintre cele mai cunos-cute gesturi, c`nd taie f\r\ mil\ frumoasacoad\ a c`inelui cump\rat cu 7000 de drah-me, l\s`ndu-i mu]i de uimire pe atenieni?Dorin]\ de a sfida, cruzime absurd\, ungest pervers? „Felinitate, narcisism declas\, pasiune pentru pariuri [i jocuri,prodigalitate, temperament.“ S`nt doarc`teva din tr\s\turile acestui dandy avant lalettre, pe care le analizeaz\ cu fine]e RogerKempf2. Li s-ar mai putea ad\uga, `ntrealtele, pl\cerea ostenta]iei vestimentare [i atravestiului, luxul sfid\tor afi[at (dar numaiacolo unde se [tie pre]uit: la Atena, depild\, nu [i `n Sparta sau Tracia), homo-sexualitatea, puhoiul gesturilor sauvorbelor [ocante.

Pentru cine ar vrea s\-i urm\reasc\`ntortocheata via]\, lucrare mai la `ndem`n\dec`t cea a lui Plutarh nu exist\3. De acoloam aflat, de pild\, despre frumuse]ea luiAlcibiade cel peltic, care, „`nflorind laorice v`rst\ a vie]ii sale, l-a f\cut pl\cut [idr\g\stos [i c`nd era copil, [i c`nd era b\iat,[i c`nd era b\rbat“4. Sau despre ciud\]eniiletimpurii ale m`ndrului atenian, care `ianun]\ pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri`ncheiate n\ucitor, doar pentru a c`[tiga:m`na adversarului mu[cat\ p`n\ la s`nge,„ca de un leu“, `n clipa c`nd simte c\ va fibiruit; sau tr`ntitul nebunesc pe jos, `n fa]aunui atelaj `n galop, numai pentru ca to-var\[ii de joac\ s\ poat\ socoti zarurilearuncate de el pe p\m`nt. Iar ceva mai`ncolo, din tinere]e p`n\ c`nd se va s\v`r[idin via]\, la doar 46 de ani, cu un trup„bine alc\tuit [i viguros“, dovedind o grij\neab\tut\ pentru a-[i p\stra forma fru-moas\, plin\ de for]\, dar [i de gra]ie: de la

exerci]iile ecvestre sau cursele de care, `n-cununate de glorie la Olimpiade, la gim-nastic\ (f\cut\ zilnic `mpreun\ cu maes-trul, pe vremea uceniciei la Socrate), de lapreg\tirile pentru lupt\, p`n\ la biruin]ele `n`nfrunt\ri armate pe uscat [i pe ap\.

Dup\ cum tot `n Plutarh st\ scris desprerisipa n\praznic\ de daruri, ospe]e, spec-tacole prin care `[i cucere[te prietenii, dar[i du[manii, despre felul cum, spre a leintra pe sub piele spartanilor la care serefugiaz\, nobilul atenian obi[nuit cu luxulrenun]\ la mantiile scumpe din stof\ deMilet, la parfumuri [i podoabe. Se spal\ `napa rece a r`urilor de munte, `[i las\ p\rul s\creasc\, m\n`nc\ „vestita fiertur\ neagr\“,vorbe[te pu]in [i aspru. ~n timp ce `n Tra-cia, spre a le face pe plac gazdelor, se`mbat\ mereu. Pentru ca `n Asia Mic\ saula curtea persan\, s\ tr\iasc\ `n fast [isplendoare. Tot at`tea m\[ti pentru unsuflet ce nu se va l\sa prins vreodat\ `ncapcana cuiva. Dec`t, poate, `n cea `ntins\,f\r\ s\ vrea, de c\tre el `nsu[i.

Dac\ Alcibiade este cap de serie,„casta“ `n care se proiecteaz\ marii dandy`i mai num\r\ pe Cezar, Catilina, Petroniu[i, mai t`rziu, pe Lauzun sau Pascal. (Pe ceidint`i `i pomene[te Baudelaire, iar pefrancezi — Barbey d’Aurevilly.) Acestadin urm\ nu va pregeta s\ le dedice chiarun capitol `n cartea despre Brummell,rescriind ca un adev\rat prozator povestealui Lauzun.

Stil [i program

~ntre primii care definesc dandysmul ca„stil“, ba chiar ca „un fel de religie“ eBaudelaire. ~n Pictorul vie]ii moderne, el `idedic\ dandy-ului un capitol aparte, plas`ndu-l strategic `ntre alte dou\ portrete: militarul [ifemeia. „Institu]ie `n afara legilor, dandysmulare legi riguroase c\rora li se supun cu stricte]eto]i membrii, oricare le-ar fi, de altminteri,impetuozitatea [i independen]a caracterului“5.

Atunci, specifice dandy-ului „etern“ s-ar dovedi „cultivarea ideii de frumos `npropria lor persoan\“, superioritatea aris-tocratic\ a spiritului, adorarea distinc]iei,simplitatea elegan]ei, originalitatea, pl\ce-rea de a uimi [i „orgolioasa satisfac]ie de anu fi niciodat\ uimit“, un cult de sine `nsu[iexacerbat, spiritul de opozi]ie [i revolt\,blazarea, r\ceala, refuzul trivialit\]ii, alvulgarit\]ii. Cu o rar\ intui]ie (venit\ pro-babil din faptul c\ dandysmul nu e, pentruel, doar un obiect de analiz\, ci [i – p`n\ laun punct – un mod de a tr\i), Baudelairetraseaz\ `ntregul „program“ al unui stildincolo de epoci [i ]\ri. S-ar putea decivorbi despre un „mit dandy“ actualizatperiodic `n istoria Europei? Unii nu au nicio `ndoial\. Dac\ dandy-ul e un gen, atunci„speciile `ntrupate de el poart\ marcaproprie a epocii `n care ele tr\iesc“6.

Exemplele nu prididesc s\ apar\ `nce-p`nd din veacul al XVI-lea, purt`nd numedintre cele mai ciudate, greu de tradus.Iat\-i pe gra]io[ii efemina]i, favori]ii luiHenri al III-lea: les mignons. Delica]i, plinide elegan]\, gentili, un Epernon (JeanLouis de Nogaret de la Valette, duce

d’Epernon) sau amiralul de Joyeuse sauJacques de Lévis, conte de Livarot, pe careistoriile `l pomenesc [i cu numele deQuélus (ori Caylus), to]i `[i `mpartfarmecele cu fiul Catherinei de Medicis,cople[i]i de onoruri, dar [i de ura `ntregiinobilimi. Nu altceva st`rnesc `n acela[iveac — `ns\ `n Anglia — proteja]ii luiIacob I, George Villiers, duce deBuckingham, contele de Somerset sauRobert Car.

Elegan]\ cu tocuri ro[ii

~n secolul urm\tor, la cur]ile Fran]ei,tinerilor elegan]i [i sfid\tori li se va spune,c`nd cu invidie, c`nd cu dispre], muguets(la propriu: „l\cr\mioare“; la figurat, fa-miliar: „tineri elegan]i“), plumets („pa-na[e“), dar mai ales petits-ma`tres (cuv`ntcu cuv`nt – „micii st\p`ni“, iar `n codulsaloanelor – „sclivisi]i“). Cine are r\gazpoate citi cu folos o mul]ime de c\r]i, partetraduse [i `n rom`n\, spre a `n]elege maibine complicata `ntre]esere de sentimente,gesturi, vorbe dintre un suveran [i favori]iis\i, rela]ia de tulbure dependen]\ dintreace[tia: de la Memoriile lui Saint-Simonsau ale cardinalului de Retz la Caracterelelui La Bruyère ori la Un precursor aldandysmului de Barbey d’Aurevilly. Darmai ales c`teva studii docte despre acest„dandysm avant la lettre“7. S`ntem `n plin\epoc\ a „tocurilor ro[ii“ (la propriu, a[acum provocatorii pantofi mai pot fi ast\ziv\zu]i doar prin muzee), `n era nobilimiielegante, care `[i poart\ rangul cu suveran\deta[are [i cu acest semn distinctiv. Iar c`ndmoda lor trece, les talons rouges r\m`ne ometonimie destinat\ s\ ]in\ loc `n conver-sa]ii (c`nd cu ironie, c`nd cu admira]ie)pentru tot ce mai poate `nsemna oaristocratic\ elegan]\.

Din `ntreaga suit\ a avant-dandy-lorveacului de aur se desprinde celebra figur\a lui Lauzun. Antonin Nompar de Cau-mont, conte [i mai apoi duce de Lauzun,cel despre care Marea Domni[oar\, Dom-ni[oara de Montpensier, vara lui Ludovic alXIV-lea, scrie cu iubire `nc\rcat\ de su-ferin]\ [i melancolie: „O distinc]ie extraor-dinar\ (...), un milion de singularit\]i“. S`ntcuvintele unei fecioare de 43 de ani,s\getat\ de o dragoste n\praznic\ pentru unb\rbat ciudat, provocator, insolent, curajos,fermec\tor, care intr\ `n gra]iile RegeluiSoare, refuz`nd s\ se lase inclus `n bana-litatea de serie a curtenilor. Tulburat des`ngele rece al lui Lauzun, admiratorulAlbionului, Barbey d’Aurevilly, scrie:„Avea acel egoism englezesc — cel maiteribil din c`te au existat vreodat\, dup\egoismul roman. Prin ]inut\, prin origi-nalitatea ei (nuan]at\ `ns\), prin preten]iade a nu fi precum ceilal]i, pe c`nd ceilal]ierau cu to]ii egali `n fa]a lui Ludovic alXIV-lea; prin s`ngele rece [i st\p`nirea desine, prin neprev\zutul conduitei (c\ci unadin tr\s\turile dandy-lor era de a nu faceniciodat\ ceea ce se a[teapt\ de la ei) —prin toate acestea Lauzun a fost un dandy.A avut acea vanitate necru]\toare, de fiar\aproape, a dandy-lor. (...) S-ar putea scrieun studiu grozav despre Lauzun, dac\ n-arfi fost deja scris. {i, culme a noroculuitrufiei, el a fost scris tocmai de prin]esacare, `ntre toate femeile, l-a iubit cel mainebune[te pe Lauzun. Acest Cezar Borgiacu femeile — [i, `ntre toate, mai abitir cuea — acest Cezar Borgia care i-ar fi pututda lec]ii lui Machiavelli nu a trebuit s\-[iscrie memoriile precum marele Cezar. I le-a scris femeia cucerit\, o prin]es\ `ndr\-gostit\, brutalizat\ [i, cu toate acestea,continu`nd s\ iubeasc\. ~n timp ce Brum-mell nu a avut al]i istorici dec`t pe dl Jesse[i pe mine. Pagini `nc`nt\toare din Memo-riile domni[oarei de Montpensier dau`ntreaga m\sur\ a lui Lauzun — un dandyde dinaintea dandysmului, un englez alFran]ei. C`t un roman de Stendhal!“8.

Travesti

Chiar dac\ nu la fel de cunoscut precumLauzun, nu mai pu]in demn de a deveni

personaj de roman e, `n acela[i veac alXVII-lea, bizarul François Timoléon, abatede Choisy, prins `n scandaloase afaceri deamor [i `ntr-at`t de efeminat `nc`t traves-tiurile sale ajung s\ nu mai surprind\ penimeni. De[i uneori dore[te s\ i se spun\„contesa de Barres“, Memoriile `i s`ntsemnate b\rb\te[te, François Timoléon deChoisy. Deloc `nt`mpl\tor, cele mai gustatepasaje `i s`nt `nchinate lui Lauzun, „omu-le]ul insolent“ [i seduc\tor: „Niciodat\ unom nu a [tiut s\ se plieze at`t de bine latoate gusturile [i capriciile“9.

Dac\ pentru mul]i aceast\ efeminarestranie, dus\ uneori la paroxism prin tra-vestiuri [i pseudonime, ar ilustra felul de afi al dandy-ului „etern“, atunci secolul alXVIII-lea ofer\ c`teva exemple n\ucitoare.~ntre care, celebru, cavalerul d’Eon, cel cetulbur\ min]i [i inimi la curtea Fran]ei,Rusiei [i Angliei. Deghizat `ntr-o superb\domni[oar\, Charles Geneviève LouiseAuguste Andrée Thimothée de Beaumont,t`n\rul [i delicatul diplomat francez `mpo-v\rat cu [ase prenume (trei masculine, treifeminine), o cucere[te pe ]arina Elisabeta.La Sankt Petersburg el devine Lia de Beau-mont. ~ntors cu succes la Paris, `mbrac\uniforma de c\pitan de dragoni, lupt\ cubravur\ pe front [i cucere[te chiar CruceaSf`ntului Ludovic. Iar la Londra intr\ `nsaloane c`nd b\rbat, c`nd femeie, dup\ cumo cer `mprejur\rile jocului politic, st`rnindat`tea dispute asupra sexului s\u, `nc`t `n1771 pariurile puse de englezi pe seama saating fabuloasa cifr\ de 300.000 de lire.Nimeni altul dec`t Beaumarchais estetrimis s\ clarifice misterul ciudatului fran-cez. Medicii, dar [i `mpricinatul declar\oficial, `n scris: e femeie. A[a va r\m`nep`n\ `n clipa mor]ii, timp de `nc\ treidecenii, `n exil londonez: domni[oarad’Eon. Numai c\, dup\ ce examineaz\ cuaten]ie corpul b\tr`nei de 83 de ani, mediciidecreteaz\, la 21 mai 1810, `n prezen]a a15 martori: e b\rbat.

