Jabra Ibrahim JabraAutoportret

c. 1946

Vorbesc în numele meu

iar de vuiesc vreodată

vuiesc căci marea mi-a fost tovarăş,

precum cel ce-a întovărăşit un altul vreme de

patruzeci de zile -

dar eu am întovărăşit marea vreme de patruzeci

de ani

şi-n fiecare zori, m-am zbrobit, ca ea,

de ţărmurile-i goale

Vorbesc în numele meu

printr-o mască de fier şi piatră,

iar fiecare cuvânt de-al meu

e o corabie, cu care pornesc la

drum

O mie de exploratori.(Traducere: Georgiana Nicoarea)

Vorbesc în numele meuprintr-o mască de fier şi piatrăiar fiecare cuvânt de-al meu e o corabie cu care pornesc la drum

Vorbesc în numele meuprintr-o mască de fier şi piatrăiar fiecare cuvânt de-al meu e o corabie cu care pornesc la drum

In pustiurile exilului

în pustiurile exilului,

o primăvară o urmează pe o alta

ce ne facem cu dragostea noastră,

când ochii ne sunt umpluţi de ţărână şi gheaţă?

pământul nostru verde, Palestina,

florile ei, ţesute pe veşmintele femeilor,

martie, îşi îcrustează aemonele şi narcisele în văi

Aprilie, îmbracă câmpuri în flori şi nunţi

mai este mawwalul nostru

cântat la amiază în umbrele albastre

printre măslinii văii

aşteptăm, în coptul ogoarelor,

promisiunea lui iunie

şi să dasăm un dabke la vreme de

recoltă

Pământul nostru este smarald

dar în pustiurile exilului,

o primăvară, o urmează pe o alta

şi numai praful ne suflă în faţă

ce facem, ce facem cu dragostea noastră,

când ochii, gura, ne sunt pline de ţărână şi gheaţă(Traducere: Georgiana Nicoarea)