2.2. Vnzarea bunurilor de genPotrivit art. 1.678 C. civ., atunci cnd vnzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat, proprietatea se transfer cumprtorului la data individualizrii acestora. Individualizarea se realizeaz prin predare, numrare, cntrire, msurare sau prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului. n cazul acestui tip de vnzare, contractul se ncheie la momentul acordului de voin al prilor cu privire la bunul vndut i cu privire la pre, dar proprietatea i riscurile pieirii bunului se transfer la cumprtor abia n momentul individualizrii acestuia. Prin urmare, n caz de neexecutare din partea vnztorului, cumprtorul poate solicita executarea silit sau rezoluiunea vnzrii cu daune-interese. Individualizarea bunurilor vndute are loc la locul i data stabilite potrivit conveniei prilor, iar n lips de stipulaie n acest sens, individualizarea se va face la data i locul predrii bunurilor vndute.Ambele pri trebuie s participe la operaiunile de individualizare a bunurilor, absena cumprtorului conducnd la concluzia c a acceptat individualizarea efectuat de vnztor.Drepturile reale mobiliare se constituie i se transmit prin individualizarea bunurilor, dac vanzarea poart asupra unor bunuri de gen (art. 1273). Vanzarea unor bunuri de gen sau dintr-un gen limitat este consensual, dar proprietatea nu se transfer asupra cumprtorului decat la momentul individualizrii acestora. Operaiunea de individualizare a bunurilor se poate realiza in variate feluri. Transferul proprietii se realizeaz la momentul individualizrii, chiar dac acest moment nu corespunde cu predarea bunurilor ctre cumprtor.Riscul, in cazul vanzrii bunurilor de gen, se transfer cumprtorului la momentul predrii, care poate fi o form de individualizare sau poate surveni ulterior individualizrii. ntrucat vanztorul rmane proprietar, creditorii pot urmri marfa vandut pan la momentul cantririi, numrrii sau msurrii Dup art. 1300, mrfurile vandute cu numrul sau cu msur, rmanand in risico-pericolul vanztorului pan ce vor fi numrate sau msurate cumprtorului, i vanztorul nepredand productele cumprtorului prin numrtoare sau msurtoare, el devine responsabil de daunele cauzate, de oarece nu poate fi liberat decat prin faptul tradiiunei reale a lucrurilor vandute (Cas. I, 87/Mart. 13/79, B. p. 180, in C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. HI, p. 404). Art. 1300 nu are in vedere decat risicul-pericolul mrfurilor vandute dar nemsurate, nenumrate sau necantrite inc, coninand o excepiune la maxima res perit domino. Vinderea i in cazul art. 1300 e perfect in privina translaiunei proprietii din momentul incheierei conveniunei, conform art. 971 combinat cu art. 1295, i proprietatea lucrurilor vandute trece de drept la cumprtor de indat ce prile s-au ineles asupra obiectului i asupra preului, iar risicul-pericolul privete pe vanztor pan la predare (Trib. Tutova, 241. Oct 18/83, Dr. 1/83, in C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. UI, p. 404). Din combinaiunea art. 1295, 1299 i 1300 rezult c legiuitorul, prin art. 1300, a derogate la principiile generale introduse prin art. 1295 i 1299, care stabilesc principiul c vanzarea e perfect intre pri i proprietatea de drept strmutat asupra cumprtorului cand prile s-au invoit asupra unui lucru cert i asupra preului i cand vanzarea unei mrfi e fcut cu grmada, adic cand obiectul mrfii e individualizat, pe cand in ipoteza art. 1300 legiuitorul dispune c vanzarea nu e perfect i risicul-pericolul rmane tot asupra vanztorului pan la cantrire, numrare i msurare, in caz cand vanzarea unei mrfi e fcut dup greutate, numr i msur. Dup principiile de drept risicul-pericolul e strans legat cu calitatea de proprietar; cu alte cuvinte e un corelativ al dreptului de proprietate; un singur lucru, in adevr, nu piere, in tez general, decat pe seama adevrului proprietar, afar de excepiuniie admise de lege, precum in materie de vanzri condiionale, i afar bine ineles, dac prile convin contrariu, dar atunci voina prilor constitue o lege special pentru danii care se abate de la principiile fundamentale admise i statornicite de codul civil. De unde urmeaz dar c, in cazul prevzut de art. 1300 C. civ. 1864, vanzarea mrfii nu e perfect in acest sens c riscul pericol rmane asupra vanztorului i proprietatea mrfei vandute nu trece la cumprtor decat numai in momentul cantrirei, numrtoarei sau msurrei acelei mrfi, fiind c numai in acel moment obiectul vandut devine un corp cert i individualizat pentru cumprtor. Dei jurispruden francez a variat in privina interpretaiunei art. 1585, care corespunde cu art. 1300 roman, i care variaiune a fost provocat prin imprejurarea c textul francez dispune in termenii urmtori: Vanzarea nu e perfect in acest sens c risicul-pericolul rmane asupra vanztorului", legiuitorul nostru, cunoscand desigur acea deosebire de vederi din jurispruden francez, precum i motivul care i-a dat natere, a suprimat din textul