Excentricit\]i nu mai pu]in spectacu-loase `i `mping `n acela[i secol al XVIII-leape austriacul von Kaunitz sau pe germanulvon Buhl `n galeria (e drept, firav\) adandy-lor eterni. Cel pu]in a[a `i vor socoti,peste ani, c`]iva dandylogi `mp\timi]i. Des-pre von Kaunitz, Barbey d’Aurevilly nu sepoate st\p`ni s\ nu comenteze `ntr-unapendice la o not\ din opul dedicat luiBrummell egoismul feroce, modul non[a-lant cu care prin]ul Wenzel Anton von Kau-nitz-Rietberg `[i compune zilnic „maies-tuoasa frivolitate“ a unei toalete. Nimicnu-l poate smulge de la complicatul [iprelungul ritual al `mbr\catului, parfu-matului, pudratului. Nici m\car agonia [imoartea protectoarei sale, `ns\[i `mp\r\-teasa Austriei.

Cu totul unic\ r\m`ne `n analele ele-gantologiei trecerea cancelarului Mariei-Theresa printr-un [ir de saloane, pe l`ng\zeci de vale]i `narma]i cu m\nunchiuri depene, care `l pudreaz\ din mers pentru a-ida p\rului exact nuan]a dorit\ de el. Cum lafel de antologice s`nt [i cele 300 de ]inutecomplete ale ministrului de la curtea deSaxa, Heinrich von Buhl, `nso]it mereu de200 de servitori.

(Fragment din volumul: Adriana Babe]i,Dandysmul. O istorie, în curs de apari]ie la EdituraPolirom)

1 Xenofon, Amintiri despre Socrate, Bucure[ti,Editura Univers, 1987, traducere, note, postfa]\ deGrigore T\n\sescu.

2 Roger Kempf, Dandies. Baudelaire et Cie,Paris, Editions du Seuil, 1977, p. 146.

3 Plutarh, Vie]i paralele, vol. II, Bucure[ti,Editura {tiin]ific\, 1963, traducere, noti]e istorice [inote de N.I. Barbu.

4 Plutarh, op. cit., p 27.5 Charles Baudelaire, Pictorul vie]ii moderne [i

alte curiozit\]i, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1992,traducere, antologie, prefa]\ [i note de Radu Toma, p.405.

6 M. Delbourg-Delphis, op. cit., p. 11.7 ~ntre cele mai importante, Dolores Toma,

Formele pasiunii, Bucure[ti, Editura Meridiane,1992, [i volumul al VII-lea din Istoria vie]ii private(coordonatori Philippe Ari#2s [i Georges Duby),Bucure[ti, Editura Meridiane, 1995, traducere deConstan]a T\n\sescu.

8 Barbey d’Aurevilly, Dandysmul, Ia[i, EdituraPolirom, 1997, traducere, studiu introductiv [iselec]ia antologiei de Adriana Babe]i, p. 98.

9 Apud Dolores Toma, op. cit., p. 279.

Dandysmul. Dincolo de timp

martie 2004

19RecitiriTIMPUL

EUGEN MUNTEANU

O componet\ central\ a concep]iei hum-boldtiene o reprezint\ primatul acordatformei `n `n]elegerea limbajului. No]iuneade „form\ intern\ a limbii“ (innere Sprach-form) este men]ionat de exege]i ca unadintre contribu]iile capitale ale lui Hum-boldt la istoria ideilor lingvistice [i, impli-cit, la conturarea conceptului modern delimbaj. Dat\ fiind recunoscuta absen]\ desistematicitate a discursului humboldtian,exege]ilor le-a fost greu s\ se pun\ deacord asupra tuturor `n]elesurilor acestuiat`t de des invocat concept. De[i termenulform\ (Form) este des `ntrebuin]at `n Überdie Verschiedenheit..., sintagma ca atare,innere Sprachform, apare extrem de rar. ~n`n]elegerea acestui concept vom acordacredit rezultatelor la care a ajuns unuldintre cunosc\torii cei mai autoriza]i aioperei humboldtiene, Eugenio Coseriu,`nv\]at care arat\ c\ termenul Form este`ntrebuin]at de Humboldt cu trei `n]elesuridistincte: 1) cu referire la limbaj `n general,desemn`nd o modalitate tipic\ de compre-hensiune a realit\]ii, 2) cu referire la olimb\ istoric\ dat\, desemn`nd raportulparticular al acestei limbi cu lumea extra-lingvistic\ [i 3) cu referire la principiul for-mativ unic [i irepetabil, specific fiec\reilimbi `n pare. Aceast\ din urm\ valoaresemantic-terminologic\ a fost cea mai descitat\ [i interpretat\ de comentatori. Estevorba de faptul c\ fiecare limb\ de]ine unprincipiu ordonator intern, care `i estespecific doar ei, determin`ndu-i identitateaformal\ [i unicitatea. Materialul brut alexpresiei sonore este configurat [i organi-zat formal deopotriv\ la nivel semantic [igramatical. Principiu configurator alfiec\rei limbi `n parte, forma primeaz\asupra materiei `ntruc`t numai astel sepoate explica func]ia organizatoare a lim-bii `n raport cu fluiditatea lumii fenomena-le: „Esen]a limbii const\ `n faptul de aturna materia lumii fenomenale `n formaideilor; efortul ei este `n `ntregime formal[i, `ntruc`t cuvintele ]in locul obiectelor, [ilor, ca materie, trebuie s\ li se opun\ oform\ c\reia s\ i se supun\.“ (Über dasStudium..., pp. 21-22).

Exist\ `n principalul text teoretic al luiHumboldt un pasaj interesant, `n careconceptul de form\ este integrat `ntr-uncomplex ideatic `n care se propune conci-lierea a ceea ce, din punct de vedere for-mal, este particular `n fiecare limb\, cuc`teva constante universale ale limbajuluica atare. ~ntre aceste constante Humboldtface referire la raporturile de desemnare`ntre cuvinte [i concepte (Bezeichnung derBegriffe), la caracterul universal al expre-siei fonice, concretizat `n identitatea la to]ioamenii a „aparatului fonator“ (Gleicheitder Lautorgane) [i la simbolismul fonetic(Beziehungen... zwischen einzelnen Conso-nant- und Vocalllauten und gewissen sinn-lichen Eindrücken), adic\ evocarea unoratribute ale obiectelor desemnate princalit\]ile intrinseci ale unor sunete. Prinaceste disocieri, Humboldt pare s\ sugere-ze c\ unitatea de ansamblu a limbajuluiuman transcende diferen]ele dintre limbisau, cu alte cuvinte, un principiu formativuniversal se supra-ordoneaz\ configur\ri-lor particulare ale limbilor concrete: „For-mele mai multor limbi se pot reuni `ntr-oform\ `nc\ [i mai general\, [i aceasta se`nt`mpl\ cu formele tuturor limbilor, `n

m\sura `n care `n toate se porne[te doar dela ceea ce este cel mai general, [i anume dela raporturile [i de la rela]iile necesare pen-tru desemnarea conceptelor [i pentrualc\tuirea discursului, de la identitateaorganelor fonatoare care, prin amploarea [inatura lor nu permit dec`t un anumit num\rde sunete articulate, [i, `n fine, de larela]iile existente `ntre fiecare sunet conso-nantic sau vocalic [i anumite impresii sen-sibile, din care izvor\[te apoi identitatea dedesemnare, `n limbi ne`nrudite genetic.C\ci at`t de admirabil\ este `n limb\ indivi-dualizarea `n interiorul concordan]ei uni-versale, `nc`t se poate spune cu egal\`ndrept\]ire [i c\ `ntreaga specie uman\de]ine o singur\ limb\, dar [i c\ fiecare omde]ine una proprie.“ (Über die Verschie-denheit..., p. 47).

Renun]`nd la proiec]ia himeric\ a uneilimbi ini]iale (perfecte), Humboldt prive[teca pe un dat necesar diversitatea limbilor [ia popoarelor (Sprachverschiedenheit undVölkervertheilung), pus\ `n rela]ie direct\cu producerea for]ei spirituale a omului(die Erzeugung menschlicher Geistes-kraft), care este privit\ ca „]elul cel mai`nalt al oric\rei mi[c\ri spirituale“. Ini]ialacela[i pentru to]i oamenii, limbajul s-adiversificat `n limbi diferite datorit\ confi-gur\rii diverse a for]ei spirituale specificefiec\rei na]iuni. Limbile reprezint\ exterio-rizarea [i mijlocul de formare a „specificu-lui spiritual al na]iunilor“ (Geisteseigen-tümlichkeit der Nationen). Doar luarea `nconsiderare a diversit\]ii spirituale poatea[adar explica diversitatea de structur\ alimbilor, reclam`nd deopotriv\ procedareacomparativ\ ca metoda cea mai potrivit\ astudiului [i cercet\rii limbilor: „Îns\ `n]ele-gerea esen]ei proprii a unei na]iuni [i a coe-ren]ei interne a unei limbi particulare, ca [i,mai ales, a rela]iei acesteia din urm\ cucerin]ele limbajului `n general, depinde [iea, `n `ntregime, de luarea `n calcul aansamblului specificit\]ii spirituale. C\cidoar prin intermediul acestei specificit\]ispirituale, asa cum a l\sat-o natura [i cum`mprejur\rile au dezvoltat-o, se configu-reaz\ caracterul unitar al na]iunii, singurulpe care aceasta se `ntemeiaz\ `n privin]afaptelor, realiz\rilor si ideilor pe care leproduce, [i prin care se men]in for]a [idemnitatea ei, transmise ereditar din indi-vid `n individ. Limbajul este, pe de alt\parte, organul fiin]ei interioare, este chiaracea fiin]\ care ajunge treptat la recunoas-terea de sine intern\ [i la exteriorizare. Prinaceasta, limba `[i `nfige fibrele cele maifine ale r\d\cinilor sale `n for]a spiritual\na]ional\; [i cu c`t aceasta din urm\ ac]io-

neaz\ mai corespunz\tor asupra limbajului,cu at`t dezvoltarea acestuia este mai regu-lat\ [i mai bogat\. Întruc`t limba este, `ncoeren]a ]es\turii sale, doar efectulsim]ului lingvistic al na]iunii, atunci toc-mai `ntreb\rile care se refer\ la formarealimbilor `n via]a lor cea mai intim\ [i deo-potriv\ la cauzele celor mai importantedeosebiri dintre ele nu pot primi un r\spuns`ntemeiat dac\ nu accedem la acest punctde vedere.“ (ibidem, p. 2).

Decurg`nd din tezele centrale ale doctri-nei sale, pozi]ia lui Humboldt fa]\ de posi-bilitatea invent\rii unei limbi universaleeste una de respingere total\. Calific`nddrept o „prezum]ie nebuneasc\“ (ein thö-richter Wahn) iluzia de a crede c\ ne putemsitua `n afara limbilor naturale imagin`nd olimb\ perfect logic\ [i ra]ional\, Humboldtsubliniaz\ `nc\ o dat\ c\ g`ndirea nu exist\`n afara unei limbi date, fiind determinat\de `ns\[i forma intern\ a respectivei limbi.Se afirm\ explicit c\ doar o parte relativne`nsemnat\ din semnele limbajului s`ntconstructe pure ale ra]iunii [i pot fi pusedeci `n rela]ie univoc\ cu semne non-ver-bale, universal valabile. Alc\tuiri artificia-le ale ra]iunii ele `nsele, asemenea „limbiartificiale“ nu reprezint\ altceva dec`tsimple „metode de traducere prescurtate“(abgekürtzte Übersetzungsmethoden), efi-ciente doar atunci c`nd s`nt aplicate laenun]urile de tip logic dintr-o limb\ natu-ral\: „G`ndirea nu este `ns\ deloc depen-dent\ de limb\ ci, p`n\ la un anumit punct,este determinat\ de fiecare limb\ `n parte.Unii au dorit chiar s\ `nlocuiasc\ cuvinteledin diferite limbi cu semne general valabi-le, asemenea celor pe care le g\sim `nmatematic\, prin linii, cifre [i nota]ie alge-bric\. Numai c\, prin aceasta, d\m de cap\tdoar unei mici p\r]i din masa a ceea cepoate fi g`ndit, c\ci, potrivit naturii lor, ast-fel de semne se potrivesc doar acelor con-cepte care pot fi produse printr-o simpl\construc]ie sau care s`nt configuarate, deregul\, exclusiv de c\tre ra]iune. C`nd `ns\`n concepte trebuie configurat\ substan]apercep]iei [i a senza]iei interioare, aceastadepinde de capacitatea de reprezentareindividual\ a omului, de care limba sa esteinseparabil\. Toate `ncerc\rile de a institui,`n mijlocul diferitelor limbi particulare,semne generale pentru v\z sau pentru auznu s`nt dec`t metode de traducere pres-curtate, [i ar fi o prezum]ie nebuneasc\ s\ne `nchipuim c\ prin aceasta am putea s\ne situ\m, nu spun `n afara oric\rei limbi,`ns\ fie [i doar `n afara cercului precis [ilimitat al propriei limbi.“ (Über dasVergleichende..., p. 24-25).

Lecturi humboldtiene (III)

Casa cupere]i de v`nt

Volumul Iuliei Sala, Casa cupere]i de v`nt, ap\rut anul trecut laeditura Clusium, aminte[te `ntr-ooarecare masur\ de primele scrieri`n proz\ ale Luciei Demetrius.

Aici dimensiunea psihologic\este mai estompat\, impresia debasm fiind cea care delimiteaz\coordonatele unui anumit tip deimaginar. Autoarea `ncearc\ onivelare, o p\strare `n aceea[i para-metri a timpului [i spa]iului. Nuexist\ nici o orientare, nici o op]iunedecisiv\. Ac]iunea se petrece pretu-tindeni, oamenii se comport\ pestetot la fel. Povestea difer\, se brodea-z\ `n jurul unor figuri aparent [terse.Sentimentul dinamizeaz\ perspecti-vele, d\ amploare [i substan]\ ges-turilor banale. Fragilitatea condi]ieiumane pare a fi tema general\ aacestui volum. Totul d\ impresia deefemer, de f\ptur\ ce se disperseaz\la atingere. Casa cu pere]i de v`nt,Dansul vie]ii, Fire de nisip, Roatasor]ii, Visul unei lacrimi, iat\ c`tevatitluri sugestive `n acest sens.Exoticul nu este ceva de fa]ad\. S`ntc\utate faptele care vorbesc desprementalit\]i [i credin]e nestr\mutate.Fiin]ele se `ngem\neaz\ cu lucru-rile, prezentul [i trecutul s`nt `n primplan, viitorul pare s\ nu conteze;sau, dup\ cum formuleaz\ D. R.Popescu `n postfa]\, „istoria arputea fi format\ din trei zile: alal-t\ieri, ieri [i azi. Viitorul e o dulceiluzie consumabil\. Pe ce parte am`ntoarce istoria [i geografia, istoria[i geografia r\m`n transparente“.Iulia Sala apeleaz\ la simboluri u[ordecriptabile [i la metafore ample.De aceea, foarte multe dintre pagi-nile volumului de fa]\ pot fi citite cani[te mari poeme de respira]ie: „sea[ez\ cu grij\ `n balansoar, trebuiadoar s\-[i g\seasc\ o pozi]ie c`t maicomod\, pentru c\ nu [tia la c`t timpdup\ ce murea `l vor g\si vecinii, `[i`mpreun\ m`inile pe piept, `nchiseochii f\r\ s\ priveasc\ `nd\r\t spregrajdul d\r\p\nat unde-[i ad\posteacomorile [i oft\ u[or, pu]in timoratde ceea ce avea s\ i se `nt`mple, eratotu[i o mare responsabilitate – s\moar\.“

{. A.

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

martie 2004

20 AccenteTIMPUL

GABRIEL ANDREESCU

Num\rul c\r]ilor care au intrat `n sub-solurile guvern\rii 1996-2000 a dep\[itcifra critic\. În]eleg prin asta c\ informa-]iile [i perspectivele se controleaz\ reci-proc, permit unui observator s\ disting\`ntre ceea ce este subiectiv [i colateral [iceea ce r\m`ne substan]a judec\]ii politice.Acum c`teva luni, seria c\r]ilor av`ndu-i caautori sau/[i eroi pe Emil Constantinescu,Radu Vasile, R\zvan Popescu, AdrianSeverin, la care se adaug\ tomul importantal lui Dan Pavel [i Iulia Huiu1 s-a comple-tat cu volumul de dialog dintre Drago[Paul Aligic\ [i Valeriu Stoica.2 Pentru ceidoi, formula dialogului s-a doveditc`[tig\toare.

Volumul se deschide cu o retrospectiv\postdecembrist\ a PNL, intersectat\ cutema r\d\cinilor [i evolu]iei liberalismuluirom=nesc. Stoica preia [i asum\ simbolulpolitic al acestuia, pentru a transformaapari]ia forma]iunii numit\ „PartidulNa]ional Liberal“ `n expresia unei conti-nuit\]i istorice. În ce m\sur\ partide caPN}, PNL, PSD (Cunescu) `nfiin]ate dup\revolu]ie s`nt continuatoare ale partideloristorice [i nu purt\toare ale unor etichetede legitimare, ar fi un subiect separat.Aceast\ sec]iune, `n care este „capitalizat“trecutul liberalismului `n Rom`nia, arenatura unui tezism politic.

Dar ce este liberalismul, pentru fostulpre[edinte al PNL? Din perspectiva luiValeriu Stoica, nu exist\ un catehism libe-ral, nu exist\ un singur tip de liberalism, cio familie, dar capacitatea de dialog, spiri-tul critic, acceptarea diversit\]ii [i compa-siunea reprezint\ ingredientele liberaleindispensabile. Este interesant-anecdotic\insisten]a cu care Drago[ Aligic\ `ntroduce`n discu]ie rela]ia dintre liberalism [icre[tinism. Atitudinile celor doi par r\stur-nate, `n raport cu ceea ce [tiam anteriordespre partenerii dialogului: Drago[Aligic\ insist\ asupra conexiunii, ValeriuStoica o vede ca leg\tur\ original\ „uitat\“sau „tr\dat\“ de evolu]iile moderne. Pen-tru referin]e s`nt invoca]i Pierre Mannent[i Karl Popper, eventual John Rawls [iRalph Dahrendorf. La acest punct, schim-bul de idei intr\ `n cadrul cunoscut al teo-riilor care dau canonul conceptelor libera-le. Dac\ vedem `ns\ `n liberalism unmodel de structurare politic\ al societ\]ii –[i Valeriu Stoica spre asta tinde – este evi-dent ast\zi c\ liberalismul nu constituiedec`t unul din discursurile de legitimare aorganiz\rii societ\]ii moderne. Iar societa-tea modern\ este expresia unei mi[c\ri tec-tonice care presupune invocarea marilorschimb\ri de produc]ie [i comunicare, dec`teva ordine de m\rime mai importantedec`t „istoria ideologiilor“. Folosesc oca-zia de a-mi exprima mirarea, de ce teoriileliberale [i surorile lor ideologice nu au tre-cut prin revolu]ia epistemologic\ de careau beneficiat, la sf`r[itul secolului XX,teoriile na]iunii.

Tot la insisten]a lui Drago[ Aligic\, esteadus\ `n discu]ie „atitudinea politic\corect\“, pe care Stoica o critic\ `ntruc`t arreprezenta o punere a colectivit\]ii `nain-tea individului. Tema individual vs. colec-tiv intersecteaz\ pe undeva [i preocupareade tactic\ politic\ a lui Stoica, de a p\r\siclivajul comunism/ anticomunism pentrua-l `nlocui cu opozi]iile na]ionalism/ euro-penism ori modernizare-democratizare-europenizare [i conservatorism. De aici s-a n\scut documentul adoptat de c\treConsiliul Na]ional al PNL `n anul 2001,care define[te interesul Partidului Na]ionalLiberal pentru conceptul na]iunii civice, caopus\ na]iunii etnice. Ceea ce sun\ bine,numai c\ PNL a tras din aceast\ pozi]ie asa concluzii practice [i teoretice cel pu]inproblematice. De la apari]ie p`n\ ast\zi,PNL s-a ar\tat iritat [i `ngrijorat de proble-ma maghiar\. Valeriu Stoica se pronun]\ [i

`n 2003 pentru respingerea UDMR ca par-tid etnic, pe argumentul: „c`t\ vremeUDMR exist\, va exista o for]\, s\ o nu-mesc de balans, cu caracter extremist cumeste PRM“ (p. 328).

Uneori, am impresia c\ fostul ministrual Justi]iei nu a avut timp s\ c`nt\reasc\toate argumentele care au stat la bazaunora dintre „b\t\liile“ sale. Pozi]ia fa]\ deUDMR este doar una. M\ g`ndesc `ns\chiar mai mult la entuziasmul ar\tat pentruadoptarea noii legi a partidelor politice, pecare societatea civil\ a contestat-o sever [icu deplin motiv, ca fiind profund antide-mocratic\.

O alt\ `ntrebare: c`t de mult satisfacedialogul cu Valeriu Stoica nevoia cititoru-lui de a intra `n culisele politicii? Liderulliberal vorbe[te despre distan]area de RaduC`mpeanu, dup\ alegerile generale din1992; despre constituirea Grupului deReform\ Politic\ a PNL; jocurile de for]\`n triada Radu C`mpeanu - Mircea Iones-cu-Quintus - Viorel Cataram\; schimbareaprodus\ de alegerile din 2006 [i condi]iiledesemn\rii sale ca ministru de Justi]ie;„romantismul `nceputului“ [i func]ionareaguvernului Victor Ciorbea; criza consti-tu]ional\ declan[at\ de refuzul lui RaduVasile de a-[i da demisia; ob]inerea [irenun]area la pre[edin]ia PNL; voluteledinaintea [i dup\ alegerile din anul 2000.Ar fi de notat c\ plongé-ul amintirilor evit\orice resentioment ori r\fuial\. Dep\[ireaanecdoticului face parte din proiectul c\r]ii[i este anun]at\ explicit de c\tre Aligic\ [iStoica.

Un fel de leg\tur\ `ntre culise [i supra-fa]\ `mi pare topul personalit\]ilor „libera-le“, reprezent`nd pentru Stoica aceast\mi[care politic\ la modul ei exemplar. Nueste un detaliu oarecare, c\ci lista consti-tuie un test pentru modul `n care liderulPNL [i PNL ca atare recunosc substan]avie a liberalismului. Pe „lista lui Stoica“ seafl\ Alexandru Paleologu (pentru careliberalismul nu ar fi o doctrin\, ci „un modde a fi“), Neagu Djuvara (unul dintre pu-]inii istorici care nu doar scriu istoria, ci [io tr\iesc), dar [i personalit\]ile formate du-p\ al doilea r\zboi mondial: Andrei Marga,Nicolae P\un, Adrian Gorun, ValentinNaumescu, Dumitru Oprea, Vasile Ast\-r\stoaie, Andi L\zescu, Dan Grigore,Adrian Miroiu, Tudorel Urian, Radu F.Alexandru, Alex. Mihai Stoenescu,Flavius Baias, Varujan Vosganian, AdrianIorgulescu, Adrian Cioroianu, Ionu]Popescu. Ca ministru al Justi]iei, ValeriuStoica a militat pentru o rela]ie privilegiat\`ntre PNL [i profesioni[ti, ca lider, a c\utats\-i atrag\ pe intelectuali. Cu o „generozi-tate“ de tip captatio benevolentiae, ValeriuStoica `l a[eaz\ `n categoria liberalilor p`n\[i pe Cristian Tudor Popescu. Despre„liberalismul“ unora dintre cei numi]i ar fifost multe de spus, dar Drago[ Aligic\ nuridic\ dec`t o obiec]ie, [i `nc\ una politi-coas\: la Octavian Paler.

Cum se construie[te, `n final, mizavolumului Provoc\ri liberale? Dup\ opi-nia mea, ea nu se afl\ `n comentariul teo-retic – inerent marginal `ntr-un volum dedialog -, ci `n datele, `n evalu\rile [i mili-tantismele lui Valeriu Stoica, unul dinoamenii politici care au marcat, mai multsau mai pu]in vizibil pentru societatea ro-m=neasc\, ultimii ani ai vie]ii publice. Dealtfel, pentru Stoica „liberalism f\r\ mili-tantism `nseamn\ zero“ (p. 192) Am re-marcat importan]a pe care o acord\ teore-ticianul liberal respect\rii regulii jocului.America, spune el, [tie mai bine dec`t sta-tele europene c\ dac\ adversarul, compe-titorul `ncalc\ regula jocului o dat\, nutrebuie s\ a[tep]i a doua oar\ s\ o `ncalce.Din acest punct de vedere, „fidelitatea fa]\de regula jocului marcheaz\ punctulcomun `n care toate partidele aflate `njocul politic accept\ de fapt o premis\liberal\“ (p. 148).

O alt\ op]iune a sa prive[te calcululpolitic ra]ional pe o hart\ complet\ ajocului politic. Istoria alierilor [i dezalie-rilor PNL este v\zut\ din perspectivaconsecin]elor globale, [i atunci c`ndStoica o critic\, [i atunci c`nd o sus]ine.Exemplul care mi se pare cel mai expre-siv al acestei atitudini este cel al protoco-lului de colaborare parlamentar\ care aevitat `n 2001 dezastrul unui guvernPDSR-PRM. Protocolul a fost denun]atde PNL peste c`tva timp, nu e clar dac\partidul a ob]inut ceva, dar marele pericolpentru situa]ia politic\ din ]ar\ fusesedep\[it. Or, evitarea celui mai r\u lucruposibil este cheia unei comportamentra]ional, la r`ndul lui, ingredientul ele-mentar al responsabilit\]ii politice.