nostru (art. 1300) expresiunea in acest sens", tocmai in scop de a face s dispar aceast controvers. De asemenea, nu se poate susine cu success ideea c, in ipoteza art. 1300, inteniunea legiuitorului nu a putut fi ca proprietatea obiectului vandut s nu treac la cumprtor pan la msurare sau cumprare, cci dac in adevr aceasta ar fi fost inteniunea sa, el s-ar fi grbit a o declara in termeni pozitivi, precum a fcut in art. 1301 i 1302 unde dispune c vanzare nu exist pan ce mai intai cumprtorul nu a gustat i incercat obiectul cumprat i nu a declarat c-i convine. Acest mod de interpretaiune este inadmisibil i nefundat pentru cuvantul c, in cazurile prevzute de art. 1301 i 1302, motivul juridic care face s nu existe vanzare este lipsa de consimmant din partea cumprtorului pan la gustare sau incercare, cand atunci el este chemat a-i manifesta voina sa dac ii convine sau nu obiectul despre care a tratat cu vanztorul; atunci, dar intervine sau nu consimmantul su definitiv. Nu se poate ins argumenta tot astfel i in ipoteza art. 1300; consimmantul ambelor pri nu lipsete aci inc din momentul contractrei i prin urmare i vanzare exist; obiectul vandut numai, neconstituind inc un corp cert nu trece in proprietatea cumprtorului pan la msurare, fapt care sigur are de la lege atributul de a da obiectului vandut individualitatea ce-i lipsete. Aceast deosebire insemnat intre ambele aceste dou specii a condus desigur pe legiuitor de a stabili expres prin art. 1300 facultatea pentru cumprtor de a cere, la caz de neexecutare din partea vanztorului, sau predarea lucrurilor vandute sau daune-interese; pe cand in ipoteza art. 1300 i 1302 cumprtorul este lipsit de aceast facultate. Astfel dar rmane constant c dac marfa s-a vandut dup greutate sau msur, in conformitatea art. 1300, atat proprietatea lucrului vandut i risicul-pericolul rman asupra vanztorului i nu trec la cumprtor decat in momentul cantrirei sau msurrii. Prin urmare creditorii vanztorului pot urmri mrfurile vandute inainte de a se fi msurat sau cantrit.Dup principiul stabilit de art. 1300, in caz cand mrfurile s-au vandut dup msur, dup greutate sau dup numr, vanzarea nu e perfect in privina transmiterei proprieteiia risicului asupra cumprtorului, ci lucrul rmane pan la msurtoare in risicul-pericolul vanztorului. Prin urmare, dac in intervalul de la vanzare i pan la msurtoare graul, care fcea obiectul vanzrei a pierit din cauza unui incendiu, pericolul privete pe vanztor i graul din magazie este considerat c a pierit pentru vanztor. Dac dar s-a vandut atatea chile din graul aflat in magazia vanztorului, lucrul vandut nefiind determinat i individualizat, nu se poate ti dac a ars graul vandut sau alt grau i, prin urmare, riscul nu privete pe cumparator.Aceasta varietate de vanzare (pe unitate de masura) are ca obiect lucruri de gen, dar dintr-un lot determinat, deci dintr-un gen limitat (genus limitatum) si este necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau masurare fie pentru individualizarea cantitatii vandute din lot (de exemplu, se vand 100 kg cartofi cu 500 lei - kg dintr-o cantitate mai mare), fie pentru determinarea pretului (se vinde tot lotul cu 500 lei - kg).Contractul de vanzare - cumparare dupa greutate, numar sau masura este valabil incheiat din momentul in care partile au convenit asupra lucrului si asupra pretului, conform art. 1300 C. civ., permitand cumparatorului in caz de neexecutare a obligatiei de catre vanzator sa ceara in justitie fie executarea contractului, fie rezolutiunea cu daune - interese.Caracteristic acestei varietati de vanzare - cumparare este faptul ca transferul dreptului de proprietate asupra bunului de la vanzator la cumparator are loc ulterior incheierii contractului, si anume, in momentul individualizarii bunurilor prin cantarire, numarare sau masurare. Pana in momentul cantaririi, numararii ori masurarii, proprietatea si, deci, riscurile nu se transmit, deoarece bunul vandut nu este individualizat sau pretul nu este determinat, iar in caz de pieire determinarea obiectului nu mai este posibila.Locul si data cantaririi, numararii ori masurarii lucrului vandut se stabileste de catre parti in contract. Daca partile nu au stabilit nimic in acest sens, atunci cantarirea, masurarea ori numararea se vor face la locul unde lucrul urmeaza a fi predat.Operatiunile necesare pentru individualizarea lucrului vandut vor trebui facute in prezenta cumparatorului sau a reprezentantului sau. Daca lucrurile au fost primite de cumparator fara a fi cantarite, masurate ori numarate se prezuma ca cumparatorul a renuntat la aceste operatii. In cazul in care bunul vandut piere inainte de cantarire, masurare sau numarare, din caz fortuit, vanzatorul nu va putea fi obligat la plata de daune - interese, dar nici nu va putea pretinde pretul, suportand riscul pieirii lucrului ca proprietar si riscul neexecutarii contractului, ca debitor al obligatiei imposibil de executat.