Al\turi de ra]ionalitate, discursul luiValeriu Stoica adaug\, cel pu]in prin com-para]ie, grija unei modestii controlate.Valeriu Stoica trimite la cariera sa univer-sitar\, dar nu pare preocupat s\ constru-iasc\ vreo aur\ succeselor sale profesiona-le, care s`nt indiscutabile [i pe care le-ar fiputut u[or `mpinge `n fa]\, dac\ ar fi dorit.C`nd se refer\ la implicarea `n decizii poli-tice importante, Stoica nu dirijeaz\ dis-cu]ia spre afirmarea rolurilor pe care le-aavut. Judecata sa asupra celorlal]i actoripolitici [i a evenimentelor arat\ a fi, deasemenea, lucid\ [i controlat\ [i constituie,cred, una din p\r]ile cele mai consistenteale Dialogului liberal. Din acest punct devedere, volumul se distinge de c\r]ile ana-loage (am amintit c`teva mai sus), undefrustrarea [i vanitatea pun `n permanen]\obstacole cititorului.

Suspicio[ii vor g\si ca explica]ie „deta-liul“ c\ fostul ministru de Justi]ie „se afl\`n joc“. F\r\ doar [i poate, apari]ia c\r]ii dedialog a fost planificat\ ca un act politic.Provoc\rile liberale au ap\rut `nainteanoului an electoral, cu g`ndul la mareleeveniment. Cartea a fost chemat\ s\ slu-jeasc\ politica, [i nu invers. Acesta este unargument exterior `n raport cu volumulap\rut la Humanitas [i `nt\re[te ceea cecartea demonstreaz\ prin ea `ns\[i: dintreto]i autorii de memorii care au de]inut`ntre 1996 [i 2000 func]ii publice, ValeriuStoica este singurul care las\ impresia uneirase politice pure.

Este posibil ca Provoc\rile liberale s\fi jucat un anumit rol, pentru aceast\ etap\,`n evolu]ia PNL. Cred totu[i c\ volumul vatr\i prin lunga durat\, [i nu prin conjunc-tur\. El va tenta pentru vocea inconfunda-bil\ a autorilor. Nu am vorbit suficient aicidespre aportul lui Drago[ Paul Aligic\.Multe pagini, dintre cele mai bine infor-mate [i utile (privind liberalismul, anti-maericanismul `n via]a public\ rom=-neasc\) i se datoreaz\. Am [i p\strat, pen-tru final, una dintre formul\rile sale referi-toare la Rom`nia antebelic\, la un curentmajor de g`ndire interbelic, „combina]iebizar\ de conservatorism, utopism [i etni-cism antiliberal [i, de multe ori, anticapita-list care a reu[it s\ supravie]uiasc\ p`n\ast\zi“ (p. 293-294)

O invoc pentru a pune `ntrebarea, dac\volumul celor doi `i va `mpinge la reflexiepe conservatorii, pe utopi[tii [i etnici[tiidin interiorul Partidului Na]ional Liberal,cei afla]i la suprafa]\ [i nu doar undeva, lasubsolul lui. C\ci lucrul de care nu puteaus\ ne conving\ Valeriu Stoica [i Drago[Aligic\, este c\ PNL-ul real, cel al ultimi-lor 14 ani, ar reprezenta substan]a auten-tic\ a liberalismului din secolul XXI.

1 O carte de memorii , ulterioar\ celei pe care orecenzez, `n care un om politic vorbe[te ([i) despreistoria ultimilor 13 ani, este semnat\ de IonDiaconescu.

2 Valeriu Stoica `n dialog Drago[ Paul Aligic\.Provoc\ri liberale, Editura Humanitas, Bucure[ti,2003

Un liberal de ras\ politic\ pur s`nge„Da]i-mi voie s\ m\ amuz“

Semioticianul [i prozatorul Umber-to Eco nu a stat, de[i ar fi putut fib\nuit de frivolitate total neacademic\,departe de pres\. Unele dintre articole-le sale publicate `n L’Espresso au fostadunate, `n 1992, `n volumul SecondoDiario Minimo (`n rom=ne[te, Minu-nile Sf`ntului Baudolino, Humanitas,2000), iar din cele l\sate atunci deo-parte a ales, `n 1999, „plicule]ele“ dinLa Bustina di Minerva (Plicule]ulMinervei, Humanitas, 2004).

O astfel de selec]ie a presupus re-nun]area la textele prea „`ncifrate“(ale c\ror aluzii, peste ceva timp, niciautorul lor nu le mai pricepea preabine), dar [i la interven]iile preaimportante, reluate `n studii mai sub-stan]iale [i la paginile prilejuite dedispari]ia unor prieteni. „M\ lini[tesccu g`ndul“ - ]ine `ns\ s\ precizezeautorul `n Cuv`ntul `nainte - „c\ aces-te persoane s`nt [i vor fi amintite deal]ii, mult timp `nc\, independent denecroloagele mele emo]ionate.“

~n ciuda sugestiilor mitologice,„plicule]ele“ Minervei nu trimit lavreo subtilitate a antichit\]ii, ci la„micu]ele plicuri de carton cu chibri-turi marca Minerva [i la obiceiul de anota pe dosul «copertei» lor adrese,liste de cump\r\turi“, `n fine, tot ce-ipoate trece prin minte scriitorului.Iat\ a[adar o defini]ie ludic\ a c\r]iifragmentare [i un `ndreptar decrispatpentru practican]ii jurnalismului cul-tural. Nu m\ pot ab]ine s\ nu citez`nc\ un fragment savuros din acela[iCuv`nt `nainte: „Un alt criteriu res-pectat pe tot parcursul rubricii este c\nu are sens s\ scrii un articol pentrua spune c\ a-]i omor` mama este ocrim\, atunci c`nd toat\ lumea e deacord c\ e vorba de un commporta-ment reprobabil. Ar fi o demonstra]iecam demagogic\ de bune sentimen-te.“ Cu siguran]\ c\, dac\ publica]iilenoastre ar aplica acest criteriu, gaze-tele ar ar\ta precum revista unu `nprag de vacan]\, cu niscaiva incitan-te pagini albe.

Cu umor, pe un ton colocvial,Umberto Eco se opre[te la aspectelemai pu]in cunoscute ale temelorgrave, la dezbaterile la mod\ [i laobsesiile socio-culturale ale contem-poranilor s\i. Titlurile dezinvolte aletabletelor ne fac s\ regret\m ternelenoastre produc]ii publicistice [i s\ neg`ndim la vremurile c`nd scriitoriitalenta]i f\ceau gazet\rie pe acestemeleaguri: Cum s\ dai [tirea despre[tirea c\ [tirile nu trebuie preluate,Opus Dei dezminte c\ eu a[ fiAnticristul!, O [tire picant\: IuliusCezar a fost `njunghiat `n Senat. Dartitlul meu preferat din aceast\selec]ie r\m`ne Toc\ni]\ de copanefripte. Dup\ cum textul meu preferatdin Plicule]ul Minervei este Tutui]i-m\, am numai cincizeci de ani.

Amatorii de tablete de scriitor binescrise, care nu se a[teapt\ s\ g\seasc\adev\rurile ultime ale lumii `n pagini-le unor gazete, vor savura cu siguran]\„plicule]ele“ lui Umberto Eco; ceilal]iau la dispozi]ie Tratatul de semiotic\.

C.N.P.

BURSA C|R}ILOR

martie 2004

21Proz\TIMPUL

RADU PAVEL GHEO

Brave Soul fusese de acord s\ botez\mcorabia Skylark, `n amintirea defuncteinoastre nave spa]iale. Devi Salla, Arthur [icu Mathew s-au str\duit vreo dou\ ore s\cure]e vechiul nume, Destinul sau Soarta– cam a[a ceva –, [i apoi, cu un [omoiogde catran, l-au scris `ngrijit pe cel nou, peambele laturi ale corabiei. M\ temeam c\prin]ul o s\ aib\ ceva `mpotriva scrisului,b\gasem de seam\ de la `nt`mplarea de lagrot\, c`nd `l cunoscusem, c\ nu-i placlucrurile cu care nu era obi[nuit. Spreuimirea mea, a t\cut din gur\. Iar rezulta-tul... ~nchipuie[te-]i numai: o corabie delemn, `nalt\, cu dou\ catarge lungi, frumosstrunjite, cl\tin`ndu-se alene la chei [imirosind a lemn proasp\t vopsit. Numelescris de noi lucea negru `n b\taia soarelui,iar de pe mal se mai putea vedea, chiar `nbotul corabiei, o siren\ sculptat\ cu m\ies-trie `n lemnul galben ca nisipul, o siren\blond\, cu p\rul lung [i s`ni seme]i, dez-goli]i. Trupul i se `ncheia cu o coad\ depe[te solzoas\ ce se f\cea pe nesim]ite unacu trupul navei. Skylark! ~n momentulacela m\ sim]eam iar c\pitan.

– ~]i place? O s\ ne poarte noroc! mi-azis prin]ul, rezem`ndu-se cu cotul de spi-narea sirenei. Nu g\se[ti c\ seam\n\ pu]incu Vickyia? Poate o `mbun\m [i ne las\ `npace o vreme...

index 47Avea dreptate `n ceea ce privea

asem\narea cu vr\jitoarea din p\dure. Darnu `n]elegeam la ce ne-ar fi folosit.

– C`nd ai de g`nd s\ plec\m? a `ntrebatNicky.

– Acum! Ce rost mai are s\ a[tept\m?Avem at`tea de f\cut!

– {i Hippokalos? a `ntrebat timidMathew.

~n ciuda p\rerii mele proaste de la `nce-put, t`n\rul `ncepea s\-mi plac\. Des-chidea rareori gura, dar timiditatea nu-l`mpiedica s\ fie acolo unde era nevoie deel, iar c`nd vorbea spunea lucruri de bunsim]. A[a-i, ce s\ facem cu Hippokalos? Elr\m\sese pe mal. Ne privise cu calm tottimpul `n care noi ne agitaser\m, nu sco-sese o vorb\ [i nici nu se dep\rtase decorabie. Acum admira vreo dou\ cor\biilegate la chei prin preajm\ [i se pocneaalene cu coada, ca s\ se apere de mu[te.Brave Soul l-a privit lung, g`ndind intens.P`n\ la urm\ s-a `ntors spre mine. Am datdin umeri: ce sfat s\-i fi dat? Atunci [i-a`ndreptat ochii, `ntreb\tor, spre Nicky,apoi s-a `ntors iar c\tre centaurul care sel\sase vr\jit de priveli[tea cor\biilor`n[iruite la ]\rm.

– El ce zice? a `ntrebat p`n\ la urm\.Mathew s-a repezit:– Hippokalos, n-ai vrea s\ vii cu noi?Centaurul a `ntors capul [i ne-a privit.

Mi s-a p\rut destul de surprins de cuvinte-le t`n\rului. Surprins eram [i eu, dar BraveSoul p\rea de-a dreptul indignat. A f\cutdoi pa[i `nspre Mathew, dup\ care s-aoprit. Iar g`ndea. Ei, dar la urma urmeiomul-cal ne scosese m\car o dat\ sau dedou\ ori din `ncurc\tur\! Am v\zut c\acolo, jos, [i el ezita. ~ncepuse s\ trop\iem\runt pe picioarele din fa]\ [i privea c`nd`n direc]ia noastr\, c`nd `n p\m`nt.

– Ce s\ caut eu printre voi? Eu trebuies\ tr\iesc laolalt\ cu neamul meu. O s\... os\ m\ `ntorc acas\.

Nu p\rea prea decis. – Da, printre caii t\i, care te-au alungat,

a morm\it Brave Soul, ad\ug`nd mai`ncet: Ei, dac\ nu vrea s\ vin\, cu at`t maibine! El ne mai lipse[te pe corabia asta.

Nu credeam c\ Hippokalos putea s\-laud\. Dar l-am v\zut cum se pleo[te[te,cum `[i las\ coada moale `n jos [i `ncepe s\se dep\rteze `ncet. Greu de ghicit ce senti-mente au centaurii [i cum [i le exprim\ defapt, dar mie mi s-a p\rut c\ vorbeleprin]ului l-au `ntristat. Pesemne c\ [iBrave Soul [i-a dat seama c\ exagerase,fiindc\ a ad\ugat cu voce tare:

– Dar, dac\ vrea s\ vin\, eu n-am nimic`mpotriv\. Poate e mai bine s\ fim maimul]i, cine [tie ce greut\]i ne a[teapt\ pedrum.

Mathew a z`mbit larg, recunosc\tor, [ia strigat:

– Ei, Hippokalos, auzi? Poate avemnevoie de tine. Las\-i acum pe-ai t\i, te`ntorci mai t`rziu la ei!

B\tr`nul centaur s-a oprit, nehot\r`t,apoi a luat-o spre corabie cu un pas destulde vioi. Rosvanoff [i cu doctorul,Sandrelli, au a[ezat o sc`ndur\ lung\ [i `ndou\ minute aveam un membru nou `nechipaj.

Am `ntins p`nzele cu destul\ ne`nde-m`nare. Nici unul dintre noi nu maiv\zuse, necum s\ fac\ a[a ceva. Ne-a aju-tat prin]ul [i mai ales c`rmaciul corabiei...

Termen necunoscut. Verifica]i sensul [iprovenien]a. Compara]i cu informa]ia ofe-rit\ de subiect.

index 48– C`rmaciul? {i ce rol avea omul acela?– ...pilotul, adic\ omul care conduce

corabia, st\ la c`rm\, \sta-i c`rmaciul. Alnostru era un ins negru-negru, cu buzegroase, fa]a turtit\ [i p\rul scurt [i cre], a[acum ar\ta rasa negroid\ de pe P\m`nt`nainte de amestec. Se numea Dogo sauDorgo. Brave Soul `l p\strase fiindc\ insulse jurase c\ urcase la bordul corabiei `nc\de la prima ei c\l\torie [i de atuncir\m\sese pe ea. Se l\uda [i c\ [tie drumulspre Marea de Aram\. Lucrurile se potri-viser\.

C`nd am ie[it din port [i am pornit la drum,cu puntea corabiei balans`ndu-se lent

`n sus [i-n jos pe valuri, cu p`nzele poc-nind, `ntinse de v`ntul bl`nd, cu soarelestr\lucind deasupra noastr\ [i valurile miciclipocind sub lemnul ce sc`r]`ia u[or, atun-ci a fost minunat! N-a[ fi `n stare s\ des-criu bucuria care m\ `neca `n clipele alea,a[a ceva trebuie s\ sim]i!

Totul p\rea s\ mearg\ bine, `n ciudafaptului c\ seriozitatea noastr\ de explora-tori spa]iali se topise aproape cu totul `ncele dou\-trei zile ireale petrecute acolo.Nu trebuia s\ facem nimic altceva dec`t s\colind\m o lume ciudat\ [i destul de pri-mitoare, laolalt\ cu un prin] v`njos, cumintea numai la fapte de vitejie, [i cu uncentaur b\tr`n care abia a[tepta s\ ne intre`n voie. Dac\ m\ g`ndeam bine, a[a-ziselepericole care ne amenin]au aici erau maidegrab\ un fel de sperieturi pentru copii,c\ci nimeni nu p\]ea nimic grav. M-a[ fisim]it ca `ntr-o vacan]\ prelungit\ cine [tiec`t, `ntr-o lume `n care n-aveai dec`t s\ tebucuri lini[tit de tot ce te `nconjoar\.

Din p\cate eu nu st\team `ntru totullini[tit. Visele mele din de[ert m\ b`ntuiauchiar [i la bordul corabiei. Atunci, imediatdup\ minunata plecare pe ape, am avutiar\[i senza]ia c\ am r\mas singur, unicafiin]\ vie de pe Skylark. Lemn\ria sc`r]`iatot mai tare [i vasul `nainta din ce `n cemai greu. Privind peste bord, am v\zut cugroaz\ c\ pluteam pe nisip, t\indu-mi

calea printre dunele g\lbui ce se despicau`n fa]a navei, iar v`ntul m\ `mpingea `ntr-o direc]ie necunoscut\. Nu [tiam ce cautacolo, dar eram `n de[ert, pierdut, dezo-rientat, `nconjurat de nisip, de praf`nec\cios, de dune ro[iatice. Am ridicatcapul, mi-am pus palma strea[in\ la ochi [iam z\rit `n dep\rtare un stol de p\s\rimari, negre, care se `nv`rteau amenin]\tor,tot mai aproape de corabie. M\ sim]eamsingur, at`t de singur... {i p\s\rile alea,p\s\rile plan`nd `n cerc deasupra Skylark-ului, tot mai insistent, tot mai aproape,a[tept`nd parc\ s\ `n]epenesc cu corabia`ntr-un mal de nisip, iar ele s\ coboareasupra mea...

Am `ncercat c`tva timp s\ trec lac`rm\ [i s\ conduc nava prin valurile denisip pe care le despica lent carena ei delemn. Mi-am dat seama repede c\ n-avearost: `ncotro s\ pilotez? Unde voiam s\ajung? Abia atunci mi-a trecut prin cap [ialtceva: cum ajunsesem acolo? Mintearefuza s\ m\ ajute. Nu mi se legau amin-tirile. De la pr\bu[irea navei pe planetaasta p\c\toas\ `ncepusem s\ suf\r deamnezie. Cine m\ adusese aici? Cu chiu,cu vai, mi-am amintit vag chipul brunetal unui b\rbat v`njos, `narmat cu o spad\,[i... femeia! Femeia aceea cu ochi verzi,de care eram convins c\ se legau toate.Dar unde s\ dau de ea [i de unde p`n\unde convingerea asta? ~mi mai amin-team ceva cu o ]estoas\ gigantic\, cuochi verzi, parc\ [i ni[te piramide cons-truite... pe ap\ sau...? Imagina]ia.

index 49~ntotdeauna avusesem o imagina]ie

prea bogat\, iar acum peretele care o sepa-ra de percep]ia realit\]ii se dusese dracu-lui. Dar amintirea trupurilor albe aletovar\[ilor mei, acoperite `ncet de nisipuladus de v`nt, c`t de real\ era? ~mi amin-team cum m\ t`ram pe nisip [i `n urmamea veneau ceilal]i, c`]iva din cei nou\,dar nu-mi aminteam cine.

M\ sim]eam cu totul dezn\d\jduit.Str\in `ntr-o lume str\in\, cu minteaderanjat\ – fiindc\ mi se `nt\rea tot maitare convingerea c\ `nnebunisem –, nua[teptam dec`t s\ mor. M-am `ndreptatspre prora corabiei, ridic`nd privirea `nzare [i atunci am remarcat sculptura dinlemn: o femeie blond\, cu s`nii dezgoli]i [ip\rul lung, galben-auriu, ca lemnul moaledin care fusese cioplit\. Ultima mea spe-ran]\ disp\ruse: a[teptam nu [tiu ce salva-re miraculoas\ de la o statuie. ~ntre timpsoarele cobora spre apus, iar `ntunericuladucea cu el o r\coare pe care `n mod nor-

mal o puteai numi pl\cut\, dar nu `n stareamea de atunci. Pericolul era prea mare.{tiam c\ noaptea `n de[ert puteai muri defrig. Noroc cu costumul de protec]ie, pe\sta `nc\ `l mai aveam. ~n]elegi, DavidEugen – parc\ a[a ziceai c\ te cheam\, nu?

Subiectul cere r\spuns empatic. Dauaprobator din cap. Continui `nregistrarea[i transmisia.

La un moment dat v`ntul s-a oprit [ivasul de lemn a `ncremenit a[a, `n mijlo-cul de[ertului. P\s\rile `ncepuser\ s\scoat\ ]ipete tot mai ascu]ite sau cobo-r`ser\ mai aproape de mine, nu [tiu. Amhot\r`t s\ scotocesc toate cotloanelecorabiei, s\ g\sesc ceva m`ncare, ap\ saucel pu]in vreun semn care s\-mi amin-teasc\ drumul meu p`n\ aici. ~mi re`nvia-ser\ instinctele de c\ut\tor. E drept,hran\ [i ap\ am g\sit, ba chiar am dat [ipeste vreo dou\ instrumente de m\sur\de pe nava noastr\, Skylark, ni[te apara-te [i nimic altceva. Atunci m-am dus lababordul sau la tribordul corabiei [i m-am rezemat de marginea de lemn, pri-vind `n zare. C`t vedeai cu ochii nu exis-ta altceva dec`t curbura dealurilor denisip `nro[ite de un soare gata s\ se stin-g\ undeva `n dep\rtare. Lumea `ntreag\era un pustiu. Tot ce nu pierise `nc\ urmas\ piar\. {i eu...

Numai c`nd mi-am `ndreptat privirea `njos am v\zut o raz\ reflectat\, un obiectlucind metalic. Un instrument! O unealt\.Am cobor`t repede pe o par`m\ [i m-amafundat `n nisipul fin, cald `nc\. Nu mi-atrebuit mult p`n\ s\ reperez obiectul, dar cedezam\git am fost! Era o cutie de conserve,goal\, de tipul celor pe care le aveam [i noipe nav\. Am c`nt\rit-o `n palme, dup\ caream dat s-o arunc. N-am aruncat-o `ns\.M-am holbat mai atent la ea. Ceva nu era`n regul\. Cutia era de inox, dar ruginise [ise sub]iase, pe alocuri avea chiar unele g\-uri fine, ca [i cum ar fi stat acolo de zeci deani. Dar, `n afar\ de Skylark, nici o alt\expedi]ie din sistemul nostru solar nu ajun-sese pe planeta asta `ndep\rtat\! C`t timptrecuse de c`nd e[uasem aici? Zeci de ani?Mi-am trecut m`na prin barba care m\ `n]e-pa nepl\cut: crescuse bini[or, dar `n nici uncaz nu p\rea mai veche de trei zile. Ultimadat\ m\ b\rbierisem pe nav\, pe Skylark.Ori nici asta nu mai ]ineam minte? Dac\al]i oameni ajunseser\ aici `naintea noas-tr\... nu, n-aveau cum. Pe cutie nu se maidistingeau nici un fel de `nsemne de fabri-ca]ie, dar era clar de tipul celor folosite denoi. Ce se `nt`mpla cu mine? ~nnebuneam,`nnebuneam, ce altceva putea s\ fie?

FAIRIA – o lume `ndep\rtat\fragment

martie 2004

22 AccenteTIMPUL

ALEXANDRU-DUMITRU ZUB

Poarta, u[a reprezint\ `n orice cultur\simbolul delimit\rii `ntre dou\ spa]ii socia-le [i chiar culturale. S-ar putea spune c\poarta bisericii e mai important\ [i mai`nc\rcat\ de simboluri dec`t biserica `n sine(cl\direa [i obiectele din interior). Fiindc\o religie [i orice form\ a acesteia are parti-cularit\]i `n modul de reprezentare/simbo-lizare a sacrului. Simbolurile, materializate`n picturi, icoane, obiecte de cult etc. va-riaz\ `n func]ie de impactul unei culturiautohtone cu doctrina religioas\ respectiv\;poarta bisericii `ns\, r\m`ne un simbol uni-versal al intr\rii `n sacru, concomitent cuie[irea din mundan, lumesc, teluric. (Elia-de, de exemplu, spunea c\ parabolele, ale-goriile, pildele Noului Testament au fostajustate pe `n]elesul unor culturi preponde-rent agrare. Exemplele, pildele religioasepot fi `n]elese `n baza experien]ei; iat\ dece parabola p\storului care `[i caut\ oileputea fi lesne `n]eleas\.) Cum ar ava desuferit imaginea [i puterea bisericii dac\poarta de la intrare ar fi automat\, cu sen-zor de prezen]\ `n infraro[u? Simbolurile,din nefericire se amalgameaz\ [i devinobiecte hibride, care evoc\ uneori civili-za]ii [i culturi diferite. Nu e cazul de maisus, n-am v\zut `nc\ poart\ de biseric\ac]ionat\ de motor.

Forma por]ii, dimensiunile, z\voarele,

[ildurile… materialul, vopseaua… spunceva despre imaginea institu]iei sau firmei;u[a e primul contact al persoanei cu insti-tu]ia, casa, biserica [.a.m.d., [i m\ g`ndescla J. Baudrillaud [i Sistemul obiectelor, lafunc]iile [i simbolurile unor elemente cas-nice dar ultra`nc\rcate de cultur\, mode,tr\s\turi specifice unor epoci.

~n spa]iul domestic, u[ile delimiteaz\`nc\perile care au func]ii precise; chiardac\ regulile de `ntrebuin]are pot varia(Hemingway e cel care avea o bibliotec\ `ncamera de baie?), u[ile despart categorii deactivit\]i [i delimiteaz\ seturile de repre-zent\ri distincte pentru fiecare `nc\pere.U[a care desparte apartamentul de exterioreste grani]a dintre public [i privat; familiar\m`ne o unitate [i prin faptul c\ doarmembrii ei au cheile de la intrare. Cheia dela intrare ar fi un simbol al familiei, arcon]ine mii de amintiri [i sentimente.

U[ile interioare segmenteaz\ [i delimi-teaz\ sectoare ale experien]ei: sufrageria,dormitorul, buc\t\ria, baia etc., toate aufunc]ii clar delimitate; ap\sarea clan]ei, cagest fizic, are un corespondent arhetipal:p\r\sim un spa]iu, cu structura [i caracte-risticile lui, pentru a intra `n altul, diferit.U[a/poarta este deci o marc\, o vam\,necesar\ pentru a ne ajuta s\ delimit\m maiu[or cadrele `n care ac]ion\m.

Holul de la intrare desparte cele dou\spa]ii sociale, unul familial, cel\lalt social.Unul `n care exist\ mai mult\ destindere(nu neap\rat [i sinceritate), spontaneitate,

mai pu]in\ cenzur\, altul `n care imaginea emai important\ dec`t ceea ce e[ti, `n caresinceritatea, spontaneitatea [i lipsa de cen-zur\ par erori sistemice, gre[eli, inabilit\]i.U[a de la intrare desparte uneori spa]iulstresurilor de cel al deful\rilor necesare.Iat\ de ce holul de la intrare trebuie s\ fiemai lung, eventual neiluminat. Nu `nt`m-pl\tor cuierul se afl\ pe holul de la intrare:l\s\m hainele sociale `n cuier, [i ne facemlejeri `n sufragerie; l\s\m temporar uneleconven]ii, [i `mbr\c\m altele.

U[a marcheaz\ ritul de trecere. Dar [tim`ntotdeauna dac\ `ntr\m sau ie[im din ceva`n altceva? Dac\ cel\lalt spa]iu are unvolum fizic mai mare, sigur ie[im ? Ies dincas\ [i intru `n societate ? Sau invers ? ~ncas\ nu mai e societate?

P`n\ `n secolul al XX-lea, (aproape)orice om [tia s\ deschid\ o u[\, s\ intre peo poart\. Gra]ie noilor tehnologii, avem de-a face cu „incul]i“ care nu [tiu ce s\ fac\ `nfa]a unei „por]i“ cu deschidere automat\ pebaz\ de senzor infraro[u (I.R.) sau de pre-zen]\ (c`mp electrostatic, unde radio).Senzorii au o temporizare/`nt`rziere dec`teva secunde, timp `n care „necioplitul“se uit\ ca prostul [i nu [tie ce se `nt`mpl\.Trebuie s\ se sincronizeze de fiecare dat\c`nd intr\ ori iese dintr-un Mall… [i-miamintesc de o comedie cu Charlie Chaplin.

Se spune c\ morm`ntul lui NastratinHogea (Afanti sau Afenti, `n imaginarulchinez) avea `n loc de cavou o camer\ cupatru por]i, una din ele ferecat\ cu un lac\t

uria[, iar celelalte larg deschise. Parc\ arridiculiza nesiguran]a general\, frica deho]i, mijloacele alambicate, temporar efi-ciente de a (ne) ascunde sinele, defectele.Sinele, acea catedral\ cu patru por]i, dincare una, ferecat\, simbolizeaz\ tertipurile(semi)con[tiente de `nv\luire. Poarta inimiiduce `n holul ra]iunii, care se `nchide dar [ideschide `n imaginea public\, `n prezenta-rea cotidian\ a sinelui. Mul]imea de holuri,[i por]i de accesat las\ impresia de centra-litate a structurii suflet-psihic-corp fizic.~ntre primul [i al doilea r\m`n `ns\ c`tevapor]i blocate, [i de aici impresia c\ eu m\definesc prin pronumele personal «eu», c\psihicul analizeaz\ sufletul prin interme-diul ra]iunii, c\ pot vorbi lejer despre su-fletul meu… ca [i cum a[ fi superior lui, `lposed! De c`te ori gramatica ne `mpiedic\s\ g`ndim corect, s\ `n]elegem mai binem\run]i[urile suprasensibile? Dac\ sineleori sufletul ar fi (gramatical) verbe, [i arsemnifica ac]iuni [i nesf`r[ite transform\ri,cum ar suferi protec]ia oarb\ a sinelui,orgoliul, arogan]a (adic\ orgoliul mani-fest), sentimentele de superioritate ori infe-rioritate? Revenind, unele por]i r\m`n`ntredeschise, altele prea ferecate [i codatefractalic, de aici [i z`mbetul calm [i deta[atal observatorului aflat la mare distan]\.Dar, c`nd tabloul ajunge la dimensiunileTerrei, trebuie s\ te dai cam mult `nd\r\t…cu riscul de a nu mai `n]elege nimic.Nimic, `n afar\ de acea poart\ imens\ [ipoate „invizibil\“, f\r\ z\voare [i sistemede alarm\.

O singur\ poart\, mai multe simboluri

CRISTINA FLORESCU

Poate p\rea straniu faptul c\, `n vremu-ri de excelen]\ exegetic\ precum s`nt celede ast\zi ([i numai `n acest sens, al exce-len]ei, facem aluzie la lucrarea lui MateiC\linescu1), propunem spre discu]ie unuldin miriadele de cazuri de necunoa[tereprin citire.

Lectura gre[it\ este un loc comun pen-tru c\ ipostaza banal\ a celui care nu [tie c\nu [tie este printre cele mai frecvente.Sucind faptele speculativ, putem presupu-ne c\ supravie]uim ca specie [i pe bazaacestei tr\s\turi omene[ti a `ncrederii `nsine prin generaliz\ri pripite [i elastice carene `nva]\ aproximarea. Cum s-ar zice,cunoa[tem trei cazuri din sutele existente [ine ghid\m spre `nainte av`nd convingereacunoa[terii.

Cuv`ntul ca atare, ca entitate psiho-lingvistic\, este o generalizare (dar [imulte altele). Lingvistica [tie bine acestfapt [i `[i trateaz\ obiectul de studiu `nconsecin]\. Cu toate acestea, [i acum, dup\at`]ia ani de experien]\ `n fa]a computeru-lui, filologul continu\ s\ se minuneze deariditatea limbajului computa]ional care,spre deosebire de cel uman, nu concepeeroare, sau abatere. Nu m\ refer acum lanivelul profund al teoriilor matematicii(informa]ionale) (probabiliste, flou etc.),ci la nivelul minim al dialogului direct cuecranul ordinatorului care, c\pos, mar-cheaz\ lipsa unui byte cu „eroare fatal\“ [irupe, exigent, comunicarea. El [tie exactc\ nu [tie [i unde trebuie s\ se opreasc\.Nu va avea niciodata indolen]a uman\ anecunoa[terii de sine care permite avansa-rea prosteasc\ (ori interesat\) spre undeva.Computerul nu poate dialoga despre ceeace nu cunoa[te. Nu se poate umfla `n hard-disc, nu-[i poate da aere electrostatice peseama unor fapte necunoscute de memoriasa. E pisat. Omul l-a alc\tuit f\c`ndu-l s\p\[easc\ peste prima treapt\ socratic\ acunoa[terii, aceea a celui care nu [tie c\ nu[tie. Ma[ina vorbe[te punctual. Se blo-cheaz\ `n egal\ m\sur\ `n fa]a unei sedile

ca `n fa]a unei demonstra]ii matematicedificile. La suprasolicitare i se vede privi-rea electronic\ tulbur`ndu-se pe ecranulmonitorului, afi[`nd panelurile cu infor-ma]ii `ntr-o neordine combinatorie. Devi-ne, cum s-ar spune, haotic, dar este vorbade un haos bine temperat `n cadrul cuno[-tin]elor pe care le posed\. Cu totul altfelface modelul s\u uman.

Capacitatea de receptare a unui text lite-rar artistic este mereu educat\ [i pe bazaunor teorii poetice. Poate fi pus\ `n leg\tur\cu universul nostru existen]ial prin ecua]iilingvistice [i semiotice. Pe de alt\ parte,textele [tiin]ifice, cele ale istoriei sau alefilosofiei `[i au fiecare speciali[tii lor dubluorienta]i, textual [i metatextual. Pentru fie-care tip de text `n parte exist\ cititori [i,ceea ce am putea numi (extrapol`nd printr-o mic\ glum\ parodic\ st\nescian\) – neci-titori, pentru care textul, format din cuvin-te, este descifrat `n nesensuri, necon]inutu-ri, neconcepte. Cititori, de cele mai multeori, satura]i de lecturi, cul]i, doc]i. Ei s`ntde obicei aceia care pot cuprinde cu minteatot ce s-a scris `ntr-un anume domeniu dela atlan]i [i p`n\ ast\zi. S`nt acei cititoric\rora, dac\ le mai scap\ din minte, dinc`nd `n c`nd, c`te un concept – dou\, sereped imediat s\-l recupereze. Fac a[a cevadin spirit cumulativ, din cauza lecturii dejaprocesate, chiar dac\ aceasta este numaiaproximativ `n]eleas\, fiind a[ezat\ `nfi[ierul al\turat. Diferen]a `n ram de memo-rie este extrem de mic\ dar cap\t\, `n timp,dimensiuni dezastruoase prin asem\narenemetaforic\, adic\ asem\nare prin fals.Un computer, pisat [i exact, ar semnalaimediat diferen]a. Omul `ns\ trece dintr-olume `n alta torc`ndu-[i firul g`ndului `ngogoa[\ seac\.

Fiecare dintre noi, – cei mai mul]i, aceiacare, `n mod limitat [i pisat (precum ordi-natorul), [tim c\ nu [tim –, poate semnalaasemenea cazuri `n jurul s\u.

S\ analiz\m un exemplu din lexicogra-fie. Lectura unui dic]ionar pune neb\nuiteprobleme. Lexicograful este `ntrebat frec-vent: „Cum este dic]ionarul X? Bun saur\u?“ – respectiv: c`t de util? Sigur, s\ pre-supunem c\ [tim s\-l citim. De aceea, unbun dic]ionar de limb\ are aparat critic,

introducere explicativ\ c\tre cititor [. a.Totu[i, c`te decenii i-au trebuit unui enci-cloped precum Umberto Eco s\ `n]eleag\faptul c\ un termen [tiin]ific, oric`t de arid[i/sau abscons, este mult mai u[or de defi-nit dec`t o elementar\ expresie familiar\?- Semioticianul italian reprezint\ cel mai`nalt caz (genial) al diagnozei de fa]\, cazrezolvat, deci vindecat. („Limba perfect\“este, pentru Eco, suma cunoa[terei umanea c`t mai multor limbi, cu c`t mai multe,cu at`t s`ntem mai aproape de dumnezees-cul Babel; a[adar poliglotul semiotician,poate cel mai dotat ([i) din acest punct devedere din tagma sa, se autoreprezint\ ca„Turnul“ `nsu[i!).

~ntorc`ndu-ne printre muritori, s\ nereferim la un intelectual care, deschiz`ndDic]ionarul limbii rom`ne (tip tezaur, editatsub egida Academiei Rom`ne), la cuv`ntulvindec\tór,-e2 (s. m. [i. f., adj.), s-a minunatspre lexicograf: „Eu spun despre d-l doctorX (Dumnezeu s\-i dea s\n\tate), c\ estevindec\torul meu; aici nu scrie c\ estevorba [i despre medici!“. „Ba da, – i se d\r\spuns – , scrie (cf. nota 2); uite: Persoan\care vindec\; medicul este o person\ carevindec\“. Intelectualul cu pricina insist\:„Dar doctorul nu este o persoan\ oarecare[i, apoi, eu nu folosesc sensul \sta rar. Ce`nsemn\ „ast\zi rar“ dac\ eu `l folosesc tottimpul. M\ refer la doctorul meu ca laDumnezeu, tot timpul, nu rar!“. Lexico-graful explic\: „S`nt relativ pu]ini aceiacare spun azi a[a doctorului (atest\rile a[a`nf\]i[eaz\ faptele), mai repede se zicemama Omida - vindec\toarea. Ea pretindec\ vindec\ sau, m\ rog, a[a `mi spun citate-le prin care am putut `n]elege [i definicuv`ntul“. „Dar nu este rar“. „Ba da, esterar [i pentru c\ ast\zi sensul este sim]it ca`nvechit; sau poetic; era utilizat relativfrecvent `n vechime. C`nd folosim ast\zisensul acesta, el este sim]it ca `nvechit.Puteam s\ dau `n parantez\, `naintea sensu-lui cu pricina, indica]ia: `nvechit, `ns\ cita-tele/atest\rile/ocuren]ele nu m-au servit.Eu nu pot spune ce cred dec`t arareori [inumai dup\ ce introduc un semn tipograficspecial. Eu trebuie s\ sistematizez ce auspus [i ce spun al]ii“. „Eu spun des vin-dec\tor pentru medic“. „Dar tu singur e[ti

rar `n compara]ie cu masa vorbitorilor“.Cititorul de dic]ionar prive[te cu ne`ncre-dere. El nu poate fi „rar“ sau „des“, el este„totul“. Lexicograful insist\, explic\, `[icaut\ cuvinte c`t mai pe `n]eles, `[i d\ sea-ma `ns\ cum `ncrederea celuilalt sl\be[tedin ce `n ce. Acest intelectual nu [tie c\ nupoate [ti toate cuvintele, sensurile [i forme-le gramaticale ale limbii. Este nemul]umitde acest dic]ionar care se vrea tezaur [i carenu i se prezint\ ca atare. Se simte precumAli Baba care se treze[te diminea]a f\r\comoara celor patruzeci de ho]i.

Lexicograful sufer\ [i el. Pentru c\ nu-lpoate `nv\]a pe acest cititor s\ generalizezesau s\ abstractizeze pe m\sura lecturii unuiasemenea lexicon. {i nici nu dispune deharul retoric al explica]iei absolute, pe`n]elesul tuturor.

S-ar p\rea c\ lectura unui asemenea textse aseam\n\, pe undeva, cu aceea a unei in-forma]ii secrete guvernamentale care, ne-cunoscut\ `n litera ei strict\, poate declan[ar\zboi. Pentru c\ r\zboiul pleac\ totdeaunade la o serie de „ne`n]elegeri“. Acoperite decuvinte, aceste ne`n]elegeri genereaz\ `n]e-legeri ascunse care, din aproape `n aproa-pe, glis`nd pe muchia limbajului politic,tulbur\ gestul corespunz\tor, politic, [i-ltransform\ `n fapt\.

Lexicograful ie[ean finalizeaz\, `nce-p`nd cu acest an, volumul DLR al literei E.Lucreaz\ contra cronometru, cu norm\strict\, cuv`ntul eliberare. Sintagma elibe-rarea popoarelor, acual\ `n limbajul politicamerican, `i aminte[te de formul\ri identi-ce [i vechi, cu iz de viforni]\ siberian\. I-arfi pl\cut s\ integreze `n schema lexicogra-fic\, `n fa]a sensului care cuprinde [i sin-tagma `n discu]ie, paranteza „(Ast\zi rar)“,sau „(~nvechit)“. Atest\rile nu-i permitaceste formul\ri. Este obligat s\ nu intro-duc\ aici nici o parantez\, ceea ce, deco-d`nd limbajul lexicografic, poate s\ `nsem-ne [i: „nimic nou sub soare“.

1 Cf. Matei C\linescu, A citi – a reciti , Ia[i,Polirom, 2003.

2 Cf. DLR, tomul XIII. Prtea a 2-a. Litera V(venial – vizurin\), s. v.: „1. S. m. (Ast\zi rar)Persoan\ care vindec\ (1, 2) sau care pretinde c\poate vindeca.“

A citi - a neciti

martie 2004

23AccenteTIMPUL

Ferici]icei boga]i cu Duhul

GEORGE ONOFREI

La fiecare `nceput de post, fie el alPa[telui sau al Cr\ciunului, rom=nulmediatic este cuprins de o cucernicieneb\nuit\. „~nmul]i]i-v\ faptele bu-ne!“ este semnalul pe care preo]imea`l d\ zilele acestea. Sigur, conduiteicre[tine[ti trebuie s\ i se adauge [irenun]area la alimentele „de dulce“.

Perioada aceasta, pe care Sfin]iiP\rin]i o definesc drept una de „urcu[duhovnicesc“, a dat pe plaiurile noas-tre nenum\rate prilejuri de ipocrizie.La fel ca [i „Valentine’s Day“, s\ tespovede[ti `n urma a 4-5 zile de posta devenit „trendy“. Tinerimea ia cuasalt l\ca[urile de cult spre a-[i v\rsap\catele. Preo]imea se declar\ mul]u-mit\ de acest aer proasp\t care inund\Casa Domnului. Ne vine `ns\ greu s\credem c\ pot ignora faptul c\, decele mai multe ori, `n Noaptea de~nviere, de exemplu, dup\ ce iaulumin\, domni[orii [i domni[oareleiau calea vreunui bar. Sau c\ `n timpulslujbelor simt nevoia unei pauze de]igar\. Dar, conform moralei cre[tine,„s\ fie primit!“

Moda ne creeaz\, din ea ne-amn\scut [i `n ea ne v\rs\m. Facem ne-go] cu cele sfinte f\r\ a c`[tiga vreunban (asta spre deosebire de civiliza]iioccidentali care-[i „comercializeaz\“sfin]ii `ntr-un mod prea pu]in... orto-dox). De Sf`nta Parascheva, miciibine `ntin[i `n mu[tar conlucreaz\ lam`ntuire al\turi de moa[tele Preacu-vioasei. E cu at`t mai bine dac\, pel`ng\ iertarea p\catelor, mai g\sim [i oc\ciul\ de iepure ieftin\.

Televiziunile au transformat anulacesta `nceputul Postului Mare `nsubiect de pres\. O armat\ de slujitoriai Domnului au explicat ce trebuie s\fac\ binecredincio[ii: „s\ fie maibuni, mai `ng\duitori cu ceilal]i, s\devin\ mai aten]i la nevoile pe care leare aproapele.“ Inutil s\ mai spunemc\ „[tirea“ despre post a fost `nconju-rat\ de numerele c`[tig\toare la lotosau de `ncoronarea lui Nicolae Gu]\ca rege (sau `mp\rat?) al manelelor.

Andrei Ple[u surprinde `n „Despre`ngeri“ perplexitatea pe care majorita-tea oamenilor o au la auzul acestui`ndemn de a-[i „iubi aproapele“. Spredeosebire de iubirea comun\, iubireapropov\duit\ de Scriptur\ – spunefilozoful – „se construie[te trudnic lalimita imposibilului. ~n mod normal,nu ai nici un motiv s\ te `ndr\goste[tide aproapele t\u.“ Problema pare a fiaceea c\, `n ciuda unei „lucr\ri“ apos-tolice (realizate, mai nou, chiar prinbun\voin]a radiodifuzorilor `n pan\de subiecte), disponibilitatea cet\]ea-nului de a face lucruri „nebune[ti“(urm`nd sensul biblic) `n epoca scla-vei Isaura e aproape de zero. Mair\m`n, desigur, cei chema]i.

LUCIAN DAN TEODOROVICI

Din perspectiva criticii, prozei de dup\1989 i se atribuie: cantonarea `n cotidia-nul mizer, de tranzi]ie – absolut explica-bil\, orice revolu]ie `n vreo societatemarc`nd [i literatura respectivei societ\]i,iar la noi nu s-a f\cut nici acum, dar nici`n timpul precedentelor revolu]ii, maimult sau mai pu]in benefice, excep]ie dela regul\; re`ntoarcerea la povestire –lucru ce se justific\ at`t prin faptul c\, pur[i simplu, povestirea exist\, mult maisuculent\ dec`t alt\dat\, `n jurul nostru, c`t[i prin faptul c\, spre deosebire de aniidictaturii, scriitorii s`nt mai pu]in for]a]i s\se ascund\ dup\ alegorii, s\-[i spun\ opi-nia sub plato[a metaforei; `n sf`r[it,(re)descoperirea grotescului, tr\s\tur\ lar`ndul ei mai mult dec`t justificabil\ prinfaptul c\ nicic`nd grotescul nu s-a insinuatmai ad`nc, dar totodat\ mai „la vedere“ `nsocietate dec`t `n ultimul deceniu [ijum\tate.

De pu]in\ vreme `ns\, critica rom=n\ a`nceput (sau, mai degrab\, ar trebui s\`nceap\) s\ observe [i o a patra tr\s\tur\major\ a prozei postdecembriste: dezinhi-barea. Sigur, au mai existat povestiri,chiar romane, dup\ c\derea dictaturii careau atins „problematica sexului“ – unelereu[ite, altele (cele mai multe, din p\cate)

intr`nd [i r\m`n`nd `n zona vulgarului. ~ns\`n ultimii ani apar tot mai numeroase sem-ne c\ literatura se rafineaz\, accept`nd se-xul, precum [i limbajul „libertin“, dezin-hibat, ca pe ceva firesc [i d`ndu-le acelevalen]e artistice pe care alte literaturi le-au descoperit de mult. Dac\ numesc fie [inumai recent ap\rutul roman Benedict [iMaledict, al lui {erban Alexandru, unadev\rat eveniment literar `n ansamblu,dar pe care-l remarc aici din punctul devedere al mai sus pomenitei dezinhib\riartistice, avem deja despre ce s\ discut\m.Despre Tricephalos-ul Ruxandrei Cese-reanu se poate spune c\, `ntr-o oarecarem\sur\, „a deschis balul“. De urm\rit s`ntapoi, spre exemplu, [i tinerii prozatori dinjurul grupului Fracturi: Ioana B\e]ica(prozatoare care-[i asum\ spectaculos [ipoate pentru mul]i `nc\ [ocant feminitateasub semnul sexualit\]ii [i care a reu[it, cuo singur\ proz\, Fi[\ de `nregistrare, s\atrag\ aten]ia unori nume importante aleculturii noastre, precum Nicolae Mano-lescu sau {tefan Agopian), Ionu] Chiva,Adrian {chiop, dar [i mul]i al]i scriitoricare n-au dep\[it, s\ spunem, v`rsta detreizeci [i cinci de ani [i care se impun totmai mult pe pia]a literar\.

{i n-am scris gratuit „pia]a literar\“.Trec`nd `ntr-o zon\ pe care scriitoriirom=ni se cam obi[nuiser\ a o ignora, ozon\ considerat\ `nc\ de mul]i mercantil\[i dincolo de „interesele `nalte ale creato-rului“, este de observat c\ aceast\ a patratr\s\tur\ a prozei postdecembriste este [icea care are cele mai multe [anse de a rea-bilita – sau, mai bine spus, de a reimpune– literatura rom=n\ `n ochii unui publiclarg. O asemenea idee, recunosc, ar puteap\rea scandaloas\, cinic\ [i `nc\ o dat\ lip-sit\ de calit\]ile morale irepro[abile pecare ar trebui s\ le aib\ un creator. {i,poate c\, `ntr-o anumit\ m\sur\, [i este.

Dac\ avem `ns\ `n vedere ipoteza, dinp\cate confirmat\ [i reconfirmat\ `n timp,

c\ cititorul rom=n nu mai este prea intere-sat de literatura rom=n\, poate c\ n-ar fitocmai inutile eventuale discu]ii, concreti-zate chiar `n mese rotunde ori seminarii,despre ce `n]elegem [i ce ar trebui s\`n]elegem c`nd vorbim de literatur\ co-mercial\. Am `nt`lnit, nu de pu]ine ori `nultima vreme, `n diverse recenzii ale unorcritici tineri, observa]ii de genul: „Poatecel mai mare p\cat al volumului discutateste c\ e scris ca `nainte de ’89“. Sintagma„`nainte de ’89“, devenit\ depreciativ\ `ncontext politic, cap\t\, iat\, o nuan]\ ase-menea [i `n literatur\. Raport`ndu-ne strictla valoarea artistic\ a c\r]ilor ap\rute„`nainte de ’89“, ar fi, `n opinia mea, ograv\ eroare s\ minimaliz\m importan]aunor autori ce au marcat perioada, mai cuseam\ c\ scriitorii de dup\ n-au reu[it s\-[i consolideze `nc\ o oper\ care s\ suportecompara]ia. Dac\ vorbim `ns\ desprevaloarea de pia]\ a scriitorilor de dinainte,mai ales av`nd `n vedere cum se v`ndscriitorii occidentali (chiar cu nume maipu]in pregnate), atunci trebuie s\ obser-v\m c\ literatura noastr\ este, din punct devedere comercial, `n suferin]\.

Prin urmare, `nc\ o dat\ asum`ndu-miun u[or cinism, este greu s\ nu observ c\procesul de devulgarizare [i de rafinare asexului `n literatur\ este, pe l`ng\ celelaltecalit\]i men]ionate `n primul paragraf alprezentului articol, un c`[tig din `nc\ at`tde blamatul punct de vedere comercial. {ispun asta l\s`nd la o parte faptul c\, ori-cum, dezinhibarea artistic\ este un c`[tigpentru literatura rom=n\, `ncremenit\ `nc\`n citarea, din acest punct de vedere, aPove[tii pove[tilor lui Creang\. Poate c\,obi[nuindu-ne `n timp cu faptul c\ sexulsau limbajul libertin cadreaz\ cu arta,atunci c`nd ele nu ies din sfera bunului-gust, scriitorii din noua genera]ie ne vorelibera, treptat, [i de obositoarea concep-]ie c\, `n literatur\, ceea ce e comercial nueste [i valoros [i viceversa.

Ce `n]elegem prin „literatur\ comercial\“?

FOTO

: GA

BR

IEL

CU

CU

TEA

NU

Check Point Charlie

pe internetEdi]ia tip\rit\ a volumului de proz\ Check Point

Charlie (Editura T, Ia[i, 2003), de Liviu Antonesei,a fost foarte bine primit\ de critic\ [i cititori, tira-jul epuiz`ndu-se `n doar c`teva luni de la apari]ie.Pe 1 Martie, datorit\ acestui remarcabil succes, dar[i a tirajului fatalmente insuficient al edi]ieitip\rite, Editura LiterNet a lansat edi]ia electronic\– [i splendid ilustrat\! – a volumului, care poate fidesc\rcat\ gratuit de cei interesa]i de pe site-ulinternet al editurii: www.liternet.ro. ~n primeledou\ s\pt\m`ni de la instalare, volumul a fost dejaaccesat de peste o mie de cititori. Edi]ia electronic\este prefa]at\ de prozatorul rom=no-americanLeonard Oprea.

martie 2004

24 Flash

Colegiul de redac]ie:{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescuLiviu Leonte, Paul Miron, Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Redactori: Radu Andriescu,Georgiana Antoci,Michael Astner, {erban Axinte,Olga Cojocaru,Alina Cr\ciun,Mihai Dasc\lu,Gabriela Haja,Iulia Mazilu,Ioana Militaru,Luciana Moisuc,Ionela Petrache.

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)William Totok (Berlin).Bogdan Suceav\ (Los Angeles)Mihai Vacariu (Adelaide)

Colaboratori:

Radu Pavel Gheo,Florin L\z\rescu, Doris Mironescu,

Cristian P\tr\[coniu,

Lucian Dan Teodorovici,

Florin }upu,

Cristian Dumitriu (tehnoredactor),

Paul Dan Pruteanu (webmaster).

Adresa redac]iei:Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

E-mail: timpul@yahoo.com

ISSN 1223-8597Nr. catalog Rodipet 4624

www.timpul.ro

Revist\ editat\ de:Viitorul Rom=nesc [iFunda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondatori:Liviu Antonesei (pre[edinte)Gabriel Cucuteanu (director general)

TIMPUL

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I [I AL MINISTERULUI CULTURII

Deasupra lor,numai Bunul Dumnezeu…

A ap\rut primul num\r al Culturii, re-vista Institutului Cultural Rom=n [i a dile-maticilor care, r\ma[i pe pozi]ii, au reu[its\ schimbe publica]ia. Asta-mi aminte[tede un talentat scriitor [i publicist ie[eancare, de[i a stat lini[tit `n biroul lui, laacela[i calculator, a reu[it performan]a dea-[i schimba de vreo trei ori locul demunc\ (cite[te: ziarul). Publica]ia cupreten]ii de a ne reprezenta `n\untrul gra-ni]elor, dar mai abitir peste hotare, are oh`rtie lucioas\-lucioas\ [i at`tea culori peea, `nc`t l-ar face invidios p`n\ [i pe dom-nul St\nescu (cel de la Ciurea, nu de laAdev\rul literar [i artistic). Te [i `ntrebidac\ nu cumva e finan]at\ de vreo firm\de vopsele care-a sim]it nevoia s\-[i`ncerce toate nuan]ele disponibile. Numaivariantele de bleu [i movuliu s`nt vreocinci, nemaipun`nd la socoteal\ galbenulde panou reflectorizant al `nsemnelor derubrici. Dar obrazul sub]ire cu v\csuial\se ]ine… Trec`nd totu[i peste [ocul colo-ristic, m-am hot\r`t s\ arunc o privire printextele acestei ferchezuite gazete. {i, caorice cititor dornic s\ afle cam spre ce se`ndreapt\ noul organ de pres\, m-am opritla editorialul semnat de Cristian Teodores-cu, cu un titlu promi]\tor – De ce Cultura?–, ce beneficiaz\ de un fond bleu-opti-mist. Cu o retoric\ de licean sedus delucrurile mari, convins c\ scrie pentruprima dat\ despre Adev\r, Absolut [iNemurire, directorul noii publica]ii ]ine s\ne asigure: „Pornim la drum cu ideea c\deasupra noastr\ nu va fi dec`t BunulDumnezeu. Dac\ vom avea nu probe, cisemnale c\ ne-am `n[elat, ne vom punepixurile pe mas\ [i ne vom lua lumea `ncap.“ ~n vreme ce noi ceilal]i ne lupt\m culucruri banale, cestiuni lume[ti (corectura,c`t de lungi s`nt textele [.a.m.d), confra]iide la Cultura s`nt pe cale s\ tr\iasc\ oadev\rat\ dram\ ontologic\.

Din aceea[i categorie de texte faceparte [i cel semnat de Iuliana Alexa (cu untitlu ingenuu: Despre prejudecata lipseide prejudec\]i), `n care s`ntem invita]i s\parcurgem defini]ia dat\ de Petit Robert(1976) prejudec\]ii. ~n]eleg c\ unii maipot avea bucuria descoperirilor culturale,dar m\ `ntreb totu[i dac\ nu era mai bineca revela]iile acestea s\ se consume `nspa]iul privat, f\r\ a l\sa pe h`rtie urme defelul: „Ca atare, demontarea prejudec\-]ilor aduce a psihanaliz\ aplicat\ pe variiisterii, meci la categoria pan\ cu truismeleistoriei, joaca de-a absurdul. Pe care `lprovoci s\-]i intre pe u[\ din moment cematematica nu te mai satisface.“ {i, maideparte, o profesiune de credin]\ a doam-nei Iuliana Alexa de-a dreptul emo]io-nant\: „Nu ader la actele gratuite, cred `nDumnezeu [i `n diferen]ele de gen.“ Ve-

de]i, cam a[a ar fi trebuit s\ r\spund\actualul patron al revistei Cultura c`nd afost `ncol]it de Emil Constantinescu cu`ntreb\ri metafizice.

Norocul cititorilor este acela c\ pagi-nile de critic\ [i ancheta „Succes comer-cial vs Succes cultural“ (sau viceversa?)nu par a avea vreo leg\tur\ cu „direc]iile“pomenite mai devreme. Criticii ardeleni –Al. Cistelecan, Ion Pop [i Cornel Ungu-reanu – scriu cu seriozitatea lor binecu-noscut\. O singur\ nedumerire a[ maiavea: cum reu[e[te domnul Cornel Ungu-reanu s\ citeasc\ Cel\lalt Istrati al luiMircea Iorgulescu ca pe un policier?Oric`t m-am str\duit, mie nu-mi seam\n\dec`t a „dosar de la Siguran]\“ sau, s-arp\rea, de la Securitate.

Nicolae Breban – 70Num\rul din februarie 2004 al revistei

Contemporanul `i este dedicat prozato-rului Nicolae Breban. ~i ur\m [i noiscriitorului via]\ lung\ [i romane c`t maimulte. Inten]ia revistei pe care domnia sao conduce este una c`t se poate de l\u-dabil\, unele colabor\ri s`nt substan]iale,altele lizibile, dar ansamblul `n siner\m`ne greu digerabil. Uneori trebuie s\dai dovad\ de destul\ perspicacitatepentru a descoperi continuarea unui text,alteori ]i-ar trebui ochi de [oim ([i cevadioptrii peste cele din dotare) pentru a par-curge paginile compacte. Simpatice s`ntfotografiile cu Nicolae Breban (precumcea din 1986, de la c\s\toria civil\), darparc\ ne-am fi lipsit de „legendele“ scrisedirect pe poze.

Interviului din paginile 14-17 nu amavea s\-i repro[\m altceva dec`t faptul c\Nicolae Breban nu [i-a pus singur `ntre-b\ri la care s\ r\spund\. Altfel, interven-]iile doamnei Dora Pavel au [armul lorindiscutabil: „Ave]i nevoie de un anumitmediu, context, spa]iu pentru a scrie saucrea]i `n orice loc [i `mprejurare?“ Sau:„{i, revin, n-a]i avut nici o clip\ emo]ii, onelini[te c\ nu v\ iese?“ S\ re]inem `ns\una dintre m\rturisirile prozatorului: „Nu,eu s`nt un monstru, eu fac chestii mari, a[am-a f\cut natura, spre uimirea mea, pentruc\ `n tinere]e eram un ]`n]\rel care tr\iamde colo-colo, nu terminam nimic [i m\dispre]uiam enorm pentru incapacitateamea de voin]\.“

Nu trage, dom’Moromete…

Av`nd `n fa]\ num\rul 9 al Rom=nieiliterare (10-16 martie 2004), mi-am amin-tit c\ domnul Nicole Manolescu a sus-]inut, `n mai multe r`nduri, faptul c\peisajul critic, oric`t de plin de denivel\riva fi fiind el, devine deseori mult maicaptivant dec`t operele literare atinse de

trecerea timpului. Nu pot dec`t s\-i daudreptate criticului. De aceea am purcesplin de speran]\ la citirea „noii lecturi“ aMorome]ilor ce ocup\ paginile 10-11 alerevistei. Bine`n]eles, pentru a aprecia maibine noutatea interpret\rii domnului Alex.{tef\nescu, unii dintre noi (cu mai pu]in\]inere de minte) ar fi dorit poate ca„vechile“ analize (destule la num\r) aleprozei lui Marin Preda s\ fie pomenite.Trecem `ns\ lesne peste aceast\ sc\pare,pentru a ajunge la pasajele savuroase ale`ntreprinderii exegetice. Iat\ unul dintreele: „El (Ilie Moromete, n.m.) are un stilde via]\ rudimentar, pun`nd m`na pe parori de c`te ori vrea s\-[i impun\ punctul devedere `n familie, [i mai este [i inactiv,pl\c`ndu-i ca at`tor b\rba]i din spa]iul bal-canic s\ stea [i s\ contemple agita]ia dinjur. ~nzestrat cu o inteligen]\ nativ\, darnecultivat, Ilie Moromete `i ia adeseoriprin surprindere pe s\teni cu ingenioasera]ionamente, la care ei nu s-ar fi g`nditniciodat\. (V\ imagina]i ce supriz\ ar fifost pe capul bie]ilor oameni dac\ s-ar fig`ndit la ra]ionamentele cu pricina? –n.m.) Mai sus `ns\ de acest nivel de inte-lectualitate nu se ridic\.“ F\r\ a dori,doamne fere[te!, s\ ne impunem punctulde vedere, am stat [i-am cugetat, am cuge-tat [i-am stat, dar tot nu l-am aflat pe eroullui Marin Preda chiar a[a de iute la m`nie[i grabnic doritor s\-[i altoiasc\ familia.Dar, se [tie, nu te po]i pune cu inten]ialectorului avizat…

L\s`nd noile lecturi `n paginile lor, secuvinte s\ remarc\m interviul cu Alexan-dru Paleologu realizat de Tudorel Urian.Scriitorul care `mpline[te 85 de ani nu sesfie[te s\ declare: „Nu m\ jenez s\ o spun:eu nu s`nt un om cult“. Din nefericire, al]iis`nt mult mai sfio[i.

Ce-ai `n politic\?Dilema veche din 27 februarie – 4 mar-

tie 2004 are un dosar tematic „fierbinte“:Femeile [i politica. Am spus „fierbinte“nu pentru c\ m-a[ fi g`ndit la reclamele[optite la ore t`rzii, c`nd copiii cumin]idorm, nici la „eminen]ele cenu[ii“ dinalcovuri, ci doar la citatul de pe primapagin\ a publica]iei: „O femeie e ca unplicule] de ceai. Nu [tii niciodat\ c`t detare e p`n\ nu o pui `n ap\ fierbinte.“(Eleanor Roosvelt). S\ vedem a[adar ce„plicule]e“ aleg dilematicii. Unul dintreele, cu savoare istoric\ de strateg al opo-zi]iei [i consilier preziden]ial – doamnaZoe Petre – pomene[te femeile „care auob]inut succese notabile `n existen]a lor dep`n\ acum, ca Lia Roberts sau MonicaTatoiu“ [i, impulsionate de incontesta-bilele reu[ite anterioare, „p\[esc hot\r`t `narena politic\, cu dorin]a vizibil\ de aschimba registrul discret cu cel explicit.“N-avem pornirea de a o contrazice pe cea

care, `n deschiderea articolului s\u, faceat`t de frumos trimitere la antichitateagreac\ (la „figurile feminit\]ii amenin]\-toare [i delirante“ ce „populeaz\ scenatragic\ cu o teorie de contra-modele“), dartare ne temem c\ „pumnul de o]el din m\-nu[a de catifea“ (l-am citat pe Iosif Boda,prezent `n acela[i num\r al publica]iei) nue chiar al doamnei consiliate de DickMorris. ~n rest, nu putem dec`t s\ remar-c\m expresivitatea politicianului nostru(s\ nu crede]i c\ l-am aruncat, `n modabuziv, `n cutia de ceai) [i imaginarul s\uceferistic: „PUR sper\ c\, dac\ `[i cuplea-z\ vagoanele la locomotiva Lia Roberts,aceasta `l va tracta p`n\ `n depoul Parla-mentului“. Unde, nu-i a[a, vor fischimba]i sabo]ii, m\turate c`t de c`tpodelele, sp\la]i pere]ii de porc\rioarelescrise de pu[tani, puse ni[te becuri, s\ fietotul ca nou.

Dup\ ce cite[ti pagina 9 a revistei, cuun titlu inspirat, R\spunsuri ale unor fe-mei care au r\spunderi, `]i aduci amintede Umberto Eco [i de convingerea lui c\n-are nici un rost s\ consumi cerneala [ispa]iul tipografic scriind c\ e imoral,necre[tine[te s\-]i omori mama, c`nd toat\lumea e convins\ de asta.

Pentru c\ tot a fost vorba de femei [i depresta]ia lor public\, trebuie s\ recunoscc\ n-am `n]eles de ce (`n tableta sa dinnum\rul 8 al Dilemei vechi) domnulAndrei Ple[u e sup\rat pe „fetele tv“(Mihaela R\dulescu, Andreea Esca,Monica B`rl\deanu), mir`ndu-se foarte c\ele pot fi modele pentru tinere. (Totu[i,oric`t de angelici cititori de filosofie am fi,nu cred c\ am prefera ca junele noastre s\o ia drept model pe Lia Roberts…) ~nacela[i text, autorul Minimei moralia faceun elogiu „interogativit\]ii“ [i „tinerilorstudio[i, bine crescu]i“, dezavu`nd prag-matismul celor care „[tiu ce vor, [tiu cumse fac banii [i cum se cheltuie, [tiu cumarat\ o via]\ `mplinit\, pe scurt au ajuns lacap\tul drumului.“ Ca de obicei, frazelefilosofului s`nt fermec\toare, cu un ritmde invidiat. De aceea, cred c\ s-ar potrivide minune `ntr-o versiune modern\ aRepublicii, din care neinterogativii de laMicrosoft ar fi sco[i de urechi afar\.

A.C.

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Sarcofagul de h`rtie